CUPRINS:

CAPITOLUL I: ELEMENTE DE CADRU GENERAL 3

CAPITOLUL II: ISTORIA TARII 5

CAPITOLUL III: SITUATIA ECONOMICA 20

CAPITOLUL IV: POPULATIA SI DEMOGRAFIA 26

CAPITOLUL V: MEDIUL POLITIC 35

CAPITOLUL VI: MEDIUL CULTURAL 38

CAPITOLUL VII: MEDIUL NATURAL 46

CAPITOLUL VIII: RESURSE TURISTICE ANTROPICE 55

CAPITOLUL IX: BAZA TEHNICO-MATERIALA 69

CAPITOLUL X: ACTIVITATEA TURISTICA 75

CAPITOLUL XI: ORGANIZAREA ACTIVITATII DE TURISM 82

CAPITOLUL XII: RELATIILE TURISTICE ALE JAPONIEI CU ROMANIA 87

2
 CAPITOLUL I: ELEMENTE DE CADRU GENERAL

Denumire oficiala: Japonia (în japoneză 日本, se citeşte Nippon sau Nihon, sens literal:
originea soarelui)
Conducatorul: Imparatul Akihito
Asezare, vecini: La est de Asia, Lantul insular fiind cuprins intre nordul Oceanului Pacific
şi Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreea.
Japonia ocupa o pozitie strategica în nord-estul Asie cu urmatoarele coordonate:
- Lat: 36.00 Nord ( Latitudinea Japoniei corespunde cu:
- Lat. Marii Mediterane şi cu a orasului Los Angeles în SUA );
- Long: 138.00. Est
Capitala: Tokyo
Suprafata: In total 377,835 Km² din care teren: 374,744 Km², Lacuri şi rauri 3,091 Km² .
Linia de coasta insumeaza 29.751 Km.
Populatia: 127214500 locuitori
Densitatea populatiei: 337 locuitori pe km2
Populatia urbana: 100499455 locuitori
Impartirea administrativa: Japonia este impartita în 47 de Prefecturi: Aichi, Akita,
Aomori, Chiba, Ehime, Fukui, Fukuoka, Fukushima, Gifu, Gumma, Hiroshima, Hokkaido,
Hyogo, Ibaraki, Ishikawa, Iwate, Kagawa, Kagoshima, Kanagawa, Kochi, Kumamoto, Kyoto,
Mie, Miyagi, Miyazaki, Nagano, Nagasaki, Nara, Niigata, Oita, Okayama, Okinawa, Osaka,
Saga, Saitama, Shiga, Shimane, Shizuoka, Tochigi, Tokushima, Tokyo, Tottori, Toyama,
Wakayama, Yamagata, Yamaguchi, Yamanashi.
Sarbatoarea nationala: Ziua de nastere a Imparatului AKIHITO = 23 Decembrie (1933)
Constitutia: a fost adoptata la 3 mai 1947.
Limba oficiala: japoneza
Culte, religii: Principalele religii din Japonia sunt Budismul şi Şintoismul. Totuşi,
majoritatea japonezilor nu sunt adepţii unei singure religii, ci încorporează în viaţa lor de zi cu zi
caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învăţăturile budiste şi şintoiste
sunt adânc încorporate în viaţa zilnică din Japonia, deşi japonezii pot să nu îşi dea seama de acest
lucru. În general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia "adevărată" japoneză de
superstiţiile şi ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu îşi pun problema să le separe.
Moneda: yenul japonez

Drapelul: Japonia

3
Drapel Stemă

CAPITOLUL II: ISTORIA TARII

4
 Preistoria este acea porţiune din trecutul uman care precede documentele scrise şi poate fi
cunoscută doar prin cercetarea arheologică. Era preistorică în Japonia începe în epoca pleistocen
(era glaciară), când grupuri umane de pe continentul asiatic au ocupat pentru prima dată
arhipelagul japonez, şi durează până în primele secole ale erei noastre, când fapte din Japonia au
început a fi menţionate de către istoricii dinastiilor chineze. Perioadele pe care arheologii le
folosesc, în mod tradiţional, pentru a diviza istoria Japoniei, sunt subdiviziuni arbitrare ale
trecutului ţării, limitele acestor perioade fiind în mod frecvent schimbate de noile descoperiri
arheologice.

Perioada paleolitică (pre 8000 i.e.n.)

Perioada paleolitică (kyusekki jidai), numită de asemenea perioada preceramică, este

caracterizată prin rămăşiţe materiale, în special unelte formate prin cioplirea pietrelor, datând
dinainte de anul 10.000 î.e.n. În literatura de specialitate există o mare controversă referitoare la
data când această epocă începe, adică, momentul în care oamenii au ocupat pentru prima dată
insulele japoneze; sfârşitul acestei perioade fiind marcat de primele elemente de olărit neolitice.

Factorii geologici şi naturali formează un fundal important pentru studiul culturilor din
pleistocenul japonez. În primul rând, ordonarea cronologică a rămăşiţelor din paleoliticul
japonez se bazează pe informaţii referitoare la stratificaţia solului. În al doilea rând, schimbările
climei şi scăderea nivelului mării au alterat în mod dramatic aspectul şi forma ţării, fiind
necesară astfel interpretarea dovezilor arheologice. De-a lungul pleistocenului târziu, insula
Hokkaido (nordul Japoniei) era o continuare a câmpiei cu climă rece a Siberiei; pe când
schimbarea climei era mai puţin simţită în sudul Japoniei. Scăderea nivelului mării a expus
recifurile de pe coastele de vest ale Japoniei, formându-se astfel legături periodice, mai ales între
anii 20.000-18.000 î.e.n., între peninsula Coreea şi insula Kyushu (sudul Japoniei) precum şi cu
vestul insulei Honshu (centrul Japoniei). Diferenţa climaterică din aceste zone şi faptul că erau
legate cu diferite părţi ale continentului asiatic a fost cauza pentru care în nordul şi sudul
Japoniei s-au format, de-a lungul paleoliticului, sfere de cultură separate.

Primele artefacte ale paleoliticului japonez au fost descoperite pentru prima dată de către
arheologul amator Aizawa Tadahiro, în anul 1946. Începând cu această dată, în Japonia au fost
descoperite mai mult de 1.000 de situri arheologice datând din pleistocen. Marea majoritate a
acestor situri oferă doar o privire de ansamblu asupra perioadei, dar recent au fost descoperite
câteva rămăşiţe arheologice care aduc noi elemente referitoare la această perioadă. Câteva situri

5
au păstrat unelte din os sau rămăşiţe animale care pot ajuta la reconstruirea peisajului paleolitic,
dar cu toate acestea se cunoaşte prea puţin despre modul de viaţă al locuitorilor arhipelagului.
Situri în care stratificarea solului din perioada paleolitică să fie clară, precum cel de la Nogawa
din regiunea Kanto, sunt rare, fiind totodată dificilă datarea acestor situri prin metoda carbonului.
Stabilirea cronologiei culturilor are, deci, tendinţa să se bazeze pe analiza detaliilor şi a
tipologiilor artefactelor din piatră atribuite acestei perioade.

Denumirea de “paleolitic timpuriu” a fost dată unui mic număr de unelte neşlefuite, mai
vechi de 30.000 de ani, unele dintre ele datând poate din ultima perioadă interglaciară (100.000-
70.000 î.e.n.). Descoperite în Peştera Fukui şi Sozudai din Kyushu, precum şi în tumultul Kanto
aparţinând sitului Iwajuke şi Hoshino (aflate în nordul câmpiei Kanto) aceste unelte neşlefuite au
fost comparate cu cele descoperite în Zhoukoudian (Chou-k’ou-tien) şi alte situri din nordul
Chinei. “Poduri de pământ” scoase la iveală de scăderea nivelului mării ar fi putut permite
contactul uman între China şi Japonia, dar cercetătorii nu au căzut încă de acord asupra perioadei
în care insulele japoneze au fost habitate pentru prima dată. Mulţi arheologi japonezi şi străini
neagă vehement vechimea uneltelor, stabilită în primul rând prin asimilare cu cele de pe
continentul asiatic.

Rămăşiţele paleoliticului târziu (cca. 28.000 – cca. 10.000 î.e.n.) sunt în mod dramatic
diferite de cele din paleoliticul timpuriu. Aproximativ după anul 28.000 î.e.n., se observă o
creştere rapidă a numărului culturilor arheologice, timp în care uneltele din piatră din nordul
Japoniei sunt fabricate folosind o nouă tehnică de şlefuire, bazată pe folosirea uneltelor ascuţite,
asemănătoare celor folosite de către oamenii din Eurasia, în paleolitic. Însă mici diferenţe există
în tehnica de prelucrare a acestora, semnificaţia acestor diferenţe fiind interpretată diferit de către
oamenii de ştiinţă, rezultând păreri contrare referitoare la relaţiile Japoniei cu continentul, în
paleolitic. Una din teorii interpretează noul tip de unelte ca un produs al dezvoltării, propunând
astfel ideea că Japonia a format o cultură aparte, cu toate că nu a fost izolată de continent. O altă
şcoală de gândire vede această inovaţie, în domeniul fabricării uneltelor, ca o infuzie din
exterior, prin legătura cu continentul. Au existat legături de netăgăduit între Hokkaido şi Siberia,
iar asemănările între artefacte sugerează că Japonia de sud a avut contacte cu zonele ce azi
desemnează China de nord şi Manciuria. În mod evident, a avut loc şi o dezvoltare independentă
de influenţele exterioare, iar relativa sărăcie de date arheologice pentru regiunile continentale
face dificil studiul asemănărilor dintre rămăşiţele materiale din arhipelag şi cele de pe continent.

Dacă înrudirea culturilor din paleoliticul japonez este neclară, tot la fel de puţine lucruri se
pot spune şi despre modul de viaţă al oamenilor din această perioadă care au locuit pe teritoriul

6
actual al Japoniei. Oamenii din paleolitic probabil au ocupat zone întinse pe coastele Japoniei,
expuse de scăderea nivelului mării în timpul ultimei perioade din pleistocen. Oricum, nivelul de
astăzi al mării a inundat aceste zone, rezumând accesul cercetătorilor numai la culturile
arheologice care au supravieţuit până astăzi în zonele de câmpie şi deal. Aceste culturi se pare că
au fost create de mici grupuri migratoare care aveau diferite activităţi bazate în special pe
vânătoare şi cules. Uneltele de calitate din piatră erau schimbate cu altele de la mari distanţe; de
exemplul roca vulcanică, obsidianul, care se găsea în prefectura Nagano a fost prelucrată de
grupuri aflate la periferia Tokyo-ului de azi. Se pare că o caracteristică a acestei perioade a fost
uniformitatea culturilor pe zone largi.

Perioada paleolitică este, deci, caracterizată de trei elemente: scăderea nivelului mării şi
formarea de aşezăminte pe coastele Japoniei, legătura dintre arhipelag şi continent şi
perfecţionarea uneltelor din piatră.

Perioada Jomon (cca. 8.000 î.e.n. – cca. 300 î.e.n.)

În perioada Jomon (cca. 8.000 î.e.n. – cca. 300 î.e.n.) principalele ocupaţii sunt identificate
cu vânătoarea şi culesul, iar ca o caracteristică a arhipelagului japonez, utilizarea frecventă a
resurselor marine. Din punct de vedere literal, numele acestei perioade provine din cuvintele
jo=împletitură şi mon=ornament.

Populaţia indigenă

Populaţia indigenă se numeşte ainu fiind azi pe cale de dispariţie (au mai rămas cca.
20.000). Aceştia trăiesc azi în sudul insulei Sahalin, în arhipelagul Kurilelor şi în nord-vestul
insulei Hokkaido. Posedau o organizare socială patriarhală şi poligamă şi aveau o religie bazată
pe cultul ursului.

Originile civilizaţiei japoneze

Originile civilizaţiei japoneze se pierd în negura timpului. 11 februarie 660 BC este

considerată data tradiţională când Japonia a fost fondată de împăratul Jimmu Tenno. Aceasta este
numai versiunea istoriei japoneze datând de la primele înregistrări scrise din secolele al şaselea
respectiv al optulea când ţara a adoptat alfabetul chinez. În această perioadă mai mulţi împăraţi
se luptau pentru putere. Cu scopul de a-şi legitima pretenţiile la tron ei au comandat poeţilor de
curte să scrie mai multe colecţii de poeme în care pretindeau că au moştenit puterea direct de la
zeiţa soarelui Amaterasu ( care a rămas încă cea mai venerată zeiţa a panteonului Shinto ), cu

7
medierea nepotului ei Ninigi lui Jimmu Tenno, despre care se afirma că este unul dintre
strămoşii familiei imperiale japoneze. Acest mit propagandistic a fost preluat de istoricii din
secolul al XIX lea şi a devenit un pilon fundamental al ideologiei naţionaliste japoneze Kokutai.

Izvoare chineze mai credibile descriu o ţară "Wa" condusă de mai multe familii - fiecare
având zeităţi proprii. Studii recente de antropologie arată că strămoşii japonezilor par să fi
emigrat din Siberia ori Polinezia.

Perioada Yayoi (cca. 300 î.e.n. – cca. 300 e.n.)

Perioada Yayoi (cca. 300 î.e.n. – cca. 300 e.n.) desemnează momentul în care agricultura ia
o amploare deosebită, culminând cu apariţia primelor forme de organizare politică în unele zone
ale arhipelagului. De asemenea utilizarea bronzului și apoi a fierului contribuie mult la
dezvoltarea societății japoneze. Aceste noi tehnologii fuseseră aduse în Japonia din Coreea și s-
au răspândit către est numai până la orașul Nagoya. Estul Japoniei a continuat să se bazeze mai
mult pe vânătoare, deoarece terenurile nu erau foarte prielnice pentru agricultură. Perioada Yayoi
a fost numită după situl arheologic din Tokyo, unde au fost descoperite pentru prima oară
produsele olăritului japonez realizate cu roata olarului. Cromatica predominantă a acestor vase
erau tonurile de oranj pal. Această perioadă este urmată de perioada Kofun sau Yamato (cca.
300-700), trecându-se astfel într-o nouă perioadă a istoriei, protoistoria.

Perioada Kofun (Yamato) (cca. 300 - 552)

Apoximativ în anul 405, curtea japoneză a adoptat oficial sistemul de scriere chinezesc. În
secolul al şaselea budismul a pătruns în ţară adus de imigranţi coreeni. Aceste două evenimente
au revoluţionat cultura japoneză şi au marcat începutul unei lungi perioade de influenţă culturală
chineză. De la stabilirea primei capitale la Nara (ulterior aceasta se va muta la Kyoto) în 710
până în 1867 împăraţii erei Yamato au domnit doar cu numele, aveau doar o valoare simbolică,
căci puterea aparţinea nobililor de la curte, regenţilor sau shogunilor (guvernatori militari ai
provinciilor japoneze).

Perioada Asuka (552-710)

Cultura şi civilizaţia japoneză a fost influenţată de China. Din China va fi adusă, începând
cu anul 552, scrierea ideografică chineză. De asemenea, în secolul al VI-lea sunt introduse
budismul - care începând cu anul 594 devine religie de stat, artele şi ştiinţele chineze; se adoptă
calendarul chinez. Religia care a avut o influenţă considerabilă în Japonia medievală a fost

8
budismul de origine indiană. Din budism s-a desprins zen-ul - cuvântul zen derivă din sanscrită
(Dhyama) însemnând “contemplaţie”. Această ramură a budismului propune, în locul textelor
sacre, atitudinea contemplativă care îl pune pe om în contact cu substanţa absolută a lumii, a
naturii.

În urma reformei Taika promulgată în anul 645, se aplică sistemul de organizare rurală, a
familiei şi sistemul de taxe chinez. Tot în această perioadă a fost încurajat studiul clasicilor şi
învăţăturii chineze. În secolul al IX-lea influenţa chineză se atenuează.

Primul act cu caracter “constituţional” pe care l-a avut Japonia a fost “Constituţia în 17
articole” (Jushichijo no Kenpo). A fost promulgată în perioada timpurie de consolidare a statului
centralizat nipon, adică în anul 604, de prinţul Shotoku Taishi, la Asuka. Această “constituţie“
(kenpo) nu este propriu-zis o lege, ci mai mult o culegere de precepte morale şi religioase
adresate slujbaşilor guvernamentali. Prin această “constituţie”, Shotoku Taishi a dorit şi a reuşit
să creeze un stat centralizat şi să pună capăt luptelor pentru putere din arhipelag. “Constituţia”
consfinţeşte stările sociale ale epocii, punând deasupra întregii societăţi pe împărat. Intenţia lui
Shotoku Taishi era de a crea o putere centralizată în care, atât pământul cât şi oamenii care-l
lucrau să fie puşi sub controlul direct al împăratului, care să obţină veniturile de la clanuri (uji)
sub formă de tributuri.

În anul 670 au fost organizate şase compartimente guvernamentale: al populaţiei, al

crimelor, al finanţelor, cel militar, cel legal şi cel administrativ. Compartimentul populaţiei
supraveghea colectarea impozitelor şi, împreună cu celelalte compartimente, administra
proprietatea imperială şi organizarea statală. Se poate spune că formarea statului tributal japonez
s-a încheiat în secolul al VIII-lea prin organizarea a opt departamente ale guvernului central, dar
desfiinţate mai apoi.

Denumirea acestei perioade este dată de numele localităţii în care se afla curtea imperială. Este o
epocă extrem de importantă în istoria Japoniei datorită pătrunderii budismului, care a produs
esenţiale schimbări în civilizaţia vremii. În anul 552 soseşte din Coreea o misiune diplomatică
care a adus imagini ale lui Budha (picturi pe drapele, baldachine sau în sutre; sculpturi) - noua
religie a captivat curtea imperială şi clasa nobiliară prin fastul ce însoţea slujbele.

În perioada imediat următoare, au început să vină din China şi Coreea numeroşi artişti,
cărturari, artizani, călugări trimişi în dar curţii imperiale (era mai uşor de trimis oameni care să
execute lucrările de artă decât de trimis produsele).
9
 Un eveniment semnificativ al perioadei Asuka este apariţia textelor scrise, inexistente până
atunci în arhipelag, fapt ce oferea posibilitatea păstrării informaţiilor. Apar primele cărţi
Manyoshu şi Kogiki (scrise cu caractere chinezeşti).

Pictura, artă perisabilă datorită materialului fragil, s-a păstrat doar pe panouri cu caracter
religios. Este realizată în lac amestecat cu „misuda” - un ulei special. Aceste lucrări sunt
cunoscute ca aparţinând genului de pictură misuda-e. Stilul lucrărilor este foarte abstract, spaţiul
bidimensional, asemănăntor picturii chineze a Celor Şase Dinastii.

Perioada Nara (710-794)

710 - Capitala este mutată la Nara (Heijokyo). Administraţia încearcă să impună sistemul
de taxe pe pământ al reformei Taika (care se va dovedi fără succes datorită privilegiilor acordate
mănăstirilor şi familiilor nobiliare).

712 - Este terminat "Kojiki" ("Povestea despre cele vechi"). "Kojiki" narează istoria
Japoniei de la facerea lumii până în anul 628. Este alcatuită de ofiţerul O no-Yasumaro la
porunca împărătesei Gemmei, după informaţiile primite de la un rapsod cu o memorie infailibilă.
Este cea mai veche sursă privind tradiţiile Japoniei.

715 - Fiica lui Gemmei, Gensho, devine împărăteasă.

720 - Este terminat "Nihonshoki" (sau "Nihongi") - "Cronicile Japoniei din cele mai vechi
timpuri până în 629 e.n.".

O armată este formată din nouă provincii pentru a subjuga populaţia ainu din nord. După
lungi bătălii este organizat un post de frontieră şi o garnizoană în zona Taga (mai apoi numită
Sendai).

722 - Din cauza numărului în creştere de mari proprietăţi private autonome (shoen) şi al
pierderilor de taxe de orez din cauza populaţiei permanente de la oraş, guvernul emite un ordin
prin care se cerea ca 3 milioane de acri de pământ să fie desţeleniţi şi transformaţi în culturi de
orez. Ca rasplată cei care fac aceste desţeleniri vor primi privilegii. Astfel familii puternice încep
să acumuleze pământ şi putere.

724 - Împărăteasa Gensho moare şi Shomu devine imparat. (Pentru a reduce ameninţarea la
adresa tronului, datorată fracţionării puternicelor familii de la curtea imperială din timpul

10
domniei lui, Shomu iniţiază obiceiul de a degrada unii membri din familia imperială. Din acest
obicei provin, printre altele, familiile Tachibana, Taira şi Minamoto.)

736 - Budismul Kegon este introdus în Japonia din China. (Această ramură a budismului
este chemată în mod sistematic să citească sutre ocrotitoare pentru stat atunci când apar
probleme.)

738 - Este întemeiat templul Todaiji şi este folosit ca templu pentru familia imperială.

741 - Guvernul asigură fondurile necesare pentru construirea unor temple în care să poată fi
citite sutre ocrotitoare în cazuri de evenimente neprevăzute. Todaiji este templul capitalei.

749 - Statuia de bronz a lui Buddha şezând, cu o înălţime de 1,6 m este terminată la templul
Todaiji. Shomu ţine slujba, astfel adoptând budismul ca religie de curte (şi deci de stat). Shomu
abdică în favoarea împărătesei Koken (fata lui necasatorită).

758 - Koken abdică în favoarea împăratului Junnin.

764 - Fosta împărăteasă Koken îl deposedează şi îl exilează pe împăratul Junnin şi reia

conducerea ca împărăteasa Shotoku. (Dokyo, un călugăr, ajunge Mare Ministru şi sfătuitorul cel
mai de încredere al lui Koken. El este un om foarte influent până la moartea ei - când este exilat
de către familia Fujiwara.)

770 - Shotoku moare. Dokyo încearcă să devină împărat, dar conducătorii de la curte
rezistă acestei încercări. Konin (nepotul lui Tenji) este numit împărat de către familia Fujiwara.

770-781 - Începe separarea ţăranilor de clasa războinicilor.

776 - Garnizoana de la Taga este distrusă în urma revoltei populaţiei ainu (revolta a
continuat până în anul 790).

781 - Konin moare. După moarte lui, consiliul miniştrilor refuză să permită unei femei să
preia tronul. Kammu, fiul mai mare al lui Konin, devine împărat până ţn anul 806. (Familiile
Taira sunt descendenţi ai nepotului împăratului Kammu, Takamochi.)

782 - Kammu decide să mute curtea şi capitala într-o zonă nouă, pentru a scăpa de puterea
în continuă creştere a templelor budiste din Nara.

11
 784 - Capitala este mutată la Nagaoka, aproximativ 30 de mile de Nara în provincia
Yamashiro.

791 - Sakanouye Tamuramaro este numit comandant supleant al forţelor din nord-est. Lui îi
este încredinţată misiunea de a înfrânge populaţia rebelă ainu şi să mute frontiera înspre nord.

792 - Sistemul recrutării universale este oficial anulat. Fiecare provincie poate să recruteze
propria armată din provincie. Aceste forţe fac parte din rândul familiilor nobile deţinătoare de
pământ.

793 - În urma multor mari catastrofe naturale, şi a superstiţiilor conform cărora acestea au
fost cauzate datorită alegerii locului pentru construirea capitalei la Nagaoka s-a decis mutarea
capitalei din nou. Construcţia noii capitale a început la Heiankyo (Kyoto), la 10 mile depărtare
de vechiul loc.

Perioada Heian (795-1185)

794 - Curtea imperială şi capitala sunt mutate la Heiankyo (Kyoto).

Perioada Kamakura (1185-1333)

În secolul al XIII-lea, Japonia a fost pusă în faţa singurei invazii din istoria ei medievală.
Mongolii, care au cucerit părţi din China şi Coreea, în anul 1274 pornesc cu o flotă puternică
spre insulele japoneze. Sunt respinşi, dar în anul 1281 mongolii reiau atacul cu o flotă mai
puternică şi mai numeroasă ca în urmă cu şapte ani. Sunt însă din nou înfrânţi datorită condiţiilor
climatice neaşteptate. Un taifun va distruge flota mongolă, astfel Japonia fiind salvată de la
cucerire. Acest taifun este numit de către poporul japonez “kamikaze”, adică “vânt divin”.

Perioda Muromachi (Ashikaga) (1333-1573)

Perioada Azuchi-Momoyama (1573-1603)

Perioada "feudală" a istoriei japoneze, a fost dominată de două puternice familii regionale
(daimyo) şi de dominarea militară a războinicilor şi se întinde între secolele al douăspreezcelea şi
al nouăsprezecelea. Acest interval de timp se divide în perioade mai mici care poartă numele
şogunilor care au dominat epoca.

Primul contact cu Vestul a avut loc în 1542, când un vas portughez, a fost abătut de un
taifun de pe calea sa iniţială spre China, şi a aruncat ancora în Japonia. Armele de foc introduse
12
de portughezi au schimbat foarte mult arta războiului în era Sengoku culminând cu bătălia de la
Nagashino unde s-au folosit aproximativ 3,000 de puşti (se crede însă că numărul real nu
depăşea 2,000) care au redus mult puterea samurailor. În secolul care va urma comercianţi din
Portugalia, Olanda, Anglia şi Spania au sosit aici, ca şi misionari iezuiţi, dominicani sau
franciscani, din care mulţi au fost supuşi martirizării şi au devenit sfinţi.

Era Edo (1603-1868)

În prima parte a secolului al şaptesprezecelea, Shogunatul Tokugawa a bănuit că toţi

comercianţii sau misionarii erau pioni ai puterilor europene. Din această cauză intarea lor în
Japonia a fost controlată cu stricteţe din ordinul personal al Shogunului. Un marinar englez pe
nume William Adams care călătorise pe un vas olandez a eşuat pe coastele Japoniei in 1600. El a
reuşit să-l impresioneze pe shogunul Tokugawa Ieyasu învăţându-l arta navigaţiei, astronomie şi
matematică şi a devenit Samurai onorific primind o moşie considerbilă. Când englezii din
Compania Indiilor de Est au ajuns aici in în 1616 ei au cerut ajutorul lui Adams ca favorit al
Shogunului ca să construiască prima fabrică dar şi un soi de agenţie de comerţ. În cele din urmă
însă Japonia, i-a silit pe toţi străinii să plece şi blocat toate relaţiile cu lumea exterioară, cu
excepţia unor relaţii comerciale restrânse cu negustorii olandezi şi chinezi în oraşul Nagasaki.

Câteva ciocniri cu Rusia care se găsea în nord i-au permis shogunului să-şi extindă puterea
asupra insulei Hokkaido şi a Sahalinului in 1807 dar politica de excludere a continuat. Izolarea
va mai dura circa 200 de ani, până când pe data de 8 iulie 1853, comandantul Matthew Perry al
flotei americane U.S. Navy cu patru vase de luptă: the Mississippi, Plymouth, Saratoga, şi
Susquehanna, a intrat în golful oraşului Edo (Tokyo) şi şi-a afişat puterea de distrugere a
tunurilor de pe vase. El a cerut ca Japonia să se deschidă spre a face comerţ cu Vestul. Aceste
vase au primit numele de kurofune, Vapoarele negre.

În anul următor la Conventia de la Kanagawa (31 martie 1854), Perry s-a întors cu 7
vapoare şi l-a forţat pe Shogun să semneze tratatul de pace şi neutralitate dintre Japonia şi Statele
Unite. În doar 5 ani Japonia avea să semneze astfel de tratate şi cu celelalte puteri occidentale.
Tratatul Harris cu SUA a fost semnat pe 29 iulie 1858.

