C4+5+6-Metodologia Scrierii Stiintifice Medical

METODOLOGIA SCRIERII ŞTIINŢIFICE MEDICALE.
PREZENTAREA UNEI LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE

1.TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
2.REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ,

CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE
INTERNAŢIONALĂ
3.ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE

BIBLIOGRAFICE
4. ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME

INTERNAŢIONALE DE PUBLICARE
5. TEHNICI DE PREGĂTIRE A MANUSCRISULUI ŞI

TEHNOREDACTARE
6. PREGĂTIREA UNEI LUCRĂRI PENTRU EXPUNERE ORALĂ:
REGULI DE BAZĂ, REALIZAREA MATERIALULUI
1. TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
TIPURI DE LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE
Clasificare
- articole ştiinţifice
- referate generale
- lucrări de diplomă
- teze de doctorat
DIFERITE CATEGORII DE ARTICOLE ŞTIINŢIFICE
-diversitate în raport cu obiectivele urmărite
-maniere de exprimare diferită, fiecare corespunzând unui

tip de articol bine definit
-încadrarea într-o anumită clasă/categorie oferă informaţia

primară asupra obiectivului general al articolului –
orientarea lecturii
CLASIFICARE ARTICOLE ŞTIINŢIFICE
- după obiectivul urmărit

Articol original
Editorial
Caz clinic
Scrisoare către redacţia unei reviste
Articol de trecere în revistă (Revue general/Survey)
Actualităţi (Mise au point, Update)
Recenzia – Analiza comentată (Review)
Articol didactic
- după tipul publicaţiei
reviste (periodice)
volume de conferinţă/congres/simpozion (Preprints of… ,
Proceedings of …)
volume prezentând colecţii de articole pe un anumit domeniu
2. REDACTAREA UNEI LUCRĂRI:
REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA
TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE
CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
(prezentare conformă cu Recomandările pentru manuscrisele
trimise revistelor biomedicale – Comité International des
Rédacteurs des Journaux Médicaux)
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, CONCEPEREA TEXTULUI
ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
I. REGULI DE BAZĂ ALE REDACTĂRII ŞTIINŢIFICE

- organizare pe secţiuni:
Titlul
Autori (cu afiliere)
Textul propriu-zis
Mulţumiri
Furnizarea de extrase
Referinţe bibliografice
Rezumat (incluzând cuvinte-cheie)
- obiectivul redactării ştiinţifice: transmiterea unui mesaj

ştiinţific, în care primează valoarea conţinutului
8
- redactarea ştiinţifică se raportează la principii care s-au

dezvoltat progresiv şi care impun rigoare ştiinţifică, sub
raport stilistic fiind ghidată de tehnici specifice
demersurilor ştiinţifice, şi nu artistice (literare)
-relaţie coerentă între formă, modalitate de redactare şi

fond (conţinut ştiinţific)
- concepere riguroasă  enunţare clară  difuzare largă şi

o percepţie adecvată în rândul celor interesaţi
- alegerea celei mai adecvate formulări pentru ideile şi faptele
care vor fi raportate
- realizarea unei exprimări simple şi clare, care să faciliteze
lectura
- realizarea unei forme concise
CALITĂŢI ÎNDEPLINITE DE O LUCRARE ŞTIINŢIFICĂ
- interesul ştiinţific
- nivelul redactării ştiinţifice (precis, clar şi concis)
- buna utilizare a limbii în care este scrisă
- cunoaşterea principiilor de redactare ştiinţifică permit o

evaluare rapidă a unui articol, fără parcurgerea integrală a
textului
DE CE SCRIEM?
- necesitatea ? / obligaţia ? de a publica

- pentru a obţine credite pentru cercetare
- pentru a accede la o poziţie în ierarhia universitară
 proliferarea numărului de articole şi de reviste

 apariţia fraudelor în cercetare
CUM SCRIEM?
- număr articole publicate versus valoare

(Universitatea de Medicină Harvard
– 7 articole pentru conferenţiar
– 10 articole pentru profesor)
- valoarea unui articol:

cuantificată prin numărul
de citări în alte lucrări
(măsura pentru impactul
articolului asupra evoluţiei
cercetărilor într-un anumit
domeniu)
PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

- crearea unor departamente de învăţământ specializate:
• Baylor College of Medicine, Houston

– Departament de Comunicare Ştiinţifică

•Universitatea Rockefeller, New York – program de 18 luni pentru redactorii
ştiinţifici profesionişti
15

• Clinica Mayo, Rochester

– Departament de Redactare Medicală,
cursuri pentru studenţi şi practicieni

•Institutul de Ştiinţă şi Tehnologie, Cardiff – cursuri de redactare ştiinţifică

organizate de unul dintre 17
editorii de la British Medical Journal

en
Franţa
1975 - crearea unei structuri de învăţământ
pentru redactarea medicală pe trei nivele:
- câteva ore pentru studenţi din ciclul 1 şi 2
 redactare observaţie despre un bolnav, o boală, răspuns la o întrebare de examen
- 20-30 de ore pentru studenţii din ciclul 3
 redactare LD, rezumate de cercetare
- aprofundat  medicii care colaborează cu
comitetele de redacţie ale revistelor medicale
1987 – Asociaţia pentru Dezvoltarea Învăţământului
şi Cercetării – masterat în Redactare Medicală
în cadrul Institutul Superior de Comunicare şi
18
Management Medical
STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

