LUCRAREA nr.

ETALONAREA TERMOCUPLURILOR
(PIROMETRELE TERMOELECTRICE)

1. Generalitati
Termocuplul reprezinta un mijloc de masurare a temperaturii, cu o raspândire larga în
industrie si cercetarea stiintifica, acolo unde temperatura constituie cauza si efectul diferitelor
procese. Larga raspândire a acestui mijloc de masurare a temperaturii este conditionata de
avantajele pe care le ofera în comparatie cu alte mijloace de masurare a temperaturii, si
anume:
• are o constructie relativ simpla si un pret scazut;
• asigura masurarea temperaturii într-un interval foarte mare (-200…3000o C);
• poate fi conectat la diferite dispozitive indicatoare, înregistratoare, semnalizatoare
sau de comanda;
• poate fi folosit si la masurarea temperaturii aerului sau a gazelor, sau a oricarui alt
mediu care nu radiaza o cantitate suficienta de energie ca sa poata fi masurata prin
metodele pirometriei optice;
• permite masurarea temperaturii la distanta.
Dintre dezavantaje se pot mentiona:
• îmbatrânirea termocuplului datorita folosirii lui la masurarea unor temperaturi
foarte apropiate de temperaturile punctelor de topire ale materialelor din care sunt
confectionati termoelectrozii;
• variatia temperaturii jonctiunii de masurare fata de temperatura de masurat, în
special la masurarea temperaturilor de suprafata sau în cazul când conductia
termica de la jonctiunea de masurare, prin termoelectrozi, este apreciabila;
• imposibilitatea folosirii termocuplului la masurarea temperaturii corpurilor în
miscare (numai în cazul folosirii unor dispozitive speciale);
• necesitatea existentei unui echipament auxiliar pentru masurarea tensiunii
termoelectomotoare (t.t.e.m.).

2. Principii si legi care stau la baza functionarii termocuplurilor

Masurarea temperaturii cu ajutorul termocuplurilor este bazata pe utilizarea fenomene-
lor termoelectrice. Considerentele teoretice cu privire la circuitele termoelectrice se bazeaza
pe legi fenomenologice, care explica mai mult partea calitativa decât cea cantitativa a
fenomenului.
Tensiunea termoelectromotoare care apare în circuitul unui termocuplu format din doi
conductori omogeni, de natura diferita, este rezultatul unei actiuni concomitente a doua efecte.
Acestea sunt efectul Thomson si efectul Seebeck.

2.1 Efectul Thomson

Daca extremitatile unui conductor omogen a sau b (figura 1) se afla la temperaturi
diferite T1 si T2 , (T1 > T2 ), diferite portiuni din conductori se afla la diverse temperaturi T,
(T1 < T< T2 ). Odata cu cresterea temperaturii conductorului, concentratia pe unitatea de volum
a purtatorilor de sarcina libera (în metale, electronii liberi) creste. Purtatorii de sarcina se
misca din locurile cu concentratie mai mare catre locurile cu concentratie mai mica, adica de

17
la capatul cald al conductorului catre cel rece. Capatul rece se încarca negativ, iar cel cald
pozitiv.
Tensiunea termoelectromotoare
care se dezvolta la capetele conductorului
omogen, se numeste tensiunea termo-
electromotoare Thomson. Aceasta depinde
de natura conductorului si de marimea
diferentei de temperatura. Valoarea acestei
tensiuni, pentru un conductor dat a, se
determina cu relatia:
Fig. 1. Schema de principiu a unui T2
termocuplu Ea = ∫ s a ⋅ dT , (1)
T1
unde σ a este coeficientul Thomson pentru conductorul a. În cazul circuitului închis, format
din doi conductori omogeni de natura diferita a si b, tensiunea termoelectromotoare totala
Thomson, care apare în acest circuit, va fi egala cu diferenta dintre cele doua tensiuni care
apar în fiecare ramura:
T2
Eab = ∫ (s a − s b ) ⋅ dT , (2)
T 1