Stările sociale în Japonia evului mediu

In societatea evului mediu japonez existau două mari categorii de stări sociale: una
dominantă şi una subordonată celei dintâi. Fiecare dintre aceste categorii aveau la bază ca
principiu de organizare internă sistemul piramidei sociale.

13
 Astfel, în cazul stărilor dominante putem recunoaşte la baza piramidei luptătorii, samuraii.
Aceştia erau cei care îi apărau pe ceilalţi membri ai stării dominante, adică pe nobil, pe shogun şi
pe împărat. Este interesant de observat legătura care exista între aceste stări, având în vedere
faptul că nu putem vorbi de un nobil fără a-l considera un samurai, sau de un shogun excluzând
faptul că acesta este un important nobil feudal. Asupra tuturor domnea, din vârful piramidei,
împăratul, reprezentant al cerului şi al pământului, o autoritate spirituală niciodată pusă sub
semnul întrebării, dar deseori constrânsă a rămâne în afara vieţii politice. Ţara, condusă teoretic
de împărat, era în fapt guvernată de către shogun sau puternicele familii nobiliare, în ambele
cazuri prin intermediul samurailor.

Piramida stărilor subordonate era formată din categoria ţăranilor, care reprezentau starea
productivă a întregii societăţi medievale japoneze. Cu toate că se aflau în categoria stărilor
subordonate, artizanii şi meseriaşii ajung să se afirme, prin măiestria artei lor, atât la nivelul
stării lor sociale cât şi la cel al stărilor dominante. Negustorii şi cămătarii erau o categorie socială
alcătuită din oameni înstăriţi, dar aceştia nu s-au bucurat niciodată de onoruri mai mari decât le
oferă apartenenţa lor la stările subordonate. Apărută mai târziu, starea orăşenilor este cea care a
reuşit să creeze o civilizaţie urbană, aflată în contrast cu cea rurală. Între cele două piramide, la
cel mai de jos nivel, se afla starea repudiaţilor. Aceştia nu pot fi incluşi în nici una din cele două
piramide ale stărilor sociale medievale japoneze, pentru că ei nu erau subordonaţi unei anumite
stări dominate, ci erau la mila societăţii japoneze în ansamblul ei.

Interesant de menţionat este faptul că dacă facem o comparaţie între cele două piramide ale
stărilor sociale din Japonia evului mediu, constatăm faptul că opus piramidei stărilor dominante,
în piramida stărilor subordonate nu putem stabili relaţii de legătură între stările sociale care o
compun. Astfel, pentru ţăran, cămătarul era doar un mijloc de a-şi putea plăti dările la timp,
pentru artizan şi meseriaş, negustorul reprezenta o cale de a-şi comercializa produsele.
Autoritatea împăratului, chiar şi numai formală, era recunoscută de către toate stările sociale,
indiferent că aparţineau stărilor dominante sau celor subordonate.

• Stări dominante
o împăratul Japoniei medievale
o shogunul
o daimyo - nobilul feudal
o samuraiul

• Stări subordonate

14
 o ţăranul Japoniei medievale
o artizanul (meseriaşul) Japoniei medievale
o negustorul şi cămătarul Japoniei medievale
o orăşeanul Japoniei medievale

Instaurarea Erei Meiji (1868-1912)

Interesul navigatorilor occidentali s-a îndreptat cu precădere spre zonele sudice ale
globului, spre “Indii”, iar pe liniile de navigaţie între Pacific, Atlantic şi Oceanul Indian
străbăteau îndeosebi emisfera sudică. Dar, în ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea şi în
prima jumătate a secolului al XIX-lea, pe măsura creşterii nevoii de noi pieţe de desfacere a
diferitelor produse industriale, s-a impus necesitatea formării unor escale suplimentare, deşi
secundare, în partea de nord a Ecuatorului, în zona Pacificului, deci şi în arhipelagul nipon.

Dar, după un secol de contact direct cu Europa, început prin naufragiul unor portughezi pe
ţărmul japonez în anul 1543, Japonia şi-a închis porţile în anul 1638, intrând într-o perioadă de
izolare aproape totală faţă de lumea din afară, izolare pe care avea să o menţină timp de mai bine
de două sute de ani.

Sub influenţa ideilor sociale şi politice de origine europeană aduse de aceşti navigatori,
mulţi tineri nobili şi samurai, care nu mai dispuneau de mari avuţii, îşi puneau problema
regenerării şi progresului ţării, prin introducerea reformelor economice. În acelaşi timp, pătura
tot mai numeroasă şi mai înstărită a comercianţilor, deşi discreditată de regim, a ajuns să-i
crediteze pe shoguni, pe înalţii demnitari şi nobili cu sume importante. Dispunând de forţă
economică şi de capital, ei revendică cu cutezanţă mereu sporită o poziţie nouă în stat,
protestează cu tot mai multă îndrăzneală împotriva abuzurilor şi confiscărilor, solicită
transformări politice şi sociale.

La rândul său, ţărănimea, a recurs cu tot mai mare intensitate la revolte, care au subminat
serios regimul shogunatului. Tot nemulţumiţii invocau numele împăratului ostracizat, apelând la
aristocraţia de curte (kuge), de asemenea, sărăcită şi desconsiderată. Pe acel fond general de
dezamăgire şi nemulţumire a renăscut, începând cu secolul al XVIII-lea cultul împăratului şi s-a
pregătit, astfel, intelectual şi ideologic, calea restaurării împăratului în rosturile sale politice de
care fusese deposedat.

Încă în anul 1715, în lucrarea “Istoria Marii Japonii”, scrisă la iniţiativa nobilimii din
ţinutul Mito, se insista asupra importanţei familiei imperiale. În acelaşi scop s-a alăturat şi efortul

15
intelectualilor de a diminua influenţa civilizaţiei chineze şi de a revigora vechea religie japoneză,
shinto, prin opoziţie cu confucianismul şi budismul. Omul de cultură japonez Mataori a pus
accentul, în câteva din lucrările sale, pe caracterul divin al originii împăratului, iar istoricul Rai
Sanyo (1780-1832) şi-a propus să stabilească fundamentele istorice ale guvernării directe de
către împărat.

Efectul unor contacte şi schimburi comerciale tot mai intense cu Europa şi S.U.A., deşi
impuse prin violenţă, a fost rapid şi spectaculos, chiar benefic pe diferite planuri pentru
societatea japoneză. Sosirea masivă a negustorilor străini, îndeosebi după anul 1858, a dus la
transformarea portului Yokohama într-un însemnat centru comercial, din ale cărui antrepozite
cantităţi mari de mărfuri invadau piaţa japoneză. Între anii 1859 şi 1868 valoarea comerţului
exterior japonez a crescut de la numai 2 milioane la 35 milioane dolari. Străinii cumpărau din
Japonia mătase, bumbac, hârtie, ceai, uleiuri, cupru etc. şi le vindeau japonezilor nave, arme,
maşini şi diferite obiecte metalice, stofe din lână, ţesături din bumbac şi cânepă, unelte de pescuit
etc.

Preponderenţa accentuată a importului faţă de export a cauzat scurgerea aurului în afara

graniţelor Japoniei. Această pierdere de aur şi dezechilibrarea sistemului monetar au provocat o
gravă inflaţie. Totodată, concurenţa mărfurilor străine a dus şi la ruinarea producţiei
manufacturiere şi meşteşugăreşti autohtone. De asemenea, modificări însemnate s-au produs şi în
producţia agricolă datorită solicitărilor externe masive de ceai, mătase şi a altor produse. Pe de
altă parte, însă, s-a constatat apariţia, în număr din ce în ce mai mare, a unor întreprinderi
industriale în ramurile industriei uşoare, a arsenalelor şi şantierelor navale, a unor întreprinderi
metalurgice etc., ceea ce a însemnat constituirea şi creşterea puterii burgheziei japoneze.

Criza în care se afla regimul shogunatului fiind profundă, adversarii cercurilor

conducătoare din Edo au profitat de această situaţie, prin semnarea unor tratate inegale cu
Occidentul (cum ar fi cel de la Kanagawa încheiat în anul 1854) pentru a ataca deschis şi decisiv
regimul existent, acuzându-l de incapacitatea de rezistenţă presiunilor străine.

Opozanţii l-au abandonat, pe rând, pe shogun, şi s-au adunat în jurul împăratului din Kyoto.
În acel climat de criză politică s-au intensificat asasinatele cu caracter xenofob, exaltărilor
naţionaliste căzând victime ruşi (1859), francezi şi olandezi (1860), britanici (1861).

Ciocnirile dintre adepţii restaurării puterii imperiale şi cei care susţineau regimul shogunal,
sporadice un timp, au luat o întorsătură decisivă începând din martie 1860 când a fost asasinat
prim-consilierul shogunului, Ii Naosuke. Caracterul răscoalelor, mişcărilor şi acţiunilor din
16
perioada următoare acestui eveniment au purtat o tentă atât antifeudală, cât şi una
anticolonialistă. În fruntea acestor mişcări de mase se aflau samuraii cu vederi reformiste care au
reuşit să-şi alăture burghezia, ţăranii şi intelectualii. Lupta armată împotriva shogunului a fost
declanşată în provincia Choshu, în anul 1865. Abia în iulie 1866 forţele armate shogunale i-au
putut înfrunta pe răsculaţi, dar au fost înfrânte.

În februarie 1867, împăratul Komei moare, urmându-i la tron fiul său Matsuhito (Meiji), în
vârstă de numai 15 ani. Tânărul monarh avea sprijinul forţelor militare ale provinciilor Satsuma
şi Tosa. Shogunul Tokugawa Yoshinobu (ian. 1867 - nov. 1867) ajunsese, practic, lipsit de orice
sprijin armat, fapt pentru care, pe data de 8 noiembrie 1867, a renunţat la funcţiile sale. După
abdicare, acesta nu şi-a făcut seppuku, aşa cum ar fi cerut tradiţia, ci a trăit un timp în
obscuritate, şi mai târziu a fost primit la curtea imperială. Liderul forţelor imperiale, Saigo
Takamori, şi liderul forţelor shogunale, Katsu Kaishu, s-au întâlnit şi au discutat predarea
paşnică a puterii.

Cu toate că shogunul acceptă restauraţia şi îşi retrage trupele la Osaka, la sfârşitul lui
ianuarie 1868, alte forţe Tokugawa încearcă să recucerească Kyoto dar sunt înfrânte de către
forţele din provinciile Satsuma, Choshu şi Tosa. Bătălia finală s-a dat la Toba-Fushimi. Această
bătălie practic încheie dominaţia familiei Tokugawa, cu toate că alte familii Tokugawa din nord
rezistă încă mult, iar flota din portul Hokkaido rezistă până în anul 1869.

La 3 ianuarie 1868, Matsuhito a decretat preluarea puterii precum şi abolirea regimului

shogunatului. Împăratul îşi va instala curtea şi reşedinţa la Edo, pe data de 26 noiembrie 1868,
oraş ce primeşte numele de Tokyo (Capitala de Est). Începe o nouă epocă în istoria Japoniei pe
care împăratul Matsuhito, la cererea reformatorilor, a numit-o Meiji (“guvernarea luminată”).
Această eră s-a dorit a fi o continuitate dar şi o mare mutaţie socială şi politică în societatea
japoneză.

Japonia modernă a cultivat spiritul subordonării totale faţă de împărat şi faţă de instituţiile
de stat, elemente psihologice care în timpul imediat anterior celui de-al doilea război mondial au
fost orientate spre formarea mentalităţii militariste şi fanatice. De la restauraţia Meiji şi până la
sfârşitul celui de-al doilea război mondial, împăratul va fi conducătorul guvernului şi al armatei.

În epoca Meiji, împăratul a fost divinizat, iar după moartea acestuia în anul 1912, memoria
lui a fost înconjurată de veneraţie. Matsuhito, deşi a favorizat mai mult pe conservatori decât pe
liberali, a fost şi a rămas o personalitate marcantă şi totodată un simbol. O trăsătură
fundamentală a epocii pe care a ilustrat-o acesta a fost că el a jucat un rol pasiv, lăsând oamenii
17
de stat să acţioneze în numele său. Cele trei decenii de guvernare Meiji transformaseră Japonia
într-un stat capitalist modern atât datorită propriilor eforturi, cât şi împrejurărilor internaţionale
favorabile: marile puteri europene şi Statele Unite fuseseră antrenate în conflicte interne şi
externe care le-au ţinut departe de arhipelagul nipon.

Preocupările conducătorilor regimului Meiji vizau modificarea statutului internaţional al

Japoniei prin anularea tratatelor inegale care-i fuseseră impuse, întărirea forţelor sale armate
terestre şi navale, angrenarea ţării în competiţia marilor puteri pentru acaparări de zone de
influenţă şi pieţe de desfacere a produselor industriale şi dobândirea unor resurse de materii
prime. Pentru toate acestea era necesară o puternică bază militară care a fost sistematic creată.

În 1854, Comandantul Matthew Perry al Marinei americane a forţat deschiderea Japoniei

către Vest prin Convenţia de la Kanagawa. Războiul Boshin, între anii 1867 şi 1868, a dus la
desfiinţarea şogunatului, iar restauraţia Meiji a stabilit un guvern centrat în jurul împăratului.

Japonia a adoptat numeroase instituţii vestice în perioada Meiji, printre care un guvern
modern, sistemul de legi şi organizarea armatei. Aceste reforme au ajutat la transformarea
imperiului japonez intr-o putere mondială, învingând China în primul război sino-japonez (1894-
1895) şi Rusia, în războiul ruso-japonez (1904-1905). Până în 1910, Japonia ajunsese să deţină
controlul Koreei, Taiwanului şi a jumătăţii sudice a insulei Sahalin.

Era Taisho (1912 - 1926)

Începutul secolului al XX-lea a marcat o scurtă perioadă de democraţie Taisho, lăsată în

umbră de evoluţia politicii de expansiune japoneză. Primul război mondial a permis Japoniei,
care luptase de partea aliaţilor victorioşi, să îşi extindă sfera de influenţă în Asia şi posesiunile în
Pacific.

Era Showa (1926 - 1989)

în 1936, Japonia semnează pactul anti-comintern, în acest fel formând împreună cu

Germania şi Italia alianţa Axei. În această perioadă Japonia invadează China, ocupând Manciuria
în 1931 şi şi-a continuat expansiunea în China în 1937, pornind Al doilea război sino-japonez,
care a durat până la sfârşitul Celui de-al Doilea Război Mondial. În 1941, după ce President
Franklin D. Roosevelt, preşedintele Statelor Unite, a cerut ca Japonia să-şi retragă forţele din
China, Japonia a atacat baza navală americană de la Pearl Harbor şi coloniile britanice şi
olandeze din Asia de sud-est, intrând în război cu Statele Unite.

18
 După o îndelungată campanie în Oceanul Pacific, Japonia şi-a pierdut câştigurile teritoriale
iniţiale, şi forţele americane s-au apropiat suficient de mult pentru a începe bombardamente
strategice asupra Tokyo, Osaka, şi a altor mari oraşe, precum şi bombardamente atomice asupra
oraşelor Hiroshima şi Nagasaki. Japonezii au acceptat în cele din urmă capitularea
necondiţionată în faţa Aliaţilor pe 15 August 1945. Tribunalul Militar Internaţional pentru
Orientul Îndepărtat s-a întrunit pe 3 Mai 1946 pentru a judeca Crimele de război japoneze,
inclusiv atrocităţile ca Masacrul de la Nanking. Împăratul Hirohito, însă, a primit imunitate şi şi-
a păstrat titlul.

Războiul a costat milioane de vieţi în Japonia şi în alte ţări, mai ales în Asia de Est, şi a
lăsat mare parte din industria şi infrastructura ţării distruse. Ocupaţia americană a ţinut până în
1952, deşi forţele americane încă deţin importante baze militare în Japonia, mai ales în Okinawa.
În 1947, Japonia a adoptat o nouă constituţie pacifistă, urmărind cooperarea internaţională şi
punând accent pe dreprurile omului şi pe practicile democratice.

Era Heisei (1989 - prezent)

După ocupaţie, în cadrul unui program de dezvoltare industrială agresivă şi beneficiind de

asistenţă americană, Japonia a cunoscut o creştere spectaculoasă devenind una din cele mai mari
economiii ale lumii. În ciuda unei majore prăbuşiri a bursei de valori în 1990, din care ţara şi-a
revenit treptat, Japonia rămâne astăzi o putere economică globală şi cere acum un loc permanent
în cadrul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.

19
 CAPITOLUL III: SITUATIA ECONOMICA

3.1 Produsul intern brut (Gross Domestic Product)

Total PIB : 3.150 mld $ (2000)
Rata reala de creştere a PIB : 1,3%
PIB/locuitor : 24.900 (2000)
Structura PIB : - agricultura: 2%
- industrie: 35%
- servicii: 63%
Rata inflatiei : - 0,7%
3.2 Principalele ramuri ale economiei
Agricultură
Utilizarea terenurilor în Japonia:
Teren arabil: 11% din care:
Recolte permanente : 1%
Pasuni : 2%
Paduri : 67%
Alte destinatii : 19%
Total terenuri irigate: 27.820 km²
Agricultura produce: Orez, zahar, legume, fructe, carne de porc şi pui, oua, lactate, peste.

Silvicultura

67% din Japonia este împădurită, în principal în regiunile deluroase, şi copacii asigură
materia primă pentru construcţii, industriile celulozei şi hârtiei şi combustibili. Prin reîmpădurire
versanţii nu rămân goi. Pădurile sunt mixte, de conifere şi foioase, iar sugi(cedrul japonez),
hinoki(chiparosul japonez) şi akaneatru(pinul roşu) sunt deosebit de utili. Lemnul important este
vital pentru nevoile industriale ale Japoniei. Japonia este al doilea mare producător de hârtie din
lume, şi un important producător de celuloză din lemn şi de cherestea din conifere.

Agricultura

11% din suprafaţă este destinată agriculturii, iar 2% păşunatului. Cea mai mare parte a ţării
este prea muntoasă pentru agriculură, deşi o parte din versanţi sunt terasaţi. Orezul este
principala plantă cultivată (peste 13 mil. tone pe an), în special în sud unde uneori este posibilă

20
dubla cultivare. Se cultivă şi alte cereale, alături de trestie de zahăr, fructe, cartofi dulci şi soia.
Sunt importante păsările domestice, porcii şi vitele. Fermele sunt mici dar mecanizarea este
răspândită.

Pescuitul

Japonia este prima ţară din lume în ceea ce priveşte pescuitul, cu până la 10 milioane de tone
de peşte capturaţi anual. Peştii sunt importanţi în alimentaţia japonezilor şi, pe lângă pescuitul în
ocean există multe pescării în ape mici de coastă. Crevetele sunt cele mai importante în apele
mici, iar stridiile cu perle sunt o sursă de venit valoroasă. Macroul şi tonul sunt importanţi în
apele mai adânci, iar balenele mai sunt capturate de japonezi în ciuda opoziţiei internaţionale.

Industria
Una din cele mai mari şi tehnologizate industrii în productia de motoare pentru
autovehicule, echipament electronic, masini unelte, otelsi metale neferoase, vapoere, produse
chimice, textile, etc.
Rata creşterii industriale; 5.3% ( 2000 )
Productia de energie electrica
Total : 1.018 mld kWh ( 1999 )
Structura sursei productiei de energie:
Combustibili fosili: 58,91%
Hidro : 8,35%
Nuclear: 30,31%
Termal: 0,20%
Neconventional: 2,23%C
Consumul de electricitate: 947.038 kWh
Din acest punct de vedere Japonia ocupã primul loc în lume în ceea ce priveste productia
de otel, industria de constructie a navelor oceanice si a autoturismelor si locul 2 pe glob în ceea
ce priveste industria de prelucrare a petrolului.

Japonia este o naţiune industrială importantă. Este prima din lume în producerea oţelului şi
în construcţia navelor. O oţelărie mare este la Kitakyushu, iar navele se construiesc la Osaka.
Japonia produce automobile şi televizoare decât orice altă ţară. Textile de toate tipurile şi articole
de înaltă tehnologie precum calculatoarele sunt industrii importante. Cea mai mare dezvoltare

21
industrială este legată de porturi, care importă combustibili şi materii prime şi exportă bunuri
fabricate.
Osaka, oras-port cunoscut si sub numele de “Venezia Japoniei” sau “Manchester-ul
Orientului” , cu o populatie de peste 2,6 milioane de locuitori, este situat in sudul insulei
Honshu, in golful Osaka, pe malul raului Yodo, este capitala districtului Osaka. este o metropola
industriala specializata in industria textila (bumbac), industria feroasa, ind. constructiilor de
masini, echipament electronic si ciment. Aici sunt cele mai renumite targuri internationale pentru
produsele industriei usoare asiatice.
Industria manufacturiera include ind. feroasa si siderurgica, ind. chimica si textila, ind
constructiilor de material rulant si avioane.
Resursele de subsol sunt in cantitati foarte mici ; dispune insa de mult sulf si calcar.
Industria este complexa si se bazeaza in cea mai mare masura pe importul de materii prime.
Inainte de razboi, ea s-a dezvoltat printr-o planificare riguroasa, import de tehnologii occidentale
si mana de lucru ieftina. Dupa razboi, dezvoltarea a stat in umbra S.U.A., s-a investit in
constructii civile, nu militare, si s-a pus baza pe libera initiativa, dar intr-o conlucrare buna cu
statul. S-a folosit, totodata, intreaga forta de munca (somajul ajunge la cel mult 2%) in continuu
calificata. Costul mare al energiei a obligat cautarea permanenta a tehnologiilor de varf, fara a se
neglija insa securitatea sociala si invatamantul. Energia este produsa de tehnocentrale nucleare,
geotermale(vapori din arealele vulcanice) si hidrocentrale (15%). Japonia domina pe plan
mondial in multe ramuri : automobile, nave, motociclete, masini de cusut, instrumente muzicale,
ciment. Ocupa locul II sau III la alte produse : otel, hartie, instrumente optice, fibre sintetice,
electronice. Jumatate din productia navala a lumii este data de Japonia, marcile sale de
automobile sunt arhicunoscute (Toyota, Nissan, Honda).
Servicii
Transporturile:

Cai Ferate: Total : 23.654 km din care 15.895 km electrificata

Exista linii standard şi inguste.
Auto: Total : 1.152.207.km
Pavat: 863.003 km (incluzind 6.114 km Autostrazi)
Nepavat: 289.204 km (1997)
Apa : Exista 1770 km de curse regulate acoperind transportul costier.
Conducte: pentru petrol 84 km; produse petroliere 322 km; gaze naturale 1.800 km.

22
 Porturi: Akita, Amagasaki, Chiba, Hachinohe, Hakodate, Higashi – Harima, Himeji,
Hiroshima, Kawasaki, Kinuura, Kobe, Kushiro, Mizushima, Moji, Nagoya, Osaka, Sakai,
Sakaide, Shimizu, Tokyo, Tomakomai.
Nave: japonia detine un numar de 630 de nave însumând 11.691.174GRT/15.484.848
DWT.
Aeroporturi: 173 (2000) din care 142 pavate :
Cu piste de : 3.047m……..8
: 2.438 m……..36
: 1524 m………38
: 914 m…………30
: sub 914 m ……..30
şi cu piste nepavate: 31
Heliporturi : 16 ( 2000 ).
Japonia detine unul din cele mai rapide trenuri din lume “ Shinkansin”, iar pentru
constructia unui aeroport nu au ezitat sa construiasca o insula artificiala.

Sistemul de comunicatii:

Sistemul telefonic japonez ofera servicii excelente, avind un inalt grad de tehnologizare.
Pentru conexii internationale Japonia dispune de sateliti: 5 – Intelsat, 1 – Intersputnik şi 1 –
Inmarsat; legaturi prin cabluri submarine: cu China, Filipine, Rusia şi SUA ( 1999 ).
Posturi telefonice fixe: 60,38 mil.
Posturi telefonie mobila: 63,88 mil.
Radio: emite în undele : AM 190; FM 88; unde scurte 24 ( 1999 ).
Total bucati: 120,5 mil.
Televiziune: Posturi; 7.108 ( plus 441 retransmitatori; Trupele SUA stationate sint
deservite de 3 posturi TV şi 2 Provideri de servicii pe cablu ).
Total receptoare: 86,5 mil.
Internet: Codul tarii “ . jp “
Servicii : 73
Total utilizatori: 27,06 mil.

23
 Ritm de dezvoltare
Economia japoneză a ajuns la un ritm de dezvoltare foarte ridicată, venitul pe cap de
locuitor depăşind uşor 35.000 de dolari, în condiţiile în care populaţia Japoniei se apropie de 130
de milioane.
Comertul International:
Exporturile
Total : 450 mld $(f.o.b. , 2000)
Principalele exporturi: motoare de autovehicole, semiconductoare, aparatura de birou, chimicale.
Principalii Parteneri: SUA 35%; Taiwan 7%; Coreea de Sud 6,4%; China 6,2%; Hong Kong
5,6% ( 2000 )
Importurile:
Total : 355 mld $ ( c.i.f. , 2000)
Principalele importuri: combustubili, produse alimentare, chimice, textile, aparatura de birou.
Principalii parteneri : SUA 19%; China 14,5%; Coreea de Sud 5,4%; Taiwan 4,8%; Indonezia
4,3%; Australia 3,9 (2000)
Moneda:
yen
Cod moneda ; “ JPY”
Rate de schimb: yen/$ : 117,10 Ianuarie 2003;
107,77 (2000);
113,91 (1999);
130,91 (1998);
120,99 (1997);
108,78 (1996).
Anul Fiscal : Dureaza de la 1 Aprilie pina la 31 Martie.

Transporturile:

Cai Ferate: Total : 23.654 km din care 15.895 km electrificata

Exista linii standard şi inguste.
Auto: Total : 1.152.207.km
Pavat: 863.003 km (incluzind 6.114 km Autostrazi)
Nepavat: 289.204 km (1997)
Apa : Exista 1770 km de curse regulate acoperind transportul costier.
Conducte: pentru petrol 84 km; produse petroliere 322 km; gaze naturale 1.800 km.

24
 Porturi: Akita, Amagasaki, Chiba, Hachinohe, Hakodate, Higashi – Harima, Himeji,
Hiroshima, Kawasaki, Kinuura, Kobe, Kushiro, Mizushima, Moji, Nagoya, Osaka, Sakai,
Sakaide, Shimizu, Tokyo, Tomakomai.
Nave: japonia detine un numar de 630 de nave însumând 11.691.174GRT/15.484.848
DWT.
Aeroporturi: 173 (2000) din care 142 pavate :
Cu piste de : 3.047m……..8
: 2.438 m……..36
: 1524 m………38
: 914 m…………30
: sub 914 m ……..30
şi cu piste nepavate: 31
Heliporturi : 16 ( 2000 ).
Japonia detine unul din cele mai rapide trenuri din lume “ Shinkansin”, iar pentru
constructia unui aeroport nu au ezitat sa construiasca o insula artificiala.

25
 CAPITOLUL IV: POPULATIA SI DEMOGRAFIA

În martie 2009 populaţia Japoniei era de 127.076.183 persoane, ceea ce o făcea a 11-a cea
mai populată ţară din lume.

Japonia este cunoscută pentru omogenitatea etnică şi lingvistică a populaţiei sale, precum şi
pentru legile stricte de imigraţie.

Japonia este o societate urbană (doar cca. 5% din populaţie fiind agricultori) concentrată în
câteva enclave de-a lungul Oceanului Pacific, zona metropolitană Tokio-Yokohama (populaţie:
35 milioane) fiind cel mai mare oraş din lume.

