Cand va fi interzis ,,antisemitul" Mihai Eminescu

Mircea Merticariu,

Legea initiata de Crin Antonescu, la presiunea Institutului National ,,Ellie Wiesel", votata in Parlament si
promulgata apoi de presedintele Klaus Iohannis, care completeaza Ordonanta Guvernului 31/2002, are inca
multe ,,scapari" in ceea ce priveste interdictiile.

Actul normativ afecteaza aproape toate personalitatile culturii si politicii romanesti din ultimul secol. Nae
Ionescu, Emil Cioran, Mircea Eliade, Mircea Vulcanescu, Petre Tutea, omul de stiinta Nicolae Paulescu,
teologii Iustin Parvu si Dumitru Staniloaie sunt doar cateva dintre numele care vor fi pomenite cu teama de
inchisoare sau amenda.

Legea, vazuta ca si antilegionara, nu merge insa cu consecintele pana la capat, dar cu siguranta, asta s-ar putea
face printr-o modificare a actului normativ. Care a fost ,,seva" din care s-au alimentat oamenii de cultura si
politicienii perioadei interbelicea
Adevaratii ,,vinovati", care pot fi acuzati lejer de antisemitism, sunt marii oameni de cultura, care prin scrierile
lor au pus umarul la edificarea statului roman si a constiintei nationale. Mihai Eminescu, Bogdan Petriceicu
Hasdeu, Mihail Kogalniceanu, Nicolae Iorga, Ioan Slavici, Octavian Goga, Tudor Arghezi au si articole si luari
de pozitie profund antisemite. Opiniile au fost exprimate in fata valului de emigranti evrei din secolul al 19-lea
dar si fata de stilul de viata, total diferit de cel al romanilor bastinasi. De viziunea lor nationalista, cu accente
antisemite s-au molipsit in cele din urma si legionarii.

Spre exemplu, Mihai Eminescu are o serie articole, in ziarul Timpul, in 1877 si dupa acest an, care fac referire
la migratia sutelor de mii de evrei din Galitia si Imperiul Rus in Moldova. Opiniile marelui poet roman sunt
enuntate dupa ce Romaniei, in schimbul recunoasterii Independentei (1877) i se cere sa impamanteneasca ,,in
masa" evreii care umplusera centrele tuturor oraselor din Moldova si care, la acea vreme nu cunosteau nici
limba. Eminescu nu se opreste la o analiza fara patima a situatiei, prin care Alianta Israelita cerea drepturi
depline pentru evreii neromani emigrati, ci face si afirmatii personale, cu caracter subiectiv.

Mihai Eminescu, in ziarul Timpul:

,,Evreii, de la 1848 si pana astazi, din 30.000 s-au inmultit prin imigratiune la 550.000... Noi stim bine ca
Europa cunoaste pe deplin chestiunea evreiasca din Romania; o cunoaste mai cu seama Europa cea chemata a o
cunoaste, lumea diplomatica si cea oficiala, incat art. 44 al Tratatului de la Berlin a fost inscris in instrumentul
pacii cu deplina cunostinta a greutatilor si relelor ce va produce... Oricum am intoarce chestiunea evreilor si din
orice latura am privi-o, caracterul ei adanc imoral nu i se poate lua... Niciodata pericolul unei dominatiuni
straine sub forma ei cea mai scarboasa n-a fost mai mare decat astazi. Daca toti evreii - straini si pamanteni - vor
capata deplinatatea drepturilor civile, Moldova nu mai are de trait decat 10 ani, Tara Romaneasca, 30, poate".

,,Ce servicii a adus omenirii indaratnicul si egoistul neam evreiescu Ocupandu-se pretutindeni numai cu
traficarea muncii straine, alegandu-si de patrie numai tarile acele unde prin deosebite imprejurari s-a incuibat
coruptia, ei urmeaza in emigratia lor pe pamant tocmai calea opusa omenirii intregi... Evreul trece din Germania
in Polonia, din Polonia in Rusia, din Austria in Romania si Turcia, fiind pretutindeni semnul sigur, simptomul
unei boli sociale, a unei crize in viata poporului, care, ca la Polonia, se sfarseste cateodata cu moartea
nationalitatii".

