HEPATITA VIRALĂ- istoric

VIRUSURI “Infecţioasă” A E
Transmitere

HEPATOTROPE enterală

Hepatita virală NANB

Transmitere
“Serică” B D C parenterală

F, G

Virusul hepatitei A
Tipuri de hepatită virală
A B C D E
sânge/derivate sânge/derivate sânge/derivate fecale
Sursa de fecale
virus fluidele fluidele fluidele
organismului organismului organismului

Cale de fecal-oral percutan percutan percutan fecal-oral

transmitere permucos permucos permucos

Infecţie nu da da da nu
cronică

Prevenire imunizare imunizare screening imunizare

donatori pre/post- igiena
pre/post- pre/post- alimentară
expunere expunere modificarea expunere
comportamentului modificarea
la risc comportamentului
la risc

Virusul hepatitei A Virusul hepatitei A

 genom
 descoperit în 1972
 ARN mc, liniar, de sens pozitiv
 Familia Picornaviridae  capsida
 simetrie icosaedrică
 Genul Hepatovirus  conţine 3 proteine structurale
VP1, VP2, VP3
formă sferică


 proteine nestructurale
 dimensiuni 27 – 32 nm  2A, 3A, B, C, VPg, 3Cpro, 3DPOL

 fără înveliş extern asamblare

asamblare protează polimerază
ARN-ARN dependentă
replicare primer în
sinteza ARN
 Virusul hepatitei A Virusul hepatitei A
 structura antigenică  rezistenţa la agenţi fizici şi chimici
 un singur serotip stabil (o singură specificitate antigenică)  în fecale, la temperatura ambientului
 stabil peste 2 săptămâni

 distrus după: inactivat:

 variabilitate genetică 3 zile la 37°C
- formol 1/4000

- după 3 ore, la 37°C
 7 genotipuri (I-VII)  10 – 12 ore la 60°C - clor activ 0,1 mg%
- după 30 minute
 I, II, III, VII – om  câteva minute la 100°C

 IV, V, VI – maimuţe în captivitate  conservat la:

 -20°C sau liofilizat timp de ani de zile

Virusul hepatitei A Virusul hepatitei A

 cultivare
 replicare  creşte greu în culturi primare de
 ficat de marmotă
 ataşare  rinichi de maimuţă
 receptorul – insuficient cunoscut  nu produce e.c.p.
 caracteristic
 pătrundere – probabil prin endocitoză  instalarea persistenţei
 asocierea cu celula

 biosinteze virale – în citoplasma celulei gazdă  evidenţiere: RIA, hibridizare

 animale
 asamblare  cimpanzei
maimuţe
 ieşire 

 nu distruge celula, rămânând asociat cu aceasta

Hepatita A – manifestări clinice Hepatita A – imunitate

 boală ușoară  umoral

 perioada de incubaţie: în medie 30 zile cu limite 15-50 zile  anticorpi neutralizanţi

 IgM – în faza acută, dispar în 10 săptămâni

 90% din cazuri – boală anicterică și asimptomatică  IgG – protecţie la reîmbolnăvire

 anticorpi IgA – salivă, fecale – nu sunt neutralizanţi

 complicaţii: hepatită fulminantă (1%)

hepatită cholestatică (5%)  celular
hepatită recidivantă (7%)  limfocite citotoxice CD8

 elimină hepatocitele infectate

 cronicizare: Nu  induc sinteza de interferon gamma

 induc sinteza de citokine

 Hepatita A – sursa de virus Hepatita A – cale de transmitere

 contact direct – (fecal-oral: mâini murdare, obiecte etc.)

 sursa de virus  mediu familial, creşă, grădiniţă, colectivităţi

 omul  alimente şi apă contaminate

 consumate crude/neprelucrate termic
 infectat inaparent  zarzavaturi, îngheţată, moluşte etc.
 contaminate după prelucrare
 expunere la sânge sau salivă (rar)
 donor în incubaţie, seringi contaminate, picături de salivă
 receptivitate  sexual (rar)
contacte orale sau anale
generală