Societatea japoneză, compusă în majoritate din rasa Yamato, este omogenă, cu mici
populaţii de coreeni (cca. 0,6 mil.), chinezi/taiwanezi (0,5 mil.), brazilieni (0,3 mil.), filipinezi
(0,25 mil.) etc.

Mai există şi populaţii indigene (ainii şi populaţia Insulelor Ryukyu), şi minoritatea socială
burakuminii.

Cetăţenia japoneză se dă conform jus sanguinis, iar minorităţi care nu mai vorbesc limba
ţării de origine, cu toate că întrunesc condiţiile pentru naturalizare japoneză, deseori continuă să
fie rezidenţi în Japonia fără a cere cetăţenia japoneză. Totuşi, cca. 10.000 de coreeni îşi iau
cetăţenia japoneză anual.

Natalitatea este de 7,65 ‰.

Conform unui raport al Naţiunilor Unite din 2005, densitatea populaţiei era de 339
persoane/km², ceea ce face ca Japonia să fie pe locul 32 în lume.

Între 1955 şi 1989 preţul terenurilor a crescut în cele 6 oraşe majore cu 15.000% (12% pe
an).

În 1989 11,6% din populaţie era de peste 65 de ani, dar s-a calculat că această cifră va fi
cca. 40% în 2055. Această îmbătrânire a populaţiei va avea loc datorită natalităţii scăzute
combinată cu mortalitate scăzută.

26
 În timpul expansiunii economice din anii 1950 şi 1960, multe familii s-au mutat la oraş,
unde era mai uşor de găsit lucru sau mai bune posibilităţi de şcolarizare, ceea ce a dus la
urbanizarea centrelor des populate în prezent (2009).

În anii 1980 a avut loc o migraţie inversă, dar de mai mică amploare, unele familii părăsind
zonele supraaglomerate metropolitane stabilinduse în suburbii. În 1988, de exemplu, 500.000 de
persoane s-au mutat din Tokio în alte localităţi.

În anii 1990 peste 600.000 de japonezi locuiau peste hotare, iar din 1880 peste un milion de
japonezi au emigrat, în special în Statele Unite ale Americii şi în Brazilia.

Din punct de vedere economic Japonia este a doua putere economica a lumii dupa SUA ( a
treia dupa paritatea puterii de cumparare ,interpunandu-se China)avand un PIB de aproximativ
4.3 mld $; 34.600 $/loc. si alaturi de SUA China si Europa Occidentala,unul dintre cele 4 centre
economice capabile sa influenteze mersul economiei mondiale. In prezent Japonia se confrunta
cu o datorie externa de aproximativ 1.5 mld $ , un ritm redus de crestere a PIB-ului-sub 2%, o
imbatranire a populatie dar in schimb cu o rata de somaj de aprox 4%-2007 si cu o inflatie
inexistenta 0%-2007.
Japonia isi asigura marea majoritate a materiilor prime din import , are o industrie
complexa (care asigura aprox 1/5 din prod ind a OCDE) si cu un inalt nivel tehnologic (printre
altele detine cca. 60% din totalul robotilor industriali din lume) ce antreneaza peste 1/4 din
populatia activa si contribuie doar cu ceva mai utin la PIB. Ocupa locuri fruntase la nivel
Mondial in metalurgia feroasa si neferoasa. electronica, constuctii navale si autoturisme.
Incepand cu anul 1950 populatia Japoniei incepe sa creasca intr-un mod constant ajungand
de la 83 mil. de locuitori la aproximativ 128 de mil locutori in 2005. O crestrere de aproximativ
50% specifica tarilor in curs de dezvolta

27
 Aceasta crestere spectaculoasa a populatiei Japoniei s-a realizat pe un fond extrem de
propice: In perioada de dupa cel de-al doilea Razb. Mondial (1953) Japonia depaseste prod. Ind
din perioada postbelica urmand ca in urmatorii 10 ani sa creasca de 5 ori; astfel o crestere
continua a nivelului de trai alaturi de o stabilitate politica( in perioada 1955-1993 tara este
condusa de un singur guvern- democrat-liberal). Se preconizeaza ca populatia Japoniei va incepe
sa scada incepand cu intervalul anilor 2010-2015 pe fondul imbatranirii populatiei-specific
tarilor dezvoltate.
Din punct de vedere a Natalitatii putem observa 2 perioade distincte respectiv cea a anilor
’50-’70 in cate natalitatea japoniei este destul de ridicata;acest fapt se poate explica prin
dezvoltarea extreme de rapida a sectorului industrial (in perioada anilor ’55-‘65 japonia isi
mareste nivelul productiei industrial de 5 ori ceea ce duce la o crestere economica extreme de
ridicata care la randul ei genereaza fenomenul de “baby-boom” – in anii 70 Jap devine a 3-a
putere economica a lumii).

28
 Cea de-a doua perioada este cea de dupa anii 70 cand japonia trece de la stadiul de tara in
curs de dezvoltare la cel de tara dezvoltata iar nivelul natalitatii scade desenand o curba
descendenta. Intr-o prima instanta Japonia a initiat in 1948 un program de control al natalitatii
prin legalizarea contraceptiei si avorturilor. In zece ani rata natalitatii aproape s-a injumatatit
ramanand insa la un nivel destul de ridicat insa.
Un alt factor care explica natalitatea extreme de scazuta este statutul femeii in societatea
japoneza: avand drepturi egale cu cele ale barbatilor si un nivel ridicat de instruire femeile
participa la viata economica totalizan 50% din totalul fortei de munca. Incepand cu anii 80
guvernul japonez confruntandu-se cu o imbatranire a populatiei adopta o politica pronatalista
astfel: la nasterea unui copil, familiilor le sunt platite un beneficiu de 2,448.89 $ alocatia
primului si celui de-al doilea copil este de 50$ pe luna si la cel de-al treilea se plateste 100 $
( pana la varsta de 6 ani); unii angajatii primesc bonusuri pentru ca au copii mici; exista un
serviciu de ingrijire al copiilor acasa; doar 16% dintre femei benefeciaza de concediu parental
pentru copii .
Recent, guvernul a pornit o campanie de facilitate pentru noinascuti aceasta si ca raspuns
46% dintre femei au renuntat la munca in timpul maternitatii.

Rata mortalitatii in japonica prezinta o forma generala de ”U”; intr-o prima faza
mortalitatea ridicata din perioada anilor 1950-1965 poate fi interpretata ca rezultatul expunerilor
populatiei la radiatii nucleare din timpul bombardamentului American asupra oraselor Hiroshima

29
si Nagasaki din timpul celui de-al doilea razboi mondial .Este stiut faptul k expunere indelungata
la radiatii duce la aparitia cancerului in diverse forme.

Dupa aceasta perioada se observa o scadere constanta a ratei mortalitatii ca urmare a

dezvoltarii economice si sociale pana in jurul anilor 90. Dupa aceasta perioada rata mortalitatii
incepe sa creasca ca urmare a fenomenului de imbatranire demografica; Japonia fiind printre
tarile cu cele mai numeroase persoane varstnice, speranta de viata la nastere pentru barbate fiind
de 76 de ani si pentru femei de 82 de ani.Pe viitor se preconizeaza ca rata mortalitatii va creste
iar in jurul annuli 2030 Japonia va avea o populatie de doar 90 de milioane de locutori fata de
127 de milioane fata de cat are in prezent.
Dupa cum putem observa in figura de mai jos in anul 1950 Japonia era o tara
subdezvoltata forma piramidei fiind una specifica.Raportul masculine feminine este aproximativ
echilibrat.

30
 Se poate observa insa un dezechilibru in cadrul grupelor cuprinse inste 25 si 34 de ani,
partea masculina fiind mai putina decat cea feminina.Acest fapt se poate explica prin pierderile
de vieti omenesti pe care Japonia le-a suferit in timpul celui de-al doilea razboi mondial cele mai
celebre fiin cele ale pilotilor de tip Kamikaze. De asemenea o mare parte din aceste pierderi le-au
suferit in principal in cadrul bataliilor navale.
In piramida din 2005 se poate observa o schimbare radicala fata de cea a anilor ’50
japonia transformandu-se complet in acest interval. Forma se schimba de la cea triunghiulara la
cea in forma de amphora specifica statelor dezvoltate; postindustriale cu o baza restransa si cu o
reprezentare mult mai accentuate a persoanelor varstnice.

31
 De asemenea, se pastreaza acelasi echilibru intre sexe cu un oarecare avantaj a sexului
feminine in randul grupelor de peste 75 de ani fapt care se explica prin speranta de viata la
nastere care in randul barbatilor este situata undeva in jurul valorii de 72 de ani pe cand in randul
femeilor este undeva la 82 de ani. In aceasta piramida se poate observa 2 grupe de varsta care ies
in evidenta : cea de 55-59 de ani si cea de 30-34 de ani.
In cazul primei grupe de varste se poate explica printr-o natalitate extreme de ridicata din
perioada de dinintrea implementarii programului de control al populatie implementat in 1948 in
urma caruia se instriueste populatia pentru folosirea mijloacelor modern de contraceptive. Ce de-
a doua grupa de varsta respectiv 30-34 de ani este rezultatul baby-boom-ului din anii 70, atunci
cand Japonia devine a treia putere economica mondiala.
A doua putere economica a lumii dupa SUA, Japonia este lider incontestabil in anumite
domenii industrial precum siderurgie sau constructii de autoturisme si autovehicule precum si
tehnologie de varf electonica, produse IT . In ciuda aparentelor conform nomogramei din 2004
sextorul care contribuie cel mai mult la veniturile populatiei este cel tertiar ( cel al serviciilor,
turismului si domeniul bacar)

32
 Asadar sectorul tertiar este predominant in Japonia el detine o pondere de aproape 70%
din totalul veniturilor realizate domeniul bacar, transportul si telecomunicatiile piata imobiiara si
piata asigurarilor sunt adevarate industrii; fapt oarecum normal tinand cont ca vorbim despre un
stat deja postindustrial.
Dezvoltarea economica spectaculoasa a Japoniei in cea de-a doua jumatate a secolului 20
a fortat populatia paraseasca zonele rurale sis a migreze catre cele urbane putem observa cum
intr-un timp foarte scurt de numai 15 ani raportul urban rural se inverseazaurman ca mai apoi
urbanu sa se dezvolte considerabil.
Industrializarea si urbanizarea au condus la concentrarea populatiei ,la scaderea numarulu
de asezari rurale de la aproape 11000,in 1920 la numai circa 600 in preznt.

33
 Concentrarea populatiei cunoaste cele mai mari valori in districtele dens populate care
insumeaza 10 000 km2 (3% din teritoriul tarii) si concentreaza peste 60% din populatie. Aproape
jumatate din populatie traieste in megalopolisul japonez Tokyo-Osaka-Nagoya din SE insulei
Honshu. Alte regiuni cu densitati superioare in tara inregistram in N si V insulei Kyushu si insula
Okinawa.
In tabelul de mai jos putem obseva principalele centre urbane din Japonia. Acestea au
rolul centrului polarizator adica de a atrage populatia prinntr-o oferta de locuri de munca si
fluxuri de toate felurile. Printre cele mai importante putem numara capital-Tokya,Nagoya si
Asociatia Kobe-Osaka.

Observam ca procentajul cel mai mare il detine Capitala acest oras incadrandu-se in cele
de peste 10 mil in prezent aria sa metropolitan inglobeaza o populatie de apoximativ 13
milioane de locuitori.Incepand cu anul 1985 capitalei I se alatura si asociatia Osaka-Kobe care
depaseste si ea 10 milioane de locutori .

34
 CAPITOLUL V: MEDIUL POLITIC

Date Administrative şi Politice:

Capitala : TOKYO
1. Tipul de Guvernare: Monarhie constitutionala cu un guvern Parlamentar
2. Impartire Administrativa:
Japonia este impartita în 47 de Prefecturi: Aichi, Akita, Aomori, Chiba, Ehime, Fukui,
Fukuoka, Fukushima, Gifu, Gumma, Hiroshima, Hokkaido, Hyogo, Ibaraki, Ishikawa, Iwate,
Kagawa, Kagoshima, Kanagawa, Kochi, Kumamoto, Kyoto, Mie, Miyagi, Miyazaki, Nagano,
Nagasaki, Nara, Niigata, Oita, Okayama, Okinawa, Osaka, Saga, Saitama, Shiga, Shimane,
Shizuoka, Tochigi, Tokushima, Tokyo, Tottori, Toyama, Wakayama, Yamagata, Yamaguchi,
Yamanashi.
3. Sarbatori Nationale: Ziua de nastere a Imparatului AKIHITO = 23 Decembrie (1933)
Constitutia: a fost adoptata la 3 mai 1947
4. Sistemul Juridic: dupa modelul Sistemului Juridic European dar cu influente Anglo-
Americane.
Drept de vot : de la 20 de ani; vot universal
Judiciarul: Curtea suprema de Justitie ( Seful Curtii este numit de catre Imparat şi desemnat
de Primul Ministru ).
Executivul: Seful Statului: Imparatul AKIHITO ( din 7 ianuarie 1989 )
Seful guvernului: Primul Ministru Junikiro Koizumi ( din 24 Aprilie 2001 ).
Monarhia este ereditara; Constitutia prevede ca Primul Ministru sa fie Presedintele
majoritatii parlamentare de aceea dupa alegeri, liderul partidului majoritar, sau a coalitiei
majoritare, devine Priministru.
Legislativul: Bicameral cu: Camera Consililor ( Sangi ) cu 252 de locuri din care jumatate
din membrii sint alesi la 3 ani iar restul la 6 ani; Camera Reprezentativelor ( Shugi ) cu 480 de
locuri alesi la 4 ani.
5. Dispute internationale:
Insulele Etorofu, Kunashiri, Shitkotan şi arhipelagul Habomai ocupat de URSS în 1945,
acum fiind sub administratie Rusa; reclamata de Japonia.
Liancourt Rocks disputate cu Coreea de Sud; Senkaku Island reclamate de China şi
Taiwan.
Monarhie constitutionala, imperiu ereditar, conform Constitutiei intrate in vigoare la 3-5-
1947 si amendate ultima data in 1994. Aceasta Constitutie isi reclama apartenenta la sistemul
democratic fundamentat pe Declaratia Universala a Drepturilor Omulu si este. unica prin natura

35
sa, de act impus prin cucerire, ramas in vigoare si dupa disparitia presiunii cuceritorului. Initial,
s-a incercat evitarea adoptarii ei, prin acceptarea Declaratiei de la Potsdam (2 august 1945) si
prin Declaratia de renuntare a Imparatului la originea sa divina (1 ianuarie 1946), pentru ca mai
apoi sa fie acceptata, in ciuda incompatibilitatii sale cu Raportul Matsumoto (produs al unei
comisii insarcinate cu cercetarea actualitatii vechii Constitutii imperiale si cu redactarea de
principii pentru actualizarea sa). Trei principii diferentiaza noua Constitutie de cea veche:
suveranitatea poporului, ce inlocuieste principiul puterii emanate de la Imparat, devenit astfel
simbol al unitatii nationale; nonbeligeranta - interdictia de a se mentine armate de uscat,
maritime sau de aer si nici alte forte armate. Nu se recunoaste dreptul la beligeranta al statului
(art.9) ( principiu impus initial de ocupanti, insa sustinut ulterior cu ardoare de japonezi);
garantarea eficienta a drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului adaptate, insa, modului
de gandire oriental, si astfel indreptate spre prosperitatea societatii( art.12). Un alt aspect
interesant este acela ca toate persoanele au dreptul si isi asuma obligatia de a munci ( art.27,
al.1)
Puterea legislativa este exercitata de Dieta, compusa din Camera Consilierilor - Shugi-in
(252 membri alesi pentru 6 ani) si cea a Reprezentantilor - Sangi-in (500 membri alesi pentru 4
ani). Sistemul electoral este mixt, intr-o mai mare proportie uninominal. iar cea executiva de un
cabinet numit de membri partidului majoritar din Camera Reprezentantilor. Cabinetul, desi nu
are puteri considerabile, are sprijinul influentelor grupuri zaibatsu.
Japonia are un sistem pluripartit dominat de doua partide majoritare: Jiyu Minshu–to
(Partidul Liberal-Democrat, conservator) si Minshu–to (Partidul Democrat, liberal), in Dieta mai
intrand si Nihon Kyosan – to (Partidul Comunist din Japonia), Kashai Minshu – to (Partidul
Social – Democrat ), respectiv Kome-to (Partidul pentru Un Guvern Curat, buddhist), impreuna
cu alte cinci partide cu procente nesemnificative. Partidul premierului Koizumi Junichiro (PLD)
a suferit o usoara erodare la alegerile din 2003, iar opozitia reprezentata de prtidul democrat si-a
intarit pozitia.
Administrativ Japonia este impartita in 44 Prefecturi (Todofuken), 2 prefecturi urbane
(Kyoto si Osaka) si o metropola (Tokyo). Aceasta impartire se suprapune pe provinciile
feudale(kuni), impartite de munti si ape ce au creat adevarate spatii cvasi-izolate. Prefectii sunt
alesi local,circumscriptiile electorale fiind suprapuse pe aceste prefecturi. Deputatii trimisi in
legislative de aceste circumscriptii mosteneau mandatele, si le pastrau peste 20 de ani.
Delimitarea circumscriptiilor dateaza de le sfarsitul celui de-al Doilea razboi Mondial, cand
orasele lovite de bombardamente nu erau atat de importante. Astfel ca sistemul electoral
avantajeaza zonele rurale, ce corespund fostelor fiefuri ale marilor feudali (daimyo) avand
deputati ce reprezinta in medie 40000 alegatori, pe cand zonele urbane corespunzand domeniilor

36
vechilor shoguni au deputati ce reprezinta in medie peste 150000 alegatori. Deputatii alesi in
provincii sunt deosebit de sensibili la interesele locale, cum ar fi pretul produselor agricole si
investitiile ininfrastructura provinciei lor. In prelungirea ideii marginalitatii Japoniei in sistemul
mondial, vine si ideea marginalitatii provinciilor in cadrul Japoniei. Astfel ca locuitorii
provinciilor rurale se considera straini marilor orase, sau, mult mai relevant, politicii guvernului
central. De aici apare imaginea guvernului central drept organ de coordonare a intereselor
regionale, si mai putin drept reprezentant al intereselor nationale in exterior.
Unul dintre atuurile esentiale ale dezvoltarii nipone este organizarea societatii sale. In
centrul acestei organizari stau institutii non-guvernamentale numite Chonaikai. Structuri
traditionale ale comunitatilor nipone, ele se ocupa cu protectia cartierelor lor impotriva
dezastrelor, de mobilizarea populatiei, de securitatea cartierelor, de protejarea mediului, de
intrajutorare, de cultura educatie si sport sau de turism si alte activitati ale comunitatii. Teritoriul
pe care functioneaza este cel al vechilor sate feudale sau al cartierelor marilor orase. Chonaikai
nu sunt constituite din indivizi, ci din gospodarii reprezentate de capul familiei. Toate
gospodariile adera la Chonaikai automat cand se muta intr-o zona,, insa nu pentru ca este
obligatoriu ci tocmai pentru ca este indispensabil vietii comune in cartier. Exista in interiorul sau
structuri pentru femei, copii si batrani, precum si uniuni ale mestesugarilor, comerciantilor sau
artizanilor. Chonaikai nu au adeziuni politice, continand intreaga populatie indiferent de optiuni
politice, insa coopereaza strans cu puterea locala pentru organizarea si dezvoltarea spatiului lor.
Reprezentantii Chonaikai joaca un rol important in comitetele locale in stransa colaborare cu
autoritatile si cu economia locala. Legatura dintre locuitori si administratia locala ori centrala
este realizata tot de catre Chonaikai.Aceste organizatii au foruri provinciale si nationale care le
reprezinta, formand o ierarhie rigida.

37
 CAPITOLUL VI: MEDIUL CULTURAL

Sărbatori şi festivaluri tradiţionale japoneze

Din punct de vedere climateric, Japonia este o ţară cu patru anotimpuri distincte, iar multe
sărbători anuale sunt asociate cu schimbarea anotimpurilor.

Sărbătoarea Anului Nou

Japonezii sărbătoresc sfârşitul unui an şi începutul următorului cu mare fast şi pasiune.

Perioada sărbătorită se numeşte shogatsu, care într-un sens foarte larg se referă la prima lună a
anului. Pe întâi ianuarie familiile japoneze se reunesc pentru a bea un anume tip de sake, care se
presupune că asigură o viaţă lungă, pentru a mânca un anume tip de supă cu orez care, după
obicei, şterge orice amintire rea care a rămas din anul precedent.

Japonezii îşi decorează uşa de la intrarea în casă cu ramuri de pin şi cu ghirlande de paie,
care feresc, în mod simbolic, de intrarea oricărui lucru necurat în casele oamenilor. Se vizitează,
de asemenea, temple unde japonezii se roagă pentru a avea noroc în anul ce urmează şi cumpără
săgeţi aducătoare de noroc, precum şi casele rudelor şi prietenilor pentru a se felicita reciproc cu
ocazia Anului Nou. Azi, mulţi copii japonezi îşi petrec vacanţele absorbiţi de jocurile pe
calculator, dar există, de asemenea, mulţi copii care preferă să participe la jocurile tradiţionale
specifice Anului Nou. În Japonia, celebrarea Anului Nou este cel mai important eveniment din
calendar, toate companiile şi instituţiile guvernamentale oprindu-şi activitatea în primele trei zile
ale anului.

Sărbătoarea Setsubun

În trecut cuvântul setsubun se referea la oricare dintre schimbările anotimpurilor, dar astăzi
se referă în special la ziua de 3 sau 4 februarie, momentul în care începe primăvara în mod
tradiţional. Conform calendarului vechi, prima zi a primăverii marca şi începutul anului nou, iar
ziua precedentă, sau setsubun, reprezenta ultima zi a anului care a trecut. Modul tradiţional de a
sărbători această zi este prin împrăştierea boabelor de fasole prin casă, pentru a feri familia de
spiritele rele.

38
 Festivalul păpuşilor

Festivalul păpuşilor sau hina matsuri, este celebrat în data de 3 martie, când familiile
japoneze cu fete expun în interiorul casei un set de păpuşi reprezentând vechea familie imperială.
De asemenea, cu ocazia acestui festival se bea un anume tip de sake alb îndulcit.

Ziua Copiilor

A cincia zi din a cincia lună a fost sărbătorită în China şi Japonia din timpuri străvechi. În
Japonia, data de 5 mai a fost transformată în sărbătoare naţională în anul 1948. Cu toate că
sărbătoarea se numeşte Ziua Copiilor, acest festival este doar pentru băieţi. Familiile japoneze cu
băieţi atârnă, în afara caselor lor, panglici reprezentând crapi, simbol al puterii, şi expun armuri
şi păpuşi reprezentând samurai în interiorul casei. De asemenea, cu această ocazie se mănâncă
prăjituri speciale din orez.

Festivalul Tanabata

Sărbătorit pe 7 iulie, sau pe 7 august în unele zone ale Japoniei, Festivalul Tanabata îşi are
originile într-o legendă populară chineză care povestea despre întâlnirea romantică, o dată pe an,
a două stele din Calea Lactee: Steaua Văcarului (Altair) şi Steaua Ţesătoarei (Vega). În ziua
festivalului oamenii îşi scriu dorinţele pe fâşii de hârtie colorată, pe care mai apoi le prind de
ramurile arborilor de bambus. Sărbătoarea este asociată cu ziua îndrăgostiţilor.

Festivalul Bon

Japonia este ţara care îşi sărbătoreşte cu regularitate şi mult respect toate sărbătorile
naţionale, care sunt în număr de treisprezece. Ultima dintr-un an calendaristic este cea care
celebrează ziua de naştere a împăratului (23 decembrie), dar pe lângă acestea se organizează de
asemenea şi multe festivaluri regionale.

În mod tradiţional, Festivalul Bon se întinde pe mai multe zile, în jurul datei de 15 august
(sau 15 iulie), când sufletele celor morţi se reîntorc, conform tradiţiei, la casele lor. În această
perioadă a anului mulţi japonezi fac excursii în locurile natale pentru a vizita mormintele
strămoşilor lor. În timpul acestui festival, oamenii aprind lanterne, făcute din lemn şi hârtie, care
au scopul de a călăuzi sufletele morţilor spre şi dinspre casele lor; se aduce mâncare ca ofrandă
celor decedaţi şi se dansează bon odori (dansuri speciale). Lanternele sunt de obicei trimise pe
apă, în josul râurilor. De asemenea, o tradiţie budistă cere japonezilor să-şi aducă omagiul la

39
mormintele strămoşilor lor în timpul echinoxului de primăvară, în jurul datei de 21 martie,
precum şi în timpul celui de toamnă, în jurul datei de 23 septembrie.

Japonia are o veche tradiţie de a organiza festivaluri cu scopul de a invita şi primi cu

bucurie zeii, de a-i sărbători şi de a se reuni spiritual cu ei. Multe dintre aceste evenimente,
precum festivalul Gion din Kyoto şi Festivalul Okunchi din Nagasaki, găzduiesc parade cu care
de procesiune splendid împodobite. Deseori, în timpul acestor festivaluri, raioanele comerciale
se întrec unul pe celălalt în decoraţii, pentru a realiza cea mai atrăgătoare prezentare.

Festivalurile agricole

Încă din timpul perioadei Yayoi (cca. 300 î.e.n.-300 e.n.), agricultura a jucat rolul principal
în aprovizionarea cu alimentaţie a Japoniei, iar de aceea multe festivaluri sunt legate de producţia
agricolă, în special de cea a orezului.

Ceremoniile shinto ţinute cu ocazia Anului Nou au fost iniţial festivaluri în care japonezii
se rugau pentru a avea o recoltă bună în anul viitor, iar cultivarea orezului şi alte festivaluri
legate de muncile câmpului sunt şi astăzi sărbătorite pe întreg teritoriul Japoniei. Fete îmbrăcate
în kimono, cu mânecile lungi legate la spate, plantează orezul în timp ce muzicanţi cântă în
apropiere la tobe, flaute şi clopote. Dansul tradiţional asociat unor astfel de festivaluri s-a
dezvoltat treptat ca parte integrantă a teatrului no.

Toamna se ţin festivaluri cu ocazia recoltelor, iar primele fructe ale pământului sunt oferite
zeilor. La sate, întreaga comunitate sărbătoreşte festivalul toamnei, iar în multe zone ale
Japoniei, care de procesiune purtând zeităţi simbolice sunt expuse pe străzi. La Palatul Imperial,
împăratul aduce ofrande în grâne şi produse zeilor.

Festivalurile verii

În timp ce multe festivaluri de primăvară sunt ţinute cu scopul de a îmbuna zeii şi a avea o
recoltă bună, iar festivalurile de toamnă, pentru a mulţumi pentru aceasta, majoritatea
festivalurilor de vară au scopul de a-i feri pe japonezi de boli. Dintre cele mai importante trei
festivaluri japoneze – Festivalul Gion din Kyoto, Festivalul Tenjin din Osaka şi Festivalul Kanda
din Tokyo – două dintre ele, respectiv festivalurile Gion şi Tenjin au un astfel de scop.

Festivalul Gion, ţinut pe data de 17 iulie, faimos pentru cele 32 de care de procesiune
expuse în paradă pe străzi, a fost iniţial festivalul unui cult cu o răspândire largă, începând cu
perioada Heian (794-1185), pe tot parcursul evului mediu. Simpatizanţii acestui cult credeau că
40
bolile şi epidemiile erau cauzate de spiritul unor oameni puternici care au murit lăsând în urma
lor invidie. Deoarece epidemiile apăreau frecvent în timpul verii, majoritatea festivalurilor de
vară aveau scopul de a împăca oamenii cu spiritele care au cauzat epidemiile.

