u

-perta: Simoyia Runcan

 Charles diehl
marile probleme
ale istoriei bizantine

figuri bizantine
★
N TRADUCERE DE
ILEANA ZARA
• M*PREFAŢA
. <«*• SI TABEL C R O N O L O G IC DE

19 6 9
EDITURA PENTRU LITERATURA

4 A Â C'/VkJ
 CHARLES D IE H E
Les grandes problemes de Vbistoire Byzantirie
Armând Colin, 1943, Paris.
Figtires Byzantines :
Armând Colin, 1927, Paris.
 UN SA V A N T, ROMANCIER AL VIEŢII BIZANTINE

Cela semble. du roman pur et cest de

l’kistoire la plus veridique, basee sur une
critique serieuse des sources et la con­
sultation consciencieuse des travaux Ies
plus recentes.

V. Laurent despre Figurile bizantine

Cu aceste două volume de Charles Diehl, reunind cea mai ce­

lebra operă a sa — ciclul de Figuri bizantine, şi Marile probleme
\le istoriei bizantine, carte socotită pe buna dreptate testamentul
kiînţific al ilustrului savant. Editura pentru literatură reia firul
mei strălucite tradiţii. După mai bine de două decenii, cartea
le bizantinologie reapare în peisajul culturii româneşti. N u este
ici locul şi nici momentul -să stăruim asupra motivelor unei a u t
je îndelungi pauze editoriale, compensată numai de apariţia ci­
li va ediţii şi traduceri de cronici şi a cîtorva studii valo­
rase prin publicaţiile de specialitate. Să ne bucurăm că i
.a pus capăt. Oricum^ este un fapt că noile generaţii, —
I rare excepţii şi lăsînd la o parte pe studenţii facultăţii
\ istorie — n-au auzit despre Bizanţ mai mult decît ceea
le oferă manualul de şcoala medie — adică foarte puţin —
şr imensului public cititor, exigent şi pregătit a înţelege astăzi
Ic mai variate probleme de cultură, nu i s-a oferit, în ultimele

V
decenii, nimic despre o civilizaţie care, dupaantica F.ladă,» făl
cui din Sud-Estul Europei unul din leagănele cele mai vechţ®
mai glorioase ale civilizaţiei continentului nostrpWuj
Multă vreme am- fost obişnuiţi să; vedem în spaţial ueogJ
fie, istoric şi spiritual în care ne găsim, o lume, trăind secoleude-a
rindul în umbra unui Occident modern măi înaintat şi domiraŞ
tor. Învăţăm încă istoria universală după vechile scheme vJ)cţ9
dcnto-centriste. Dar dacă situaţia este reală în , ceea ;'Ce priveşti
epoca modernă, a ascensiunii burgheziei ş i: afirmării;; orînduirii
capitaliste, pînă în Octombrie 1917 cînd centrul de greutate al
istoriei s-a deplasat din nou spre Răsărit, nu aceeaşi era^situaţîa
în antichitate şi în Etnii Mediu. înainte de" Roma a fost Atena,
şi cînd steaua Romei a intrat pentru mult timp în ce^ţă* ca tu­
rnare a marilor migraţii de popoare şi a vastului proceij ge­
neză a unei lumi noi, „Roma cea Nouă" de:.p$ malul Bosfora
lui, întemeia» de Constantin cel- Mare ..în anul 330^ a. ridicM
în faţa unui „Occident” ,încă embrionar,; mâsîvaCşi vfascinaqB
civilizaţie bizantină. Puterea- economică, politică .şi culturalaja
Imperiului de Răsărit, cu capitala-Cpnstaritinoppl^a fcişt mulţa
vreme principala realitate a Evului Mediu, atît" jpentrug E.ueoB
rit şi pentru teritoriile vecine din 'Asta -şl -MricăV'flsţOTOSi ci­
vilizaţia bizantină ocupă un capitol esenţial din istoriîă u n i »
sală a Evului Mediu. Este un fapt care i m p u n e a r ă t a
încă de mult Nicolae Iorga — revizuirea perspecţivelc^ asuj®
dezvoltării' civilizaţiei umane pe continentul european! spxS
face locul cuvenit, şi a se recunoaşte rolul ce i-a fost* confefl
de istorie, acestei-civilizaţii bizantine.
In raza ei de iradiere s-au aflat, aproape uit mileni^MŞv.j
mânii, dintr-o vreme cînd Occidentul nuv remtrasfr înca™ i m
dul teritoriilor de intensa-cultură, cînd marele avîrit al genin
(•ccidental nu-şi făcuse încă loc printre, greutăţile
circumstanţele istorice. Orientarea noastră, spre civilizaţialbiza
tină a fost, de aceea, un act de opţiune pentru ceea ce erai atun
^civilizaţia* prin excelenţă pe. •continentul european. Im prţi
cu un întreg grup de popoare — bulgar,, rus,, sîrb, bieW
ucrainean şi, fireşte, grec — am aşezat la temeliile civiWaj
 | noastre ‘ medievale elementele fundamentale ale civilizaţiei bizan-
l tine. Civilizaţia medievala rom aneasca's-a plăm ădit şi a-evoluat .
| în aria culturala , bizantină. Instituţiile noastre vechi, arta, lite­
ratura română rveche, au po rn it de Ja un proces de- asimilare a
elementelor civilizaţiei bizantine, fie direct, prin legaturi n e m ij ­
locite cu Constantinopolul, fie indirect, prin mijlocirea civili­
zaţiei medievale bulgare şiV.sî-rbe, născute ele înşiLe i n contact cu
' Bizanţul şi vehiculînd valori bizantine. A m citit aici, la n o rd de
p Dunăre, mii de' scrieri bizantine» în original, în versiuni slavone
> şi, începînd din sec. X V I spre a culmina în sec. :X V III, în nu-
meroase- şi excelente traduceri româneşti. Astăzi, cînd se reedi-
r-teaza, cu traduceri moderne, m are parte din. scriitorii bizantini,
constatăm ' că-^ operele lor. j/uneori complete,, se afla- traduse în |
româneşte, - în -miile de manuscrise lăsate de vechii noştri căr­
turari.
Fără a ne fi orientat e x d u a v spre B izanţ ori spre m ijlocitorii
$ săi, şi f ă r ă a fi fost o simplă provincie, a civilizaţiei bizantine,
F noi am integrat într-o sinteză originală efemera ul acesta. bizan -
ftin ; definitoriu pentru vechea , civilizaţie rom âneasca, pină în
p pragul secolului al X lX -lea. O riginalitatea form ei specifice p e
["care am dat-o noi tradiţiei bizantine, spre deosebire de celelalte
[ popoare din aria culturală bizantina, -consta în fap tu l ca acesr
j;. strat de civilizaţie bizanţina s-a adăugat, ctm tinuînd, celor două
^elemente fundamentale preexistente: 'c e i -dacic şi cel rom an,
r „Roma- bizantină" a succedat Romei „romane* şi'm e re una şi
j:cealaltă n -a. exi&tav-la noi, ţin conflict, ci o însumare. D u p ă te-
[meliile dacice, şi după „sigiliul Romei1-, Bizanţul şi-a adaogat
ifiresc -substanţa în aliajul complex ai personalităţii istorice şi
[Spirituale; a poporului român. O incursiune î n universal istoriei
şi civilizaţiei bizantine este, de aceea, şi o coborâre în adîncui .
propriei noastre fiinţe.
|j Această istorie şi civilizaţie, milenare, nu apar însă la fel p ri-
jviţe-de oriunde./Bizanţul se oglindeşte sub unghiuri de refracţie
diferite, după capacitatea de înţelegere şi d u p ă poziţia celui ce-1
abordează, ba chiar după interesele şi predilecţiile fiecăreia din
narile şcoli iyzantlnologice franceză, germ ană, rusă, engleză.

yn
 italiana ş.a. Fiecare bizantinolog cu personalitate şi viziune de
ansamblu, fiecare epocă din istoria disciplinei ştiinţifice nurail®1
astăzi bizantinologie, şi-a făurit, despre Bizanţ, o imagine p r o p rii
mai mult sau mai puţin conformă cu realitatea faptelor^ Altfel»
privea şi judeca Bizanţul Voltairc şi contemporanii săi, altfel ni
vedem noi astăzi. .Extraordinara complexitate, varietate şi Io n i
gevitate a istoriei şi culturii bizantine au oferit şi vor oferi, şi
de aici înainte, un cîmp larg .de cercetare jnnoitoare şi de pcrspefil
tivi generale, originale.
Printre cei ce au reuşit în cel mai înalt, grad sa contureze o
imagine de ansamblu asupra istoriei şi civilizaţiei bizantine, scol
ţînd-o din sfera purei erudiţii şi lăcînd-o accesibilă m areluipu-1
blic, Charles Diehl deţine, incontestabil/ primul loc. Timp .ţje d
jumătate de secol, din decembrie 1899 ■cînd-îşi inaugurM cursjffl
de istorie bizantină la Sorbona cu o. lecţie intitulată IntrodipţeHM
in istoria Bizanţului, şi pînă în 1944' and. închide ochii ţn mij-jj
locul sumbrelor evenimente ale celui de-al doilea război m o ţi
dial, numele lui Charles Diehl a urcat şi a straluciţ1apoijnecoql
tenit, cel mai sus, pe firmamentul - bizantinologiei m o n d ia li
Gloria sa a depăşit cu mult cercurile specialiştilor. Charles Diehlj
a fost, în accepţia cea mai nobilă a cuvîntului,.cel mai populam
dintre bizantinologii dintotdeauria. Şi dacă au existat rezerve™
unele regrete cu privire’la timpuria abandonare a marilQMsinl
teze de specialitate în favoarea operei sale de superioară,jlv u lg »
rizare", nimeni nu s-a gîndiţ sări conteste principalul sauam erifl
de a fi scos bizantinologia din arhive-şi din revistele de sp e cj^ :
tate, şi a fi făcui1 dintr-în-sa- ştiinţa : ţeşuspijarii uneKcivilizaţu al
cărei mesaj nu s-a istovit încă; Charles. Diehl este» peturu Biztfltt
ceea ce umaniştii secolului 'al XlV-iea şi al XV-jea^ au foi>t pen-
tru antichitatea clasică, şi Jakob Burckhardt' pentru R e n a ^ H
cel ce construieşte puntea fecundă dintre cOnştiiriţa; -culturală I
unei epoci, şi o lume scoasă recent de sub aluviunile. timjfuM
şi de sub ipoteca neînţelegerii. 'Şi orieite corective s-ar adtţty
concepţiilor şale, sintezelor şale de specialitate, operei şale în
mblu, aceasta nu-şi va pierde niciodată, forţa de sugesue î
de seducţie, tocmai din această cauză* Există, astăzi^. sjpiriţd| tnţfi
 savante decît al său, erudiţi care ău explorat mâi adine domenii
asupra-'cărora Diehl s:a oprit numai în treacăt, autori de tom uri
nasîve cumiilînd inerentul'progres al disciplinei. Şi totuşi, p în a
icum nimeni n-a mai reuşit*să treacă, în aceeaşi m ăsură, dincolo
le graniţele specialităţii şi sa ducă B izanţul în m ijlodul m aselor
Ie cititori. Dintr-o serie nenum ărată de p rezen tări alcătuite pen-
ru marele public, nici . una nu a egalat, încă, B iza n ţ ■ — m ărire
l decădere. Fiindcă tu tu râr acestor savanţi d e - a 'lip s it c e v a : ex-
■pţionalul talent literar al lui D ieh l..
Secretul reuşitei. unice a liii C harles D iehl sta în fa p tu l că
1 n-a fost numai un sa vanţi de cea m ăi,-în alta calificare şi de
ca mai severă metodă, ci şi un m are scriitor, ca şi colegul sau
e promoţie la Şcoala N orm ală Superioara, filosoful H e n ri
îergşori, sau ca prietenul şi - tovarăşul . său de glorie, N ico lae
orga. Diehl a pus în slujba ce rcetării. şi. sintezei ştiinţifice p ro -
friu-zişe, intuiţia, darul de reconstituire , şi de resurecţie a l crea­
tu lu i de lumi fictive. Şi a obligat în acelaşi tim p im ag in aţia
t se supună rigorilor metodei ştiinţifice. D in acesc echilibru,
iciodată descumpănit, a ieşit o operă ştiinţifică ce s ţ citeşte cu
clicii ale spiritului, şi o neegalată operă de p o p u la rizare , în care
ecare rînd se întemeiază pe riguroasa in fo rm aţie a specialistu-
ii; Cînd în 1890 Charles D iehl a reunit în tr-u n v o lu m stu d iile
le de arheologie'clasică, dîndu-le titlu l Excursions archeologiques
i Grece, el a dem onstrat pentru prim a o a ră că “p o a te pasio n a
iblicul larg pentru cele mai dificile subiecte. Şi in tr-a d e v ă r
nea a ajunş la unsprezece ediţii p în a în 1927 ! N u în c ap e in ­
iial a ca aşa zisa operă de vulgarizare a sa v an tu lu i fra n c e z
e, în realitate, opera sa de scriitor. Şi d acă -astăzi' o m u l d e
nţa poate fi depăşit de cercetări căro ra el însuşi le -a deschis
im u l,scriito ru l răm îne unic şi m ereu v iu . E l este cel m ai
re rapsod $ rom ancier al vieţii bizantine, un a rtis t care a
it sa':reînvie cu mijloacele artei m oderne şi ale ştiin ţe i epocii
V spiritul, culoarea şi bogăţia cronicilor b iz an tin e, d u p ă c u m '
euşit să reveleze splendoarea artei bizantine. N ic i un rom an ,'
o nuvelă, nici o piesă de te atru — şi au fo st.m u lte , fiindcă
anţul devenise o m odă — irispifate de B izan ţ, n u p o t riv a liz a

IX
cu splendida galei ie de Figuri bizantine, cu romanul — mţjfl
grafie ştiinţifica Teodora, împărăteasa Bizanţului, cu epocâlM
cane Justinian şi civilizaţia bizantină în secolul, al V I-lea.i
oricît de mari şi de multe vor fi progresele bizantinologiei opei
lui Diclil se va rid mereu, aşa cum citim Cetatea anticţj a 1|
Fustei de Coulanges sau Cultura Renaşterii în Italia a lui Bura
hardt.
Calităţile deosebite, atît literare cît şi ştiinţifice, ale operegh
Charles Diehl au indicat-o spre a inaugura, această, nouă etapi
a editării cărţii bizantinologice.. în . România. Dar la a c e a s tn
mai adaogă un motiv: savantul francez a fost unul.^din prii
tenii cei mai statornici şi mai eficienţi ai ţării noasţre^SV fos
de mai multe ori în România şi de fiecare dată, în^împreŞm
de călătorie, a căutat sa facă cunoscute publicului francez „ţara
poporul şi cultura cărora le fusese oaspete. Prima lui călători
datează din anul 1911 şi la întoarcere Diehl a . sc n sp n | Revu
de FArt ancien et moderne (tom. XXIX, 1911,: pp. 235—2U
un articol intitulat Corespondenţa din România. Muzee^şi colea
din Bucureşti. In 1919, cînd România avea nevoie; de sp rijil
opiniei publice franceze pentru, a-şi face recunoscute dreptpril
sale asupra teritoriului naţional, Charles Diehl a fost] una jj di
prestigioasele personalităţi ■politice ■şi culturale francez^ .<.||ar^B
organizat un ciclu de’-conferinţe.despre România,..publicat^pc
într-o cane intitulată La Roumanie. Cohferemes .faites a l'U m
frangaise. Diehl a ţinut atunci o amplă conferinţă despee^bî
românească, prilej de a-şi purta auditoriul .prin istoria^ şi a ,fa<
cunoscute virtuţile şi idealurile acestui popor. D ar : ad ev ăl
descoperire a României o face Charles Diehl în .1924,' cti oca
reunirii la Bucureşti, din iniţiativa lui Nicolae lorga, a primul
Congres internaţional de studii bizantine, în mijlocul căruia sava
tul francez a făcut .fîgura.'-^aiHai^ulju^v^biz^tinolo^SK
diale. Călătoria organizata la mpnumentele artei rom âni
Moldova, Muntenia' şi Oltenia îi dă ocazia să vadă como]
artă din Bucovina, apoi Curtea de. Argeş şi Hurezul. A f p jl
tru dînsul întîlnirea cu acel „Bizanţ după Bizanţ", cu J> ert£
bizantină pe meleagurile noastre, şi emoţia i-a fost pu tern ic*
lurată.- Nu numai splendidul articol cu note de călătorie publicat
n Revin des deux mondes din 15 iunie 1924, d a r m a i ales locul
fe care îl face a r t a ' româneşti în ediţia a doua a celebrului Ma-
m i de artă b i z a n t i n apărută în 1925 • şi 4926, dovedesc în
>iehl m ai'm ult .dedt un" amabil: “turist ştiinţific ;, un cunoscător
lofund şrdevotătii; în ., sfîrşit,. a patra oară D ienl va veni" -la
[ucţireşţi ^îl^i‘itpriiic; -l929£spre -"a ;ţine ciclul de conferinţe $ocie-_
itea bizantină,, h i ' :dppţ&-.;Corhmmţi>r,-':'publicate în, acleaşi
aris. Legaturile' .şale ,Cu bizantinologii româlri, şi . în special cu
lîcolae loTga, de care l-a legat o prietenie îndelungă şi adine
rofitabilă studiilor; bizantine^ sm t la '' fel "de intense. A- scris
refeţe pentru carţile lui O reşt T a f r a l r ş i : I. D . Ş te fa n e sc u ,şi
:ntru cunoscuta sinteză a lui Paul H en ry .Bisericile- din..nordul
'oldovei. Â'.îndrumat, pe studenţii rom âni veniţi să-l audieze laf“
>rbona, 4ăiip^ijipi'S/:cu'. entuziasm proiectul■’reunirii l a Bucureşti'
, primului congres mondial de bizantinologie,-conferind astfel"
olii bi7antindlpgîce româneşti un prestigiu universal. O pera sa-
unţifică şi de popularizare,‘a fost la rg cunoscută la noi în edi-
le originale. Cîţeva din titlurile cele mai însem nate a u -fost
aduse în româneşte: Bizanţ — mărire şi decădere, trad u s de
•Bicibila"a apărut în două ediţii, în 1939 şi' 1940;; V en eţia .-O
publică patriciană, a apărut în 1941 în traducerea lui L . Ţ . Boga,
dim;;1944' au ’apărut;' Figurile bizantine, traduse de Ileana Z ara.
u î|ptimplătQi-, opeţde? bizantinologului francez sînt traduse şi
;bucura-, "de, u n mare succes într-un m om ent ■în care cultura
inceză era supusă;sistematic denigrării şi m inim alizării de c ă tre ,
ibii regimului fascist. Şi este interesant 'de n otat' că, în 1942,.
id:?.pficiali taţi 1e a u impus U niversităţii din b u cu re şti decer-
rea titlului de,. doctor honoxis causa. lâ doi ~sav an ţi germani,
isiliul Universităţii a propus şl a v o ta t includerea,, alătu ri de
;a lui Charles Dielil. Vestea, decernării titlului de doctor ho-
is pâţisa ,al U niversităţii din Bucureşti l-a m işcat p ro fu n d , şi
i>st, dupăr propria saTjnărturie în tr - o . scrisoare către u n prîe-
: român, ca o rază de, lu m in ă -în negura ultim elor sale; zile.
ibărînd prin sitele dese ale cenzurii, scrisorile sale către prie-
ii români pornesc din Paris p in ă aproape de sfârşitul m arelui

XI
savant, uttîmplat în 1944. Ne regăsim deci acum, pe alt meri
a; istorici noastre, un vechi şi mare prieten.
Marile pr -blenie ale istoriei bizantine — prima în otdi
sumarului dintre lucrările cuprinse în aceste doua volume
aparut in 1943 şi a fost dictată, întrucît din 1938 Charles 9
orbise în urma unei operaţii nereuşite de cataractă. în a:
carte, automl reia. după mai bine de două decenii, planul şi (S
ti vele sintezei din 1919 — Bizanţ — mărire şi d e c ă d e r e dar]
tr-un număr mult mai mic de pagini şi adăugîndu-i un cât
fitul despre Probleme actuale ale istoriei bizantine. încă din 1
încercase Diehl o primă expunere de ansamblu asiipra Ciyi.lL
\tei bizantine intr-un amplu articol cu acest titlu apărut în fi?
Encydopediqne şi retipărit, în 1905, în volumul £tudes by]
tines. Se putea constata, din acest articol, ca, pentru el, un t |[
al civilizaţiei bizantine implică multitudinea de faţete ale reali
taţii politice, economicc3 sociale, instituţionale, artistice etc. Fi
dintre ele era urmărită în dezvoltare istorică, aşa îneît, în te"
nologia mai des folosita astăzi, Diehl concepea o expunere în
laşi timp „sincronică" şi „diacronică" a civilizaţiei bizantine,
această schemă au fost construite apoi cele două ample exp?
similare, din 1919 şi 1943. Ultima nu este doar un rezumat,!
rezultatul unei noi meditaţii asupra materiei, în care distingem]
riurirca progreselor înregistrate de disciplină în cele peste
decenii care despart sinteza din 1919 dt Marile probleme. \
Astfel, locul pe care Diehl îl acordă Bizanţului m cadrulj
riei universale apare mai însemnat, şi însuşi faptul că încef
un capitol dedicat acestei probleme este elocvent. Eiorturipe
Nicolae lorga şi altor bizantinologi de a descoperi prez©®
rolul european al Bizanţului, în loc de a-1 privi ca Ram,
drept „iin stat al Evului Mediu, aşezat la graniţa extreri
Europei, in vecinătatea barbariei asiatice“ par să-şi trimită]
ecourile. In ansamblu, ceea ce expunerea pierde în am an
din cauza condiţiilor în care a fost elaborată, cîştigă în ctil
ute. Liniile fundamentale apar mai clar şi întreaga l u c S
transformă intr-o adevărată filozofie a puterii şi splendo?
zantine, pe măsura ce sini enunţate şi prezentate „m arill

K1I
 bleinc" cu care aceasta civilizaţie a fost c o n fru n tată şi m odul
cum ca le-a fă c u t fa ţă . U n element de filozofie a culturii, şi
un aer de actu a lita te sînr m ult mai acuzate în această ultim a sin­
teză. scrisă în m om entul în c a re omenirea întreagă se î n t r e b a a
1cîta oara — asu p ra v iito ru lu i societăţii umane.
Această carte este, d e aceea, o excelentă „introducere" la scli­
pitoarea galerie de „ fig u ri bizantine". In ea citito ru l dobîndeşte
o iniţiere rap id ă d in p a rte a unui m aestru al disciplinei. C î t p ri­
veşte ultim ul capitol, el este o m ărturie a conştiinţei m a re lu i sa­
vant despre lim itele p ro p rie i sale opere şi ale ştiinţei vrem ii
sale. Dielil nu s-a c re z u t u n oracol al bizantinologiei şi-n -a v ă z u t
în opera sa o „su m m a" ci a ţinut să-şi încheie u ltim a lui c a rte cu
un capitol în care să su g ereze infinitatea lu cru rilo r ce ră m în de
făcut în v iito r. U ltim u l său cuvînt a fo st un în d em n la cerce­
tare şi un a c t de încredere în progresele, viito are ale disciplinei.
figurile bizantine, apărute în două volum e, alcătuiesc o o p eră
al cărei plan şi su m ar au rămas constante5 semn că a u to ru l lo r le
vedea în chipul unei opere unitare şi invariabile. D a r to t în acest
a d ev ărat gen lite ra r-ş tiin ţific , pe carp D iehl l-a cre at şi rep re­
ze n ta t cu strălu cire, se mai înscriu cîteva p o rtre te sim ilare, a p ă ­
rute în alte. p u b lic a ţii sau incluse în alte volum e. S -a co n sid erat
binevenită in clu d erea lor în cadrul culegerii de faţă , f ă r ă a im­
p ieta însă a su p ra galeriei „clasice". A stfel, se v o r găsi, în p lu s,
urm ătoarele cinci „figuri bizantine" : Justinian I, trad u s d u p ă tex ­
tul din La Grande Revue, 1900, pp. 115— 13t), împăratul cu na­
nii tăiat şi Irina Angbelos, regină a rom anilor, am bele d in v e ­
ninul Cboscs ct gens de Byzance, înţelepciunea lui Kecaumenos
ii Prinţesa din Trapezunt, din volum ul D ans l ’Orient byzantin.
n felul acesta, cititorul rom an are, aici, to a te „fig u rile b iz a n tin e "
reio n aie d e Charles Diehl.
R o stu l a cesto r medalioane n-a fost d o ar acela de a d istra p u -
licul in struindu-1, ci de a sugera şi reconstitui a m b ia n ţa b iz a n -
n ă şi anumite momente clin istoria B izanţului p rin oamenii sal
e p re z e n ta tiv i. figurile bizantine sînt, de aceea, n u num ai u n ad e-
ă ra t ro m an al vieţii bizantine, ci şi expresia, d in a lt unghi de
edere, a concepţiei am orului lo r despre B izanţ. C h a rles D ieh l a

XIII
 ştiut sa vadă în Bizanţ grandoarea şi splendoarea fă ră sa
chidă ochii asupra laturilor-întunecate şi.', tragice^ El nu J
dorit un apologet al Bizanţului, ci un istoric şi literat’^ carew
veşte viaţa aşa cum este, dar cu convingerea c ă , ceea ce predfi
paneşie nu este umbra, ci lumina. Galena sa def figuri bizantin
rămasa unică, izbuteşte să completeze fericit: imaginea de-j
samblu asupra vieţii bizantine reconstituita in marile sinteze .)
torice ale lui. Diehl. Ea nu este cu nimic inferioarăSacestor B
teze. Cum spunea Vitalien L aurentîn admirabila sa conferişi
Charles Diehl — istoric al Bizanţului apărută în \Revue histoi-,
que du sud-est europeen, tom .‘ XXII, 1945, Figurile bizanm
geamănă a-fi roman curat, şi sun. istorie -din cea mai ajdettiărat,
întemeiata pe o critică serioasa a izvoarelor f i p e , consultare
conştiincioasă a lucrărilor celor .rridf^recente" (p. Nimic n
era, de aceea, mai indicat, spre. a prilejui o primă-j mtunirej
publicului nostru cititor cu lumea bizantină, d e a t aceasta pjjffl
dare de profiluri' de epocă; în-care," dacă femeile primează, ea
fiindcă rolul lor. în cadrul civilizaţiei bizantine a fost dintre®
mai însemnate ’— în bine şi în rău şi fiindcă," aşa cum spun
Charles Diehl, pentru a surprinde modificările sta n lo r^ C r^ B
şi ale realităţilor istorice, ,jju s-ar putea găsi rucăietimtn tere
mai bun de studii şi experienţe, decât în aceste suple şi delick
spirite fendmne, atît de prompte Ai} complexitatea lorRa suft
toate amprentele, şi a reflecta toate tendinţele mediubqi î n ®
se desfăşoară viaţi lor". /
Atît în Marile probleme ale istorieibizantine cît şi în Fipi
bizantine, în Bizanţ, mărire şi decădere,\n Manualul deşartă#
zantină şi în marile sale sinteze ştiinţifice din seria de tutorii*
nerală dirijată de G. Glotz, Charles Diehl ne propune 8 îmag)
de ansamblu asupra fenomenului-bizantin, în.care, pe prinăul pla
apar măreţia, complexitatea, culoarea,-ineptul, pitorescul aed
, lumi de o excepţionala vitalitate şi longevitate. Acest ftizjjfl
lui Charles Diehl, este, ştiinţificeşte, exact.,Dar el: nu e p u iz a i
întreaga realitate bizantina, şi atitorul, după ce parcurge
lume purtar de fermecătoarea artă a marelui savant şi s c r i i t t ^
uebui, după aceea, să caute şi alte cărări, din cele i e duc[U § M

KIV
poare m ai greu de escaladat, dar unde curg izvoarele vii ale urîor
semnificaţii adinei, u n o r experienţe istorice şi unei W eltanschauung,
.’.ilabile şi astăzi; Charles Diehl ramîne fara îndoială un evoca­
tor /unic al B iz a n ţu lu i, 'egalat numai de N icolae J o r g a al nostru,
are n-a av u t _însă răgazul sa dea operei 'şale liniile clasice a le
parelui b izan tin o lo g ; francez. -
D ar am-, com ite 6 - greşeală daca, luîndu-he răm as bun de l a
[ă rţile lu î D iehl, am socoti că ştim totul despre Bizanţ. Exista
Jn Bizanţ care a ş t e a p tă î n c ă să fie descoperit^ dincolo de orizon-
piile 'la-^care- s^ă; oprit' privirea lui Charles D iehl. \$ i este acel
Kzanţ jeapăbîl şa^intre ca un element activ în plăm ada noii urna*
■taţi la. caie_. aspirăm , aşa cum ahuchitat^fgreco^roinan'3..a ■in -
rar,; ăciiin cSe^aJrisute '^d'e ani,' în plăm ada ' um anităţii m odem e.