Hepatita A – răspândită universal

Hepatita A
Diagnostic de laborator
incidenţă mod de transmitere serodiagnostic
endemicitate vârste afectate
 infecţia acută diagnosticată prin detectarea Ac anti-VHA-IgM
mare persoană-persoană; în ser prin EIA.
Africa, scăzută spre mare prima copilărie
America Centrală
Orient Mijlociu
rar epidemii  infecţia trecută (imunitate) determinată prin detectarea Ac
copii, adolescenţi, adulţi persoană-persoană; anti-VHA-IgG prin EIA.
medie mare izolare
America de Sud, Cuba
Mexic, China
epidemii alimentare  cultivare pe culturi celulare – dificilă, necesită peste 4 săpt.;
epidemii hidrice nu se practică de rutină
mică scăzută tineri persoană-persoană; examen direct
America De Nord  evidenţiere directă – IME, IF, IPO, RT-PCR din fecale
Europa de Nord
epidemii alimentare
Japonia, Australia epidemii hidrice  evidenţiază infecţia incipientă
adulţi călători;  rar efectuată
foarte mică foarte mică
Norvegia, Suedia rar epidemii
Finlanda, Danemarca

Hepatita A – profilaxie pasivă

Hepatita A - profilaxie
imunoglobuline

 măsuri generale  pre-expunere

 călătorilor în zone cu endemicitate medie şi mare
 igiena individuală
 imunoglobuline polivalente/specifice anti VHA (0,05 ml/kgc)
 măsuri de sanitaţie în colectivităţi  protecţie 90-100% timp de 4-6 luni
 controlul surselor de apă
 post-expunere (interval de 14 zile)
 controlul alimentelor
 de rutină – contacţilor din focar
 în situaţii speciale: instituţii, expunere la sursă comună etc.
 protecţie 75-80%
 Hepatita A – profilaxie activă
Hepatita A – profilaxie activă
consideraţii epidemiologice
 multe cazuri apar în comunitate - epidemii  vaccinuri inactivate
 fără factori de risc pentru majoritatea cazurilor  Havrix (lab. Smith Kline Beecham)
 incidenţa la vârste de 5-14 ani
 vaccinuri vii atenuate
 copiii sunt rezervor de infecţie
 în curs de experimentare
 vaccinuri recombinante
 persoane cu risc crescut la infecţie
 vaccinuri din peptide sintetice
 călători, militari, personal medical

Virusul hepatitei B Virusul hepatitei B

A photograph shows a magnified image of the
hepatitis B virus. Color has been added to the
photograph to make the virus easier to see.
Oliver Meckes and Ottawa/Photo
Researchers, Inc.

 descoperit în 1971
 Familia Hepadnaviridae
 Genul Orthohepadnavirus

 3 tipuri de particule
 virion complet - infecţios

 particule sferice - neinfecţios

 formaţiuni filamentoase - neinfecţios

Virusul hepatitei B Virusul hepatitei B

caractere morfo-structurale caractere morfo-structurale

virion complet = particula Dane particule sferice

 sferic  20 – 22 nm
 42 nm  structuri ale învelişului
 centrul (nucleocapsida) viral (AgHBs)
28 nm  goale în interior
 are înveliş extern – 7 nm

 prezenţa în ser = multiplicare

virală activă
 Virusul hepatitei B
caractere morfo-structurale

particule filamentoase

 diametru 10 – 22 nm
 lungime 50 – 230 nm
 rezultă din agregarea
particulelor sferice

Virusul hepatitei B Virusul hepatitei B

caractere morfo-structurale caractere morfo-structurale

 genomul viral
 Capsida – formează antigenul central HBc
 ADN circular bicatenar,
parţial monocatenar  icosaedrică
 proteina centrului viral HBc
conţine ADN-polimeraza virală
4 gene:



 gena S  proteinele AgHBs

 3 regiuni: S, pre S1, pre S2
 Antigenului central i se
 gena C proteinele asociază AgHBe
nucleocapsidei
 gena P  ADN-polimeraza
virală
 gena X  proteina HBx

