Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Modele de Subiecte Bacalaureat Istorie
Modele de Subiecte Bacalaureat Istorie
SUBIECTUL I 30 puncte
A. „În Parlamentul românesc n-a existat o majoritate şi o minoritate care să fi colaborat împreună, ci
întotdeauna a existat câte o majoritate guvernamentală covârşitoare, care reducea la neputinţă opoziţia.
Această majoritate guvernamentală din Parlament era formată de unul din cele două partide de
guvernământ care veneau alternativ la conducerea ţării şi la organizarea alegerilor parlamentare.(…)
Din cauza acestei alternanţe (…) funcţionarea principiului majoritar într-un mecanism democratic
parlamentar a fost ignorată.”
(Mattei Dogan, Analiza statistică a democraţiei parlamentare din România, 1946)
B. „Regimul democraţiei liberale este fondat pe doi termeni ce pot apărea drept antagonişti , acela de
democraţie (…) şi acela de liberalism care subînţelege garanţia tuturor formelor de libertate.(…) Dar
acest tip de democraţie se vrea şi liberală pentru că ea are drept scop menţinerea şi apărarea libertăţilor
individuale. (…) Libertăţile politice [vizează] libertatea presei, a întrunirilor, libertatea de conştiinţă,
dreptul de a-şi exprima în libertate opiniile, siguranţa de a nu fi arestat fără motiv. Libertatea
economică e fondată pe ideea că economia se supune unor legi naturale şi că statul nu trebuie să le
perturbe pe acestea prin intervenţii care ar risca să le denatureze funcţionarea. Liberalismul economic
(…) se proclamă apărătorul celor două postulate de bază ale libertăţii economice: iniţiativa individuală
şi proprietatea privată. Libertatea socială , strâns legată de libertatea economică, presupune că statul nu
trebuie să intervină în raporturile dintre patroni şi salariaţi”.
(P.Milza, S.Bernstein, Istoria secolului XX)
SUBIECTUL I 30 puncte
A. „Sultanul face semn vizirului să spună domnului ce are de spus. Vizirul spune domnului aceste
cuvinte: <Sultanul, stăpânul nostru cunoscându-ţi credinţa şi cinstea s-a milostivit asupra ta şi ţi-a dat
domnia Moldovei. De aceea, de acum încolo să fii credincios şi să slujeşti cu dreptate, să dai ascultare
poruncilor sale sfinte, cărora toată lumea trebuie să se supună. Pe supuşii împăratului să-i aperi şi să-i
cârmuieşti cu blândeţe . Să fii sârguincios şi să bagi de seamă la tot ce fac duşmanii, să trimiţi ştiri
sigure despre ei în orice ceas. Dacă nu respecţi acestea ştii ce te aşteaptă, iar dacă vei fi indiferent, nici
o dezvinovăţire nu-ţi va folosi>.”
(Ştefan Pascu, Vl. Hanga, Crestomaţie pentru studiul istoriei statului –Domniile fanariote)
B. „Introducerea regimului fanariot în Moldova şi Ţara Românească a fost replica Porţii la situaţia
internaţională ivită la sfârşitul secolului al XVII-lea, prin înlăturarea Imperiului Otoman din Europa
Centrală.
Încorporarea Transilvaniei Imperiului austriac şi recunoaşterea acesteia prin Pacea de la Karlowitz
(1699) a făcut din Principate avanposturile sale cele mai ameninţate. Astfel, în condiţiile create de
pacea de la Karlowitz care a menţinut Moldova şi Ţara Românească sub suzeranitatea otomană,
imperiul sultanilor decide introducerea unui nou regim politic.
Modificările intervenite afectează instituţiile fundamentale, domnia, sfatul domnesc, în general
sistemul administrativ-politic”.
