Mihaela Gutu 1

Tema 2. Analizatorul vizual.

2.1. Principii fizice de optica. Refractia luminii. Aplicatii ale principiilor de refractie ale lentilelor. Distanta focala a unei
lentile. Formarea imaginii in cazul lentilelor convexe. Masurarea puterii de refractie a unei lentile-“dioptria”.
Refractia luminii
Indicele de refractie al unei subst.transparente-razele de lumina se deplaseaza prin aer cu o viteza de 300000km/sec, prin solide si
lichide transparente viteza e mai mica. Indicele de refractie al unei subst.transparente este raportul intre viteza luminii din aer si
viteza luminii prin subst.respectiva. Pt aer, indicele de refractie=1.
Refractia razelor de lumina la interfata a 2 medii cu indici de refractie diferiti-cind un fascicul de raze de lumina vine in contact
cu o interfata perpendiculara pe directia de deplasare a fasciculului, razele patrund in cel de-al 2-lea mediu fara a devia de la
traiectul lor. Unicul effect-reducerea vitezei de transmitere si de scurtarea lungimii de unda.
Cind razele de lumina trec printr-o interfata unghiulara, acestea sint deviate daca indicii de refractie ai celor 2 medii sint diferiti.
Razele trec din aer, care are indicele de refractie 1, intr’un bloc de sticla care are indicele de refractie 1,50. Cind fasciculul de raze
vine in contact cu interfata unghiulara, marg.lui inferioara vine in contact cu sticla inaintea marg.sup. Frontul de unda din reg.sup a
razei va continua sa se deplaseze cu o viteza de 300.000km/sec, in timp ce razele care au patruns in sticla se deplaseaza cu viteza de
200.000km/sec. Se formeaza un declaj intre reg.sup a frontului de unda si cea inf, care se deplaseaza in urma celei sup, astfel incit
frontal de unda nu mai e vertical, ci deviat in unghi spre dreapta. Deoarece directia de deplasare a luminii e intotdeauna
perpendiculara pe planul frontului de unda, fasciculul de lumina e deviat spre inf. Aceasta deviere a razelor luminoase la nivelul
unei interfete unghiulare-refractie. Gradul refractiei creste proportional cu:
1.raportul indicilor de refractie ai celor 2 medii transparente;
2.unghiul dintre interfata si frontul de unda;
Aplicatii ale principiilor de refractie ale lentilelor
O lentila convexa focalizeaza razele de lumina-razele care trec prin centrul lentilei sint perfect perpendiculare pe suprafata
acesteia si trec prin lentila fara suferi fenomenul de refractie. Spre marginile lentilei, razele de lumina vin in contact cu interfata sub
un unghi progresiv mai mare. Cu cit razele sint situate mai mult catre exteriorul fasciculului, cu atit acestea sint mai mult deviate
spre centrul lentilei, fenomen numit-convergenta razelor. Cantitativ, jumatate din deviere se realizeaza in momentul patrunderii
razelor in lentila, iar celalalta jumatate la iesirea acestora de partea opusa a lentilei. In cazul in care lentila are curbura adecvata,
toate razele paralele de lumina care traverseaza fiecare parte a lentilei vor fi deviate astfel incit sa treaca printr-un singur punct
denumit-punct focal.
O lentila concava determina divergenta razelor de lumina-razele care patrund in lentila prin centrul acesteia sint perpendiculare
pe interfata, astfel incit nu sint refractate. Razele de la marg.lentilei patrund in lentila inaintea razelor din centru. Efectul e opus celui
constatat in cazul lentilelor convexe si determina indepartarea razelor periferice de razele care trec prin centrul lentilei. O lentila
concave determina divergenta razelor de lumina, iar o lentila convexa determina convergenta acestora.
Lentilele cilindrice deviaza razele de lumina intr’un singur plan-comparatie cu lentilele sferice- lentila cilindrica deviaza razele
care patrund in cele 2 zone laterale ale sale, dar nu si razele care patrund la nivelul extremitatilor sup si inf ale lentilei. Deviatia se
realizeaza intr’un plan, insa nu si in celalalt. Razele paralele sint deviate catre o linie focala. Razele de lumina care trec printr’o
lentila sferica sint refractate la nivelul tuturor marginilor lentilei spre raza centrala, iar toate razele sint deviate catre un punct focal.
Lentilele cilindrice concave determina divergenta razelor de lumina numai intr’un singur plan iar lentilele cilindrice convexe
determina convergenta razelor intr’un singur plan.
2 lentile cilindrice dispuse in unghi drept una fata de alta indeplinesc aceeasi functie ca si o lentila sferica cu aceeasi putere de
refractie.
Distanta focala a unei lentile
Distanta masurata in spatele unei lentile convexe, la care razele paralele de lumina converg intr’un punct focal comun-distanta
focala a lentilei. Razele care patrund in lentila convexa nu sint paralele ci sint divergente, deoarece originea luminii este o sursa
punctiforma situate in apropierea lentilei. Deoarece razele sint divergente, acestea nu sint focalizate la aceiasi distanta de lentila ca si
razele paralele. Cind int’o lentila convexa patrund raze de lumina divergente, acestea sint focalizate in partea opusa a lentileo la o
distanta mai mare decit in cazul razelor paralele.
Cind razele de lumina divergente care patrund intr’o lentila convexa cu o raza de curbura mult mai mare, distanta fata de lentila la
care razele sint focalizate e aceeasi ca si distanta din prima lentila, in care lentila e convexa, insa razele sint paralele. Atit razele
paralele cit si razele divergente pot fi localizate la aceeasi distanta in spatele lentlei, cu conditia modificarii convexitatii lentilei.
Relatia dintre distanta focala a lentilei, distanta fata de sursa punctiforma de lumina si distanta de focalizare e exprimata de
formula: 1/f=1/a+1/b
f-distanta focala a lentilei pt razele paralele
a-distanta dintre lentla si sursa punctiforma de lumina
b-distanta de focalizare in partea opusa a lentilei
Formarea imaginii in cazul lentilelor convexe
O lentila convexa si 2 surse punctiforme de lumina dispuse in partea stinga- razele luminoase trec prin centrul unei lentile convexe
fara a fi refractate, razele din fiecare sursa punctiforma de lumina sint focalizate intr’un punct din partea opusa a lentilei, liniar cu
sursa punctiforma si cu centrul lentilei. Orice obiect din fata lentilei reprezinta in realitate un mosaic de surse luminoase
punctiforme. Unele dintre aceste surse sint foarte stralucitoare, altele au intensitate foarte redusa, iar culoarea lor variaza. Fiecare
sursa luminoasa punctiforma de la nivelul obiectului e focalizata intr’un punct separate din partea opusa a lentilei, punct situate pe
axul central al lentilei. Daca la o distanta egala cu distanta focala a lentilei e plasata o foaie alba de hirtie, poate fi observata o
imagine a obiectului, insa e rasturnata fata de obiectul initial, iar cele 2 margini laterale ale imaginii sint inversate.
Masurarea puterii de refractie a unei lentile-“dioptria”
Cu cit e mai mare gradul de deviere a razelor luminoase de catre o lentila, cu atit puterea de refractie a lentilei e mai mare. Puterea
 Mihaela Gutu 2
de refractie e masurata in dioptrii. Puterea de refractie a unei lentile, in dioptrii, e egala cu 1 metru impartit la distanta focala a
lentilei. O lentila sferica care determina convergenta razelor paralele de lumina intr’un punct focal situat la 1 metru in spatele ei are
o putere de refractie de +1 dioptrie. Daca lentila e capabila sa devieze razele paralele de lumina de 2 ori mai mult in comparative cu
o lentila cu puterea de +1 dioptrie, atunci are puterea de refractie de +2dioptrii, iar razele sint focalizate intr’un punct situate la 0,5
metri in spatele lentilei. O lentila capabila sa determine convergenta razelor paralele de lumina intr’un punct focal localizat la numai
10cm in spatele ei are o putere de refractie de +10dioptrii.
Puterea de refractie a lentilelor concave nu poate fi exprimata sub forma distantei focale masurate in spatele lentilei, deoarece
razele de lumina sint divergente si nu focalizate intr’un punct. In cazul in care o lentila concave determina divergenta razelor in
aceiasi masura in care o lentila convexa de 1 dioptrie determina convergenta acestora, atunci lentila concave are o putere dioptrica
de 1.
Lentilele concave neutralizeaza puterea de refractie a lentilelor convexe. Prin plasarea unei lentile concave de 1 dioptrie, imediat
in fata unei lentile convexe de 1 dioptrie, se obtine un sistem de lentile cu putere de refractie nula.
Puterea de refractie a lentilelor cilindrice e aceiasi ca si puterea de refractie a lentilelor sferice, numai ca trebuie precizata axa
lentilei cilindrice alaturi de puterea acesteia. Cind o lentila cilindrica focalizeaza razele paralele intr’o linie focala situate la 1 metru
in spatele lentilei, are puterea de +1dioptrie. Daca o lentila cilindrica de tip concave determina divergenta razelor de lumina la fel ca
si o lentila cilindrica de tip convex de +1dioptrie determina convergenta, aceasta are puterea de -1dioptrie. Cind linia de focalizare e
orizontala, axa lentilei e la 0 grade. Daca linia e verticala-axa e de 90grade.