Virusul hepatitei B Virusul hepatitei B

caractere morfo-structurale caractere morfo-structurale

 proteine nestructurale
 învelişul viral
 de natură glico-lipo-proteică
 alcătuit din:
 dublu strat lipidic – derivat din
compartimentele celulare interne
 proteine de suprafaţă HBs:
 proteina mică S (small) - SHBs
 proteina mijlocie M (middle) - MHBs
 proteina mare L (large) - LHBs
1. proteina HBe
 rol de imunomodulator al răspunsului faţă
de hepatocitele infectate:
 proteina HBc şi HBe au epitopi comuni pt.
 celulele T
 anticorpi
excesul de HBe înlătură răspunsul efector al
celulelor T faţă de hepatocitele infectate productiv
(posesoare de HBc)  stare de purtător
 Virusul hepatitei B Virusul hepatitei B
caractere morfo-structurale
structura antigenică
 proteine nestructurale
 Ag de suprafaţă HBs
2. proteina HBx
 numai la virusurile mamiferelor  Ag nucleocapsidic HBc
 localizarea în celula infectată
 controversată  AgHBe asociat nucleocapsidei
 exclusiv citoplasmatică
 nucleară şi citoplasmatică
 perinucleară
 funcţii
 incomplet cunoscute

VHB - structura antigenică

 Ag de suprafaţă HBs VHB - structura antigenică
 un antigen ”a” cu specificitate comună de  Ag de suprafaţă HBs
grup  perechile d-y şi r-w se exclud reciproc
 localizată pe secvenţa aa 124-137 şi 139-147
 ţinta Ac neutralizanţi  din combinarea acestor ag. rezultă 10 subtipuri
 specificitate de subtip ayw1, ayw2, ayw3, ayw4
 2 perechi de antigene: ayr
adw2, adw4
 d sau y (la aa 122) cu speficitate de tip
adr
 r sau w (la aa 160) cu specificitate de subtip
 subtipul w este heterogen: w1, w2, w3, w4
adwy
adyr

VHB - structura antigenică Virusul hepatitei B

 Ag de suprafaţă HBs structura antigenică
 prezent în:
 ţesut hepatic
 Ag nucleocapsidic HBc
 ţesut limfoid  în nucleul hepatocitelor infectate – la 10 zile de la
 membrane sinoviale infecţie
 toate secreţiile organismului  în nucleul şi citoplasma hepatocitelor – la purtători
 ser sănătoşi cu hepatite cronice active
la 4-6 săpt.de la infecţie
în ser, extrem de rar – complexe imune Ag-Ac


 dispare la 3 luni de la debut
 prezenţa peste 6 luni = persistenţa infecţiei
 Virusul hepatitei B VHB - variabilitatea genetică
structura antigenică identificate 6 genotipuri (A-F)

 AgHBe asociat nucleocapsidei  genotip A:  genotip D

 prezent în ser  Europa,  India
 America de Nord,  Europa de Sud
 în perioada de incubaţie imediat după apariţia  Africa Centrală  Mediterana

AgHBs  genotip B şi C  genotip E

Asia  Africa de Vest
 dispare după 2-4 săptămâni, anterior dispariţiei 

 Oceania  genotip F
AgHBs  America de Sud
 este indicator de replicare virală activă
 persistenţa = prognostic nefavorabil

VHB - variabilitatea genetică VHB - Rezistenţa la agenţi

fizici, chimici
 variabilitate scăzută -  5% virus rezistent!!
 variaţii virale prin  rămâne infectant  este inactivat de
în ser hipoclorit de sodiu în 10’
mutaţii  

 6 luni la 30°C  alcool isopropilic 70% şi alcool etilic
 deleţii  10 ore la 60°C
80% la 11°C timp 2’
permanganat de K 1‰ la pH 8,4
variaţii virale în regiunea

  la (-20°C) 15 ani
 formol 5% la pH 8,4
 preC/C  după liofilizare la  glutaraldehida 2% la pH 8,4
25°C o săptămână
 absenţa expresiei AgHBe  distrus
 X  autoclavare: 30 minute la 128°C
 inducere de reacţii imune deficitare  păstrare la pH 2,4 timp 6 ore

VHB - Rezistenţa la agenţi VHB - Multiplicare virală

fizici, chimici
1. intrare în celulă prin endocitoză
AgHBs 2. intrare în nucleu la nivelul porilor nucleari,
 rămâne antigenic şi după formare structură d.c., suprarăsucire şi
transcriere a ARN pregenomic
 40 cicluri de îngheţ-dezgheţ 3. sinteză de proteine virale şi structurale
 expunere la 98°C timp de 1 minut capsidale
 expunere la 60°C timp de 10 ore 4. intrare ARN pregenomic în capsidă
 după tratare cu eter şi la pH acid 2,4 timp de 5. sinteză de ADN d.c.- m.c.
6 ore 6. maturare virală şi învelire cu membrane
citoplasmatice interne
7. eliberare din celulă prin exocitoză
 VHB - Cultivare

 culturi celulare
hepatită cu severitate medie
 nu s-a reuşit cronicizare cu:
 animale AgHBs în ser
AgHBs şi AgHBc în ficat
 cimpanzeu (biopsie)
ADN viral în extracte hepatice
 primate superioare
 raţa de Pekin
 veveriţa
 şoareci transgenici