- precis, clar, concis
- principii
•utilizare adecvată a timpurilor la care sunt puse verbele: timpul
trecut pentru tot ceea ce exprimă experienţa personală a
autorului, timpul prezent pentru noţiuni bine stabilite şi unanim
acceptate
•utilizarea aceluiaşi cuvânt pentru a desemna o aceeaşi
noţiune, fără ajutorul sinonimelor care pot crea confuzii
• evitarea expresiilor literare şi a cuvintelor inutile
•evitarea utilizării diatezei pasive (atunci când poate crea
impresia de anonimat privind autorul – ca subiect logic al
construcţiei gramaticale) şi folosirea (neabuzivă) a diatezei
active cu pronumele persoanei întâia, uzual plural (care indică
exact implicarea autorului în realizarea studiului)

- precizia
•lipsa de precizie în redactarea unui articol ştiinţific ridică
suspiciuni asupra rigorii cu care a fost efectuată cercetare
respectivă
•reflectată cel mai clar în capitolele Material şi metodă,
Rezultate
• coerenţa comentariilor din text, privind datele din tabele/figuri
• inserarea procentelor face dificilă lectura
•corespondenţă de adjective şi adverbe care pot fi folosite,
prezentarea unui tabel de corespondenţă fiind recomandată
pentru articolele de natură didactică

- claritatea
•utilizarea cuvintelor simple şi a unei sintaxe corecte
•limba în care se scrie trebuie să fie înţeleasă şi de un străin
care nu are decât noţiuni de bază ale vocabularului (evitarea
formulărilor colocviale în favoarea exprimărilor convenţionale)
•alegerea ordinii cuvintelor în titlu, sau la începutul unei fraze
sau paragraf – noţiunea de poziţie forte, contribuind la reţinerea
atenţiei cititorului

- claritatea
•utilizarea virgulei pentru evita ambiguităţile – este permisă
virgula înainte de “şi”
•evitarea utilizării etc. la sfârşitul unei secvenţe de termeni,
atunci când este necesară identificarea completă a tuturor
termenilor
• utilizarea abrevierilor internaţionale – pentru unităţi de măsură,
când urmează după cifre
•utilizarea abrevierilor care substituie un cuvânt/câteva cuvinte;
abrevierile trebuie anunţate şi pot fi utilizate în rezumat şi/sau în
text, dacă termenul respectiv se repetă mai mult de 3-4 ori

- concizia
•evitarea adjectivelor şi adverbelor inutile;
• evitarea pleonasmelor;
•evitarea repetiţiilor (exemple: rezumatul în introducere, rezultatele
în discuţii sau concluzii);
•NU ÎNSEAMNĂ SUPRIMAREA unor idei care sunt indispensabile
pentru înţelegerea textului;
•Autorul trebuie să enunţe fiecare etapă a raţionamentului său
chiar dacă etapele i se par evidente;
•NU SE FACE APEL LA IMAGINAȚIA CITITORULUI ŞI NU
CITITORUL TREBUIE SĂ FACĂ DEDUCŢIA
CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE

INTERNAŢIONALĂ
-în condiţiile unor cunoştinţe medii de limbă, se

recomandă:
iniţial, elaborarea unui text în limba maternă
traducerea textului de către autor
în final, verificarea traducerii de către un specialist
-traducerea implică abilităţi de scriere în limba respectivă,

care să garanteze atât corectitudinea din punct de vedere
ortografic şi gramatical, precum şi utilizarea terminologiei
medicale adecvate
-în tehnoredactarea computerizată, se poate face apel la

utilizarea speller-ului şi a fondului lexical de tip tezaur
-de evitat: realizarea unei traduceri cuvânt cu cuvânt,

întrucât organizarea frazeologică este specifică fiecărei
limbi
-pentru persoanele cu ample cunoştinţe de limbă, este

oportună conceperea lucrării direct în limba străină
respectivă (economie de timp substanţială)
3. ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE
LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE:
ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE
TITLUL
-scop: enunţă conţinutul articolului, cu maximum de

precizie şi concizie (10-15 cuvinte)
-constituie, împreună cu rezumatul, un ansamblu autonom
în raport cu restul articolului, dar dependent de acesta, în
măsura în care reprezintă reflectarea directă a articolului
- alegerea titlului: utilizarea de cuvinte cheie ( indexare
corectă)
-cuvintele informative plasate la început, în poziţia forte
care atrage atenţia
- rol atractiv şi de selecţie
- alegerea articolelor după titlu: Current Contents, Index
Medicus, Medline
TITLUL
- de evitat:
titlu prea concis – nu reflectă conţinutul specific al articolului

titlu prea detaliat – riscă să fie prea lung
secvenţializarea titlului – subtitluri
expresiile inutile, fără conţinut informativ

TITLUL
- un titlu este cu atât mai lung cu cât subiectul abordat este

mai precis  facilitează evaluarea articolului prin lectură
rapidă
New Therapeutics Targeting Colon Cancer Stem Cells.

Thenappan A, Li Y, Shetty K, Johnson L, Reddy EP, Mishra L.
Curr Colorectal Cancer Rep. 2009; 5(4): 209.
The First Autopsy Case of Pandemic Influenza (A/H1N1pdm) Virus Infection in Japan:
Detection of a High Copy Number of the Virus in Type II Alveolar Epithelial Cells by
Pathological and Virological Examination.
Nakajima N, Hata S, Sato Y, Tobiume M, Katano H, Kaneko K, Nagata N, Kataoka M, Ainai
A, Hasegawa H, Tashiro M, Kuroda M, Odai T, Urasawa N, Ogino T, Hanaoka H, Watanabe
M, Sata T.
Jpn J Infect Dis. 2010; 63(1):67-71.
Altered CD28 and CD95 mRNA expression in peripheral blood mononuclear cells from
elderly patients with primary non-small cell lung cancer.
Wang L, Pan XD, Xie Y, Zhang GB, Jiang M, Zheng L, Wang JH, Shi JF, Zhang XG.
Chin Med J (Engl). 2010; 123(1): 51-6.
30
AUTORII
- primul autor:
- a realizat studiul
- a dirijat studiul
- a redactat manuscrisul
31
AUTORII
- unic autor:
editoriale, actualităţi
AUTORII
- şeful de serviciu/departament sau directorul