2.2 Optica oculară. Globul ocular este similar unui aparat fotografic. Mecanizmul ,,acomodării”. Diametrul pupilar.
Erori de refracție. Acuitatea vizuală. Determinarea distanței unui obiectiv față de ochi ,, percepția profunzimii”.
Oftalmoscopul.
Globul ocular este similar unui aparat fotografic
Poate fi echivalat cu o cameră fotografică obișnuită pentru că are un sistem de lentile, un sistem de deschidere variabilă
(pupila) și retina care corespunde filmului fotografic. Sistemul de lentile se conpune din interfețe ce refractă lumina :
1. Interfața din aer si suprafața anterioară corneei;
2. Interfața dintre suprafața posterioară a corneei și umoarea apoasă ;
3. Interfața dintre umoarea apoasă și supafața anterioară a cristalinului;
4. Supafața anterioară a cristalinului și umoarea vitroasă.
Ochiul redus. Refracțiunea ochiului normal poate fi simplificată si reprezintă ca ,,ochi redus”. La ochiul redus există o
singură suprafață de reacție, care facarul real la 17 mm în față retinei și 59 dioptrii. Cea mai mare parte din puterea de
refarcție a ochiului nu este datorată cristalinului, i suprafeșei anterioare a corneei;aceasta din cauza că indicile de rafarcție a
corneei este mul diferit de cel al aerului, puterea de refarcție a cristalinului este de numai 20d.
Formarea imagini pe retină. Sistemul de lentile din ochi focalzează imaginea pe retină în exact aceeaș manieră în care o
lentilă de sticlă poate focaliza o imagine pe o foaie de hîrtie. Imaginea unui obiect pe ritină este răsturnată și inversată. Totuși
creerul percepe obiectele de poziție a lor firească, în ciuda orientîrii inversate de pe retină și aceasta deoarece el este învățat să
perciapă o imagine inversată ca pe o imagine normală.
Mecanismul ,,acomodării”.
Puterea de refracție a cristalinului poate să crească în mod voluntar de la 20D la 34D la copilul mic. Pentru a realiaza aceasta,
forma cristalinului se schimbă, el transformînduse dintro lentilă convexă în foarte convexă. La persoanele tinere cristalinul
este format dintro capsulă puternic elastică umplută cu fibre vîscoase, proteice dar transparente. În stare relaxată fară nici o
tensiune aprope sferică, aproximativ 70 de ligamente zonule se atașează radiar în jurul cristalinului trăgînd de marginea
acetuia către extrimitățile anterioare ale retinei. Aceste legamente sunt în mod constant tensionate prin tracțiune
elasticădatorită legăturilor dintre legamenteși corpul ciliar. La ochiul repaus, tensiunea legamentelor menține cristalinul
relativ aplaziat. La locul intersecției al ligamentelor pe corpul ciliar se găsește mușchiul ciliar care are două categorii de fibre
musculare netede : fibrile radiare și și fibrele irculare meridionale. Fibrele circulare sunt aranjate circular în jurul
cristalinului cind ele se contractă , acționează ca un sfincter șia stfel scade diametrul cercului de intersecție a ligamentelor
cristaliniene.deci contracția ambelor grupe de fibre musculare ciliare relaxează ligamentele capsulei cristalinieneiar forma
cristalinului devinemai aprope de cea sferică.
Controlul autonom al acomodației. Mușchiul ciliar este controlat aprope în întregime de sistemul nervos parasimpatic.
Stimularea nervilor nervoși parasimpatici determină contrcția mușchiului ciliar, care relaxeza legamenntele cristalinului și
crește puterea de refracție. Dacă un obiect situat la distanță se paropie de ochi, numărul inpulsurilor parasimpatice care
influențează mușchiul ciliar crește.

Prezbiopia. Pe măsură ce persoana înainteză în vîrdtă, critalinul crește și se îngroșează, elasticitatea sa scade. Tot așa scade
și capacitatea cristalinului de ași modifica forma, iar puterea de acomodație scade de la aproximativ 14 D la copil la 2 d la
vîrsta de 45-50 ani și la aproape 0 D la vîrsta de 70 ani, cristalinul devine total neacomodativ- ceea ce se numește prezbiopie.
Persoanele învîrstă trebuie să poarte ocilari culentile bifocale.
Diametrul pupilar
Rolul principal al irisului este să crească fluxul dde lumină care intră în ochi în tinpul întunericuluiși sîl scadă cînd lumina
este puternică, între 1,5mmși 8 mm, cantitatea de lumină care intră în ochi variază aproximativ 30 de ori.
 Mihaela Gutu 3
Erori de refracție
Emetropia. Ochiul este considerat normal sau ,,emetrop ”dacă raze de lumină care vin de la obiectele mi îndepărtate
focalizate pe retină cind mușchiul ciliar este complet relaxat.
Hipermetropia.ca lipsa vederii de departe, glob ocular pre scurt, unui sistem dioptric cristalinian prea slab, atunci cind
mușchiul ciliar este relaxat, razele paralele de lumină nu sunt înclinate suficient de către sistemul cristilian.
Miopia.În miopie sau lipsa vederii la distanță cînd mușchiul ciliar complet relaxat, razele de lumnă care vin de la distanță
sunt localizate în fața retinei.
Corelațiacu lentile a miopiei și a hipermetropiei. În cazul miopiei poate fi neutralizată prin plasarea în fașî a ochiului a
unei lentile sferice concave, care va produce divergența razelor. Hipermetropie adică la care puterea de reracșie este prea
slabă , vederea anormală poate fi corectatăprin adăugarea în față a ochiului a unei lentile convexe.
Astigamatizmul:
Astigamtizmul este o eroare de refracșie a sistemului de lentile determinată de forma alungită a corneei sau mai rar de
forma alungită a cristalinului, lentila asemănătoare unui ou. Gradul de curbă al axului lung este mai redus decit gardul de
curbăal axului mai scurt. Puterea acomodativă a ochiului nu poate niciodata să compenseze astigmentul deoarece în timpul
acomodării curba cristalinului se modifică în mod egal în toate planurile.
Corecția astigmatizmului cu lentile cilindrice.pentru a obține corecția astigmatizmului este necesar să găsim prin încercări
repetate, o lentilă sferică ce poate corecta defatul întrunuldin plane, apoi cu lentila cilindrică adăugată se va corecta eroarea de
refracție și în celălalt plan, este necesară determinarea acsei și a puterii lentilelor cilindrice necesare. Una din aceste metode
se bazează pe utilizarea barelor paralele și de culoare neagră.
O caracteristică esențială a lentilelor de contact este aceea că ele enuleaz aproape în întregime refarcția care în mod normal
apare la fața anterioară a corneei transparente deoarece lacrimile dintre cornee și lentilele de contact au un indice de refracție
aproape egal cu cel al corneei. Lentilele de contact au si ele multe avantaje:
1. Lentilele se orientează odată cu ochiiceea ce mărește cînpul vizualal vederii clare
2. Lentilele de contact afectează puțin mărirea obiectelor pe care o persoană le vede prin aceasta pe cînd lentilele plasate la
mai mulți centimetri în fața ochilor, pe șîngă corecția focarului, afectează și marirea imaginii.
Cataracta:
Cataracta reprezintă o afecțiune fregventă a ochiului care apare mai ales la persoanele în vîrstă, opacifierea unei sau mai
multor zone din cristalin are loc denaturarea proteinelor din unele fibre cristaliniene.
Acuitatea vizuală.
Lumina care vine de la o sursă luminoasă punctiformă îndepărtată ar trebui să focalizeze pe retină într-o zonă infinit de mică.
Dar sistemul refrigirent al ochiului nu este perfect asa că un asemenea punct (spot) retinian are de obicei un diametru de
aproape 11 micrometri. Diametrul mediu al conurilor din regiunea foveei retiniene o porțiune centrală a retinei în care
vederea este dezvoltată la maximete de aproximativ 1,5 micrometri ceea ce reprezintă o șăptime din diametrul spotului
luminos. Acuitatea vizuală se consideră drept capacitate acestuia de a discrimina două puncte luminoase, este în jur de 45
sec.de arc. Aceasta înseamnă cî o persoană cu acuitatea vizuală normală, privind două puncte situate la 10 metri distanță, le
vede clar separate numai dacă ele se găsesc la o distanță unul de celălalt de 1,5-2mm. Acuitatea vizuală se va manifesta numai
pe trei grade de cîmp vizual.