VHB - Patogeneză
VHB - Patogeneză
1. pătrunde în organism 2. torent sanguin  ficat
3. replicare primară în celula hepatică
soluţii de continuitate ale mucoaselor / tegumentului
ciclul de replicare: 10-12 zile



 manevre medicale invazive

 seringi, instrumentar incorect sterilizat
 transfuzii cu sânge contaminat
 contact sexual (hetero- homo-sexual)
 propagare virală în parenchimul hepatic:
 prin contiguitate de la celulă la celulă
 pe cale sanguină
4. eliminare în torentul sanguin  viremie
masivă

VHB - Imunitate VHB - Imunitate

 apare după perioada de incubaţie de 6 2. răspuns celular
săptămâni – 6 luni
1. apărarea nespecifică prin  limfocite T citotoxice

 interferon  elimină hepatocitele infectate prin:

IFN + IL-2 + IL-12 + TNF
 IFNα induce declanşarea apoptozei în urma interacţiunii specifice Ag-limfocit
 inhibă replicarea virală 

 febră
 mialgii  limfocitele Tc secretă IFN  apariţia de focare inflamatoare
 cefalee
 IFNγ activează macrofagele intrahepatice  induc răspuns de
 celulele NK induc producere de IFNγ
hipersensibilitate întârziată  acţiune distructivă hepatică
 citokine
 apar nivele crescute de IL-2, IL-12, TNF
 VHB - Imunitate
VHB - Imunitate 3. răspuns umoral
3. răspuns umoral  Ac anti-HBc de tip
 IgM
 Ac anti-HBs  primii Ac care apar
 în perioada prodromală
 ac protectori de tip neutralizant
 titru maxim – în perioada de stare
 confirmă vindecarea şi instalarea imunităţii  diminuă în convalescenţă

 apar în convalescenţă  scad rapid în primul an după infecţie

reflectă replicare activă

apar la un interval de timp după dispariţia AgHBs


 indicator cert de dg. în hepatita acută B
 alcătuiesc complexe imune cu Ag virale  eliminarea  dg. diferenţial cu hepatita acută de altă etiologie suprapusă
virusului pe portajul de AgHBs
 IgG
se depun în ţesuturi  apar la sfârşitul perioadei de stare
 concentraţie maximă în convalescenţă
urticarie; artrită; glomerulonefrită; vasculită  persistă timp îndelungat (toată viaţa)

VHB - Imunitate Hepatita B – manifestări clinice

 evoluție de la forme inaparente, nerecunoscute la forme

3. răspuns umoral fulminante, fatale
 multe cazuri sunt asimptomatice, categorisite drept gripă
 perioada de incubaţie: medie 60-90 zile
 Ac anti-HBe limite 45-180 zile
 apar după dispariţia AgHBe  debut insidios, cu artralgii, erupții cutanate, urticarie
 se depistează consecutiv apariţiei Ac anti-HBc IgM  10% din cazuri prezintă icter
 fatalitate: 0.5%-1%
 cronicizare: sub 5 ani: 30%-90%
peste 5 ani: 2%-10%
 mortalitate prematură datorată cronicizării: 15%-25%

Hepatita B
Spectru de evoluţie

 hepatita acută
 hepatita cronică
 ciroza hepatică
 carcinom hepato-celular
 infecţie asimptomatică
 Prevalenţa infecţiei cu VHB pe glob Hepatita B - epidemiologie

 Mare (>8% purtători cronici de AgHBs):

 sursa de infecţie:
 70-90% din populaţie a trecut prin boală (serologic pozitivi)
 om bolnav
 frecventă infecţia în prima copilărie  purtător asimptomatic
 Africa de Sud, Asia de Est, Oceania  transmitere
 Medie (2%-7% purtători cronici de AgHBs):  transfuzii
 10-60% din populaţie a trecut prin boală (serologic pozitivi)  instrumentar incorect sterilizat
 infecţia apare la toate grupele de vârstă  soluţii de continuitate tegumente, mucoase
 Joasă (<2% purtători cronici de AgHBs):  contact sexual homo/hetero
 5-7% din populaţie a trecut prin boală (serologic pozitivi)  perinatal
 majoritatea cazurilor la adulţi cu risc (narcomani, homosexuali)