laboratorului figurează ca autor dacă:
-a iniţiat cercetarea
- a reunit echipa
- a obţinut mijloacele financiare
- a controlat derularea studiului
-a analizat cu obiectivitate expunerea rezultatelor şi calitatea
redactării
-de obicei, figurează pe ultima poziţie, asigurând
credibilitatea, în condiţiile în care ceilalţi autori sunt mai
puţin cunoscuţi în comunitatea ştiinţifică (promotor)
- persoană de contact (corespondenţă, corectură,
furnizare de extrase, asumarea transferului
dreptului de proprietate intelectuală © - copyright):
primul / ultimul autor
AUTORII
-numărul autorilor este variabil, în funcţie de mărimea

echipei de cercetare
-ordinea autorilor indică gradul de contribuţie adus la
cercetare
-citarea autorilor în referirile bibliografice (conform
International Committee of Medical Journal Editors) –
completă când numărul de autori este  6, numai primii 6
când numărul de autori este  7
- studii multicentrice
- număr limitat de autori, cu mulţumiri în final celorlalţi
participanţi la cercetare
- semnează asociaţiile care au realizat cercetarea, numele
autorilor fiind citate în notă de subsol, în funcţie de gradul de
implicare sau alfabetic
AUTORII
- studii multicentrice
AUTORII 36
- studii
multicentrice
REZUMATUL
-scop: prezintă esenţa informaţiilor articolului, într-o

manieră condensată
-orientează cititorul asupra conţinutului articolului
reproductibil, alături de titlu, într-un număr mare de
documente (repertorii bibliografice)
-include în final un set de cuvinte-cheie, uzual selectate
conform MeSH – Medical Subject Headings
-rezumat informativ: respectă structura de articol original
(IMRAD)
- rezumat indicativ: prezintă conţinutul general al articolului
şi planul urmărit la articolele tip actualităţi, trecere în revistă
MULŢUMIRI
-persoane care au contribuit la realizarea cercetării, dar

a căror participare nu justifică includerea în rândul
autorilor (anatomopatologi, radiologi)
- persoane care au asigurat un suport financiar pentru
realizarea cercetării
- şeful de departament, în cazul în care nu a contribuit
direct la cercetare
-personalul tehnic (tehnicieni, asistenţi de cercetare,
secretare)
-inserarea textului: în funcţie de indicaţiile fiecărei
reviste: notă de subsol, anexă, la sfârşitul articolului,
înainte de referinţe
- scurte
FURNIZAREA DE EXTRASE
- limitată, în funcţie de posibilităţile

financiare ale fiecărui colectiv,
deoarece extrasele trimise de
reviste sunt în număr limitat
(maxim 50-100), şi frecvent se
percep taxe
REFERINŢE BIBLIOGRAFICE
-scop: justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate –

principiu fundamental într-un demers ştiinţific
- permit trimiterea cititorului la: articole, tratate, monografii,
documente oficiale, baze de date, alte forme de publicaţii
-excesul nu reflectă întotdeauna multitudinea de
cunoştinţe, ci, mai degrabă, absenţa spiritului critic; unele
reviste limitează numărul referinţelor bibliografice pentru
toate tipurile de articole, exceptând trecerile în revistă
-se citează numai documente publicate, citite şi alese
pentru valoarea lor
-citarea unei referinţe poate fi repetată de mai multe ori într-
un articol
- localizare în text:
•după enunţarea faptului/informaţiei respective – în interiorul
sau la sfârşitul unei fraze
• în capitolele Introducere, Material şi metodă, Discuţii
• în tabele, grafice, figuri
•în titluri şi subtituluri paragrafelor – pentru articole tip
actualităţi
- alegerea referinţelor:
•din bibliografia asupra subiectului (ansamblul articolelor şi
cărţilor scrise despre un subiect precis)
•autorul selecţionează şi reţine acele documente pe care le
consideră cele mai pertinente şi mai accesibile pentru cititor
42
-toate referinţele citate sunt prezentate, sub formă de listă,

la sfârşitul articolului
- erori posibile:
•greşeli în transcrierea referinţei – dificultăţi în găsirea
articolului
•greşeli în citarea conţinutului referinţei – inadvertenţă între

faptul enunţat şi articolul citat
- se evită a face referiri la:

• articole greu accesibile
• teze de doctorat
• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, publicate în
periodice
• scrisori către redacţie
• articole acceptate pentru publicare (in press, to appear)
- nu se fac referiri la:

• rezumate ale lucrărilor prezentate la congrese, nepublicate în
periodice
• articole trimise pentru publicare (submitted)
• comunicări orale
- sistemul de referinţe:
a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard
b) sistemul numeric secvenţial – Vancouver
c) sistemul alfabetic numeric

În text
-în cazul a 1 sau 2 autori se citează primul autor, respectiv

ambii autori, şi anul de publicaţie
-mai mult de doi autori – se citează primul autor, urmat de
“et coll.” sau “et al.”
În text
În lista de referinţe
-clasificare fără număr de ordine, alfabetic, de la prima literă a

numelui primului autor al articolului
-mai multe referinţe ale aceluiaşi prim autor – clasificate după ordinea
alfabetică a primei litere a celui de-al doilea autor, etc.
- mai multe referinţe ale aceloraşi autori – clasificate după anul de
publicaţie, începând cu data cea mai îndepărtată
- mai multe referinţe ale aceloraşi autori, cu acelaşi an de publicaţie –
se adaugă “a, b, c, d,…” după anul de publicaţie şi se clasează în
această ordine (la citarea în text, se includ “a, b, c, d,…”)
- numele ultimului autor este precedat de “and”, “et” sau “şi”
- îngreunează citirea textului
- facil pentru autor, care poate introduce uşor o referinţă nouă
b) sistemul numeric secvenţial
În text
-referinţele sunt numerotate cu cifre arabe, în ordinea

apariţiei, în paranteze
-dacă o referinţă este citată de mai multe ori, se păstrează
numărul atribuit prima dată
-într-o paranteză, referinţele sunt clasificate în ordine
crescătoare şi separate prin virgule
În text
-clasificarea se face prin numărul de ordine corespunzător