Metodele clinice de măsurare a acuității vizuale. Optotipul pentru determinarea acuității vizuale este plasat la 5 m de
persoana examinată și dacă aceasta vede cu claritate literele. Metoda clinică de exprimare a acuității vizuale este de a utiliza o
fracție matematică care reprezintă rapotul dintre acuitatea vizuală a persoanei și cea a unei alte persoane sănătoase.
Determinarea distanței dintre un obiect și ochi- percepția profunzimii.
Aparatul vizual normal percepe prin cîteva mijloace diferite. Este cunoscut ca percepție profunzimii. Două din aceste căi
sunt: 1. Mărimea imaginii obiectilor cunoscute pe retină și 2. Fenomenul stereoscopiei.
Determinarea distanței pe baza mărimii imaginilor retininei ale obiectelor cunoscute. Dacă cineva că persoana pe care o
vede are 1,8m înălțime el poate să determine cît de departe este persoana prin mărirea imaginei acelei persoanepe retină. El
nu se gîndește la dimensiunele persoanei dar creerul său a învățat să calculeze automat distanțele la care obiectele se găsesc
față de ochi, prin compararea mărimii acestora cu mărimile obiectelor dja cunoscute.
Determinarea distantei prin fenomenul de paralaxa dinamica-daca o persoana priveste la distanta cu ochii complet
nemiscati, aceasta nu percepe fenomenul de paralaxa dinamica, insa cind persoana isi roteste capul intr’o parte sau alta,
imaginea obiectelor din apropiere se deplaseaza rapid pe retina, in timp ce imaginile obiectelor aflate la distanta ramin
aproape complet stationate. Utilizind mecanismul de paralaxa dinamica, pot fi determinate distantele relative pina la diferite
obiecte, inclusiv cind e utilizat un singur ochi.
Determinarea distanței prin stereoscopie-Viderea binoculară.datorită faptului că cei doi ochi sunt la distanță ceva mai
mare de 5 cm unul de celălalt, imaginile pe cele două retine sunt diferite una de cealălaltă, adică un obiect situat la 2 cm în
fața nasului formează o imagine prin retină temporală a fiecărui ochi în timp ce un obiect mai mic aflat la odistanță 5 m în fața
nasuluiforează două imaginiîn puncte corespunzătoaresituate la mijlocul fiecărei retine. Totuși sterosopia este virtualinutilă
pentru percepția profunzimii la distanșe dincolo de 50m.
Instrumente optic – oftalmoscopul
Oftalmoscopul este un instrument inportant utilizat de medic pentru privi interiorul ochiului unei altei persoane și să vadă
cu claritate retina. Dacă pe retină unui ochi emetrop există o pată de lumină razele de lumină de la acest spot diverg către
 Mihaela Gutu 4
sistemul refrigerent al ochiului respectiv și după cel traversează devi paralele între ele deoarece retina este localizată înapoia
cristalinului exact la distanșa focală. Apoi cînd acest fascicul de raze paralele pătrunde în irnteriorul unui ochi emetrop al altei
persoane ele vor focaliza din nou pe retina celeilalte persoane deoarece și retina acestia se află situată la o distanță focală
înapoia cristalinului.astfel dacăretina unei persoane este făcută să emită lumină imaginea retinei sale se va localiza pe retina
observatorului. Lumina reflectată de retină poate fi văzută prin simpla apropire a ochiului observatorului de ochiul examinat.
Pentru a ilumina retina pacientului, razele lminoase provenite de la un bec sunt reflectate în interiorul ochiului examinat prin
intermediul unei oglinzi înclinate sau a unei prisme, plasate în fața ochiului examinat. Retina este iluminată prin pupilăiar
observatorul se uită prin aceiaș pupilă peste marginile unie oglinzi sau prisme, sau printo prismă de construcție potrivită în așa
fel încît lumina să nu intre în pupilăsub un anumit unghi, ci paralel cu axa care unește cele două pupile.

2.3. Sistemul lichidian ocular-lichidul intraocular. Formarea umorii apoase la nivelul corpului ciliar. Circulatia
intraoculara a umorii apoase. Presiunea intraoculara.
Sistemul lichidian ocular-lichidul intraocular
Ochiul este plin cu lichid intraocular care mentine o presiune suficienta in inter, globului pt a il pastra destins. Fluidul este
impartit in umoare apoasa si umoare vitroasa(corp vitros).
Umoarea apoasa (UA) este un lichid liber care circula liber in timp cea vitroasa este o masa gelantinoasa intarita de o retea
fibrilara compusa din proteoglicani. UA este incontinuu formata si reabsorbita, ea regleaza volumul si presiunea totala a
lichid intraocular.
Formarea umorii apoase la nivelul corpului ciliar
In fiecare minut se formeaza in ochi 2-3 ml de UA, este secretata de procesele ciliare care sint niste pliuri proiectate din
corpul ciliar. Arhitectura plicaturata a proceselor ciliare face ca suprafata lor sa fie de 6 m patrati la ficeare ochi. UA se form
prin secretia activa a epit ciliar care captuseste procele ciliare, secretua incepe cu transp active al ionilor de sodium in spatiile
dintre cel epiteliale.. ionii de NA trag dupa ei pe cei de Cl si de bicarbonate pt a mentine neutralitate electrica. Ei determina
osmoza apei din tes subiacent inspre aceleasi spatii intercelulale epiteliale.
Circulatia intraoculara a umorii apoase
Dupa formarea de catre procesle ciliare UA circula printre lig. Cristalinuli, apoi prin pupila si in final ajunge in camera
anterioara a ochiuli. Lichidul patrunde in unghiul dintre cornee si iris apoi trece pirn reteaua trabeculara in canalul Schlemm
care dreneaza in venele extraocuare. Canalul Schlemm este o vena cu peretii subtiri care se intinde pe toata circumferinta
ochiului.
Presiunea intraoculara
Nivelul normal al presiunii intraoculare (PI) este de 15mmHg, cu limite intre 12-20 mmHg. Aceasta presiune ramine
constanta in ochiul normal. Nivelul aceste presiunii este determinate in principal de rezistenta la scurgerea UA din camera
ant. In canalul Schlemm. Aceasta rezistenta este inregistrata la traversarea retelei trabeculare la trecerea din unghiul cam ant
catre peretele canalului. Aceste trabecule prezinta mici deschideri de 2-3 micrometri
Glaucomul una dintre cauzele cele mai frecvente de orbire, o boala caracterizata prin cresterea PI. Daca PI creste peste
normal axonii nerv optic sint comprimati acolo unde parasesc globul ocular,la nivelul discului optic. Valorile anormale de
ridicate ale presiunii se datoresc crsterii rezistentii la scurgerea lichidului din spatiile trabeculare in canalul schlemm la niv
jonctiunii irido-corneene. Poate fi tratat prin administrare de picaturi in sacul conjunctical care contine principia active c
determina reducerea secretiei sau cresterea absorbtiri UA.