DAN ZAMFIRESCU
 TABEL CRONOLOGIC

m 9 4 iulie. Se naşte Charles Diehl.

1X78 După Studii strălucite în liceele dm Strasbourg
1878 ^ Nancy, apoi la Louis e G rand, este adm is
I Şcoala Normală Superioara^ din P aris, ren-
şind la concurs al doilea, după Jean Jaures şi
înaintea lui Henri Bergson.

18Ş1 Termină Şcoala N orm ala Superioara, fiind cla­

sat întîiul împreună cu prietenul sau G hristian
Pfister. Pleacă la Rom a ca elev al Şcolii fra n -
ceM din Roma pentru a se specializa în arheo^
logie; clasică. Profesorul său, Ernest Lavisse, îi
sugerează să se ocupe de urmele dom inaţiei bi­
zantine în Italia, idee din care v a ieşi, cîţiv a
ani mai tîrzlu, teza principală pentru doctora­
tul la Sorbona.

1882 Trimite. de la Roma substanţiale corespondenţe

m legătură cu concursul pentru m onum entul lui
Victor-Emmanuel şi c u . descoperirea casei lui
Cola da Rienzi. Ele a p a r în jrevista lJ A r t
(tom. I, III, IV) şi anunţă d eja pe viitorul
maestru al studiilor de istoria artei. ■

XVII
1883 La 15 ianuarie îi apare prim a sa Iucrare ştiîhl
ţifică : o recenzie la ediţia a I l- a a cărţii| lui
Ferdinand Gregorovius, Athenais. Geschichte,ei-
ticr byzantiniscber Kaiserin, Leipzig, 1882, Vrej
cenzie tipărită în Revue Critique d'bistoire; et
de litterature, anul 17, pp. 44—48. (în coriti9
nuare vom folosi prescurtarea Revue critique...)
Cu aceeaşi împărăteasă Athenais-Eudoxia, soţia^
lui Theodosie al 11-Iea, se va deschide şi primai
serie de Figuri bizantine.
La 13 noiembrie trimite din Roma 0 C oreşpoiH
denţă despre descoperirea casei vestalelor,^ cărei
apare în Revue Archeologique, tom. III; 1844,
pp. 82—87.
In Melanges cFarcheologie et cFbistoire de \ V£-
cole franqaise de Rome, tomul III, pp. 90y413l
îi apare cel dintîi studiu ştiinţific :; Colonia ve-l
neţianâ la ConstantinOpol la sfîrşiiul secolului
al XIV-lea, retipărit în 1905 în volumul Etudeu
byzantines (în continuare folosim; pentru acesn
volum prescurtarea EB).
La 26 noiembrie îi apare recenzia Ia :W.lFis~:
cher. Studieri zur byzaniiniseberi Gescbichte* des|
' eljten JabrhundertSy Plauen, 1883, în Revuej
critique...» pp. 426—429. începind din acest; ani
Diehl va urmări cu atenţie progresele discipM
nei sale şi va consacra recenzii ample celor jmaij
însemnate.
La sfîrşiiul anului-pleacă din Roma la Ş c ^ a j
franceză din Atena.

1884 Redactează la Atena primul studiu de arta bi­

zantină, domeniu în care va da contribuţii? în]
semnate şi oare îl va pasiona de-a lungul îr iîF
gii sale vieţi. Este -vorba de Picturile bizarw^k
din Italia meridionala. 1. Capela Sari StefaM
XVIII
 de la Soleto, (Apare în Bulletin de Correspon-
dance Hellenique, VIII, 1884; pp. 2647—281, în
care va publica apoi, în colaborare cu George
Cousin numeroase inscripţii greceşti, pînă în
1890.)
1885 Reîntors de la Atena i se încredinţează, Ia 26
de ani, Cursul de arheologie şi istorie greacă
de la Facultatea de Litere din Nancy, pe care
îl deţine timp de 14 ani, pînă în 1889. Lecţia
inaugurală şi-o intitulează Ce este arheologia.
în Bulletin de Correspondance Hellenique îi
apar alte doua articole despre arta Bizantină :
Piatra dan Cana (p. 28—42) şi Picturi ^bizan­
tine din Italia meridionala. Frescele de la Car-
pignano (pp. 207—219).
1886 Apare, la Paris, primul sau volum : Ravena.
Studiu de arheologie bizantina (80 pagini — 34
gravuri), în colecţia „Bibliotheque d’Art ancien".

1888 Susţine cu strălucire doctoratul la Sorbona

avînd ca teză principala, în limba franceză.
Studii asupra administraţiei. bizantine în exar-
hatul Ravenei şi o teză secundară în latineşte^
despre o operă a lui Xenofon : Quo tempore,
qua mente scriptus sit Xenophontis libellus qui
Pomi inscribitur. Cea dinţii*- îi aduce elogiile
examinatorilor şi consacrarea, la numai 29 de
ani, în cercurile bizantinologice europene. -

1889 Apare la Paris Studii de arheologie bizantina.,

Biserica şi mozaicurile mînăstirii Sfîntului Liica
din Focida (73 p., 61 planşe), retipărită mai
jîrziu în Lucruri şi oameni din Bizanţ. -Tipă­
reşte'lecţia inaugurală Subiectele „de gen' în
XIX
 arheologia clasica (în A n u a le s de l ’Est ]
pp. 37— 57 şi în broşură a p a rte ). §

1890 A pare Excursii arheologice în G recia prima d '

seria m arilor cărţi ale lui C h a rles D ieh l dest‘
nare a face accesibile şi a tră g ă to a re p u b lic h ja
ncspecialist disciplinele ştiinţifice p e c a re leJ
ilustrat : arheologia clasica, ap o i isto ria şi ar| |
bizantină. „ N u se v o r în tîln i aici — scrie el în
p refaţă — nici teorii savante şi n ici revelaţii
noi ; se v a găsi o sim p la . expunere, a tît d e clara
şi de com pleta pe c ît ne-a sta t in p u tin ţa să o 'f a ­
cem, a m arilor descoperiri p e care arheă ip g ^
clasică le-a fă c u t în Grecia în anii d in urrnăift
A m intind că deocam dată aceste descoperirii au
răm as apanajul erudiţilor şi a l p u b lic a ţiilo r de
specialitate, continuă : „Există to tu şi, în aceste
mari tom uri şi în aceste articole sa v a n te,, scrise
în limbile tuturor ţărilor, ceva care p o a te interi
resa şi seduce un public ce le respecta de de-,1
parte, fără a le lua niciodată' în m îriă jn In
această ştiinţă ce pare m oartă e de g ăsit o imcÂ
gine vie a trecutului, o com uniune in ti m a i cu
evenimentele şi personajele istoriei, care săi ne
poată face să pătrundem m ai b in e în c u te le ,su \
fletului antichităţii... Trebuie ca aceste, ce rc eta m
pînă acum rezervate num ai in iţia ţilo r,, să deM
vină accesibile tuturor şi — dacă se p o a te ] — ]
atrăgătoare pentru toţi. Ş tiin ţa n u . este în m 0%
necesar un lucru arid, sever şi uscaţ : ea tre b u i^
să înţeleagă că puţine podoabe înfrum useţaaZm
cele mai frumoase lucrări, şi că un p ic d e cochern
tărie nu stă rău schiar persoanelor celor mia
g ra v e ; e a . nu trebuie să sef m ulţum ească
im pune lecţiile numai prin fo rţa a d e v ă ru lu i, ci
trebuie să le facă bine prim ite şi p rin fa rm d c m
 modului cum sint predate * Şi, în sfîrşit, aceste
cuvinte în care — de altfel — ne da cheia pro­
priului talent şi a imensului său succes : „Am
vrut, intr-un cuvînt, să fac a trăi din nou aceste
epoci dispărute, şi în aceste cîmpuri de ruine'
peste care moartea pare să domnească stâpîna,
să regăsesc cîteva din marile perioade ale isto­
riei omenirii". /
1891 Anul în care KarI Krumbacher publica Ia Miin-
chen cea mai cunoscută operă de erudiţie a bi­
zantinologiei moderne : Istoria, literaturii bizan­
tine, inaugurînd o nouă etapă în istoria studii­
lor bizantine, aceea a constituirii ei ca disciplină
ştiinţifică de sine stătătoare, cu catedre de spe­
cialitate, publicaţii proprii şi un început de or­
ganizare a colaborării internaţionale. Un an mar
tîrziu se va înfiinţa la Munchen, pentru Krum­
bacher, cea /dinţii catedră de filologie bizantină
din lume şi. tot acolo va începe să apară primul
periodic specializat de studii bizantine : Byzari-
tinische Zeitsthrift. Apariţia cărţii lui Krum- !
bacher este consemnată de Diehl într-o amplă
şi entuziastă recenzie din Revue Historique, to­
mul XLVII, pp. 393—399.

1892 Vizitează în lunile aprilie—iunie Africa de nord

în cadrul unei misiuni arheologice care-i per­
mite să ia cunoştinţă de urmele romane şi bi­
zantine din aceste locuri.
Recenzează în Revue critique... din 5 decem­
brie, pp. 405—406 cartea lui W. C. Oman, The
Byzantine Empire — prima expunere generală
despre Bizanţ destinată marelui publlic (apărută
în a 6-a ediţie în 1922) şi inaugurînd un gen
de lucrări care va culmina — clar nu se va în-

XXI
 cheia — în 1919 prin B izanţ
m ă r ir e şl
cădere de Ch. Diehl.
1893 N ouă misiune arheologică în n o rd u l A fr 'T S ^ H
lunile m artie— mai. L a în toarcere îhtO G ?'^ ^ ®
un am plu ra p o rt care apare în ..ÎVowe/Zei1^
chives des Missions scientifiques et litter '
tom IV , p F, 2 8 5 - 4 3 4 , cu 24 de planşe î n ' a S l
. textului şi 23 de planuri şi figuri în text. \XJn a §
mai tîrziu se v a publica şi în ediţie sepai^ ^ 1 '
E ste o anticipare a celei de a doua ni ari m oînfjB
grafii ştiinţifice care v a a p ă re a în 1896.
1894 în „Bibliotheque internaţionale d e l’Art** a p a r a t
volum ul A rta bizantina în Italia m e r id io n d l^ k
reunind articolele publicate în M elanges de P plM
cole j rangaise de R om e şi Bulleiin d e corresporiŞM
dance Hellenique.
^„Academie des Inscriptipnsr e t Belles-Lettres^M
instituie un concurs cu urm ătorul subiect işj „Săm
se studieze, după textele isto rice f inscripţii^
m onum ente, istoria dom inaţiei. bizantineM înM
A frica u. Ch. D iehl pregăteşte; şi supune ju riu lu i®
un am plu memoriu care obţine ,prem iul şi c a r e |
retuşat, va d a m area sa m onografie-despJS
A frica bizantina.
1895 Ia fiinţa la /Paris Bulletin hebdom adaires. des
Cours et Conferences care, d in nr. 8/3 ianuafiH
începe să publice rezum ate sem nate G . B. ale
cursului intitulat Introducere în istoria şi c*Vm*
lizaţia bizantina. Cursul are ca obiect epocaju.ij
Justinian. \;J||
A pare în Melanges d ’bistoire, du M o ye n
ctedies d Gabriel M onqd un am plu stu d iu clejp
pre Originea regimului temelor în im p eriu l H
zantin (retipărit în EB).
1896 Apare Africa bizantina. Istoria dominaţiei bi­
zantine in Africa (533-^709). Lucrare premiata
. de „Academie des Inscriptions et Belles-Let-
ţreş“, Paris, XV, 644 pagini, 7% de gravuri în
text, 11 planşe şi 2 hărţi în afara textului. Era
„un-subiect aproape în 'în treg im e nou, căci ni­
meni nu se mai gîndise pînă atunci sa studieze
în ansamblul ei A frica cucerita de Justinian I,
organizaţia ei politică şi m ilitară, cauzele şi
mersul decăderii sale, în cele din urmă ruina
e i; subiect a tît de magistral tr a ta t în c ît această
opera, deşi inaugura o istorie, pare a fi, încă
şi azi, destul de greu de depăşit" (R. Guilland
în 1945).

1897. Se publică Mozaicurile bizantine din mmdstirea

sfîntului Luca în G azeţte des Beaux-Ârts,
t. XVII, pp. 37—52,r retipărit în EB. 7

1898 P ublică la N ancy cea dintîi oarte a sa de călă­

torii : Grecia, Muntele Athosj, Constantinopole.
Note şi amintiri din croaziera „Orenoculu'i*,

1899 La 11 martie apare în Revue Encyclopedique

Studiile bizantine în Franţa în secolul al XIX -
lea, amplă privire critică retrospectivă asupra
renaşterii studiilor bizantine în Franţa, retipă­
rită, într-o form ă completă, îrt 1900 în By-
zantinische Zeitschrift, tom . IX, pp. 1— 13. (De
aici va fi reprodus în EB). în acest studiu re­
marca un f a p t : „Dintr-atiţia savanţi pe care
Bizanţul parea sa-i fi sedus, prea puţini i-au
rămas credincioşi... în Franţa, spre a relua cu
oarecare aproximaţie un cuvînt celebru, bizan­
tinismul a dus la orice, cu condiţia de a-l pă-

xxm
 îw ;.“ Va fi meritul lui Dichl de a pune ‘Cap^l
acestei situaţii! „ . c ,
In iulie se înfiinţează la borbona cea dinţii
catedră de istorie bizantina d in lume, la oar«
este chemat Charles Diehl acum în vîrstă cle
40 de ani şi avînd deja o reputaţie ş ţ m
ţifică internaţionala. Citeva. luni m ai tîrziu, 0
conferinţă de arheologie bizantină este *în fiiŞ
ţaţă la Şcoala de înalte Studii pentru GabrieJ
Millet, • / '■
La 7. decembrie Charles Diehl inaugurează
cursul de la Sorbona cu prelegerea programatică]
Introducere în .istoria Bizanţului, publicată
Rcvue Archeologique^ din januarie-iunie 1900
p p . 45—65 şi retipărită în E .B . „GînditîMH
— le spunea el auditorilor în această preiei
gere — ca el (Bizanţul) a prim it şi a pastrat ţn~[
tact depozitul tradiţiilor romane, şterse ori alÂ
ferate în Occident de către invaziile barbare i
gbidiţi-vă — şi acesta este unul din fenomenele
cele mai remarcabile ale istoriei ca, singurul
poate dintre statele europene, el a v ă z u t înde-,
plinindu-sc, fard zguduiri bruşte, ci prin lente
şi nesimţite transformară evoluţia care, din lu­
mea antica a făcut sa apara naţiunile Evului
Mediu Gmdiţi-vd, în sfîrşit, ca între zi\
durile capitalei sale el a întreţinut cu evlavie
torţa civilizaţiei. Pe vremea cînd marile oraşe
ale Europei moderne nu erau, cele m ai m ulte
din ele, decît nişte triste şi mediocre sate. Coti
stantinopolul era regina eleganţei. Pe piaţa sâ
veritabil centrai al lumii civilizate* se acumulau
şi se schimbau produsele universului. D in ?riîi-\
nile meşteşugarilor sdi ieşea tot ceea ce E v u l
Mediu a cunoscut m materie de lux preţios ||
rafinat... Gîndiţi-vd cd Evul Mediu întreg a v i
 sat la Bizanţ ca la un oraş al minunilor întreva-
zut într-o sclipire de aur

1900 Prim ul sau curs la S o rb o n a este d e d ic a t epocii

lui Ju stin ia n şi a . T e o d o re i. în p rim u l n u ­
m ăr al acestui a n d in La Grande Revue ap a re
Împăratul Justinian în seria Figuri bizantine
astfel in a u g u ra tă . N u m ă ru l 7 v a a d u ce Împără­
teasa Teodora , ia r n r. 12 Palatul şi curtea Bi­
zanţului sub Justinian şi Teodora.
în d ou ă n u m ere d in Revue Encyclopedique
(12 iulie şi 1 sep tem b rie) p u b lic ă cea d in tîi
schiţă a civ ilizaţiei b iz a n tin e ieşită d e sub o p a n ă
franceză : Civilizaţia bizantină. 1. Instituţiile,
11. Societatea, re e d ita tă în E B (p p . 107— 15 2 ).

1901 A p are 'm o n u m en tala s a m o n o g ra fie Justinian şi

civilizaţia bizantină în secolul al V 1-lea, u n v o ­
lum de 7 00 p a g in i in 4 cu 209 g ra v u ri şi 8 p la n şe
în a fa ra te x tu lu i, tip ă r it s u b a u sp ic iile M in iste ­
rului In stru c ţie i p u b lice şi a l -A rte lo r în c o le c ţia
„M onum en tele a rte i bizantine**. E ste ,, capodo­
pera maturităţii sale, fără nici o îndoială, cea
mai solidă şi cea m a i luminoasă din c ite a u fost
consacrate unei epoci determinate“ (V . L a u re n t).
E a face d in s a v a n tu l fra n c e z u n a d in g lo riile
b izan tin o lo g iei m o n d ia le . D in p ă c a te , este şi u l­
tim a sa lu c ra re m o n o g ra fic ă d e a sem en ea v a ­
loare. D e aci în a in te , p în ă l a m a re a sin te z ă d in
1936, se d e d ic ă a p ro a p e ex clu siv o p e re i d e p o p ii-
la ri z a re a isto riei şi c iv iliz a ţie i b iz a n tin e , c ă şi
stu d iilo r d e a r t a b iz a n tin ă .
A p a re a d o u a şi u ltim a sa c a rte c u im p re sii
de c ă lă to rie : în Mediterană. Călătorii de isto­
rie şi de artă , a ju n să în 1925 l a a 7-^a e d iţie . O
XXV
 parte din textele incluse fuseseră publicate ;
diferite periodice.
Sub titlul Studiile de istorie bizantină în 1%
publica în Revue de Synthese historique, f. jji
pp. 177—225 un amplu tablou al situaţiei
nerale a studiilor bizantine. Completat pîna 1
1905, va fi retipărit în EB.

1902 Abordează în cursul de la Sorbona o nou

epocă, foarte puţin cunoscuta şi apreciată 1
data aceea : epoca Paleologilor. Prelegerea inai
gurală cu titlul Imperiul bizantin sub Paleoloj
va fi publicată în EB. Rezumatele cursului apa
în Revue des Cours et Conferencesi în tre d
cembrie 1902 şi 3 iulie anul următor. „Oricui
ar fi, un lucru e sigur — încheia prelegen
inaugurală — şi anume că o civilizaţie ca acu
a imperiului grec sub Paleologi irieritâ^cu tot
altceva decît dispreţul nostru. în a c e a s ta 'soci
tate complexă, împestriţata, în care Occidm
şi Orientul se amestecă, apar figuri interesăm
~~se întîlnesc oameni superiori şi artişti uneorim
mirabili. în această lume care p a r e : gata
moara, germenii viitorului se arată şi ei îşi'i
da roadele. Marea mişcare a umanisrnului îşq
precursorii Ia Constantinopol; minunatul an
artistic din Trecento italian datorează poate q
mult decit se crede meşterilor Bizanţului şiM
mişcarea de idei a secolului al XV-lea îşi j
rădăcinile îndepărtate redeşteptarea elenisrm
în secolul al XlX-lea şi regenerarea Greciei I
temporane

1903 Publică în colecţia „Oraşe de'artă celebrei

xosul volum Ravena, 139 p., 130 ilustraţii- (ffi
ediţie în 1928).
 Continua în La Grande Revue seria de Fi­
guri bizantine cu Preafericita Teodora şi "Zoe
Porfirogeneta..
Publica întîia -sa schiţă generala asupra artei
bizantine, cu titlul A rta bizantina în Le Musee
d’art, lucrare tipărită sub conducerea lui Eugene
Miintz. O va retipări în EB (p. 153—^-181) ca
partea a IlI-a din Civilizaţia bizantina.
Pe marginea celebrei cărţi a lui J . Strzygo-
wski, Kleinasien, ein Neuland der Kunstgeschi-
cbte> Leipzig, 1903 scrie o recenzie-studiu oare
va apărea în Journal des Savants, 1904, pp.
- 239—251 cu titlul Originile asiatice ale artei bi­
zantine (retipărit în EB).

1904 Teodora, împărăteasa Bizanţului apare în edi­

ţie de mare lux ilustrată cu 60 de com poziţii
în culori şi aur de Mantiei O razi. E o monogra­
fie ştiinţifică şi o 'evocare colorată totodată a
celei mai cunoscute figuri feminine din istoria
Bizanţului. Se tipăreşte şi în ediţie obişnuită. V a
mai fi reeditată de două ori.

905 Reuneşte sub titlul Studii bizantine (430 p a ­

gini), cele mai im portante contribuţii neincluse
pînă atunci în volum. Ele privesc problem ele şi
sarcinile bizantinologiei ca ştiinţă, civilizaţia şi
arta bizantină, precum şi cîteva chestiuni de de­
taliu. -Volumul îl arată pe D iehl ca m entor in­
contestabil şi necontestat al studiilor bizantine
din Franţa, şeful de prestigiu a l -şcolii franceze
de bizantinologie.

>06 Apare „prim a serie" din Figuri bizantine, operă

- premiată de Academia franceză cu prem iul M ar-
celin Guerjn (ed. a 11-a în 1930). V a fi tradusă

XXVII
 în rusă (1 9 1 4 ), o la n d e z ă (1 9 1 9 ), engleză ( | qv,j
sîrb ă ( 1 9 2 7 ), rom ân ă (1 9 4 4 ). V ' 7)
În s e n a „L es M a itres de l*ArtCf publica
n o g r a fia B o t t i c e l l i (1 7 6 p ., 24 planşe ni afmoJ
te x tu lu i).
î n B y z a n t i n i s c b e Z e i t c b r i f t ' scrie un vib
n e c r o lo g lu i A lfr e d R am ’b aud (m. 10.XIjf9og]
a că ru i ră su n ă to a re teză de d octorat din 187q
d e s p r e C o n s t a n t i n a l X - l e a P o r f i r o g e n e t u l des.
c h ise se e ta p a m od ern ă a studiilor bizantine. 1

1907 A p are P a l e r m o ş i S y r a c u s a volum in colecţ

„ L e s V ille s d ’art celeb res" .

1908 A p a r e „ se r ia a doua" din Figuri bizantin*

a ju n s ă în 1 9 2 7 la a 8 -a ediţie'

1909 M o a r e , l a 1 2 decem brie, KarJ Kruinbacher î

v îr s t ă d e n u m a i 52 de ani. D iehl om agiază |fne
m o r ia m a r e lu i savant german intr-un ar.ticc
c a r e a p a r e în J o u r n a l d e s . S a v a n t s din iariua
r ie 1 9 1 0 , p p . 3 7 — 39.

1 91 0 E s te a les m em bru corespondent al Institutuli

F r a n ţe i. A p are A l a n u a l u l d e a r t ă b i z a ? i t i n ă , m
v o lu m de 834 de pagini care e prim ul trata
c o m p le t despre arta bizantină existent la d2
a c e e a în bizantinologia m ondială. E l sinţpt
z e a z ă stadiul cercetărilor şi ipotezelor la *dai
resp ectiv ă .

1911 F a ce prim a călătorie în Rom ânia oprinduri

num ai în Bucureşti. Publică două pagini d e M
presii cu titlul Corespondenţă din K o i n & i i
M uzee şi colecţii . din Bucureşti în R e v n M

JK V 1 II jH
 l'Art ancien et modeme, i. IXXIX', p. 235—236,
vorbind despre muzeele Simu şî Kalînderu.
Amabile pentru gazde, ele nu depăşesc însă li­
mitele unor notaţii destul de sumare.
Devine membru titular al Institutului Fran-
. ţei, cea mai înaltă distincţie ştiinţifică franceză.

1912 Prefaţează volumul postum în care sînt re­

unite studiile de mică întindere dedicate Bizan­
ţului de Ram baud după teza din 1870. Publică
noi profiluri Bizantine : Prinţesa din Trape-
Mmt şi Irina Angbelos, regină a romanilor.

913 Redactează capitolele Jnstinian. Restaurarea im -

. periului în Occident şi Guvernarea lui Justi-
' n id n în Răsărit din marea istorie universală
colectivă >a Evului Mediu C am bridgeM edieval
History lansată şi condusă de J. B. Bury.
Prefaţează teza de doctorat a primului său
doctorand român Orest Tafrali, Tesalonicul în
. secolul al X lV-lea. Ulterior, în 1914 o v a re­
cenza, împreună cu teza complementară Topo­
grafia Te salonicului în Revue des Etudes Grec-
cjues, XXVII, 1914, p. .222—223.

U4 Publică numai două conferinţe : despre Pala­

tul şi curtea din Bizanţ şi despre Veneţia, pre­
cum şi despre Basilica Eski-Djuma.
începe războiul m ondial, în tim pul căruia
Diehl va participa la diferite misiuni vizînd în­
tărirea solidarităţii de luptă a aliaţilor Franţei
şi consolidarea m oralului poporului francez.

15 Apare O republică patriciană: Veneţia, splen­

didă evocare a istoriei şi civilizaţiei cetăţii de
pe lagune,' asupra căreia influenţa civilizaţiei

X X IX
 bizantine fusese deosebit de intensă. în Lecn
res pour tous din i februarie publica artico
Serbia eroică.