în text, fără criteriu alfabetic
- facilitează lectura, neîncărcând articolul cu nume de autori
-dificil pentru autor, care dacă introduce o nouă referinţă
trebuie să renumeroteze toate referinţele următoare,
existând riscul de eroare
53
c)sistemul alfabetic numeric
În text
- referinţele sunt citate printr-

un număr de ordine, indicat
în paranteze, care are
corespondent în lista de
referinţe (ordonată alfabetic,
şi nu în
ordinea citării)
c)sistemul alfabetic numeric
-clasificarea se face alfabetic, de

la prima literă a numelui primului
autor
-fiecare referire din lista rezultată
primeşte un numărul de ordine în
secvenţa naturală, număr care se
citează în text
ARTICOLUL ORIGINAL
ARTICOLUL ORIGINAL
- prezintă o anumită activitate de cercetare:
- abordarea unui domeniu de cercetare nou – direcţii prioritare
- testarea unei ipoteze
- rezultate în diverse domenii ştiinţifice în care există deja cercetări
- structură (IMRAD):
Introducere – scopul, obiectivele cercetării
Material şi metodă – cum a fost realizată cercetarea
Rezultate – ce s-a observat (cu rigurozitate)
Discuţii – comentarii asupra cercetării în general şi a rezultatelor
în special
- referinţele – rol de a justifica afirmaţiile autorilor, în special
în introducere şi discuţii
- publicabil în periodice şi/sau volume
ARTICOLUL ORIGINAL
59
ARTICOLUL ORIGINAL
INTRODUCEREA
- două scopuri informative:

general → legătură între cunoştinţele autorului şi cele ale cititorilor →
conturarea unei idei clare şi concise asupra subiectului abordat
special → scopul pentru care a fost realizată cercetarea → interes
cititor
ORGANIZARE:
-aspectul general al subiectului – actualizare scurtă (State of art) →
înţelegerea fondului; singura parte a unui articol original care
poate prezenta conotaţii pedagogice
- aspectul particular al problemei abordate
-scopul studiului – clarificarea unui aspect controversat,
acoperirea unor lacune în cunoştinţele existente, testarea unei
ipoteze
obiectivele urmărite, fără să facă apel la elemente de înţelegere suplimentare
- orice cititor trebuie să înţeleagă de ce a fost realizată cercetarea şi care au fost
ARTICOLUL ORIGINAL
INTRODUCEREA
-structurată în raport de revista aleasă pentru publicare şi,

respectiv, de nivelul de pregătire a cititorilor
-cantitatea de informaţii oferită este invers proporţională cu

nivelul presupus de cunoştinţe al cititorilor revistei:
reviste cu caracter general – introduceri detaliate
reviste specializate – introducere concisă, dar orientată pe
profilul revistei
-toate afirmaţiile (unanim admise) → dublate de referinţe

bibliografice: pertinente, recente şi accesibile, selectate în
ordinea importanţei
ARTICOLUL ORIGINAL
INTRODUCEREA
62
ARTICOLUL ORIGINAL
6
INTRODUCEREA
ARTICOLUL ORIGINAL
MATERIAL ŞI METODĂ
-indică:
materialul studiat
elemente testate
criteriile de evaluare
-date precise, astfel încât cititorul să le poată reproduce
sau verifica
- de evitat:
•introducerea de comentarii personale
• introducerea de descrieri lungi şi obositoare
• introducerea unor rezultate
•menţionarea unor elemente care nu au legătură cu scopul
studiului
• utilizarea unui stil telegrafic
ARTICOLUL ORIGINAL
Materialul
-populaţia luată în analiză, modalitatea de selecţionare,
eşantionul, descriere
-bolnavi: serie consecutivă/neconsecutivă, studiu
retrospectiv sau prospectiv, studiu randomizat sau
nerandomizat, studiu deschis sau orb, studiu caz-martor,
studiu pe serii scurte
- animale de experienţă: specie, origine, durata observaţiei,
condiţii de creştere
-suşe celulare: modalitatea de obţinere şi conservare –
mediu de cultură, pH, temperatură, adiţia unor substanţe
-uneori, este dificil de separat capitolul Material şi metodă
de capitolul Rezultate – reunire sub denumirea Observaţii
clinice (articole tip caz clinic)
ARTICOLUL ORIGINAL
Elemente testate – metodă
-acţiunea unui medicament – doza zilnică, modul de

administrare, orarul de administrare
- rezultatele unei intervenţii chirurgicale – descriere
-valoarea unui examen radiologic/anatomopatologic/
biologic
- modificarea constantelor într-un model experimental
- se specifică:
denumirea chimică şi fabricantul pentru reactivi, substanţe
tipul, originea şi fabricantul pentru aparate
ARTICOLUL ORIGINAL
Criteriile de evaluare a elementelor testate

- utilizate pentru aprecierea rezultatelor
- exemple:
complicaţii
supravieţuire
variaţii ale parametrilor biologici
-se specifică şi se descriu detaliat metodele folosite (teste
statistice de analiză şi validare)
-se precizează referinţele bibliografice, în cazul preluării

parţiale/integrale a unei metode sau procedeu
-se respectă terminologia biomedicală internaţională
(pentru medicamente, bacterii, viruşi, elemente anatomice)
ARTICOLUL ORIGINAL
REZULTATE
-exprimă finalizarea scopului cercetării