În timpul Festivalului Tenjin, care îşi are de asemenea originile în credinţele unui cult, un
mare număr de bărci încărcate cu tobe şi păpuşi urmăresc bărci care poartă care de procesiune
colorate în josul râurilor din Osaka.

Unul dintre cele mai mari festivaluri de vară japoneze, care atrage muţi turişti în fiecare an,
este festivalul Nebuta. Acest festival se desfăşoară în prefectura Aomori dar şi în alte zone din
nordul Japoniei, la începutul lunii august. Festivalul este caracterizat prin parada unor imense
care de procesiune din hârtie, luminate din interior, având reprezentări ale unor personalităţi
japoneze din trecut şi prezent. Se crede că festivalul îşi are originea într-un ritual care alunga
somnolenţa, cuvântul nebuta derivând de la cuvântul japonez care are sensul de a dormi.

Festivalul Okunchi din Nagasaki, organizat în luna octombrie, celebrează recolta din anul
respectiv. Festivalul este renumit pentru dansurile cu dragoni, originare din China, în timp ce
carele de procesiune reprezentând vase de comerţ din perioada Edo (1603-1868), balene şi alte
simboluri sunt etalate în întreg oraşul.

Japonia are treisprezece sărbători naţionale, ultima dintr-un an calendaristic fiind cea care
celebrează ziua de naştere a împăratului (23 decembrie); se organizează de asemenea şi multe
festival uri regionale.

Cultura japoneza a evoluat mult in ultimii ani – de la cultura originala a tarii, Jomon, la cea
contemporana, hibrida, in care regasim influente din Asia, Europa si America de Nord.
Daca mergem pe firul istoric, China si Coreea au avut un inceput bine definit in dezvoltarea
culturii Yayoi cam in jurul anilor 300 d. Hr. care a culminat cu introducerea culturilor de orez,
ceremoniei de inhumare, ceramicii, artelor (pictura si scrieri alese, printre care si poezia),
sistemului de scris chinezesc si a budismului (pana in secolul al VII-lea i. Hr.). Cultura s-a
raspandit din Coreea in Japonia si a influentat si cultura intalnita in noua tara. De exemplu,
Japonia a asimilat ceramica adusa de Coreea, la fel ca si Kofun-ul si accesoriile (Magatama) etc.

41
 Japonia- Cultura nipona

Japonia si-a dezvoltat o cultura distincta. Povestile nemuritare ale Genji-ului ale doamnei
Murasaki scrise la inceputul secolului al XI-lea alcatuiesc cel mai cunoscut prim roman din
lume. Civilizatia japoneza a inflorit si a redefinit un nou interes si o implicare emotionala
deosebita pentru arte. Artele traditionale japoneze includ ikebana, origami, ukiyo-e, mestesugarit
(papusi), poezie, spectacole (bunraku, dans, kabuki, noh, rakugo), tradititii ( jocuri, onsen, sento,
ceremonia ceaiului, budo, architectura, gradinarit, sabii) si arta culinara.
Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, influenta vestica a inceput sa predomine. Cea
americana s-a afirmat mai ales dupa al doilea Razboi Mondial. Influenta este evidenta in cultura
populara contemporana japoneza.

Se mai observa si amprente ale culturilor Asiei si Europei.Astazi, Japonia este principala
‘exportatoare’ a culturii sale populare, care a castigat tot mai multi fani in toata lumea, mai ales
in tarile Est asiatice si in unele parti ale Statelor Unite. Multi japonezi s-au evidentiat
international in moda, film literatura, film si muzica. Doi scriitori japonezi au castigat Premiul
Nobel in Literatura. Cultura japoneza ofera loc si unor jocuri video de inalta calitate si unor
console ale jocurilor; de asemenea, o varietate mare de romane grafice (manga) si de filme
animate (anime) cu diferite stiluri sunt prezente in top. Ca rezultat, multe aspecte ale culturii
populare japoneze au atras multe persoane din Europa si America de Nord.
Japonia are un cod al etichetei care guverneaza asteptarile comportamentului social si care este
considerat foarte important.

Multe carti il descriu minutios.General vorbind, complexul obiceiurilor si etichetei Japoniei

si intr-adevar ale altor vechi natiuni, este creat pentru a reduce numarul relatiilor sociale nesigure
si neprevizibile. Punerea accentului pe ierarhie si pe “un mod” anume de a face lucrurile este
criticat de alte culturi pentru ca, spun ele, reflecta un punct de vedere cinic, pesimist, al laturii
umane; este de preferat o atitudine mai deschisa, mai optima, mai democratica la fel ca in
America sau Australia, spre exemplu.

Unele obiceiuri prezentate nu este posibil sa fie adevarate in toate regiunile Japoniei. Ele
sunt general acceptate drept obiceiuri moderne in Japonia. De-a lungul timpului, ele au suferit
modificari.

42
 Kimono-ul si yukata sunt hainele japoneze traditionale.

Kimonoul este facut din matase si este de obicei foarte scump. In zilele noastre, el se
poarta la ocazii traditionale, cum ar fi funeralii, nunti sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar
putem observa kimonoul in tinuta zilnica.Kimonourile difera in ceea ce priveste stilul si culoarea
in functie de ocazia pentru care este purtat, varsta, statut (persoana necasatorita/casatorita) si
persoana. Pentru a imbraca un kimono este nevoie de anumiti pasi. Mai ales cureaua (obi) este
dificil de pus, de aceea multe persoane au nevoie de ajutor. Un kimono cere o coafura adecvata,
pantofi traditionali, sosete, lenjerie intima si o gentuta pentru femei.

Yukata, pe cealalta parte, este mai mult un articol de imbracaminte informal. Poate fi
purtata chiar si fara lenjerie intima si este foarte comfortabila in zilele calde de vara sau dupa o
baie fierbinte. Yukata este relativ ieftina si este facuta din bumbac. Daca vei sta la un ryokan, vei
primi o yukata.

Ceremonia Ceaiului (Sado)

Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al prepararii si consumarii ceaiului. Obiceiul este
puternic influentat de Zen Buddhism.In zilele noastre, ceremonia ceaiului este ca un hobby.
Multi japonezi interesati de cultura lor iau lectii de ceremonie a ceaiului de la profesori.
Ceremoniile ceaiului sunt tinute in camere japoneze traditionale din comunitati culturale sau in
case private.

Ceremonialul in sine consta in multe ritualuri care trebuiesc invatate pe de rost. Aproape
fiecare miscare a mainii este descrisa. Practic, ceaiul este preparat mai intai de gazda si apoi baut
de oaspeti. Ceaiul este facut din frunze de ceai verde.

Geisha este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea artelor traditionale
japoneze la banchete. Ea nu este o prostituata, ci o femeie culta, educata, a carei existenta este
menita sa tinda spre perfectiune.

Fetele care vor sa devina gheise trec prin multe stadii stricte in timpul carora invata arte
traditionale cum ar fi: cantatul la instrumente muzicale, dansul, dar si arta conversatiei si alte
abilitati sociale. In Kyoto, stadiile gheiselor sunt numite “maiko”.Gheisele sunt imbracate in
kimonouri, si fata lor este machiata puternic, in asa fel incat sa para foarte pala. Ca turista vei
putea observa un maiko in unele districte ale orasului Kyoto (de exemplu: Gion si Pontocho sau
in Kanazawa’s Higashi Districtul Geisha).

43
 Sabia japoneza (nihonoto) a fost cunoscuta in toata lumea datorita formei si frumusetii
sale inca din timpuri feudale. Sabia este semnul distinctiv al samurailor.
De vreme ce sabiile sunt arme periculoase, este nevoie de un permis pentru a avea una.

Gradinile japoneze

Designul gradinilor este o arta japoneza importanta de multe secole. Peisajele japoneze
traditionale pot fi impartite in 3 tipuri: gradinile Tsukiyama (gardinile tip deal), Gradinile
Karesansui (gardinile uscate) si Gradinile Chaniwa (gradinile de ceai).

Gradinile Tsukiyama :Iazuri, dealuri, pietre, copaci, flori, poduri si carari – sunt folosite
pentru a crea o reproducere in miniatura a unui peisaj natural care este de multe ori faimos in
China sau Japonia. Numele de Tsukiyama se refera la crearea dealurilor artificiale.
Gradinile Karesansui ilustreaza peisaje naturale intr-o maniera mai abstracta, folosind pietre,
nisip si cateva carari penru cei mai reprezentativi munti, insule, rauri si mari. Acesta gradini sunt
puternic influentate de Zen Buddhism si sunt folosite pentru meditatie.

Sarbatoarea florilor de cires si muzica japonezaSakura (floarea de cires) este floarea

nationala neoficiala a Japoniei. Este celebrata de multe secole si are o pozitie bine definita in
cultura japoneza. Exista multe varietati de ciresi in Japonia, majoritatea inflorind doar pentru
cateva zile primavara. Japonezii sarbatoresc perioada respectiva a anului cu hanami (admirarea
florilor de cires) dand petreceri sub pomii infloriti.Exista cateva tipuri de muzica traditionala
japoneza (Hogaku). Iata-le pe cele mai importante dintre ele:

Gagaku: Cor antic de muzica din China si Korea. Este tipul cel mai vechi de muzica
traditionala japoneza.

Biwagaku: Melodii cantate cu ajutorul instrumentului Biwa, un fel de chitara cu patru

corzi.

Nogaku: Melodii cantate in timpul in pauzele dintre melodii. De fapt, sunt alcatuite dintr-
un cor, flautul Hayashi, toba Tsuzumi, si alte instrumente.

Sokyoku: Melodii interpretate cu instrumentul Koto. Acompaniat si de Shamisen si

Shakuhachi:Koto-ul este un instrument cu 13 corzi.

44
 Shakuhachi: Muzica interpretata cu instrumentul numit Shakuhachi, un flaut de
aproximativ 55 cm. Numele flautului este dat de lungimea sa gasita in vechile unitati de masura
japoneze.

Shamisenongaku: Melodii cantate cu instrumentul Shamisen, un fel de chitara cu numai

trei corzi. Kabuki si Bunraku sunt acompaniate de shamisen.

Minyo: Folk japonez.

Baile japoneze

In trecut, cand multe case din Japonia nu aveau bai personale, baile publice (sento) le
ofereau oamenilor posibilitatea de a se spala si de a-si intalni vecinii.
In zilele noastre, cand majoritatea caselor au bai, numarul sento-urilor traditionale a scazut. Pe
cealalta parte, au aparut noi tipuri de bai publice, mai complexe, dotate cu piscine, saune, centre
de fitness etc.

In primaverile calde, baile publice sunt alimentate cu apa de primavara calda, in timp ce
apa normala este folosita pentru altceva.Cu exceptia unor noi complexe de bai, baile publice sunt
separate in doua parti: pentru femei si pentru barbati, si nu se poarta costume de baie. Ca o
curiozitate pentru noi, europenii, nuditatea nu este rusinoasa la japonezi.

45
 CAPITOLUL VII: MEDIUL NATURAL

Relieful

Japonia constă din peste 3000 de insule mici şi patru insule principale. Hokkaido, cea mai
nodică (78.508 km2 ), are un lanţ muntos central înconjurat de depresiuni fertile de coastă.
Honshu (230.448 km2 ) este de asemenea muntoasă şi conţine cel mai înalt vârf al Japoniei,
Fujiyama (3770m). Shikaku (18.757 km2) şi Kyushu (42.079 km2) au de asemenea munţi şi
câmpii. Cele patru insule au mulţi vulcani activi, izvoare termale şi cutremure
frecvente.Deoarece insulele sunt formate din munţi în proporţie de 85%, depresiunile sunt
puţine, ele găsindu-se numai aproape de coastă, precum Kanto, cea mai mare dintre câmpii, şi
văile râurilor.

Pământul cu mulţi vulcani

Aproximativ 3/4 din suprafaţa Japoniei este presărată cu munţi. Regiunea Chubu din
centrul ins. Honshu este numită "Acoperişul Japoniei"
şi mai sunt mulţi munţi mai înalţi de 3.000 m.
Cel mai înalt munte al Japoniei este Muntele Fuji (3.776 m.) pe marginea Prefecturilor
Yamanashi şi Shizuoka. Al doilea vârf înalt al Japoniei este Kitadake în prefectura Yamanashi,
la 3.192 m., şi al treilea vârf este Hotakadake la 3.190 m, la marginea dintre prefecturile Nagano
şi Gifu.
Deşi este situată departe de Cercul de Foc al Pacificului, Japonia are mai multe zone
vulcanice - de obicei considerate şapte - din nord până în sud. Din numărul total de vulcani,
aproximativ optzeci sunt activi, incluzând Mt. Mihara pe insula Izu Oshima, Mt. Asama la
marginea prefecturilor Nagani şi Gunma, şi Mt. Aso în Prefectura Kumamoto. Japonia are
aproximativ 1/10 vulcani activi din cei 840 vulcani activi ai lumii, chiar dacă are numai 1/400
din suprafaţa pământului. Mt. Fuji, inactiv din ultima erupţie din 1707, nu dă nici un semn că n-
ar mai putea erupe încă odată în zilele noastre.
Chiar dacă vulcanii pot cauza mari pagube în timpul erupţiilor mari, ei contribuie, fiind o
sursă de turism. Zone turistice, ca de exemplu Nikko, Hakone, Pen. Izu, sunt faimoase pentru
verile lor calde şi scenariul atractiv al munţilor vulcanici.
Toţi aceşti vulcani spun, de fapt, că scoarţa Pământului de sub Japonia este instabilă şi
plină de energie. Astfel, Japonia este una din acele ţări care au mult de suferit de pe urma
cutremurelor. În fiecare an au loc aprox. 1.000 de cutremure destul de puternice pentru a fi

46
simţite. În Ianuarie 1995, Marele Cutremur Hanshin-Awaji a ucis 6.000 de oameni, 40.000 fiind
răniţi iar 200.000 rămaşi fără case.

O Ţară insulară a Pacificului

Japonia este o ţară insulară care formează un arc în Oc. Pacific la est de Asia. Teritoriul ei
conţine patru insule mari numite Honshu, Hokkaido, Kyushu, Shikoku, împreună cu multe insule
mai mici. Oc. Pacific se întinde în est iar Marea Japoniei împreună cu Marea Chinei de Est
separă Japonia de continentul asiatic.
În termeni de latitudine, Japonia coincide aprox. cu Marea Mediterană şi cu oraşul Los
Angeles din America de Nord. Paris şi Londra au latitudini puţin spre nord de Hokkaido.
Teritoriul total al Japoniei este cam de 378.000 km2. Are aproape acelaşi teritoriu ca
Germania, Finlanda, Vietnam sau Malaysia. Are doar 1/25 din mărimea S.U.A. şi este mai mică
decât statul California.
Linia de coastă a Japoniei este puţin variată. În unele locuri, cum ar fi Kujukurihama în
Prefectura Chiba, sunt plaje lungi(60 km) şi calde. Coasta Prefecturii Nagasaki este un exemplu
de zonă caracterizată prin peninsule, golfuri şi insule foarte depărtate de ţărm (cum ar fi Arh.
Goto şi insulele Tsushima şi Iki, care fac parte din prefectură. Acolo sunt şi zone iregulate de
coastă cu multe golfuri şi dealuri abrupte cauzate de submersia plăcii de coastă realizând
schimbări în scoarţa Pământului.
Un curent oceanic cald este Kuroshio (sau Curentul Japonez) care pluteşte dinspre nord-
vest spre sudul Arh. Japonez, şi o ramură a lui, Curentul Tsushima, pluteşte pe coasta de vest a
ţării, pe Marea Japoniei. Dinspre nord, un curent rece numit Oyashio (sau Curentul Ohotsk) care
pluteşte spre sud de coasta de est a Japoniei, şi o ramură a lui, numit Curentul Liman, intră în
Marea Japoniei dinspre nord. Aceste curente, cald şi rece, produc produc resurse abundente de
peşte în mările din apropierea Japoniei.

Clima

Japonia are climat musonic. Vânturile suflă dinspre est în timpul verii şi dinspre vest în
timpul iernii. Marea Japoniei, care separă insulele de Asia, are un efect moderator asupra climei.
Iarna nu este la fel de rece iar vara la fel de caldă ca în China şi Coreea. Ploile cad în principal în
lunile de vară în est, dar nord-vestul primeşte ploaie de iarnă adusă de vânturi de peste Marea
Japoniei. Hakodate, în nord, are temperatura medie de -3 grade C în ianuarie şi 19 grade C în
iunie, cantitatea de precipitaţii fiind de 120 cm. Numerele corepunzătoare pentru Tokyo sunt 3

47
grade C, 25 grade C şi 150 cm de precipitaţii. La Nagasaki, pe Kyushu, acestea devin 5 grade C,
26 grade C şi circa 190 cm, inclusiv peste 30 cm în iunie.

Toamna (Septembrie, Octombrie, Noiembrie)

De la sfârşitul verii spre Septembrie, Japonia este adeseori lovită de taifun.Taifunul se

naşte din mari mase de aer tropical cu presiune joasă în Nordul Pacificului între latitudinile de
aproximativ 5-20 de grade, şi este aproape acelaşi fenomen ca uraganul şi ciclonul din alte părţi
ale lumii.Când un taifun începe să ia formă, se mişcă spre nord. În fiecare an, în timpul acestei
perioade, împrejurul a 30 de tipuri de taifunuri, care de obicei 4 ating Japonia, câteodată cauzând
mari distrugeri.
După mijlocul lunii Octombrie, Japonia se bucură în general de vreme bună, nu este nici
rece şi nici caldă.Ţara se bucură de asemenea de vreme bună la începutul lunii Noiembrie. Mulţi
dintre pomi iau culoarea strălucitoare a toamnei, făcând în acest timp al anului, împreună şi cu
înflorirea copacilor din primăvară, un sezon cu adevărat frumos.

Iarna (Decembrie, Ianuarie, Februarie)

După sfârşitul lui Noiembrie, vânturile reci sezoniere încep să sufle dinspre continent.
Aceste vânturi nord-vestice încep să ridice umezeala de pe Marea Japoniei şi să lase mult din
umezeala în formă de ploaie si zăpadă în vestul Japoniei fiind împiedicate să avanseze în est din
cauza reliefului muntos din partea centrală a ţării. Regiunea Hokuriku (prefecturile
Fukui,Ishikawa, Toyama şi Niigata) din faţa Mării Japoniei, fiind separată de celelalte regiuni ale
Japoniei de munţii înalţi, este cunoscută pentru imensa ei zăpadă.

În opoziţie, zona Pacificului se bucură în general de ceruri senine în timpul iernii. În

Tokyo, în ciuda norilor senini, temperatura din iarna ajunge în jur de 5 grade, o diferenţă de
aprox. 25 de grade faţă de temperatura din vară de 30 de grade.

Insulele din Prefectura Okinawa din depărtatul S-V au un climat subtropical cu temperturi
mai puţin diferite dintre anotimpuri. Temperaturile din iarnă sunt mult mai moderate decât din
alte parţi ale ţării.

48
 Primăvară (Martie, Aprilie, Mai)

Când iarna îşi ajunge sfârşitul, vânturile reci care bat dinspre continent devin mai slabe. În
acest timp, masele de aer cu presiune joasă originare din China se opresc doar în Marea Japoniei;
acest lucru dă putere începerii vânturilor din Sud care traversează această zonă cu presiune joasă
dinspre Oceanul Pacific. Primul dintre aceste vânturi se numeşte ,, haru ichiban ". În timp ce
anunţă venirea caldei primăveri, câteodată cauzează avalanşe şi, trecând munţii de pe coasta
Mării Japoniei, este de altfel responsabil pentru vremea excepţional de caldă şi uscată care,
câteodată poate deveni sursa unor mari incendii.
În primăvara timpurie înfloresc prunii, urmaţi de piersici. În timpul ultimelor zece zile din
Martie înfloresc cireşii, deci iubit de japonezi, începe înfloritul.

Vara (Iunie, Iulie, August)

Înainte de sosirea vremii văratice, Japonia are un sezon trist, plin de ploaie cunoscut sub
numele de "baiu" . Din Mai până în Iulie se găseşte aer rece cu presiune mare de pe Marea
Ohotsk spre nordul Japoniei, în timp ce peste Oceanul Pacific se află un aer cald, umed cu
presiune mare. În lungul liniei unde aceste două curente, cald şi rece, se întâlnesc, se formează,
cunoscut sub numele de "baiu zensen" sau "anotimpul ploios", un aer călduţ cu presiune joasă.
Acest "baiu zensen" care se extinde din sudul Chinei spre Arh. Japonez, şi cauzează o perioadă
prelungită de ploaie torenţială.
După mijlocul lui Iulie, masele de aer dinspre Oceanul Pacific devin predominante şi
sezonul ploios se încheie, "baiu zensen" fiind împins spre nord. Vânturile sezoniere dinspre Oc.
Pacific aduc căldură, aer umed în Japonia, şi ţara are vreme de vară mai multe zile cât
temperatura este mai mare de 30 de grade.

Temperaturi şi precipitaţii

Un avantaj major al Japoniei este diferenţa dintre cele patru anotimpuri. Din Nord spre
Sud, Japonia acoperă o latitudine de aproximativ 25 de grade şi e influenţată iarna, de vânturile
sezoniere care bat dinspre Siberia, şi vara de vânturile care bat dinspre Oc. Pacific.În ciuda
suprafeţei mici, Japonia este caracterizată de patru anotimpuri diferite între ele.
Hokkaido, cu o vreme cu caracter subarctic, are o temperatură mai mare mai devreme, cu 8
grade, şi o cantitate de precipitaţii 1.150 milimetri. Partea Japoniei de la Oc. Pacific, de la
regiunea Tohoku din nordul ins. Honshu spre Kyushu, aparţine zonei temperate, cu veri calde,

49
influenţate de vânturile de la Oc. Pacific. Partea de la Marea Japoniei are un climat mult mai
ploios şi cu ninsoare, produse când vânturile reci şi umede, care bat dinspre continent sunt oprite
de Alpii Centrali şi alţi munţi care sunt ca o coloană vertebrală pentru Japonia. Insulele din sud-
vestul Prefecturii Okinawa aparţin climatului subtropical, având o temperatură medie de 22
grade şi 2.000 mm de precipitaţii.

Hidrografia

Munţii Japoniei sunt binecuvântaţi cu multe râuri. Majoritatea râurilor Japoniei sunt repezi,
apele lor ajungând oceanul nu după mult timp după ce au părăsit văile şi bazinele munţilor. Un
exemplu de râu abrupt este Kurobe, care se varsă în Marea Japoniei, după ce pluteşte numai 83
de kilometri de la sursa sa, în Alpii Japoniei, la o altitudine de 2.900 m
Râul cel mai lung al Japoniei este Shinano, care pluteşte 367 km de la munţii din regiunea
Chubu prin Prefectura Niigata spre Marea Japoniei.
Al doilea în lungime este Tone, care pluteşte prin Câmpia Kanto spre Oc. Pacific, şi al
treilea în lungime este Ishikari, în Hokkaido, la 268 km.
Multitudinea de râuri care izvorăsc din munţi înseamnă mult pentru topografia Japoniei,
deoarece creează mici şi mari văi şi bazine pentru pescuit, înainte de vărsare formând delte.
Multe dintre câmpiile ţării sunt mici. Cea mai mare fiind Câmpia Kanto, care include părţi din
prefecturile Tochigi, Ibaraki, Gunma, Saitama, Chiba, Tokyo şi Kanagawa. Alte regiuni largi şi
joase sunt Câmpia Echigo (Prefectura Niigata), Câmpia Ishikari (Hokkaido) şi Câmpia Nobi
(Prefecturile Aichi şi Gifu).
Cadrul natural
Japonia este alcatuita dintr-o serie de insule, din care mai importante sunt: Honshu
(Hondo), Hokkaido (Yezo), Shikoku, Kyushu, Ryukyu. Insulele au in cea mai mare parte un
relief muntos si colinar (peste 85%), destul de tanar. Se deosebesc regiuni de cutari tertiare,
formand geanticlinale, si masive ceva mai vechi, ingropate. Miscarile tertiare – cuaternare au
conturat relieful major al acestei parti insulare. In acelasi timp ele au scufundat sau ridicat o serie
de compartimente ale reliefului. Unele din ariile coborate au functionat ca zone de sedimentare,
in care s-au depus nisipuri, gresii, marne, argile etc.; pe ele s-a grefat ulterior un relief de campii
si dealuri.
Dislocatiile longitudinale si transversale au usurat declasarea vulcanismului in cea mai
mare parte in lungul unor linii, existand un vulcanism mai vechi, dar si vulcanism actual.
Seismicitatea pronuntata este inca un caracter al evolutiei geosinclinalului actual, la care se
ataseaza intr-un fel arhipelagul japonez.