1916 Trimis în misiuni în Italia şi Anglia, publica

serie de articole ocazionale. în Revue des den
Mondes din septembrie scrie despre Lupta ptl
tru Adriatica, iar în Revne hebdoniaaajri dj
7- octombrie, p. 12—19, despre Bătălia de'da ^
varin (20 oct. 1827). Anviersari istoricei^
, celebrat între buni francezi. Un reporta/ indii
lat In Veneţia bombardata apare în Revitl tl
Deux Mondes din 15 decembrie.
1917 Apare volumul în Orientul bizantin (53^^
în care reuneşte articole, conferinţe, comiţuci
din anii . .trecuţi, cea mai mare . partide
tipărite. „Toate prezintă această trasatufj^^
mimă, de a nu fi lucrări de erudiţie, ci trum
grabă încercări de a pune la punct şi a fiicea
noscute cititorilor lucruri adesea îneci; /g n ||
şi care, poate, nu sînt cu totul lipsite de i n t â
(Prefaţa). . '" J l
Continuă seria articolelor de război c j9
preşii de pe frontul din Italia şi; cu tinul^~
lat Război printre oraşele moarte ale j Mem
tamiei.

1918 în colaborare cu Le. Tourneau şi H. S i

tipăreşte în colecţia „Monumente de artJ
zantină publicate sub auspiciile Midisfel
Instrucţiunii publice şi al Artelor" Monum
tete creştine din Tesâlonic, care s u fe re a »
mai atunci avariile războiului. încă de la 13
 nu arie, Diehl publicase în Lectures pour toas
articolul Minunile Tesalonicului nimicite.

oi9 A p a r: Bizanţ. Mărire fi decădere şi Istoria

imperiului bizantin datorită . cărora bizantino­
logia franceză dobîndeşte cele mai strălucita
expuneri sintetice despre civilizaţia şi istoria bi­
zantină, existente în acel moment în bizantino­
logia mondială. Printr-o curioasă împrejurare,
pînă la data aceea* singura expunere similară
era traducerea din olandeză a cărţii profeso­
rului Hesseling din Leyda, Essai sur la civilisa -
tion byzaniinet: apărută în 1907'._ în englezi
existau cîteva schiţe de jstorie bizantină, una
din cele mai valoroase aparţinînd lui N. Iorga.
La feLîn germană şi chiar în italiană. Prin Ch.
Diehl, -'Franţa anulează handicapul- şi trece în
fruntea eforturilor de popularizare a rezulta­
telor noii ştiinţe.
Face a doua călătorie în România împreună
: cu misiunea militară; franceză. La întoarcere
ţine .conferinţa despre A rta românească în
ciclul de ^conferinţe organizat de „Union
fran9aise“.
Publică un articol despre Salonic în volumul
La Grece immortelle tipărit la Geneva.

în colecţia ,;Les Visites d’art. Memoranda"

publică o broşură de 64 pagini şi 38 figuri în­
chinată Salonicului. Peste un an îi va apărea în
aceeaşi colecţie Ierusalim ul.

IJ Apare, volumul IV din Cambridge Medieval

;.v History*. dedicat în întregime istoriei Bizanţului,
l între anii 717—1453. Cu acest volum se încheie
■ cea mai importanţă sinteză colectivă de istorie

XXXI
 bizantină existentă la d ata aceea, opera HR
savanţi din multe ţări. E a consacră locul inirj
tant pe care îl va ocupa de aci înainte Bizan!
în toate lucrările similare de istorie universal
Lui Diehl îi aparţin capitolele I. Leon al ll[_i
şi dinastia lsauriand (717—802), (p.’h —261
cap. IT. De la N icefor pînd la căderea dinasti
Frigiene (p. 27— 4 8 ); cap. X IV . A patru cn
ciadă şi imperiul latin (pp. 415— 431); ^ I
X X IIL Conducerea şi administraţia i’npcri
lui bizantin (p. 726—7 4 4 ); cap. XXFV.jCiţ
lizaţia bizantina (p. 745—777).
în aprilie participă la al V-lea congnM
ternaţional al istoricilor de la Bruxelles^ în
cărui secţie de studii bizantine Nicolaelloij
propune reunirea, pentru anul viitor, Ja jBuc
reşti, a primului congres internaţional d e ^ J
bizantine.
1924 14 aprilie. La Bucureşti se deschide^ în t|
cadru solemn, lucrările primului Congreş®
ternaţional de studii bizantine. Delegaţia! fra
ceză, în frunte cu Gh. Diehl, este cea:-maS
meroasă şi mai bine - reprezentată, atesl
dorinţa de a asigura un prestigiu maxim aci
iniţiative româneşti. După discursul lui N .Iofl
preşedintele comitetului de organizare,^şi; dy
ce secretarul comitetului citeşte lista societM
şi instituţiilor reprezentate se dă cuvîntul
Charles Diehl, făcîndu-se o excepţie de la r l
care cerea ordinea alfabetica a ţărilor .repiT
tate. Vorbesc apoi Henri Gregoire în numefl
giei, Bogdan Filov în numele delegaţiei buffl
J. Puig i Cadafalch pentru Catalonia, E. PI
sen pentru Statele Unite, N. Vulic pentrifl
slavia, A. Guarneri Ciţati pentru Italia N j

XXXII
 dakov în numele ştiinţei ruse şi M. M urko în
numele Cehoslovaciei. Diehl este ales şi în frun­
tea biroului internaţional al Congresului. D upă
şedinţa inaugurala are loc recepţia la Academia
Română, unde lacob Negruzzi, preşedintele Aca­
demiei, salută pe congresişti. în numele tutu ro r
participanţilor străini la Congres răspunde Ch.
Diehl. Joi. 17 aprilie Diehl susţine în şedinţa
plenară a secţiilor reunite comunicarea : Senatul
şi poporul bizantin în secolele V II şi V I I I tipă­
rită în primul num ăr din B yzantion, noua revistă
internaţională de studii bizantine creată la acest
congres. încă o dată Charles Diehl ia cuvîntul
în şedinţa de închidere a Congresului din 19 apri­
lie spre a mulţumi în numele congresiştilor.
„Ceea- ce a fost primul Congres internaţional
de studii bizantine şi cît de admirabil i-a fo st
succesul,— spune el — o ştiţi -cu toţii, fard a
mai insista. Qar pentru aceasta trebuia să se
■găsească omul de o continua iniţiativă, de o ac­
tivitate neobosită şi de o graţie desăvîrşită:
aceste cuvinte nu mai au nevoie de rostirea nu-
melui domnului Iorga.u
La 20 aprilie orele 22, congresiştii părăsesc
Bucureştiul pentru o excursie prin ţa ră la mo­
numentele de tradiţie bizantină. Se vizitează
Voroneţul, Putna, V atra Moldoviţei, biserica lui
Bogdan din R ădăuţi, Suceviţaj Suceava. La Iaşi
Orest Tafrali salută pe vizitatori în numele
Universităţii. Răspunde, *h numele tuturor,
Charles Diehl. L a - 24 aprilie începe vizitarea
monumentelor din M untenia : Biserica D om ­
nească şi mînastirea lui N eagoe de la C urtea de
Argeş. La Piteşti are loc un banchet, apoi a doua
zi şe vizitează H orezul şi Cozia. La 26 aprilie
congresiştii sînt din nou în Bucureşti.

Figuri-bizantine voi. I XXXIII

 La întoarcere, DiehI publică în Revue des 1
Mondes din 15 iunie, pi 832— 846 ",un J(
ricol deosebit de cald, de bine documentatei
pătrunzător despre Congres şi despre excursia
t-a urmat, subliniind curtoazia egal împărţita
totodată irezistibila şi excepţionala simpatie ce
înconjurat delegaţia franceză. Este fără îhdoial
cel mai preţios şi mâi viu, astăzi încă, documeJ 1926 Apare volumul Lucruri şi oameni din Bizanţ
despre primul Congres^^internaţional ^de studi
bizantine şi totodată despre sentimentele lui Dielij
pentru România. Este, totodată, primul-articol
d intr-un nou ciclu de impresii de călătorie cart
împreună cu relatarea călătoriei p j | Portugalia
America 'şi a unei călătorii la vechile m ih |||
din Serbia ar putuţ de naştere unui admi|abi
volum, din păcate nerealizat.
1925-Apare primul Volum din ediţia- a două, refl
cută,.a Manualului de arta bizantina carejjn|™
formă, adusă la curent cu ultimele ceixe tării; ţeu
şeşte să devină iar cel mai complet tratat de âg|
gen la data aceea. în volumul al II-lea,; car^B
. de sub tipar în anul următor, se face^ un loc J
cinste artei vechi româneşti, Diehl punînd la * 9 928 La^ întoarcere din America scrie, un am plu
tribuţie,o documentare ,bogată- şi mai ales; rea|
ţaţele contemplării directe a monumentelor cel
mai însemnate în timpul excursiei.din 1924
Publica în Revue de Paris, anul 32, ton»
din' 1 februarie, caii
torie din Portugalia, intitulat Impresii dă
Coimbra. . m
:■ Scrie pentru sinteza colectiv^ Histoirerg e n ^
des peuples. Larousse,- tomul I, capitolele Imm
riul roman din Răsărit, de la origini la instaiA
rea dinastiei macedoniene (395—867), lm p q n
de răsărit de la 867 la 1261 şi S f i i t u l I m p M
XXXIV
■
I lui roman de Răsărit (1261—1453) adică o Schiţă
completă de istorie bizantină;
La apariţia, în februarie 1925, a primului vo­
lum din. Byzantion îi consacră o- recenzie în
Journal des savants, anul 23, t. XXXIILmartie-
aprilie, p p .90—91,
cu articole mai vechi sau mai recente reunite sub
acest titlu. Recenzează noua sinteză de populari­
zare în limba engleză, publicată. Ia ^Londra de
Norman-H. Bayneş (sub. titlul The Byzantine
Empire (recenzia apare în Journal o f R om an
Studies; 16, 1926, pp. 129— 13l).v
1927 La Belgrad are' loc ..al II-lea Congres. interna­
ţional de studii bizantine, ia care nu poate p arti­
cipa; Delegaţi a f ran ceză.este con dusă de Gabriel
Millet:
Pleacă pentru 6 luni în Statele U nite pe care
le stră b a te — după propria-i mărturie — „de la-
■MlanUc la Păcifica Ţ '
articol, foarte bogat în impresii personale-şi date
despre' realităţile americane, cu titlul Universi-
tăţi şi muzee.din America. Tendfnţe noi-(Revue
des Deti-x mondes din 15-mai, pp. 427'—450).
Apare Arta ^creştină primitivă şi arta bizăn- -
tină, 63 p. in 4—61 planşe..
Scrie prefaţa la 1. D. Ştefanescu, PRvoluiion
de lâ>peinture religieuse en Bucovine et en Mol-
davie depuis Ies origines \usqtdau X TX -e siecle,
cea mai im portanta şi mai impunătoare publica­
ţie apăruta.în limba franceză, pîna astăzi, despre
vecfiea pictura românească, Recomandînd-o căl-
XXXV
 duros publicului internaţional cititor de liîjJB
franceză, Diehl îşi mărturisea o data mai mul»
ataşamentul pentru un tezaur artistic pentru care
a fost, dintre toţi savanţii străini, cel mai efj.
cient preţuitor.

1929 împlineşte 70 d.e ani, în plină' vigoare intelec,

tuală. Este considerat unanim drept „patriarhul''
studiilor bizantine. Revista Byzantion i i închini
tomul al iV-lea. Se iniţiază publicarea unei cărţi
omagiale care, datorită numărului mare de cola.
boratori ce ţin sa-şi marcheze preţuirea faţă de
ilustrul savant aflat în culmea gloriei, va avea
două volume. '^ J jH
în aprilie fusese încă o dată la Bucureşti,..unde
ţinuse un ciclu de conferinţe despre Societate^
, bizantina în epoca Comnenilor, în faţa unui
imens public. (S-au tipărit în Revne historiqHt
dusud-est europeen, nr. 7—9 şi la Paris în vj|
lum separat). însoţit de N. Iorga vizitase îm­
preuna cu soţia din nou mînastirea Cairtea Jî
Argeş, apoi aşezămintele de la Vălenii-cle-Mun®
La 4 mai. plecase la Belgrad pentru o vizitai in
Iugoslavia. ,
Se asociază cu un articol intitulat Citeva cm
dinţe bizanliiieşcu privire la sjirşitul Constatul
■ nopotuhriy la sărbătorirea a ‘60 de ani a şefuiui
, şcolii bizantinologice germane în acel momdiB
August Heisenberg, căruia i ;se închina t n
XXX din revista Byzantimscbc Zcitscbrift.W

1930 Publică două medalioane dedicate unor

bizantinologi de curîrid dispăruţi: G. Schlumba
"ger (în La'rousse rnensuel nr. 275 din ianuarjl
: şi F. Uspenski (m Orient et.Byzance,;tom I \ |
p. l', pp. 7—10.)

XXXVI
 în aprilie ap a r în R cvu e des D enx Alondes
impresiile de călătorie în Iugoslavia, La vechile
ruinaştiri d in Serbia, (pp. 655— 672) care sînt şi
de dara aceasta 'construite pe m ai m ulte planuri,
impresiile personale asociindu-se cu info rm aţia
istorică şi geografică, cu reflexii de specialist în
arta bizantină asupra m onum entelor vizitate.
Apar, la editorul Leroux, cele două m onum en­
tale volume de Alelanges Charles D ieh l (voi. 1,
Istorie, voi. II, A rtă ), g ru p în d co lab o rarea a 46
de savanţi din tre care 5 rom âni. V olum ul I se
deschide cu un p o rtre t al savantului şi c u lista
titlurilor sale : p rofesor la U n iv ersitatea din
Paris, m em bru al In stitu tu lu i F ran ţei, m em bru
corespondent al Academ iei rom âne, m em bru co­
respondent al Academ iei ruse de ştiinţe,, m em bru
corespondent „de la R eal A cadem ia de la H isto -
n a “, m em bru corespondent la „M ediaeval A ca-
dem y" din A m erica. M ai ersţ m em bru de onoare
Academiei „de Stanislas* (N an cy ), al socie­
tăţii ele arheologie din A tena, al societăţii a r­
heologice ruse, al Societăţii de studii elenice etc.
U c asem eni, doctor honoris causa al U niversi­
tăţilo r din A tena, Belgrad, Bruxelles şi P la rv a rd .
B ibliografia com pletă a scrierilor sale alcătu ită
de J. Ebersolt şi R . G uilland num ăra, ' la
1 mai 1930, 317 volum e, articole, recenzii, note
de călătorie etc.
în octom brie are loc, la A tena, cel de-al 111-lea
Congres internaţional de studii bizantine, unde
particip a în fru n tea delegaţiei franceze şi pre­
zintă,, în şedinţa plenară a secţiilor reunite, dîn-
du-i-se cuvîntul prim ul, com unicarea Legenda
îin păr aiului T eofil. .L a banchetul o ferit de p ri­
m arul A tenei, şeful delegaţiei germ ane August
H eiscnberg om agiază personalitatea şi opera
XXXVII
 m arelu i ^ a v a n t fra n c e z septuagenar. Emoţionat
D ie h l ră sp u n d e ta c in d elogiul lui K arl Krum
bacher, în te m e ie to ru l şcolii germ ane si al
tinologiei m o d e rn e . _
1932 A p a r e P ic tu ra b iza n tin a ca p r i n i | volum din
„ C o le c tio n des. m o n u m en ts d e P a r t byzanţin
p u b liees spus la d ire c ţio n d e C h . D ieh l, membre
d e P ln s titu t* .
P re fa ţe a z ă , re c o m a n d în d că ld u ro s publicului
f ran c ez, tra d u c e re a m o n u m e n ta lu lu i; tratătşde
isto rie b iz a n tin ă al sa v a n tu lu i ru s A . A . Vasiliev,
p ro fe s o r la M ad iso n ; SX J.A . : H isto ire d e VEm-
p ir e b y z a n tin (2 v o lu m e P aris, 1932). „Aceasta
o p era re p re zin tă la d a ta d.e 1931, sta d iu l exact
. ş i b ib lio g ra fia c o m p le tă a cu n o ştin ţelo r noasm
d e sp re isto ria B iz a n ţu lu i" ,■scria D ieh l.

1 9 3 3 R e d a c te a z ă c a p ito lu l E g ip tu l creştin şi bizari

în H is to ir e d e la n a tio n egyptienne, ro m u l JJ
(p p . 3 9 9 — 5 5 7 ), p u b lic a tă sub direcţia lui U.;iL|a
n o ta u x . ’ AJ w
L a 2 f e b r u a r ie p re z id e a z ă la asociaţia „A m j|i
U n iv e r s ită ţii d in Paris** conferinţa lui N .v Io r|a
V iito r u l s tu d iilo r \bizantine, prezentîiid p u b h c j
lu i în c u v in te m ăg u lito are p e . sav an tu l roman.
L a r în d u l său N . Io rg a omagiază o p era
m a i ilu s tr u d in tr e reprezentanţii studiilor bizjm
tin e in. a c e st m o m e n t" .
în august ia parte la Congresul internaţional
de ştiinţe istorice de la Varşovia, unde prezideam
şedinţa de deschidere şi prezintă comunicam
P r o b le m e le actuale ale istoriei bizantine tipăjij
în R e su m e e s des Communications presenteş aii\
C o n g r e s de Varsovie, tom. f, pp. 83— 86
Se asociază la sărbătorirea lui Nicolae Iorgal
cu articolul Un malt funcţionar bizantin: La-
XXXVIII
 gothetul to n sekreton ap ă ru t în Melanges offerts
a U. NicolasJorga par ses amis de France et des.
pays de langue franţaise, Paris, 1933. ^
Continuă să se intereseze de noile apariţii în
domeniul său, recenzînd în Byzantinische Zeits-
■ chrift sinteza de popularizare ă-4ui Steven R un-
ciman Byzantine Civilisation (apărută un an mai
tîrziu şi în franceza), una din cele mal reiişite
după capodopera lui Diehl. •

■'1934 în iulie împlineşte 75 de ani şi se; retrage de

la catedră fiind urm at de elevul său R . Guilland.
Continuă însă a lucra, pregătind în aceşti'ani cea
mai însemnată opera de sinteză asupra istoriei
;.mzâhţipe| d-in cîţe dăduse şcoala franceză. N u
poate participa, în septembrie, la al IV-lea C o n -
-greş internaţional de studii bizantine d e la Sofia,
în şedinţa de deschidere, G. M illet anunţă că
„im devoir d’affe.etion l*a retenu loin de nous", şi
dă citire uiiei emoţionante scrisori prim ite de la
Ch. Diehl, în care acesta îi îm părtăşea regretul
de^.a nu putea participa la congres-, şi totodată
adm ca lui preţuire pentru treeu tu listo ric şi arta
poporului bulgar.

■3936 A pare ca-.volumul I II al Isteriei evului mediu

din marea Histoire generale condusă de G rG lotz,
monumentala Lume orientală de ia 395 la 1081,
de C h. Diehl şi G. Mar^ais în c a r e ultim ul scrie-
. capitolele despre lumea arabă, iar Diehl expyne .
istoria bizantină între datele respective. Este o
sinteza „m agistrala" (V. Laurent), p rin c a re şti­
inţa franceză dobîndeşte propriul său tratat de
istorie bizantină, aşa cum apăruseră încă de mult
în; Anglia şi Rusia, şi recent în România. Opera
dovedeşte o : surprinzătoare vigoare intelectuală
XXXIX
şi nimeni n-ar bănui un autor care,.Ia data apa-'
riţiei ci, impunea 77 de ani.
Nu poate participa la cel de al V-loa Congres
internaţional de studii bizantine reunit la ROma
(20—26 septembrie 1936). G. Millet citeşte" în
şedinţa inaugurală o emoţionantă scrisoare prin
care Diehl îşi exprimă regretul de a nu putea fi
de faţă la acest Congres „fără îndoiala cel de pe
urma la care aş mai fi putut asista■. împărtă­
şeşte tuturor prietenilor noştri profuiidulircgret
pe care îl încerc pentru ca nu sînt printre ei fi
roagd-i să,păstreze o amintire afectuoasa bătrA
nulul ce sînt, şi care speră că îşi va aduce pipa
la sfîrşit contribuţia sa la aceste studii bizantine,
care i-au fermecat şi umplut viaţa
-1944 In cursul anului 1937 apare un rtoj
volum, de format mic, despre Veneţia Urg
admiraţie a lui Diehl. în decembfje şuiera o opm
ra ţie de c a ta ra c ta care ,nu reuşeşte şi ran u n e oţ
D u p ă 'o p e rio a d a de adîrica depresiune, ag ra v aj
de declanşarea războiului al doilea mondial, jj
dezastrul Franţei, îşi reia lucrul. I se comanda dj|
către editorul Armând Colin o expunere^ sini
tetică pentru colecţia „Armând CoIin“ secţia di|
-istorie şi ştiinţe economice. Este punctul de- piei
care pentru 'Marile probleme ale istoriei , biz^m
tine, carte apărută în 1943, ultima sa lucrare t J
părită în timpul vieţii. împreună cu un fo;ii
elev — Lysimaqiie Oeconomos — căruia îi di<J
teaza şi-i lasă grija adăugării notelor, lucrează»
continuarea istoriei bizantine pentru volumul al
IX-lea din Istoria Evului Mediu. în c o n d iţii
grele în care a fost. redactat, acest volum, ap ărl|
în 1945 nu se mai ridică, în partea redactam I
Diehl (1081—1261), la înălţimea celui din 1931
 Anii războiului au fost apăsători^şi triş tii La.
20 septembrie 1940 moare de inima soţia sa. în
noiembrie1este zguduit de vestea — aflată de la
un post de radio — că N . Iorga a fost asasinat
(„Iorga, pe care îl iubeam m ult şi care era un
om de o aşa de mare valoare", scria în 1942
unui prieten, roman). Tot de la radio află, în
1942, că. a fost numit 'doctor honoris cansa al
Universităţii din Bucureşti, veste care îi aduce
una din ultimele sale bucurii. într-o altă Scri­
soare, către acelaşi prieten vorbeşte despre călă­
toriile sale în România „qui sont parmi meş. plus
chers souvenirş
La 3 noiembrie 1944 Ch. Diehl se stinge în
Parisul de curînd eliberat. Lumea savantă, deşi
prinsă de vîrtejul unei. istorii turmentate, nu a
lăsat să:treacă acest dureros eveniment fără a-i
aduce omagiul ei marelui dispărut.
La 25 ianuarie 1945, Institutul ncoelenic - al
Universităţii din Paris organizează o şedinţă
\omagiala la Sorbona, la care R. Guilland evocă
personalitatea şi. opera, lui Diehl. Cuvîntarea -sa,
împreună cu bibliografia lui Diehl din mai 1930,
au aparut in. singurul loc din Europa unde se mai,
tipăreau cu regularitate reviste de bizantinologie
(»Byzantion“ îşi mutase sediul în Statele Unite) :
în România. Aici, începînd din 1942 se inaugu­
rase publicaţia Institutului francez de studii
bizantine, £ îndes byzantines transform ată, apoi
în Revue des etudes.byzantines şi, în tomul IV
din 1945, ş-a, publicat Hbmmage a Charles Diehl
de Guillând.; },
în noiembrie acelaşi an, JST. Bănescu vorbeşte
despre viaţa şi opera lui Diehl în ciclul de con­
ferinţe comemorative dedicate „Marilor savanţi
.'francezi prieteni ai României" de către Univer-
s ita te a P o p u l a r a d m B u c u r e ş ti. C o n f tr in ta i
t i p ă r i t u l te r i o r î n f r a n c e z ă (C harles f i
1859 — 1944, î n „ B u lle tin d e l a s e c tio n
q u e “ a l A c a d e m ie i R o m â n e , to m . X V I I I , 7 ? r>'
şi î n r o m â n ă (c a e x tr a s d i n „ B u l l e t i n " ) / ^
î n R e v u e historique d u su d -e şt europ& M
m u l X X II, 1945, V. L a u r e n t, d ire c to rii) f,
tu tu lu i f r a n c e z ele b iz a n t in o l o g i e d e - la B
reşti, p u b lic a u n s tr ă lu c it stu d iu , d e s p r e Chat]
D iehl, istoric al B iza n ţu lu i, i a r f o s t u l e le v a] j
D ie h l l a S o rb o n a , G ; L B r ă tia n u , u n a l t u l de$J
m a r ile problem e a le
Charles D ie h l şi R o m â n ia .
L a 2 0 ia n u a rie 1 9 4 5 , la G a le r ia W ildenstej
ISTORIEI BIZANTINE
• d in N e w Y o r k a re lo c o ş e d in ţă com em o raţi
la c a r e ia u c u v în tu l A . A . V a s ilie v , O . H alei
şi S i r a r p i e d e r : N e rs e s s ia n . G u v î n t ă r i l e l o r s-|
p u b lic a t î n t o m u l X V II, 1 9 4 4 /4 5 d i n se ria am
ric â n ă a B y za n tio n id u i, î n im e d ia ta vecin ătate
u n u i a l t a r tic o l c o m e m o ra tiv s e m n a t d e Etifi
' -şină D v o ic e ric b M a r k o v a şi a v în d t i t l u l : Nica
I o r g a —- a giant o f Southeastern Europe. C ăldi
şi a d rn e a în ţe le g e re c u c a r e u n ru s, u n poloifez,
a r m e a n c a şi o: r u s o a ic ă v o rb e sc desp re savaiil
f r a n c e z şi m a re le s ă u p rieten ro m â n a p a r , f S
'a lă tu r a r e a p io a s e lo r co m em orări, d r e p t u n f
c ă ei în c e ta s e ră d e m u lt a m ai a p a rţin e d o a c f
ţ ă r i a n u m e , d e v e n in d ai lum ii,
î n 1 9 4 5 a p ă r e a , po stu m , şi v o lu m u l I X i
■seria m e d ie v a lă z Istoriei Generale f u n d a t î
G lo tz — e l în su şi tre c u t d in tre cei v ii. I
to a m n ă se re u n e a cel de a l V l-lea C o n g f i
t e r n a ţio n a l d e stu d ii bizantine, în a ce la 3 I
d e u n d e D ie h l cucerise inim ile unui p u b lid
d ia l p e n tr u „ P a risu l E vului M ediu" Cu m L
numit Bizanţul. ^________ * 111
 CU V ÎNT ÎN A IN TE

ID in ziua c în d , în a n u l 3 3 0 , C o n s ta n tin 'm u ta capi­

tala m onarhiei d e la R o m a la C o n s ta n tin o p o l, p în d
\n ziua cînd, în 1453, tu rcii a u p u s s tă p în ire p e
ţea stă capitala, im p e riu l b iz a n tin a d u r a t m a i m u lt
le 1000 de ani, cu m ă reţie şi . glorie. M u lta v re m e
icest im p eriu a fo s t sev er j u d e c a t ; p în a şi a z i, p re ju ­
decăţi vechi şi în ră d ă cin a te îi r e fu z ă p rea adesea d re p -
I tea pe care o m e r i t ă ; ca să n e d ă m sea m a d e acest
]cruy e de ajun? săi n e a m in tim d e în ţe le su l p e c ît d e
Inibil p e a tît de regretabil,, care se d ă , care se a p lică
I rsoanelor şi lucrurilor, p r in c a lific a tiv u l'' bizantin,
r est im p eriu a a v u t, desigur, d e fe c te le şi v ic iile sale,
care ar f i p u eril să v r e m să le n e g a m şi p e care
hn avea o ca zia să le se m n a lă m în această lucrare ; :
ruşi, el m e rită a ltc e v a d e c ît d is p r e ţu l n o stru . D e
f s t lucru îşi dădea b ine scam a, în c ă p e la ju m ă ta te a
to iu lu i al X V Î l - l e a , u n m a te s a v a n t, D u c a n g e, care
în te m e ia t a d ev ă ra ta ş tiin ţă a s tu d iilo r b iz a n tin e .
p in flu e n ţa sa şi m u l ţ u m i t ă c o m e n ta riilo r sale, s-a
epnt, în 1648, p rim a colecţie a isto ric ilo r b iz a n tin i,
a a d m ira b ilă su ită d e treizeci şi p a tr u d e v o lu m e
h o l i o c a r e e n u m ită Bizantina Luvrului şi despre
es ş-a spus cit d r e p t c u v în t jta este „ u n in c o m p a ra b il
n u m e n t a l g e n e ro zită ţii f r a n c e z e Ş i î n p r e fa ţa