Concentraţia VHB în fluidele

organismului epidemiologie
joasă/nedetectabilă  grupe de risc:
mare moderată  nou-născuţi din mame infectate
sânge spermă urină  toxicomani
ser secreţie vaginală fecale  homosexuali/heterosexuali
exsudatele plăgilor salivă transpiraţie  hemodializaţi
lacrimi  personal medico-sanitar

lapte de mamă

Hepatita B - diagnostic Hepatita B - tratament

baterie de teste serologice pt diagnosticul infecţiei VHB acute şi cronice  Interferon – pt purtători AgHBs, AgHBe pozitivi cu hepatită cronică activă
 AgHBs – marker general al infecţiei  Lamivudine
 Ac anti-HBs – demonstrează vindecarea/imunitatea  Adefovir
 anti-HBc IgM - marker al infecţiei acute  Entecavir
 anti-HBc IgG – infecţie trecută sau cronică
 AgHBe - indică replicarea activă a virusului şi infecţiozitatea sângelui  răspunsul la tratament
 dispariţia AgHBs, HBV-ADN, seroconversia la AgHBe
 Anti-HBe – virusul nu se mai replică. Totuşi pacientul poate fi AgHBs
pozitiv datorită VHB integrat
 HBV-DNA - indică replicarea activă a virusului, mai precis decât AgHBe,
în special în cazurile de infecţie cu “escape mutants”. Folosit în special pt
monitorizarea răspunsului la terapie.
 Virusul hepatitei D
Hepatita B - prevenire (DELTA)
 Vaccinare – eficiente vaccinurile recombinante; pentru cei cu
risc crescut: personal medical, nou-născuţi

 Imunoglobuline specifice anti-VHB – pt a proteja persoanele

expuse virusului; eficace în primele 48 ore de la expunere; la nn
din mame AgHBs şi AgHBe pozitive

 alte măsuri - screening al donatorilor, al sângelui, gravidelor

VIRUSUL HEPATITEI DELTA

VIRUSUL HEPATITEI D (VHD)
DELTAVIRUS
 descoperit în 1976
 Prezintă anvelopă
 Virus defectiv înrudit cu (AgHBs)
virusuri ale plantelor
(viroizi)
 Genom ARN
 Satelit subviral al VHB
(helper) – îi asigură ciclul monocatenar, circular,
biologic covalent închis
 Deltavirus
 Antigenul delta
 particulă sferică

 diametrul 35-37 nm

STRUCTURA VHD STRUCTURA VHD

proteinele virale = Ag Delta
 proteina nucleocapsidică
 proteina HD mare
 27 kilodaltoni

 214 aa

 stopează replicarea (reglator al replicării)

 intervine în formarea şi secreţia de virusuri

 proteina HD mică
 24 kilodaltoni

 195 aa

 acţiune citotoxică

 activează replicarea ARN VHD

 Hepatita D
DIAGNOSTICUL VHD manifestări clinice
 Detectarea AgHD - în ser, ficat  Coinfecţie (infecţie concomitentă VHB şi VHD)
- tehnici ELISA, imunoblot  boală acută cu evoluţie severă
 risc scăzut de cronicizare
 Detectarea anti-VHD IgM, totali - tehnici ELISA

 Detectarea ARN-VHD - PCR  Suprainfecţie (infecţie VHD la purtător cronic de VHB)

- RT-PCR  poate evolua ca o hepatită acută
- tehnici de hibridare moleculară  de obicei se instalează cronicizarea infecţiei VHD
 risc mare de boală cronică severă

Hepatita D Hepatita D
epidemiologie epidemiologie
 rezervor de virus  grupe de risc
 om infectat  dependenţi de droguri
 purtător asimptomatic  hemodializaţi
 cu hepatită manifestă  hemofilici
 cai de transmitere  homosexuali
 parenteral – expunere la sânge contaminat
 injecţii, intervenţii chirurgicale, transplant, transfuzii, leziuni  receptivitate
cutaneo-mucoase etc.  toţi indivizii receptivi la VHB
 perinatal  toţi purtătorii de VHB
 mama AgHBe pozitivă (VHB se replică)
 contact sexual