,,Evreul nu merita drepturi nicaieri in Europa, pentru ca nu munceste. Evreul nu cere libertatea muncii
productive, ci libertatea traficului. El e vesnic consumator, niciodata producator si numai cu foarte rara exceptie
se va gasi un evreu care sa produca... Cel mai solid meserias e si aici in tara, romanul, germanul sau cehul,
niciodata evreul. El reprezinta concurenta nesanatoasa a muncii rele, superficiale, cu munca dreapta si
temeinica..."

Ioan Slavici, in ziarul politic fondat in 1884, Tribuna, de la Sibiu aloca spatii importante problemei evreiesti,
intr-o grupare de articole numite ,,Semitismul".

,,Propagatorii spiritului semitic sunt in societatea noastra fara indoiala mai ales evreii risipiti printre noi, si de
aceea oamenii pripiti in judecata iau fireasca reactiune contra semitismului drept o lupta pornita fie din ura de
rasa, fie din fanatism religios contra evreilor. Nici nu se poate tagadui, ci in orisicare societate cu randuiala
morala bine asezata, evreii sunt primiti cu repulsiune si isolati cu atat mai vartos, cu cat se isoleaza si ei insi-si.
Lupta nu e in adevar pornita contra evreilor, ci contra propagandei facute de dansii. Judecand lucrurile din
punctul de vedere al moravurilor noastre traditionale, una din cele mai de capetenie datorii ale omului e sa
munceasca, sa alerge si sa ostaneasca spre a-si agonisi mijloacele pentru asigurarea bunului sau traiu, si omul,
care-si face datoria aceasta, e stimat si iubit de semenii sai, multumit cu sine insu-si si ferit de nevoi", Ioan
Slavici, Semitismul, Tribuna.
Nicolae Iorga, in ,,Doua Cuvintari, in chestia muncitorilor/in chestia agitatiilor evreiesti" (1910):

,,Sionismul, reprezentat de ziarul Adevarul, cultiva sentimentul national evreiesc, si-l cultiva impotriva
noastra...Evreii nesionisti nu ne urasc uneori, pe cind evreii sionisti ne urasc totdeauna si nu ne iarta niciodata
pentru faptul ca noi suntem unde suntem si ca, neputind incapea in toate laolalta unii de altii, nu ne ducem noi la
Sion, pentru a-i lasa pe d-lor".

Nicolae Iorga, ,,Iudaica", 1937:

,,Evreii lucreaza ca sa aiba pentru ei, ca natie navalitoare, cat mai mult. Pina si in profesiunile libere, pina si in
invatamint, in stiinta, in literatura, ca avocati, ca medici, ca arhitecti, ca profesori, tot mai multi, cu filologii, cu
filosofii, cu ziaristii, cu poetii, cu criticile lor, ei ne dau pur si simplu afara din tara noastra...[Ei] ne sugruma
bisericile, ne inlocuiesc pravaliile, ne ocupa locurile si, ce e mai pierzator, ne falsifica sufletul, ne degradeaza
moralitatea prin opiul ziaristic si literar cu care ne incita".

Am apreciat dintodeauna calitatile evreilor in stiinta, literatura, arta si am avut opinii pozitive atat individual,
fata de evreii pe care i-am cunoscut, cat si fata de intreaga natie. Noua lege (217/2015), care se opune in esenta
principiului fundamental al liberei exprimari, stipulat in Constitutie si in Drepturile Omului, imi da fiori reci.
Odata pentru ca de acum incolo trebuie cenzurat discursul public dar si istoria, apoi pentru ca aceasta lege ar
putea fi doar preambulul pentru noi masuri.

De ce le-a fost teama ca romanii ar putea deveni antisemti Holocaustul este recunoscut, se platesc despagubiri,
discriminarea este, totusi, la cel mai scazut nivel din Estul Europei, extremistii din Romania sunt doar mici
grupuri marginale, penibile prin actiune si ideile vehiculate. Legea, numita si ,,antilegionara", apare ca o
declaratie de razboi la adresa identitatii si culturii poporului roman, nu una facuta de evrei, ci indreptata
impotriva lor si a romanilor, care se vor pozitiona, tot mai mult, in tabere adverse, reamintidu-si reciproc
greselile trecutului.