3
pusă în fruntea primului volum, Eăbbe;'insistînd
pra importanţei acestei istorii, „aşa de adrrurabm Loasa sa carte despre Constantin Porfirogenetul, apă-
mulţimea evenimentelor, aşa de atrăgătoareIprin vaf L td în 1871, Bayet, Gusţave Schlumberger şi după ei
tatea problemelor, aşa de remarcabilă prin durata norul
narhiei', dădea celor pe care i-ar ispiti aceste
brehier, Gabriel Miilet şi 'alţii încă, p rin tre care au-
acestei căiţi cere iertare de a f i nevoiţ să se
P
%umere, dădeau lucrări de înalta valoare asupra isto­
„glorie eternă, mai durabilă decît marmora şi bronzul riei şi artei bizantine. I n Universităţile din *MUnchen,
Cu tot acest măre efort al erudiţiei franceze, secolt bruxelles, Paris, se- creau Jseminării, în care se pregă­
al XVlll-lea uită şi dispreţul Bizanţul. Voltaire teau lucrări importante asupra} evenimentelor din Bi-
clara ca istoria im nu e^apcU Oisuccesjune^dejaţi \m ţ şi din toateâcesteeercetari apărea în sfîr-şit o
^oribile şi- dezgustătoare...- Pentru-: Montesqmeif înfăţişare rhai adevărată a Bizanţului, . ..
o idee mai
după el, pentru Gibbon, imperiul bizantin ;-nu era < exacta despre rolul pe care l-a jucat în lum e Şi despre
ceva decît decadenţa; imperiului roman ; şi Lcbei tocul,mare-pe care îl ocupă: în istoria evului mediu.
care se însărcina să povestească în treizeci de voim, Acest loc va fi mai întii determinat cu precizie- în
această istorie, o înecă-sub un val de plictiseala, c® iceasta carte.. Apoi, după ce vo m schiţa trăsăturile
sfîrşi prin a o discredită.fJnteresul pentru (studiilel esenţiale ale istoriei bizantine, vo m examina proble-
zantine se deşteptă abia spre mijlocul secolului w h pe' care Bizanţul a trebuit sa şi le putiă şi vorn-
XlX-lea. In Grecia, .under istoria. Bizarului era ca Iţdea. cum le-d :rezolvat. St ud iul mişcării literare şi
siderată ca istoria naţională, sa/v<uiţi ep^pP P ca rtistice va completa; tabloul acestei-.civilizaţii dispă-
parrigppulos, Larribroş, publicau lucrări importante, jwter /n: sfîrşit, n i s-a părut, util să:-semnalăm cîteva
Rusia, care se^ lauda că a primit moştenirea.: Biza lin problernele^carcyseş.pun şi în prezent în ce p ri-
riialuf „.
ţuluişi unde-cerempnialul de lă curtea ţarUot
^ dădi ’eşţej istoria^biz<antinaţ poate că aceste, indicaţii vor
încă o. oarecare idee de ceea ce .fuseseră odifyGa \piti curiozitatea unor savanţi şi vor îndemna la cer-
palatul şi curtea împăraţilor bizantini, savanţi, -ei k tari care vor fi preţioase pentru o rnai buna cunoaş­
nenţi, ea Uspenski, Koridakof,studiau cu. o p t e aproblemelor: bizantine.~AşţfeU se va putea der
tere de pătrundere istoria Bizanţtâtiirf i .am ini exact care}, a fost opera Bizanţului şi ceea ce, cjpiăr
tine. în Germania, -unde; încă. din 1828, Niebuhri •«pa căderea din 1453, a rămas din el în întreaga Eu- v
colaboratorii săi începuseră reeditarea : istoricilor opă orientală. Acesta este planul cărţii de fa ţă şi
zantini, într-o, colecţie de cincizeci de volume1 a per că cei ce o vor citi, chiar dacă cunosc prea pu­
se numeşte. Bizantina de la Bonn,■Krumbacher şM h această istorie dispărută, îşi^ vor da seama, că cu-
cesorii săi de la Universitatea ţntul bizantin nu m ai trebuie să fie considerat de aici
gowski şi elevii săi. de la Universitatea din Viencâ p \amte ca o injurie,
blicau lucrări pline de consideraţii originale şi d a k
noi asupra istoriei imperiului ^bizantin şi mai alesltt
pra literaturii şi artei sale. Dar mai ales în FraijmI
ţara lui Ducange, s~a manifestat- cu strălucire r M
ţerea studiilor bizantine, Alfred Rambaud
 C a p i t o l ii l l

LOCUL BIZANŢULUI IN ISTORIA EVULUI MEDIU

î n tim p ce în ..o c c id e n t, în secolul al V-lea, im pe­

riul ro m a n se p ră b u ş e a sub .lo v itu rile invaziilor b arbare
şi în G a lia , în S p a n ia , î n A frica, î n I t a li a , .r e g a lită ţi
b a rb a re ' în lo c u ia u guvernarea jC ezariloj, B izanţuL ^cu­
noştea a ltă sp a rta . Desigur, şi el a suferit lo v itu ra in­
v a z iilo r, a h u n ilo r şi s la v ilo r în secolul a V -lea şi ai
V l-le a , a a v a rilo r î n ai V l-lea şi al V ll-le a , a arabilor
şi a b u lg a rilo r în seco lu l ăl V ll-le a , şi aceste invazii
î-a u sm uls, fie d e fin itiv , fie trccător, p ă rţi im portante
d in te r ito riu şi au lăsat adeseori, în interiorul im pe-
ru lu i, tr ib u ri barbare^" care, de altfel, s-au ^contopit
d estu l d e repede în unitatea bizantina. D a r niciodată
G o n s ta n tin o p o lu l n-a căzut în m îinile cotropitorilor,
n ic io d a tă suverani barbari n-au lu at locul îm p ă raţilo r
b iz a n tin i şi în capitala neatinsa a m onarhiei au ră­
m a s v ii a m in tire a Romei şi tra d iţia rom ană. îm p ă ratu l
bizantin s-a considerat întotdeauna succesorul legitim
şi continuatorul C ezarilor ; el pretindea că e ^singurul
ţâ re are d reptul sa p oarte numele d e îm p ă ra t şi, cu
oaia energia, a contestat acest d re p t lu i C ârol cel
lare, O tto cel M are, lui F rederic Barbăroşie în care
edca nişte uzurpatori. D e .multe ori politica impe-
ială a av u t .a m b iţia de a reconstitui, în unitatea lui,
m pcriul rom an dispărut. Visul m ăreţ al lui Justinian

7
a fost acela de a jrecuceri provinciile din
occidentul
pierdut şi, în adevăr, el a reuşit sa reia Africa, Italia
o parte din Spania şi să^facă iar din Medi’terana.un
lac roman. Fara îndoiala, aceasta recucerire
a fo$ţ
destul de efemeră — Africa încă de lâ sfîrşittil
seco­
lului al Vll-lea, o.,mare parte dini' Italia la mijocul
secolului al VUI-lea, au fost pierdute de sub domina­
ţia imperiala — dar amintirea acestei m ari încercări
rămase vie în B izanţ: în secolul al X -lea -bizantinii
dădeau împăratului din secolul al V I-lea:. numele de
Justinian cel Mare ; în secolul al X lI-lea Manuel Corn-
nenul era mîndru de a fi numit noul Justinian şi visa el
de asemenea sa încorporeze Italia imperiului bizantin
şi chiar se gîndea să mute din nou capitala monarhiei
la Roma. Desigur că totul era doar o ilu z ie; dar|in
organizaţia interna a imperiului şe menţinea tradiţia
romană, instituţiile romane continuau să dureze şi,- deşi I
• evoluînd cu încetul în timp, ele îşi lă s a u u rm e le xn J
multe instituţii bizantine. Pe de altă parte, alături de
tradiţia romană, tradiţia elenică era şi mai vie, şi mai
puternică. In ump ce^occidentul uita greaca şi o^igjiop
cu totul — se cunoaşte faimoasa axiomă : graecum eşrM
non legitur1 -f; greaca era în imperiul bizantin adey£u.
rata limbă naţională; chiar cei care nu erau. de raşjtt
curat elenică o vorbeau sau o înţelegeau şi de la s f îr ş w
tul secolului al Vl-lea, latina, care pe vremea lui J u s ti#
nian era încă limba novelelor imperiale, ceda locţi®
limbii greceşti în decretele imperidf. Capodoperele liM
teraturîi clasice"greceştr erau baza educaţiei publice ;t
Homer era cartea de căpătai a tuturor1 şcolarilor J H
chiar femeile îl citeau cu mare plăcere;'La Univers.^B
tatea din Constantinopol profesorii -Comentau pe cejfl
mai iluştri scriitori greci şi -încă din secolul ăl X ldeam
se preda aici filozofia lui Platon şi se pregătea astfejH

1 Este în greceşte, nu se citeşte (lat.).

8
 “ăTpatru secole în a in te , r e n a ş te r e a p l a t o m c i a n a p e c a r e
a cunoscut-o I ta lia în se c o lu l a l X V > le a . Ş i î n c ă m u lt e
alte amintiri ev o c au g lo r ia a n t i c h i t ă ţ i i g r e c e ş ti. C o n -
F stantinopolul e ra p lin d e c a p o d o p e r e a le a r t e i g r e -
[ ceşti, pe care C o n s ta n tin , s p r e a r ş i î m p o d o b i c a p i t a l a .
Ie luase din cele m a i v e s tite s a n c tu a r e - ; şi ja c e s t a d m i ­
rabil muzeu fă c e a în c ă şi m a i v ie , î n a i n t e a o c h ilo r ,
măreţia trad iţiei elen ice.
Dar, pe lîn g ă a m in tir ile t r a d i ţ i e i r o m a n e şi g r e c e ş ti,
I imperiul b iz an tin , d u p ă cum s-a o b s e rv a t c u b u n ă
[dreptate, era u n s t a t d in E v u l M e d i u , ..u n i m p e r i u
oriental, aşezat la f r o n ti e r e le E u r o p e i şi d i n a c e a s i a
Jcauza el se găsea in c o n t a c t s t r î h s şi d i r e c t c u lu m e a
asiatica. U nele d in p r o v in c i ile : s a le c a E g i p t u l x ^ i r i a p
° ? a,rre. din A sia M ic ă ; n u e r a u e l e n iz a t e d e c î t s u p e r -
iicia1 şi aceste p r o v in c ii a v e a u s ă e x e r c ite o p r o f u n d ă
m fluenţa a s u p ra o r ie n t ă r ii, s p i r i t u l u i b i z a n t i n , în se-
rco d e al V -lea şr a l V l - l e a . P e d e a l t ă p â m f B î z â n "
JţiU în tie ţm c a le g a tu r i f r e c v e n te c u A r m e m ^ ' c t ţ P ersiia
}s^ , ciam ° r ^ a s a n i^i> m a i t i r z i u c u l u m e a a r a b a a ' E a -
A 1 0r Şl .to t a c e st o r i e n t î ş i e x e r c i t ă i n f l u e n t a a s u p r a
C o n sian iin o p o lu lm . A s tf e l, t r a d i ţ i a a n t i c ă se '^ a n ie s -
teca 54 ceea aducea o r ie n t u l a s ia tic şi din . a c e s t
amestec, s-a n ă s c u t c i v i l i z a ţ i a o r ig in a la ş i s tr ă l u c it ă
care a ro s t c iv iliz a ţia b i z a n t i n ă .
C a sa n e d ă m s e a m a d e c e e r a a c e a s tă c iv iliz a ţie , v ă
•ti d estu l sa e x a m in ă m c î t e v a d i n m a r ile o r a ş e a le im ­
p eriu lu i şi m a i i n t î i c a p i t a l a sa. C o n s ta n ti n o p o lu l e r a
un o raş p e s te m ă s u r ă d e b o g a t şi d e în f l o r i t o r . î n c ă d e
la în c e p u tu l s e c o lu lu i a l X l l - l e a R o b e r t d e C l a r i s c ria
că „ d o u ă tr e im i d i n b o g ă ţ ia lu m ii se a f l ă în C o n s ţa n -
tin o p o l şi o tr e i m e î m p r ă ş t i a t ă î n lu m e * . î n a te lie re le
c o n d u se d e c o r p o r a ţi ile m a r e lu i o r a ş ; in d u s tr ia b iz a n -

I n S 'p u ţ i n î n f l o n i o r . R i d i c a t p o lo c u l d e in tîlm r e a l

4*
E uropei cu Asia. G o n sta n iin o p o lu l e ra m arele tîrg
care
ire sc în tîln cau p o p o are le d in p e n in su la Balcanică
deI; dincolo de D u n ăre şi cele d in o rie n tu l asiatic ; ruşii
aduceau aici griul, b lănurile, icrele n egre şi veneau chiar
să v în d ă sclavi ; arabii d in B a g d ad ven eau să-şi vjîndă
m atăsurile preţioase şi c h ia r pe acelea care veneau din
C h in a în d e p ă rta tă ; şi în m arele b a z a r al cetăţii, între
F orul lui C o n stan tin şi P ia ţa T a u ru lu i, şi m ai cu seamă
în acea casă a lăm p ilo r, care era p a rte a cea m ai stră­
lucitoare a b az aru lu i, e ra în to t tim p u l zilei o anima­
ţie n em aiv ăzu tă. în ad m irab ilu l p o r t p e care îl forma
C o rn u l de A u r, ven eau să ancoreze n av e sosind din
ţă rile cele m ai deosebite şi pe ţă rm u l care m ă r g in e a
golful, ca şi pe acela al M ă rii de M arm ara, era o^miş-
care n e în c e ta tă de tra n z a c ţii şi schim buri. TessaJoţiM
cui n u e ra m a i p u ţin strălucit: în fiecare an, în preajma
s ă rb ă to ririi S fîn tu lu i Dumitru, se ţin e a un tîrg vesat,
ca re u m p le a oraşu l cu o m ulţim e de Străini. O cu­
rio a să că rţu lie d in secolul al X ll-le a , Tim arion, n d *
lă sa t o v ie d escriere ă acestui tîrg . I
în c îm p ia V ardarului lu a naştere, p en tru cîtcv a zije,
u n o ra ş d e le m n şi de pînză, ale cărui străzi ^erau p lifie
de d im in e a ţa p înă seara de o m ulţim e g ră b ita .0<|§H
m en ii alerg au aici din toată lumea m editeraneana. Se
în tîln e a u greci de toate rasele; oameni d in peninsu|a
B a lc an ic ă, p în ă şi riverani'de la D unăre şi b a rb a ri dţn
S ciţia, italien i şi spanioli, „celţi de dincolo de ;AlpM
şi d in cei veniţi de pe îndepărtatele m aluri ale o c a l
n u lu i. T o ţi aduceau aici' produsele ţării lor, p în z e m jj
d in B e o ţia şi Peloponez, m ărfuri d in Italia, p r o d iw l
d in F en icia şi din Egipt, minunate covoare b ro d âW
d in S p an ia , • to t ceea ce Pontul Euxin trim itea, p rJj
C o n sta n tin o p o l, din marile , oraşe ale Crimeii. Si d il
a c e a sta m ulţim e de animale şi de oameni se T 'id îJ l
u n zgo m o t confuz, cai nechezînd, boi m ugind o i i b l
bănici, p o rci guiţînd, cîini lătrînd. Şt Si Teşsalomcul
Tessalon.v’.,! apă]

10 m

1
rea, tim p do c îte v a zile, c a u n u l d in m a rile tîrg u ri
ale imperiului. Şl a lte o raşe m a ri a r p u te a a r ă ta un a s­
pect asem ănător şi a r p u te a m ă rtu ris i- s tră lu c ire a co­
merţului b izantin.
La această p ro s p e rita te m a te ria lă se a d ă u g a s tr ă lu ­
cirea literelor şi a rte lo r. E d e s tu l să p a rc u rg e m isto ­
ria literaturii b iza n tin e sp re a v e d e a c a re e ra a m p lo a ­
rea şi v a rie ta tea g în d irii b iz a n tin e . Se în tîln e s c scrii­
tori de real m erit, teologi, filo z o fi, o r a to r i relig io şi şi
profani, savanţi e ru d iţi, p o e ţi şi m a i a le s isto ric i, p r in ­
tre care m ulţi au fo st o am eni cu u n ta le n t in c o n te sta ­
bil. Se găsesc de asem enea lu c ru ri o rig in a le şi n o i, ca
acea poezie religioasă, p e care o cre â , la în c e p u tu l
secolului a l V I-lea, R o m a n o s m elo d u l şi c a re a fo st
una din gloriile B iz a n ţu lu i, sau c a acea e p o p ee b iz a n ­
tină din care poem ul lui D ighcnis A k ritis este o ca­
podopera şi care p o a te fi c o m p a ra tă , în unele p riv in ţe ,
cu Chatisons de geste: P e de a ltă p a rte , a r ta b iz a n tin ă
cunoştea, in secolul al V l-lc a o p rim ă v îrs tă d e a u r ;
ea v a cunoaşte a lta d in secolul a l X -lc a p în ă în al
X lI-le a şi chiar şi în secolul al X lV - le a se tra n s fo rm a
şi se reînnoia în tr-o u ltim ă re n a ş te r e : şi şe v ede că
această artă- n -a fost, cum s-a spus p re a adeseori, o
a rta im obilă şi m onotonă, care se m arg in ea ceL m u lt
să repete la in fin it creaţiile c îto rv a m ari a rtişti. E a
a fost o a rtă vie, care a e v o lu a t în decursul secolelor
şi care a fo st capabilă de in v e n tiv ita te şi de n o u ta te :
ea a creat în arh itec tu ră tip u ri noi de ed ificii religioase
şi în bisericile încoronate cu cupole a p u s o decoraţie
Strălucită şi som ptuoasă, m ozaic sau fresce, în care
p ictura b izan tin ă, tra n sp u n în d tem ele iconografiei sa­
cre, a ştiut să creeze com poziţii rem arcabile ; apoi a
produs lucruri de u n lux elegant şi ra fin a t, frum oase
stofe de p u rp u ră şi a u r în culori sclipitoare, al căror
m onopol şi-l rezerva cu grijă B izanţul, m iniaturi or-
n a m en tîn d m anuscrise vestite, fildeşuri delicat cizelate.
li
bronzuri în c ru state cu argint, e m a ilu ri c u re fle x ă c ă lii
argintarii preţioase, to t a ţîte a o p e r e c a r e contribuiau
la splendoarea acestei c iv iliz a ţii b iz a n tin e , f ă r ă îndo.
iaîa una d in cele m ai s tră lu c ite şi p o a te c u adevărat
singura p e care a cu n o scu t-o E v u l M e d iu .
M are p rin civ ilizaţie, B iz a n ţu l n u e r a m a i, puţin
mare p rin a c tiv ita te răz b o in ica . A p ă r a t d e o puternica
zona fo rtificată de c e tă ţi şi m e te re z e , d e acel; m are
zid clădit sub T eodosie al I I - le a şi c a r e c h ia r -şi azi,
ca toate că e o ruină, ră m în e u n a d in capodoperele
arhitecturii m ilitare, C o n s ta tin o p o l e r a u n adm irabil
loc de luptă, capabil sa reziste t u t u r o r a t a c u r i l o r ; şi,
în adevăr, în ain te de a c ă d ea în m îi n île ' tu rc ilo r în
1453, el n-a fost co n tro p it d e c ît o s in g u ra d a tă , în
1204, de către latinii cruciadei a p a tr a . D a r c ite asal­
turi a av u t de respins : ale sla v ilo r, a v a r ilo r , arabi­
lor, bulgarilor, ruşilor şi îm p o triv a tu tu r o r s-a aparaţ
cu succes. în secolul al V ll-le a . tim p d e cin ci ani,
între 673— 678, a susţinut lu n g u l ased iu p c careM r'h
dicasera în fa ţa zidurilor arab ii ş î d e asem en ea Ia in-.,
ceputul secolului al V I II-lea, asediul c a re a d u r a t Um
717 pînă în 7 1 8 ; prin acest d u b lu şi m ă re ţ | efdr^
C onstantine polul a zdrobit în ad e v a r a v in tu l in v a zia
arabe şi a împiedicat pe m usulm ani d e a c o tro p i pfigB
ninsula Balcanică şi poate întreaga^ E u ro p a . D a r ^ B H
zanţul a făcut şi mai mult decît a t î t : tirn p ^ d e multe.;
secole el a fost în,orient cam p io n u l.creştin ătăţii îm po­
triv a Islamului. Se ştie ce loc ocupa religia în sufleţplfli
bizantine, ce credinţa arzătoare, adeseori s u p e r s tiţia
oasă, îi exalta şi cita încredere îşi puneau în p r o t e c ţ n
d iv in ă care apăra imperiul bizantin. în ochii b i z a n t f l
nilor, Constântinopolul era „oraşul p ăzit d e D u r a n ă
zeu“ ; Fecioara era protectoarea şa titu lara şi t o a t a
lum ea ştia ca în multe împrejurări ’sfîn ta icoană a F e - i
cioarei din Blacherne, plimbată într-o procesiune s < n
lem nă p e zidurile cetăţii, pusese pe fugă p e a s e d la fl

12
I torii barbari. La fel şi la Tessalonic, unde Sfîntul D u - |
I mitru, patronul şi protectorul oraşului, se spune ca in- ]
I tervenea în persoană p en tru a lu p ta şi a pune p e fugă 1
I pe slavi şi pe avari. Şi astfel, în m om entele de m are I
I primejdie, părea că B izanţul tră ia în tr-o ad ev ărată I
I atmosferă de m iracol. P e de a ltă p a rte , îm p ă ratu l bi- |
I zantin era nu num ai rep rezentantul lui D um nezeu pe I
I pămînt, dar şi locotenentul lui D um nezeu, a cărui
[ înaltă misiune e ra aceea de a lu p ta peste to r îm p o triv a
[necredincioşilor şi a aduce la ortodoxie pe eretici şi
pe păgîni. Suveranii bizantini au ţin u t to td e a u n a să se
[ achite de această- dublă sarcină şi, cu m ulte secole
înainte de cruciade, B izanţul a în tre p rin s şi a continuat
marea operă care a în su fleţit cruciadele. î n secolul
al V ll-lea, războaiele lui H eraclius îm p o triv a perşilor,
I adoratori ai focului, ap a r ca un a d e v ă ra t război sfînt.
în secolul al X -lea, cucerirea C retei de la m usulm ani
ţeste plina ^de înflăcărare religioasă şi de m inuni şi
victoria m ilitară Se com pletează p rin conversiunea
necredincioşilor învinşi. în secolul al X -lea d in nou
îm părăţii războinici d in dinastia M acedoneană reiau
cu îndrăzneală ofensiva .îm potriva m usulm anilor :
N ichifor Focas, Io an Tzim isces îm ping, în Siria pînă
la A n tio h ia, în Asia M ică p în ă d in co lo de E u fra t,
graniţele im p eriu lu i şi co m pletează o cu p aţia m ilita ră
p rin tr-o p u tern ică o rg an izare religioasă. A rm a te im ­
periale, c o m an d ate de m a ri generali, secondează peste
to ţ aceste victorii m ăreţe. L a începutul secolului al
X I- lea, Vasile al II-lea d istru g e im p eriu l b u lg ar şi
duce p în ă la D u n ă re h o taru l m onarhiei, p ierd u t încă
de la începutul secolului a l V ll-le a . î n secolul al
X I I - lea C om nenii reiau încă o d a tă , în A natolia,
şi n u fă ră succes, ofensiva îm p o triv a tu rcilo r seld-
giucizi. D esigur că, în cep în d cu sfîrşitul secolului al
X l-le a , în frîn g erea de lâ M a n tz ik ie rt (1071) în
care îm p ă ra tu l R o m an D iogene căzu în mîinile
13
musulmanilor, fusese o lovitură destul de grava
pentru Bizanţ; în secolul al Xll-lea, înfrîngcrea lu|
Manuel Comncnul la Myriokcphalon (1176) a fost un
dezastru şi mai grav. Epoca Paleologilor n-a mai fost
decît o lenta agonie ; şi totuşi, chiar şi atunci, Constan-
tinopolul a rezistat asalturilor turceşti de mai millte
ori şi în 1453 apărarea eroica condusă de împăratul
Constantin Dragases aruncă o ultimă raza de glorie
peste analele militare ale Bizanţului.