- constituie baza pentru discuţii
- redactare obiectivă, impersonală, neutră
-concordanţă în prezentarea informaţiilor numerice (text,
figuri, tabele)
-trebuie prezentate în evoluţie cronologică (rezultate
imediate, rezultate tardive)
- permit cititorului să-şi formuleze propriile concluzii, înainte
de a le confrunta cu cele ale autorului
ARTICOLUL ORIGINAL
REZULTATE
- prezentare completă:
•rezultate pozitive
•rezultate negative – informaţie posibil utilă într-o cercetare
diagnostică, prognostică, sau pentru a evita un tratament
ineficace
- de evitat:
•“pierderea” unui rezultat, în acest capitol, şi “regăsirea” sa în
capitolul Discuţii sau în rezumat
• prezentarea rezultatelor marginale, care nu sunt legate de
scopul cercetării
• efectuarea de comentarii personale
ARTICOLUL ORIGINAL
DISCUŢII
-scop: interpretarea cercetării realizate
-comentarii personale, spre deosebire de celelalte capitole

care utilizează un stil impersonal
- reflectă cultura ştiinţifică, inteligenţa autorilor şi gradul de

elaborare al lucrării
ARTICOLUL ORIGINAL
DISCUŢII
- obiective (ordine obligatorie):

• precizează dacă scopul cercetării a fost atins sau nu (prin
prezentarea sintetică a principalelor rezultate legate direct de scop)
• subliniază aportul adus de cercetare în progresul
cunoştinţelor în domeniu
• judecă calitatea şi validitatea rezultatelor – discuţie critică şi

obiectivă asupra materialului utilizat, metodelor folosite, interpretării
rezultatelor
• compară rezultatele personale cu cele ale altor autori (facilitare

prin figuri şi tabele comparative, care permit evitarea repetărilor, şi prin
comentarea referativă, fără a enunţa detaliat ce conţin graficele/figurile
respective) şi explică diferenţele apărute (datorate particularităţilor
materialului şi metodei)
ARTICOLUL ORIGINAL
DISCUŢII
-uneori, poate exista o concluzie finală (în funcţie de

revistă)
- de evitat:
• depăşirea obiectivelor fixate în Introducere
• discutarea subiectului în ansamblu, şi nu a lucrării (tendinţe
pedagogice)
• repetarea elementelor prezentate în Introducere
• citări inexacte – rezultate incorecte, idei incorect preluate
• lipsa referinţelor bibliografice
• utilizarea unui stil literar (expresii emoţionale)
• lungimea excesivă
ARTICOLUL ORIGINAL
Rezumatul unui articol original
-organizare:
•ideea principală din Introducere, fără a repeta titlul – timpul
trecut
• metoda de lucru enunţată succint – timpul trecut
• rezultatele detaliate, cu cifre şi date statistice – timpul trecut
• concluzia principală – timpul prezent
-nu conţine referinţe bibliografice, tabele, figuri, note, chiar
abrevieri
- lungime – funcţie de revistă (150-300 cuvinte)
- corespondenţă cu informaţiile existente în articolul in
extenso
REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ, STRUCTURĂ GENERALĂ,
MODALITĂŢI DE ILUSTRARE, CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE
CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ
Rezumatul unui articol pentru congrese, conferinţe,
simpozioane, seminarii
-informativ, asemănător celui pentru un articol original, cu

câteva particularităţi:
•rezultate – tabel, grafic
• cel mult 1-2 referinţe bibliografice citate
•spaţiu de redactare – limitat de un cadru-tip, care permite
reproducerea directă în volumul de rezumate
-respectarea instrucţiunilor de redactare: număr de cuvinte,

tip de caracter, spaţii rezervate pentru titlu/ autor
ARTICOLUL ORIGINAL
MODALITĂŢI DE ILUSTRARE
FIGURI ŞI TABELE
-specifice pentru capitolul Rezultate
-limitează riscul de a repeta aceleaşi informaţii în capitolul
Rezultate (prezentare) şi în capitolul Discuţii (ca bază de
comentarii)
-maximum de informaţii într-un minimum de spaţiu, într-o
formă sintetică şi clară
-uneori, este util să concepem figurile şi tabelele înainte de
a redacta textul
-autonomie informaţională – prin titlu, legendă, note de
subsol
- exprimă clar ceea ce este dificil de redactat şi obositor de
citit
- referire în text, numerotarea fiind în ordinea referirii
ARTICOLUL ORIGINAL
MODALITĂŢI DE ILUSTRARE
FIGURI ŞI TABELE
-tabelul: informaţii numerice
-figura: reprezentări grafice (desene, curbe, diagrame),
ilustraţii / fotografii
- alegerea modalităţii de ilustrare depinde de:
•obiectivul vizat, răspunzând unei intenţii precise (uzual,
articolele originale conţin tabele, iar articolele didactice conţin
figuri)
• numărul şi natura datelor
-reproducerea dintr-o altă publicaţie necesită autorizaţia
titularului (drept de autor, copyright)
-de evitat: exprimarea sub formă de tabel a unor informaţii
care pot fi enunţate clar în text
ARTICOLUL ORIGINAL
Figurile
-numerotate cu cifre arabe – numerotarea corespunde

ordinii de apariţie în text, fiind obligatorie minimum o
referire
-în economia lucrării, figuri = reprezentări grafice,
ilustraţiile - numerotare comună, acelaşi mod de referire în
text şi acelaşi mod de concepere a legendei
-legendă subiacentă, conţinând toate elementele
necesare înţelegerii figurii: explicaţia simbolurilor,
abrevieri, scală
ARTICOLUL ORIGINAL
Figurile
- uzual, în etapa de manuscris trimis spre publicare, toate