50
 Intr-un profil morfologic de ansamblu, se evidentiaza urmatoarele trepte ale reliefului:
regiuni muntoase, cu altitudini ce depasesc 3000 m, regiuni deluroase si montane, cu altitudini
cuprinse intre 500-3000 m, campii litorale si interioare, piemontane, fluviatile, cu suprafete
mlastinoase. Foarte frecvent apare relieful vulcanic, inclusiv cel recent, datorita intensei activitati
tectonice. gs412c1245xssz
Din punct de vedere climatic, pe teritoriul arhipelagului japonez se deosebesc doua tipuri
principale:in nord, climatul temperat-musonic, cu ierni aspre, iar in sud, climatul subecuatorial-
umed, cu caracter musonic. Temperaturile anuale variaza intre 7in Hokkaido si 22 in Ryukyu,
mediile in iulie trecand de 20 C (28 in Ryukyu). Cantitatea precipitatiilor in luna cea mai umeda
a anului depaseste 300 mm, mediile anuale variind intre 800mm in nord si peste 2200mm in
arhipelagurile sudice.
Raurile se alimenteaza predominant din ploi si zapada, cele mai mari fiind Shinano,Tone,
Ishikari. Lacurile sunt vucanice(Tasawa, Towada, Akan etc.), tectonice (Biwa), de baraj vulcanic
(Chazenji); pe litoral sunt lagune si limane (Saroma, Shinji, Hamaha).
Vegetatia se incadreaza in Subregiunea floristica Chino-Japoneza. Caracteristicile sunt
padurile temperate umede si cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin
paduri de conifere, de foioase etc., iar cele subtropicale prin magnolii, bambusi, liane, etc.
Solurile apartin grupelor subtropicale si celei temperate. Din categoria solurilor
subtropicale, cele rosii si galbene sunt tipice . au acumulare de argila in orizontul B, cantitatea de
humus variind intre 7-8%(Ichire Kanno, 1960).
Fauna apartine subregiunilor Euro-Siberiana si Chino-Manciuriana(ursul japonez, maimuta
japoneza, cocosul japonez ). Diversitatea si unicitatea peisajului arhipeleagului japonez a
determinat considerarea a numeroase regiuni drept percuri nationale.
Desfasurarea mare in latitudine, complexitatea reliefului, in general, vulcanismul si
seismicitatea, in special,la care se adauga structura hidroclimatica si biodogeografica, au conturat
mai multe unitati fizico-geografice.
Peisajul tarmurilor si insulelor pacifice, intens modificat de activitatea complexa
antropica. Se detaseaza printr-o structura ce se modifica permanent si activ sub influente
complexe. Transformarile sunt conditionate in principal de clima umeda cu caracter musonic, de
actiunea valurilor si cel putin in aceeasi masura de actiunea antropica.
Pana la paralela orasului Tokyo tarmul este putin crestat, jos, cu inguste campii litorale,
putine golfuri si insotit de un numar redus de insule (Rishiri, Rebun). Rareori apar lagune
(laguna Motoro, iar dintre golfuri mai importante sunt Abashiri, Uchiura – golf vulcanic –
Ishikari. Complexitatea tarmului creste la sud de Tokyo. Aici se asociaza tarmul jos, lagunar,
mlastinos, lacustru, cu inguste portiuni de faleza cu promontorii, ce inainteaza destul de mult in

51
ocean. Exista spre interiorul arhipelagului, intre insula Shikoku si Honshu, sectoare de tarm
modificate radical prin activitatea omului. Dealtfel tarmul estic inregistreaza transformari
(portuare, turistice etc.) pe aproape jumatate din lungimea sa. In apropierea liniei tarmului se
gasesc insule, unele situate pe praguri submarine (Oshima, Toshima, Augashima).
Un element de definire a peisajului, vegetatia, desi modificata substantial, reflecta in
principal diferentierile climatice, astfel: predominarea asociatiilor temperat-oceanice spre nord si
acele subtropicale umede spre sud. Apele care ajung la ocean sunt dintre cele mai mari, unele
formandusi la varsarea deltei, in cvea mai mare parte indiguite, amenajate. Un fapt aparte il
prezinta arhipelagul Ryukyu si anume prin constructiile coraligene care insotesc unele insule.
Peisajul tarmurilor si insulelor dinspre Marea Japonie. Spre deosebire de cel estic,
acesta prezinta o mai mare uniformitate pe toata intinderea in ceea ce priveste unele elemente ale
structurii sale. Este putin festonat, exceptie facand-o insula Kyushu. Apare pe alocuri insotit de
insule (Sado, Oki), peninsule (Mokita, Tsugaru, Noto), colinare sau cu munti de altitudine
mijlocie. Pe toata desfasurarea sa tarmul este asociat cu o ingusta campie litorala. Rareori aceasta
se termina la Marea Japoniei cu lagune. Influentele continentale in peisaj se fac mai mult simtite.
Reteaua de ape este mai putin numeroasa comparativ cu cea din est.
Peisajul campiilor litorale. Se impune printr-o serie de trasaturi distincte care il deosebesc
net de celelalte tipuri. Este specific celei mai joase trepte de relief, dezvoltandu-se sub actiunea
combinata a doi factori: cel natural hidroclimatic si cel antropic. In general, campiile fiie ca este
vorba de campii fluviatile, mairne etc. se intalnesc in regiunile de golf care prin adapostul oferit
constituie locuri prielnice dezvoltarii asezarilor si indeosebi a celor portuare.
In nord, pe latura estica si sudica a insulei Hokkaido, se gasesc: campia Kushiro de forma
triunghiulara cu mlastini si lacuri (Toro, Furen); campia Tokachi, dezvoltata si in lungul raului
cu acelasi nume, o campie fluvio-marina presarata cu martori de eroziune; campia Ishikari,
lacustro-mlastinoase, joase cu altitudini sub 200 m. In insula Honshu se intalnesc :campia
Tsugaru, campia Niigata, campia Sendai, campia Kanto etc.
Peisajul regiunilor colinare si montane predominant vulcanice din zona temperata. Se
intalneste in general pe axa orografica centrala care strabate arhipelagul de la nord spre sud. In
insula Hokkaido, altitidinile care depasesc 2000m (cosul vulcanic Daisetsu – 2290m) se gasesc
in partea mediana. Din acest ax diverg o serie de culmi: Kitami, Yubari, Hidaka. Periferia
regiunii centrale este marcat de munti mai josicu inaltimi de 1500m. Mai coborata si concentrica
celei anterioare apare treapta colinara. In buna parte aceste trepte ale reliefului sunt dezvoltate pe
structura vulcanica. Unele inaltimi sunt conuri vulcanice, platouri vulcanice, inscrise pe liniile de
dislocatie Chisima si Nasu.

52
 In conditiile climei temperate influente musonice, cu ierni aspre se dezvolta si se etajeaza
padurile de conifere si foioase. In culmea Tokachi apar asociati de tundra montana. Solurile
podzolice, dernopodzolurile, solurile brune de padure teperata subliniaza si mai mult caracterul
temperat al peisajului.
Acelasi tip de peisaj se intalneste si in jumatatea nordica a insulei Honshu, cu interferente
subtropicale spre sectorul central. Relieful montan si colinar, ale carui altitudini trec de 2000m
impun o etajare morfoclimatica si biogeografica. Liniile majore orografice au o dispunere nord-
sud.
Peisajul regiunilor colinare si montane in zona tropicala. Este impus de clima
subtropicala umeda cu influenta musonica; ea se caracterizeaza printr-un anotimp ploios vara si
altul uscat iarna. In luna cea mai ploioasa cad intre 200-300mm precipitati. Amplitudinea termica
anuala nu depaseste 2 C. O influenta deosebita asupra nuantei climei intregului arhipelag au
curentii oceanici Kuro Shiwo, si Oya Shiwo. In condiriile climei amintite se dezvolta padurile
semperviriscente si tufisurile subtropicale cu magnoli, chiparosi, bambusi, liane. Elementele
subtropicale tipice pot fi intalnite dincolo de 1000m altitudine. Ca tipuri genetice de soluri
proprii conditiilor amintite se gasesc crasnoziomurile, jeltoziomurile, iar ca animale, maimute,
hermina, urs negru.
Altitudinile ce trec de 3000m si dispunerea liniilor mari orografice ce diversifica peisajul se
inscriu pe o axa cu directia nord-sud. Formele de relief care intra in peisajul o anumita structura
sunt conurile vulcanice si podisurile vulcanice. Culmile muntoase principale sunt: Hida, Kiso,
akaishi, Kanto.
Apele , desi scurte, sunt intr-un numar mare. Si-au creat in profilul longitudinal numeroase
praguri si cascade. Sunt rauri tinere. Prezinta cresteri de nivel si debit indeosebi var. Multe din
ele isi au izvoarele in lacurile din munti. Unele si-au axat vaile partial sau in totalitate (insula
Shikoku) pe linii de dislocatie (raul Yoshino).
Peisajul depresiunilor interioare, inclusiv al depresiunilor lacustre. Arhipelagul
japonez se distinge printr-o intensa neotectonica, cu accentuate compartimentari pe verticale ale
reliefului. In regiunile coborate au luat nastere depresiuni. Unele din ele formeaza adevarate
campii in culoar, iar altele cantoneaza lacuri izolate sau asociate. Ele sunt in buna parte drenate.
Izolarea lor, conditiile topoclimatice locale si interventia antropica intensa le-au impus peisaje
aparte comparativ cu cele inconjuratoare.
Depresiunile interioare, mai numeroase si tipice in insula Honshu, sunt cantonate in cea
mai mare parte in grabenul principal. Mai importante sunt: Nara, Matsumoto, cele drenate de
vaile Fuoza si Kamanasa etc..

53
 Multe din depresiunile interioare, exclusiv cele lacustre, reprezinta patrunderi tentaculare
ale campiilor marginale litorale. E le constituie regiuni unde se practica o intensa agricultura,
cultivandu-se atat plante temperate cat si tropicale.

Vegetatia si fauna

Solul Japoniei este impadurit in proportie de 67%, In zona centrala si de nord se pot intalni
artarii, ulmii, mestecenii, stejarii, cedrii, brazii, pinii, molizii, atat speciile europene cat si unele
specifice Japoniei, cum ar fi cedrul japonez, pinul negru japonez sau artarul rosu japonez.
Numeroase specii de bambus sunt nelipsite atit in campie cat si in zonele mai inalte. Ciresul
ocupa un loc aparte in cultura japoneza.

In sud se intalnesc plante specific zonelor mai calde – palmieri, mangrove, camfor.
Plante de tot felul formeaza flora din campii si de pe dealuri, in cadrul careia o pozitie deosebita
o ocupa crizantema si camelia.

Agricultura are disponibila doar 11% din suprafata tarii. Marul, kakiul (Diospyros kaki)
mandarinul si caisul japonez (Prunus mume) sunt o prezenta comuna in livezi. In campie si pe
coastele terasate ale dealurilor se cultiva orez, trestie de zahar, soia, porumb, ridichi, ceapa si
plante aromatice.

Fauna e reprezentata de mamifere mari (ursul, cerbul, mistretul) pradatori mici (vulpea,
nevastuica, cainele enot) si rozatoare (iepuri, veverite, arici). Cele citeva varietati de maimute
constituie o componenta particulara a faunei.

Arhipeleagul nipon se afla pe ruta de migratie a peste 600 de specii de pasari. Dintre
zburatoarele locale se pot aminti cocorii, berzele, lebedele, ratele si gastele salbatice, cormorani,
randunicile de mare, pescarusii si albatrosii, precum si citeva specii de rapitoare din familia
soimilor si eretilor.

In apele de munte si lacuri traiesc boaste si serpi, salamandre, crapi, stiuci si pastravi.
Confluenta unor curenti calzi si reci aduce langa tarmuri o bogatie de vietuitoare specifice apelor
sarate: balene, delfini, broaste testoase,sau pesti precum tonul, dorada, macroul, heringul,
sardelele, dar si moluste, crabi, creveti si languste.

54
 CAPITOLUL VIII: RESURSE TURISTICE ANTROPICE

Principalele orase ale Japoniei sunt: Tokio, Yokohama, Nagoya, Osaka, Kobe, Kioto,
Kwasaki, Sapporo, Hiroshima, Fukuoka, Sendai. Fiecare dintre ele însumează peste 1 milion de
locuitori. Toate aceste orase înglobează aproximativ 45% din locuitorii tării.

Tokio este capitala tării si în acelasi timp cel mai mare oras al Japoniei. Este un megalapalopolis.
Tokio- " capitala răsăriteana " , capitala "tării soarelui răsare" începând cu 1869, s-a transformat
într-o strălucită metropolă. Orasul a avut de suferit de pe urma cutremurului din 1923 si a
bombardamentelor din perioada 1942-1945. In ultimele trei decenii , au apărut zgârie-norii-
primul fiind Kasumigaseki Building , cu 36 de etaje , inaugurat în 1968-grupati în mare parte în
cartierul Shinjuku.

Tokio polarizează ansamblul industrial Keihin (Yokohama, Kawasaki, Chiba) care asigură
27% din puterea industrială a tării. Cartierul general al afacerilor comerciale, în mare parte
asemănător celor al marilor orase americane este Kanda, sediul marilor bănci si al marilor
societăti comerciale din domeniilor constructiilor navale, masinilor electronice, autoturismelor.

Cea mai impunătoare constructie o reprezintă turnul televiziunii având 334 m, în partea de
vest a orasului. în centrul orasului se găsesc posta, ministerele, gara centrală, precum si palatul
imperial împrejmuit de ziduri medievale si santuri de apă.în partea de nord se desfasoară
cartierul universitătilor Merji si Nihon, muzeul transporturilor si marele parc Ueno-cu
Universitatea Tokio, numeroase muzee si grădina zoologică. în estul orasului se găseste Templul
Kannon datând din secolul al-xviii-lea si parcul de distractii Asakusa. În sudul cartierului general
se afla parcul Hibya cu cladirea curtii supreme, iar înspre sud-est vestita Ginza, cartierul luxului,
hotelurilor si magazinelor universale moderne. Aici se aliniază cunoscuta stradă "Harumi",
iluminată feeric. În contrast cu acest cartier, se află cartierul Shinjuku denumit "sfârsitul lumii",
un cartier unde predomina mizeria si sărăcia nu cu mult timp în urmă. acum, însă, a devenit un
cartier modern cu peste 1 milion de locuitori.

Tokio este deasemenea cel mai important centru comercial al tării , având peste 400 de
institutii de învătământ superior, peste 100 de universităti, 50 de mari biblioteci, academia
japoneza(1879), 600 de cinematografe, 2000 de temple.

Din punct de vedere al ramurilor industriale, cele mai dezvoltate sunt: industria chimică, a
cauciucului, a hârtiei, textilă, metalurgia feroasă, industria constuctiilor de masini. Tokio este

55
deasemenea un foarte mare port la Oceanul Pacific, care comunică direct cu alt mare port,
Yokohama. Functia industrială a megalopolisului este enormă. El concentrează împreună cu
Kawasaki si Yokohama aproximativ o treime din productia industrială a tării si reprezintă cel
mai mare complex pentru japonezi , cu un trafic ce depăseste 80 milioane tone anual.

Tokio este unit de Kawasaki într-o masă continuă de uzine si constructii urbane, cartiere
muncitoresti. Aici sunt amplasate zeci de mii de întreprinderi si fabrici al căror fum si gaze
nocive acoperă cerul orasului si face imposibilă privirea siluetei splendide a lui fuji-yama (sau
fuji-yama), vulcanul sfânt japonez, care este format dintr -un con vulcanic cu înăltimea de 3376
m si care n-a mai erupt din anul 1707. "Muntele sfânt" reprezintă punctul cel mai înalt al acestei
tări. legat de vulcani, în japonia există 196 de vulcani, dintre care 30 sunt încă în activitate.
Cutremurele si vulcanii gata să erupă sunt cele mai mari pericole pentru o tară asa de dezvoltată
cum este Japonia .

Yokohama este portul cel mai însemnat al Japoniei, în capitala a districtului Kanagawa, în
sudul insulei Honshu si pe coasta vestică a golfului Tokio. Situat la 20 km în sudul metropolei,
orasul-port cu o populatie de 3,3 milioane locuitori reprezintă poarta maritimă a lui Tokio, sau a
complexului Reihin el este dotat cu cele mai mari si moderne santiere navale si are un trafic
sporit. Este un centru important al industriilor chimice, echipament electronic, industria
constructiilor de masini si al rafinăriilor de petrol. În Yokohama, punctele turistice cele mai
atractive sunt: templele, altarele de cult, bisericile Christian cu numeroasele grădini si parcuri,
precum si institutiile educationale reprezentate de universitătile: Yokohama National (1949) si
Yokohama City (1949).

Yokohama era la inceput un mic sat cu preocupări pescăresti, cu o populatie de aproape

350.000 locuitori, când a fost vizitat de amiralul statelor unite ale americii, Matthew Perry în
1854. Portul a început să înfloreascăca un centru comercial în momentul în care a fost deschis
spre comertul exterior. Yokohama a fost aproape în totalitate distrusă în 1923 de un cutremur de
pământ. Reconstructia gradată, compensată cu designerele specifice japoneze, au făcut cu timpul
dintr-un oras aproape distrus unul dintre cele mai frumoase si mai moderne orase ale Japoniei. A
fost bombardată în timpul celui de-al doilea-lea război mondial. Populatia, în conformitate cu
recesămîntul din 1998, este de 3.325.216 de locuitori.

Osaka, oras-port cunoscut si sub numele de "Venezia Japoniei" sau "Manchester-ul

Orientului" , cu o populatie de peste 2,6 milioane de locuitori, este situat în sudul insulei Honshu,
în golful Osaka, pe malul râului Yodo, este capitala districtului Osaka. este o metropolă

56
industrială specializată în industria textila (bumbac), industria feroasă, ind. constructiilor de
masini, echipament electronic si ciment. Aici sunt cele mai renumite târguri internationale pentru
produsele industriei usoare asiatice. Orasul a crescut si s-a modernizat foarte mult după cel de-al
doilea război, unindu-se cu Kobe (1,3 milioane locuitori-după sondajul din 1975 ), devenind
astfel cel mai mare port de import si centru al industriei grele japoneze.

Osaka este un oras dezvoltat si din punct de vedere al turismului pe latura culturală, în
special.astfel, cele mai inportante puncte turistice sunt templele: Tammangu-secolul x,
Shitennoji-secolul 6 si Temmangu, oras cu izvoare termale, în apropiere de Osaka. orasul este
intersectat de mai multe canale traversate de poduri si câteva parcuri.cel mai mare, parcul
Tennoji, contine grădina botanică. De asemenea, este "casă" a teatrelor dramatice din japonia, în
special Bunraku - teatrul de marionete. Universitătile: Osaka (1931), Kansai (1886), Osaka Bay
(1949) sunt centrele de învătământ cele mai cunoscute.

De asemenea, are 2 aeroporturi, unul dintre ele, aeroportul international Kansai, deschis în
septembrie 1994, pe o insulă artificială în golful Osaka. noul aeroport este primul în Japonia care
se deschide în functie de ceas.

Doi ani mai tîrziu, 10.000 de vieti omenesti au pierit în urma unui puternic cutremur.
Orasul a fost devastat de focuri si incendii în anii 1909 si 1912. In Ianuarie 1995, un cutremur de
pământ a zdruncinat solul insulei Awaji de-a lungul golfului Osaka. Autostrada de pe coasta
golfului Osaka a fost distrusă la fel pătind si stada de comunicatie dintre Osaka si Kobe denumită
Hanshin Expressway. Populatia metropolei la recesământul din 1998 a fost de: 2.476.105
locuitori.

Osaka si Kobe formează a doua conurbatie, care cu zona urbană înconjurătoare, numara
circa 11 milioane de locuitori (aproape cît orasul Tokio-capitala tării ).

Nagoya este o metropolă cu o populatie de aproximativ 2,2 milioane de locuitori, situată în

partea centrală a tării, pe coasta sudică a insulei Honshu si fiind inclusă în districtul Aichi, o
conurbatie ce numără peste 5 milioane de locuitori.

Industria manufacturieră include ind. feroasă si siderurgică, ind. chimică si textilă, ind
constructiilor de material rulant si avioane. De-a lungul orasului se află castelul Nagoya
(construit în 1612, distrus de foc în 1945, reconstruit în 1959) si altarele: Atsuta si Ise, două
dintre cele mai vechi si mai faimoase altare Shinto.

57
 Toate facilitătile educationale sunt incluse în universitătile: Nagoya(1939), Meijo(1948),
Nanzan(1949), Nagoya City(1950) si institutul tehnologic din Nagoya(1949).

Dezvoltatea orasului a început la începutul secolului al-XVII-lea, când castelul nagoya a

fost construit de generalul si totodată conducătorul de stat japonez Ieyasu, fondatorul
shogunatului Tokugawa. orasul s-a dezvoltat rapid ca centru industrial după 1880 si, în 1907, a
anexat portul din Atsuta din sud. la fel ca multe orase din Japonia, si Nagoya a fost avariată în
cel de-II-lea război mondial, ca pasărea Phoenix, a renăscut din propria cenusă, devenind în
zilele noastre, unul dintre cele mai impunătoare orase ale Japoniei si de ce nu din lumea
modernă. Populatia Nagoyei în 1998 a fost de 2.090.340 locuitori.

Hiroshima este, din punct de vedere al asezării geografice, situat în sud-vestul insulei
Honshu, fiind capitala districtului cu acelasi nume, în centrul golfului Hiroshima. Orasul a fost
fondat în anul 1594, din 6 insule în delta râului Ota si s-a dezvoltat rapid ca un oras-cetate si
centru comercial, si, după 1868, a fost propulsat ca principalul centru militar al tării. In 6 august
1945, în timpul celui de-II-lea război mondial, prima bombă atomică ce urma să fie aruncată
împotriva pozitiilor inamice, a fost lansată înspre oras de fortele armate aeriene americane. în
conformitate cu estimările U.S., 60.000-70.000 de oameni au murit sau au fost declarati dispăruti
ca urmare a bombei atomice si multi altii au devenit, după aceasta, invalizi.

În 1940, populatia orasului era de 343.700 locuitori. bomba a distrus, de asemenea, mai
mult de 10 km2 din oras, distrugând circa 68% din clădirile Hiroshimei, alte 24% au fost
avariate. În fiecare 6 august începând cu 1947, sute de mii de oameni participă la manifestări în
"parcul memorial al păcii", construit exact în locul în care a explodat bomba. În 1949, japonezii
au denumit Hiroshima ca fiind "altarul international al păcii".

După război, orasul a fost construit din temelii si activităti economice au început să se
desfăsoare. Industria constructiilor de masini si industria conservelor sunt cele mai dezvoltate
ramuri industriale ale orasului. Zona, cu toate că este muntoasă, reprezintă o vale fertilă, bogată
si producătoare de grâu. Populatia orasului Hiroshima a fost, în 1998, de: 1.098.614 locuitori.

Kobe este oras si mare port comercial al Japoniei, capitala regiunii Hyogo, în sud-vestul
insulei Honshu, în golful Osaka, lângă orasul Osaka. Începând cu anul 1890, câteva orase
incluzând Hyogo au fost incluse în (absorbite de) Kobe.

Productia agricolă a localitătii include plantatii de orez si alte culturi de grâne, fructe,
vegetale si chiar tei. Constructiile de vapoare si bărci si produsele din cauciuc reprezintă

58
principalele industrii ale orasului. Chimicale, masini si trenuri, echipament electronic, textile,
zahar rafinat, de asemenea, se produc aici.

În zona muntilor Rokko au fost construite resedintele suburbane si hotelurile Japoneze.

Multe biserici Christian, Shinto si temple si altare budiste, două faimoase statui ale lui Buddha,
un interesant muzeu de arte si un muzeu municipal cu o larga colectie ce tratează interferentele
cu cultura vestica se găsesc in Kobe.

Universitatea Kobe (1949) este, de asemenea, localizată aici. Fondată in 1902, facultatea de
comert din Kobe a devenit universitatea de economie (in 1944) si apoi încorporată în alte patru
colegii sub numele pe care îl poartă si acum. Orasul nu a fost important până în 1860, când
Japonia a deschis piata straina. Înainte de aceasta, Hyogo, care acum este parte din Kobe, a fost
mai multe secole cel mai mare port al Japoniei.

Pe 17 ianuarie 1995, un puternic cutremur a trecut pe sub Insula Awaji, traversând golful
spre Kobe. cutremurul a cauzat distrugeri ale unor clădiri si poduri si a dat nastere unor incendii.
În total , aproape 6400 de oameni au murit si mai mult de 30000 au fost spitalizate. Mai mult de
30000 de clădiri au fost avriate din cauza cutremurului si a incendiilor rezultate.

Kyoto, oras situat in sudul insulei Honshu, capitala regiunii urbane Kyoto, lângă Osaka,
este faimos pentru mestesugurile cu fire de mătase, bronz, portelan, chimicale, echipament
electronic.de asemenea, orasul include si o firmă de constructii a părtilor componente de avion.

Centru cultural si religios de frunte al Japoniei, orasul contine peste 2.000 temple si altare
vechi, 37 de universităti si colegii si 24 de muzee. Kyoto este cunoscut si pentru splendidele
festivale anuale si pentru superbele grădini. Tot în această zonă se află si castelul Nijo, palatul
imperial Kyoto, morminte foarte vechi, universitatea Kyoto (1897) si numeroase muzee.

Kyoto servea ca o capitată imperială a Japoniei, aproape continuu, între 794-1868, când
sediul administrativ a fost mutat la Tokio. O importată culturală ar fi ruinele din urma
bombardamentelor din cel de-II-lea război mondial. Populatia (1998): 1.389.863 locuitori.

Chiba, capitala regiunii Chiba, este amplasată în sud-estul insulei Honshu si totodată în
extremitatea de nord-est a golfului Tokio. Chiba este un important nod feroviar care leagă Tokio
de peninsula Boso. coasta de nord a golfului Tokio dintre Urayasu si Kisarazu s-a transformat

59
într-o zonă industrială în ceea ce priveste petrochimia, constructiile navale, ind. siderurgică
numită Keiyo (Tokio-Chiba).

Chiba a avut o mare termocentrală si de asemenea fabrici care produceau obiecte din fier si
otel, tesături din bumbac, precum si o fabrică de hârtie. Crescătorii de peste se află în vecinătatea
acestui oras. Universitatea din Chiba, a fost fondată în 1949, fiind un puternic centru universitar.
Templul Chiba este cel mai vechi obiectiv turistic al orasului fondat în 709. Populatia în 1998:
851.843 locuitori.

Fukuoka, este capitală a regiunii cu acelasi nume, situată în nord-vestul insulei Kiushu din
golful Hakata. orasul, împărtit de râul Naka, include Fukuoka, pe latura vestică, un oras-cetate al
familiilor de baroni feudali datând din 1601 si Hakata, pe latura estică, un spatiu comercial a
cărei importantă în sec. al-XVII-lea, era poarta Japoneză spre China.

Orasul este cel mai apropiat mare port al Japoniei de continentul Asiatic si este un
important centru manufacturier pentru produse din mătase, păpusi, portelan, electronică, hârtie.

De-a lungul golfului Hakata se află rămăsitele zidului de apărare de 3 metri, construit în
secolul al-XVIII-lea pentru a proteja orasul de invaziile armatelor mongole. tot în oras, ca
obictive turistice pot fi enumerate: Universitatea Kiushu (1911) si Universitatea Fukuoka, datând
din anul 1934. Populatia (1998): 1.260.371 locuitori.

Orasele din arhipelagul japonez au cunoscut o dezvoltare accentuată după cel de-al-II-lea
război mondial, fiind printre cele mai dezvoltate orase din lume din punct de vedere economic.

Castelul Osaka (iniţial 大坂城, actualmente 大阪城 Ōsaka-jō?) este un castel situat în Japonia,
în oraşul Osaka, sectorul Chuo. Numit iniţial Ozakajo, în secolul XVI, în perioada Azuchi-
Momoyama, castelul a jucat un rol important în unificarea politică a Japoniei. Astăzi Castelul
Osaka este deschis publicului şi este unul din cele mai cunoscute castele ale Japoniei.

Istoria castelului

1496 Secta budistă Joudo Shinshu fondează o monăstire pe ruinele vechiului palat
imperial Naniwa, în nemijlocita apropiere a actualului castel. Cu timpul aceasta devine un mare
templu buddhist, cunoscut ca Hongan-Ji (sau Ishi-Yama Hongan-Ji)
1570 Shogun-ul (autoritatea militară supremă a ţării) Oda Nobunaga începe asedierea
templului.
1580 Călugării din Hongan-Ji se predau şi templul este demolat
60
 1583 După moartea lui Oda Nobunaga, Hashiba (Toyotomi) Hideyoshi preia control
politic şi începe construcţia castelului, care să devină reşedinţa permanentă a conducătorilor ţării.
Pentru acesta este ales locul templului Ikkou-ikki din cadrul complexului monastic Ishi-Yama
Hongan-Ji. Drept model serveşte Castelul Azuchi, reşedinţa lui Oda Nobunaga. Planul include
turnul principal cu cinci niveluri în sus şi alte trei niveluri subterane
1585 Este construit turnul principal. Toyotomi continuă să extindă şi să fortifice
castelul, făcându-l mai greu de cucerit
1598 Construcţia castelului este finalizată. Hideyoshi moare. Castelul Osaka îi revine
fiului său, Toyotomi Hideyori
1600 Tokugawa Ieyasu învinge trupele lui Hideyori în Bătălia de la Sekigahara şi
formează propriul givern (bakufu) în Edo
1614 Tokugawa îl atacă pe Hideyori iarna, începând asedierea Castelului Osaka[2].
Trupele lui Toyotomi, deşi erau aproximativ de două ori mai puţine, au reuşit să reziste armatei
lui Tokugawa (de circa 200.000 soldaţi) şi să protejeze zidul exterior al castelului. Însă
Tokugawa a slăbit capacitatea de protecţie a castelului, acoperind cu pământ şanţul exterior al
acestuia
1615 Tokugawa asediază Castelul Osaka pentru a doua oară. Castelul cade şi clanul
Toyotomi dispare
1620 Noul shogun, Tokugawa Hidetada, începte reconstrucţia şi fortificarea castelului.
El construieşte un nou turn şi atribuie construcţia zidului exterior clanurilor de samurai. Zidul
ridicat în anii 1620 există până în prezent. Multe pietre aduse de samurai păstrează simbolica
familiilor care le-au cladit
1660 Din cauză descărcării electrice explodează depozitul de praf de puşcă, provocând
incendiu în castel
1665 Din cauză descărcării electrice este ars turnul principal
1843 După decenii de uitare, castelul este reparat. Banii pentru reparaţie sunt adunaţi de
la locuitorii regiunii
1868 O mare parte a castelului este arsă ca rezultat al războiului civil în legătură cu
Restaurarea Meiji. Sub conducerea guvernului Meiji, Castelul Osaka este transformat în cazarme
pentru noua armată de tip occidental
1928 După o campanie de succes, condusă de primarul oraşului Osaka cu scopul de a
aduna banii necesari, turnul principal al castelului este reconstruit
1945 Atacurile aeriene deteriorează turnul nou-reconstruit
1995 Primăria oraşului Osaka adoptă un alt proiect de reconstrucţie cu intenţia de a
readuce turnul principal la splendoarea sa din perioada Edo

61
 1997 Lucrările de restaurare sunt finalizate. Castelul este o reproducţie în beton
(inclusiv accensorul) a originalului, deşi interiorul nu poartă nici o asemănare cu un castel
japonez

Parcul Castelului Osaka, cu cele 1250 de arbori de prun japonez şi 4500 de arbori de vişin,
este un loc popular de pertecere a festivităţilor de primavară, legate de înflorirea sakurei. Fiecare
toamnă aici se petrece Festivalul Crizantemelor.