2.2 Efectul Seebeck

Acest efect consta în faptul ca la locul de contact al celor doi conductori a si b apare o
tensiune termoelectromotoare. Cauza aparitiei acestei tensiuni se datoreaza concentratiei
diferite a purtatorilor de sarcina din cei doi conductori si diferentei de potential care apare ca
urmare a contactului dintre acestia (efectul Volta). Într-un circuit cum este cel din figura 1,
tensiunea termoelectromotoare Eab (T1 ), care apare la jonctiunea cu temperatura T1 , va avea
semnul opus tensiunii termoelectromotoare Eab (T2 ), care apare la jonctiunea cu temperatura T2
si va diferi ca marime.
Tensiunea termoelectromotoare care apare în circuit se determina cu expresia:
Eab(T1 ,T2 ) = E ab(T2 ) − Eab(T1 ) . (3)
Tensiunea termoelectromotoare totala (t.t.e.m.), pentru un cuplu dat, depinde numai de
valorile temperaturilor absolute T1 si T2 si se poate exprima prin relatia:
T2
Eab(T1 ,T2 ) = Eab(T2 ) − Eab(T1 ) + ∫ (s a − s b ) ⋅ dT . (4)
T1
Daca una din temperaturi, T1 spre exemplu, este constanta (T1 = T0 ), jonctiunea
corespunzatoare se numeste „de referinta” (denumita si sudura rece), cealalta devenind
jonctiune de masurare (denumita si sudura calda). În aceste conditii, tensiunea
termoelectromotoare totala (E) va fi o functie numai de temperatura jonctiunii de masurare,
T2 = T:
E = f(T) , (5)
relatie care sta la baza masurarii temperaturii cu ajutorul termocuplurilor. Cunoscând f(T), sub
forma unei curbe sau a unui tabel, masurarea temperaturii T se reduce la masurarea tensiunii
termoelectromotoare E.
Folosirea termocuplurilor la masurarea temperaturii necesita existenta unor mijloace
de masurare a t.t.e.m. corespunzatoare preciziei impuse de procesul de masurare. Exista doua
tipuri de mijloace de masurare a t.t.e.m. si anume: milivoltmetrele si potentiometrele. Prima
categorie se foloseste pentru masurari industriale care nu necesita precizii mai bune de
18
1,5…2,5%. A doua categorie se foloseste atât în masurari industriale, cât si în laboratoare
unde sunt necesare precizii pâna la 0,001%.
Milivoltmetrele pot avea scala exprimata în o C pentru fiecare tip de termocuplu. Ele
pot fi indicatoare, regulatoare sau înregistratoare de temperatura. Circuitul unui ansamblu
termocuplu – milivoltmetru are rezistenta proprie, care trebuie mentinuta cât mai constanta.
Numai în aceste conditii, conform legii lui Ohm, curentul va fi proportional cu t.t.e.m.
generata de termocuplu. Acest ansamblu de masurare mai cuprinde: cablu de prelungire, cutie
termostata sau montaj de compensare a influentei variatiei temperaturii jonctiunii de referinta,
conductoare de prelungire etc.
În alcatuirea ansamblurilor termocuplu – milivoltmetru, elementele componente
trebuie astfel selectionate încât abaterea în o C a indicatiilor milivoltmetrului, fata de valorile
în o C ale temperaturii la care se afla jonctiunea de masurare, determinata cu un termometru
etalon, când jonctiunea de referinta se gaseste la 0o C, sa nu depaseasca erorile admise.
În cazul masuratorilor efectuate în alte conditii decât cele de etalonare trebuie sa se
faca corectiile corespunzatoare. Astfel, daca temperatura jonctiunii de referinta este diferita de
cea avuta la etalonare, se face o corectie în functie de temperatura reala a acestei jonctiuni:
T = Ti + K(Tm − Te ) , (6)
unde:
T – temperatura reala a jonctiunii de masurare;
Ti – temperatura masurata;
Tm – temperatura jonctiunii de referinta în timpul masurarii;
Te – temperatura jonctiunii de referinta la etalonare;
K – coeficient care depinde de natura termocuplurilor.

Pentru o corectie exacta, termenul K(t m − t e ) se ia din diagrame.

Pentru cazul când se cunoaste caracteristica termoelectrica a termocuplului respectiv,
se poate determina grafic variatia t.t.e.m. în intervalul tm − te (fig. 2), deoarece:

