8.

BETOANE CU PROPRITĂŢI SPECIALE

Cerinţe generaleprivind rezistenţa şi durabilitatea betonului au fost tratate în prezentul co

de practică; în cazul unor betoane cu proprietăţi speciale pot apărea cerinţe suplimentare funcţie
de nivelele de performanţă cerute.

8.1. BETON REZISTENT LA PENETRAREA APEI

Determinarea rezistenţei betonului la penetrarea apei se face în acord cu reglementărie

tehnice în vigoare. Rezistenţa la penetrarea apei depinde în cazul betonului de porozitatea pastei
de ciment întărite. În acest caz trebuie limitată valoarea raporului A/C. Se recomandă ca în
general raportul apă/ciment să aibă valori reduse şi anume să nu depăşească 0,50 în elementele
cu grosimi între 100 şi 400 mm sau 0,60 în cazul elementelor cu grosimi mai mari. Trebuie de
asemenea acordată o atenţie deosebită tratării betonului.
În cazul definirii gradului de impermeabilitate ca în STAS 3622/86 se dau următoarele
valori orientative ala raportului A/C maxim:
- 0,50 pentru gradul de impermeabilitate P810 (de exemlpu beton simplu/armat expus în
condiţii de agresivitate chimică slabă).
- 0,45 pentru gradul de impermeabilitate P1210 (de exemlpu beton simplu/armat expus în
condiţii de agresivitate chimică intensă).

8.2. BETON CU REZISTNŢĂ MARE LA ÎNGHEŢ – DEZGHEŢ ŞI LA AGENŢI

CHIMICI DE DEZGHEŢARE

Având în vedere efectele acestui tip de acţiune asupra betonlui, limitarea reportului A/C
este mai severă decât în cazul acţiunii ingheţ – dezgheţ fără folosirea agenţilor chimici de
dezgheţare. Valorile maxime ale raportului A/C recomandate în acest caz sunt prezentate în
tabelul 5.4. (cap. 5).
Folosirea aditivilor antrenori de aer şi reducători de apă este obligatorie.
Utilizarea cimenturilor cu un conţinut de clincher sub 95% este exclusă în acest caz.

8.3. BETONUL REZISTENT LA ATACUL CHIMIC

Severitatea atacului chimic depinde în principal de natura substanţelor agresive

(compoziţie chimică, stare solidă, gazoasă sau lichidă) presiunea şi viteza de scurgere a
lichidelor precum şi de temperatura şi umiditatea mediului.
Severitatea atacului chimic, a diferitelor substanţe din apele naturale, prezentată în tabelul
5.2., cap.5 este clasificată în patru grade de agresivitate chimică:
* agresivitate foarte slabă
* agresivitate slabă
* agresivitate intensă
* agresivitate foarte intensă
În tabelul 5.2. gradul de severitate stabilit este valabil pentru apele staţionare (sau cu
viteză lentă) în condiţii climatice moderate.
În tabelul 8.3.1. se prezintă valori limităpentru aprecierea gradului de severitate a atacului
chimic al solurilor.
 Tabelul 8.3.1.
Criteriul Gradul de severitate
Scăzut Mediu
1) gradul de aciditate > 20 -
BAUMANN – CALLY
2) Sulfaţi SO4 (mg/kg) 2000 – 5000 > 5000
BAUMANN – CALLY

Gradul de sevritate al atacului chimic poate fi redus cu scăderea permeabilităţii solurilor.