II

Pentru toate aceste motive, imperiul bizantin se

bucura în întreaga lume a Evului Mediu de un preş*
tigiu incomparabil. în vreme Ce cea mai mare parte ' j
din marile oraşe ale Europei moderne nu erau decit?|
biete cetăţi mici şi mediocre, Coristantinopolul era sin-®
gurul mare oraş creştin din Europa. El era, după cum
spune Villehardouin, „oraşul suveran între toate şi
bizantinii îl numeau simplu „Oraşul" (e polis), adica»
oraşul prin excelenţă, oraşul unic. Şi era în adevăr|
astfel. Coristantinopolul era o capitală admirabila. Era#
plin de biserici celebre, dintre care cea mai vestita*
era Sfînta Sofia, „biserica cea mare", cum era nunnţa*
de obiceb şi care era aşa de frumoasă mcît, după c il*
vîntul unui scriitor bizantin, „cînd âi vorbit despr®
ea. nu mai poţi vorbi despre nimic altceva". Eră pli^H
de mînastiri ilustre, dintre care multe erau centre
cultură intelectuală Sau artistică ; poseda o mulţime clefl
relicve preţioase, mai numeroase ~ Spune un persona^B
din secolul al XllI-lea — decît poseda întreaga la t^ H
nitate; aşa îneît, în ochii pelerinilor o călătorie l a *
Constantinopol era un act aproape tot aşa de vrednic*
de lauda ca şi un pelerinaj la Locurile Sfinte. D e J |
gur, era un oraş oriental. în unele cartiere sărace- s e *
Mlcau străzi s u in n y , _ r
î în care tre c ă to r i şi c a i uye; iţe se îm p o tm—o le. a u a d e s e a .
M lumină în t im p u l n o p ţ i i ş i u n d e l o c u i a o p o p u ­
l e mizeră, în c a re — s p u n e u n s c r i i t o r b i z a n t i n —
IL tot a tîţia h o ţ i , c î ţ i s ă r a c i . D a r , a l ă t u r i d e a c e s t e a
e aflau b u le v a rd e l a r g i , m ă r g i n i t e de^ p a l a t e l u x o a s e ,
n mijlocul c ă ro r a se r i d i c a o c o l o a n ă î n a l t ă ; s e v e -
cau m onum ente p u b lic e p ă s t r î n d î n c ă u n a s p e c t c l a ­
ie, case e le g a n te c l ă d i t e d u p ă m o d a s i r i a n ă ; s t r ă z i l e
i porticele e ra u p lin e d e s t a t u i a n t i c e şi t o a t e a c e s t e a
ormau un a n s a m b lu m i n u n a t . U n p o e t d i n s e c o l u l
1 X-lea, C o n s ta n tin R o d i a n u l , a l ă u d a t c u b u n ă d r e p -
,ate „oraşul lu i C o n s t a n t i n , i l u s t r ă şi v e n e r a b i l ă c e -
aie care s tă p în e ş ţe l u m e a şi c a r e s t r ă l u c e ş t e î n m o d
iu,dat de o m u lţ im e d e m i n u n i , p r i n s p l e n d o a r e a ş i
onstrucţiile sale î n a l t e , a s p e c t u l b i s e r i c i l o r m ă r e ţ e , g a -
jeriile lu n g ilo r sa le p o r ti c e , î n ă l ţ i m e a c o l o a n e l o r r i d i -
ate in a e rw. S p le n d o a r e a p a l a t e l o r i m p e r i a l e , a m a r e l u i
^alaţ S acru şi m a i t î r z i u a p a l a t u l u i B l a c h e r n e , e r a
dm irabila p r in v a r i e t a t e a e d i f i c i i l o r , f r u m u s e ţ e a g r ă ­
dinilor care le î n c o n i u r a u , a m o z a i c u r i l o r s a u p i c t u r i -
br care d e c o ra u a p a r t a m e n t e l e . Ş i p r i n t o a t e a c î s t e a
p n s ta n tin o p o lu l a t r ă g e a a s u p r a s a t o a t e p r i v i r i l e ,
urnea î n tr e a g ă d o r e a s ă - l v a d ă c a p e o c e t a t e p l i n ă
e m in u n i, î n t r e v ă z u t ă î n t r - o s t r ă l u c i r e d e a u r ; î i
^orcau. sub c e ţu r ile S c a n d in a v i c i ş i- n l u n g u l , fL u v iilo r
^îseşti, p e c a re a v e n tu r ie r ii n o r d u l u i c o b o r a u s p r e i n ­
com parabilul Ţ a r i g r a d ; v is a u l a e l c e i d i n c a s te le le
eu d a le a le F r a n ţ e i î n d e p ă r t a t e , î n c a r e f r u m o a s e l e
7h a n so n s d e g e s te , c a şi c ă l ă t o r i a l u i C â t o r c e l M a r e
a I e r u s a lim , a d u c e a u , e c o u l m i n u n a t a l s p l e n d o r i l o r
i iz a n ţ u l u i ; v is a u l a eV cei d i n b ă n c ile V e n e ţie i,
î n d e se c u n o ş te a b o g ă ţi a c a p it a l e i b i z a n t i n e şi a fa q e -
ile b u n e c a r e se p u t e a u f a c e p e m a l u r i l e B o s f o r u l u i .
*> C o n s ţ a n t i n o p o l u l a tr ă g e a s p r e e l s t r ă i n i i d i n t o a t e
C o lţu rile lu m ii. V ik in g ii s c a n d in a v i v e n e a u şă s e rv e a s c ă
15
 în garda imperială şi nădajduiau să fac
ruşii veneau şa .sff înroleze în a r m a t u l ? avea f , ^ triburile din
im perială şi-i furnizau acesteia soldaţi adn,i 1 iP-Ya' ?]?& *!- Rusla’ îa ™*
menii formau unele din cele.. mai
t tt • Urtl b ^ ccorpun
o S ^ l se^ ^ ■ $ f * iCherson ■; el se casatorea cupnnţ o prm-£ -
maţei b â n tu ie . La X J r n ^ opuşilor săi credinţa creş-
m jurul profesorilor ,celest, se H^amadeaii ^ ’J&cea. însă tuturor acestor popoare
dm m-treg imperiu şi pina; şi: stramrvemţi dmJ V reli«-ia ; în. acelaşi timp, le aducea
araba şi, ^ e se o ri,chiar,dm occident. Cons^uino^ f aeea « F ™ ™ ronlief^;de guvernământ, un nou drept
e^a» afevar3 cum;AS-a zis frumos. Parisul EyuIu^k re lB ^ t£r a *relăuile sociale, educaţia intelectuală şi
diu ■acolo .cuo imnKW{n5«J i• alfabetul
i tu:^:i%m ^care
rhirilic iro ■ivP'j
avea m crnp ci'
sa se,scrie şi Xd cp
sa se
uim itoare despre minunile sale. Villeliardouin a .1 limba lo r/ Profesorii greci veneau sa predea în
xat cel dinlîi efectul pe care l-a P£0^lts ora^ ; ^ ^ ^ ^ i ^ T r e o ţ ^ c 3 c i oficiau în noile biserici, construite
icruciaţilor/ din .1-204,? cînd s-ău allatiri^raţă ku; jB după • modelul- bisericilor bizantine şi pe care artişti bi­
t e ţ i ş ti c ă p r i v ir ă m u lt tim p G o n sţanţinopplul cei ţ zantini le debpfau cu mozaicuri strălucitoare. Operele
nu-1 v ă z u s e ră n iciodată,;-,că n u cred eau ca putea " [de căpetenie;ale literaturii bizantine erau, după Evan-
lu m e u n o ra ş ,a ş a d e b o g a t, cu-m v ă z u ră ei acele^] ^helie, t r a d u s e î n s l a v o n ă şi ele ofereau modele care
înalte şi ..acele turnuri-' framdase cu care praăncW pregăteau î n fie c a re ţa r ă naşterea unei literatu ri naţio­
nale. S u v e ra n ii b a rb a r i simţeau plăcere să introducă la
c a re e ra u . a tîte a . c i t n im en i n u p u te a crede claca % p r te a lo r cbstum ele somptuoase, titlurile, ceremonialul
v ă z u s e i c u o ch ii, şi lu n g u l^ şi la rg u l o raşului caret com plicat d in p a la tu l imperial din B ilanţ şi Kievul era
s u v e ra n -î n t r e to a te 1. n in d ru de a avea, Ca şi rConstantinopolul, -biserica sa
Sfmta SH B Işi P o a r ta să de A. u x .'.Astfel*
o fia toate
. -------- - aceste
să răspîndească în lumea’ Evului Mediu o p t|ţj iriburi barbare ^deveneau^adevărate popoare şisavanţii
in flu e n ţă> .: bizantini se s tră d u ia u sa le povestească originile şi isto-
Opera misionarilor: a fost una dm gloriile -Bi| n a'/ţi .p e n tru , to a ţă E u ro p a , orientală Bizanţul era în
roluf. încă'' dW seralul al VJ -ka misionarii greci duc lde™r “ Roma papilor a fost pentru Europa
creştinismul de pe ţărmurile/ Crimeei' pma p e _ p jccid en tala, m a re a educatoare, marea iniţiatoare. -
rile N ilului de Sus, la popoarele din Nubia. şî p J f p D a r a c ţiu n e a Bizanţblui n u Se manifesta numai asu-
•oazele Saha>rei. în .secoki 1 aP IX-lca activitatea^ pra slav ilo r. D e cealalti parte a Bosforului ea.se fă­
era şi mai măre'. In acest, tnoment, Gyril şi. M eti cea sim ţită - în Arţneriia, unde crearea a numeroase
aceia care au fo st numiţi apostolii slavilor, ducea ■piscopate ocupate de gre<â şi frecvenţa legăturilor
B izanţ în M oravia M are religia şi liturghia ortoj lolitice îi asigura influenţa şi pîriă în lumea araba,
Cam: în acelaşi timpi sub puternica acţiune a/p d Înde victoriile bizantine şi prestigiul Constaritinopo-
fiului Folie, Bulgaria se, conv ertea:p u ţin , după lului nu lăsau de loc indiferenţi pe musulmanii Şi, în
sîrbii îi im itau exemplul şi îh peninsiila-. Bald sfîrşit, pînă în occident influenţa bizantină era atot-
creştinismul domina aproape peste tot şi în ci uternica. |n Italia recucerită de Justinian, bisericile

16 17
\

y
t i

K 4)

ll

oi

in
y1
|Jfl
mă
v
LLL •• • I
ai//#
Mt i
■ H f
dovw
in 1 avenna şî chiar
multe bi U” partfeî
r(:nta a*r<
im pnn arhitectura ,i
J I

tcsc,
K T » unde sc *îniîlneau
, , u u , v a u imai
ncii muîPK™
m u i r . M fe;,t:irl ‘V
şi Roma secolului al V ll-lca şi W V lJj^îoa^ era un om
pc jumătate bizantin, iar biserfc? Şanta-îvfima-AntL 0 /i
R U G I « j a î ___ > i n c i n t a p o M a l y i
le la poalele Palatinului, ca i ^ ^ are^ \ caPe^
>iimului al ® S B
—i-, timp jdupă
;ă, mult . * ____ aceea,:;^lnrnţ.
in f^r>ar'jn greaca srSn.Va uJa?MK
4 ^ ca stăruVa inc) j ^
I I de alta parte, Veneţia era, w \ l.a YUrţJe ţ l
turile sale, un oraş cu -,J*
Marc, zidită după modelul bisericn-S ^J11 Apostoli di,] WM.d >( U

SEff
Constantinopol şi decorata în întregimi cu mozaic^ g / / M î T A ii

bizantine, ne dă şi astăzi, prin atmosfera ei.de pur;

pură şi aur, imaginea cea mai exactă poate a ceeacj i i i
însemna un sanctuar bizantin in secolul al ^-lea sj wm Wm Î F 2 * . a y iif J s

jw U' f f î i
al XI-lea. Şi de asemenea, în toată Italia, toţi cei carj ■ ■m -
^oiau să construiască sau să decoreze biserici, stareţi
fde la Monte Cassino, ca şi papii romani, regii n o l ^ : \ ; Hi U 1
I manzi din Sicilia, ca şi dogii Veneţiei, cereau
( Constantinopol arhitecţi pentru a clădi edil idile s f i ^ ^ - 2 ^ A
mozaicari pentru a le decora şi făceau să vina din jA
pitala de pe Bosfor toate obiectele de lux de car "
aveau nevoie, porţi de bronz împodobite cu bassorl
liefuri, re Mcvar ii preţioase cu emailuri strai ucitoar3^^>i^
fildeşuri cizelate, stofele frumoase care împodobe™'” '
altarele sau care serveau pentru veşmintele suverai P.«1 «Alllr .
.

lor. în toată italia de sud, care pînă la sfîrşitul se

f
Jului al Xl-lea a făcut parte din imperiu, influei & ? *
greacă a lost atotputernica. Monahii greci, fugiţi i
cauza invaziei arabe sau din pricina persecuţiei ii P®
Ml
noclaste, veniseră aici să întemeieze mînăstiri şi sih I * «
trii care există încă, decorate cu fresce însoţite de Iwllî
seripţii greceşti. Episcopi greci conduceau aceste
se n e i; ritul grec era practicat peste t o t ; greaca
limba oficiala şi chiar limba obişnuită a ţ ă r i i ; şi chil
WWk

18

M & m tS Z
in
'i dm Roma, dove»
jJ ţy lo rs a m p r e n ta a l»

fairog cartier gre»

jjjfoastiri bizantine
era un o r^
c .- i - A n tic a
f , .■ s
demia platonică. Pe de ati*> parte, p în ă şi în Gap i to lu l 11
turile artei italiene din Trecento se simte influenţa^,lncePU.
nografiei şi artei bizântin||5aşa încî.t? s-a p u tu i spu
că Duccio .din- Siemt;- şi'!.6ib'tto' însuşi n -a u fosŢdetf
nişte bizantini de gem u.A r fi o n aivitate să. încerca,},1'
cum s-a făcut adeseori, să feegăm această lu n g ă şl
contestabilă influenţa a civilizaţiei bizantine şi ni^j j ÎNTEMEIEREA: IMPERIULUI BIZANTIN,
nu dovedeşte mâi mult locul\im portant pe care ti^ J ÎNTINDEREA GEOGRAFICA $1 POPULAŢIA
de multe: secole l-a ocupat B k â n ţu l în istoria: Ev\il,f'
Mediu; 4' 1

In ziua de 11 mai 330, pe ţă rm u rile B osforului,

Constantin inaugura noua cap itala a im periului, p e n ­
tru care alesese Bizanţul, oraş ce avea să se num ească
ide acum înainte Cdnstantiriopol. A legerea îm p ă ra tu lu i
Pera excelentă. P rin aşezarea sa geografică,' C o n stan -
j tinopol oferea, m ari avantaje. D in p u n c t de vedere
■militar era mai- bine ' p lasat, decît R om a, p re a în -
I depărtată spre a putea supraveghea o rien tu l şi a ap ă ra,
■dacă era nevoie, frontierele, am eninţate în E uropa: de
în Asia de perşi. D in p u n ct de ved ere economic,
Iclădit în locui d e în tîln ire al E uropei cu A sia, ap ro ap e
de ţărmuiâIe__Mării^Neg're şi ale M editerânei orientale,
■era bipejţaşezaţ spre a deveni un im p o rta n t centru de
comerţ, un mare tîrg internaţional. Serbări grandioase
Întovărăşiră inaugurarea noii capitale ş l îm p ă ratu l or-
jdonă ca în fiecare an aniversarea întem eierii să fie
■celebrată printf-o mare sărbătoare, religioasă ; curse
[hipice, ca şi alte ceremonii se adăugară la splendoa­
rea inaugurării. P entru a face: şi m ai m ăreaţă - noua
fcapitală, C onstantin puse să -se ridice construcţii im-,
pozante şi c u deosebire mâi m ulte biserici creştine,
p rin tre care cea mai celebră: fu cea din tîi Sfîuta^Sof ia.
JPuse să se deschidă pieţe largi, p rin tre a l t e i r ţ S l ă O i u
(Constantin, în mijlocul căruia se ridica o în a lta co-

21
 Ioană de bronz, care p u rta în v îrf o statuie au r?
ţm înd în m îna o em blem ă reprezentînd bogăţia ora
ş u lu i; şi spre a îm podobi şi mai minunat noua capi^
tală, el o înfrum useţa cu c a p o d o p ere a le a rte i antice
pe care le lua, fă ră .scrupule, d in cele mai ilustre sanc­
tuare p ă g în e .' în sfîrşit, el m u tă la Constantinopo|
multe instituţii ale . R om ei, cu deosebire Senatul ; 1
pentru a prim i pe senatorii ro m an i, prea puţin sa­
tisfăcuţi de această m utare, el pus’e-.să se clădească, sc
zice, pentru ei, p alate asem ănătoare cu cele p e care Ic
stăpîneau p e m alul T ib ru lu i.. Şi în vorbirea oficială,
C onstautinopiilul deveni -'-R om a;: n o u ă “ . y?-. J |f | ) 1
în această nouă capitală, p u terea i m n e r i k ^ |^ B I
luă o . altă înfăţişare; D e | altfel, de m u l t a , yferne se
anunţa o nouă concepţie & p u te riT s u v e ra filU
C onstantinopol definitivă această tra n sfo rm a re jlm .
p a ra tul era de acum .înainte un su v eran .d e d re p t div^
ales şi inspirat de U um nezeu sî b u c u rîh d d r^ de ^ au­
toritate absoluta persoana, lui era cbnsj^ X â^-JâS P
;şî la iei to t ce era in ~ ]n n iP u i. to t c e f.aecavju jffl|
acelaşi e p ite t- palatul im p pxi al n iim c a -H a la tS ^ B j
x ru : decretele proniulgate jd£-4) n n ^ ^ a c i c ^ ^ p C - ^ M e
săvîrşea, garda care îl ap ăra, erau cojisideratfî-Jâgre, |
P entru a „pune. mai'..bine în lu m in ă acest nou caracter,
u n costum fastuos înlocuia simplicitâteai prim ilo| O-
zări [_îm păratul, îm brăcat in p u rp u ră , p u rtă rrTSuH
- sceptrul şi pe cap o tG ^ e m ă strălucind de perle $ 0
pietre p reţio ase; şi p u ţin m ai t î r a u , cerem onia j |f i
' fonarTi iTîrŞi prin a siiblipia a c e st^ a ra c ie n fc a re lăcu
din puterea im perială im aginea însăşi a m ite r îi divine,
în sfîrsit. un cerem onial m ăreţ , o etichetă c o n îp ^ B
îno)iii.uta..pe^inţ-^i4--făcea^a-se-deQ sel^sc.l^ e j e ^
q m eak ii. Vict&ria, flit u l u i avu d re p t n rm jrlo
a ltă transform are : îm păraxul devenea de acuirrm aintf
u n îm p ă ra t creştin, a v în d_ misiunea de a ra sp m d i cre-
d Lni ! ^ - ^ ^ d ^ 4 m p - a r n

22
 dcfi^ur aceea de a p r o te ja B is e ric a . .C o n s ta n titr a c o -
pleşft-o cu d a ru ri" şi n u t - a p r e c u p e ţ i t n i c i o d a tă s p r i-
jr {{nul; dar, în schim bul b in e f a c e r ilo r p e c a r e le p r im e a ,
■ Biserica accepta s u p ra v e g h e re a p r i n ţ u l u i şi ^ in te r v e n ţia
sa suverană în p ro b le m e le e c le z ia s tic e , f ie c ă e r a v o r b a
^ de lucruri sau de p e rs o a n e . A s tfe l, c r e ş tin is m u l d e v e -
S-j nea o. a d ev ărată r eligie d e s ta t . Ş i a tf ta v r e m e c î t a
| durat imperiul b iz a n tin , p u te r e a im p e r ia lă tr e b u ia să
K jvastreze acest d u b lu c a r a c te r .
I Totuşi, cu to<ată m u ta r e a c a p ita le i d e l a R o m a la
' Constantinopol, im p e riu l r o m a n îş i p ă s t r a u n it a t e a j
un singur îm p ă ra t îl g u v e rn a . D a r d e o s e b ir e a d in tr e
l partea orientală şi p a r te a o c c id e n ta lă a m o n a r h ie i se
simţea din ce în ce - m ai m u lt. A s tf e l, c în d m u r i îin -
L paratul Teodosie, în 395 şi cei d o i fii a i s ă i î i u r m a r ă ,
r imperiul se îm p ă r ţi î n d o u a p ă r ţ i , o c c id e n t u l stă p in it"
p •H onorm s.şf: o rie n tu l p e ste c a re d o m n i A r c a d r u s.-
y cînd, in secolul al V -lea, sub l o v itu r a m v a z iilq f~ b a r -
^bare^ im periul de o c c id e n t se p r ă b u ş i, c î n d în 4 7 6
dispăru^ultimul îm p ă r a t r o m a n , n u tn a i im p e r iu l ro m a n
s-■ * ' răsărit m e n ţin u ; Im p e riu l b iz a n tin se n ăscu se.
Şi el nu în tîrz ie şă d e v in ă , d u p ă d e fin iţia lu i R a m b a u d ,
f „un stat a l/E v u lu i M e d iu , a ş e z a tŢ a fr o n tie r a e x tr e m ă
a Europei, la h o ta re le b a rb a rie i a sia tic e * .

ii .

C are e ra în tin d e re a acestui im p e riu ? P e n tru a no

d a seam a de aceasta, e d estu l sa c o n su ltă m N o titia
d ig n ita tu m care d a te a z ă cam d in a n u l j400. Im p e riu l
din o rie n t e ra îm p ă r ţit în d o u ă p re fe c tu ri de p reto riu ,
cea din o rie n t şi cea d in llly ric u m . F iecare d i n %aceste
p refe c tu ri c u p rin d e a u n n u m ă r o a re c a re de dioceze^.
a d m in istra te de fu n c ţio n a ri, p u r tîn d în general num ele
de vicari, j n p re fe c tu ra d in o rie n t se n u m ărau cinci
Lw ■’i - >1 S g ' 23
tline voi. I
 dioceze: dioceza din orient, avînd în frunte un comei
orientis, cea din Egipt, guvernată de prefectul augusta!
şi cele trei dioceze din Asia, Pont şi Tracia. Fiecare
din aceste dioceze era împărţită într-un număr oare­
care de provincii: 15 pentru O rient,'6 pentru" Egipt,
11 pentru Asia, 11 pentru Pont, 6 pentru Tracia, în
total 49. Provinciile erau administrate de funcţionari
numiţi consulares sau praesides ; în mod excepţionali
provincia Asia avea în frunte un proconsul, care‘ad­
ministra Asia Mică, insulele litoralului şi Hellespoiw
tul. Prefectura Illyricum era măi puţiii întinsă : avea
două dioceze, a Macedoniei care număra 6 provincii
şi a Daciei care avea 5 ; cu totul 11. Şi aici, ca şi în
Asia, se făcea o excepţie pentru Ahaia, al cărei ^gu­
vernator purta numele de proconsul.
Dacă ne uităm pe o hartă, este imposibil să trasan^
cu precizie, frontiera imperiului. La nord, îto jj* o
forma linia Dunării, de la gurile fluviului, pina la
confluenţa cu Sava; apoi hotarul cobora spre sud-
vest, de-alungul Savei pînă la Sirmium,. apoi.pe cursul
Drinei şi se termina printr-o linie care ajungea: la
Adriatica, între gurile., fluviului Gaţtaro' şi | lacul
Scutari. Această graniţă despărţea imperiul din orient
de Illyricum occidental, care era una din .diocez.de
prefecturii Italia şi făcea parte din imperiul din oc­
cident. între aceste limite, întreaga peninsulă Balcanica
făcea, parte din imperiul oriental. Totuşi, cînd im­
periul roman.din occident s-a prăbuşit şi mai ales cîndj
în secolul al Vl-lea, Justinian a întreprins cucerwea
Iui, imperiul roman din orient a împins frontiera ocr,
cidentală pînă pe ţărmurile Adriaticei şi Dalmaţia îru l
treagă a devenit una din provinciile Sale.
în Asia, în urma tratatelor; încheiate cu Per,şii
în 363 şi 387, frontiera, urma aproximativ următorul
traseu : ea pleca de la Marea Neagră, de Ia gurile lui |
Lycosr-Boas (Tchorok), de-a lungul cursului in f e r io ^ ^
 Iasînd imperiului o fişie în g u stă în lu n g u l rîu lu i, a p o i
se îndrepta de la nord la sud, tă in d A ra x u l (K a ra -s u ),
Iasînd imperiului T heodosiopolis d in A rm e n ia (E r-
zerum) şi Awariias (M urad-su) şi u r m a cu rsu l lu i
Nvmphios (Dalm an-tchai) p în ă la c o n flu e n ţa cu T i­
grul, Iasînd astfel la vest M a rty ro p o lis ( M a ia fa ra k in )
şi Amida (Diarbekir). D e aici, p r in tr - o lin ie tre c în d
între Dara la vest şi N isib la est, u r m a c u rsu l lui
Aborras (Khabur), pe oare-1 ţin e a p în ă la C irc e siu m ,
pe Eufrat; în sfîrşit, de-a cu rm ezişu l d e ş e rtu lu i S iriei,
se îndrepta Spre sud-vest, tre c în d d e stu l de d e p a r te la
est de Palmyra şi de B osra şi a ju n g în d p e ţă r m u l
orkntaj al M ării Roşii, c ă tre 25__ g ra d e la titu d in e
nordica, determ inînd, de la g o lfu l A k a b a p în ă în
punctul unde se term in a, o fîşie în g u s tă d e -a lu n g u l
ţărmului.
?n Africa, E giptul a p a rţin e a im p e riu lu i p î n ă la
I hilae şi la prim a c a ta ra c tă ; d e a c o lo , f r o n tie r a u rc a
spre nord-vest p în ă la p u n c tu l u n d e ' se în tîln e s c
30 grade latitudine n o rd ic ă cu 2 2 g ra d e lo n g itu d in e
estica şi, ocolind C y re n a ic a , sfîrşe a în m a re , u n d e
atingea fundul m erid io n a l al g o lfu lu i S y r ta M a re .

