SĂRATA MONTEORU

Sărata-Monteoru (denumit pe scurt și Monteoru; în trecut, Fundul Sărății)

este o stațiune balneară situată în zona central-vestică a județului Buzău, la
aproximativ 14 km distanță de orașul Buzău. Localitatea aparține administrativ
de comuna Merei și a fost întâi cunoscută între localnici pentru apele tămăduitoare
ale izvoarelor sărate.

Localitatea este plasată într-o depresiune intracolinară, drenată de râul

Sărata, la extremitatea sud-estică a Subcarpaților Curburii, între Dealurile Istriței,
dealuri acoperite de o vegetație bogată și la adăpost de vânturi. Climatul depresiunii
este continental, cu veri calde și însorite, fără curenți de aer iar precipitațiile și
nebulozitatea sunt reduse. 

În această zonă, petrolul există în subsol la adâncime mică, iar apele din subteran

au conținut mare de petrol, brom, iod și sare, motiv pentru care localnicii folosesc doar
apă îmbuteliată, cea din fântâni nefiind utilizabilă. Aceste ape sunt, însă, folosite pentru
tratamente medicinale; ele curg din 15 izvoare aflate în toată depresiunea.

ISTORIC
Încă din perioada interbelică, când s-au stabilit indicaţiile terapeutice de către
Institutul de Hidrologie Bucureşti, staţiunea a devenit un important centru de
tratament, precum şi un punct turistic pentru cei din ţara noastră şi nu numai. Acest
lucru se datorează atât amplasamentului Săratei-Monteoru, în extremitatea sud-
estică a Subcarpaţilor Curburii, între Dealurile Istriţei, ceea ce aduce cu sine o
privelişte minunată, asemănătoare celei din zona Băilor Herculane, Govorei sau
Felix, cât şi pentru cultura Monteoru, o cultură arheologică datând din epoca
bronzului, reprezentată printr-o mare aşezare aflată în apropiere de marginea de est
a satului de astăzi, pe dealul Cetăţuia.

Arheologii au identificat o cetate întarită cu bolovani şi şanţ de apărare,

precum şi locuinţe care atestă o continuitate cu alte urme din eneolitic ce reprezintă
extremitatea sud-vestică a culturii Cucuteni B. În complexul sit arheologic de la
Monteoru, s-au găsit, totodată, şi urme ale altor culturi arheologice din sudul
Munteniei, Transilvania, Ucraina si Basarabia. Pe colinele de lângă dealul Cetăţuia
se găsesc mai multe cimitire şi necropole ce apartin aceleiaşi culturi Monteoru.

În altă ordine de idei, staţiunea Sărata-Monteoru, în trecut Fundu Sărăţii, a

reprezentat un punct de interes si prin prisma faptului că dispunea de bogate
zăcăminte de petrol care au fost exploatate în vederea investiţiilor în zonă. De altfel,
în perioada interbelică, s-a înfiinţat singura mină de petrol de la acea vreme din
Europa, rămasă încă unicat pe continent, de unde se extrăgea petrol prin galerii
subterane la adâncime de 240–320 m. Ea a fost inaugurată în 1925 si avea o galerie
principală în care se cobora cu ascensorul. Din ea se săpau sonde orizontale prin
straturile de marne către cele de nisip petrolifer, de unde petrolul se scurgea în puţul
nr. 42 pentru a fi scos cu pompele la suprafaţă. Mina funcţionează şi astăzi, la
parametri considerabil mai mici şi poate fi vizitată.

Însă, în ciuda perioadei de înflorire economică din interbelic, staţiunea avea să

cunoască, în scurt timp, şi regresul odată cu cutremurul din 1940, cu al Doilea
Război Mondial şi, mai ales, cu naţionalizarea pusă în aplicare de guvernul comunist
ce au dus la abandonarea totală a staţiunii şi la intrarea ei în paragină, multe dintre
vechile clădiri fiind demolate.

TRANSPORTURI
La începuturi, stațiunea a profitat de proximitatea căii ferate București-Buzău-
Galați, construită în 1870, înaintea stațiunii. Grigore Monteoru a finanțat construcția
gării Monteoru, pentru a facilita transportul petrolului extras la mină și din sonde.
Astăzi, halta Băile Sărata Monteoru este prima haltă
după Buzău către Ploiești, dar ea se află, însă, la 8 km depărtare de stațiune, pe
teritoriul comunei învecinate Stâlpu și deservește în principal localitatea de
reședință a acestei comune, localitate aflată mult mai aproape de ea.