2.4. Anatomia si functiile elementelor structurale ale retinei.

Retina este portiunea ochiului sensibila la lumina. Ea contine conurile, responsabile de vederea colorata si bastonasele,
responsabile de vederea la intuneric. Cind conurile si bastonasele sunt excitate, semnalele sint transmise succesiv, mai intiii
prin neuronii retinei apoi prin fibrele nervului optic ajungind in final la cortexul cerebral. Straturile retinei de la exterior la
interior sunt:
(1)stratul pigmentar
(2)straturile bastonaselor si conurilor care patrund pina in stratul pigmentar
(3)membrana limitanta externa
(4)stratul nuclear extern care contine corpurile celulelor cu bastonase si conuri
(5)stratul plexiform extern
(6)stratul nuclear intern
(7)stratul plexiform intern
(8)stratul ganglionar
(9)stratul fibrelor nervului optic
(10)membrana limitanta interna
Regiunea foveola a retinei si importanta sa pentru acuitate vizuala-in centrul retinei este localizata o zona cu o suprafata
mai mica de 1mm patrat numita macula, care este capabila sa realizeze vederea cu cea mai mare acuitate a detaliilor.
Portiunea centrala a maculei,se numeste fovee. Fovea se compune in intregime numai din conuri si ei au o structura speciala
care permite perceperea celor mai mici detalii ale imaginii. De asemenea in aceasta regiune vasele de singe, celulele
ganglionare, celulele stratului nuclear intern  si straturile plexiforme sunt deplasate intr-oparte, fara sa acopere conurile;
aceasta permite luminii sa treaca nestingherit catre conuri .
Bastonasele si conurile-bastonasele sunt mai inguste si mai alungite decit conurile ambele reprezentate de urmatoarele
elemente functionale:
1)segment extern
 Mihaela Gutu 5
(2)segment intern
(3)nucleul
(4)corpul sinaptic
In segmetul extern au fost identificate substante fotochimice sensibile la lumina. In cazul bastonaselor, aceasta este rodopsina,
iar la conuri este un amestec de mai multe substante fotochimice colorate care functioneaza aproape in acelasi fel ca
rodopsina cu exceptia diferentelor in sensibilitatea spectrala .
Numarul mare de discuri prezente in bastonase si conuri- in conuri, fiecare din discuri este un pliu invaginat al membranei
celulare; la nivelul bastonaselor intilnim aceleasi pliuri dar numai la baza acestora. Rodopsina si substantele fotosensibile
pentru vederea color sunt proteine conjugate. Acestea sint incorporate in membranele discurilor sub forma de proteina
transmembranare. Segmentul intern contine citoplasma celulara obisnuita, cu organite citoplasmatice . De o importanta
particulara sint mitocondriile; in acest segment ,mitocondriile joaca un rol important furnizind energia necesara pentru
functionsarea fotoreceptorilor. Corpul sinaptic este portiunea bastonasului si conului care se conecteaza cu celulele neuronale
urmatoare, adica celulele orizontale si bipolare, care reprezinta celelalte etape ale lantului vizual. Stratul pigmentar al retinei
-pigmentul negru melanina din stratul pigmentar previne reflexia luminii peste tot in globul ocular; aceasta are o importanta
extrema pentru claritatea vederii. Acest pigment are acelasi rol in ochi ca si camera obscura a aparatului de fotografiat.
Vascularizarea retinei -sistemul arterial si coroida. Vasele de singe care vascularizeaza straturile interne ale retinei provin din
artera centrala a retinei, care patrunde in globul ocular impreuna cu nervul optic si apoi se divide in ramuri care
vascularizeaza intreaga suprafata interna a retinei. Suprafata externa a retinei este aderenta la coroida, care este un tesut bogat
vascularizat situat intre retina si sclera .