Care erau e le m e n te le ce c o m p u n e a u p p p u la ţia

acestui vast im p e r iu •?. Se g ăseau a ic i rase destu} de
diferite : m ai în tîi, o m a jo r ita ţe de greci sau de p o p u ­
laţii com plet e le n iza te , d a r şi slav i, a rm e n i, cap a-
docieni, sem iţi,' e g ip te n i. F ă r ă în d o ia lă , elenism ul
pusese o p e c e te c o m u n ă p e ste t o ţ i aceşti o a m e n i :
greaca era lim b a b ise ric ii, a c o m e r ţu lu i, d im b a lite ­
rară e ra în a d e v ă r o lim b ă n a ţio n a lă pe care
anroape to a tă lu m ea o v o rb e a sau, în orice caz, o
în ţeleg ea. M a ri o ra şe elem ce se in tiln e a u in to a te
25
 păru’c imperiului; erau, m afara de Constantinop^i , jij'lo r , c a re a u i o f m a t r n t e i s t a t e a p r o a p e inde.-
Ale xandria, Antiohia, Efe&j Tessaloriic şi încă altei bu l nte p e c a re b i z a n t i n i i le num eau S la w m şi_ pe
şi în jurul acestor oraşe înfloritoare elenismul 5 ! P« împăraţii din s e c o lu l a l V It-lea au tre ln u t sa le
întinsese larg influenţa. Dar, sub aceasta aparenq [ L , cu f o r ţa , să a c c e p t e a u to ritatea im periala.
unitate existau deosebiri profunde, care pricinuiau 0 I Aid slavi au p ă tr u n s p î r i a î n T e s a h a ş i cm ar p iu a 111
îngrijorare serioasa pentru guvernul imperial şi j], | peloponez şi p e d e a l t a p a r t e incursiunile p ira ţilo r
căror cauze trebuie să le explicăm pe scUn^S [ Jor au ajuns p r n ă 'î n in s u l e l e litoralului asiatic şi ade­
în Europa, invaziile din secolul al V-lea nu-pro, seori chiar p în ă în A s ia Mică. A l t e S k v in ii existau în
vocaseră schimbări mari în etnografia imperiului |jQ nord-estul p e n in su le i : e r a u c e le diii Moesia şi cînd,
orient. Vizigoţii lui Alarie, hunii lui Attila,; ostro. la sfîrşitul s e c o lu lu i a l V ll- 1 c a bulgarii au pus stapî-
goţii Iui Teodoric năvăliseră un moment peste gra. I nîre pe aceasta re g iu n e şi s - a u topit în m asa slavilor,
niţe, dar numai le trecuseră şi. alunecaseră foarte g. [schimbarea e tn o g r a f i c ă a devenit şi m ai p ro fu n d ă . :
pede spre-occident şi hu lăsaseră în urma Jor decât ţ - Fără în d o ia lă , la a c e a s t ă slavizare aproape co m ­
cîteva triburi, care nu. urmaseră 'mişcarea generală) pleta a p e n in s u le i B a lc a n i c e , vechile p o p u l a ţ i i a l e re ­
erau cei pe care-i numeau goto-greci.-îlnvaziile din giunii au re z is ta t ş i ; a u s f î r ş i t foarte adesea p rin a
secolul al Vl-lea ale hunilor, slavilor, bulgarilor, ava- impune s la v ilo r i n f l u e n ţ a lor. D a r a rez u lta t şi a lt
iilor, fuseseră mai dezastruoase pentru imperiu şi de Ifapt fo a rte i m p o r t a n t , a le c ă r u i consecinţe aveau sa
mai multe ori bandele lor âpăruseia pînă' supl zidu •fie grave p e n tr u imperiu : aceasta s'-a p u tu t vedea
rfle Constantinopolului. Desigur, generalii imperjffl cmd, la s f îrş itu l s e c o l u lu i al IX-lea, ţarul Sirmori a
alungaseră întotdeauna pe aceşti năvaEtori- peste gra­ întem eiat u n m a r e imperiu bulgar, care a d u ra t pîna
niţe ; dar ţara fusese îngrozitor de pustiită, locato­ m c ep u tu l s e c o lu lu i a l Xl-lea, sau cînd, în secolul
rii masacraţi cu miile^sau duşi în robie. Procopius a d X IV -lea, ţa r u l Ş t e f a n Duşan a întem eiat-un m are
descris pe larg atrocităţile ale căror victimd.au fost stat sirbesc, c a re d i s p u t a Paleologilor hegemonia în
aceşti locuitori şi, dacă e să credem mărturia lui, se peninsula B a lc a n ic ă ." ■
poate „evalua la mai mult de 200 000. numărul ro­ . în Asia,^ situ aţia era d e s t u l d e d e o s e b i t a . A n a to J ia
manilor care, la fiecare, năvălire au fost; masaclaţi nu fusese încercata de in v a z ii c a p e n in su la . B alcan ica^
sau-duşi în captivitate, aşa îneît aceste provincii se­ şi populaţia de aici, r ă m a s a m a i o m o g e n ă , e r a î n m a re
mănau cu deşerturile Sciţier. majoritate com pusă d i n g r e c i s a u d i n n a ţ i u n i e le n i-
în această ţară'devastata, despopulată, era loc pen­ z a te .C u j toate acestea, şi a ic i se în tîk ie a u , d in p u n c t
tru noi aşezări; barbarii s-au scurs aici tn secolul d de vedere etn o g ra fic, d if e r e n ţe d e s tu l ele m a ri. D a c ă
Vll-lea. In epoca lui Heraclius, croaţii şi sîrbitl ocu­ tragem o lin ie-d e l a g u r a H a ly s -u iu i p în a în R h o d o s ,
pară toată partea occidentală a Illyricum-ului; alţi toată regiunea d e l a v est d e a c ea stă lin ie e ra a p r o a p e
slavi s-au stabilit în Macedonia, în văile Vardaqki total greceascăsşi a r ă m a s aşa m u ltă 'v r e m e ; D a r la
şi Strymon-ului şi în jurul Tesşalonicului, pe carii au est de aceasta linie," situ a ţia e ra cu to tu l a lta . A ici. .
încercat zadarnic să-l ia şi care a rămas o m arŞjS se în t îl n e a u arm eni, cap ad o cien i, ciliciem , isa u n e n i,
tate grecească ; ei au populat întreaga regiune c u l a s e m ii ^ t o ţ i aceşti o a m e n i av e a u o m e n ta lita te c u
27
totul deosebită de elenism. în toata această ţară Q a|ta a m onarhiei. în se c o lu l al V l l - l e a ,
depărtată, renaşterea Persiei, sub dinastia Sassanfef g'lin^ajţjj din Liban erau în d e p ă r ta ţi d in lo c u r i le
lor, deşteptase vechile tradiţii naţionale şi cum, 3 \ p r• duşi, unii pe coasta m e rid io n a la a A sie i M ic i,
lingă această, din ură împotriva păgînismului grec ^ r e g i u n e a care se va num i th e m a c y b r i o ţ il o r , a lţ ii
creştinismul încurajase aceste tendinţe, se manifestau [|d Europa, în regiunea N ico p o lis şi C e f a lo n ia . C a m
noi sentimente, apăreau revendicări naţionale, al» f ţn acelaşi timp, îm păratul J u s tin ia n al I l- le a t r a n s ­
căror urme foarte puternice se întîlnesc în litera, l a t a 30.000 de slavi din M aced o n ia în B itin ia . î n
tura şi arta acestor regiuni. La sud de aceasta ţara [ secolul al VlII-lea, îm p ărăţii ic o n o c la ş ti, s p r e a
din interior a Anatoliei, Siria şi Egiptul erau «j f micşora, în capitala, influenţele p re a f a v o r a b ile c u l-
mai nesigure. Aproape în întregime populate de [ tului icoanelor, aduceau din A sia la C o n s t a n t i n o p o l
semiţi, ele aveau puţine 'legături cu Constantino» j un mare număr de sirieni şi de a rm e n i, u r m a ţi c e v a
polul, al cărui spirit elenic îl urau ; ele îşi revendi- mai tîrziu de stabilirea paulienilor în c a p ita lă . î n se-
cau autonomia naţională şi astfel luă naştere, îQ t colul al IX-lea împăratul Teofil in sta la p e tu rc ii v a r -
aceste provincii, o opoziţie care de obicei s-ă ma­ darioţi în Macedonia, în valea V a rd a ru lu i şi-n ju r u l
nifestat sub o formă religioasă, dar sub care se t lacului- Ohrida şi transporta, din A sia în E u r o p a ,
ascundeau scopuri şi . ambiţii politice. în Mesopota- [ 30.000"de perşi, pe care-i re p a rtiz a în d if e r ite p r o -
mh, în Siria, în Egipt, această opoziţie se manifesta ' vincii ale peninsulei Balcanice. î n secolul a l X - le a ,
printr-o continuă agitaţie, prin lupte de partid, prin j Ioan Tzimisces aşeza, la Filipopoli, o im p o r ta n tă co -
tulburări, prin mişcări care trebuiau reprimate cu: as­ fjonie manicheană, care era încă în flo rito a r e la în e c - ,
prime, şi această opoziţie trebuia de asemenea sa aiba [ putui secolului al XIT-lea. 1
urmări grave pentru imperiu; ea a ajutat succesului Astfel, nu exista propriu-zis o n a ţio n a lita te b i-
rapid al invaziei arabe din secolul al Vll-lea şi a con­ [ zantină şi această lipsă de u n ita te e ra , p r in f o r ţ a î m ­
tribuit în mare măsură la pierderea, pentru imperiu, a prejurărilor, o gravă preocupare a g u v e rn u lu i im -
Siriei şi Egiptului. Totuşi, Asia Mică, cu totul greaca,j I penal." 1 se punea deci o gravă p ro b le m ă , d a c ă v o ia
a rămas foarte ataşată de imperiu şi de aceea ea a în­ 5 sa înlăture această cauză de slăbiciune : v o m v e d e a
semnat multa vreme marea forţa a monarhiei. Abia [ mai departe prin ce mijloace au în c e rc a t îm p ă r a ţii
în secolul al Xl-lea s-a săvîrşit aici schimbarea etno­ [ Bizanţului s-o rezolve şi în ce m ăsu ră a u re u ş it.
grafică, care se produsese în secolul al Vll-lea in pe­
ninsula Balcanică. în acel moment, invazia turcilor
seldgiucizi şi puţin după aceea a turcilor otomani,
a introdus în Anatolia populaţii noi,.care au mo­
dificat profund etnografia ţării.
Un alt fapt, care nu trebuie neglijat, a sfîrşit prin
a complica etnografia imperiului: pentru raţiuni
religioase şi adeseori politice, împăraţii bizantini au
mutat grupuri importante de populaţii dintr-oire-
%
28 HH
 ‘ t o i u l III
M A R I I .H P E R I O A D E A L E ISTORIEI B l Z A N l W j
Pentru a înţelege bine ce a fost imperiul bîz^ntîh
trebuie sa înfăţişăm mai îniîi o scurtă schiţă a merS
perioade ale istoriei sale. Se va vedea astfel ca j.
opoziţie cu ceea ce. se crede prea adesea, acest
a dat dovadă de o energie puternică şi ijfjo adevărat
măreţie şi că, daca a cunoscut înfrmgeri răsunătod
şi a lu a t. siîrşit printr-o decădere lamentabila el 3
cunoscut de asemenea şi. chiar mai des decît stâftfc
perioade de succese strălucite, de influenţa brg-raJ
pmtliiă şi zile de glorie incontestabila, în carţJ^H
expresia unui poet bizantin, „imperiul, aceasriB.
meie b it rină, apare ca o faţă împodobi tă.ctţ aur şi
cu pietre scumpe'1.
M uţind capitala monarhiei la Constantinopol,
Constantin pregătea naşterea imperiului bizantin,le-
colul ai V-lea preciza această evoluţie. Marea inva­
zie, fără a cruţa cu totul imperiul roman din orient
— Alaric, Attila, Teodoric au fost în unele m o iţfl
duşmanii săi redutabili — a fost mai puţin' JezafB
oasa decît pentru occident, dar avu, totuşi uri
im portante. Căderea imperiului roman din occident,
întemeierea regatelor germanice pe ruinele salefc
avut ca urmare refugierea spre orient a to t. d j
râmi nea din yechiul imperiu roman, Pe de a lta J
f . ; religioasă, născută din erezia monofizita, a avut
^rezultat, mai ales după conciliul din Cafcedo-
fja (451), înăsprirea raporturilor dintre imperiu şi
JLlitate, în aşa fel încît o adevărată schisma a des-
Sţit Constantinopolul de Roma. Astfel, cîad îm-
E u l Zenon, spre a potoli luptele religioase, a pro-
Clgat edictul de unire (482), cînd împăratul Atana-
sie a luat o atitudine din ce în ce mai intransigenta
(aţa de papalitate, apărea de acum concepţia unui .
[stat cu totul oriental, trăind o viaţă aparte şi în care
se întîlneau unele din trăsăturile caracteristice ale
viitorului imperiu bizantin : o monarhie absolută, în
felul monarhiilor orientalei o administraţie puter­
nic centralizată \ o Biserică a cărei limbă era greaca
?i pbţ1 aceasta tindea să se constituie într-un orga-.
nism independent, o Biserică ce, pe de altă parte, de- \
bindea strîns de statul care o conducea: Evoluţia 1
orienta bizanţul către orient, părea gata -de a: J
fi savîrşită. SJ
Domnia lungă a lui Justinian (527-565) întreţunse
aceasta evoluţie. Acest ţăran din Macedonia, urcat
pe tronul Cezarilor, a fost, în adevăr, ukitmil din
marii împăraţi romani. Politica sa a fost inspirată
de^ doua idei dominanteT idepa imppmlă jflppa
[aeştina. ţ l a-^vut măreaţa ambiţie de a reconstitui
pTOată integritatea sa imperiul roman dispărut şi
|a reuşit în adevăr să recucerească cele mai multe d in :
[provinciile pierdute în occident şi să facă, încă o
pată, din Mediterana, un lac roman. Pe de altă parte,
el a voit să fie legea- vie, incarnaţii cea mai com­
pletă .a puterii absolute, legislatorul impecabil şi
operata legislativă a continuat, nu fără glorie*- pe
cea a jurisconsulţilor romani. Mai mult decît aut,
el s-a grăbit-să restabilească înţelegerea cu papalita­
tea si considerîndu-se reprezentantul lui Dumnezeu
pe pinînt, şl-? de a apăra | a potep
şedinţa creştina; el a persecutat cu asprime pe tilia unde Longobarzii stăpâneau m ai m u lt de ju-
tici şi a intervenit în toate problemele Bisericii**®' înatate din peninsulă, raporturile dificile cu p a p a li­
care a guvernat-o ca un despot. Prin- 3aceasta.
tatea tăceau să se presimtă pierderea destul de a p ro -
Justinian a dat imperiului roman din orient un pr 1 1 oiată a acestei provincii. Şi dacă, p rin eroica sa rezis­
•tigiu inegalabil în lumea secolului al Vl-lea şi Stî^n tenţă (673-678) Constantin al IV-lea zdrobea sub zi­
Sofia pe care a construit-o şi a împodobit-o cu stra I durile Constantinopolului avîntul invaziei arabe, în
lucire, ramîne pînâ astăzi simbolul măreţiei şi gloriei nordul peninsulei bulgarii, trecînd D unărea, în te m e -
j sale. Dar, neglijînd prea mult orientul, fără grija dţ
iau, pe seama Bizanţului, un stat care va deveni p u ­
I primejdiile care ameninţau imperiul din aceâstj ternic în peninsula Balcanică. în acest s ta t m icşo rat
aparte, epuizînd resursele financiare şi militare aîţ clin punct de vedere teritorial, se în tîm p la în ace­

I[monarhiei în războaiele din, occident, Jusţipian a [$. laşi timp o transformare profundă : tra n sfo rm are a
Icut fără îndoială mai mult rău decît bine imperiului j administrativă care, pentru nevoile apărării a sub-
I împărăteasa Teodora, orientală prin naştere, vedea' stituit instituţiilor romane regimul Xheme-lo r gu­
P poate mai clar decît imperialul său soţ, cînd .se g, vernate de şefi militari şi care va dura to t a tît c it şi
lea să pună capăt certurilor religioase, să potolească, 'Bizanţul; transformare socială mai ales, în care ele-
prin concesiuni oportune, neînţelegerile politice J \ nientul elenic ocupă un loc din ce în ce m ai im p o r­
să creeze astfel un stat mai unit, mai. omogen^ mji tant în limbă, ca şi în gîndire şi m oravuri, în care
puternic, care ar fi fost capabil să reziste mai, bine| f elementul creştin îşi arată din-ce în ce mai m u lt do-
invaziei arabe din secolul al Vlî-lea. Oricum,jfiT j minaţia prin rolul pe care îl joaca Biserica în p ro -
lustinian ă murit, situaţia imperiului era îalmca: Iblemele politice, prin dezvoltarea progresivă a mo­
Ă-cio, ameninţarea persana devenea tot mm nahismului. Această transformare, care reînnoieşte^
b ilă ; în Europă na-văiii-ea avariloM rirt alt^^B i profund imperiul, n-a fost desigur întotdeauna şi
meidie: finanţele erau ruinatg^JJ^iiai^-disixu^. Aşal nid toate privinţele, fericită. Superstiţia pro g re­
încît lichidarea operei lui Justinian a fost dezaş&j sează şi moravurile se sălbăticesc ; revoluţiile militare,
oasă şi secolul al Vlî-lea apare ca una din J A1‘| uzurpările frecvente dovedesc o demoralizare cres-
mai întunecate din istoria Bizanţului»!
cîndă şi douăzeci 'de ani de anarhie (695-717) sfîr-
Prin strălucitele sale victorii împotriva perşjH
şesc prin a pune în primejdie însăşi existenţa impe-
Heraclius (610-641) a dat, fără îndoială, o ap ar®
• de glorie imperiului; dar abia după cinci ani de la riuluilpar un fapt esenţial domină această perioadă
triumful pe care-1 sărbătorea cu mare pompă în f a tulbure: imperiului roman cu xcaracter universal ii
se abatea asupra -juonarhiei im&zia nrflh?» urmează definitiv imperiul bizantin,- micşorat fără
sQEQtamia, Egiptul, Armenia erau pierdute'**ţ^^B ' îndoială din punct de vedere teritorial, dar mai
imperiu i Asia Mica era cotropită şi arahjj ajunge Lstrîns, eliberat de povara inutilă a occidentului şi de
pina in Calcedonia ; bizantinii pierdeau stăpînirea asu* pericolul separatismelor occidentale şi care va fi ca­
pra mării; iar în occident, Spania şi puţin maîtîr- pabil să trăiască îndată ce se va găsi o mînă energică,
ziu Afnca, erau de asemenea smulse Bizanţului! 1Q K S p lre a-1’ stapmi.
-w *-•- Acest salvator a fost g ăsit: el a- fost
33

li
[_L gn« a U ll-le a , care a ridicat pe tron c lin a sd |isilt
Împărăţii Lsauriem (717-867) au fost creatorii tL
rioşi ai reorganizării inipeciului. Oamenii, judeca- adc,
scori, sever, pe împăraţii iconoclaşti, fără; să-şi dea
seama destul ea politica lor religioasă n-a fost decît
o parte din opera de restaurare pe care i u între,
prirts-o şi dacă au fost adeseori violenţi şi pasionaţi
adversari ai cultului; icoanelor, ei au fost şi altceva,
Leon al lll-lea şi Constantin al V-lea au fost suve.
răni pasionaţi şi aspri care şi-au presecutat fără! mila
adversarii; dar au fost de asemenea şi mari generali
care au zdrobit, în 717, elanul musulmanilor $ 1-au
împiedicat de a. trece în Europa şi au luptat’ cu, suc-
ces /îm potrivaînainităriî bulgarilor aceşti ■pnnţi^au
realizat o nvare operă legislativă, -administrativi şi
sociala, pe care adeseori au admirat-o chiar adver­
sarii lor. Desigur că aceasta politică n-a fost totdea-
una cea mai b u n a : în afară, ruptura cu R o m a pier­
derea Italiei, restaurarea de către Carp]-' cel Marc
a imperiului din occident,- au fost înfnngeiâ g k ||
care au sfîrşit prin a împinge Bizanţul sprea onent j
în interior, cearta icoanelor, care a durat mai? mult
de un secol (726-8'42), a întreţinut, în m onarhi®
agitaţie, periculoasă, de care a încercat să. profite
Biserica, spre a se elibera de sub despotismul impeffl
Dar, în general, puterea imperială ieşea mai puternici
din aceasta perioada tulbure şi cînd, în 842, pacjMre-
- Figioasa a fost restabilită, imperiul pafea mai îţi flori™
decît înainte. Sub domnia lui Teofil (829—841), cutiea
Bizanţ ului rivaliza cu Bagdadul califilor prin sp len p l
rea construcţiilor, luxul Palatului Sacru, ,seral ut ir e S ţ
vilizaţiei. Literatura şi arta paread a-şi fi c a p l^ H
nouă energie şi anunţau renaşterea m inunată a|
colului al X-lea. Universitatea din Constantmq
reconstituită către'850 de Cezar Bardas, de ven a
W | unei admirabile culturi intelectuale. In flu -
r Bizanţul11* se făcea simţită puternic Ia slavii din
Moravii la bulgari, cărora misionarii bizantini le,
duceau?credinţa creştină şi Biserica bizantină lua,.^
[ L cc în ce mai mult, o form ă naţiooaJ& pe care o
sublinia şi o preciza schisma lui Fotius p 6 ^ ) . în afara,
Jupă multe primejdii, printre care, k începutul se­
colului al IX-lea, atacurile bulgarilor am eninţaseră
[imperiul, cu toată pierderea Cretei (826) care-i lip­
sea-pe bizantini de stăpînirea m arilor, începea, în
[ Asia Mică, ofensiva împotriva m usulm anilor şi ast-
I fel totul anunţa apogeul m ăreţ -care, sub dinastia
t Macedoneana, avea; sa dea imperiului un secol şi ju -
mătate de prosperitate, de măreţie şi de glorie. *
f Imperiul b iz a n tin ' a avut atunci norocul sa fie gu-
Ivernat timp de o rsută cincizeci de ani de suverani
j eminenţi; V'âsile I, care ridică pe tron noua dinastie,
ppoi uzurpatorul Romaii Lecapen, N îchifor Focaş,
fcloan Tzimisces, care de altfel au respectat-existenţa
f şi drepţurile reprezentanţilor legitimi ai dinastiei şi,
Fîn. sfirşit, Vasile al -il-lea. Aceşti suverani au dobîn-
tdit admirabile succese la toate graniţele im p eriu lu i—
|ln Asia, ofensiva împotriva musulmanilor împinse
frontiera, imperiului de la Hălys pînă i a Eufrat şi .
■Tigru; Siria de nord fu ■cucerita şi Ioan Tzimisces
[îşi duse escadroanele victorioase pînă la porţile Ie--
Imsalimului. Recucerirea Cretei reda Bizanţului do-
Iminaţia fylediteranei orientale. în Europa, Vasile al
Il-lea, printr-un război de peste treizeci de ani (986-
■1014), distrugea regatul bulgar, care un moment,
fsub. marii ţari Şimion şi Samuel disputase Bizanţu-
j lui hegemonia în peninsula Balcanică. Niciodată, din
Ivremea îndepărtată a lui iustinian,''imperiul bizantin
ţnu mai cunoscuse o astfel de întindere. El ţinea din
lAmiohia pînă în Siria de' nord, din Armenia pîna
lin Italia meridională recucerită; împrejurul impe-
 riului se grupau o succesiune de state vasale,; italiene
şi slave, caucaziene ^i armene şi Rusia, convertita la I7ti.de data această, tim p de u n secol în tre g , B iza n -
creştinism din 989, intra cu totul în sfera de influ. Pţul a fost guvernat de suverani de m a re v a lo a re :
enţă a Bizanţului. în interior, ordinea era restabi. i Alexe şi Ion,, mari generali, buni ad m in istra to ri, d i-
liră, marile răscoale feudale fuseseră strivite, putere» ! plomaţi abili; Mănuel, cel m ai se d u că to r d in toata,
imperială era mai solidă ca oricînd ; arta şi literaturi la te m e r ita te şi
luaseră o dezvoltare splendidă. Cînd Vasile al ÎI-lea I teolog subtil, elegant, strălu cito r, p e t r e c ă r e ţi şi sa-
muri (1025), ar fi fost de ajuns o mina puternic Ivant, am estec curios de calităţi cav alereşti d in o c c i-
spre a face să dureze aceasta admirabilă prosperitate, pdent şi de spirit tradiţional din B iz a n ţ şi ca re a fo st
Din nefericire însă- guvernarea căzu în mîinile feme- pe tronul im p e ria l poate ultim ul m are; su v e ra n al
ilor şi a unor suverani mediocri şi decadenţa începu [m onarhiei ; în sfîrşit,. A nd ro n ic, ale c ă ru i a v e n tu r i
foarte repede. Din neîncredere faţă de marii seniori [rom anţioase-nu trebuie să ne facă să u ită m că a tu n c i
feudali pe care-i susţinea armata, putemicelejjinsti. rcînd se u rc a .p e tro n el făcea c o n te m p o ra n ilo r im -
tuţii militare fură lăsate să se dezorganizeze^ cei maj Ipresia unui p r i n ţ capabil sa fie la fel cu cei m a i m a ri.
buni generali erau disgraţiaţi şi puterea era încre­ ■Mulţumită acestor -suverani, im p e riu l b iz a n tin c u -
dinţată unei birocraţii civile care guverna : mediq. [ hoscu în secolul al X ll-lea o u ltim ă şi s tr ă lu c ito a r e
cru ; şi patriarhul Cerularios profită de slăbiqunei i renaştere.. îm potriva duşm anilor d in a fa ră , A le x e
autorităţii imperiale pentru a rupe cu papalitatea şj | lupta cu energie şi.curaj- El învinse pe n o rm a n z i, c în d
a provoca schisma care desprindea definitiv şbiserica laceştia încercară sa cucerească ţă rm u l o rie n ta l al
ortodoxă de sub ascultarea romană (1054)| Pe dej A driaticei şi impuse lui- B o h em o n d u n t r a t a t u m i-
altă parte, în afară, doua primejdii; grave1ăr^eninţau htor ; opri înaintarea tu rc ilo r seldgiucizi în A sia. Şi
imperiul : în occident, normanzii puneau stăfjinire desigur c ă trecerea arm atelo r celei d in tîi c ru c ia d e
pe Ralia meridională, care aparţinea încă Bizaqţu- Prm Constăritinopol dădu îm p ă ra tu lu i m u lte g riji şi
lu i;(în orient, turcii seldgiucizi cotropeau Asia JMitf ?oeplSceri ; dar prin diplom aţia .sa- ab ilă el a ş ti u t
şi bătălia de la Mantzikiert (1071) în care împăratul [sa-şi im p u n ă autoritatea şi m u lţu m ită v ic to riilo r
Roman Diogene cădea în mîinile musulmanilor^B [asupra seldgiucizilor, p u tu să cucerească d in n o u o
rea să anunţe pierderea apropiată a întregei Anatolîu p a rte din Asia Mică; U rm aşii lui au a v u t cele m a i
La Iconium se alcătuia un sultanat seldgiucid ; şi i înalţe am b iţii: M anuel (1143-1180) reu şi să-şi i m ­
acest tim p, la ' Gonstântinopol nu erau decît. intrigi pună autoritatea p rin ţilo r la tin i d in A n tio h ia şi să-şî
de curte, mişcări şi încercări de uzurpare,.în J081, întindă in flu e n ţa, pînă în reg a tu l Ie ru sa lim u lu i ; în
trei pretendenţi se certau pentru tron, în vreme a Italia, ca şi Justinian altăd ată, el v isa să r e c o n s titu ie
seldgiucizii ajungeau pîna pe ţărmul Bosforului,) vechiul imperiu ro m an şi se g în d ea chiar^ să fac a
chiar în faţa Con stan tinopolului. Toată lumea aştepta; iar din Roma capitala m onarhiei. I n t o t lu n g u l se­
un şalvato'r. Acesta avea să fie Alexe C o j B colului al X ll-lea, C o nstantinopol a fo st _unul d in
care luă puterea imperială1şi care avea să1fie î h i M centrele politicii e u ro p e n e ; şi. în in te r io r, u n d e o r ­
ietorul unei noi dinastii (1081). dinea era restabilită şi p u te re a im p e rială m a i so lid a
ca oricînd, curtea C o m n en ilo r, eleg an tă şi r a fin a tă .
36
 foarte atrasă de lucrurile spirituale şi artistice, d0
vedeşte strălucirea pe care o păstra încă civilizaţi^
bizantină ; şi prin prosperitatea şi bogăţia sa, CqJ
stantinopolul uimea pe to ţi cei ce-1 vizitau. Dar nu.
rile ambiţii ale lui Manuel n-au avut to t succesul pj
care-1 dorea ; el n-a reuşit să înfrîngă pe regii nor.
manzi din Italia { şi pe de altă parte, ostilitatea p0J
pulaţici împotriva grecilor schismatici^ ambiţii^
Veneţiei, mai întîi aliată cu Alexe îm potriva norman-
zilor, apoi intrînd în conflict cu succesorii-.săi,- erau
alte. cauze de îngrijorare ; în sfîrşit, în. lupta pe care o
începu împotriva lui Frederic^ Barbăroşie, ^căruia re­
fuza să-i recunoască titlul de îm părat, ej. n-a fost
prea norocos şi prin imperialismul lui puse ţn gardi
întregul occident. înfrîrigeri grave însemnară sfîr-
şitul domniei lui Alexe : lupta pe care a inceput-o,
prea tîrz.m, îm potriva sultanului de la Iconmoij- care
se întinsese foarte m ult în d e c u r s u l secolului al
DCTX-iea, se: term ina prin înfrîngerea de lă M^riokep.
halon (1176) care anunţă pierderea a p ro j^ ţa a ini
tregei Asii Mici. Luarea Tessalonicului de către norj
manzi (1185) era un alt avertisment, ca şi renaşterea
imperiului b u lg a rşi crearea unui; stat ^sîrbesc indej
pendent. Şi atunci cînd, după revoluţia care â de
tro n a t pe Andronic Comnenul, puţeţea ^ trec^mp
mîinile unor suverani medigeri din. fam ilia jAnghelai,
situaţia fu şi mai rea. în'1204, prin-hotărirea
ţienilor, a căror aprigă lăcomie era atrasă de bogjjjia
Constantinopolului, cruaăda a patţă, p .l^ a ta « n -
tr u a elibera Şfîntul Mormînt, a dus la cotropjm
Bizanţului de către la tin i; peptru prima data aeli
întemeiere, capitala imperiala cădea în mînile duţ-
manilor. In locul imperiului bizantin distrus, p«tro­
nul Comţi enilor se aşeza un prinţ latin \ principii
latine luau naştere la Atena şi în Peloponez « Venfr
ţi-a întemeia în Mediterana orientală un adevărat impe*
 ’u c o l o n i a l ; şi c eea ee r a m î n e a d i n i m p e r i u l b i z a n t i n ,
sa disloca în s ta te s e p a r a te : i m p e r iu l d e l a T r e b i z o n d a ,
imperiul de la N ic e e a , d e s p o t a t u l d i n E p i r . S e p a -
rea ca e s fîrş itu l i m p e r iu l u i b i z a n t i n ; în o r ic e , c a z ,
E venim entul d in 1 2 0 4 a f o s t o l o v i t u r a d i n c a r e . n u
fe-a mai r id ic a t n i c i o d a tă .
" T otuşi, s e n ti m e n t u l n a ţ i o n a l a p r o a p e d i s p ă r u t se
deştepta d u p ă a c e s t d e z a s t r u şi s u v e r a n i i c a r e a u
d o m n it la N ic e e a , T e o d o r L a s c a r is şi m a i a le s l o a n
V atâtzes ( 1 2 2 2 -1 2 5 4 ) a u f o s t r e p r e z e n t a n ţ i i e m i n e n ţ i
ai p a tr io tis m u lu i b i z a n t i n . E i a u r e u ş i t s a f o r m e z e
în Asia M ic ă u n s t a t d e s tu l d e i m p o r t a n t » , să -ş i. i m ­
pună a u to r ita te a d e s p o ţilo r d in E p i r şi, s p r i j i n i ţ i d e
alianţa c u b u lg a r ii, să \ l u p t e c u e n e r g i e î m p o t r i v a s la ­
bului im p e r iu l a t in ţ ^ I n 1 2 6 1 , M i h a i l P a l e o l o g u l , s u s ­
ţin u t d e g e n o v e z ii g e lo ş i p e v e n e ţ i e n i , i n t r a î n C o n -
sta n tin b p o l şi a ş e z a p e t r o n d i n a s t i a P a l e o l o g i l o r l T .
M ih ail a l V l I I - le a P a l e o l o g u l ( 1 2 6 1 - 1 2 8 2 ) - * * / f o s t
cu .s ig u ra n ţă u ltim u l- m a r e î m p ă r a t c a r e a d o m n i t
peste B iz a n ţ. E l r e u ş i să p u n ă p i c i o r u l î n - P e l o p o n e -
zu\ î r e u ş i să d e jo a c e p l a n u r i l e l u i C a c o l d e
A n jo u d e a c u c e r i ţ ă r m u l o r i e n t a l al A d ria tic e i ;
p u se o a r e c a r e o r d i n e î n f in a n ţe » î n m a r i n ă , î n ar-v
m a ta . D a r o d a tă d i s p ă r u t , î n c e p u d e c a d e n ţ a , c a r e
n u se v a m a i o p r i . D e s i g u r , i m p e r i u l a m a i a v u t
m e a in f r u n te a sa o a m e n i d e v a l o a r e u n lo a n C a n -
ta c u z in o (1 3 4 1 -1 3 5 5 ) , u n M a n u e l a l l l - l e a P a l c o l o -
g u l ( 1 3 9 L - l4 2 5 ), c a r e a r fi f o s t î n s t a r e să s a lv e z e
im p e r iu l, d a c ă i m p e r iu l a r m a i fi p u t u t fi s a lv a t.
D a r i m p e r iu l n u m a i p u t e a f i s a lv a t.' I n p e n in s u l a
B a lc an ic ăT ă l d o ile a i m p e r i u b u l g a r şi m a i a le s m a r e le
i m p e r iu ş î r b al lu i Ş te f a n M i l u t i n şi Ş t e f a n D u ş a n ,
d i s p u t a u B iz a n ţu lu i h e g e m o n ia p e n in s u le i ; la C o n -
s t a n t i n o p o l , v e n e ţie n ii şi g e n o v e z ii e x p l o a t a u f ă r ă
s c r u p u le ceea ce m a i ră m ă s e s e -sdu^ J^ 0 g 3 tţi3 L -B izan ţu lu i
ş i a d e s e o ri se p u r t a u c a n iş te s ră p m i^ îa fţ ştirşh -, tu rc ii
i '• 1 39
 otomani ocupau toată Asia Mică şi-şi stabileau ca­
pitala Ia Brussa, foarte aproape de Conştaminopoî
şi, în curînd, trccînd în Europa, aveau 's-o mute Ia
Adrianopol (1365). Sub loviturile lor victorioase, im­
periul bizantin se micşora din ce în ce mai m ult; turcii
puneau mîna pe Tracia, Macedonia, impuneau su­
veranilor slavi ai Bizanţului un fel de vasalitate; şi
imperiul bizantin mişcorat nu mai cuprindea decît
Constantinopol şi cîteva teritorii separate de ‘capi­
tală, Tessalonic şi despotatul grec de la Mistra, care
înlocuise principatul latin din Ahaia. Şi în vreme Ce
sultanii terminau cucerirea peninsulei Balcanice, dis-
trugînd statul bulgar, strivind pe sîrbi la Kosşoyo
(1389), imperiul bizantin slăbea din zi în zi mai
m ult; nu mai avea armată, nici marină,., nici; fi­
nanţe; orice patriotism dispăruse. Zadarnic, pentru
a obţine sprijinul occidentului, împăraţii bizantini
încercau să restabilească unirea bisericilor ; cruciada
de la Nicopole (1396) şi în secolul al XV-lea'cea
de la Varna (1444) nu avură nici un rezu ltat; şi.îm­
păraţii, prin politica lor de unire cu Roma, n-au re­
uşit decît să ridice opoziţia ecleziastică^ şi populara
împotriva lor. în 1397, se putea crede că, ^sediat de
sultanul Baiazid, Constantinopolu^ avea ^sa cadă
imperiul să ia sfîrşit. Invazia mongolă şi înfringerea
de la Angora a lui Baiazid, căzut în mîinile lui-Ta-
merlan, prelungită cu aproape o jumătate de secol
existenţa imperiului. Dar în curînd Constantinopp-
lul era din nou asediat de tu rci; Tessalonic căzu în
mîinile lor (1430); despotatul Moreei era de două ori
cotropit. Şi cînd, în 1451, Mahomed al II-lea sj