Sărata-Monteoru este legată de Merei, reședința comunei, de un drum

județean, DJ203G, unde se intersectează cu alte drumuri județene care duc
spre Pietroasele sau spre DN10 la Vernești, sau spre DN1B la Popasul Merei,
ambele drumuri naționale care duc la Buzău.

ATRACŢII TURISTICE
1. PARCUL DEONTROLOGIC

Are peste 2 hectare  si a fost conceput in stil „englezesc”. Aici sunt
plantati arbori din specii autohtone si specii exotice aduse din America de
Nord, China sau Japonia. Parcul inconjoara Vila Monteoru si Tabara Scolara
Sarata Monteoru.
2. BISERICA-CAPELĂ A FAMILIEI MONTEORU

Construita in 1902-1903 de catre arhitectul Eduard Honzik si pictata de

Costin Petrescu, care a fost si pictorul Casei Regale a Romaniei. In subsolul
bisericii odihnesc sapte membri ai familiei Monteoru.
3. ȘTRANDUL CU APĂ SĂRATĂ
Vara, străvechiul ștrand cu apă sărată încă mai atrage turiștii in
stațiunea Sărata Monteoru. Băile în apă sărată de la Monteoru sunt
reconfortante, dar și recomandate în tratamentul multor afecțiuni.

4. LA CRUCE
Deasupra stațiunii Sărata Monteoru, pe partea stângă de la intrare, pe
dealul Piscul Mocanului, la altitudinea de 270 m, străjuiește o cruce imensă
într-un punct de belvedere. Aceasta a fost ridicată în anul 2002, are o înălțime
de 10 m, este frumos iluminată noaptea și este vizibilă din principalele
extreme ale localității.

5. SCHITUL NEGOIȚĂ
Se află pe un platou, sus, în pădure, la aproximativ o oră și jumătate de
mers din centrul stațiunii. Găsim aici urmele fostului schit Negoiță, amintit
documentar în anul 1682, sub numele de Mănăstirea Negoiță.

6. IZVORUL NR 6 (DE STOMAC)

Izvorul de stomac a fost repus în funcțiune în anul 2009, prin
decolmatarea vechiului izvor existent, prin amenajarea drumului de acces și a
unui loc de odihnă.

7. MINA DE PETROL

Mina de petrol Monteoru este situată în nord-estul localității Sărata

Monteoru, la circa 20 km nord-vest de municipiul Buzău, în sudul județului.

A fost declarată monument istoric, fiind unică în Europa și o raritate în

lume, prin sistemul de exploatare a zăcămintelor petrolifere cu metode
miniere. Este cea mai veche exploatare petrolieră din județul Buzău (a doua
jumatate a secolului al XIX-lea).

In 1923 incă se extragea petrol prin puțuri, iar din 1925 prin galerii,
metoda utilizată și astăzi. Aici se află unul dintre cele mai valoroase zăcăminte
de petrol din țară. Puțurile au fost săpate la adâncimi între 240 si 320m.
CAZARE

 Vila Europa
 Pensiunea Casa Monteoru
 Hotel Ceres
 Pensiunea Casa cu Tei
 Hotel Cazino
 Pensiunea Favorit

AMENAJĂRI PROPUSE
1. Modernizarea ștrandului cu apă sărată :
 Curățarea apei in fiecare zi;
 Amenajarea mai multor duşuri
 Instalarea mai multor şezlonguri
 Scăderea preţului de intrare
 Deschiderea unui magazin în interiorul ştrandului.

2. Mina de petrol :
 Obţinerea aprobărilor pentru vizitarea minei
 Mai multe indicatoare
 Îmbunătăţirea drumului

3. Organizarea unor trasee turistice

 Situl arheologic de pe Dealul Cetatuia (alt. 246m)
 Crucea din Sărata Monteoru
 La Nămoluri
Bibliografie

 Andreea Tuzu (16-10-2013): “De ce să merg la Sărata-

Monteoru din Buzău?”- Revista Historia
 www.turismbuzau.ro
 www.turistinfo.ro
 www.wikipedia.org

 Cobuz, Doru (22 iunie 2006). „Statiunea care bea petrol si

apa sarata” - Jurnalul național.