Hepatita D - profilaxie Hepatita D - profilaxie

 coinfecţia VHB-VHD
 după expunerea la VHD, purtătorii de AgHBs
• profilaxia pre/postexpunere faţă de VHB
NU pot fi protejaţi nici prin
 suprainfecţia VHB-VHD
•educaţie sanitară a persoanelor cu infecţie  vaccinare anti VHB
cronică VHB
 imunoglobuline specifice anti-VHB
•reducerea comportamentelor cu risc
 Virusul hepatitei C
Virusul hepatitei C

 Familia Flaviviridae

 Genul Hepacivirus

VHC VHC
ORGANIZAREA GENOMULUI VIRAL
caractere morfo-structurale
 formă sferică  ARN monocatenar
 diametru: 30-60 nm
 capsida  9400 nucleotide
 simetrie icosaedrică
 genom: ARN  nu conţine oncogene
 m.c.
 liniar  nu se integrează în genomul celulei gazdă
 înveliş extern
 cu proiecţii fine

VHC
VHC
ORGANIZAREA GENOMULUI VIRAL
VARIABILITATE-HETEROGENITATE
 rată mare de replicare
capsid envelope
protein
protease/helicase RNA-dependent RNA polymerase
 încorporare eronată a nucleotidelor în cursul replicării
 rată mare a mutaţiilor
c22 33c c-100
 (1,92 x 103 substituţii de nucleotide / situs / an)
5’ 3’

core E1 E2 NS2 NS3 NS4 NS5  nucleocapsida bine conservată

 reg.5’aminoterminală / reg. C

hypervariable
region
 învelişul diferă - mare variabilitate
 reg. E1 şi E2 - regiune hipervariabilă - 30 aa
proteine structurale proteine funcționale
 HETEROGENITATEA VHC VHC - Terminologie

Familie Gen Specie Genotip Subtip Cvasispecie

 CA TULPINĂ VIRALĂ Flaviviridae Hepacivirus VHC

Noţiune Definiţie % omologie
 rezultatul mutaţiilor apărute în cursul replicării nucleotidică

Genotip Heterogenitate între diferitele izolate de HCV 65.7-68.9

 CA POPULAŢIE VIRALĂ Subtip Izolate cu caracteristici similare în cadrul fiecărui 76.9-80.1

prezentă în organismul /celulele infectate

genotip major


Cvasispecie Populaţie virală heterogenă prezentă concomitent 90.8-99

în macroorganism/celulă infectată

Distribuţia geografică a IMPORTANŢA VARIABILITĂŢII VHC

genotipurilor VHC
Zona
 “ESCAPE MUTANTS”
Genotipuri VHC  variabilitate mare a VHC mutanți care scapă de
geografică supravegherea imunologică
1 2 3 4 5 6

USA + + +  Genotipul influenţează - eficacitatea tratamentului

 - evoluţia bolii
Europa + + +

Orient apropiat + + + + - genotip 1b - posttransfuzional

- răspuns slab la interferon
Pakistan + + + + + - risc de ciroză / carcinom hepatocelular
Af r i c a d e S u d + + + + +
- genotip 2 - forme asimptomatice de boală
Af r i c a d e N o r d +

Af r i c a C e n t r a l ă + - genotipul 3 - consum de droguri i.v.

- răspuns favorabil la interferon

VHC
rezistenţa la agenţi fizici şi chimici VHC - replicarea
 ataşare-intrare
receptor specific CD81
 sensibil la 

 endocitoză
 solvenţi organici,  biosinteze virale
în citoplasma celulei
 eter, 

 translaţie – sinteză de proteine

 cloroform,  replicarea genomului
 detergenţi  asamblare
 la nivelul membranelor
 reticulului endoplasmic
 aparatului Golgi
 eliberare Jean Dubuisson
 înmugurire
 VHC - cultivare Hepatita C – manifestări clinice

 culturi de celule Pacienți cu manifestări clinice minime

 NU se pot realiza Perioada de incubaţie: medie 6-7 săpt
limite 2-26 săpt
Debut nespecific
 animale
25% din cazuri prezintă icter
 cimpanzeu
Hepatită cronică: 70%
 hepatită similară celei umane
Infecţie persistentă: 85-100%
Imunitate: nonprotectivă
producere de Atc

imunitate infecţia HCV

 răspuns imun relativ slab  Evoluţie
 hepatită acută
 umoral
 Ac a căror acţiune este dificil de apreciat  hepatită cronică persistentă
 !! escape mutants – datorită marii variabilităţi  ciroză
 carcinom hepatocelular
 celular
 limfocite T citotoxice