40
 A ceasta este, în lin ii m a r i, is to r ia im p e r iu lu i b i­
zantin, d in 330 p în a în 1 4 5 3 . S e v e d e c a e a c u p r in d e
multe p e rio a d e g l o r i o a s e : în s e c o lu l a l V l- le a , su b
Justinian, im p e riu l ro m a n se re fa c e p e n tr u u ltim a
d a ta ; în secolul al V lI I - le a , î s a u r i e n i i z d r o b e s c a v în -
tul Islam ului şi r e o r g a n iz e a z ă , p e b a z e n o i, m o n a r ­
hia a b s o lu tă ; în se c o lu l al X - le a , m a r ii î m p ă r a ţ i d in
dinastia M a c e d o n e a n ă fa c d in B iz a n ţ m a r e a p u te r e
a o r ie n tu lu i; în se c o lu l al X l l - l e a c u C o m n e n ii, im ­
periul m ai face în c ă fa ţă şi d e s tu l d e s tr ă l u c i t ă în
lumea e u r o p e a n ă ; î n s e c o lu l al X lV - le a şi al X V -le a ,
în B izanţul m u rib u n d o m a re m iş c a re in te le c tu a lă
anunţă u m an ism u l R e n a ş te rii şi a r t a b iz a n tin ă tr a n s ­
form ată a ru n c ă o u ltim ă şi • s tr ă lu c ito a r e lu m in ă . Se
vede deci că n u e d e a ju n s să v o r b im d e s p r e d e c a ­
denţă ; tre b u ie să v o r b im d e a se m e n e a d e s p re m ă r e ­
ţie ; şi m ai ales, v re m e d e u n s p re z e c e sec o le , a c e st
im periu b iz a n tin şi-a p u s o se a m ă d e p r o b le m e , p e
care tre b u ie să le e x a m in ă m , s p re a v e d e a c u m a fo s t
în stare să le re z o lv e .
 PROBLEMA' NAŢIONALITAllLOR

P rin tre problem ele care se p u n e a u g u v e rn u lu iin a p ţi

rial, una din cele m âi im p o rta n te e r a p ro b le rd fn a -
ţlo n alităţilo r. D u p ă c u m s-a v ă z u t m a i în a in te , popu­
laţia im periului b iz a n tin n u e ra o m o g e n ă - în.da din
secolul al V-lea p e lîngă o m a re m a jo rita te de-elememg
greceşti sau eîenizate, unele p ro v in c ii că1; S iria, Meşotj
potam ia. E giptul, A rm enia şi în E u ro p a Slllyriciin^
erau .p6pulate,pîn_ m are ip a rţ^ de elem ente n e g r e e e |g l|
Secolul al V ll-le a aduse- în a c e a s t ^ ş i tu a ţ îe :schim bări:
şi m ai m ari. D acă în aceasta e p o c ă :'in v a z ia araba
cuprinse cea m ai m are p a rte din p ro vin cule ne-,
greceşti din im periu, cam în acelaşi n m p peninsula
B alcanică, ş-a tran sfo rm at în adîncim e. A ici aii .yenit
să se stabilească p o poare slave; cro aţi ş i , sirb j m
n o rd -v e stu l peninsulei, şi, la sfîrşitul -secolului,! b i ^
g ă ri î n rio rd -e st şi aceste tre i popoare au înteijjeiat,
aici, state independente. D a r, în a fa ră d e âceaSM
-chiar şi în terito riu l răm as sub au to ritatea imperiala
slav ii a u p ă tru n s în- m a t e n u m ă r . în trfb ţ a r ă :
■populata d in p ric in a jn v aziilq r d in secolul al V I - Î ^
to a tă ţa r a , spuneV C onstantin Porfirogeneţul, a h
s la v iz a tă şi a d e v e n it barbară, ^estbtlăbatM.1 1
e hora k a l egbencto barbarai. ii\ M acedonia, d f i
îm p r e ju r u l T essslontcului, tr ib u ri slave, s m o le n i ij
 -u
kmuii, ruiichinii, d rago vi ţii, sa g u d lţii, berziţ'ri, an v e n it |
» se stabilească şi au fo r m a t m ic i s t a t e in d e p e n d e n ţe ,
pe care B izanţul le n u m e a S la v in ii şi d e n e n u m ă r a te
ori aceste triburi au a sed ia t T e s s a lo n ic u l şi a u în c e r c a t .
sa ocupe cetatea -S fîn tu lu i D u m it r u . -A lţi s la v i, v e l i - .
foştii, berziţii, p ă tru n seră în T e sa lia , î n G r e c ia c e n ­
trală şi pînă în P e lo p o n e z : U n i i d in e i, s e r v in d u - s e
de m onoxilele lo r sau b ă r c ile tă ia te d in t r - u n s in g u r
trunchi de arbore, au o c u p a t m ă i m u lt e d in in s u le le
Ciclade ; u nii au p ă tru n s c h ia r p în ă î n A s ia M ic a .
Deplasarea p o p u la ţiilo r , o rd on ată- d e n u m e r o a se
ori de îm p ă ra ţi, sfîr şi p r in a fa c e d in p o p u la ţ ia p e - ,
n insul ei B alcan ice u n a m e s te c d e rase d if e r it e . Ş i d a c ă
-pînă în seco lu l al X I -1 e a 'A s ia M ic ă . n u ş i-a s c h im b a t
de Ioc în fă ţişa rea , în E u r o p a n u m a i era n ic i o u r m ă
de n a ţio n a lita te b iz a n tin ă . Ş i t o t u ş i , im p e r iu l îş i p ă s­
tra unitatea. P r in c e m ijlo a c e ă f o s t o b ţ i n u t ă s a u p ă s­
trată această u n it a t e ? -
Mai î-n-tîî, p r in fo r ţă . îm p ă r a ţ ii d in s e c o lu l a l
V II-lea, -Gonsrant al I l-I e a , J u s tin ia n a l 11-lea. a u f ă c u t ,
expediţii m i l i t a r e îm p o tr iv a S la v in iilo r d in M a c e -
dotiia şi le-a u im p u s a u to r ita t e a im p e r ia lă ; şi î n s e c o ­
lul al V T lI-lea se cr e a se o tbern a - n o u ă , a c e e a d e ,1a
S try m o n , ce ea c e a te stă c u s ig u r a n ţă s u p u n e r e a a c e s to r
trib u ri, lLa s fîr ş itu l s e c o lu lu i a l V IT I-lea , îm p ă r ă te a s a
I n n a im p u n e a d e a se m e n e a a u t o r it a t e a im p e r ia lă
sla v ilo r d in G r e c ia , î m p o t r iv a cărora m in is t r u l
S ta u ra k io s a c o n d u s o p u t e r n ic ă e x p e d i ţ i e m ilita r ă .
T o tu ş i, u n e le tr ib u r i a u r ă m a s s u p u s e n u m a i de
fprrnă ; în sec o lu l al I X - l e a m ilin g ii şi e z e r iţii, sta ­
b iliţ i î n r e g iu n ea T a ig e tu lu i, d ă d e a u în c ă f o a r t e m u lt
d e lu c r u s tr a te g ilo r d în P e lo p o n e z . T o t d e a u n a g a ta
d e r e v o lt ă , p rea p u ţ in g r ă b iţi să p lu te a sc ă im p o z it e le
c a r e l e fu se se r ă im p u se , ei p r e t in d e a u să r ă m în ă in d e ­
p e n d e n ţ i ; p e n tr u a -i s u p u n e ,. a f o s t n e v o i e d e m a i
m u lt e e x p e d iţii m ilita r e m u r m a c ă r o r a im p o z it e le

43
pe care trebuiau sa Ie plătească au fost, mult măr
Pentru a asigura mai bine supunerea tuturor acea
slavi, puternice fortăreţe erau însărcinate $ă-i sup^
vegheze, Tessalonic pentru Macedonia, Nicopolis ţ
Dyrrachium pentru Epir şi o parte din Illiria, fot*
tăreţele din insula Eubea pentru Grecia .centrală
Patras şi Corint pentru Peloponez. Pe de altă parte
pe lîngă aceste măsuri destinate să menţină, ordinea
împăraţii întrebuinţau deseori, pentru a atrage pe
slavi, mijloace mai blînde, scăderi de impozite, recep­
ţii măgulitoare la curte etc. Dar toate acestea n-aveau
drept rezultat decît asigurarea ordine! materiale. 0
sarcina mult măi înaltă s-a adăugat măreţiei, guver­
nării imperiale : aceea de a realiza unitatea prin prac­
ticarea comună a .elenismului şi.a ortodoxiei.
Greaca era limba administraţiei,, limba Bisericii^ a
marilor instituţii de învăţămînt, a universităţii şi a
şcolii patriarhale din capitală, a şcolilor episcopale sau
monastice , din provincii. Şi astfel, peste tot se ras-
pîndea cultura elenică. Ofensiva victorioasă a Bizan­
ţului în Asia Mică, în secolele al X -lfa al X 1-lea, a
avut ca rezultat întinderea larga a influenţei elenis­
mului, de exemplu în Capadocia. Şi, în sfirşit, Con-
stantirropolul atrăgea pe oamenii din toate provinciile,
pentru afaceri, procese, schimburi care se făceah in
acest mare tîrg internaţional; şi capitala reuşej sa
amestece toate aceste diferite elemente care se scur­
geau pe aici. Astfel greaca devenea cu încetul limba
naţională a imperiului, pe care toată lumea o vorbea
sau cel puţin o înţelegea.
Dar, încă mai importanta era asimilaţia prin prac­
ticarea comună a ortodoxiei, După cum a remarcat
foarte bine Rambaud, în imperiul bizantin o rto d o il
ţinea lpc de naţionalitaţe. Imperiul s-a silit m ar întu '
sa atraga, la nevoie^ chiar prm persecuţii, De
care mai rămăseseră in ţara, pe manicheeni, paulici^nr
44 \ *
r ---------
I
|
bogomili. Ceea ce este m a i ales in s tru c tiv d in acest
punct de vedere, este ceea ce ne d e z v ă lu ie listele epis-
m

I [ copaie de la în c e p u tu l seco lu lu i al X -lea ; g ăsim aici

I in fo rm a ţii fo a rte p re ţio a se . î n a c te le c o n c iliu lu i d in
I [ 879 apar episcopate noi, care p o a r ta num e slave,
I în Moravia, E zero , a D r u g u v iţilo r şi, în lista episco-
[ pală a lui Leon cel în ţe le p t, o serie în tre a g a de ep ;s-
l copate d ep in zîn d d e m itr o p o liţii d in F ilip o p o li şi
[ Philippes, cele d in L u titz a ,. V e h k i’a, S m olenes, D ra -
L mitza, Io anitza ; şi, d e p in z în d d e m itro p o liţii din
[ Naupacta şi d in D y rr a c h iu m , acelea d in V u n d itz a şi
I din -Cunavia, to a te e p isc o p a te n o i, p u r t î n d n u m e
I slave, cu scopul de a c o n v e r ti p e slav ii d in M a ce d o n ia
I şi Epir. In d ica ţii a s e m ă n ă to a re se în tîln e s c .şi în lista
[ episcopatelor d e p in z în d d e m itr o p o liţii d in T essalonic,
dirr Larissa şi, p e n tr u P e lo p o n e z , aceia c a r e d e p in d d e
| Patras şi de C o r in t. î.n sfîrşit, în T a ig e t, u n d e m a re a
( m ajoritate a p o p u la ţie i e ra în c ă p a g în ă , p ro p a g a n d a
r creştină s-a s tră d u it, î n m o d a c tiv , sa rea lize ze co n -
f VeAt\rea* -Astfel, sub d o m n ia lu i V asile I şi .p ro b ab il
| sub in flu en ţa p a tria r h u lu i F o tie , s-a re a liz a t o fo a rte
, m arf o p e ra p e n tr u tr ib u r ile slav e d e m u ltă v rem e
\ ' stabilite^în ^imperiu, aceea de a a tra g e la ortodoxism
F populaţiile în c ă p ăg în e.
e^°.r t . ase m ă iră to r s-a d e p u s în te rito riu l cu cerit
de b iz a n tin i în d e c u rsu l se co lu lu i al X -lea. D e exem ­
plu, în C apaclociă o rie n ta lă , în n oile them e din L y ra n -
dos şi M eso p o tam ia şi ch ia r în them ele care n-au avut
| decît o d u r a tă p ro v iz o rie , ca aceea d in S am osate, u nde
[ a fo st c re a tă o m itro p o lie . în acelaşi tim p , în Italia
L de su d a u fo st c re a te .o serie ^ în trea g ă de episcopate,
în fru n te a c ă ro ra au fo st p u şi p re la ţi greci : o p t în
C alab ria, d e p in z în d d e m itro p o lia d e la S anta Seve-
rina* cin ci în reg iu n ea O tr a n to , d e p in z în d de m itro -
n o lia d in O tr a n to . D e asem enea în A rm en ia au fost
în fiin ţa te episcopate -^oi, spre a com bate Biserica armâ-
45
nească, conduse “de prelaţi greci. în c ă din secM
X-lea, Mitilene-devenise sediul unei m itropolii de *
depindeau noua episcopate^'; sub Vasile al
realizat şi mai muh şi au fost create douăzeci şi un2
de episcopate, depinzînel de trei m itro p o lii Astfel*
mulţumită ortodoxiei, im periul îşi afla unitatea pe
cart limba şi rasa nu I o dădeau în întregime. Pe de
altă parte, guvermil imperial avu m ulta grijă să’cî$tige
simpatia populaţiilor anexate imperiului. Cînd ţiasile
al Îl-Iea a distrus regatul bulgar, înalţi'funcţionaţi
bizantini au fost desigur însărcinaţi, să administreze
noile provincii; dar în Bulgaria recucerită^ Vasile
dorea „ca nimic sa nu fie schimbat şi ca vechea ordine
sa fie menţinută peste to t“. B u lg ariiau corrtipu^t,^ca
şi în trecut,1să plătească im pozitul ţn natu a^ ^ ra a
fi supuşi complicaţiilor fiscalităţii bizantine. Printr-o
savantă distribuire de titluri şi de | demnităţi, şefă
nobilimii bulgare intrară în adm inistraţia im periala
şi-prin diferite casatorii, clasele înalte bulgare sejuiara
cu aristocraţia bizantină. D ar mai ales, au toa™ des­
fiinţarea patriarhiei bulgare. Biserica continua sa for­
meze un organism independent de C o n s t a n t i n o p o l
ceea ce este mai a i seama de remarc^,;, este; faptul ca
in fruntea acestei instituţii a fost pus un prelat « ag r,
•care n u era altul d eat fostul titular al^ patriarhia
Clerul bulgar îşi păstra toate privilegiile .şi imumtaţilc
de altădată. La fel, în Italia meridională, m u lte posturi
ale administraţiei imperiale au fost încredinţate mem­
brilor nobilimii locale şi din aceasta politică de blîn-
deţe şi toleranţă se puteau aştepta cele m ai fericite
rezultate.
Totuşi, acest imperiu bizantin se n u m e a încă
Imperiu roman şi împăratul era num it în m o d a ii
basileus ton Romaion. Cuvintui elenic era de fini
vreme pentru bizantini sinonim cu năpîr» T \3
1
sfîrşitul secolului al X1V-W ,i în prima

46
f celui de al X V-lea, s-a p ro d u s 6 cu rio asă schim bare,
l o b ru sc ă d e ş t e p t a r e a n a ţio n a lită ţii elenjce. In lu c ră ­
rile s c r i i t o r i l o r d i n această epocă se vede cu m -re a p a r,
• într-un mod destul de n eaşteptat, num ele lui Pericle,
itf Temfstode, E pam inonda şi am intirea a ceea ce au făcu t
I aceşti glorioşi, străm oşi „ p e n tru binele societăţii, p en ­
tru patrie". Şi în aceleaşi.lucrări cu vântul elenic cap ătă
j, o n o u a şi c i u d a t ă valoare. Geim isto PJethoire, în m e­
m o riu l p e c a r e îl adresa lu i ^Manuel al 11-lea, ,cînd
î m p ă r a t u l v e n is e să viziteze P elo p o n ezu l, scrie : „ N o i,,
i' c ă ro ra n e e ş ti c o n d u c ă to r şi basileu, n o i şîn te m din
rasa e le n ilo r , după cu m m ă rtu ris e şte lim b a şi tra d iţia
p a trie i n o a s t r e * . A rg y ro p u lo s im p lo ră p e C o n s ta n tin
^DragăşiM._;şa^--ia; titlul de rege a l ' elenilor : ,,A cest titlu
sin g u r a r fi d e ajuns p e n tr u a asig u ra salvarea elenilor
lib e ri şi e l i b e r a r e a fra ţilo r lo r sclavi*. I n tr- u n curios
pasaj, d e u n accent ap ro ap e p ro fe tic , isto ric u l C h a l-'
*Qocondyias scrie : , Faim a lim bii .greceşti e s te m are şi
n-ar putea decît sa crească în viitor., c î n d în tr - o zi
un rege grec Şi succesorii săi a r re sta u ra u n im periu
in care2iiii elenil6'r reuniţi ar ad m in istra ei uişîşl inte­
resele lor şi ar form a-o n aţiu n e* . A ce ste a,sîn t, desigur,
iluzii ciutjate, cînd tu rc ii s în t la p o rţile C a n sta n iin o -
polului şi M ahom ed al II-lea este g ata să distrugă
imperiul bizantin. T o tu şi, n u e m ai p u ţin un fa p t r e ­
marcabil ca, în B izanţul jmurihuncd, elenism ul a strâns,
spre a arunca o u ltim ă strălucire, to a te energiile
intelectuale, ca spre a sim boliza şi a a n u n ţa viitorul.
Şi poate că, dacă im periul bizantin a r fi d u rat mai
m ult, şi-ar fi găsit m aceste idei noi adevărata sa }
naţionalitate..
 Capitolul V

PROBLEMA POLITICA

Puţini suverani au fost pe lume , mai puternici ca

împăratul Bizanţului. Puţine state, chiar în Evul
Mediu, au avut o concepţie mai absoluta despre
autoritatea monarhici. Moştenitor al_ Cezarilor ro­
mani, împăratul bizantin era im peraior? adîca~în
acelaşi timp conducător de război şi legislator;^
contact cu orientul, el a devenit autocrator^bajileu,
adică împărat prin excelenţa, stapînul cate dispune
de o autoritate absolută. în sfîrşit, creştinism ul a
făcut din. el alesul lui Dumnezeu, unsul Domnului,
reprezentantul lui Dumnezeu pe păm înt, locotenentul
său în fruntea armatelor, şi, cum se zice în . Bizanţ,
isapostoles, prinţul egal .cu apostolii. Pentru a inalţa
prestigiul persoanei imperiale. Bizanţul l-a înconjurat
eu toate complicaţiile etichetei, cu toate pomţ»|
ceremonialului1 şi în jurul capului îm păraţilor! şi
chiar al împărătesel'or arta a pus simbolul rezervat
fiinţelor divine şi sfinţilor. Dar, pe de a lta ' parte,
puţine state au fost mai tulburate de rev o lu ţii ca Bi­
zanţul. S-a numărat că, între 395 şi 1453, dim io;
suverani care au ocupat tronul Bizanţului^ numajj 34
1A se vedea asupra acestor diverse probleme cartea' m i i
d e c a d c n c e , pp. 25—36. (n.a.)
za n c e, g ra n d eu r c:
 au murit în patul lor, o p t în răzb o i sau din a c c id e n t;
[' ceilalţi au abdicat de bu n ă voie sau fo rţa ţi sau au
f murit de m oarte violentă, o tră v iţi, înăbuşiţi, sugru-
[ maţi, înjunghiaţi, m u tilaţi : ceea ce înseam nă în, to ta l,
în 1058 de ani, 65 de rev o lu ţii de p alat, de strad ă sau
f de cazarmă, aşa în c ît M om m sen a p u tu t spune cu
dreptate că im periul b iz an tin este „o au to craţie
temperată de revoluţie şi de asasinat*. E ste aici o
| contradicţie aparentă care surprinde m ai în tîi şi astfel
ţ se pune o problem ă politică ale cărei cauze şi rezultate
trebuie determinate.
Imperiul bizantin, ca şi im periul rom an, a suferit
m u ltă vreme de un viciu constituţional fo arte grav,
.lip sa unei legi de succesiune care să stabilească transă
miterea tronului în m od regulat. C ei- d in tîir îm p ăraţi
erau desemnaţi de alegerea S enatului, de ap ro b a re a
p o p o ru lu i^ a arm atei. N u exista deci o fam ilie im pe­
rială, de sînge r e g a l; cei m ai um ili p u te a u aspira la
tro n ; toată lum ea avea stofă de îm p ă ra t. Isto ria bi-
zantină e plină_ de ridicarea la p u te re a u n o r p arv e­
niţi : Leon I, după trad iţia p opulară, începuse p rin
a Ş Ş* se putea vedea în c ă la C o n stan tin o p o l
măcelăria unde îşi vindea, carnea, îm p re u n ă cu nevasta
lui. Justin I era u n ţă ra n d in -M acedonia; v e n it la
C onstantinopol desculţ şi cu sacul în spate şi, ca şi el,
nepotul lui, Justinian, n u era d e c ît u n ţă ra n din
I lly r ic u m ; Fooas era un sim plu/centurion, cînd luă
locul lui. M auriciu ; Leon Izaprianul debutase în viaţă
ca un sim plu meseriaş ; L eon al V -lea şi M ihail al II-lea
începuseră p rin a fi sc u tie rii u nui m are se n io r;
Vasile I era u n ţăran de origine arm enească, ai cărui
părinţi trebuiseţă să se expatrieze şi ajunseseră în cea
mai adîncă mizerie. Boala purpurei* devenise în
Bizanţ un rău endemic şi îngrijorător, m ărit încă de
superstiţie. P rintre promisiunile pe care le făceau ghici­
to rii şi cititorii în horoscop, u n a d in cele mai obiş-