2.5. Fotochimia vederii. Ciclul visual retinian al rodopsinei si excitatia bastonaselor. Reglarea automata a sensibilitatii
retinei-adaptarea la lumina si la intuneric.
Ciclul visual retinian al rodopsinei si excitatia bastonaselor
Bastonasele si conurile contin substante chimice care se descompun in prezenta luminii si stimuleaza fibrele nervoase
care parasesc globul ocular.Substanta chimica fotosensibila din bastonase este rodopsina, in conuri-pigmentii conurilor sau
pigmenti colorati.
In segmentul extern al bastonasului se afla rodopsina sau purpura vizuala in c% 40 %. Rodopsina reprezinta o combinatie
dintre proteina scotopsina si pigmentul carotenoid retinal. Descompunerea rodopsinei are loc intr-o fractiune de secunda,cind
aceasta absoarbe energie luminoasa. Cauza este reprezentata de fotoactivarea electronilor componentei retinal al rodopsinei,
aceasta duce la modificarea formei cis a retinalului in forma all-trans. In rezultat retinalul se separa de scotopsina, produsul
rezultat se numeste bathorodopsina, aceasta este extrem de instabila si degradeaza in citeva sec. cu generarea de
lumirodopsina. Lumirodopsina degradeaza in citeva milisec. in metarodopsina 1 apoi in metarodopsina 2. Ulterior are loc
scindarea completa si eliberarea produsilor finali, scotopsina si all-trans retinal.
Metarodopsina 2 este cea care induce modificari electrice la nivelul bastonaselor iar acestea transmit ulterior imaginea
vizuala la SNC, sub forma de potential de actiune, prin n.optic.
RESINTEZA RODOPSINEI. Prima etapa in resinteza rodopsinei consta in reconvertirea intregii cantitati de all-trans
retinal in 11 cis-retinal. Acest proces necesita energie si E-retinal izomeraza. Cind se formeaza 11 cis retinalul acesta se
recombina cu scotopsina pt a resintetiza rodopsina.
ROLUL VIT. A IN FORMAREA RODOPSINEI. A 2 cale chimica prin care all-trans retinalul este transformat in 11 cis
retinal este reprezentata de conversia initiala a all-trans retinalului in all-trans retinol care este ulterior transformat in 11 cis
retinol,o forma a vit.A, aceasta in final este transformat in 11 cis retinal, care se combina cu scotopsina pt a forma o molecula
noua de rodopsina.
CECITATEA NOCTURNA. Apare ca deficit sever de vit.A, aceasta duce la formarea cantitatilor reduse de retinal si
rodopsina.Dupa instalarea cecitatii nocturne, aceasta poate fi reversibila in mai putin de o ora prin injectarea intravenoasa de
vit.A.
STIMULAREA BASTONASELOR PRIN ACTIVAREA RODOPSINEI DE CATRE LUMINA. Potentialul de receptor al
bastonasului este hiperpolarizant nu depolarizant.Cind bastonasul este expus la lumina poten.de receptor rezultat este diferit
de poten.de receptor ale aproape tuturor celorlalti receptori senzoriali.Stimularea bastonasului determina cresterea
negativitatii poten.membranar intern,interiorul bastonasului devine mai negativ decit in mod normal. Atunci cind rodopsina se
descompune conductanta membranei bastonasului pt ionii de Na scade la nivelul segmentului extern. Segmentul interior al
bastonasului pompeaza continuu ioni de Na in afara bastonasului, dind nastere poten.negativ in interiorul intregii celule.La
nivelul segmentului extern cind membrana bastonasului nu este stimulata de lumina este permiabila pt ionii de Na. In conditii
normale la intuneric cind bastonasul nu este stimulat la interiorul membranei electronegativitatea este redusa, avind valoarea
de -40 milivolti si nu -70 -80.Ulterior cind rodopsina din segmentul extern este expus la lumina incepe sa se descompuna si
aceasta reduce conductanta segm.extern pt ionii de Na.Nr de ioni care parasesc bastonasul este mai mare decit nr.celor care
patrund inapoi in bastonas.
DURATA POTEN.DE RECEPTOR SI RELATIA LOGARITMICA DINTRE POTEN.DE RECEPTOR SI INTENSITATEA
LUMINOASA. Cind o raza luminoasa ajunge la retina hiperpolarizarea tranzitorie care se produce la nivelul bastonaselor
adica poten.de receptor generat atinge val.max. dupa 0.3 sec.si dureaza mai mult de 1 sec.In conuri aceasta modificare se
produce de 4 ori mai repede. Poten.de receptor este aprox. proportional cu logaritmul intensitatii luminoase.
MECANISMUL PRIN CARE DESCOMPUNEREA RODOPSINEI DETERMINA REDUCEREA CONDUCTANTEI
MEMBRANARE PT IONII DE Na-CASCADA EXCITATIEI.
1.fotonul activeaza un electron in regiunea 11 cis retinal al rodopsinei, aceasta duce la formarea metarodopsinei 2,care este
forma activa a rodopsinei.
 Mihaela Gutu 6
2.rodopsina activata functioneaza asemeni unei enzime pt a activa numeroase molecule de transducina.
3.transducina activeaza mai multe molecule de fosfodiesteraza.
4.fosfodiesteraza activata hidrolizeaza numeroase molecule de GMPc,ceea ce permite inchiderea canalelor de Na.Pt fiecare
mol.de rodopsina activata se inchid citeva sute de canale.Astfel are loc reducerea influxului ionilor de Na.
5.in aprox.1 sec. alta enzima-rodopsin kinaza inactiveaza rodopsina activata si astfel cascada de reactii revine la starea
normala cu deschiderea canalelor de Na
FOTOCHIMIA VEDERII COLORATE. Substantele chimice din conuri au structura aproape la fel ca cele din
bastonase.deosebirea e ca proteinele sau opsinele denumite fotopsine sint putin diferite de scotopsina. Componenta retinal
este identica.Pigmentii sensibili la culoare reprezinta combinatii intre retinal si fotopsine.Exista o sensibilitate selectiva,dupa
cum urmeaza pigmenti sensibili la verde, la rosu si la albastru.
Reglarea automata a sensibilitatii retinei-adaptarea la lumina si la intuneric.
ADAPTAREA LA LUMINA SI LA INTUNERIC. daca o persoana sta in lumina puternica mai multe ore,o parte din
subst.fotosensibile din conuri si bastonase vor fi reduse la retinal si opsine, iar retinalul va fi transformat in vit
A.Concentratiile acestor substante vor fi considerabil scazute iar sensibilitatea ochiului la lumina va fi redusa.aceasta situatie
este denumita adaptare la lumina.
Cind o persoana ramine in intuneric pt mai mult timp retinalul si opsinele sunt retransformati in pigmenti fotosensibili. vit
A este reconvertita in retinal. aceasta situatie se numeste adaptare la intuneric.
Alte mecanisme de adaptare sunt: variatia diametrului pupilar si adaptarea neurala.

2.6. Vederea cromatica(fototipica). Teoria tricroma a vederii colorate. Cecitatea cromatica.

Teoria tricroma a vederii colorate
Ochiul uman poate detecta toate culorile in cazul in care radiatiile monocromatice corespunzatoare culorilor rosu, verde si
albastru sunt combinate in diferite proportii.
Sensibilitatea spectrala ale celor 3 tipuri de conuri sunt identice cu valorile asociate curbelor de absorbtie a luminii pentru cele
3 tipuri de pigmenti de la nivelul conurilor .Aceste curbe sunt reprezentate in figura 50-9 .

Interpretarea culorilor la nivel SNC.

Lumina portocalie monocromatica cu lungimea de unda de 580 de nm:
 Stimuleaza conurile sensibile la rosu pina la o valoare de 99
 Stimuleaza conurile sensibile la verde pina la o valoare de 42
 Nu stimuleaza deloc conurile sensibile

Astfel in acest caz rapotul de stimulare a celor 3 tipuri de conuri este 99:42:0. Acest raport e interpretat de SNC sub forma
senzatiei de portocaliu .
Lumina albastra monocromatica are lungimea de unda de 450nm:
 Stimuleaza conurile la rosu pina la 0
 Conurile sensibile la verde pina la 0
 Conurile sensibile la albastra -97