(Pompiliu Teodor, Şerban Papacostea, Istoria României)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre ideea romanităţii românilor, având în vedere:
1. precizarea a două epoci istorice în care a fost studiată ideea romanităţii românilor;
2. numirea unui istoric şi prezentarea unei cauze pentru care acesta a abordat ideea romanităţii
românilor;
3. menţionarea a două idei formulate pentru susţinerea ideii romanităţii românilor;
4. formularea unui punct de vedere cu privire la semnificaţia studierii romanităţii românilor şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
SUBIECTUL I 30 puncte
A. „Domnul Alexandru Cuza se suie la tribună şi în faţa Adunării şi a ţării face următorul jurământ:
<Jur…că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele patriei mele, că voi fi credincios Constituţiei , că
în toată domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate> (…). După aceasta,
preşedintele Adunării înmânează înălţimii sale domnului Moldovei, Alexandru Ioan Cuza, actul prin
care se constată alegerea sa şi notificaţia către maiestatea sa imperială sultanul.”
(Acte şi documente relative la istoriă renaşterii României, vol.VIII)
B. „După cum am avut onoarea să informez pe Excelenţa Voastră prin ultima mea telegramă, prinţul
Alexandru Ioan I şi-a făcut intrarea în Bucureşti duminică, 8 februarie. El s-a dus direct la Camera
legislativă , unde a fost primit de cler, miniştrii şi deputaţi. [După depunerea jurământului], el a
mulţumit Camerei, care a fost organismul naţiunii române în actul pe care l-a înfăptuit la 24 ianuarie,
act pe care el îl consideră drept consacrarea principiului regenerării naţiunii (…). Părăsind Adunarea ,
prinţul a fost condus cu acelaşi ceremonial la Palatul de stat, unde i-a primit pe miniştrii şi câţiva înalţi
funcţionari. Uralele de <Trăiască Cuza>, <Trăiască domnul nostru> etc., nu au încetat nici o clipă. Nici
un membru al Corpului consular n-a participat la Adunare şi nici unul dintre aceşti domni nu a fost
oficial la Principe.”
(Raportul consului belgian la Bucureşti către ministrul de externe al Belgiei, 1859)
SUBIECTUL I 30 puncte
A. „Comunismul [este o ] ideologie politică care are ca obiectiv instaurarea unei societăţi ideale,
caracterizată prin proprietate colectivă şi viaţă comună. (…) El a încercat să descrie modul în care
societăţile industriale contemporane vor birui, în mod inevitabil, capitalismul prin intermediul
revoluţiei menite a crea o societate fără clase, în care nu va exista proprietate privată şi în care fiecare
va munci pe măsura posibilităţilor şi va primi în funcţie de necesităţi. Datorită unor adepţi, precum
Lenin, Stalin, (…) comunismul a devenit ideologia dominantă în ţările din Europa de Est (1945-1989),
URSS etc.”
(Dicţionar de Istorie Universală Contemporană de la 1900 până azi)
B. „În Germania nazistă a lui Hitler se dau multe ordine, care sunt executate cu o disciplină absolută.
<Führerul* are întotdeauna dreptate>. Nimeni nu discută, nimeni nu crâcneşte. Pentru cei care nu sunt
de acord – stâlpul de execuţie sau lagărul de concentrare. Aceasta este regula în ţările de dictatura: un
şef care comandă şi un popor care se supune. Nu este întotdeauna amuzant, admit adepţii unui
asemenea regim, dar este un mod cert mai eficace decât democraţia, unde fiecare discută, contestă,
protestează, manifestează, reclamă, proclamă şi se înflăcărează pentru un da sau nu.”
(G.Perrault, Ziua cea mare.6 iunie 1944)
* Führer – conducător, în limba germană
„ Domnilor Moldovei, (…) li s-a lăsat libertatea întreagă (…) de a face legi, de a pedepsi pe locuitori,
de a face boieri ori de a scoate din boierie, (…), ba chiar de a face episcopi. (…) Pentru a da
demnităţile, domnului nu-i era prescrisă nicio regulă, (…) nimeni nu îndrăzneşte să-l contrazică în
public (…). Aceeaşi putere o are nu numai asupra călugărilor de rând, ci şi asupra mitropolitului,
episcopilor, arhimandriţilor şi egumenilor (…). Domnul poate să-i înlăture din slujbă şi din rangul
bisericesc fără să fie împiedicat de nimic (…) şi fără învoirea patriarhului de la [Constantinopol]. (…)
În Moldova s-a făcut obicei ca domnii sau boierii , dacă voiesc să înalţe vreo mănăstire , să-şi împartă
toată averea între mănăstire şi fiii săi şi să lase moştenire mănăstirii tot atât cât dobândeşte fiecare
dintre copiii săi. Iar dacă ctitorul se teme că mănăstirea se va dărâma sau că ar putea să se ruineze după
moartea lui, atunci o închină uneia dintre mănăstirile cele mai de frunte [ aflate la Ierusalim, muntele
Sinai, muntele Athos].”
(Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei)
SUBIECTUL I 30 puncte
A. „Apariţia (…) Ţării Româneşti şi Moldovei în cursul secolului al XIV-lea , proces care a consacrat
politic supravieţuirea romanităţii nord-dunarene în îndelungata perioadă a migraţiilor, a fost rezultatul
împletirii a trei linii de evoluţie interdependente: concentrarea formaţiunilor politice în cadre teritorial-
politice unitare; crearea instituţiilor supreme, laice şi ecleziastice , ale puterii autonome; eliberarea
teritoriului celor două state de sub dominaţiile străine (…) în secolul al XIV-lea . Momentul decisiv al
constituirii statelor (…), a fost înlăturarea dominaţiei teritoriale a Regatului Ungar.
( M.Bărbulescu, D.Deletant, K.Hitchins, S.Papacostea, P.Teodor, Istoria României)
B. „Situaţia socială din Transilvania a fost sensibil diferită de cea din teritoriile româneşti
extracarpatice. Cucerirea maghiară , din secolele X-XII, a dus la suprapunerea peste o societate
românească incomplet diferenţiată a unui sistem feudal de inspiraţie occidentală. (…) Întărirea puterii
regale sub Carol Robert şi sub Ludovic I cel Mare s-a manifestat şi prin încercarea de a extinde
organizarea comitală şi în regiunile de tradiţională autonomie românească. Reacţiile nobililor români
care se vedeau ameninţaţi în bazele puterii lor, apariţia statelor Ţara Românească şi Moldova (…) au
determinat regalitatea să treacă în 1366 la condiţionarea statutului de nobil la apartenenţa la religia
catolică.”
( B. Murgescu, Istorie românească – istorie universală [600-1800])
SUBIECTUL I 30 puncte
A. „Art. 33 - Toate puterile Statului emană dela naţiune, care nu le poate exercita decât numai prin
delegaţiune şi după principiile şi regulile aşezate în Constituţiunea de faţă.
Art. 34 - Puterea legislativă se exercită colectiv de către Rege şi Reprezentaţiunea naţională.
Reprezentaţiunea naţională se împarte în două Adunări: Senatul şi Adunarea deputaţilor.
Art. 39 - Puterea executivă este încredinţată Regelui, care o exercită în modul regulat prin
Constituţiune.
Art.40 - Puterea judecătorească se exercită de organele ei.
Art. 92 - Guvernul exercită puterea executivă în numele Regelui, în modul stabilit prin
Constituţiune.” (Constituţia din 1923)
B. „Art.2 – Întreaga putere în Republica Socialistă România aparţine poporului, liber şi stăpân pe
soarta sa. Puterea poporului se întemeiază pe alianţa muncitoresc- ţărănească. În strânsă unire, clasa
muncitoare – clasa conducătoare în societate - , ţărănimea, intelectualitatea, celelalte categorii de
oameni ai muncii, fără deosebire de naţionalitate, construiesc orânduirea socialistă , creând condiţiile
trecerii la comunism.
Art.3 – În Republica Socialistă România forţa politică conducătoare a întregii societăţi este Partidul
Comunist Român.
Art. 45 – Marea Adunare Naţională se alege pentru o legislatură de 5 ani.[…] În cazul când
constată existenţa unor împrejurări care fac imposibilă efectuarea alegerilor, Marea Adunare Naţională
poate hotărî prelungirea mandatului său pe durata acestor împrejurări.”
