IMPORTANȚA BOLILOR INFECȚIOASE ÎN PATOLOGIA UMANĂ

Studiul bolilor infecțioase are o importanță crucială întrucât permite identificarea

factorilor de agresiune pentru sănătate, cu stabilirea mijloacelor și metodelor de neutralizare a
acțiunii lor asupra grupurilor populaționale cu risc crescut, cu depistarea și lichidarea proceselor
epidemiologice, a stărilor de boală și cu elaborarea programelor de protecție globală a sănătății
umane. Procesul infecțios reprezintă totalitatea reacţiilor locale şi generale, consecinţe ale
interacţiunii dintre agentul patogen şi organismul gazdă.

Vaccinarea s-a dovedit a fi una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenție a unor boli
infecțioase cu un impact negativ major asupra sănătății publice. De aceea, menținerea unei
acoperiri vaccinale optimale ar trebui să fie o prioritate pentru toate sistemele de sănătate, în
vederea prevenirii reapariției unor epidemii de boli transmisibile, ce au fost eliminate aproape în
totalitate datorită vaccinurilor. Dacă luam ca exemplu cazul difteriei, în 1960, datorită
introducerii vaccinării antidifterice în România, s-a înregistrat o scădere foarte mare a incidenței
bolii. Ultimele cinci cazuri de difterie din România au fost înregistrate în 1989. În ceea ce
privește poliomielita, în România au existat mai multe perioade endemice, însă, datorită
vaccinării, ultimul caz a fost înregistrat în 1992, la un copil care nu fusese niciodată vaccinat. Și
variola se află pe lista bolilor care au fost eradicate prin vaccin, printr-o campanie globală de
vaccinare și supraveghere, ultimul caz fiind raportat în 1980.

Apariția procesului infecțios este condiționată de realizarea contactului gazdă-agresor

(gazdă-microb). Comportamentul sexual, comportamentul alimentar, arealul geografic, mediul
înconjurător, toate acestea influențează  realizarea  contactului declanșator, gazdă-agresor.
Agentul patogen provine cel mai adesea din exterior, însă în unele situații boala poate fi
declanșată de un patogen cantonat de  mult timp în interiorul corpului uman (situația de purtător
asimptomatic).
Simptomele pot varia în funcție de organismele care cauzează infecția: totuși, simptomele
includ febră și oboseală. Infecțiile ușoare pot răspunde la odihnă și îngrijirea acasă, în timp ce
alte infecții pot fi periculoase pentru viață și necesită îngrijire medicală.
Clasificarea bolilor infecțioase:
- după caracterul de transmisivitate (nu toate bolile infecţioase exprimă aceeaşi viteză de
transmitere, de diseminare) – boli foarte contagioase, boli puțin contagioase, boli lipsite de
contagiozitate;
- pot fi produse de agenți ce afectează o specie sau mai multe specii;
- antropozoonoze (comune omului și animalelor) – se transmit de la animalul bolnav la om,
prin alimentele de origine animală sau pur şi simplu (ex: tetanosul);
- după cazualitate – boli bacteriene (bacterioze), boli virotice (viroze), boli produse de rickettsii
(ricketsioze), boli prionice, boli condiționate (exemplu infecțiile cu colibacili).

1
 Există, din nefericire, foarte multe posibilități, prin care microorganismele dăunatoare se
pot transmite. Agenții patogeni pot pătrunde în organism prin
intermediul fluidelor corporale, așa cum sunt sângele, sperma sau prin intermediul tăieturilor și
al zgârieturilor sângerânde, dar și prin locul de pătrundere al acelor medicale. Aceasta este calea
de transmitere a afecțiunilor precum hepatita si virusul HIV.
Transmiterea prin intermediul picaturilor Pfluger: în momentul în care tușim sau strănutăm,
fără să ne acoperim nasul și gura, nenumărate picături, aproape invizibile ochiului uman, sunt
transmise în aer. Picăturile vor conține fie virusuri, fie bacterii, care vor fi inhalate de către cei
din jur. Afecțiuni ca virusul gripal, tuberculoza și chiar simpla răceală sunt transmise în acest
fel.
Anumite afecțiuni pot fi transmise prin contactul direct cu pielea infectată, așa cum se întâmplă
în cazul unor boli cu transmitere sexuală (ca herpesul genital sau diverse micoze).
Microorganismele dăunătoare mai pot fi transmise și prin intermediul mâncărurilor
contaminate.
În momentul în care consumăm mâncare crudă sau insuficient gătită ne putem contamina cu
Salmonella.
Consumul de apă din surse nesigure, netestate, poate duce la introducerea, la nivelul
intestinelor, a microorganismelor răspunzătoare de apariția holerei și chiar a dizenteriei
amoebice.