Acest raport 0:0:97 este interpretat de SNC sub forma senzatiei de albastru.
Raportul 83:83:0 e interpretat ca fiind culoarea galbena.
Raportul 31:67:36 e interpretat ca fiind culoarea verde .
Perceptia luminii albe. Stimularea egala a conurilor sensibile la rosu,verde,albastru determina senzatia de lumina alba.
Albul reprezinta o combinatie a tuturor lungimilor de unda ale spectrului . Albul se obtine prin stimularea retinei cu o
combinatie adecvata de numai 3 culori alese astfel incit sa stimuleze egal cele 3 tipuri de conuri .
Cecitatea cromatica
Daltonismul denumit științific cecitate cromatică, este o stare patologică, o tulburare a vederii cromatice, constând în
incapacitatea de a deosebi unele culori de altele (mai ales roșul de verde), deoarece fie receptorul responsabil pentru culoarea
verde fie cel pentru culoarea roșie nu funcționează deloc și astfel persoanele vad în negru sau gri.
Absenta conurilor sensibele la rosu caracterizeaza o afectiune denumita protanopie .
 Mihaela Gutu 7
Absenta conurilor sensiibele la verde defineste o afectiune denumita deuteranopie .
Daltonismul este o bola genetic ce apare doar la barbate. Pentru ca femeia are 2 cromozomi x si cel putin unul din ei are
aproape intotdeauna o gena normal pentru fiecare tip de con insa barbatii au numai un singur crom x , absenta unei gene poate
conduce la daltonism . Transmis de la mama la fiu . Mama denumita purtatoare a genei daltonismului .
Absenta conurilor sensibile la albastru este mai rar intilnita cu toate ca uneori aceste conuri sunt reprezentate insuficient ,
aceasta fiind o anomalie transmisa genetic numita sensibilitatea insuficienta la albastru .
2.7. Functia neurala a retinei. Circuitele neurale ale retinei. Celulele ganglionare si fibrele nervului optic. Stimularea
celulelor ganglionare.
Tipuri de cel nervoase pe retina:
1. Fotoreceptori: bastonase si conuri
2. Cel orizontale,transmit semnalele orizontal, de la bastonase si conuri la dendritele celulelor bipolare.
3. Cel bipolare, transmit sembalele irect de la bastonase si conuri,de la cel orizontale catre cel amacrine seu cel ganglionare.
4. Cel amacrine-transmit semnale in 2 directii.direct de la cel bipolare la cel. Ganglionare,sau orizontal intre axonii cel
bipolare,dendritele cel.ganglionare sau/si cel.amacrine.
5. Celule ganglionare-transmit semnale inafara etinei,prin n.optic catre creier.
Neuronii si fibrele nervoas care conduc semnalele vizuale de la conuri sint mai mari decit cele pt bastonase,si semnalele
sint condusela creier de 5 ori mai rapid.
Circuitul prin:
- sistemul nou,rapid- calea directa contine 3 neuroni: 1)conurile, 2)celulele bipolare, 3)cel.ganglionare. (cel orizontale
transmit semnale inhibitorii lateral in stratul plexiform extern,iar cel amacrine transmit semnale laterale in stratul plexiform
intern.)
-sistemul vechi-contine si conuri si bastonase. alcatuite din 3 cel bipolare,iar cele mijlocii fac sinapsa numai cu
bastonase,semnalul de iesire merge numai catre cel amacrine si de aici cel ganglionare.
Neurotransmitatorii eliberati de neuronii retinei.Atit bastonasele cit si conurile elibereaza glutamat(transmitator excitator)
la nivelul sinapselor lor cu cel orizontale si bipolare.
Celulele amacrine secreta: acidul gamma-aminobutiric (GABA), glicina, dopamina, acetilcolina, serotonina(transmitatori
inhibitori)
Transmisia semnalelor din retina se face prin conducere electronica
Cel.ganglionare sint unicele care transmit semnal vizual prin potential de actiune,iar restul neuronilor retinieni prin conducere
electronica.
Conducerea electronica inseamna deplasarea in citoplasma neuronala a unui flux de curent electric,nu pot de actiune de la
punctul de excitatie la sinapsele de iesire. Chiar in bastonase si conuri,conducerea semnalelor vizuale din segmentele
externe,acolo unde sint generate aceste semnale,catre corpii sinaptici,se face prin conducerea electronica. Atunci cind in
segmenteul extern apare o hiperpolarizare ca rs la lumina, acelasi nivel de hiperpolarizare este condus prin curent electric
direct catre corpul sinaptic.
Importanta conducerii eletronice este ceea ca permite conducerea gradata a intensitatii semnalului.
Inhibitia laterala creste contrastul vizual-rolul cel orizontaleCel orizontal fac legatura laterala intre corpii sinaptii ai
bastonaselor si conurilor cu dendritele cel bipolare(semnale inhibitorii de iesire din cel orizontale); rol de a preveni
raspindirea laterala a modelelor vizuale transmise in SNC. Cel amacrine pot creste contrastul vizual printr-o inhibitie laterala
suplimentara.
Excitatia unor cel bipolare si inhibitia altora-depolarizarea si hiperpolarizarea cel bipolare
Cind bastonasele si conurile sint excitate ,unele cel bipolare se depolarizeaza iar altele se hiperpolarizeaza,aceste relatii
reprezinta un mecanism secundar de inhibitie laterala,suplimentar mecanismului celular orizontal.
Deoarece cel bipolare depolarizate si hiperpolarizate se afla una linga alta,aceasta creaza o modalitete extreme de delimitere
prin contrast a marginilor imaginii vizuale.
Celulele amacrine si rolul lor
Cel amacrine sunt un tip de neuroni care ajuta la incepera analizei semnalelor vizuale inainte ca acestea sa paraseasca retina.
Sunt 30 tipuri de cel.amacrine,fiecare dintre ele este diferita una fata de alta; unele fac parte din calea directa pt vedera a
bastonaselor(bastonase-cel bipolare-cel amacrine-cel ganlionare),altele rs puternic la debutul unui semnal vizual, altele rs la
incetarea rs vizual,altele rs la deschiderea si inchiderea luminii,semnalind doar o schimbare de iluminare indiferent de
directie, insa la toate rs dispare ft repede.exista si un alt tip de cel amacrine care rs la miscarea unui spot luminos care
traverseaza retina intr-o anumita directie.
Excitarea cel ganglionare
Fiecare retine contin aprox. 1.000.000.000 de bastonase di 3.000.000 de conuri,iar nr cel gangl 1.600.000. astfel in medie 60
bastonase si 2 conuri converg catre fiecare fibra de n.optic.
Exisa diferente mari intre retina periferica si retina centrala: 1.acuitate vizuala mai inalta in centru retinei decit la periferie -
 Mihaela Gutu 8
mai aproape de fovee,doar citeva bastonase si conuri converg pe fiecare fibra de n.optic,pe de alta parte si bastonasele si
conurile se subtiaza, aceasta dece la cresterea acuitatii vizualecatre centrul retinei. In fovee exista numai conuri
subtiri(35.000) si niciun bastonas. Nr fibrelor n.optic este aproape ca nr conurilor.
2. o sensibilitate mai mare a retinei periferice la lmina slaba- se datoreaza faptului ca bastonasele au o sensibilitate la lumina
de 300 de ori mai mre ca conurile
Diferitele tipuri de cel ganglionare retiniene si cimpurile lor corespunzatoare
3 grupe: W,X ,Y
Transmisia vederii de la bastonase de catre cel W
Cel W-40% din toate cel gangl,sint mici mai putin de 10 microni,viteza de transmitere a semnalului prin fibrele n.opti 8 m/s.
primesc cele mai multe excitatii de la bastonase si le transmit pe calea cel bipolare si amacrine;au cimpuri ft largi in retina.
Au sensibilitate speciala ptdetectarea oricaror misc din cimpul vizual,si sun importante in vederea perceputa de bastonase in
intuneric.
Transmisia imaginii vizuale si culorii de catre cel X
Cel X-55% din cel gangl, sin medii intre 10-15 microni,viteza 14 m/s. au cimpuri mici,deoarece dendritele lor nu se
raspindesc larg prin retina,din aceasta cauza semnalele reprezinta lacalizari retiniene discrete,fiecare cel X primeste impuls de
la cel putin un con.
Rolul cel Y in transmisia schimbarilor instantanee ale imaginii vizuale.
Cel Y- 5% din cel gangl,cele mai mari ,peste 35 microni,viteza 35m/s. au cimpuri dendritice ft largi care colecteaza semnale
retinine cu suprafata mare. Cel Y rs la schimbari rapide a imaginii vizuale , miscari rapide,variatii rapide in intensitatea
luminii.ele trimit salve de semnale cu numai o fractiune de secunda inainte ca ele sa se stinga.
Excitatia cel ganglionare
Potentiale de actiune continue,spontene din cel gangl
Fibrele nervoase lungi ,din n.optic ,carea ajung la creier pleaca de la cel gangl.datorita distantei mari modelul conducerii
electrice nu este potrivit. Cind nu sint stimulate cel gangl transmit impulsuri cu o frecventa de 5-40 pe sec,cu cit fibrele sunt
mai groase cu atit viteza de transmisie e mai mare
Transmisia modificarilor din intensitatea luminii- raspunsul “on-off”
Modificarile intensitatii luminii pot excita in mod deosebit cel gangl. On la deschidere si off la inchidere
Aceste rs complet opuse la lumina sint determinate de procesele de depolarizare si hiperpolarizare ale cel bipolare ca si de
natura trecatoare a rs care au fost probabil generate de cel amacrine. Aceasta capacitate este aceeasi pt retina periferica si cea
centrala.
Transmiterea semnalelor de contrast din imaginea vizuala –rolul inhibitiei laterale cel gangl nu rs la gradul real de iluminare
a imaginii vizuale,ci lacontrastul luminos de la marg maginii.
Cind un fascicol omogen de lumina este aplicat pe retina cel gangl nu sint nici excitate nici inhibate,deoarece semnalele de la
fotorecept transmise prin cel bipolare depolarizabile sunt sunt excitatorii,iar semnalele transm lateral prin cel orizontale si cel
bipolare hiperpolarizate sunt inhibitorii,astfel semnalele se neutralizeaza reciproc.
Iar cind apar contraste pe o linie vizuala ,semnalele prin caile directa si laterala se amplificareciproc.
Transmiterea semnalelor color de catre cel gangl
Cind cele 3 tipuri de conuri: rosu albastru si verde ,stimuleaza aceeasi cel gangl,semnalul transmis prin cel este acelasi pt
fiecare culoare din spectru.
Iar unele cel gangl sunt excitate doar de un singur con pt perceptia culorilor si inhibate de un alt tip de con.
Ex: rosu-verde(rosu excita,verde inhiba sau invers); albastru-rosu,verde; rosu-galben
Mecanism: un tip de con colorat excita cel gangl pe cale excitatorie directa,printr-o cel bipolara depolariz, iar alt con colorat
inhiba cel gangl,prin cale inhibitorie indirecta ,printr-o cel orizontala sau cel bipolara hiperpolarizata.
Aceasta permite retinei sa inceapa sa diferentieze culorile insasi .

