Vacaru Robert

Grupa 3401
CCIA
BETOANE PERFORMANŢE

1. Introducere
Betoanele de înalte performanţe sunt betoanele care au o rezistenţă la compresiune mai
mare de 60 N/mm2 , precum şi alte caracteristici Introducere. Principiile obţinerii
Betoanele de înalte performanţe sunt betoanele care îmbunătăţite printre care: modulul
de elasticitate, deformaţiile, durabilitatea ş.a.
La ora actuală se clasifică numai în funcţie de rezistenţa la compresiune în:
- betoane de înalte performanţe, cu o rezistenţă medie la compresiune la 28 zile cuprinsă
între 60 şi 80(100) N/mm2 ;
- betoane de foarte înalte performanţe, cu o rezistenţă medie la compresiune la 28 de zile
ce depăşeşte 80(100) N/mm2 . Pentru obţinerea acestor betoane trebuie respectate
următoarele:
- reducerea raportului A/C, cu menţinerea lucrabilităţii cerute, prin folosirea unui aditiv
superplastifiant;
- creşterea compactităţii betonului prin completarea scheletului granular al acestuia cu
materiale granulare ultrafine;
- utilizarea unor agregate cu atât mai rezistente (dure) cu cât rezistenţele cerute sunt mai
ridicate;
- folosirea unui ciment de clasă superioară.
Un material granular ultrafin care dă rezultate foarte bune este silicea ultrafină.
Utilizarea numai a aditivilor superplastifianţi permite obţinerea unor rezistenţe
considerabile, dozajul de apă scăzând cu adăugarea aditivului. Poate rezulta o rezistenţă la
compresiune de 60-80 N/mm2 .
Folosirea silicei ultrafine fără aditiv superplastifiant nu contribuie la o creştere
semnificativă a rezistenţelor betonului din cauza unui consum suplimentar de apă impus
de flocularea granulelor fazei liante ( ciment + silice ultrafină ). Combinând însă cei doi
produşi se ajunge la dispersarea uniformă a granulelor de silice ultrafină între granulele
de ciment atingându-se astfel domeniul betoanelor de foarte înalte performanţe cu o
rezistenţă la compresiune ce depăşeşte 80(100) N/mm2 .
Vacaru Robert
Grupa 3401
CCIA

2. Materiale componente
Materialele componente sunt: cimentul, agregatele, apa, aditivul superplastifiant şi
materialul granular ultrafin.
Componenţii specifici ai betoanelor de înalte şi foarte înalte performanţe sunt aditivii
superplastifianţi şi materialele granulare ultrafine.
Aditivii superplastifianţi sunt produşi obţinuţi prin policondensare, care au molecule de
sinteză pure, caracterizate prin efecte secundare neînsemnate şi în consecinţă pot fi folosiţi
în dozaje superioare faţă de aditivii obişnuiţi. Aceasta poate conduce la o reducere a
cantităţii de apă chiar până la cantitatea de apă strict necesară hidratării cimentului, ceea
ce asigură o creştere însemnată a compactităţii betonului. La ora actuală există mulţi
producători de aditivi superplastifianţi.
Materialele granulare ultrafine care se pot utiliza sunt: filerele calcaroase, filerele silicioase
şi silicea ultrafină. Au granule de dimensiuni mici de 0,01 μm până la 10 μm, astfel că pot
completa granulometria cimentului caracterizat prin granule de dimensiuni de 5 la 80 μm.
Aceasta conduce la creşterea compactităţii betonului. În plus unele dintre acestea, cum este
cazul silicei ultrafine şi a filerelor silicioase, reacţionează în timp cu Ca(OH)2 rezultat la
hidratarea cimentului (reacţie puzzolanică) ceea ce conduce la o structură foarte densă şi
la obţinerea unor compuşi suplimentari de cimentare.
Cele mai eficace şi in consecinţă cele mai utilizate materiale granulare ultrafine sunt siliciile
ultrafine care completează granulometria amestecului şi dau reacţii puzzolanice. Filerele
calcaroase contribuie doar la completarea granulometriei 5 amestecului, iar cele silicioase
dau şi reacţii puzzolanice dar nu sunt atât de reactive ca siliciile ultrafine.
Cimentul, care trebuie să facă parte din categoria cimenturilor de clasă superioară, se alege
în funcţie de compatibilitatea sa cu superplastifiantul. În acest context este de dorit un
ciment cu un conţinut cât mai scăzut în C3A. Aceasta, întrucât creşterea conţinutului în C3A
determină creşterea raportului A/C pentru o aceiaşi lucrabilitate şi de asemenea conduce
la o scădere rapidă a lucrabilităţii betonului după prepararea acestuia.
3. Compoziţiile betoanelor de înalte şi foarte înalte performanţe
Stabilirea compoziţiei unui beton de înalte sau foarte înalte performanţe este mai complexă
decât la betonul obişnuit, întrucât intervin parametri noi şi anume: aditivul
superplastifiant şi silicea ultrafină. Optimizarea compoziţiei unui astfel de beton ar
necesita, din cauza numărului crescut de parametri, un număr mai mare de amestecuri de
probă. Acesta este motivul pentru care unii cercetători au căutat să simplifice modul de
stabilire a compoziţiei unui beton de înalte sau foarte înalte performanţe. În acest context
în cadrul Laboratorului Central de Poduri şi Şosele din Paris a fost stabilită "Metoda
Vacaru Robert
Grupa 3401
CCIA
pastelor". Exemple de compoziţii de betoane de înalte şi foarte înalte performanţe,
realizate în Franţa, sunt prezentate în tabelul 3.