legendele aferente unui articol sunt grupate pe o pagină
separată, plasată la sfârşitul manuscrisului
-pe verso-ul figurilor se scrie: numărul, orientarea,
numele primului autor sau primele două cuvinte din titlu
(confidenţialitate)
-modalitate de realizare asistată de calculator:
exploatarea facilităţilor oferite de programe (medii
software) pentru reprezentări grafice şi interpretare
statistică (exemple: MS-Windows, MS-Excel etc.)
ARTICOLUL ORIGINAL
Figurile
79
ARTICOLUL ORIGINAL
Tipuri de reprezentări grafice
- diagrame cu sectoare de cerc (“camembert”, “pie”) – recomandată

pentru prezentarea procentajelor (< 7 sectoare)
ARTICOLUL ORIGINAL
- diagrame cu coloane verticale sau

orizontale (histograme) – recomandate
pentru compararea statică
a diferitelor cifre, poate indica deviaţia
standard (< 7 zone)
81
ARTICOLUL ORIGINAL
- traiectorii (curbe de distribuţie) – x (abscisa – variabila

independentă) este variabila de control sau explicativă, y (ordonata –
variabila dependentă) este variabila de măsurat sau explicată; graficul
reprezintă în manieră dinamică evoluţia variabilei y în funcţie de x
82
ARTICOLUL ORIGINAL
- traiectorii (curbe de distribuţie)
83
ARTICOLUL ORIGINAL
-reprezentări prin puncte (“scattergram”, “nuages de points”)
-recomandate pentru concretizarea datelor individuale (distribuţia lor)

sau pentru concretizarea existenţei/absenţei unei corelaţii între
variabila x şi y; punctele trebuie să fie suficient de mari pentru a fi
uşor identificate;
84
-se pot adăuga: coeficientul de
corelaţie “r”, gradul de libertate,
curba de regresie, semnificaţia
statistică “P”
ARTICOLUL ORIGINAL
Ilustraţii / fotografii
-prezentate sub formă de fotografii clasice sau imagini

digitizate, alb-negru/color
- exemple: radiografii, preparate microscopice, EKG, EEG
-suplimentar, legenda ilustraţiilor conţine informaţii
specifice despre scala de referinţă, ordinul de mărire,
coloraţiile histologice
-pentru ilustraţiile ce conţin chipuri umane se recomandă
acoperirea ochilor, în scopul păstrării anonimatului
ARTICOLUL ORIGINAL
Tabelele
-spaţiu ocupat în pagina tipărită: o coloană sau două

coloane
-titlu: situat deasupra, informează asupra conţinutului
număr coloane > dublu număr rânduri – inversare
- semnificaţii uzuale:
•capetele de coloane – variabile măsurate sau explicate
(unităţi de măsură)
•capetele de rânduri – variabile controlate sau explicative
(unităţi de măsură)
ARTICOLUL ORIGINAL
Tabelele
-tabelele ce conţin date comparabile trebuie să prezinte

aceleaşi informaţii, structurate în aceeaşi ordine şi
folosind aceleaşi unităţi de măsură
- alinierea datelor este realizată în raport cu
virgula/punctul zecimal, precizând acelaşi număr de poziţii
zecimale pentru variabilele cu aceeaşi semnificaţie
-informaţii lipsă – se precizează “absent”, evitând
simbolurile matematice (-, 0)
-pot conţine abrevieri, explicate în titlul tabelului sau în
note de subsol
ARTICOLUL ORIGINAL
Tabelele
8
ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE BIBLIOGRAFICE
EDITORIALUL
EDITORIALUL
-scris la cererea comitetului de redacţie al unei reviste
- scurt – număr redus de pagini
-autorul/autorii – autoritate în materia abordată – prezintă
liber opiniile personale, analizează lucrările deja publicate,
formulează ipoteze, propun noi direcţii de cercetare
-se evită citarea rezultatelor originale, personale, faţă de
care se păstrează/se adoptă o atitudine neutră
- statistic – cel mai citit tip de articol
-editorial “tematic” – număr de revistă dedicat
(parţial/integral) unei teme; creează o privire de ansamblu
asupra temei, punctând contribuţiile articolelor publicate
EDITORIALUL
CAZUL CLINIC
CAZUL CLINIC
-raportează o observaţie, cu comentarii scurte
- 4-6 pagini
- semnalează:
elemente originale privind fiziopatologia unei afecţiuni
noutatea unui demers diagnostic
eficacitatea unui tratament
- uzual, periodicele limitează numărul de cazuri clinice
publicate per apariţie/număr
-în redactare trebuie evitate: (i) o trecere în revistă a
literaturii, pornind de la un caz izolat, (ii) consideraţii
didactice, sub pretextul comentării unei observaţii
CAZUL CLINIC
CAZUL CLINIC
CAZUL CLINIC
Discuţia anatomo-clinică
-bazată pe problemele diagnostice şi terapeutice ridicate de un caz
- articol de instruire
-publicaţii consacrate – exemple: New England Journal of Medicine
(“Case Record” sau “Clinico-Pathological Conference” –
Massachusetts General Hospital), Les Annales de Medecine Interne, Le
Concours Medical
Conferinţa clinică
-expune problemele diagnostice şi terapeutice ale unei observaţii
clinice
- fiecare punct este discutat de un specialist diferit
-articol de instruire incluzând şi o aducere la zi a temei, cu referiri
concrete la observaţia raportată
- publicaţii consacrate – exemple: Annals of Internal Medicine

