Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Usturoiul - Allium sativum - Ceapa - Allium cepa. Exista vreun aliment biblic atât
de puternic încât sa va poata apara de ciuma bubonica? Atât de puternic încât
oamenii de stiinta sa-1 testeze contra SIDA? Atât de puternic încât sa poata
vindeca un brat estropiat, uscat, paralizat? Atât de puternic încât batrânii,
bolnavii, cei suferinzi de tot felul de infirmitati sa fie transformati, din invalizi
fara speranta care abia îsi pot târsi talpile câtiva pasi, în oameni robusti si
energici, capabili sa alerge, sa dea cu piciorul, sa sara si sa tina pasul cu oricine?
In mod incredibil, EXISTA si îl veti gasi - nu în dulapiorul cu medicamente, ci în
gradina de zarvaturi!
In Tara Sfânta cresc cam saizeci si sapte de soiuri de usturoi (Allium sativum),
astfel încât nu e deloc ciudat
ca
evreilor li s-a format gustul pentru aceasta planta. Vestitul oras de odinioara
Escalom, din Palestina, este denumit literalmente dupa o specie de usturoi, salot
(în latina , Allium ascalonicum) . O masa tipica a evreilor din Antichitate, începea
cu un aperitiv constând din andive, laptuci si ridichi, care se înmuiau într-un
amestec de untdelemn de masline, usturoi tocat, sare si otet (mujdei) si erau
savurate cu mare placere.
Talmudul - cele treizeci si noua de carti cu comentarii biblice care interpreteaza
legile din Biblie, datând din secolul întâi - îndruma ca multe genuri de mâncare
sa fie asezonate regulat cu usturoi, pentru a alunga bolile care se pot ivi de la
mâncarea stricata. De asemenea, evreii agatau usturoiul de stâlpii usilor, pentru a
alunga influentele negative. O asemenea mentalitate poate parea învechita, dar se
întâmpla - dupa cum a demonstrat stiinta moderna -ca aburii sulfurosi puternici
emanati de usturoi sa
ucida bacteriile si virusii - dezinfectând aerul, trupul si orice lucru cu care mai
intra în contact.
Egiptenii, evreii, grecii si romanii din Antichitate mâncau si foloseau cu totii
usturoiul, pe plan medicinal, pentru o ampla gama de maladii. Documentele
scoase la lumina de arheologi, arata ca
- usturoiul se folosea pe scara larga: "
1. ca infuzie (ceai) pentru reducerea febrei;
2. ca decoct, pentru intestinele descuiate;
3. ca prisnita, pentru umflaturile dureroase;
4. ca frectie, pentru întinderile de muschi sau de ligamente;
5. ca tinctura, pentru parazitii intestinali;
6. ca tonic general, pentru ameliorarea starii inimii si fortificarea digestiei. In
medicina Egiptului antic, un anume Hesy Re, Sef al Dentistilor si Medicilor în
jurul anului 2600 î,Ch., plomba cariile cu usturoi zdrobit! In vremea aceea,
domnea ideea ca un dinte stricat trebuie pastrat cu orice pret, în loc de a fi scos.