Acvariul Kaiyukan din Osaka este unul din cele mai mari acvariuri din lume. El este
situat in sectorul Minato (Minato-ku), pe malul golfului Osaka. Tematica acvariului tine de
zonele de activitate vulcanica (asa numitul Cerc de Foc) si zonele cu concentratie si diversitate
biologica sporita (asa numitul Cerc de Viata) ale Oceanului Pacific. Colectia acvariului cuprinde
aproximativ 580 de specii (30 mii de specimene), din care 470 de specii (29 mii de specimene)
sunt pesti si mamifere si 110 specii (1 mie de specimene) sunt plante.
Muzeul de stiinte Osaka ridica actul muzeitic la un mare standard de rafinament.La
parterul sau se afla si un planetariu, respectiv un cinematograf.
Muzeul de etnologie incearca sa fixeze, uneori de la mare departare (asa cum se intampla
si pentru Romania) trasaturi specifice diverselor popoare.Este, in mod evident, construit cu
intentia de informare, chiar culturalizare - sprijinit pe ideea de socializare privita la nivelul de
popoare si etnii.
Muzeul in aer liber - Vechile Ferme este organizat pentru a pastra marturia evolutiei in
agricultura, care nu poate fi separata de evolutia in gandire.
National Burraku Theater este inima traditionalului teatru de papusi nipon.
Umeda Sky Building este un complex reprezentat de doua cladiri cu inaltimea de 173 de
metri, unite la nivelul 39 printr-o platforma care ofera o priveliste de neuitat a intregului oras.
Peace Osaka este un tulburator muzeu care pastreaza pentru a nu fi uitate amintirile
atrocitatilor din cel de-al doilea razboi mondial.
Shitemoji Temple este el mai vechi templu de stat din Japonia.A fost fondat in anul 593 de
printul Shotoku.Are o gradina care sibolizeaza paradisul buddhist.
Sumiyoshi Taisha este un stravechi altar inaltat in special pentru a implora protectia
pecarilor si a calatorilor.
Mai adaugati Muzeul de Istorie si misteriosul Turn Tsutenkaku.Nu trebuie uitat, alaturi
de acestea, Minami - un uimitor centru de afaceri cu multiple posibilitati de recreere.
Seara este recomandabil sa va aflati pe strada Dotonbori.Va va uimi cu pitorescul si
stralucirea sa, cu multitudinea de restaurante si cu reclamele neasteptate.

62
 Osaka este totodata un foarte important centru cultural si sportiv al Japoniei de
azi.Incepand cu marele turneu de summo organizat la 15 martie, pe tot parcursul anului se
desfasoara festivaluri care nu de putine ori isi trag obarsia din simple acte de perceptie subtila a
realitatii de fiecare zi.
Japonezilor le place sa spuna ca Osaka este si capitala culinara a natiunii.Fapt care nu
poate fi de altfel contestat dat fiind numarul si calitatea restaurantelor dar si a teraselor,
cafenelelor ori a simplelor baruri aflate mai ales in vecinatatea fiecarei statii de metrou.
Castelul Matsumoto
Cunoscut pe plan local si sub denumirea de Matsumotojo, constructia care reflecta atat de
bine cultura locala, este in acelasi timp si unul dintre cele mai frumoase castele ale Japoniei.
Matsumotojo ilustreaza cu succes ceea ce se numeste hirajiro, o constructie ridicata pe o campie,
in loc de deal sau munte.
Castelul si doua turnuri au fost ridicate intre 1592 si 1614, beneficiind de un sistem
complex de aparare, mai ales ca vremurile pasnice erau inca departe in acea perioada. In 1635,
cand amenintarea militara nu mai exista, a mai fost adaugat un al treilea turn, mai mic, utilizat in
scopuri astronomice pentru observatiile lunare. Castelul si-a pastrat interioarele din lemn si
lucrarile exterioare din piatra in forma lor originala din secolul XVI. In prezent, acesta face parte
din patrimoniul tarii, fiind inclus pe lista Comorilor Nationale ale Japoniei.
Castelul SHURI
Castelul Shuri a fost construit de regele Satto la sfarsitul secolului 14. Castelul era inaltat
pe un deal ( 130 m deasupra marii) numit Shuri Tomokura din Naha. Acesta era cel mai mare
castel din Okinawa si masura 400m lungime de la est la vest si 270 m de la nord la sud,
intinzandu-se pe o suprafata de 46.167 km.patrati.
Castelul a fost sediul central al dinastiei Sho pentru 450 de ani (1492-1879). Comodorul
Matthew Perry a semnat Tratatul de pace in castel in anul 1854.In anul 1928 castelul a fost
patrimoniu national, dar a fost distrus complet in timpul celui de-al doilea razboi mondial.
In 1950 Universitatea din Ryukyu a fost construita pe locul fostului edificiu si folosita de
ryukyuani timp de 32 de ani pana la mutarea ei in 1982.Locul a fost denumit Districtul Shuri al
Muzeului National al Pacii din Okinawa, iar castelul a fost restaurat si deschis publicului in
noiembrie 1992.

Palatul Imperial din Tokyo

63
 Palatul imperial din Tokio se inalta in mijlocul unei zone verzi, impadurite, cultivate ca
atare, aflata chiar in inima uriasei metropole. A devenit resedinta imparatilor japonezi din 1868,
cand imparatul Meiji (Mutsuhito) si-a reafirmat puterea in Japonia si a mutat curtea imperiala de
la Kyoto la Edo pe care l-a numit ulterior Tokyo. Inainte de respectiva mutare, Castelul Edo era
inaccesibilul sediu al legendarilor soguni Tokugawa, cei mai autoritari stapani feudali, care, timp
de secole, si-au impartit intre ei puterea Japoniei.

Vastul complex cunoscut sub numele Castelul Edo a fost construit in zorii secolului al
XVII-lea, perioada in care sogunii isi consolidau pozitia ca soldati, diplomati si patroni ai artelor.
Fortareata Tokugawa era un exemplu tipic de castel din vremea respectiva. Ca toate constructiile
de acest fel, era inconjurat de un zid de aparare, ridicat din piatra necioplita, adusa din carierele
de langa fluviul din apropiere, „edo” insemnand chiar „gura estuarului”. Constructia prezenta
turnuri de straja inaltate din lemn si altele de aparare acoperite de tigle si avand cateva etaje.
Masivul complex era inconjurat de santuri pline de apa ca mai toate fortaretele medievale.

In interiorul zidurilor, stapanii din Edo si-au construit palate inconjurate de gradini.
Palatele puteau fi considerate copii ale celui din Kyoto dar aici se eliminase elaboratul ritual de
curte, suficient de ridicol, nereusind altceva decat izolarea imparatului ca o figura emblematica,
dar lipsita de putere. Principalul material de constructie a fost lemnul si de aceea aceste
constructii feudale cadeau de multe ori prada focului, pericol major si amenintare
permanenta. Pietre innegrite de incendiul devastator din 1657 in Edno pot fi inca vazute in
Palatul Imperial.

Palatul in care locuieste in zilele noastre imparatul Japoniei este o cladire moderna. Un pod
impunator de piatra, cunoscut sub numele de Nijubashi conduce spre intrarea principala al carei
acoperis verde, ca al intregii constructii, se armonizeza perfect cu stralucirea frunzelor
tremuratoare ale copacilor din jur. Palatul nu este foarte inalt, dar se intinde pe o suprafata
suficient de mare si este conceput fara emfaza, cu simplitate, in stil japonez. A fost construit in
1968, inlocuind vechiul palat distrus in timpul bombardamentelor din Cel de al Doilea Razboi
Mondial. In oaza de verdeata imprejmuita de ziduri se ridica, pe langa cladirile imperiale, o serie
de constructii inchinate vechilor sporturi japoneze cum ar fi tragerea cu arcul, kendo si judo.

Multe dintre pietrele zidului inconjurator sunt ramasite ale vechiului zid, ca si traditionalul
turn de straja, vopsit in alb si oglindindu-se in santul plin de apa in care pestii se plimba
nestingheriti iar lebedele plutesc nepasatoare deasupra. Palatul este mai putin impunator decat
cele chinezesti, dar intregul complex subliniaza dragostea celor de aici pentru natura

64
inconjuratoare. Gradinile minunate care inconjoara constructiile intr-o perfecta armonie sunt
deschise unor aniversari speciale ocrotind si un laborator pentru studiile stiintifice ale
imparatului.

Cutremurele si conflagratiile nu au putut distruge traditiile atat de dragi locuitorilor. Dupa

fiecare catastrofa reconstruirile au fost mai reusite iar modelele europene n-au fost evitate, au
fost inteligent aplicate, creand nu doar o resedinta regala cu un farmec unic, ci si o metropola
care zi de zi pare sa se intreaca pe ea insasi.

Turnuri si palate
Cultura japoneză îsi expune valorile în palatele si templele dedicate familiilor imperiale sau
religiei budiste, principalul obiectiv de acest gen fiind fără îndoială Kokyo, resedinţa Împăratului
Akihito. Pe locurile următoare pe listă se află, la mică distanţă, Palatul Meiji Shrine si Templul
Sensoji, în egală măsură reprezentative. Tradiţiile nipone pot fi admirate în timpul festivalurilor
ce se desfăsoară pe străzile, în parcurile sau în pieţele orasului, tematica acestora fiind mai puţin
importantă atâta vreme cât, de fiecare dată, costumele tradiţionale, măstile si carele alegorice
umplu de satisfacţie turistii. Iar dacă nostalgiile Parisului sunt prezente cumva în mintea
vizitatorilor, acestia îsi pot permite să descopere versiunea japoneză a celebrului Tour Eiffel,
numită simplu Tokyo Tower, acesta fiind ridicat în 1958 de municipalitatea aflată în căutarea
unui simbol al orasului.
Turnul are cu 8 metri mai mult decât Eiffel, este cea mai înaltă construcţie din Japonia si
permite accesul turistilor la toate cele patru niveluri ale sale, unde se află un acvariu imens, un
muzeu de ceară, o galerie de artă si un observator cu o panoramă de 360 de grade către oras, de
unde, dacă vremea e bună, se poate observa Muntele Fuji. Ceva mai mici, dar potrivite pentru
fotografii sunt Tokyo Metropolitan Government Building Observatory si renumitul Rainbow
Bridge, construit deasupra golfului Tokyo.Kyoto, Muntele Fuji si HiroSimaDincolo de nebunia
capitalei, destinaţiile sunt într-o oarecare măsură mai linistite.
Kyoto este al doilea oras ca importanţă, fiind considerat capitala culturală a Japoniei, acest
lucru datorându-se faptului că a scăpat ca prin miracol de bombardamentele războiului. În acest
fel a reusit să-si păstreze intacte o seamă de obiective culturale: Nijo Castle, resedinţa sogunului
Tokugawa, Toji, templul care găzduieste cea mai înaltă pagodă japoneză, sau Kinkakuji,
Pavilionul de Aur, acoperit la propriu cu un strat din metalul preţios, sunt doar câteva exemple.
Simbolul religiei nipone, Muntele Fuji, poate fi admirat din trenul care leagă Tokyo de
Osaka (staţia Shin-Fuji este cel mai potrivit loc de urcare), dar la fel de bine poate fi subiectul
unei excursii în sine, care să includă si lacul de la poalele renumitului vulcan stins. Nu în ultimul
rând, Hirosima ar trebui să se afle în atenţia oricărui turist, în primul rând pentru muzeul Peace

65
Memorial, care păstrează vie drama atomică a locuitorilor acestui oras (Atomic Bomb Dome este
singura clădire ce a „supravieţuit“ bombardamentului din ’45).
Tot în perimetrul Hirosimei se află si insula Miyajima, un loc sacru, populat de zei,
considerat pe bună dreptate unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din Japonia, poarta Torii
ce se ridică din apă făcând parte din istoria acestui tărâm.

Asakusa – cel mai mare district al orasului, situat pe malul raului Sumida. Este renumit
pentru numeroasele magazine, cinematografe, viata si cluburi de noapte, precum si centre de
recreere. Centrul istoric al districtului este Templul Sensoij, cel mai vechi templu budist; in
Japonia 83% din populatie, sunt de religie budistia. Acest templu a fost construit pentru zeita
Kannon, cele mai respectate si iubite zeite, simbol al bunatatii si milei pentru toti cei care sufera.
Ansamblul este format din 10 cladiri pe un teritoriu destul de mare, cu trei porti principale
fiecare avand propriul simbol. De la poarta principala Kaminarimon (Poarta Tunetului), strada
Nakamise duce catre sala templului Sensoij si reprezinta o mare atractie turistica pentru cei care
ajung aici – o varietate de magazine, restaurante si multe suveniruri traditionale japoneze. Anual
in Asakusa, in iulie are loc Festivalul Florilor, iar in decembrie au loc targurile de arta.

Ginza – un district si o strada cu acelas nume, un paradis pentru consumatorii magazinelor

de lux, celor mai renumite brand-uri, cele mai deosebite restaurante si cele mai moderne cluburi
de noapte. Aici veti gasi cele mai scumpe magazine din lume, cu vitrine artistic decorate
folosindu-se cele mai recente tehnologii. Ginza este considerat un muzeul progresului economic
din Japonia. Sambata si duminica, precum si in timpul festivalurilor, strada este inchisa traficului
devenind o mare zona pietonala.

Odaiba – este orasul viitorului. Cladirea Fuji Tv este una dintre cele mai representative
cladiri din zona, la etajul 25 aflanduse un glob gigantic de observare, din sticla de unde
sedeschide o panorama unica de unde poti vedea Tokyo ca din nicio alta parte. Venus Fort – “un
oras in oras” special creat pentru femei. De afara nu are deloc atractivitate, pare mai degraba un
hangar pentru avioane militare, in interior insa vei descoperi un centru modern de cumparaturi,
exclusiv decorat in stil italian: fantani arteziene, strazi pavate, galerii arcuite, totul pentru a te
relaxa si a te imagina pentru cateva ore intr-un vechi oras italian al secolului al 18-lea. In Aqua-
City gasiti cele mai mari shopping mall-uri din Japonia, peste 150 de cafenele si restaurante,
cinematografe utra-moderne, un loc care nu trebuie ratat ce poate adaposti 3000 de vizitatori
simultan. Sega Joypolis – este paradisul jocurilor virtuale, doar sunteti in Japonia.

66
 Parcul National Shinjuku Gyoen – in Japonia, frumusetea naturii este un lucru sacru si
apreciata ca in nicio alta parte a lumii. Tokyo dispune de un numar impresionant de parcuri
naturale, peste 7000, cel mai mare dintre ele fiind Shinjuku Gyoen ce ocupa 58,3 ha si are
aproximativ 20 de mii de arbori, 1500 dintre ei fiind ciresi. De la mijlocul lunii februarie pana in
aprilie, ofera o imagine ineditata, iar in perioada arborilor infloriti este cea mai vizitata zona din
Japonia. In luna noembrie turistii vin sa admire crizantemele inflorite, cultivate prin tehnici
traditionale.

Turnul Tokyo – dupa razboi guvernul a cautat un monument ce sa simbolizeze renasterea

Japoniei ca o super putere mondiala, astfel au decis construirea propriului Turn Eiffel, in inima
capitalei. Constructia acestuia a fost finalizata in 1958 si a intrat in cartea recordurilor ca cel mai
inalt turn din otel.

Podul Akashi-Kaikyo, cunoscut şi sub numele de Pearl Bridge, este un pod suspendat în
Japonia care traverseazã Strâmtoarea Akashi; asigurând legătura între Maiko în Kobe şi Iwaya pe
Insula Awaji. Este cel mai lung pod suspendat din lume, având o lungime totală de 3.911 m şi
deschiderea de 1.991 m.

Podul, care are cabluri lungi de 4.073 m şi 112 cm grosime, este construit în aşa fel încât să
reziste la vânturi de 286 kilometri pe oră, cutremure de 8,5 pe scara Richter şi puternicii curenţi
de apă din zonă. Vara, din cauza căldurii, se întâmplă ca lungimea podului să varieze cu până la
2 metri în aceeaşi zi.

Cele două turnuri de suport se ridică la 298 m deasupra nivelului mării.

Cel mai lung pod suspendat din lume este Akashi Kaiko din Japonia. Lungimea sa totala
este de 3911 metri, distanta intre doi piloni fiind de 1911 metri. Deschis in 1998, acesta leaga
insulele Hosnu şi Awaji; are şase benzi de circulatie.

Shinkansen, (în limba japoneză 新 幹 線 , literal, "Linia noului trunchi"), este un termen
folosit pentru o serie de trenuri de mare viteză japoneze ale diferitelor societăţi JR. De când
Tōkaidō Shinkansen s-a deschis în 1964 cu viteze de 210 km/h, reţeaua (2.459 km) s-a extins
pentru a lega toate oraşele mari de pe insulele Honshū şi Kyūshū la viteze de 300 km/h, într-un
mediu predispus la cutremure şi uragane. Recordul de viteză pentru acest tip de trenuri este de
443 km/h (în 1996).

67
 Shinkansen înseamnă "Linia noului trunchi"" şi deci se referă doar la linie, nu şi la trenuri,
care sunt numite oficial "Super Express" ( 超 特 急 chō-tokkyū?); totuşi, această diferenţă este
rareori făcută în limbajul curent, chiar în Japonia. Shinkansen funcţionează pe ecartament
normal, iar liniile au lucrări de artă cum ar fi tuneluri şi viaducte.

Yokohama are staţie de shinkansen, anume „Gara Shin-Yokohama”, care este pe linia
Tōkaidō.

Gara Yokohama este şi ea un punct de transport important (a cincea cea mai aglomerată
gară din Japonia), cu cca. 2,05 milioane de pasageri zilnic.[1]

Sistemul de transport cu tramvaie şi trolee a încetat în 1972, anul în care prima linie a
metroului din Yokohama a fost inaugurată. Actualmente (2009), metroul, care este administrat
de către municipiu, are două linii.

68
 CAPITOLUL IX: BAZA TEHNICO-MATERIALA

Hoteluri
Hotel Ana Intercontinental 5*
ANA InterContinental nu numai ca ofera comfort,dar si o locatie locaţie centrală, cu excelentă
legatura pt. transport public.
Situat in Ark Hills, ANA InterContinental este la mică distanţă de zona de finanţe, guvern şi
districtele comerciale. In apropiere se afla mai multe atractii culturale si cartierul comercial
Ginza. Staţie de metrou este la doar un minut distanţă.

Hotel Amista Asagaya 3*

Locatie: Hotelul Amista Asagaya este amplasat in aria rezidentiala Asagaya, la 8 km de centrul
orasului Tokyo, la cateva minute de mers pe jos de statia de metrou Minami Asagaya si 1 min
pana la cea mai apropiata statie de autobuz.
Structura de cazare: 10 etaje, 225 camere.
Facilitati hotel: lobby mic, 2 lifturi, parcare.
Dotari camere: aer conditionat, TV satelit, Pay TV, telefon, uscator de par, serviciu de
desteptare.

Hotel Akasaka Yoko 3*

Locatie: Hotelul Akasaka Yoko este amplasat pe bulevardul Akasaka, in imediata apropiere a
centrului financiar si in vecinatatea Roppongi. In apropiere se afla statia de metrou si numeroase
magazine.
Dotari camere: aer conditionat, televizor, Pay TV, radio, telefon direct, uscator de par, serviciu
de desteptare automatic, internet.
Facilitati hotel: sala de conferinte, sala de fitness, centru Spa, parcare, restaurant, bar, receptie
24/24h, room service, magazin suveniruri.

Hotel Mystays Shijo 3*

Hotel amplasat in centrul orasului. Este la mica distanta de vechiul Palat Imperial. Camerele sunt
de dimensiuni medii, in foarte bune conditii si cu multe facilitati.

Hotel Monterey La Soeur Ginza 4*

Hotelul este amplasat in inima faimoasei zone Ginza, una dintre cele mai atractive, in zona cu
cele mai exclusiviste magazine de lux, restaurante si magazine de tot felul.

69
Hotel Narita View 4*+

Hotel Shiba Park 4*

Acest hotel confortabil este clasificat cu 4 stele.
Serviciu la cameră şi serviciu de trezire sunt numai două din multele servicii, pe care personalul
instruit al hotelului le oferă oaspeţilor săi. Hotelul vă oferă posibilitatea de a închiria avantajos
un autovehicul, la faţa locului.
Camerele de oaspeţi sunt dotate bineînţeles cu televizor şi telefon. În camera dumneavoastră se
găseşte şi un uscător de păr. Hotelul vă oferă şi camere pentru nefumători (în acest caz, vă rugăm
să precizaţi ca preferinţă la rezervarea online). Există Pay TV.
Toate camerele de hotel sunt climatizate. Petreceţi o seară de neuitat în restaurantul hotelului.

BLUE WAVE INN 3*

Locatie: Hotelul se afla in centrul istoric al districtului Shitamachi, in apropierea templului
Senso-Ji si a centrului comercial Nakamise, oferind acces la toate obiectivele turistice importante
ale orasului Tokyo.
Cazare: Camerele dispun de aer conditionat, TV-cablu/satelit, acces la internet de mare viteza,
minibar, telefon cu linie directa si voicemail, birou, baie cu dus si uscator de par.
Facilitati: restaurant, lobby, parcare

HYATT REGENCY KYOTO 5*

Locatie: Hotelul se afla in zona traditionala a orasului Kyoto, in centrul cultural, inconjurat de
importante obiective turistice, cum ar fi templele Sanjusangendo, Chishakuin, Yogenin, Muzeul
National Kyoto, la 80 de minute de mers cu trenul distanta de aeroport.
Cazare: Imbinand stilul contemporan japonez cu elemente de decor traditionale, cele 189
camere sunt dotate cu aer conditionat, televizor flat cu ecran de 42’’, telefon cu linie directa,
voicemail, data port, birou, acces la internet broadband, minibar, baie placata cu granit, complet
echipata.
Facilitati: 3 restaurante si baruri, piscina, sala de fitness, masaj, sauna, baie de aburi, jacuzzi,
SPA cu 8 sali de tratament, 7 sali de conferinta cu o suprafata totala de 1700 m2

70
CROWN PLAZA METROPOLITAN 4*
Locatie: Hotelul se afla situat intr-unul din cele mai aglomerate centre comerciale din lume, in
cartierul Ikebukuro din Tokyo, renumit pentru arhitectura sa si numeroasele posibilitati de
distractie pe care le ofera.
Cazare: Camerele dispun de aer conditionat, TV-cablu/satelit, acces la internet de mare viteza,
minibar, telefon cu linie directa si voicemail, birou, baie cu dus si uscator de par.
Facilitati: 5 restaurante, 2 baruri, piscina interioara, piscina exterioara, sala de fitness, masaj,
sauna, salon de infrumusetare, magazine de suveniruri, florarie, inchiriere masini, travel desk,
casa de schimb valutar, calculatoare, internet, inchiriere telefoane mobile, servicii secretariat, 15
sali de conferinta, echipament audio-video.

KEIO PLAZA HOTEL 5*

Locatie: Keio Plaza Hotel se afla situat intr-o locatie ideala, in centrul orasului Tokyo, dar
inconjurat in acelasi timp de immense spatii verzi, gradinile imperiale Shinjuku Gyoen si
padurile Meiji. In apropiere se afla statii pentru cele mai importante mijloace de transport, iar
aeroportul – la 81 minute de mers cu trenul.
Cazare: Cele 1450 camere sunt dotate cu aer conditionat, TV-satelit/cablu, minibar, acces la
internet, telefon cu doua linii, convorbiri internationale, voice mail, baie japoneza comaplet
echipata, uscator de par.
Facilitati: restaurante cu specific frantuzesc, italian, japonez, chinezesc, coreean, baruri,
karaoke, sali de masa private, piscina interioara, sala de fitness, salon de infrumusetare, sauna,
servicii medicale, farmacie, studio foto, parcare, casa de schimb valutar, inchiriere kimono-uri,
40 sali de conferinta, echipament audio-video.

HYATT REGENCY TOKYO 5*

Locatie: Hotelul este situat in Shinjuku, un important centru comercial, de afaceri si de distractii
al orasului Tokyo, in apropierea unei statii de metrou si autobuz, de unde puteti ajunge cu
usurinta in Hakone, renumita statiune Montana.
Cazare: Cele 744 camere si suite, ce ofera o vedere panoramica a orasului, decorate si mobilate
in stil modern, sunt dotate cu aer conditionat, TV-cablu/satelit, telefon cu 2 linii, acces la
internet, minibar, voicemail, seif.
Facilitati: 5 restaurante , bar, piscina, sala de fitness, masaj, sauna, SPA cu 8 sali de tratament,
magazine, florarie, parcare cu capacitate de 505 masini, acces la internet, servicii secretariat,
casa de schimb valutar, florarie, coafor, cosmetica, 18 sali de conferinta, echipament audio-
video.