2.8. Caile vizuale. Functia nucleului geniculat dorsal lateral din thalamus.
Caile vizuale
Semnalele nervoase vizuale parasesc retina prin nervii optici. La nivelul chiasmei optice, fibrele n.optic din jumatatea
nazala a fiecarei retine trec in partea opusa, unde se alatura fibrelor provenite din reg.temporala a retinei controlaterale pt a
forma tracturile optice. Fibrele fiecarui tract optic fac sinapa in nucelul geniculat dorsal lateral din thalamus, iar de la acest
nivel fibre geniculocalcarine ajung prin radiatiile optice la cortexul visual primar de la nivelul santului calcarin, localizat in
regiunea mediala a lobului occipital.
Fibrele caii vizuale ajung in numeroase regiuni cerebrale mai vechi din pdv filogenetic:
 Mihaela Gutu 9
1. tracturile optice ajung la nucleul suprachiasmatic al hipotalamusului-are rol in controlul ritmurilor circadiene care
sincronizeaza diversele variatii fiziologice ale org. pe parcusul ciclului noapte-zi;
2. la nucleii pretectali mezencefalici pt stimularea miscarilor reflexe ale ochilor necesare focalizarii asupra obiectelor
importante si activarii reflexului pupilar al luminii;
3. la coliculii superiori-pt controlul miscarilor directionale rapide ale celor 2 ochi;
4. la nucelul geniculat ventral lateral din thalamus si regiunile cerebrale inconjuratoare-pt a controla unele din functiile
comportamentale ale org.
Caile vizuale sint impartie intr’un sistem mai vechi filogenetic localizat in mezencefal si la baza prozencefalului si un
sistem mai nou pt transmiterea directa a semnalelor vizuale spre cortexul visual localizat in lobii occipitali.
Functia nucleului geniculat dorsal lateral din thalamus
Fibrele n.optic din sistemul visual se termina la nivelul nucleului geniculat dorsal lateral, localizat la extremitatea dorsala a
talamusului numit-corpul geniculat lateral-are 2 functii principale:
a) transmite inf.vizuale de la tractul optic spre cortexul visual pe calea radiatiilor optice. Jumatate din fibrele fiecarui tract
optic-situat dincolo de chiasma optica-provin de la un ochi, iar cealalta jumatate de la ochiul controlateral, aceste fibre
reprezinta puncte corespomdente de la nivelul celor 2 retine. Impulsurile vizuale provenite de la cei 2 ochi fac sinapsa in arii
diferite ale nucleului genicular dorsal lateral-el e format din 6 straturi nucleare: str.II, III si V-primesc impulsuri de la
jumatatea laterala a retinei ipsilaterale, iar str. I, IV, VI-de la jumatatea mediala a retinei controlaterale. Impulsurile provenite
de la aceste arii ale celor 2 retine sint transmise prin fibre care fac sinapsa in neuroni dispusi suprapus in straturi pereche,
astfel incit transmiterea paralela e mentinuta pe intreg parcursul pina la nivelul cortexului visual.
b) filtrare a transmiterii impulsurilor spre cortexul visual-controleaza in ce masura I se permite semnalului sa ajunga la
cortex. Impulsurile care asigura acest tip de reglare ajung la nucleu din 2 surse majore:
(1)fibre corticofugale-au traiect de la cortexul visual primar spre nucleul geniculat lateral;
(2)regiunile reticulate ale mezencefalului
Ambele contribuie la evidentierea informatiilor vizuale carora li se permite sa ajunga la cortex.
Nucleul genicular dorsal lateral e subimpartit in alt mod:
1) straturile I si II-straturi magnonucleare-primesc aferente aproape in intregime de la celulele ganglionare retiniene mari
de tip Y. Sistemul magnonuclear asigura o cale rapida de conducere spre cortexul visual. Nu poate distinge culorile, transmite
doar informatii alb-negru. De asemenea, transmiterea corespondenta punct cu punct are rezolutie slaba, deoarece nr.
cel.ganglionare Y e mic, iar dentritele lor sint larg ramificate pe suprafata retinei.
2) straturile III- VI-straturi parvocelulare-primesc aferente aproape in intregime de la cel.ganglionare retiniene de tip X,
care transmit culorile si asigura transmiterea informatiilor spatiale cu o acuratete mare de tip punct cu punct, dar viteza de
conducere e moderata.

2.9. Organizarea si functionarea cortexului vizual. Structura stratificata a cortexului vizual primar.Doua cai principale
pt analiza informatiilor vizuale –(1) calea rapinda pentru «pozitie» si «miscare»; (2) – calea pt claritate si culoare.
Organizarea si functionarea cortexului visual
Cortexul vizual primar este localizat in pereti santului calcarin,extinzindu-se spre anterior de la polul occipital pe fata
mediala a fiecarui lob occipital. In aceasta arie se proiecteaza semnalele vizuale directe de la nivel ocular. Impulsurile din
regiunea maculara a retinei se proiecteaza in apropierea polului occipital,in timp ce impulsurile din din regiunile periferice
ale retinei se proiecteaza la nivelul zonelor semicirculare concentrice localizate anterior de polul occipital, dar si de-a lungul
santului calcarin, pe fata mediala a lobului occipital.
Cortexul vizual primar este denumit si aria vizuala I. O alta denumire este cortexul striat, deoarece aceasta arie are un
aspect de ansamblu striat.
Structura stratificata a cortexului vizual primar
Cortexul vizual primar are 6 straturi dinstincte. Fibrele tractului geniculocalcarin se proiecteaza in special la nivelul
stratului IV. Impulsurile conduse rapid de la celulele ganglionare retiniene Y se proiecteaza in stratul IVcα, iar de la acest
nivel sunt transmise vertical atit spre zonele corticale externe cit si spre cele profunde.
Impulsurile vizuale conduse de fibrele cu dimensiuni medii ale nervului optic, cu originea in celulele ganglionare retiniene
X,se proiecteaza in stratul IVa si IVcβ , care constituie regiunea cea mai superficiala si cea mai profunda a stratului IV.
Aceste cai cu originea in celulele ganglionare X sunt cele care trasnmit imaginea clara punct cu punct, precum si culorile.
Cortexul vizual este organizat structural in citeva milioane de coloane verticare de neuroni, fiecare coloana avind diametrul
de 30-50microni. Fiecare dintre coloanele vizuale verticale contine aproximativ 1000 de neuroni sau mai mult. Cind
impulsurile optice ajung in stratul IV, acestea sunt procesate in continuare pe masura ce se propaga atit spre exterior cit si spre
interior, de-a lungul fiecarei coloane verticale.
Printre coloanele vizuale primare, precum si printre coloanele unora dintre ariile vizuale secundare, sunt raspindite anumite
arii speciale care au aspect de coloane, denumite zone colorate. Acestea primesc semnale laterale de la nivelul coloanelor
vizuale adiacente si sunt activate specific de semnale color. Ca urmare, se presupune ca aceste regiuni reprezinta ariile
primare pt descifrarea culorilor.
 Mihaela Gutu 10
Doua cai principale pt analiza informatiilor vizuale –(1) calea rapinda pentru «pozitie» si «miscare»; (2) – calea pt
claritate si culoare
Dupa ce paraseste cortexul vizual primar, informatia vizuala este analizata la nivelul a 2 cai principale din ariile vizuale
secundare.
1.Analiza pozitiei tridimensionale, a formei de ansamblu si a miscarii obiectelor. Una dintre caile analitice, analizeaza
pozitiile tridimensionale ale obiectelor aflate in cimpul vizual din spatiul din jurul corpului. Aceasta cale analizeaza si forma
fizica de ansamblu a scenei vizuale, precum si miscarile care se petrec in scena. Cu alte cuvinte, informeaza unde este
localizat fiecare obiect la un moment dat si daca aceasta se afla in miscare sau nu.
2.Analiza detaliilor si a culorii imaginilor vizuale. Aceasta cale este importanta pt determinarea unor caracteristici
vizuale cum sunt recunoasterea literelor, cititul, determinarea texturii suprafetelor, determinarea in detaliu a culorilor
obiectelor si identificarea cu ajutorul tuturor acestor informatii a obiectului si a semnificatiilor acestuia.