CAZUL CLINIC
INVESTIGAŢII CLINICE
- organizare:
•scop: problema principală, eventual obiectivele secundare
majore; ipoteza
•protocol, metodă de lucru: metodologia – studiu terapeutic,
diagnostic, prognostic, serii de cazuri
• loc de realizare: dacă este aplicabil în practica cotidiană
• selecţia lotului de studiu: criteriile de eligibilitate
• metode terapeutice: caracteristicile esenţiale ale tratamentului
• criterii de evaluare: metodele de analiză
• rezultate: prezentate ca text; semnificaţie statistică
•concluzii: corelate cu aplicabilitatea clinică, fără speculaţii sau
generalizări rapide
SCRISOARE CĂTRE REDACŢIA UNEI REVISTE

- problematică abordată:
•caz clinic scurt
•date preliminarii asupra unei cercetări de mai lungă
durată, pentru a putea revendica, în viitor, prioritatea
preocupărilor în domeniu
•comentarii/opinii contradictorii asupra unui articol deja
publicat în revista respectivă
• răspuns
- posibilitate de comunicare între autori – cititori
- scurtă – 2 pagini, < 6 referinţe
- rapiditate în publicare – comparativ cu apariţia unui articol
original
- ulterior, rezultatele prezentate pot face obiectul unei
publicaţii detaliate
98
TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY, REVIEW)
TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY,

REVIEW)
-prezentare cât mai completă a cunoştinţelor asupra unui
subiect, pornind de la o analiză exhaustivă a lucrărilor
publicate
- caracter monografic – abordare globală – aspecte clasice,
şi perspective deschise
-autorul/autorii – personalităţi ştiinţifice, cu contribuţii
notabile în domeniu
- referinţe bibliografice – acoperă întreaga istorie a
subiectului (uzual, de ordinul sutelor)
100
TRECEREA ÎN REVISTĂ
(REVUE GENERALE,
SURVEY, REVIEW)
TRECEREA ÎN REVISTĂ (REVUE GENERALE, SURVEY,

REVIEW)
- organizarea conţinutului:
• tratează un subiect precis, clar enunţat în introducere
• precizează sursele utilizate pentru adunarea informaţiilor
• justifică orientarea asupra anumitor direcţii
• analizează metodologia şi validitatea rezultatelor raportate în
diversele studii citate
• rezumă, în final, datele şi rezultatele pertinente
• sugerează orientarea cercetărilor pentru studiile viitoare

Rezumatul unui articol tip Trecere în revistă

- organizare (i – tip indicativ):
•scop: definirea subiectului abordat
•originea datelor care stau la baza redactării lucrării: baze de
date, nume de instituţii, de experţi, index-uri consultate, cu
precizarea cuvintelor-cheie şi a intervalului de timp pentru care
s-a făcut documentarea
• selecţia studiilor: criteriile de selecţie a articolelor analizate
•extragerea datelor: prezentarea metodelor care au asigurat
validitatea şi calitatea datelor
•sinteza rezultatelor: prezentarea principalelor rezultate,
calitative şi cantitative, cu nivelele de semnificaţie statistică, şi a
diferenţelor existente între diferite studii
•concluzii: enunţiative, cu raportare la aplicaţiile posibile, fără
generalizări; sugestii asupra oportunităţii desfăşurării altor
studii
- organizare (ii – tip informativ):
• structură IMRAD
ACTUALITĂŢI (MISE AU POINT, UPDATE)

-ca obiectiv, se situează între editorial şi trecerea în revistă
- autorul/autorii – au lucrări reprezentative în domeniu
-elaborat la cererea comitetului de redacţie a unei reviste
sau a organizatorilor unei manifestări ştiinţifice
- abordează un subiect restrâns, pornind de la (i) publicaţiile
apărute în ultimii ani şi (ii) experienţa personală a autorilor
-diferenţa între cele două surse informative (i), (ii) trebuie
să apară clar
- referinţe bibliografice relevante (uzual, de ordinul zecilor)

- organizarea conţinutului:
• introducere – justificarea actualizării subiectului
• articolul de fond
• evită simpla juxtapunere a rezultatelor contradictorii
• explică contradicţiile, prezintă părerea personală a autorilor
• propune soluţii pentru a rezolva controversele
• permite cititorilor clarificarea ideilor despre subiect
103
RECENZIA – ANALIZA COMENTATĂ (META-ANALIZA)
RECENZIA – ANALIZA COMENTATĂ (META-ANALIZA)

-analiza – comentarea articolelor apărute în cursul ultimelor
luni în alte reviste, sau analiza – comentarea unor volume
(tratate, monografii, etc)
- autorul/autorii – bun cunoscători ai subiectului
- 2-3 pagini
- organizarea conţinutului – două părţi:
(i) rezumarea articolului/volumului
(ii) comentarea critică asupra validităţii rezultatelor şi asupra
originalităţii în abordarea subiectului
107
ARTICOLUL DIDACTIC / PEDAGOGIC
ARTICOLUL DIDACTIC/PEDAGOGIC
-obiectiv: instruirea într-un anumit domeniu
- bună cunoaştere a subiectului
-capacitate de a se adresa unei clase largi de cititori
interesaţi de subiect, bazându-se pe un fond minimal de
cunoştinţe specific domeniului
-bibliografia indicată – permite cititorului o aprofundare a
subiectului
ARTICOLUL DIDACTIC / PEDAGOGIC
ARTICOLUL DIDACTIC/PEDAGOGIC
109
4. ALEGEREA REVISTEI ADECVATE
PENTRU PUBLICARE, NORME
ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME
-revistele ştiinţifice sunt cotate şi clasificate, în