(Constituţia din 1965)
A.„Poarta nu a voit să ţină seama de greutăţile României şi a bombardat oraşele noastre deschise
(…), ea astfel a nimicit comerţul nostru maritim şi fluvial. În fine, un război plin de cruzime şi de
barbarie s-a întins asupra ţărmurilor noastre de la Calafat până la Marea Neagră. Corpurile noastre
legiuitoare s-au rostit în unicul mod potrivit cu demnitatea, cu drepturile şi interesele ţării. Am rupt
vechile legături rău definite cu Înalta Poartă, am proclamat independenţa absolută a României şi la
loviturile ce ni se adresase în mod neleal şi barbar, am răspuns printr-o francă declaraţie de război.”
( Proclamaţia lui Carol I, 27 august 1877)
B.„Căderea Plevnei este şi va rămâne evenimentul cel mai important al acestui război sângeros iar
eu sunt mândru că tânăra mea armată a cooperat tocmai aici şi că eu am comandat în acest punct
decisiv. (…) Timp de 6 luni am lipsit din Bucureşti şi astfel am pierdut cursul afacerilor de stat. (…)
Mai puţin favorabilă este situaţia financiară căci războiul ne-a costat 25 de milioane până acum, un
sacrificiu care trebuie şi poate fi suportat.”
( Scrisoarea lui Carol I, 8/20 decembrie 1877)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre instituţiile centrale din spaţiul românesc, în
secolele XIV-XVII, având în vedere:
- precizarea a doua condiţii care au favorizat întemeierea statelor medievale româneşti;
- menţionarea a două instituţii centrale ale statelor române, în secolele XIV-XVII;
- prezentarea a două atribuţii ale unei instituţii centrale;
- formularea unui punct de vedere referitor la importanţa instituţiilor centrale pentru funcţionarea
statelor medievale româneşti şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
SUBIECTUL I 30 puncte
A. „Principiile stalinismului economic au fost proclamate de partid încă de la conferinţa naţională din
octombrie 1945; ele nu au putut însă fi puse în practică, decât după căderea monarhiei şi preluarea
puterii. (…) Anul 1949 a fost şi cel în care partidul a început colectivizarea agriculturii, o măsură
căreia i-a trebuit, totuşi, nu mai puţin de 13 ani pentru a fi desăvârşită. Perioada 1949-1953, în special,
a fost extrem de dură pentru ţărănime, circa 80 000 de ţărani fiind arestaţi de autorităţi. Pe lângă
această represiune directă, regimul a folosit şi mijloace indirecte de presiune pentru a-i convinge pe
săteni să alcătuiască gospodării colective, cum ar fi cotele fixe obligatorii, introduse în 1951; ele
reprezentau între 20 şi 60% din produsele ţăranilor, fiind plătite la preţuri foarte mici, fixate de stat”.
(Vlad Georgescu, Istoria românilor.De la origini până în zilele noastre)
„Întrucât comuniştii înaintau inexorabil spre dobândirea monopolului puterii politice, monarhia
devenise o anomalie. Temându-se că acest ultim vestigiu al vechii orânduiri politice ar putea să mai
servească drept un centru al opoziţiei faţă de noua societate, Partidul Comunist a făcut pasul final,
logic, pentru asigurarea dominaţiei sale asupra ţării, atunci când l-a forţat pe rege să abdice, la 30
decembrie 1947. Proclamarea de către comunişti a Republicii Populare Române a fost apogeul
campaniei lor pentru dobândirea puterii. Acţiunea lor a determinat pe plan intern subordonarea ţării
modelului politic şi economic sovietic şi aservirea ei scopurilor sovietice în relaţiile internaţionale.”
(Keith Hirchins, România 1866-1947)
SUBIECTUL I 30 puncte
A. „După domn [în Moldova] veneau mitropolitul şi întregul sfat [domnesc], care se aşezau pe
scaunele lor după rânduială. Dupa aceea, mitropolitul păşea cel dintâi spre domn, care şedea pe tron,
(…) îi ura, în puţine vorbe, domnie norocită, îl încredinţa de sprijinul său şi-i cerea ocrotire pentru
dânsul şi pentru oamenii bisericii. După aceea, [mitropolitul] se întorcea către norod, îl binecuvânta şi-l
îndemna să fie cu credinţă domnului.”