Et −t = Et −t − Et −t . (7)
m e e m

Daca se regleaza pozitia zero a indicatorului la pozitia care corespunde temperaturii

jonctiunii de referinta, în timpul masurarii, nu mai este necesara corectarea prin calcul.
Pozitia de zero se poate regla
automat cu ajutorul unui compensator
montat la aparatul indicator foarte
aproape de borne. Montajul de
compensare consta în intercalarea în
circuitul de masurare a tensiunii
diagonalei unei punti Wheatstone,
alimentata în curent continuu si având
cel putin o rezistenta dependenta de
temperatura.
Fig. 2. Determinarea grafica a variatiei t.e.m. în Printr-o dimensionare corespun-
zatoare a aceleiasi rezistente si a ten-
intervalul tm − te
siunii de alimentare a puntii se poate
obtine ca pentru orice temperatura a jonctiunii de referinta în timpul masurarii, tensiunea
diagonalei sa aiba un sens si o valoare astfel încât sa corecteze t.t.e.m. la valoarea
corespunzatoare de gradare.
19
 În cadrul lucrarii se urmareste ridicarea pe cale experimentala a curbelor E = f(T)
pentru trei termocupluri si anume: fier – constantan (Fe - Const.), cupru – constantan (Cu -
Const.) si cromel – alumel (NiCr - Ni), a caror jonctiune de referinta se afla la temperatura
mediului ambiant, considerata constanta si corectarea pe cale grafica a rezultatelor
masuratorilor obtinute cu un termocuplu etalon, Cu – Const.
Domeniile de utilizare ale celor trei termocupluri sunt:
• fier – constantan 0…450o C;
• cupru – constantan 0…400o C;
• cromel – alumel 0…900o C,
valorile limita maxime fiind impuse de fenomenele de oxidare a termoelectrozilor ce apar la
temperaturi mai ridicate. Daca se lucreaza în atmosfera neutra sau se etanseaza în mod
corespunzator termoelectrozii, se obtin valori mai ridicate pentru limitele maxime de
temperatura.
Etalonarea termocuplului consta în stabilirea legaturii dintre indicatiile instrumentului
de masura (milivoltmetrul) cu temperaturile citite la un instrument termometric etalon
(termocuplu etalonat – în cazul de fata ).

3. Descrierea instalatiei
Instalatia de etalonare (figura 3) se compune dintr-un cuptor electric tubular orizontal 5,
alimentat de la reteaua electrica prin intermediul unui autotransformator reglabil 1, un
milivoltmetru (etalonat în mV) 8, prevazut cu comutator automat pentru masurarea succesiva
a t.t.e.m. ale celor trei termocupluri, un milivoltmetru (etalonat în o C) 9, un termocuplu etalon
7 pentru masurarea temperaturii din interiorul cuptorului si un termocuplu de camera, cu
mercur, pentru masurarea temperaturii mediului ambiant. Cuptorul electric tubular este
compus dintr-un tub ceramic 2, introdus concentric într-o camasa izolanta 4, închisa într-un
învelis metalic. Elementul de încalzire cu care se realizeaza temperaturi pâna la 1000o C, este
o sârma de Kantal, 3, înfasurata pe tubul ceramic (figura 3).

Fig. 3. Instalatia de etalonare a termocuplurilor

4. Desfasurarea lucrarii
Se verifica montajul conform schemei din figura 3. Se conecteaza autotransformatorul
(1) la priza de tensiune. Se alimenteaza cuptorul electric (5) cu tensiuni variabile, din ce în ce
mai mari, prin intermediul autotransformatorului, ceea ce conduce la obtinerea, în interiorul
cuptorului, a unei valori crescatoare pentru temperatura corespunzatoare jonctiunilor de
masura ale termocuplurilor (6) si se citesc simultan temperatura, la milivoltmetrul (9) si
t.t.e.m. la milivoltmetrul (8) pentru fiecare termocuplu supus etalonarii. Se repeta citirile.
Rezultatele obtinute se trec în tabelul 1.