!! autoanticorpi – procese autoimune – pot fi

distruse celule neinfectate

Hepatita C - epidemiologie
 grupe de risc
 hemodializaţi
 hemofilici
 toxicomani
 personal medico-sanitar
 copii născuţi din mame cu infecţie HCV
 parteneri sexuali multipli

 rezervor
 omul
 Hepatita C - transmitere Hepatita C - profilaxie
 percutan  măsuri generale
 droguri administrate i.v.  excludere de la donare
 testare sânge și derivate
 transfuzii, transplant de la donor infectat  sterilizare
 terapeutic
echipament contaminat

 profilaxie pasivă
instrumentar incorect sterilizat

 fără rezultate
 ocupational
 permucos  profilaxie activă
 perinatal  NU este vaccin
 sexual

Hepatita C
diagnostic de laborator
 anticorpi anti HCV
 utilizaţi pt dg. infecţiei cu VHC
 inutili pt dg. fazei acute – apar după 2-4 săpt. de la infecţie

 HCV-ARN
 identificat prin PCR
 util pt dg. în faza acută a infecţiei
 utilizat în monitorizarea tratamentului antiviral

 Ag-HCV
persoane expuse:
 evidenţiat prin metoda EIA
1 săptămână - ARN VHC  util pt dg. în faza acută a infecţiei
2 săptămâni - anti VHC  utilizat în monitorizarea tratamentului antiviral
6-8 săptămâni - cresc transaminazele  mai uşor de efectuat faţă de metoda anterioară

Hepatita C
teste prognostice Hepatita C - tratament
 Genotipare  Interferon – la pacienţi cu hepatită cronică activă;
 infecţia cu genotip 1 sau 4 – prognostic grav, răspuns slab la interferon răspuns la cca 50% din pacienţi din care 50% vor
 metode de genotipare – DNA sequencing, PCR-hybridization avea recăderi
 serotipare – utilă atunci când pacientul nu are ARN viral detectabil
 Ribavirin – asociat cu interferon creşte eficienţa
 Încărcătura virală – mare = pronostic grav. Utilă pt monitorizarea tratamentului
tratamentului cu interferon.
 Hepatita C - profilaxie Virusul hepatitei E

 screening al donatorilor de sânge, organe,

ţesuturi

 modificarea comportamentelor cu risc

 aplicarea precauţiunilor universale

Virusul hepatitei E
Virusul hepatitei E rezistenţa la agenţi fizici şi chimici

 neîncadrat  virus fragil şi instabil

 asemănător cu Caliciviridae şi Togaviridae  conservat în suspensii de materii fecale 10%
 formă sferică, 32-34 nm  în azot lichid
 fără înveliş extern  prin liofilizarea materiilor fecale

 genom ARN, mc, liniar  inactivat prin

clorinare
capsida – simetrie icosaedrică


 antisepsie cu iod

Hepatitis E Virus Infection

Hepatita E – manifestări clinice Typical Serologic Course
Symptoms

ALT IgG anti-HEV

 perioada de incubaţie: medie 40 zile
limite 15-60 zile
Titer IgM anti-HEV
 rata fatalităţii: aprox. 1%-3%
gravide:15%-25% Virus in stool

 severitatea bolii: la gravide creşte cu

vârsta sarcinii
 cronicizare: NU
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 1 1 1 1
0 1 2 3
Weeks after Exposure
 Hepatita E - profilaxie
Hepatita E - epidemiologie

 epidemii asociate cu consum de apă contaminată cu fecale

 măsuri generale
 epidemii masive, explozive: India, Nepal, China, Africa de Nord,  igiena individuală, colectivă, alimentară
Somalia, Mexic
 clorinarea apei
 rezervor: omul
 transmitere: fecal-orală  control sanitar al apei potabile
 apă contaminată  profilaxie pasivă
 alimente contaminate
 IgG polivalente – nu împiedică infecţia
 contact direct

 receptivitate – adulţii tineri  profilaxie activă

 vaccinuri în curs de experimentare