funcţie de articolele publicate
-revistele de cotaţie maximă publică doar articole
de înaltă ţinută ştiinţifică
I. Alegerea revistei
-decizia se ia înainte de a începe redactarea articolului,
pentru ca redactarea să se conformeze indicaţiilor pentru
autori din revista respectivă
- obligatoriu: consultarea anterioară a mai multor numere
din revista respectivă
- criterii de alegere:
•corespondenţa dintre subiectul articolului şi specificul revistei
•aprecierea impactului articolului, în cazul publicării într-o
revistă de specialitate, sau într-o revistă cu caracter general
(grad de adresabilitate, arie de difuzare a revistei)
•evaluarea şanselor de acceptare a articolului – în raport cu
politica editorială a revistei şi cu auto-aprecierea calităţii
articolului
II. Norme internaţionale de publicare
- în conformitate cu Recomandările pentru manuscrisele

trimise revistelor biomedicale – Comité International des
Rédacteurs des Journaux Médicaux
5. TEHNICI DE PREGĂTIRE A
MANUSCRISULUI ŞI
TEHNOREDACTARE
TEHNICI DE PREGĂTIRE A MANUSCRISULUI ŞI TEHNOREDACTARE
- succesiunea etapelor de redactare:
•alegerea titlului
• respectarea tipului de informaţie specific fiecărei secţiuni
•ordinea în elaborarea secţiunilor depinde de fiecare autor în
parte, şi de tipul studiului
• rezumatul se redactează în final
-există variante de pregătire a manuscrisului, în raport cu
instrucţiunile pentru autori ale fiecărei reviste
-uzual, se solicită manuscrise scrise la două rânduri, cu
spaţiu lateral suficient (pentru uşurinţa lecturii şi efectuarea
comentariilor de către recenzori)
Uzual, se solicită:
- pagină/pagini separate pentru:

titlu şi autori
rezumat
text
mulţumiri
referinţe bibliografice
figuri
tabele
legende
- original + un număr de copii
- scrisoare de însoţire
- documente care atestă permisiunea de reproducere a unor
materiale deja publicate (figuri, ilustraţii)
-recent, se solicită trimiterea manuscrisului în format

electronic, pe dischetă sau prin Internet, folosind
tipul/tipurile standard de fişiere recomandate de revista
respectivă: doc (Word), wp (WordPerfect), tex (Latex), rtf,
pdf, ps
-tehnoredactare computerizată, folosind unul din

procesoarele de text sus-amintite

C4+5+6-Metodologia Scrierii Stiintifice Medical

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C4+5+6-Metodologia Scrierii Stiintifice Medical

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

METODOLOGIA SCRIERII ŞTIINŢIFICE MEDICALE.

PREZENTAREA UNEI LUCRĂRI ŞTIINŢIFICE

2.REDACTAREA UNEI LUCRĂRI: REGULI DE BAZĂ,

3.ORIGINALITATE ŞI RAPORTARE LA INFORMAŢIILE

4. ALEGEREA REVISTEI ADECVATE PENTRU PUBLICARE, NORME

5. TEHNICI DE PREGĂTIRE A MANUSCRISULUI ŞI

DIFERITE CATEGORII DE ARTICOLE ŞTIINŢIFICE

-diversitate în raport cu obiectivele urmărite

-maniere de exprimare diferită, fiecare corespunzând unui

-încadrarea într-o anumită clasă/categorie oferă informaţia

CLASIFICARE ARTICOLE ŞTIINŢIFICE

- după obiectivul urmărit

I. REGULI DE BAZĂ ALE REDACTĂRII ŞTIINŢIFICE

- obiectivul redactării ştiinţifice: transmiterea unui mesaj

- redactarea ştiinţifică se raportează la principii care s-au

-relaţie coerentă între formă, modalitate de redactare şi

- concepere riguroasă  enunţare clară  difuzare largă şi

CALITĂŢI ÎNDEPLINITE DE O LUCRARE ŞTIINŢIFICĂ

- cunoaşterea principiilor de redactare ştiinţifică permit o

- necesitatea ? / obligaţia ? de a publica

 proliferarea numărului de articole şi de reviste

- număr articole publicate versus valoare

- valoarea unui articol:

PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

• Baylor College of Medicine, Houston

PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

• Clinica Mayo, Rochester

PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

•Institutul de Ştiinţă şi Tehnologie, Cardiff – cursuri de redactare ştiinţifică

ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE INTERNAŢIONALĂ

PRINCIPIILE DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ MEDICALĂ

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

STILUL DE REDACTARE ŞTIINŢIFICĂ

CONCEPEREA TEXTULUI ÎNTR-O LIMBĂ DE CIRCULAŢIE

-în condiţiile unor cunoştinţe medii de limbă, se

-traducerea implică abilităţi de scriere în limba respectivă,

-în tehnoredactarea computerizată, se poate face apel la

-de evitat: realizarea unei traduceri cuvânt cu cuvânt,

-pentru persoanele cu ample cunoştinţe de limbă, este

-scop: enunţă conţinutul articolului, cu maximum de

titlu prea concis – nu reflectă conţinutul specific al articolului

secvenţializarea titlului – subtitluri

expresiile inutile, fără conţinut informativ

- un titlu este cu atât mai lung cu cât subiectul abordat este

New Therapeutics Targeting Colon Cancer Stem Cells.

- şeful de serviciu/departament sau directorul

-numărul autorilor este variabil, în funcţie de mărimea

-scop: prezintă esenţa informaţiilor articolului, într-o

-persoane care au contribuit la realizarea cercetării, dar

ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE

- limitată, în funcţie de posibilităţile

ELEMENTE COMUNE ÎN ARTICOLELE ŞTIINŢIFICE

-scop: justificarea tuturor faptelor/datelor enunţate –

-toate referinţele citate sunt prezentate, sub formă de listă,

•greşeli în citarea conţinutului referinţei – inadvertenţă între

- se evită a face referiri la:

- nu se fac referiri la:

a) sistemul “autor-dată” (“autor-an”) – Harvard

b) sistemul numeric secvenţial – Vancouver