Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chiril Tricolici - Calimera 1.0 ' (Literatură)
Chiril Tricolici - Calimera 1.0 ' (Literatură)
roman de călătorie
10
11
12
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
26
Autostrada se desfăşura la poalele Olimpului. Îi
zărisem căciula de zăpadă îndată după ce ieşisem
din Alexandria, mersesem cu el tot timpul în
dreapta, însă abia dinspre porţiunea de şosea pe
care rulam putea fi văzut în întregime.
Bineînţeles, locul era exploatat şi comercial: o
tablă cu semnul internaţional al restaurantului a
anunţat „Panorama Olymp – 500 de metri”. Am
claxonat-o pe Egina şi i-am semnalizat că vreau
să ne oprim. A ridicat mâna, arătându-mi că a
înţeles.
Era o braserie cu măsuţe aşezate sub umbrele
multicolore. Am tras la parcarea plină de maşini
şi după câteva clipe de contemplare a titanicei
izbucniri bazaltice al cărei vârf sprijină parcă
cerul, golaşă, aridă, dură, fascinantă prin simbol,
prin ceea ce reprezintă în istoria culturii. Am
făcut remarca cum că nu trebuiau făcute pârtii
de schi pe zăpada Olimpului.
— Nu fi infantil, Adrian! Muntele sacru nu-i
decât un munte de crime, de comploturi, de
intrigi… Un munte de incesturi… Al deboşării,
concupiscenţei… Consiliul zeilor – o familiuţă! Cu
nevastă, fraţi şi copii nelegitimi. Familiuţa lui
Zeus. Un tiran depravat! Apollo, un combinator
veros, făcut cu Lito. Artemis, tot cu ea. Atena – o
intrigantă – cu vară-sa Metis. Hercule, un
pistolar, un amestec între Al Capone şi Beria.
Băiat din flori cu Alkimini. Hefaistos, primul
nelegitim, un fel de Krupp, de Openheimer.
Hermes – informatorul numărul unu… Hera – o
complotistă –, n-a fost nici ea uşă de biserică…
— Jos cu ei din Olimp! Cain l-a omorât pe
frate-su Abel…
— Iar eu o să te-mor pe tine dacă mă mai ţii
aici!
Autostrada a urcat lin şi în curbe largi prin
câmpia fertilă a Tesaliei, grânarul Greciei. Peste
tot se vedeau canale de irigaţie. Apoi şoseaua s-a
îndepărtat brusc de ţărmul mării şi am intrat
într-o regiune muntoasă, cu păduri de măslini şi
chiparoşi. Unda de răcoare binefăcătoare a fost şi
mai accentuată în defileul Tempi, de o frumuseţe
sălbatică. Munţii rămăseseră în urmă, am trecut
printr-o largă depresiune şi după vreo treizeci de
kilometri am ajuns în Larissa.
Dacă ar fi să dăm crezare legendei, vechea
capitală a Tesaliei ar fi fost fondată de regele
Acrisios al Argosului, care se refugiase aici
pentru a se sustrage destinului prezis de oracol.
Zadarnic. Aruncând discul în timpul unor jocuri
sportive, Perseu, fiu nelegitim al lui Zeus, l-a
omorât fără să vrea. Oraşul n-a tentat-o pe
Egina. Mersese pe autostradă cu peste 100 de
kilometri pe oră, ţinuse probabil tot timpul
acceleratorul apăsat la podea, şi am virat în scurt
timp pe o şosea secundară, dar bine întreţinută,
ce duce spre centrul Greciei. După trei sferturi de
ceas eram la Trikala.
Clădit pe amplasarea homericului Triki, oraşul
mi s-a dezvăluit cu impozante case senioriale. Ne-
am oprit la fortăreaţa bizantină, distrusă şi
reconstruită în câteva rânduri, la ruinele celui
mai vechi sanctuar al lui Asclepios, „Cel care
alina” durerile, tămăduia şi îi readucea la viaţă
pe muribunzi şi pe care romanii l-au numit mai
târziu Esculap. În asemenea sanctuare, ridicate
în cinstea lui, aproape douăzeci de generaţii de
medici au pregătit drumul marelui Hipocrate. Am
intrat apoi în catedrala oraşului, aflată în
imediata apropiere. În biserică era lume puţină,
mai mult turişti, ca şi noi, şi doar ici-colo câte un
credincios în reculegere. Admiram pe rând
superbele icoane bizantine când am simţit că
Egina mă ia cu căldură de braţ…
27
28
29
30
32
33
38
39
42
44