71
 Gastronomia japoneza
Bucataria japoneza a devenit cunoscuta pentru faptul ca ofera mancaruri deosebite, usor de
preparat si cu un nivel scazut de grasimi. Iata cum puteti introduce in meniul dumneavoastra
zilnic cateva preparate delicioase tipic japoneze care va vor ajuta sa fiti mereu in forma.
Bucataria japoneza are o reputatie de invidiat inca din cele mai vechi timpuri, avand un rol foarte
important in mentinerea sanatatii femeilor orientale, care par mereu tinere si frumoase. Dar in
zilele noastre secretele bucatarilor japonezi au ajuns si in Occident, astfel ca aproape oricine se
poate bucura de magia preparatelor lor.
Dieta japoneza
Sushi este unul dintre cele mai cunoscute produse japoneze in afara granitelor Japoniei, dar
bucataria acestei tari nu se reduce doar la atat. Ceaiul verde, tofu (branza de soia - n.r.), legumele
proaspete, orezul sau supele delicioase - toate acestea fac parte din meniurile traditionale
japoneze.
Faptul ca aceste diete functioneaza perfect este demonstrat si de rapoartele Organizatiei
Mondiale a Sanatatii portrivit carora in Japonia se inregistreaza cea mai scazuta rata a obezitatii.
Totodata, femeile japoneze au cea mai mare medie de viata si cea mai mica rata a problemelor
cardiovasculare.
Un meniu tipic japonez trebuie sa includa peste, legume de sezon, tofu marinat si orez maroniu.
Toate aceste delicatese sunt foarte usor de preparat, au un gust extraordinar si sunt sanatoase.
Bineinteles, nu trebuie uitat ceaiul verde - „secretul“ celor mai multe fotomodele pentru a-si
mentine silueta.
In majoritatea oraselor mari exista si restaurante cu specific japonez. Marile lanturi de
restaurante, cum este „Yo Sushi!“, ofera un meniu foarte diversificat, ce poate fi servit atat in
locale, cat si la pachet. Daca alegeti sa luati masa intr-un restaurant de tip „kaiten-zushi“, veti
constata ca farfuriile au un cod al culorilor, in functie de pretul meniului ales.
Retete japoneze usor de gatit
Daca nu vreti insa sa iesiti in oras, puteti sa preparati mancarea japoneza acasa foarte usor.
Majoritatea supermarketurilor are toate ingredientele necesare. Pentru sushi aveti nevoie de un
fel de rogojina din bambus, alge nori, orez special pentru sushi, otet aromat si legume de sezon.
Alga nori (Porphyra yezoensis) are un continut ridicat de hidrocarbonat, proteine, vitamine si
minerale, ajutand organismul sa asimileze in special calciu si fier. Inca din cele mai vechi
timpuri, ierburile de mare au fost consumate pentru imbunatatirea circulatiei sangvine si a
functionarii inimii. Bineinteles, nu trebuie sa va lipseasca pestele crud, care poate fi somon sau
ton. De asemenea, castravetii si avocado sunt legume excelente pentru umplutura. Nu uitati sa

72
cumparati si un sos de soia, un tub de wasabi (sos de hrean japonez extrem de picant) si un
borcan de ghimbir.
Daca vreti sa experimentati traditia japoneza pana la capat, folositi doua betisoare speciale
(hashi) pentru a „pescui“ bucatelele de sushi si boabele de orez din boluri. Este bine sa mancati
bucatelele de sushi fara sa muscati, pentru ca riscati ca acestea sa se „dezmembreze“. Daca
trebuie sa folositi betisoarele pentru a va servi dintr-un bol comun, asezat pe masa, intoarceti-le
invers, astfel incat partea care atinge mancarea din vas sa nu fie aceeasi cu cea care atinge buzele
dumneavoastra.
Cu o istorie de 1300 de ani, sushi isi are originea in practica de a conserva pestele
fermentandu-l in orez luni de-a randul, o traditie a carei provenienta poate fi cautata in China si
posibil in Asia de sud-est. Dupa ce se incheia procesul de fermentare, se consuma numai pestele
in timp ce orezul se arunca. In acele vremuri, era considerat o masa ieftina pentru oamenii de
rand, dar in prezent este popular in intreaga lume.
Bucatarul japonez Hanaya Yohei a fost primul care a preparat sushi-ul asa cum il
cunoastem astazi. In principiu, acesta se compune dintr-o felie de peste pusa pe o mica buleta de
orez, cu un pic de hrean japonez (wasabi). La preparare se foloseste peste de cea mai buna
calitate si otet. Bineinteles se aleg cele mai gustoase parti ale pestelui.
In prezent prepararea de sushi este o considerata o adevarata arta, care necesita ani de
munca, dar la fel se poate spune si despre amatorii de sushi, fiindca aprecierea acestui fel de
mancare este ceea ce se cheama in jargon gastronomic un "gust educat", primul contact cu sushi
fiind de cele
mai multe ori neplacut.
Tipuri de sushi:
 Nigiri sushi, sushi foarte popular , cu o vechime mai mica de 200 de ani, se prepara
punand peste baza de orez, in diferite forme toppinguri din ingrediente variate, rezultand bulete
de orez cu o bucatica de ton, un crevete, caracatita, oua prajite;
 Gunkan, forme din orez si alge umplute cu fructe de mare;
 Temak, foaia de alge marine este dispusa in forma de cornet, in interiorul caruia sunt
puse ingediente de genul orez sushi, fructe de mare si legume;
 Chirashi, un fel de m�ncare din fructe de mare, ciuperci si legume presarate pe o
portie de orez sushi;
 Oshi, peste presat impreuna cu orez intr-o cutie de lemn.
Exista mai multe feluri de rulouri de sushi:
 Maki, orezul si diferitele ingrediente sunt presate pe o foaie de alge marine si rulate sub
forma de cilindru si apoi taiate in 6-8 bucati;

73
  Maki mono mancarea perfecta pentru petrecere sau antreul ideal pentru dineuri,
rulourile de sushi sunt probabil cele mai recunoscute forme de sushi. Acestea constau din orez
asezonat si peste, legume sau omleta, rasucite in forma de rulou cu alge marine (nori) in jur;
 Futomaki, obtinut dintr-o bucata intreaga de nori, are doua sau trei ingrediente,
combinand in acest fel diferite gusturi si culori. Futomaki este adesea vegetarian si poate include
topping-uri precum legume, omleta sau muraturi japoneze;
 Crunchy maki este un rulou maki mare umplut cu feli de avocado, castravete si piele
de somon prajita si avand ca topping seminte de susan prajite;
 California maki format din feli de castravete, avocado si carne de crab, avand ca
topping tobiko (icre de capelin) sau seminte de susan prajite. A fost creat pentru prima data la
inceputul anilor '70 de un bucatar japonez nascut in America, pentru a invinge mofturile initiale
legate de consumul de peste crud, de atunci a devenit un preparat clasic;
 Hosomaki (rulouri subtiri) alcatuite dintr-o jumatate de bucata de nori, avand in general
un singur ingredient pe langa orez si nori. Kappa maki, un fel de hosomaki umplut cu castravete
si numit dupa legendarul dracusor al apelor din Japonia innebunit dupa castraveti. Kappamaki
este consumat intre mai multe feluri de peste crud, astfel incat aromele soiurilor de peste se pot
diferentia intre ele;
 Tekkamaki este un fel de hosomaki umplut cu ton. Tekka infatiseaza fierul inrosit care
are o culoare asemanatoare carnii de ton rosu;
 Oshinko maki este un hosomaki umplut cu daikon murat (ridiche japoneza);
 Sashimi, sashimi este unul din cele mai vechi feluri de mincare din Japonia si are
propria sa istorie. Poate fi de neinteles pentru unii, dar japonezii cred ca in majoritatea cazurilor
cu cat se gateste mai putin mincarea, cu atat mai bine, iar cel mai bun mod de a gati un peste este
de a nu-gati deloc.
Explicatia succesului este simpla: sushi este pregatit cu ingrediente sanatoase si in acelasi
timp savuroase. Combinatia de orez, asezonat cu otet japonez si peste proaspat, fructe de mare,
alge marine sau legume face din sushi o mancare echilibrata si hranitoare.

74
 CAPITOLUL X: ACTIVITATEA TURISTICA

Japonia, cu o spiritualitate si stralucire al caror destin este un bun prilej de meditatie,

constituie o atractie pentru orice pamantean. Calatoriile in fascinantul Extrem Orient incluzand
uriasa arie a acestui triunghi geografic si spiritual sunt pentru orice muritor de pe planeta un vis
de implinit.
In secolul nostru, cand turismul a luat proportiile unei teribile epidemii, toti umbla, privesc,
se uita… Exista o Japonie a valorilor moderne care a inundat in buna masura spectacolul
traditional citadin si uneori si cel rural.
Exista o dificultate reala pentru europeanul ajuns in Asia, creata de diferentele mari dintre
doua culturi, ce se amplifica cu ceea ce are de invins dupa ce paseste pe pamantul nipon si
“ocupa” o colina verde. Lucrurile in Japonia sunt atat de specifice atat de proprii, atat de diferite
de tot ceea ce orice turist al lumii a vazut oriunde a umblat, incat socat de spectacolul care i se
arata sub ochi, exclama : “Intreaga Japonie este o pura nascocire!”.
Baza materiala a turismului a inceput cu realizarea unei retele de hoteluri. Pe intreaga
suprafata a tarii, la initiativa diferitilor intreprinzatori particulari, incurajati si sprijiniti de
organele de conducere locale, s-au construit hoteluri moderne, cu un grad ridicat de confort, cu
asigurarea tuturor serviciilor, asigurarea unor conditii de tratament si, mai ales, asigurarea a tot
ceea ce ajuta la relaxarea si divertismentul. Nimic nu era neglijat. Se mergea pe principiul ca
turistul este stapan si trebuie sa i se satisfaca orice cerinta. “Cine plateste trebuie sa aiba ceea ce
doreste” era lozinca proprietarilor de firme turistice, care au reusit sa o impuna tuturor
angajatilor, determinandu-i sa acorde acelasi interes pentru orice turist, indiferent de conditie
sociala, varsta, sex sau nationalitate. Singurul lucru important era suma platita de client, care
hotara si nivelul serviciilor. Pentru aceasi suma, aceleasi servicii, fara nici o discriminare.
Personalul angajat in hoteluri, in anexele turistice, in transport si pe posturi de ghizi a fost
selectionat sever, pe baze strict profesionale, pentru a fi capabil sa satisfaca exigentele specifice
muncii cu publicul. Marile firme turistice au si instituit scoli de calificare pentru insusirea unor
specialitati turistice, cum sunt : ghizi turtistici, soferi, chelneri si bineinteles bucatari.
Multe hoteluri erau asezate in zone cu izvoare termale, captate si folosite atat pentru
tratament, dar si pentru refacere si relaxare. Iar Japonia, ca tara vulcanica, este impanzita cu
asemenea izvoare, exploatate inteligent in toate sezoanele, pe baza unei largi publicitati, care
evidentiaza binefacerile proprietatile fiecarui izvor in parte.
Un autobuz pentru turism este intotdeauna dotat cu un sistem de radioamplificare pentru
stiri si muzica, dar si pentru a permite ghidului sa dialogheze cu turistii sau turistilor sa-si
demonstreze calitatile vocale. Tot in autobuz mai exista si un televizor, un aparat video si un set

75
de casete cu filme, care sa ajute pe ghid sa-i distreze pe turisti in momentele plicticoase ale
calatoriei.
Totdeauna, autobuzul de turism este aprovizionat cu lazi frigorifice continand gustari,
sucuri de fructe, cafea si bere, care pot fi oferite turistilor, bineinteles, contra plata.
Ghizii turistici – in general fete tinere sub 30 de ani – poarta intotdeauna uniforma firmei ;
ei poseda un set de palarioare de soare, gratuite si stegulete de aceasi culoare pe care le dau
turistilor din grupul pe care-l au in grija sa le poarte pe timpul deplasarilor in punctele vizitate.
La sfarsitul unei zile de activitate turistica, cand revin la hotel, turistii, dupa baia
traditionala, imbraca yukata. La activitatile de seara, la restaurant, in salile de petreceri sau la
bar, toata lumea -barbati, femei, copii- poarta yukata si dispar toate deosebirile. Se creeaza
atmosfera necesara destinderii si odihnei.
De cele mai multe ori, in cursul serii se organizeaza petreceri in stil japonez, cu mancaruri
traditionale, cu sake, geishe, muzica si dans, si bineinteles, cu karaoke.
In jurul tuturor obiectivelor turitice, ca muzee, temple, cetati, locuri istorice, vulcani stinsi
sau activi, se dezvoltasera zone de mici pravalii, standuri, chioscuri, tarabe cu tot felul de
suveniruri, ilustrate, umbrele, gustari, sucuri, cafea, ceai si tigari, si tot ceea ce putea interesa pe
turist.
O intreaga industrie a fost creata pentru producerea de suveniruri respectandu-se specificul
locurilor, revelandu-se importanta istorica sau culturala, obiceiurile si traditiile ei si, bineinteles,
artizanatul local. La nivelul intregii tari, un mare numar de oameni erau ocupati in aceasta
industrie si in reteaua de comercializare din jurul obiectivelor turistice. Era o cale eficienta de
combatere a somajului si de rotunjire a veniturilor unei parti din populatie.
Pentru promovarea turismului si popularizarea obiectivelor de interes turistic, initiativele
nu aveau limite.
Se propuneau excursii in grup pentru a petrece cateva zile in stil japonez, pentru a participa
la festivaluri religioase si folclorice, pentru a observa frumusetea naturii, bai termale, unii
vulcani activi, a vizita unele locuri istorice.
Pe langa initiativa privata, un rol important in promovarea turismului il au organele de
conducere locale, la nivelul orasului. Deputatii locali, primarii si guvernatorii se implicau direct
in sprijinirea initiativelor particulare, incurajand orice actiune care contribuia la promovarea
turismului.
Iata o mostra de initiativa :
O insulita japoneza, Yoron, situata in largul oceanului la circa 560 km. sud de Kagoshima
– Kyushu – din dorinta de a atrage pe turistii japonezi, s-a declarat “independenta”, a devenit

76
“regat” si si-a ales un “rege”. Numele noului stat era “Regatul florilor si coralilor din Yoron”,
s-a fixat un steag si s-a declarat ca limba oficiala dialectul local.
O caracteristica a turismului japonez o reprezinta contrastul intre baza moderna a
turismului si slaba prezenta a turistilor straini in Japonia. Cei mai multi turisti straini sunt
americani, insa si acestia erau putini in comparatie cu marele potential turistic al gazdelor.
Cauzele acestei situatii erau doua. In primul rand distanta relativ mare intre Japonia si tarile
care ar putea furniza clienti, cum sunt S.U.A, Canada sau Europa de Vest. Tarile mai apropiate
sunt sarace, si nu-si pot permite sa incurajeze turismul in Japonia.
In al doilea rand, si ceea ce este mai important, costul mare al vietii in Japonia, care
greveaza asupra buzunarului turistului si-l determina sa prefere alte maleaguri, unde cheltuielile
proprii sunt mai reduse.
Japonezii insa insista. Ei au toate conditiile materiale si organizatorice pentru satisfacerea
celor mai rafinate gusturi, pentru captarea interesului turistilor, pentru satisfacerea tuturor
exigentelor.

AULA MARELUI BUDDHA

Una dintre atractiile pe care conteaza turismul nipon este Aula Marelui Buddha din
Templul Todaiji, in care se afla o gigantica statuie a lui Buddha ce binecuvanteaza cu mana sa,
ridicata, toti credinciosii ce vin sa o vada. Aula Marelui Buddha este cea mai mare constructie de
lemn din lume, cantarind sute de tone. Ea a fost arsa din temelii si reconstruita de multe ori, iar
azi masoara 58 de metri lungime, 51 de metri latime si o inaltime de 49 de metri – doua treimi
din dimensiunea sa originala. Aula a fost construita in secolul al VIII-lea de Imparatul Shomu
pentru a adaposti cea mai mare statuie de bronz din lume – Buddha - una din cele mai faimoase
elemente vizuale ale Japoniei.
Buddha este asezat pe un piedestal de 21 de metri format din 56 petale de lotus din bronz,
fiecare masurand 10 metri inaltime. Chipul este lung de 4,9 metri si lat de 3 metri. Mana dreapta
a lui Buddha este ridicata cu palma orientata in exterior intr-un gest de binecuvantare care
simbolizeaza linistea spiritului transmisa celor din jur. Iar postura mainii stangi semnifica
implinirea dorintelor. In jurul capului se afla o aureola de lemn, aurita, pe care sunt reprezentate
cele 16 incarnari ale lui Buddha si in spatele lui doua statiu ale miloasei zeite Kannon si ale
Zeului Norocului. In interiorul Aulei exista un remarcabil sistem de aer conditionat. Din acest
motiv, paravanele, matasurile si obiectele delicate de hartie au reusit sa supravietuiasca vreme de
XI secole – trezoreria templului ar putea fi cel mai vechi muzeu din lume.
Templul Todaiji este templul principal al sectei japonezi budiste Kegon.

77
 Alte atractii din complexul templului sunt Pagodele si cele doua Aule din secolul al VIII-
lea, cartierele generale ale preotilor, case de ceai intr-o gradina de vis, micutul muzeu al breslelor
chineze si coreene, masiva poarta dubla restaurata in anul 1199 de 21 de metri inaltime si cele
doua formidabile statui din nisele portii de cate 8 metri inaltime cunoscute sub numele de Regii
Deva. Intr-un cuvant o zona familiara inimii japoneze, vietii spirituale si semntimentale.

PORTALUL LACULUI ITSUKUSHIMA

O alta atractie turistica a Japoniei este Portalul Lacului Itsukushima care vegheaza unul
dintre cele mai respectate sanctuare ale tarii.
Peste tot in lume, portalurile sunt dotate cu o simbolistica si cu o incarcatura psihologica
deosebita. Acestea reprezinta puncte de trecere intre doua zone diferite sau intre atitudini opuse :
zona publica si cea privata, vulnerabilitate si protectie, stiutul si nestiutul, sacrul si profanul.
Torii este cel mai renumit portal al Japoniei si unul dintre cele mai frumoase din intrega
lume. Este construit din lemn rosu si apartine sanctuarului Itsukushima de pe insula Miyajima.
Acesta se ridica din luciul apei unui golf, pe doi pilastri principali, masurand 16,20 metri
inaltime si sustinand o grinda curbata de 23,50 metri. Dincolo de portalul Torii se afla
constructiile sanctuarului, cu ziduri albe si busteni rosii, ridicate pe stalpi chiar deasupra apei
incat marea le face sa para c-ar pluti peste apa. In fundal se pot vedea muntii insulei. Sanctuarul
este unul din cele mai venerate din Japonia, iar insula a fost apreciata la un asemenea grad de
sacralitate, incat, vreme de secole nimanui nu i-a fost permis sa se nasca sau sa moara aici.
Sanctuarul este dedicat celor trei zeite Shinto, fiicele puternicului zeu al furtunii. Pe mal, pe
o alta platforma, se afla cel mai vechi teatru Noh din Japonia. In apropierea golfului se afla
Pagoda si trezoreria, o constructie moderna protejata la eventualele cutemure care adaposteste
patru mii de obiecte nepretuite. Pe un deal se ridica o pagoda cu cinci niveluri si Aula Celor 100
de Rogojini care se spune ca ar fi fost construita din lemnul unui singur arbore de canfor.
Muntele Misen, 530 de metri, completeaza aceasta panorama minunata.

TOKYO, KYOTO SI KOBE

Fascinatia marilor orase ale Japoniei, Tokyo, Kyoto si Kobe este un alt punct forte al
turismului nipon.
TOKYO este capitala Japoniei supranumita New York-ul japonez si este unul dintre cele
mai importante orase din Extremul Orient. Are o populatie de peste 12 milioane de locuitori si
este dominat de impresionantii zgarie-nori,. Cea mai inalta cladire care domina orasul este turnul

78
de televiziune care are peste 300 de metri. Cladirea Dietei din Tokyo da un farmec aparte
arhitecturii orasului – aici a luat nastere Constitutia Japoniei. In mijlocul orasului Tokyo se afla o
adevarata oaza de verdeata : Palatul Imperial cu gradinile sale superbe declarate monumentele
naturii.
KYOTO fosta capitala imperiala a Japoniei a fost proiectata geometric dupa modelul
marilor orase chinezesti. Orasul este impresionant datorita peisajului ireal de care este inconjurat,
este strajuit de munti care toamna, datorita frunzelor rosii de artar par in flacari.
Kyoto este supranumit si capitala linistei si pacii datorita sutelor de temple si a gradinilor
Zen care reprezinta un punct de mare atractie turistica.
Cel mai frumos model al gradinilor Zen se gaseste la templul Ryoanjy. Aici, un strat de
pietricele albesimbolizeaza apa din care se ridica 15 stanci grupate in asa fel incat sa dea un
deosebit echilibru vizual iar spectatorul sa fie cuprins de semntimentul independentei si al
infinitului atat de caracteristic pentru Zen. In filozofia budista numarul 15 inseamna implinire iar
Gradinile Zen au fost proiectate ca o creatie artistica care te imbie la meditatie.
Alan Booth a surprins esenta Orasului Kyoto in cateva cuvinte inspirate : ”Frumusetea
orasului este una eluziva si trebuie cautata cu rabdare si evlavie …ceea ce Kyoto ofera mai bun
este de multe ori mic ca marime, dar atat de delicat incat modernitatea banala care il inconjoara il
scoate in relief si astfel impresioneaza mai mult”.
KOBE – perla Japoniei este cel mai activ port, iar marile si frumoasele bulevarde ale
orasului se intind de la colinele verzi ale masivului Rokko pana la cheiurile insufletite ale
portului. Acest port este o fereastra deschisa culturilor si ideilor lumii, iar in anul 1981 a fost
organizata o expozitie internationala denumita Protopia 81 la care au participat numeroase tari si
un numar record de turisti. Punctul maxim de atractie al expozitiei l-a reprezentat “Port Island-
ul”, o insula artificiala care a luat fiinta in apele golfului si unde s-au expus ultimele mari
realizari in domeniul stiintei si tehnicii.
Cei 80 de milioane metri cubi de pamant si nisip necesari au fost “smulsi” muntelui Rokko
si transportati pana la mare de un covor rulant ce se intindea pe mai multi kilometri.
Un sistem de transport public automatizat leaga insula de centrul orasului. Acest “Port
Liner” poate transporta un numar foarte mare de vizitatori din inima orasului in inima insulei
animate de un “Fashion Town” – un ansamblu de structuri moderne unde activeaza 37 de mari
intreprinderi de moda, producatoare de confectii, accesorii si bijuterii din perle, imbracaminte si
incaltaminte sportiva.
Gigantul industriei de perle are un muzeu al Perlelor si o sala unde sunt demonstrate pe loc
Metodele de Cultura ale Perlelor. Perlele au constituit un adevarat pilon al vietii economice in
orasul Kobe.

79
 Perlele naturale devin tot mai rare iar astazi, perlele se obtin prin culturi, Japonia detinand
90% din productia de perle ale omenirii. Mikimoto a fost denumit regele perlelor, iar la moartea
sa, in 1954, lasa mostenire 3500 de ferme de cultura a perlelor pe o suprafata de 100 km patrati
cu 1,5 milioane scoici care produceau annual 10 milioane de perle. Numele sau este foarte
popular in Arhipeleagul nipon.
ROKKO ISLAND este o noua insula artificiala in curs de definitivarte care se va intinde pe
o suprafata de 580 Ha, de circa 1,3 ori mai mare decat Port Island.
In Japonia, Kobe are reputatia de a fi orasul “unde se traieste cel mai bine”. Ineditul
Parcului de pescuit sau circuitele montane pe masivul Rokko atrag an de an zeci de mii de turisti
straini. Bucataria japoneza, chineza si occidentala intregesc ineditul acestui “oras model al
secolului XXI”.

HIROSHIMA – PHOENIX DIN CENUSA

Numele Hiroshima este intiparit in istorie – 6 august 1945 ora 8:15 – momentul in care o
arie de 6,5 km a fost stearsa de pe fata pamantului lasand in urma 250mii de victime. Incepand
din 1949 Hiroshima a fost in intregime reconstruita, fiind acum un infloritor oras de cca un
milion de locuitori. Numai scheletul carbonizat si ravasit al Camerei de Comert, ramas totusi in
picioare chiar in centrul daramaturilor s-a preferat sa ramana asa. Astazi este cunoscut sub
denumirea de Domul Bombei Atomice.
Parcul Pacii, pe locul unde fusese centrul orasului este construit pe ideea : “Niciodata o
alta Hiroshima”. Populat cu statui si monumente, parcul mai contine Muzeul Memorial al Pacii,
una dintre cele mai emotionante colectii din lume.
Mausoleul memorial, proiectat de acelasi arhitect, Tange Kenzo, este sub forma caselor
stravechi in care locuitorii preistorici ai Japoniei locuisera cu secole inainte. In interior se afla o
lada pe care sunt inscrise numele tuturor celor care au disparut, iar de sub arcada portii este
vizibil Domukl Bombei Atomice.
O candela arde vesnic in fata monumentului dedicat martirilor.

FUJI SAN, cu un varf de peste 3776 metri domina intreaga Japonie.

Grandiosul munte Fuji este considerat Olimpul nipon. Cuvantul fuji inseamna fara
asemanare, unic, fara pereche.
Fuji San a erupt de 18 ori incepand cu anul 781 i.Hr. si pana in 1707. De atunci, de aproape
trei veacuri arata asa cum se vede si in prezent. Fuji San este situat la 100 km sud de Tokyo, iar
pe vreme buna, aspectul muntelui se dezvaluie in toata maretia, forma sa conica, pantele usor

80
curbate, simetrice in orice parte, armonia intregului peisaj conferindu-i o identitate
inconfundabila.
Piesa forte este Parcul National Fuji-Hakone-Ise de 948 km patrati format din munti
vulcanici, lacuri, statiuni balneo-climaterice, vizitate anual de peste 20 de milioane de turisti.
Traditia nipona spune ca fiecare japonez trebuie sa escaladeze Fiji San macar o data in
viata. Sezonul de ascensiune incepe la 1 iulie si dureaza pana la 27 august, inaintea inceperii
taifunului. Debuteaza si sfarseste cu un festival, Yoshida no Hiomatsuri, cu aprinderea de torte
uriase la caderea noptii, cu lumea adunata gata de urcus la inceputul sezonului, sau cu amintirea
ascensiunii la sfrsitul sezonului, cantand si acompaniind orchestrele formate din flaute de
bambus, tobe, gonguri, care executa melodii traditionale pana tarziu in mijlocul noptii, cand se
aude in replica din padure glasul fermecator al uguisului – privighetoarea japoneza.

81
 CAPITOLUL XI: ORGANIZAREA ACTIVITATII DE TURISM

Turismul în Japonia se caracterizează atât printr-un sector vibrant intern, cât şi prin vizita
a peste 8 milioane de turişti străini anual, 3/4 din aceştia veniind din Asia. Dacă ne uităm la
proporţia dintre numărul de turişti străini care vizitează Japonia şi cel al turiştilor japonezi care
vizitează ţări străine, Japonia se află pe ultimul loc în cadrul ţărilor din grupul G8. Japonia este
cea mai populară destinaţie pentru călătorii externe pentru coreenii de sud şi taiwanezi. În ultimii
ani, Japonia a devenit destinaţie turistică de iarnă pentru mulţi vizitatori din ţările învecinate şi
australieni, care merg de exemplu la schiat la Niseko în Hokkaidō.