Transmiterea prin intermediul aerului presupune contactul cu reziduuri de la picături, care s-au
evaporat sau particule de praf care conțin microorganisme, care rămân în aer, perioade
îndelungate de timp. Acestea trebuie sa poată supraviețui în afara corpului și să trăiasca o vreme
în mediul uscat. Prin această modalitate de transmitere, microorganismele vor intra în tractul
respirator superior și inferior. Din fericire, doar un număr limitat de boli pot fi contractate pe
cale aerogena: tuberculoza, varicela, pojarul.

În anotimpul cald, frecvenţa bolilor infecţioase cu transmitere digestivă (boala diareică acută,
toxiinfecţiile alimentare) este crescută, atrag atenția reprezentanții Direcției de Sănătate Publică
Neamț. Boala diareică acută este o îmbolnăvire survenită brusc, caracterizată printr-o frecvenţă
mai mare, o consistenţă scăzută şi aspect diferit al scaunelor faţă de normal. Prin scaunele
diareice se pierd apă şi săruri minerale (deshidratare), ajungându-se la epuizarea bolnavului sau
la deces în cazul sugarilor şi copiilor mici. Boala diareică acută poate fi cauzată de bacterii,
virusuri sau paraziţi care pătrund în organism prin apă şi alimente. Sindromul hemolitic-uremic
este un sindrom clinic sever, care se caracterizează prin insuficienţă renală acută, anemie şi o
scădere severă, bruscă a numărului de trombocite. Apare în special la copiii cu vârsta sub cinci
ani şi este determinat de Escherichia coli enterohemoragic. Toxiinfecţiile alimentare sunt
îmbolnăviri acute de cauză toxică sau infecţioasă, apărute la maximum 72 de ore după
consumul unor alimente contaminate cu microorganisme sau toxine microbiene şi caracterizate
prin greţuri, vărsături, dureri abdominale, diaree cu sau fără febră, ameţeli, stare de şoc.
Germenii implicaţi în apariţia toxiinfecţiilor alimentare aparţin mai multor genuri microbi-ene

2
cum ar fi: Salmonella, Shigella, Escherichia Coli, Proteus, Clostridium. Aceştia produc
îmbolnăvirea datorită înmulţirii lor în aliment şi/sau toxinei pe care o eliberează.

3
 Hepatita virală este o boală cu transmitere predominant parenterală. Hepatitele sunt
infecții date de diferite tipuri de virusuri. Se pot transmite prin folosirea instrumentarului
medical infestat, dar și prin utilizarea echipamentelor nesterilizate din saloanele de tatuaj sau
manichiură.
Forme virale sunt hepatitele A, B, C, D și E. Recent au fost descoperite încă două forme, F și G,
însă răspândirea acestora este minimă. Dintre acestea, hepatitele A și E sunt de regulă acute, pe
când celelalte forme sunt cronice și se manifestă pe termen lung.
Hepatitele B, C și D nu se transmit prin atingere sau prin salivă, ci doar prin sânge. De aceea,
acestea sunt comune și în randul consumatorilor de droguri injectabile care nu folosesc seringi
sterile.
Imunoprofilaxia activă se realizează cu ajutorul vaccinurilor, care protejează pe o perioadă mai
lungă de timp organismul uman împotriva unei reinfectări cu germeni patogeni.
Pe lângă vaccinurile cuprinse în Planul Național de Imunizare, există o serie de vaccinuri
opționale, care sunt recomandate pentru prevenția principalelor boli infecțioase și a eventualelor
epidemii.
Rotaviral este un vaccin cu virus viu atenuat care protejează împotriva diareei produsă de
rotavirus.
Vaccin cu virus viu atenuat (tulpina Oka), care ne protejează împotriva varicelei, boală
cunoscută popular sub numele de „bubatul mare” sau „vărsat de vânt”.
Vaccinul Meningococic previne anumite forme de boli produse de meningococ (meningite).
Vaccinul HPV protejează împotriva cancerului de col uterin, leziuni precanceroase ale colului,
anumite forme de cancer laringian, cancerul vulvar, vaginal, penian, anal.

Izolarea persoanelor infecțioase s-a dovedit a fi una dintre măsurile luate încă din cele mai
vechi timpuri pentru a limita transmiterea infecției respective către oameni sănătoși.
Izolarea și carantina ajută la protejarea publicului prin prevenirea expunerii la contactul cu
persoanele care au sau care pot avea o boală contagioasă. Acestea se realizează în mod practic
fie separând personele bolnave de cele sănătoase, fie separând persoanele potențial infectate de
cele sănătoase. Carantina separă și restricționează circulația persoanelor care au fost expuse
unei boli contagioase pentru a opri posibilitatea transmiterii infecției, în cazul în care acestea
sunt infecțioase.