Sunteți pe pagina 1din 5

Management General – Note de Curs

Rozalia Nistor

Capitolul 6
Sistemul decizional al firmei

Decizia constituie punctul central la activităţii de management al firmei deoarece ea se


regăseşte in toate funcţiile acestuia.

Sistemul decizional este reprezentat de ansamblul elementelor interdependente care


determina elaborarea si si fundamentarea deciziilor

6.1. Componentele sistemului decizional

Orice sistem decizional are următoarele elemente componente:

a) decidentul - reprezentat de individul sau mulţimea de indivizi care urmează sa


aleagă varianta cea mai avantajoasa din mai multe posibile.

b) mulţimea variantelor decizionale - care poate fi finita sau infinita, alegerea


variantei optime facondu-se folosind o serie de metode.

c) mulţimea criteriilor decizionale - reprezentata de punctele de vedere ale


decidentului, cu ajutorul cărora izolează aspectele realităţii economice in cadrul
procesului decizional. In cadrul managementului decizional, pot ti utilizate o serie de
criterii precum: profitul, gradul de utilizare al capacitaţii de producţie, preţul, calitatea,
termenul de recuperare, durata ciclului de producţie, ec.

d) mediul ambiant - ansamblul condiţiilor interne si externe firmei care sunt


influenţate si influenţează decizia;

e) mulţimea consecinţelor - cuprinde ansamblul rezultatelor potenţiale ce s-ar


obţine potrivit fiecărui criteriu decizional si fiecărei stări a condiţiilor obiective prin
aplicarea variantelor decizionale.

f) obiectivele decizionale - sunt nivelurile criteriilor propuse de către decident


pentru a fi atinse in urma implementării variantei decizionale alese.

6.2. Conceptul de decizie si cerinţele de raţionalizare ale acesteia

Decizia de conducere reprezintă procesul de alegere a unei cai de acţiune in vederea

42
Management General – Note de Curs
Rozalia Nistor

realizării unor obiective, prin a cărei aplicare se influenţează activitatea a cel puţin unei
alte persoane decât decidentul.
Decizia de conducere presupune:
- mulţimea variantelor sa fie formata din cel puţin doua elemente;
- existenta unei finalitati ca unor obiective de realizat;
- influenţarea acţiunilor si/sau comportamentelor a cel puţin doua persoane.

Daca nu exista unul din componentele de mai sus, procesul respectiv nu are un caracter
decizional.

Cerinţe de raţionalitate a deciziei de conducere:


- sa fie fundamentata ştiinţific, in conformitate cu realităţile din cadrul firmei;
- sa fie împuternicita, adică sa fie adoptata de managementul in ale cărei sarcini
cade. Respectarea acestei cerinţe implica aproprierea autoritarii formale de cea informala,
reala;
- sa fie clara, concisa si necontradictorie, sa se prezinte astfel conţinutul
situaţiei decizionale;
- sa fie oportuna, adică sa se încadreze in perioada optima de elaborare si
operaţionalizare;
- sa fie eficienta, pentru a urmări obţinerea unui efect sporit cu un anumit efort,
fiind criteriul de apreciere al activităţii de management,
- sa fie completa, sa cuprindă toate elementele necesare înţelegerii complete si
implementării.

6.3. Tipologia deciziilor

Multitudinea deciziilor care fac obiectul practicii economice la nivel microeconomic, pot
fi clasificate / structurate, utilizând o serie de criterii precum:

a) după gradul de cunoaştere a mediului ambiant de către decidenţi si după


natura variabilelor care influenţează rezultatele parţiale care se pot obţine, deciziile
pot fi:
- decizii in condiţii de certitudine se manifesta o singura stare a condiţiilor
obiective a cărei probabilitate de apariţie este egala cu unitatea;
- decizii in condiţii de risc, manifestarea stărilor condiţiilor obiective se cunoaşte
cu o anumita probabilitate,
- decizii in condiţii de incertitudine care se identifica prin manifestarea a doua
sau mai multor stări ale condiţiilor obiective pentru care nu se cunoaşte nici măcar
probabilitatea de apariţie care influenţează nivelul consecinţelor specifice variantelor
decizionale. Deci gradul de certitudine privind obţinerea rezultatelor potenţiale este
practic NUL.

b) după orizontul de timp pentru care se adopta si implicaţiile lor asupra


obiectului condus:

43
Management General – Note de Curs
Rozalia Nistor

- decizii strategice , vizează orizonturi de timp mai mari de un an si se refera la


probleme majore ale activităţii firmei;
- decizii tactice, adoptate pentru circa un an si influenţează numai o parte a
activităţii firmei,
- decizii curente, adoptate cu o frecventa mai mare pe un interval redus de timp, a
căror aplicare afectează un sector restrâns de activitate al firmei.

c) după numărul de persoane care fundamentează decizia


- decizii unipersonale care se refera la problemele curente ale firmei;
- decizii de grup;

d) după periodicitatea elaborării


- decizii unice,
- decizii repetitive, care la rândul lor pot fi: periodice, la intervale de timp
determinate si aleatorii ( se manifesta in mod neregulat);

e) in funcţie de numărul de criterii decizionale care stau la baza


fundamentării lor:
- decizii uni - criteriale;
- decizii pluri – criteriale;

6.4. Structura procesului decizional

6.4.1. Principalele abordări decizionale


Ordinea etapelor de elaborare a deciziilor depinde de natura abordării decizionale.
a) abordări descriptive. procesul decizional se prezintă aşa cum se realizează el in
activitatea practica a firmei, un accent deosebit punându-se pe factorul uman.
b) abordări de tip normativ. prezintă procesul decizional aşa cum ar trebui sa se
desfăşoare in practica activităţii de management.