Istoria turismului în Japonia

În timpul erei feudale, adică înainte de Restauraţia Meiji, călătoriile în interiorul Japoniei
pentru oamenii de rând erau strict reglementate. Se putea merge doar prin aşa-zisele shukuba,
care erau staţii de poştă, unde călătorii trebuiau să prezinte actele necesare. Iar călătorilor străini
vizitarea Japoniei le era interzisă total.
Odată cu Restauraţia Meiji, şi cu construirea unui sistem de cale ferată, turismul intern s-a
dezvoltat tot mai mult, iar străinilor l-i s-a permis să viziteze ţara.
În 1887 a fost înfiinţată Kihinkai (貴賓会?), o agenţie de stat care avea un rol coordonartor
în promovarea turismului. Un alt punct de reper în acest sens a fost promulgarea unei legi pentru
stimularea construcţiei de hoteluri, din 1907, datorită căreia Ministerul Căilor Ferate a început să
construiască hoteluri publice în toate regiunile ţării.
Turismul în ziua de astăzi
Turismul este o ramură vitală a economiei şi societăţii japoneze moderne, dar trebuie
menţionat faptul că majoritatea amenajărilor turistice din Japonia îi vizează mai degrabă pe
turiştii japonezi decât pe cei străini. Excepţii în acest sens sunt eventual Kyoto şi Tokio.
Japonezii, având concedii relativ scurte şi care se iau de obicei odată cu ceilalţi angajaţi ai
firmei, călătoresc mai ales în trei perioade ale anului: aşa-numita „Săptămână de aur” de la
sfârşitul lunii aprilie la începutul lunii mai, săptămâna „O-Bon” de la mijlocul lui iulie/august şi
sfârşitul anului/începutul anului nou.
Călătorii mai lungi de o săptămână sunt rare pentru cei ce lucrează, ele fiind posibile doar
pentru studenţi, pensionari şi casnice.
Călătoriile cu întoarcerea în aceeaşi zi sau în ziua următoare sunt cele mai des întâlnite la
japonezi. Pentru cei rămaşi acasă se cumpără cadouri (numite o-miyage), de obicei dulciuri sau
produse alimentare specifice regiunii vizitate. Foarte multe călătorii interne au ca ţel băi termale
(numite onsen), foarte iubite de japonezi. Se stă peste noapte la hotel, ryokan (hotel stil japonez),
minshuku (un fel de han).
82
 Ca ţară de destinaţie a turismului internaţional, în 2008 Japonia a fost pe locul 28 într-un
clasament privind cele mai populare destinaţii turistice din lume.

Numeroase agentii de turism organizeaza circuite turistice sau sejururi in Japonia, deoarece
este un loc in care cultura este mult diferita de cea din Romania, iar cei interesati pot calatorii in
aceasta tara mai ales ca nu trebuie sa astepte sa obtina viza de calatorie.

Exemplu de circuit:

JAPONIA Sarbatoarea Ciresilor in Floare

Perioada: 05 – 15 APRILIE 2010

Durata: 11 zile / 9 nopti

Sarbatoarea ciresilor in floare:

Hanami (admiratorul florilor de cires), sarbatoare specifica Japoniei, are loc in fiecare primavara
la inceputul lunii aprilie, cand infloreste sakura. Sakura este denumirea japoneza pentru cires si
florile sale. Cireşul japonez este unul pur ornamental, nu face fructe, iar floarea sa este simbolul
primaverii. Nimic altceva nu este mai potrivit ca sursa de inspiraţie pentru poezie si pictura decît
sakura, esenta esteticii japoneze. Din momentul în care floarea se deschide, prietenii, familia,
angajatii unei companii se întîlnesc si sarbatoresc sfirsitul iernii si inceputul primaverii,
bucurandu-se de frumusetea florilor pana noaptea tarziu, cand aleile parcurilor sunt iluminate de
cunoscutele lampadare din hartie colorata.

TARIF / persoana: 2.385 EURO ( loc in camera dubla )

Supliment camera single: 410 EURO / persoana

SERVICII INCLUSE:

- transport avion Bucuresti-Tokyo si Osaka-Bucuresti cu compania KLM (schimbarea cursei la

Amsterdam)

- 9 nopti cazare cu mic dejun in hoteluri de 3* si 4*: 3 nopti in Tokyo la hotel 3*, 1 noapte in
zona Lacului Kawaguchi intr-un han traditional, 3 nopti in Osaka la hotel 4*, 2 nopti in Kyoto la
hotel 3*

- 2 mese de pranz, 5 cine

- transport pe tot parcursul turului conform programului

- intrarile la obiectivele mentionate in program

- insotitor roman de grup

- ghid local vorbitor de limba engleza

83
NU SUNT INCLUSE:

- taxele de aeroport: 350 EURO / persoana (pot suferi modificari)

- asigurarea medicala de calatorie

- asigurarea strorno ( optionala )

- orice servicii nementionate in program

- bacsisuri pentru ghizi locali si soferi

Orar de zbor:

05.04 : Bucuresti 14:10 - Amsterdam 16:05 / 17:40– Tokyo 11:40 ( pe 06.04)

15.04 : Osaka 13:30 – Amsterdam 18:30/ 20:00 – Bucuresti 23:40

PROGRAM EXCURSIE:

Ziua 1 (05.04) BUCURESTI - TOKYO

Intalnire cu insotitorul de grup la aeroportul Henri Coanda (Otopeni) la ora 12:10 pentru
imbarcare cursa KLM cu destinatia Tokyo. Schimbarea cursei la Amsterdam.

Ziua 2 (06.04) TOKYO

Sosire la Narita - aeroportul international din Tokyo la ora 11:40, transfer la hotel 3*. Dupa
amiaza, timp liber pentru odihna.

Ziua 3 (07.04) TOKYO

Mic dejun. Tur de oras al capitalei nipone cu vizita la gradinile Palatului Imperial; continuam cu
Turnul Televiziunii din Tokyo, templul Asakusa Kannon de unde se pot cumpara si suveniruri
tipic japoneze din vestita Galerie Nakamise (galerie comerciala ce functioneaza dinainte de cel
de-al doilea razboi mondial). La finalul turului avem timp liber pe Ginza (cea mai importanta
artera comerciala a Japoniei). Seara vom admira panorama nocturna din cladirea Roppongi
Hills. Cina la restaurantul hotelului.

Ziua 4 (08.04) TOKYO – NIKKO - TOKYO

Mic dejun. Astazi vom face o excursie de o zi la Nikko unde vom vizita templul Toshogu unde
se gaseste mormantul shogunului Tokugawa Ieyasu (personaj foarte important in istoria Japoniei
cunoscut noua mai ales sub numele de Toranaga din romanul Shogun de James Clavel). Tot aici
vom servi si pranzul in stil japonez. Ne intoarcem in Tokyo si vom avea dupa amiaza libera
pentru odihna sau vizitarea orasului pe cont propriu. Cazare la hotel 3* in Tokyo.

Ziua 5 (09.04) TOKYO – HAKONE – LACUL KAWAGUCHI

84
Dupa micul dejun, plecam spre Hakone, una dintre cele mai populare zone de agrement datorita
vederilor pe care le ofera asupra muntelui Fuji, terenurilor de golf si apelor termale. Vom lua cu
noi doar bagajele de mana deoarece bagajele mari vor fi trimise cu un serviciu special de curierat
direct la Kyoto. Pe drum vom face o scurta croaziera pe lacul Ashi. Dupa-amiaza vom ajunge la
o statiune balneara pe malul lacului Kawaguchi - cel mai mare dintre cele 5 lacuri ce inconjoara
Muntele Fuji. In aceasta seara ne vom caza la un Ryokan (han/hotel traditional japonez) si vom
putea sa admiram Muntele Fuji reflectat in lacul Kawaguchi in timp ce ne relaxam, optional, in
baile termale (onsen) din hotel. Cazare si cina la Ryokan Kasui.

Ziua 6 (10.04) LACUL KAWAGUCHI – MUNTELE FUJI – MISHIMA - OSAKA

Dupa micul dejun ne indreptam spre muntele sfant al japonezilor, unde, pe malul lacului Oshino
vom putea face cateva fotografii panoramice extraordinare. Dupa amiaza vom merge la
Mishima, de unde vom lua trenul de mare viteza spre Osaka, cel de-al doilea oras ca marime din
Japonia. Cazare la hotel 4*.

Ziua 7 (11.04) OSAKA – KYOTO

Mic dejun. Plecam cu autocarul spre Kyoto, vechea capitala nipona. La sosirea in Kyoto vom
face un tur de oras cu vizita la Sanjusangen-Do, templul celor 1001 statui ale zeitei Kannon si
Kyomizu Dera - templul apei curate. Ziua continua cu templul Kinkakuji - pavilionul de aur.
Cazare la hotel 3*.

Ziua 8 (12.04) KYOTO

Dupa micul dejun avem timp liber la dispozitie pentru relaxare si cumparaturi. Seara, cina
traditionala japoneza de ramas bun la care va participa, pentru jumatate de ora si o Maiko
adevarata.

Ziua 9 (13.04) KYOTO – NARA – OSAKA

Dupa micul dejun ne vom indrepta catre Nara, cea mai veche capitala japoneza ce dateaza din
secolul al VIII-lea. Aici vom vizita templul Todaiji care adaposteste cea mai mare statuie a lui
Buddha din Japonia, acest templu fiind patrimoniu UNESCO, fiind cea mai mare cladire de lemn
din lume. Tot aici vom petrece putin timp liber in parcul Nara sau parcul caprioarelor. Dupa
masa de pranz ne indreptam spre Osaka unde vom vizita cel mai mare castel construit in Japonia.
Continuam cu Acvariul din Osaka, unde vom putea admira exemple de viata marina din 15 zone
de pe intinsul globului pamantesc, acvariu al carui exponat central este un exemplar de rechin
balena. Cazare la hotel 4*.

Ziua 10 (14.04) OSAKA – HIROSHIMA – OSAKA (optional)

Mic dejun. Optional, va propunem excursie la Hiroshima pentru a vizita parcul bombei atomice
si muzeul bombei atomice. Plecam apoi spre Miyajima, insula situata in apropierea orasului
Hiroshima, unde vom traversa cu feribotul si vom vizita altarul de la Itsukushima. Dupa amiaza
ne intoarcem la Hiroshima si luam trenul inapoi spre Osaka. Seara vom servi cina de ramas bun
la un restaurant traditional japonez. Cazare la hotel 4*.

Ziua 11 (15.04) OSAKA – AMSTERDAM - BUCURESTI

Mic dejun. Transfer la aeroport pentru imbarcare zbor KLM cu destinatia Bucuresti. Plecare la
ora 13:30. Schimbarea cursei la Amsterdam, sosire la Bucuresti la 23:40.

85
Acte necesare:

- pasaport valabil cel putin 6 luni de la data intoarcerii si asigurare medicala

Conditii:

GRUP MINIM: 20 persoane. Pentru grup 15-19 persoane, tariful se majoreaza cu 75 EURO/
persoana.

TERMEN LIMITA DE INSCRIERE: 10 Martie 2010.

CONDITII DE INSCRIERE RETRAGERE: conform contractului de prestari servicii care va fi

semnat la inscriere.

Grup minim:

25 persoane

Observatii:

- Agentia isi rezerva dreptul de a modifica suma aferenta taxelor de aeroport, in situatia in care
acest lucru este impus de compania aeriana.

- Copiii sub 18 ani care calatoresc singuri sau doar cu unul dintre parinti, vor trebui sa prezinte la
vama acordul parental al ambilor parinti sau al celui care nu insoteste minorul (dupa caz), obtinut
la notariat.

- Programul poate fi modificat de conducatorul de grup in functie de anumite situatii speciale.

- Agentia nu raspunde in cazul refuzului autoritatilor de la punctele de frontiera de a primi

turistul pe teritoriul propriu sau de a-i permite sa paraseasca teritoriul propriu.

- Clasificarea pe stele a hotelurilor este cea atribuita oficial de Ministerul Turismului local. Ca
atare, facilitatile comune si cele ale camerelor sunt conforme cu standardele locale.

- Distributia camerelor la hoteluri se face de catre receptiile acestora; problemele legate de

amplasarea sau aspectul camerei se rezolva de catre turist direct la receptie, asistat de insotitorul
de grup

- Pentru anumite facilitati din hotel sau din camera, hotelierul poate solicita taxe suplimentare; in
momentul sosirii la hotel solicitati receptionerului sa va informeze cu exactitate asupra lor

- Agentia nu se obliga sa gaseasca partaj persoanelor care calatoresc singure.

- Agentia nu este raspunzatoare pentru eventualele perturbari ale orarului de zbor.

CAPITOLUL XII: RELATIILE TURISTICE ALE JAPONIEI CU

ROMANIA

86
 Anul acesta este unul aniversar atât pentru Japonia, cât si pentru România, dar si pentru
relatiile dintre cele doua tari. În Japonia, sarbatorim cincizeci de ani de la casatoria Majestatilor
Lor Imperiale si, de asemenea, douazeci de ani de la Urcarea pe Tron a Majestatilor Lor
Imperiale. La rândul sau, România celebreaza o suta cincizeci de ani de la unirea Principatelor
Valahiei si Moldovei, dar si douazeci de ani de la Revolutia din 1989. În acelasi timp, Japonia si
România sarbatoresc împreuna cincizeci de ani de la restabilirea relatiilor diplomatice dintre cele
doua tari, în 1959.
Relatiile dintre Japonia si România au fost inaugurate în 1902, când dl.Makino, Ministrul
extraordinar si plenipotentiar al Japoniei la Viena, a trimis o scrisoare, în care-si exprima dorinta
de a stabili relatii diplomatice cu România, dlui. Ghica, Ministrul extraordinar si plenipotentiar al
României la Viena. În 1921, Ministrul extraordinar si plenipotentiar al României soseste la
Tokyo, iar în 1922, Ministrul extraordinar si plenipotentiar al Japoniei soseste la Bucuresti. Dupa
o întrerupere de mai multi ani, începuta în 1944, relatiile diplomatice dintre cele doua tari au fost
reluate pe 1 septembrie 1959.
Japonia a denumit acest an aniversar „Anul Prieteniei Japonia-Tarile Dunarene 2009”,
sarbatorindu-l împreuna cu alte trei tari situate de-a lungul fluviului Dunarea, respectiv Austria,
Ungaria si Bulgaria, si organizând numeroase evenimente, pentru a marca aceasta ocazie
deosebita. În România, începând cu reprezentatia de Teatru Noh de la Teatrul National din
Bucuresti, am organizat evenimente legate de Japonia, în fiecare luna. Merita amintit ca, în luna
mai, Altetele Lor Printul si Printesa Akishino au vizitat România si au participat la o serie de
evenimente care au adâncit relatiile de prietenie dintre doua tari, cum ar fi o vizita de curtoazie
facuta Presedintelui Basescu, o discutie cu profesorii si studentii Sectiei de Limba si Literatura
Japoneza de la Universitatea din Bucuresti, plantarea unor puieti de cires la Muzeul Satului
„Dimitrie Gusti”, etc. De asemenea, în iunie, un escadron al Fortelor Navale Maritime ale
Japoniei a vizitat pentru prima data Portul Constanta si a organizat o serie de evenimente
amicale, cum ar fi o receptie la bordul navei, libera vizitare a navei de catre public, si concerte
comune, sustinute de fanfara escadronului si de fanfara Marinei Române. Începând cu 1
septembrie, data la care aniversam reluarea relatiilor diplomatice dintre Japonia si România,
guvernul Japoniei a luat masura ridicarii temporare, pe durata a doi ani, a vizelor pentru cetatenii
români care calatoresc în Japonia. Prin aceasta masura, sper ca schimburile comerciale si
turistice dintre cele doua tari sa fie mult mai bine promovate.
Japonia s-a bucurat, în mod traditional, de relatii cordiale cu România în domeniile
dialogurilor politice, economiei, cooperarii economice, culturii, etc.
În domeniul dialogurilor politice, as dori sa subliniez faptul ca relatiile dintre Japonia si
România nu sunt numai, traditional, unele de prietenie, dar cele doua tari sunt si parteneri

87
importanti, care împartasesc valorile fundamentale, precum libertatea si democratia, si care
coopereaza strâns în problemele regionale si internationale. Dupa Revolutia din 1989, România a
trecut cu succes printr-o schimbare de regimuri, de la un regim comunist de peste patruzeci de
ani, la democratie, si s-a alaturat NATO si Uniunii Europene, în urma unor reforme însotite de
sacrificii. În prezent, România îsi îmbunatateste statutul international prin sporirea importantei
sale geostrategice ca forta de stabilitate în regiunea Europei de sud-est si la frontierele rasaritene
ale NATO si ale Uniunii Europene, prin contributia sa militara la pacea si stabilitatea unor tari
precum Irakul sau Afghanistanul, si prin asumarea unui rol activ în procesele decizionale din
cadrul UE, având a saptea reprezentare, ca marime, din Uniune. Este deosebit de util sa
întretinem un dialog activ cu România si sa abordam împreuna nu numai chestinile bilaterale, ci
si probleme comune internationale, cum ar fi criza economica, schimbarile climatice, dezarmarea
nucleara si neproliferarea armelor nucleare, constructia pacii, dezvoltarea si saracia. De
asemenea, am dori ca acest dialog cu România sa continue si în viitor. Are deja loc un dialog la
nivel înalt între ministrii de externe ai celor doua tari, de tipul consultarilor politice si discutiilor
pe tema dezarmarii si neproliferarii armelor nucleare, dar am dori sa adâncim acest gen de
dialoguri la nivel înalte si sa-l extindem si în alte domenii.
În privinta economiei, prezenta industriilor noastre manufacturiere în România a crescut.
Avem aici saptesprezece companii si douazeci si patru de fabrici, unde lucreaza peste douazeci
de mii de români, în domeniul pieselor auto, etc. De curând, am avut vizite ale oficialilor la nivel
înalt din domeniul economiei si ale misiunilorde afaceri ale celor doua tari si am auzit ca se fac
demersuri pentru o colaborare între Camerele de Comert ale Japoniei si României. Sper ca aceste
schimburi vor dezvolta si mai mult relatiile economice dintre cele doua tari. Pentru atingerea
acestui obiectiv, sper ca România sa-si îmbunatateasca mediul de afaceri, inclusiv infrastructura.
În ce priveste cooperarea economica, de la Revolutia din Decembrie 1989, Japonia a sustinut
eforturile de reforma întreprinse de România pentru a ajunge la democratie si a face tranzitia spre
economia de piata, prin Asistenta Oficiala pentru Dezvoltare (ODA), acordata sub forma
împrumuturilor în yeni, a împrumuturilor nerambursabile, a cooperarii tehnice, în domenii
precum infrastructura, promovarea industriilor, comertului exterior si investitiilor, ca si sub
forma asistentei pentru îndeplinirea standardelor de mediu etc. Japonia saluta integrarea
României în Uniunea Europeana, în ianuarie 2007, un succes ce simbolizeaza încheierea
procesului de tranzitie politica din România, precum si cresterea standardelor economice.
Datorita dezvoltarii sociale si economice, Japonia si-a încheiat cooperarea tehnica cu România,
în luna martie a acestui an, inclusiv trimiterea de Voluntari ai Cooperarii Internationale Japoneze
(JOCV).

88
 În viitor, am dori sa promovam cooperarea, pentru a adânci si mai mult întelegerea
importantei pe care schema de asistenta a Japoniei o are pentru eforturile României de a deveni
tara donatoare.
În domeniul cultural, la sosirea mea aici, am fost surprins de interesul foarte mare aratat de
români culturii si limbii japoneze. Cred ca este de datoria mea sa le ofer românilor un acces cât
mai neîngradit la înalta cultura japoneza si la studiul limbii japoneze, raspunzând astfel
interesului lor deosebit. „Programul Voluntarilor Culturali Japonezi”, care trimite voluntari în
institutiile de educatie si în ONG-urile din România, a fost lansat anul acesta. Acesti voluntari au
misiunea de a introduce cultura urbana japoneza, precum anime sau manga, dar si pe cea
traditionala, si de a preda limba japoneza. Prin acest program, schimburile dintre Japonia si
România la nivelurile de baza au devenit mai active.
În acelasi timp, în acest an de sarbatoare, am organizat peste cincizeci de evenimente
culturale. Evenimentul care va încheia aceasta serie este un spectacol de teatru de papusi
traditional japonez, care va avea loc la Teatrul Odeon, pe 30 noiembrie. De asemenea, la
Televiziunea Româna se va difuza, pe 23 decembrie, o emisiune despre „Anul Prieteniei
Japonia-Tarile Dunarene 2009”, si mi-as dori sa o urmariti cu placere. Îmi exprim totodata
dorinta de a promova si proiecte pe termen lung, cum ar fi un schimb intelectual între Japonia si
România, contribuind astfel la viitorul relatiilor dintre cele doua tari.
Sper ca, prin acest an aniversar, relatiile dintre cele doua tari sa se dezvolte si mai mult, nu
numai în domeniul cultural, ci si în alte domenii.
În urma victoriei nete a Partidului Democratic din Japonia, în alegerile generale din luna
august, a avut loc o importanta schimbare de guvernare, pentru prima data de la instaurarea
democratiei în Japonia, odata cu instalarea în functie a cabinetului dlui Hatoyama. În discursul
sau din Dieta, ca si în cuvântarea tinuta cu prilejul celei de 64-a Sesiuni a Adunarii Generale
ONU, dl Prim Ministru Hatoyama a afirmat ca Japonia va depune eforturi deosebite pentru a
deveni un „pod” ce uneste lumea si a identificat cinci provocari la care, în calitatea sa de „punte
de legatura” a lumii, Japonia intentioneaza sa raspunda: criza economica globala, pericolul
încalzirii globale, dezarmarea nucleara si neproliferarea armelor nucleare, constructia pacii,
dezvoltatea si saracia, si constituirea unei Comunitati est-asiatice. As dori, de asemenea, sa
mentionez ca filosofia politica a noului Prim Ministru se numeste „Yuai” (care s-ar traduce prin
„Fraternitate”), el mostenind-o de la bunicul sau, Ichiro Hatoyama, Prim Ministru al Japoniei la
sfârsitul anilor 1950. La rândul sa, Ichiro Hatoyama a fost influentat de Contele Richard von
Coudenhove-Kalergi, fondatorul miscarii Pan-europene si asa-numitul parinte al Uniunii
Europene. „Yuai” este un mod de gândire care respecta atât libertatea si demnitatea individuala a
fiecarei persoane, cât si libertatea si demnitatea celorlalti. Într-adevar, observ o rezonanta

89
deosebita între acest concept si actuala schimbare în filosofia liderilor europeni. Înteleg ca, în
România, 6 decembrie este data la care va avea loc votul final în alegerile prezidentiale si ca
noul guvern va fi instalat curând dupa aceea. Japonia, sub guvernarea Primului-ministru dl.
Hatoyama, doreste sa dezvolte în continuare relatiile bilaterale si sa abordeze numeroase
probleme internationale, împreuna cu noul guvern al României.

Relatiile dintre Japonia si Romania

1. Istoria relatiilor bilaterale dintre Japonia si Romania

1902 ES Dl. Makino, Ministru extraordinar si plenipotentiar al Japoniei la Viena, a trimis o

scrisoare exprimand dorinta stabilirii relatiilor diplomatice intre Japonia si Romania, adresata ES
Dl. Ghica, Ministru extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Viena

1917 Ministerul Afacerilor Externe al Romaniei a hotarat deschiderea la Tokyo a Legatiei

Romaniei

1921 Ministrul extraordinar si plenipotentiar al Romaniei soseste la post la Tokyo

1922 Ministrul extraordinar si plenipotentiar al Japoniei soseste la post la Bucuresti

1944 Intreruperea relatiilor diplomatice

1959 Reluarea relatiilor diplomatice. Romania il numeste pe Dl. Pavel Silard Ministru
Extraordinar si Plenipotentiar al Romaniei in Japonia (cu resedinta la Jakarta), iar Japonia il
numeste pe Dl. Suemitsu Kadowaki Ministru Extraordinar si Plenipotentiar al Japoniei in
Romania (cu resedinta la Moscova).

1964 Ridicarea nivelului relatiilor de la Legatie la Ambasada

2. Relatille dintre Japonia si Romania

90
 Intre Japonia si Romania exista o relatie de prietenie traditionala. Acest lucru se datoreaza
faptului ca Japonia si Romania sunt la o mare distanta una de alta, din punct de vedere geografic,
asa incat nu au fost confruntate cu acele probleme care apar in mod obisnuit intre doua tari
vecine. Mai mult, Japonia este perceputa in Romania ca fiind o tara asiatica foarte puternica din
punct de vedere economic, care a realizat o remarcabila revenire economica dupa cel de-al
Doilea Razboi Mondial. De asemena, produsele electronice si masinile produse in Japonia sunt
foarte apreciate in Romania.

Dupa Revolutia din decembrie 1989, Japonia a sprijinit activ procesul de democratizare in
Romania si trecerea la o economie de piata, fiind foarte apreciata din acest motiv de catre
poporul roman. Dupa aderarea Romaniei la NATO si UE, Japonia si Romania au colaborat strans
in probleme regionale si globale, ca parteneri importanti care impartasesc aceleasi valori
fundamentale ca: democratie sau drepturile omului.

In anul 2009 se implinesc 50 de ani de la reluarea relatiilor diplomatice dintre Japonia si

Romania. Pe data de 13 ianuarie, a avut loc un schimb de mesaje de felicitare intre Primul
Ministru Taro ASO si Primul Ministru Emil BOC. Cu aceasta ocazie, s-a stabilit de comun acord
ca relatiile bilaterale de prietenie sa se dezvolte pe mai departe.

Relatiile economice intre Japonia si Romania

Relatiile economice romano-japoneze de pana acum, gandind din perspectiva potentialului

latent al fiecarei tari, nu se poate spune ca sunt suficiente nici ca volum comercial, nici ca volum
al investitiilor. Cu toate acestea, in Romania se face remarcata prezenta industriei manufacturiere
japoneze, prin 17 companii (in total 24 de unitati de productie), la care sunt angajati in total
23.000 de romani, inclusiv firme preluate de catre companii japoneze. principalii investitori sunt
in domeniul productiei de componente auto, iar in ultima vreme oamenii de afaceri jaonezi au
inceput sa acorde atentie Romaniei ca piata de desfacere.

Exista Comitetul Bilateral Economic Romano-Japonez, ca reprezentant al mediului de afaceri

din cele doua tari, ai carui membri sunt firme japoneze private, precum E & M, Itochu
Corporation, Calsonic Kansei, Jtekt, Makita, Marubeni Corporation, Mitsui & Co., Mitsubishi
Corporation, Bank of Tokyo-Mitsubishi UFJ, YKK. (aprilie 2008)

Schimburile comerciale intre Japonia si Romania

91
 Exporturi japoneze catre Romania (mii. USD)

2006 2007 2008

Produse (%)
Valoare Valoare Valoare
Mijloace de transport 59,426 102,107 236,846 53.2
Autoturisme 14,194 59,205 191,382 43.0
Componente auto 44,570 41,889 43,527 9.8
Echipamente electrice 76,449 79,255 94,568 21.2
Circuite electrice 49,016 46,891 46,144 10.4
Masini si echipamente 19,658 36,693 58,482 13.1
Echipamente pentru
3,106 7,420 14,282 3.2
prelucrarea metalelor
Pompe si centrifuge 4,578 6,880 5,107 1.1
Produse din anumite materiale 16,449 18,644 26,072 5.9
Otel 6,089 4,236 7,970 1.8
Produse metalice 4,755 6,502 7,312 1.6
Produse chimice 5,778 6,627 9,715 2.2
TOTAL 188,153 255,737 445,146 100

Importuri din Romania (mii. USD)

2006 2007 2008

Produse (%)
Valoare Valoare Valoare
Imbracaminte si accesorii 54,690 61,767 69,813 32.3
Materii prime 70,175 85,624 60,303 27.9
Lemn 69,258 83,890 59,700 27.7
Produe chimice 6,600 6,536 14,456 6.7
Medicamente 2,845 3,911 9,391 4.4
Produse din anumite materiale 9,758 12,958 10,645 4.9
Produse din lemn altele decat
6,789 9,331 4,553 2.1
mobila
Masini si echipamente 6,645 6,785 8,885 4.1
Mijloace de transport 2,629 8,054 8,575 4.0
Componente auto 2,467 7,910 7,804 3.6
Mobila 4,181 6,040 7,692 3.6
Genti 2,070 5,380 5,553 2.6
TOTAL 183,658 223,123 215,817 100

92