20
 5. Rezultatele masuratorilor
Tab. 1.
Termocuplul Termocuplul Termocuplul
Temperatura Temperatura Temperatura
t.t.e.m. t.t.e.m. t.t.e.m.
Nr. sudurii calde sudurii calde sudurii calde
o o o
crt. C mV C mV C mV
1.
2.
….
15.
Cu ajutorul perechilor de valori (t, E) obtinute, se construiesc pe hârtie milimetrica
curbele de etalonare pentru cele trei termocupluri, într-un sistem de axe E(mV) – t(o C).
Originea axelor de coordonate corespunde temperaturii mediului ambiant, la care valoarea
t.t.e.m. este zero.
Pentru corectia grafica a rezultatelor masuratorilor efectuate se procedeaza în felul
urmator: cu ajutorul scarii alese pentru axa temperaturii, se construieste pe prelungirea din
stânga a axei temperaturii (figura 4), un segment proportional cu ∆ t = t 0 – 0 = t0 .
Prin extremitatea acestui segment,
se construieste noua axa E’, a t.t.e.m.
Intersectia dintre aceasta axa si tangenta în
0 la curba de etalonare reprezinta originea
0’ a noilor axe de coordonate E’- t’.
Determinarea ecuatiilor curbelor
de regresie si a coeficientilor de corelatie
corespunzatori se face cu ajutorul analizei
de regresie si corelatie prezentata în anexa
1. Pentru aceste curbe de etalonare se
recomanda aproximarea prin curbe
Fig. 4. Extrapolarea curbei de etalonare la exponentiale si respectiv liniare, alegerea
temperatura de 0oC
ecuatiei corespunzatoare facându-se pe
baza coeficientilor de regresie cores-
bt
punzatori. Pentru regresia exponentiala, coeficientii a si b ai ecuatiei E = a. e se calculeaza
cu relatiile:
n n n
n ⋅ ∑ (t i ⋅ ln Ei ) − ∑ t i ⋅ ∑ ln Ei
b = i =1 n i =1 i =1
n , (8)
n ∑ ti2 − ( ∑ ti ) 2
i =1 i =1
n n
∑ ln Ei ∑ ti
ln a = i =1 − b ⋅ i =1 , (9)
n n
în care n este numarul perechilor de valori (Ei ,t i ). Coeficientul de corelatie r este:
n n
n ∑ ti ∑ ln Ei
− i = ⋅ − i =
∑ i 1 1
(t ) ( ln E i )
r= i = 1 n n . (10)
n n
n ∑ ti ∑ ln Ei
∑ i (t − i =1 ) 2
⋅ ( ln E − i =1 )2
i =1 n i n

21
 Pentru regresia liniara, coeficientii a si b ai ecuatiei E = a + b. t sunt:
n n n
n ⋅ ∑ t i ⋅ Ei − ∑ t i ⋅ ∑ Ei
b = i =1 n i =1 i =1 ,
n (11)
n ∑ ti2 − ( ∑ ti ) 2
i =1 i =1
n n
∑ Ei ∑ ti
a = i =1 − b ⋅ i =1 , (12)
n n
si respectiv coeficientul de corelatie:
n n
n ∑ ti ∑ Ei
∑ i (t − i = 1
) ⋅ (E − i = 1
)
i
r= i = 1 n n . (13)
n n
n ∑ ti ∑ ln Ei
− i = 2
⋅ − i =1 2
∑ i 1
(t ) (E i )
i =1 n n

6. Calculul erorilor
Eroarea de determinare cu ajutorul curbei de etalonare a unei temperaturi oarecare t x
provine din erorile de masurare a temperaturii, a tensiunilor termoelectromotoare si a erorilor
de reprezentare. Eroarea absoluta ∆ t x de determinare a temperaturii t x se obtine cu relatia:
∆E x o
∆t x = [ C] , (14)
mx
unde:
∆E x = ∆E1 + ∆E 2 + ∆E3 [mV]. (15)
iar:
δE x
mx = [mV/grd] (16)
δ tx
reprezinta coeficientul unghiular al curbei de etalonare în punctul de coordonate t x, Ex (figura
4), având unitatea de masura [mV/grd]. În relatia (15) erorile care intervin sunt urmatoarele:
• ∆ E1 reprezinta eroarea în mV determinata de eroarea de masurare a temperaturii ∆ t 1
cu ajutorul milivoltmetrului etalonat în o C si a erorii ∆ t 2 determinata de eroarea de
reprezentare a curbei de etalonare:
∆E1 = m x ⋅ ( ∆t 1 + ∆t 2 ) [mV] . (17)
• ∆ E2 – eroarea de masurare a tensiunii termoelectromotoare la milivoltmetru [mV].
• ∆ E3 – eroarea în mV determinata de eroarea de reprezentare a curbei de etalonare
[mV].
Ca urmare, relatia (14) se mai scrie:
∆E2 + ∆E3
∆t = ∆t 1 + ∆t 2 + , (18)
mx
iar eroarea relativa va fi:
∆t
∆r ⋅ t x = x . (19)
tx
Se va determina eroarea absoluta si eroarea relativa a aceleiasi temperaturi t x, utilizând
curbele de etalonare ale termocuplurilor Fe – Const., Cu – Const. si NiCr – Ni.
22