În cazul în care conţinutul de sulf din sulfuri depăşeşte 100 mg S -2 per kg de aer – sol
uscat (mai mult de 0,01 % S-2 ) sau în cazul depozitelor de produse reziduale industriale, efectele
chimice potenţiale produse asupra betonului trebuie analizate de un institut de specialitate.
În general atacul chimic este mult mai sever la temperaturi şi presiuni ridicate sau/şi dacă
betonul este supus şi la abraziune mecanică sau la alternanţă ingheţ – dezgheţ.
Gradul de severitate al atacului chimic poate fi considerat mai scăzut dacă temperatura
apei este scăzută, cantitatea de apă şi viteza sa sunt limitate ca în cazul unor soluri cu coeficient
de permeabilitate > 10-5 m/s.
Rezistenţa betonului la atacul chimic depinde în primul rând de permeabilitatea sa; se vor
respecta astfel condiţiile precizate în tabelul 5.4. (cap.5.).
Trebuie de asemenea avut în vedere ca tratarea betonlui să se efectueze conform
prevederilor di prezenta reglementare tehnică.
În cazuri speciale de expunere la substanţe chimice cu agresivitate mare la proiectarea
compoziţiei se vor respecta reglementările tehnice specifice, inclusiv prin luarea unor măsuri
suplimentare de protecţie, cum ar fi aplicarea unor pelicule impermeabile.
Pentru un conţinut de sulfaţi depăşind 600 mg/l în apă sau 3000 mg/kg în sol se
recomandă folosirea cimenturilor rezistente la sulfaţi.
Pentru solurile care prezintă o cantitate importantă de sulfaţi şi cloruri trebui acordată o
atenţie specială alegerii cimentului care va intra în compoziţia betonului.
Betonul preparat cu ciment Portland rezistent la sulfaţi are în general o rezistenţă mai
mică la penetrarea ionilor de clor dacât betonul preparat cu cimenturi cu adaosuri (zgură de
furnal).
În cazul structurilor în contact cu apa mării sau expuse atmosferei marine se vor respecta
condiţiile precizate în tabelul 5.4. (cap.5.).
În general trebuie acordată o atenţie deosebită stabilirii compoziţiei betonului supus la
acţiuni agresive chimice şi ori de câte ori apare necesar se va cere unui institut de specialitate
efectuarea unor studii pentru stabilirea acestei compoziţii. Se vo respecta de asemenea
recomandările din prezenta reglementare tehnică si din alte reglementări specifice.

8.4. BETON CU REZISTENŢĂ MARE LA UZURĂ

Betonul poate fi folosit în medii în care este supus unor acţiuni severe de uzură
(„scurgerea” unor materiale pulverulente la încărcare / descărcare, contactul cu ape curgătoare ce
antrenează nisip şi / sau gheaţă, etc.).
În aceste cazuri se recomendă ca betonul să aibă o clasă mai mare decât C 30/37, avându-
se în vedere faptul că betonul cu rezistenţă mare la compresiune are şi o rezistenţă mare la uzură.
La suprafaţa expusă direct uzurii, agregatele mai trebuie să fie bine incleştate în beton.
Astfel se recomandă să se includă o proporţie mare de agregate mari iar agregatele fine să fie
într-o proporţie suficientă astfel încât să se obţină cât mai puţine goluri intergranulare. Textura
suprafeţei agregatelor trebuie să fie riguroasă. Este preferabil să se evite scurgerile de lapte de
ciment prin folosirea unui beton de consistenţă plastică şi tratarea adiţională a suprafeţei
betonului proaspăt printr-un tratament de vacuumare sau o compactare suplimentară conform
unor reglementări specifice. Se va folosi în aceste cazuri, criblură din roci granitice sau bazaltice
în proporţie de cel puţin 20 – 25 % din masa agregatului din compoziţia betoanelor rezistente la
uzură.
Pentru a se asigura că suprafaţa betonului nu va fi friabilă, betonul trebuie protejat o
perioadă suficientă, uneori dublă faţă de perioada propusă la cap. 15 Tratarea betonului.
În cazuri severe ale acţiunii de uzură se va înlocui parţial sau total agregatul cu cuarţ
(duritate 8) sau electrocorindon normal, eventual carbură de siliciu (duritate 9-10), dpă caz, cu
avizul unui institut de specialitate.
În stadiul întăririt zonele de suprafaţă necorespunzătoare pot fi înlăturate prin polizare, în
special în cazul pardoselilor aflate îc construcţii închise neexpuse.