6.4.2. Structura procesului decizional


Structura unui proiect decizional consta in numărul si ordinea etapelor de fundamentare a
deciziei, in conţinutul fiecărei etape.

Etapele procesului decizional:

a) identificarea si definirea problemei


Rolul decidentului in aceasta etapa este de a identifica o problema decizionala si a o
diferenţia de una ne - decizionala. Constatarea se poate baza pe experienţa decidentului
au prin utilizarea unor metode, intre care metoda analogiilor.
După identificarea problemei decizionale, decidentul va prezenta principalele sale
caracteristici.

44
Management General – Note de Curs
Rozalia Nistor

b) stabilirea criteriilor si obiectivelor decizionale


Criteriile de decizie sunt puncte de vedere ale decidentului cu ajutorul cărora se
punctează aspecte ale realităţii economice. Criterii ce pot fi utilizate: profitul, gradul de
încărcare al capacitaţii de producţie etc.
Criteriile de decizie se caracterizează prin mai multe niveluri, niveluri care reprezintă tot
atâtea obiective posibile.
In cadrul acestei etape, decidentul trebuie sa tina seama de posibilitatea divizării, in
grupuri, a criteriilor, precum si de proprietatea de dependenta si independenta a acestora.
Doua criterii sunt independente, daca, alegerea unui obiectiv din punctul de vedere al
unui criteriu nu are absolut nici o influenta asupra alegerii obiectivului din punctul de
vedere a celuilalt criteriu.

c) determinarea variantelor decizionale posibile


Inventarierea variantelor decizionale posibile de poate face prin doua cai:
- inventarierea pasiva se realizează atunci când decidentului i se prezintă
variantele fara ca el sa depună vreun efort in acest sens;
- inventarierea activa se realizează atunci când însuşi decidentul stabileşte
variantele posibile prin diferite metode (analogia).

Mulţimea variantelor decizionale poate fi finita sau infinita.

Problema fundamentării deciziei consta in determinarea variantei, ca element de


preferinţa maxima in mulţimea variantelor, potrivit unei relaţii de preferinţa a
decidentului in funcţie de rezultatele potenţiale ce s-ar obţine.

d) alegerea variantei optime sau aşa-zisa "decizie propriu-zisa"


Are loc alegerea din mai multe cai de acţiune, a uneia care corespunde cel mai bine
criteriilor utilizate. Fiecărei variante a unei probleme decizionale ii corespunde anumite
consecinţe. Mulţimea consecinţelor este reprezentata de ansamblul rezultatelor potenţiale
ce s-ar obţine potrivit fiecărui criteriu de decizie si fiecărei stări a condiţiilor obiective
prin aplicarea variantelor decizionale.

e) aplicarea variantei optime


După adoptarea deciziei urmează redactarea, transmiterea si aplicarea acesteia.

f) evaluarea rezultatelor
Evaluarea presupune compararea rezultatelor obţinute cu obiectivele propuse cu scopul
depistării abaterilor, pe baza cărora se trag concluzii pt. viitor.

6.5. Metodologia raţionalizării sistemului decizional. Etapele de raţionalizare a


sistemului decizional

ETAPA 1 consta in reprezentarea sistemului decizional al firmei care are drept scop
cunoaşterea ansamblului de decizii fundamentate de cadrele de conducere ale firmei intr-
o anumita perioada si presupune:

45
Management General – Note de Curs
Rozalia Nistor

a) elaborarea listei deciziilor adoptate in cadrul firmei la diferite niveluri ierarhice


intr-o perioada data;
- formularea deciziei;
- organul emitent;
- stadiul aplicării;

b) elaborarea pentru decidenţii de grup a fisei componenţilor

c) precizarea atribuţiilor cadrelor de conducere de la diferite niveluri ierarhice;

d) gruparea deciziilor elaborate la fiecare nivel ierarhic.

ETAPA a 2 a - consta in analiza sistemului decizional al firmei cu scopul de a evidenţia


punctele de forţa si de slăbiciune in domeniul elaborării si fundamentării deciziilor.

Aceasta etapa presupune:


- corespondenta dintre organul de conducere si categoriile de decizii adoptate;
- corespondenta dintre ponderea atribuţiilor managerilor si ponderea deciziilor
elaborate la diferite niveluri;
- analiza deciziilor in vederea raţionalizării acestora;
- analiza etapelor procesului decizional strategic;
- analiza modului de fundamentare a deciziilor.

ETAPA a 3 a consta in perfecţionarea sistemului decizional al firmei prin:


a) elaborarea masurilor de perfecţionare, ceea ce presupune: formularea măsurii;
decizia vizata; cauza vizata; mijloacele necesare; efectele scontate;

b) implementarea masurilor propuse - modificarea structurii organelor de


conducere:
- schimbări ale unor cadre de conducere;
- recomandări pentru o serie de cadre de conducere;
- prezentarea modelului de parcurgere a etapelor procesului decizional;
- exemplificarea modului de utilizare a unor metode.

ETAPA a 4 a - Stabilirea efectelor economice ale masurilor de perfecţionare propuse:


efecte comensurabile; efecte necomensurabile

46