Se constată din compoziţiile prezentate că scheletul granular al betoanelor este aproape

identic; variază puţin dozajul de ciment şi mai mult raportul A/(C+SUF), dozajul de
superplastifiant şi dozajul de silice ultrafină.
Analiza mai multor compoziţii de betoane de înalte performanţe, existente în literatura de
specialitate, conduce la concluzia că adăugarea în compoziţiile unor betoane obişnuite de
clase superioare (C40/50-C50/60) a 1-2% aditiv superplastifiant 7 (faţă de masa liantului:
C+SUF) şi a cca 10% silice ultrafină (faţă de masa cimentului) conduce la obţinerea de
betoane de înalte performanţe de clasele C60/75-C70/85.
Pe baza acestei concluzii la Laboratorul de Materiale de construcţii al Facultăţii de
Construcţii din Timişoara s-a realizat, pornind de la un beton obişnuit de clasă C32/40, un
beton de înalte performanţe de clasă C56/70. Compoziţiile reale ale betonului obişnuit şi
ale betonului de înalte performanţe sunt date în tabelul 4.
Vacaru Robert
Grupa 3401
CCIA

Rezultă că un mod acoperitor de stabilire a compoziţiei unui beton de înalte performanţe

presupune următoarele etape:
- se stabileşte compoziţia unui beton obişnuit de clasă de 1,5 ori mai mică decât clasa dorită
pentru betonul de înalte performanţe; - se completează compoziţia betonului obişnuit cu
10% silice ultrafină (faţă de masa cimentului) şi 1-2% aditiv superplastifiant ( faţă de masa
ciment+silice );
- la preparare se reduce cantitatea de apă pentru ca betonul de înalte performanţe să aibă
o consistenţă identică cu a betonului obişnuit;
- se verifică rezistenţa la compresiune a betonului de înalte performanţe obţinut, urmând,
dacă este cazul, să se întreprindă corecţii asupra dozajelor de ciment, silice ultrafină,
superplastifiant.
4. Caracteristici ale betoanelor de înalte şi foarte înalte performanţe
Rezistenţele mecanice
Rezistenţa la compresiune la 28 zile a betoanelor de înalte performanţe depăşeşte 60
N/mm2 . În fig.1 (preluată din literatura de specialitate) este prezentată variaţia în timp a
rezistenţei la compresiune pentru trei tipuri de betoane: obişnuit (seria1), de înalte
performanţe (seria 2) şi de foarte înalte performanţe (seria 3).
Vacaru Robert
Grupa 3401
CCIA