(D.Cantemir, Descrierea Moldovei)
B. „Domnilor Moldovei, (…) li s-a lăsat libertatea întreagă (…) de a face legi, de a pedepsi pe
locuitori, de a face boieri ori de a scoate din boierie, (…), ba chiar de a face episcopi(…). Pentru a da
demnităţile, domnului nu-i era prescrisă nicio regulă, (…) nimeni nu îndrăzneşte să-l contrazică în
public(…). Aceeaşi putere o are nu numai asupra călugărilor de rând, ci şi asupra mitropolitului,
episcopilor, arhimandriţilor şi egumenilor(…). Domnul poate să-i înlăture din slujbă şi din rangul lor
bisericesc fără să fie împiedicat de nimic(…) şi fără învoirea patriarhului de la Constantinopol”
(D. Cantemir, Descrierea Moldovei)
SUBIECTUL I 30 puncte
A. Art.1 – Principatele Unite Române constituie un singur stat indivizibil, sub numele de România.
Art.2 – Teritoriul României este inalienabil.(…)
Art. 5 – Românii se bucură de libertatea conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea
presei, de libertatea întrunirilor. (…)
Art. 9 – Românul din orice stat , fără privire către locul naşcerii sale, dovedind lăpădarea sa de
protecţiunea streină, poate dobândi de îndată exercitarea drepturilor politice prin un vot al Corpurilor
legiuitoare.
Art. 93- Domnul numeşte şi revocă pe miniştrii săi. El sancţionează şi promulgă legile. El poate
refuza sancţiunea sa. El are dreptul de amnistie în materie politică. El numeşte sau confirmă în toate
funcţiunile publice. El este capul armatei.”
(Constituţia din 1866)
B. „Art.5 - Românii făra deosebire de origine etnică, de limbă şi de religie, se bucură de libertatea
conştiinţei, de libertatea învăţământului, de libertatea presei , de libertatea întrunirilor, de libertatea de
asociaţie şi de toate drepturile stabilite prin legi.
Art.33 – Toate puterile statului emană de la naţiune, care nu le poate exercita decât prin delegaţie şi
după principiile şi regulile aşezate în Constituţia de faţă.
Art.34 – Puterea legislativă se exercită colectiv de către rege şi Reprezentanţa Naţională.
Reprezentanţa Naţională se împarte în două Adunări: Senatul şi Adunarea Deputaţilor. Orice lege cere
învoirea tuturor celor trei ramuri ale puterii legiuitoare.
Art.39 – Puterea executivă este încredinţată regelui, care o exercită în modul reglementat prin
Constituţie.
Art.40 – Puterea judecătorească se exercită de organele ei. Hotărârile lor se pronunţă în virtutea
legii şi se execută în numele regelui.”
(Constituţia din 1923)
1. Numiţi regele în timpul căruia a fost adoptată Constituţia din 1938. 2 puncte
2. Menţionaţi , pe baza sursei date, o atribuţie executivă a regelui României. 2 puncte
3. Precizaţi , pe baza textului dat, două prerogative legislative acordate regelui. 6 puncte
4. Formulaţi, pe baza sursei date, un punct de vedere referitor la regimul de
autoritate monarhică, susţinându-l cu o explicaţie din text. 6 puncte
5. Menţionaţi două asemănări şi două deosebiri între Constituţia din 1923 şi
Constituţia din 1938. 8 puncte
6. Argumentaţi, printr-un fapt istoric relevant, schimbările intervenite în
redactarea unor articole ale Constituţiilor din prima jumătate a secolului
al XX-lea. (Se punctează pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea
unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea
şi concluzia.) 6 puncte
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluţia sistemului constituţional în România,
între anii 1866 şi 1938, având în vedere:
1. menţionarea a două motive pentru care a fost adoptată Constituţia din 1866;
2. prezentarea a câte unui motiv al adoptării Constituţiei din 1923 şi a Constituţiei din 1938;
3. precizarea a două principii comune înscrise în cele trei constituţii ale României adoptate în
perioada 1866-1938;
4. menţionarea a două deosebiri dintre prevederile oricăror două constituţii ale României
adoptate în perioada 1866-1938;
5.formularea unui punct de vedere cu privire la necesitatea adoptării unor acte fundamentale şi
susţinerea acestuia printr-un argument istoric..
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării,
evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice
(pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice şi
încadrarea eseului în limita de spaţiu precizat.
