SPECTROSCOPIA

Spectroscopia este o ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de obţinere a

spectrelor, precum şi cu măsurarea şi interpretarea acestora.
Spectoscopul este un aparat special cu prismă sau cu rețea de difracție destinat observării
directe a spectrelor folosind ca receptor ochiul.
Spectrul unei radiaţii electromagnetice
se obţine prin descompunerea ei într-un
spectrometru şi constă dintr-o succesiune de
imagini ale fantei de intrare, formate de
diferitele radiaţii monocromatice ale luminii
incidente. Pentru studiul spectrelor,
spectroscopia foloseşte metode vizuale,
fotografice şi fotoelectrice.

În
funcţie de
domeniul spectral al undelor electromagnetice şi de aparatura
folosită, există ramurile: spectroscopie optică (pentru domeniul
vizibil, ultraviolet şi infrarosu), spectroscopia radiatiei X,
spectroscopia radiaţiei gamma, spectroscopia hertziană (pentru
undele hertziene şi milimetrice); spectroscopia alfa şi
spectroscopia beta care se ocupa cu studiul spectrelor energetice
ale radiaţiilor α, respectiv β.
După natura sistemului cuantic emiţător (atom,
moleculă, nucleu), spectroscopia se clasifică în spectroscopie atomică, spectroscopie moleculară şi
spectroscopie nucleară. Cele mai multe surse nu emit lumină monocromatică.
Spectroscoapele uzuale au ca piesă principală o
prismă sau o reţea de difracţie care au rolul de a descompune
radiaţia electromagnetică ce urmează a fi analizată. Ele sunt
dispozitive care permit descompunerea luminii albe în
componentele sale spectrale (culorile curcubeului): roşu,
oranj, galben, verde, albastru, indigo, violet prin fenomenul
numit dispersia luminii.
Aţi admirat cu
siguranţă curcubeul, alt
fenomen natural de
dispersie a luminii, unde rolul prismei este preluat de picăturile
de apa existente în atmosferă după ce a plouat şi apare soarele.
Totalitatea liniilor spectrale emise de o substanţă
formează spectrul de emisie. Fiecare atom are o configuraţie
electronică specifică (diferenţele de energie între nivelele
electronice sunt diferite de la un atom la altul) şi va avea un
anumit spectru.
În secolul a XIX-lea, au luat amploare explorarea şi cercetarea spaţiului extraterestru ceea ce a
impulsionat dezvoltarea instrumentelor care permiteau studiul compoziţiei chimice stelelor prin analiza
luminii emise de ele. În această perioadă, Joseph Fraunhofer a descoperit liniile întunecate ale
spectrului solar. În aceeaşi perioadă şi-a desfăşurat studiile şi Joseph Kirchhoff cel considerat a fi
fondatorul analizei spectrale. A descoperit, împreună cu
Bunsen, că un element chimic adus în stare de
incandescenţă, emite radiaţii luminoase cu o anumită
lungime de undă.
Spectroscopie optică (pentru domeniul vizibil,
ultraviolet și infraroșu)
Analiza spectrala a luminii emise sau absorbite de
un corp, spectroscopia optică, permite identificarea
elementelor componente, stabilirea concentrației,
determinarea structurii.
Utilitatea spectroscopiei este demonstrată de larga răspândire a acestei metode: fizică, chimie,
biologie, farmacie, medicină, geologie, astrofizică, știința materialelor, protecția mediului. În afară de
multitudinea de aplicații practice spectoscopia a avut o evoluție strâns legată de evoluția fizicii
fundamentale, multe din marile progrese ale fizicii secolului XX – lea se datorează creșterii preciziei în
măsurarea spectrelor optice ale celor mai simpli atomi : atomul de hidrogen, respective cel de heliu.

Spectroscopia în medicină,este folosita la masurarea diferitelor nivele ale metabolitilor in tesuturi.

Semnalul RMN produce spectre diferite de rezonanta care corespund diferitelor modele moleculare.
Evaluarea spectrelor permite incadrarea bolii (tumora, inflamatie, infectie, ischemie).
Spectroscopia in analiza chimica. Spectroscopia radiatiei X este folosită pe scară largă pentru a
se obtine informatii despre analiza chimică a unei probe precum: structura interna, compozitie,
dinamica.
Spectrofotometria este o ramura a spectroscopiei moleculare ce se ocupa cu analiza calitativa si
cantitativa a spectrelor de absorbtie indomeniul UV-VIS a substantelor organice sau anorganice in
stare lichida din cauza ca in domeniul UV-VIS nu toate substantele sau elementele chimice au spectre
de absorbtie cu maxime clare.
Spectroscopia radiaţiei gamma. În aplicaţii industriale, măsurătorile prin spectrometrie gama pot
identifica compoziţia chimică a unei substanţe
Spectrometria de masă este poate cea care oferă cele mai multe posibilităţi aplicative, datorită
varietăţii de genuri de spectre pe care le poate da. La începutul secolului XX, spectrometria de masă s-
a dezvoltat ca o tehnică folosită în principal de fizicieni, pentru a determina structura atomului. La
sfârşitul anilor `30 şi începutul anilor `40, spectrometria de masă a jucat un rol important în
dezvoltarea energiei atomice. În anii `40, când spectrometria de masă a fost folosită pentru
identificarea şi cuantificarea substanţelor organice, au început să apară instrumentele comerciale.
Spectrometria de masă este un instrument puternic pentru studiul tuturor substanţelor, deoarece dintr-o
cantitate infimă furnizează mai multe informaţii despre structura şi compoziţia unei substante, decât
orice altă tehnică analitică.
Laserul este o sursă foarte utilă pentru spectroscopie făcând posibile tehnici precum spectroscopia
Raman. Spectrele RAMAN si SERS furnizează tehnici de structură pentru analiza aminoacizilor,
proteinelor, bazelor, acizilor nucleici, precum si aplicatiile directe ale acestor tehnici in investigarea
mediilor biologice in scop de diagnosticare. 
Spectroscopie astronomică. Spectroscopia astronomică, ramură a spectroscopiei, este unul din
principalele mijloace folosite de astrofizicieni la studierea Universului.
Reflector lunar cu laser. Când astronauții de pe Apollo au vizitat luna, au plantat matrice
retroreflectoare pentru a face posibil experimentul reflectorului lunar cu laser. Fasciculele laser sunt
concentrate prin telescoape mari de pe Pământ spre matrice, și timpul necesar pentru fascicul pentru a
fi reflectat înapoi pe Pământ a fost măsurat pentru a determina distanța dintre Pământ și Lună cu mare
precizie.