2.10. Tipare neuronale de stimulare in timpul analizei imaginii vizuale. Detectarea culorii. Efectul distrugerii cortexului
visual primar. Cimpurile vizuale; perimetria.
Tipare neuronale de stimulare in timpul analizei imaginii vizuale.
CInd o persoana priveste un perete gol este stimulat un nr mic de neuroni din cortexul vizual primar. Cind pe perete este
amplasat un obiect mare,bine delimitat(exemplu o cruce mare)se observa ca regiunile de stimulare maxima se gasesc
dealungul marginilor bine delimitate ale tiparului visual.Astfel cortexul visual primar primeste info despre contrastele scenei
vizuale.Aceasta este valabila si pu celulelor ganglionare ale retinei,deoarece receptorii retinei stimulate in mod egal se inhiba
reciproc.Insa in scenariul visual unde are loc trecere de la lumina la intuneric si invers,inhibitia reciproca nu se
realizeaza,astfel spus cu cit va fi mai mare contrastul intre doua regiuni adiacente cu atit va fi mai mare nivelul stimularii lor.
Cortexul visual detecteaza si orientarea liniilor si a marginilor-celule”simple”.Aceasta este rezultatul organizarii liniare a
celulelor.Pentru fiecare orientare a unei linii sunt stimulate neuroni specifici.Acesti neuroni stimulate sunt denumiti’celule
simple’,localizati in stratul IV al cortexului visual. Atunci cind o linie este deplasata pe o distanta moderata catre
lateral sau vertical in cimpul visual,aceasta va continua sa stimuleze aceiasi neuroni daca directia ei nu se modifica-celule
complexe. Alti neuroni din unele arii vizuale secundare (straturile externe ale coloanelor vizuale primare)vor detecta
informatii din scena vizuala care au un nivel superior-linii sau margini de anumite lungimi ,forme.
Detectarea culorii
Culoarea este indentificata prin intermediul contrastului culorilor(galben catre verde,albastru catre rosu).Contrastul fata de alb
se considera principalul factor responsabil pu fenomenul de “constanta a culorilor”.Mecanismul-stimularea unor neuroni
specifici de catre culorile contrastante”opuse”.Detectate de celule(detalii simple) simple si complexe(detalii complexe).
Efectul distrugerii cortexului visual primar
Determina pierderea vederii constiente(cetice).Unele personae pot reactiona insa subconstient la variatii ale intensitatii
luminii sau la unele tipare vizuale.(reactii de miscarea a ochilor,capului).Acest tip de vedere este deservit de cai neuronale
care ajung de la tracturile optice in coliculii sup si in alte regiuni ale sist visual mai vechi filogenetic.
Cimpurile vizuale .Perimetria
Cimp vizual-aria perceputa de un ochi la un moment dat. Perimetrie-metoda pu diagnostic a cecitatii in regiuni specific ale
retinei.Cu un ochi inchis,persoana examinata urmareste un punct central,in timp ce alt punct luminous mic este deplasat in
fata,posterior,lateral,se indica cind subiectul poate vedea punctual si cind nu.In toate diagramele de perimetrie ,pata
oarba(lipsa bastonaselor si conurilor de la nivelul discului optic) este localizat la 15 grade lateral de punctual visual central.

2.11.Miscarile globului ocular si controlul acestora. Miscarile oculare de fixare. „Fuziunea” imaginilor vizuale de la cei
doi ochi. Controlul autonom al acomodarii si al diamentrului pupilar. Controlul acomodarii(focalizarea imaginii pe
retina). Controlul diametrului pupilar.
1.Miscarile globului ocular si controlul acestora.
Miscarile oculare sunt controlate de 3perechi de muschi:drept med,lat ; drept sup,inf si oblic sup si inf.
2.Miscarile oculare de fixare. Sunt controlate de 2 mecanisme:
-voluntar de fixare(controlate de o arie corticala localizata bilateral in regiunele corticale premotorii ale lobilor frontali);
-involuntar de fixare(controlat de ariile vizuale secundare din cortexul occipital,situat ant. de cortexul vizual primar);
3."Fuziunea" imaginilor vizuale de la cei doi ochi
Imaginele vizuale provenite de la cei doi ochi fuzioneaza in mod normal intre ele la nivelul"punctelor corespondente" ale
celor doua retine.
Intre neuronii corticali se produc interactiuni care determina interferenta a excitatiei in neuroni specifici cind cele doua
imagini nu sunt "in concordanta"-nu "fuzioneaza" exact.
3.Controlul autonomm al acomodarii si al diameteului pupilar.
Globul ocular este inervat:fibre nervoase simpatice si parasimpatice.
*Fibrele preganglionare fac sinapsa cu neuroni parasimpatici postganglionari,care trimit fibre prin n.ciliari catre globul
ocular.
*Inervatia simpatica are orig. in celulele cornului intermediolateral al primului segm. toracic al maduveinspinarii. Fibrele
simpatice patrund in lantul simpatic si au traiect ascendent spre gangl. cervical sup.
4.Controlul acomodarii(focalizarea imaginei pe retina)
 Mihaela Gutu 11
Acomodarea cristalinului este reglata printr-un mecanism de feedback neg. care ajusteaza automat puterea de refractie a
cristalinului,penr a obtine cel mai inalt grad de acuitate vizuala.
*se modifica distanta fata de punctul de fixare;
*variatia puterii de acomodare in directia corecta,ajutata de indicii:
- aberatia cromatica;
-convergenta oculara;
-claritatea focalizarii imaginii foveei;
- oscilarea gradului de acomodare a cristalinului;
5.Controlul diametrului pupilar
Stimularea nervilor parasimpatici determina si contractia muschiului sfincter pupilar,urmata de reducerea diametrului pupilar
-mioza.
Stimularea n.simpatici excita fibrele radiale ale irisului,determina dilatatie pupilara-midriaza.