STATUL ROMÂN MODERN: DE LA PROIECT POLITIC
LA REALIZAREA ROMÂNIEI MARI.
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
SUBIECTUL I 30 puncte
B. „Sătenilor! Îndelungata voastră aşteptare, marea făgăduinţă, dată vouă de înaltele puteri ale Europei
prin articolul 46 al Convenţiei, interesul patriei, asigurarea proprietăţii funciare şi dorinţa cea mai vie s-
au îndeplinit. Claca este desfiinţată pentru de-a pururi şi de astăzi voi sunteţi proprietari pe locurile
supuse stăpânirii voastre, în întinderea hotărâtă prin legile în fiinţă(…). De astăzi, voi sunteţi stăpâni pe
braţele voastre; voi aveţi o părticică de pământ, proprietate şi moşie a voastră, de astăzi voi aveţi o
patrie de iubit şi de apărat.
(Proclamaţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza către săteni )
„S-a convocat Adunarea Naţională la 1 decembrie 1918. (…) În mijlocul unui mare entuziasm, românii
din Transilvania, Banat şi alte districte au votat în unanimitate pentru unirea necondiţionată cu regatul
României. Ei au hotărât, de asemenea, să păstreze pentru aceste teritorii o autonomie provizorie până
când va fi ales parlamentul constituant al României Mari. În cea de a doua zi a Adunării s-a alcătuit un
Consiliu Executiv, format din 15 membri, pentru organizarea administraţiei interne.”
(„The Times”, 25 februarie 1919)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre proiecte politice româneşti şi realizarea lor,
având în vedere:
1. precizarea unui proiect politic referitor la statul român modern, elaborat în secolul al XVIII-lea sau
în prima jumătate a secolului al XIX-lea, şi menţionarea a două idei susţinute de acesta;
2. prezentarea unui fapt istoric , desfăşurat pe plan intern, prin care s-a realizat statul român modern,
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea;
3. menţionarea unui fapt istoric, din secolul al XX-lea, care a contribuit la formarea României Mari şi
a unei consecinţe a constituirii acesteia;
4. formularea unui punct de vedere referitor la contribuţia proiectelor politice la făurirea statului
român modern şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.
Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării,
evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice
(pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care
exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/ logice a faptelor istorice şi
încadrarea eseului în limita de spaţiu precizat.
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
Anul şcolar 2011-2012
Disciplina Istorie
Clasa a XII-a
SUBIECTUL I ( 30 puncte)
A. Citiţi cu atenţie textul de mai jos:
“În Dacia însă a fost creată o adevărată ţară de colonizare dintr-un teritoriu slab locuit şi înconjurat de
o populaţie duşmănoasă, în care însă romanitatea nu şi-a înfipt rădăcini atât de adânci, nesprijinindu-se
pe bazele sigure ale unei naţionalităţi cucerite şi din punct de vedere spiritual. De aici şi uşurinţa cu
care mai târziu a putut fi îndepărtată şi a dispărut..., fiind ştearsă ca o simplă poleială....Unii susţin că
provincialii romani s-au refugiat în munţi pentru a-şi păstra acolo libertatea şi viaţa....Prin ipoteza
imigrării treptate spre nord a vlahilor din Moesia se poate explica împrejurarea surprinzătoare că
populaţia valahă se întâlneşte la nord de Dunăre numai după începutul veacului al XIII-lea”
(Robert Roesler, Studii româneşti. Cercetări asupra istoriei vechi a României)
Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre ideea romanităţii românilor, având în vedere:
- menţionarea a două epoci istorice în care a fost studiată ideea romanităţii românilor;
-numirea unui istoric şi prezentarea unei cauze pentru care acesta a abordat ideea romanităţii
românilor;
- menţionarea a două idei formulate pentru susţinerea ideii romanităţii românilor;
- formularea unui punct de vedere referitor la semnificaţia studierii romanităţii românilor şi susţinerea
acestuia printr-un argument istoric.
NOTĂ! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea
relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice (coerenţa şi pertinenţa
argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv, a conectorilor care exprimă
cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea
eseului în limita de spaţiu precizată.