în fig.1 poate fi urmărită viteza de creştere a rezistenţei la compresiune. Astfel rezultă:

- pentru betonul obişnuit fc 3z /fc 28z = 51%;
- pentru betonul de înalte performanţe fc 3z/fc 28z = 64%;
- pentru betonul de foarte înalte performanţe fc 3z/fc 28z = 71%.
Viteza de creştere a rezistenţei la compresiune mai ridicată pentru betoanele de înalte
performanţe poate fi atribuită modificării cineticii de hidratare a acestora (datorită
efectului puzzolanic al silicei ultrafine).
Rezistenţa la întindere a betoanelor de înalte performanţe nu creşte atât de spectaculos ca
şi rezistenţa la compresiune. Motivele nu sunt încă elucidate.
Ordinul de mărime al unor caracteristici mecanice ale betoanelor de înalte şi foarte înalte
performanţe:
Vacaru Robert
Grupa 3401
CCIA

Deformaţiile în timp
Deformaţiile în timp sunt:
- contracţia endogenă datorită formării compuşilor hidrataţi;
- contracţia la uscare, în urma scăderii conţinutului de apă din beton;
- curgerea lentă, produsă sub acţiunea de durată a încărcărilor.
Betonul obişnui fata de betonul de foarte înalte performanţe are:
- contracţia endogenă aproape dublă;
- contracţia la uscare de cca 5 ori mai mică;
- curgerea lentă redusă la 70%.

Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ
Datele privind această rezistenţă sunt încă contradictorii. Betonul de înalte performanţe
pare să fie mai rezistent la îngheţ-dezgheţ, faţă de betonul obişnuit, dar necesită totuşi un
aditiv antrenor de aer. Betonul de foarte înalte performanţe pare a fi complet insensibil la
îngheţ-dezgheţ, datorită permeabilităţii foarte mici (de 10 ori mai mică faţă de un beton
obişnuit).
Durabilitatea
Permeabilitatea scăzută, slaba lor porozitate, cantitatea mai redusă de var liber (datorită
reacţiei puzzolanice a silicei ultrafine) fac ca betoanele de înalte performanţe să fie mai
puţin sensibile la acţiunile agresive exterioare. Cercetări experimentale efectuate în
străinătate şi în ţară evidenţează următoarele îmbunătăţiri privind durabilitatea unui
beton de înalte performanţe, faţă de de un beton obişnuit:
- rezistenţă mai bună în mediu agresiv sulfatic; s-a constatat că la un beton de înalte
performanţe preparat cu 15% silice ultrafină se poate renunţa la utilizarea unui ciment
rezistent la sulfaţi;
Vacaru Robert
Grupa 3401
CCIA
- rezistenţă semnificativ îmbunătăţită la atacul ionilor de amoniu; după o păstrare timp de
400 zile într-o soluţie saturată de nitrat de amoniu proba din beton obişnuit a pierdut 75%
din rezistenţa la compresiune, în timp ce proba din beton de înalte performanţe nu a
prezentat nici o modificare;
- reducerea procesului de carbonatare; betoane de înalte performanţe cu 10% şi 20% silice
ultrafină au arătat o reducere de până la 50% a adâncimii de carbonatare, faţă de un beton
obişnuit ;
- reducerea penetrării ionilor de clor; concentaţia ionilor de clor care a penetrat o epruvetă
păstrată într-o soluţie saturată de NaCl a rezultat de 10 ori mai mică, faţă de un beton
obişnuit.
5. Domenii de utilizare ale betoanelor de înalte şi foarte înalte performanţe
Rezistenţa la compresiune ridicată şi alte caracteristici îmbunătăţite ale betoanelor de
înalte şi foarte înalte performanţe au determinat ultilizarea acestora într-o serie de
aplicaţii specifice incluzând elemente şi structuri monolite sau prefabricate. Principalele
aplicatii se referă la stâlpi pentru construcţii înalte, poduri şi structuri marine.