4»
 era promisiunea rangului suprem . I s te cazul lui
Leon al IlH ea,^ Leon al V-lea şi MiHai al II-U
cărora un călugăr le vestise că se vor urca &
tron. Este cazul lui V asile'I, a că ru i mama văzuse în
vis ieşind din pieptul ei un arb o re d e au r care devenea
imens şi umbrea toată casa-; Vasile, venit la Constan-
tinopol, îmbrăcat sărăcăcios şi cu desaga în spate,
fusese salutat cu numele de îm p ă rat aeiegumenul
unei mănăstiri, la uşa căreia se culcase. Şi succesul
celor care reuşeau încuraja to ate-sp eran ţele şi toate
încercările de uzurpare. Severitatea, cruzimile, desti­
nate să reprime aceste/în ce rc ări, nu p u te J p face
nimic. Îndată ce stăpînirea era .slabă, apăreau^ndidaţi
şi începea anarhia. La sfîrşiţul secolului ăl Vll-lea ^
începutul secolului al VUIrlea, după căderea familia
lui Heraclius, în douăzeci de am se v ăd succedindn-se
. şase'sau şapte împăraţi, aduşi pe tron de tot aotea
revoluţii. La fel, la începutul secolului al JX-lea, după
sfîrşiţul dinastiei Izauriene, trei său p atru revoluţii,
în mai puţin de douăzeci de ani, adpc p e tron ^
atîţia uzurpatori. Aceeaşi anarhie în tim p u l celei de
a doua jumătăţi a serol ului al X I-Iea, de la 1056 pina
în . 1081. după dispariţia dinastiei M acedonene; şi
acelaşi lucru la sfîrşiţul secolului al XII-leaĂ-cuio
dispare familia Comnenilor, şi în* al XlV-lea, sub
domnia prinţilor slabi din casa Paleologilor. ^
Totuşi, cu timpul se constată progresarea idelor
de legitimitate. Aceasta a fost- opera lui Vasile I care,
după expresia lui. Constantin al Vll-lea;^ „dăd3auto­
rităţii imperiale rădăcini, mai puternice, sp re a face|l
iasă din ea splendidele ramuri ale dinastiei“. Diaconi
înainte a existat o familie imperială ai cărei mejjffl
au prim it .numele de ?,porfirogeneţi“ ; au fo st oinaS]
Macedonenii care s-ău succedat timp de 189 deluti
Comnenii care au domnit 104 ani, Paleoloeii r a i f l
ocupat tronul ţim p de 192 de ani. Şi u n ;f r e s p l
5d
X
ţ aproape universal în c o n ju ra in s titu ţia ; im periali.:.
Opinia publică .este în c re d in ţa tă că „acela? care dom -
f neşze la C o n stan tin o p o l este pîiră Ia u rm ă to td e a u n a
. victorios" şi .a te revolta îm p o triv a îm p ăratu lu i legi-
: tim este mai m ult decît o crim a, e o prostie. Şi acest
lucru este a tît de ad ev ărat, în c it, în această .m onarhie
orientală, chiar şi femeile âu d o m n it —- ceea, ce n i c i- iy. /
I*. >
■odată nu s,- a_întîm plat în occiden t — şi aceste, femei,
: o îrina, 6 Ţ eodorâ; 6 2Toe,~ auTtost p o p u la re . Şi adese­ Uhi.
ori asistăm la evenim ente cu to tu l ciu d ate . C a p e n tru
a ispăşi crim a com isă îm p o triv a , leg itim ită ţii, se în -
tîmpla - că m o şten ito ru l în su şi al u z u rp a to ru lu i co n -
•damna la m o arte pe aceia care au a ju ta t co m p lo tu l
pregătit de tatăl său : Teofil p u n e sa fie-executaţi âsa-
•sinii lui Leon al V -lea pe care l-a d e tro n a t p ro p riu l
Sau tata M ihail al II-lea ; Leon al V l-le a t r im i te la
^tortura pe prietenii lui Vasile ! , care l-au a ju ta t să-t
asasineze pe M ihail ’ al I I - le a .| F ă ră . îndoială',.' aceasta
-iiu împiedică - u z u r p ă r ile a c e s ta este cazuh în secolul
al Xdeă,; cu. Rom an Lecapen, N îc h ifo r Fbcas, lo a n
;Ţzimisce.s, d ar înşişi aceşti u zu rp a to ri 'se c re ţ! obligaţi
■să respecte v ia ţa suveranilor legitim i, în loc Sa se scape
de ei, ca odinioară, p rin a s a s in a t; şi o p in ia publica
este totdeauna gata sa susţină d rep tu rile suveranului
"•legitim, cum a ra ta rev o lu ţia din 1042, c în d p o p u la ţia
:Gonstaiirinopolului se ridică ‘spre a readuce pe tro n pe
îm părăteasa Zoe, d etro n ată de Miba.ilN.al V -lea, „aceea
care avea legal d re p t la m oştenirea im periului, aceea
al cărui .tată fusese basileu, ca şi bunicii! şi străbuni­
cul1' . Totuşi, acest progres al ideilor de legitim itate m i
a exclus uzurpările şi răscoalele şi acestea chiar în Ţa­
rinii ia im perială. .Andronic C oitm enul d etronează pe
[fiul vărului său îm p ăratu l M anuel, Alexe Anghelos de­
tronează pe fratele său Isac* M ih a il Paleologul ia lo-
reul îm p ă ratu lu i1 legitim d in N iceea, şi în secolul
51
a l X IV -lea fiii lui Io a n al V , aceia ai lui Manurf -iV
se rev o lta îm p o triv a p ă rin ţilo r lo r. ue^aUl,
Este interesant să cercetăm cum se fac aceste
v o lu ţii şi ce sprijin găsesc, spre a reuşi. Mai întîi^'
sprijinul arm atei. A ceasta este m area p u te re ; în W
p reju rări grave. B izanţul aştea p tă de la ea salvară
E a este aceea care p rin ale sale „pronunciamento" â
adus pe tro n cîţiv a d in cei m ai glorioşi împăraţi aj
B izanţului, H eracliu s care s'căpă- B izanţul de tirania
fam iliei Focas, Leon Iza u ria n u l care puse capăt te-
ribilei anarhii de la în cep u tu l secolului al VlII-lea, şi
N ich ifo r Focas care d ăd u im periului în secolul al X-lea
o glorie incom parabilă şi de asemenea Alexe Comnenul
care îl salvă din criza în care se scufunda spre sfîrşitul
secolului al X l-lea. N u m ai vorbesc despre, nenumăraţii
pretendenţi, Gheorghe M aniakes, BardaS Focâs^Bardas
Skleros şi atîţia alţii care s-au crezu t destul de siguri
de soldaţii lor pen tru a-şi pune pe cap coroana im­
perială şi a încălţa cizmele de p u rp u ră şi care,, mai
puţin norocoşi, n-au reuşit să-şi realizeze visuEToţi
generalii'nem ulţum iţi şi ambiţioşi,^ to ţi cei care, in zile
de criză, se îngrijorau p en tru măreţia^ imperiului, au
c ă u ta t şi au găsit un sprijin în tabere, in mijlocul tru­
pelor care le erau cu totul d evotate ; şi la feptoţi cei
care, la Constantinopol^ se temeau pen tru siguranţa
lo r personală, Is’ac Comnenul şi generalii insultaţi pe
n ed re p t de Mihail al V l-lea, Alexe Comnenţil|ame-
n in ţa t de intrigile miniştrilor B o ta n ia tu lu i; şi ini
sfîrşi t membrii acelei mari aristocraţii, D ukas, Coro­
nei! ii, Anghelii, care sînt mari 'conducători ai armiei
şi în acelaşi tim p mari feudali şi a căro r opoziţie SS
to td e a u n a tem ută de guvernul im perial.. Revoluţiile
găsesc d e asemenea un sprijin în oraş. PopulaţiaJB
sta n tin o p o lu lu î este o mulţime im presionabilă şi uşor
d e răscu lat, adeseori nemulţumită şi oare se răzvrătea
c u p lă ce re , g ata de rebeliune cînd p îm ping pas^H*

52 —
 I devenind a tu n c i sîngeroasa şi feroce; ea se măreşte
rpe deasupra cu o adunătură de oameni fără; Dumne-
fzeu, de a v en tu rie ri, h o ţi, cerşetori, totdeauna gata să
tajute o răsco ală d in care speră să scoată un profit,
fAceastă p o p u la ţie este un sprijin preţios pentru toate
Imişcările care izb u cn esc în capitală; şi adeseori ea'
f însăşi face cîte o re v p lu ţie : este cazul răscoalei N ik a
■din 532, care e ra g a ta să detroneze pe Justinian ; este
r c a z u F rev o lu ţiei d in 1042, pînd Minail al V-lea de-
I trona pe îm p ă ră te a s a Zoe şi cînd poporul luă partea
} bătrînei îm p ă ră te s c , -într-o mare dezlănţuire misterioasă
; a sufletului p o p u la r, c u m spune Psellos în povestirea
[ frum oasă şi v ie p e c a re ne-a lăsat-o despre această în-
, tîm plare. A d eseo ri, d e asemenea, Biserica este aceea
r care face r e v o lu ţia : în 963, cînd N ichifor Fpcas,
[ proclam at îm p ă r a t d e s o ld a ţi la Cezareea dîn 'C ap a-
L docia, e ra la p o r ţile Constantinopolului, patriarhul
• Polyeuct se p r o n u n ţă cu îndrăzneală îm potriva gu-
ly em u lu i şi, a ju ta t d e populaţia care se bate pe străzi*
[ îm potriva^ so ld a ţilo r împăratului, devine aproape ime-
r d ia t sta p m u l o ra şu lu i ale cărui potţi le deschide
|i n f a ţa lu i F o cas. î n 1057* patriarhul Cerularibs
pum eşte in Ş fin t a Sofia pe generalii nemulţumiţi
jji e ^ p e r m ite , să-şi pregătească acolo. revolta;
t el laşa p o p u la ţia să, aclame numele% lui Isac
C o m n e n u l ; sileşte pe bătrînul îm părat Mihail al Vl-lea
;sa abdice şi, f o r m în d un guvern provizoriu, proclamă
j îm p ă ra t p e l9ac Comnenul şi* în acea zi, patriarhul
[este acela c are a făcut un basileu. în sfîrşit, chiar în
’P a la tu l S a c ru , în anturajul prinţului şi pînă şi în fa-
m ilia imperială, se intriga,. se conspira împotriva su­
v e ran u lu i ; puternicul ministru care a fost parakimo-
menul Vasile, fiul bastard al lui Roman Lecapen, a
consiprat astfel aproape împotriva tuturor stăpînilor.
pe care i-a servit succesiv şi împărăteasa Ţheophano
este aceea care, în umbra gineceului, a pregătit ucide-
53v
rea lur N idnlor Fooaş,: cînd s-a săturat-de- soţul^-
şi şi-a luat ca am ant pevjoan Ţziniisces.^Astfel, mai
mult decît o dată palatul^ im perial a fo^t te a tru l unor
tragedii sîngeroase : aici a fost asasinat L e o n a l V-le*
într-o dimineaţă din; ziua de C răciun a a n u lu i 820
atunci cînd într-una din bisericile' palatului conducea
corul cîntareţilor ; Mihail al III-le a t o t c a i c i a fost
gituit de Vasile şi prietenii lui şi N ich îfo r F o c a s a fost
înjunghiat de complicii com plotului, pe cârje împără­
teasa îl pregătise pîna în cele m ac m ia d etaliţ
Se pot ghici cu uşurinţă consecinţele a c e s t o r ne­
numărate revoluţii. M ai întîi este răzb o iu l c iv il care
opune pe uzurpatori guvernului, pe AndrqiS|j cel
tînăr: împotriva bunicului, său Andronic- al II-lea, 'pe
Ioan Cantacuzino contra lui loan al, V-lea Paleologul j
şi aceSt război civil este încă agravat de a ju to r u l pe
care amin două partidele îl cer duşmanilor im periului j
în secolul al XIV-lea guvernul im perial c a şi ad­
versarii săi solicită sprijinul bulgarilor, sj r b ilo r , turci­
lor -şi nu stau la îndoială :să le p ro m ită ,: ca jjreţ al
acestui ajutor, cedarea unor porţiuni i m p o r t a n te din
teritoriul, bizantin sau chiar sa accepte de a deveni
vasalii lor. Aceste revoluţii sînt de asemănea^pentru
împărat, o cauză ciudata de slăbiciune. F ă r ă îndoială,!
Se găsesc în'istoria bizantina domnii •Fingi in. ca^jpu­
terea imperiala apare solidă şi puternică : Justiman,
mai întîi în numele unchiului său şi apoi în numele
său personal, a domnii aproape o jum ătate d e secol;
I le radius, Constantinal V-lea au guvernat unul 31 de
ani, celălalt timp de 35 de ani ; Vasile al II-le a a
domnit efectiv timp de 49. de a n i; este cea m a i lungă
domnie din istoria bizantină ; şi, în sfîrşit, Comnenii
au ocupai tronul,- Alexe şi loan,. prim ul 37 şi ,,a!
doilea 25 de ani, iar Manuel Comnenul tim p d e 37 di
ani. D ar chiar pentru aceşti împăraţi există to td 4
una un risc şi, o primejdie de răscoală; se vede b â

54
 | aceasta din Intrigile pe care Ie urzeşte Ana Comnena
împotriva fratelui ei Ioan şi rudele -lui Manuel in
..jurul împăratului. Şi îndată ce puterea imperială este
mai slabă, toţi încearcă să profite, fiii cei mai mici
ai familiei im periale pentru a obţine apanaje în Tes-
salonic, în Moreea, unde ei sînt aproape independenţi,
marii seniori pen tru a se- revolta, ca Bardas Focas sau
Bardas Skleros, sau pentru a-şi organiza principate
[independente, cum au făcut, la sfîrşitul secolului
al Xll-lea, fam ilia Gabras la Trebizonda, un Comnen
în Cipru, unL eon Sguros în Argolida şi la Atena. Ast- .
fel, în ajunul celei de a patra cruciade, acest: imperiu,
Idin oare orice sentim ent naţional şi orice patriotism au
■dispărut, începe să s e f ă râ m iţe z e . Cînd cruciada din
r anul 1204 ă răstu rn a t imperiul-bizantin, a fost şi mai
| .iau. In ceea ce a mai rămas din imperiu s-au format
[ state distincte, la T reb izo n d a, la Niceea, în Epir şi în
alte părţi. Şi, fără îndoială, prin energia lor, suveranii
din Niceea au reuşit să reconstituie în Asia Mica un
stat destul de puternic ; ei^ şi-au impus autoritatea
I desporijor din Epir şi au restaurat la Constantinopoî
imperiul bizantiu. Dar sub Paleologi au reînceput re­
voluţiile : războaie civile ale pretendenţilor împotriva
guvernului, lupte violente între partizani şi adversari
Lai unirii eu Roma, revoluţii în oare veneţieni şi geno-
vezi îşi joaca rolul rînd pe rînd, apel la turci care
intervin din ce în ce mai mult în afacerile imperiului.
Imperiul se fărâmiţează din ce în ce mai mult, se des-
membrează. Şi desigur că revoluţiile n-au fost singura
cauza a acestei lamentabile decadenţe; dar problema
politică, aşa cum s-a pus ea în Bizanţ, a contribuit la
aceasta în cca mai mare parte ; împăraţii bizantini, cu
Itoate eforturile lor, cu toată puterea absolută pe care
0 deţineau, n-au putut reuşi sa rezolve niciodată com­
plet .această problemă. . ■-
7 _ F ig u r i b i z a n t i n e v o i. I
f

Carpi t o i u l Vl

PROBLEMA RELIGIOASA

P ro b le m a religioasă a v e a o c iu d a tă im p o rta n ţă în
im periul b iz a n tin . Se c u n o a ş te lo c u l d e seam ă pe care
îl o c u p a B iserica în lu m e a b iz a n tin ă : e ste. d e ?ajuns,
p e n tru a ne c onvinge d e a c e a s ta , să p a rc u rg e m Cartea
C e re m o n iilo r şi sa v e d em la c îte -c e re m o n ii religioase
îi im punea p ro to co lu l îm p ă ra tu lu i o b lig a ţia să iâ parte;
s-ă spus frum os că,: p e n tru î m p ă r a ţii c a re se. confor­
m au acestor exigenţe, a ce a sta e r a î n a d e v ă r o viaţa
pontificală. D e asem enea, C o n sta n tin * d i n ziua în care
făcuse din creştinism o religie ;de~ s ta t, -avusese grijă sa
d e a • g u v e rn ă rin 'n ţ^ i'ă le 'tîrc p tu l,d e a in te rv e n i în toate
problem ele ecleziastice" şi îi a sig u râ se m ijlo c u l de ă gu­
v e rn a în m od despotic B iserica, în ce p riv e ş te lucrurile,
ca şi persoanele. A u to rita te a î m p ă r a tu lu i în materie
ide religie p ă re a deci a p ro a p e a b s o lu tă . împăratul
convoca conciliile ; el era re p re z e n ta t a ic i p r i n înalţi
fu n c ţio n a ri, c m d nu asista în p e rs o a n ă , r a ti f i c a deci­
ziile P ă rin ţilo r şi aceste decizii n u a v e a u p u t e r e de l|g |
d e c ît d u p ă această ratificare. M u lţi î m p ă r a ţ i se lău-
d a u de a ltfe l de a fi excelenţi teologi şi c u a c e st titlu
ei îşi a ro g au d re p tu l d e .a stabili d isc ip lin a şi d e a fixa
d o g m a , şi u n ii d in tre ei scriau c h ia r lu n g i tratate, de
ex em p lu Jtistin ia n , p e n tru a expune şi a-şi apăra opinia

56
 r asupra unei sau altei problem e esenţiale şi la nevoie
[ pentru a o im pune.
De asemenea îm p ă ra tu l in terv en ea în n u m irea în a l-
f ţilor dem nitari ai Bisericii. C în d e ra v o rb a de a alege
I I Pe patriarhul C o n stan tin o p o lu lu i, S inodul p re z e n ta
suveranului o listă de trei persoane în tre care el treb u ia
| j să aleagă ; d a r îm p ă ra tu l îşi re z e rv a d re p tu l, daca
numele propuse nu-i conveneau, şă adau g e o a p a tr a
K persoană care-i plăcea m ai m u lt ; în aşa fel, în c ît îm ­
păratul era acela care-1 alegea pe p a tr ia r h . A şa cum
îl num ea,' el avea m ijlocul, c în d cred ea necesar, să
I scape de el, fie să-l destituie, p e n tru n a ţiu n i politice
î sau religioase, fie să-l c o n strîn g ă să abdice. A stfel, în
timpul lui Leon al V l-le a , p a tr ia r h u l N ic o la e , a c u z a t
| de înaltă tră d a re şi de. c o m p lo t îm p o triv a a u to rită ţii
m imperiale, fu d estitu it şi în lo c u it p r in tr - u n p re la t
mai bine văzu t la curte, p rie te n in tim şi f a v o r it al îm -
P paratului ; to t astfel în v re m e a lui Isac C o m n en u l,
■ patriarhul M ihail C eru lario s, a că ru i a m b iţie în g rijo ra
pe suveran, a fo st a re sta t, in te r n a t in tr - o m în ăstire,
- aştcptînd să i se facă u n proces p e n tru care Psellos
». a. f°Şt însărcinat .să scrie u n lu n g şi v io le n t rechi-
l | zţtoriu îm p o triv a p re la tu lu i ; şi n u m ai m o a rte a îl salvă
Pe C erularios de o co n d a m n a re in e v ita b ilă ; d e aseme-
l | nea m tim pul lui A lexe C o m n e n u l, p a tria rh u l C osm a
l i ... fu constrîns să,abdice, p e n tru c ă susţinuse cu p rea m u ltă
energie j?e îm p ă ră te a sa Irin a , c în d ea cerea să fie în ­
coronată solem n to t aşa cum fusese îm p ă ra tu l, soţul
ei. Basileul acţio n a ta fel în p riv in ţa - celor m ai în alte
personaje ale Bisericii şi c h ia r a p o n tifu lu i rom an;
Justinian p u n ea să aresteze pe ţ>apa Silvestru el
tra ta fo a rte aspru pe p a p a V i’g iliu v e n it la'C o n sta n -:
‘ tinopol şi care nu se arătase p re a docil în faţa^ îd rin --
ţelo r im periale ; în secolul al V ll-le a , p a p a M artin
e ra a re sta t de soldaţii exarcului din R av en n a, tran s­
p o r ta t la C o n sta n tin o p o l u n d e i se făcu un proces p o -
■ tic , în u rm a c ă ru ia fu trim is în ..exil la Chcrson
pii din secolul al V l l l - l e a au fost ameninţaţi cu un tra
tam e n t a se m ă n ăto r şi ei nu au scăpat decît mulţumită
intervenţiei m iliţiilo r ro m a n e care i-au apărat. Faţa.de
întreg clerul e ra aceeaşi p o litic a , în care violenţele al.
ternau cu c o ru p ţia ; a stfel, autoritatea imperială părea
să guverneze B f e i c a . D e a ltf e l, Biserica accepta
această co n stan tă in te rv e n ţie a suveranului ca. un lucru
cu to tu l le g itim /P a ţp ia rh 'u l M e n a s spunea în secolul al
V l-lea : .• -Ţacă; în prea sfînta
Biserică îm p o triv ă-v o in ţei şi a o rd in e lo r împăratului- 1
un cronicar din secolul al X I I -lea serie la fel : «împă­
ratul este pentru jriserică supremul stăpîii ăl; orealrfr
ţeIora ; şi cam în acelaşi timp istoricul NTieetas, mtr-un
cunos pasaj, spunea ca îm p ă ra ţii consideră ca1li se
face o nedreptate, dacă nu sînt consideraţi ca ^fiinţe
inspirate de D um nezeu ca Solomon, doctori m Ştiin­
ţele divine, canoane m ai -sigure.decît; canoanele şi, în-
tr-un cuvîm, ca ;interprfeţifc?^ luci rilor
divine şi omeneşti, ş i ^ i 'c r e d c ă c h ia r şi in aceasta ma­
terie nu sînt inferiori n iman ui şi se erijează in Inter­
preţi, în judecători. în explicatori ai dogmelor-. Şteţ-
, aceea — şi acest detaliu este c a ra c te ris tic singurul
. dintre laici,. îm p ă ra tu l. avea dreptul ; sa treaca, ca şi
clerul prin porţilerişfinte ale dconpstăşdlui.,1 DirC toate
acestea rezultă că în. raporturile dintre S tat şi Biserică,
nimic nu lim ita puterea / imperială.
Totuşi, patriarhul din Con st an tin opol er a un per-j
sopaj foarte puternic ele care trebuia să se ţină seaniTl
De la conciliul din Chalcedonia, el avea, în ierarGa
ecleziastică, aF dpJlea^ r a n e ^ ^ 'cjiari după pontiful
roman ; de cînd, în secolul Ş ^1 1 -!^ , Ale x a ră tjfl
ierusalimul, Aritiohia căzuseră în nuinile a ra b ilo r, el
era singurul patriarh
.tindea să
p a p i îl avearin^oerident; unii patriarhi: f
 y* —-
? £?

•lui G rigore c el M a r e d e e x e m p lu , lu a u t i t k i d e p a tri-

c o n ş id e rc a u e g a li c u p o n tif u l r o -
Lnah. în a d e v ă r, p a t r i a r h u l C o n s ta n tin o p o lu lu i e r a un
ladevărat p a p a al im p e r iu lu i b iz a n tin . D o m e n iu l în
care se e x e rc ita ^ a u to r ita te a sa e r a im e n s : în seco lu l
al X -lea el nu c u p r in d e a m a i p u ţin d e 5 7 d e m itr o p o ­
lii, 49 d e a r h ie p is c o p a te şi 5 1 4 e p i s c o p a t ^ ; şi p rin
t aceasta e x e rc ita o in f lu e n ţa f a r a e g a l î n în tr e a g a m o -
; narhie./E l d ir ija p e d e a l ţa p a r te , în g e n e re a l d e a c o r d
( cu su v eranul, to a tă p o litic a r e lig io a s a a B iz a n ţu lu i.
■|n p riv in ţa îm p ă r a tu lu i, ej a v e a p u t e r n i c e m ijlo a c e ele
acţiune. D in a m v o n u 1 S iin te i S o f ii p u teă* să d isc u te
şi sa conclarnnc a c te le cic g n v e r n ă m în ţ ; p u te a sa e x -
[ com unice p e b a sile u , sa -i im p u n ă c a n o a n e a s p re , sa-i
interzică p e n t r u u n tim p m a i m u lt s a u m a i p u ţin
lung, in tr a re a în b ise ric i. E s te c e e a ce a f ă c u t p a t r i a r -
•hui N ico lae , c în d , în -tr-o z i d e m a r e s ă r b ă to a r e , în d r ă z n i
să o p rească p e p r a g u l S f in te i S o fii p e îm p ă r a t u l L eo n
al V l-le a şi m ă r e ţu l .sau c o r te g iu şi să in te r z ic ă p r i n ­
ţu lu i in tr a re a în s a n c tu a r. A c e la ş i lu c ru fă c u şi p a ­
tria rh u l P o ly e u c t, d u p ă c ă s ă to r ia lu i N ic h i f o r E ocas
i cu T h e o p h a n o , c în d r" in te r z is e p r in ţu lu i in tr a r e a în
şbiserica cea m a ţe şi îi im p u s e o lu n g a p e n ite n ţă .
A celaşi' p a t r i a r h , su b a m e n in ţa r e a c u e x c o m u n ic a re a ,
o b lig a p e Io a n Fv.unesces sa r e tr a g ă m ă s u rile c o n t r a r e
p riy ile g iilo r e c le z ia stic e . Şi, în f a ţ a a c e s to r se v e rită ţi
d estu l d e u m ilito a re p e n t r u a u t o r i ta te ta im p e r ia lă , îm ­
p ă r a tu l, o ric e a r fi g în d it, n - a v e a a l t ă p o s ib ilita te
ciecit s a se p le c e , cel p u ţ i n p e n t r u m o m en t., T o a te
a c e ste a e x a lta u d e s tu l d e .a d e se o ri - o rg o liu l şi a m b i- :
ţia p a t r i a r h ilo r şi-i în d e m n a u să sfid e z e d esch is pe.
b asiieu . P a t r i a r h u l N ic o la e m e rg e a p în ă ac o lo in c it
scria-: „ D a c ă îm p ă r a tu l p o ru n c e ş te , sub in s p ira ţia
d ia v o lu lu i, c e v a î m p o t r i v a leg ii lu i D u m n e z e u , iii-
reneni n u - i d a t o r e a z ă a s c u lta re * tr e b u ie c o n sid e ra tă
n u lă o p o r u n c ă n e ie ^ i^ g a v e n in d d e la u n o m ncle-
WIHAiî: "
BU OURE
giuit". Patriarhul Ccrularios mergea încă şi mai de.
parte ; el reclama ca pe un d rep t de sacerdoţiu privi,
legiul de a p u r ta r e a şi îm p ăratu l, încălţăminte de
purpură şi de a ară ta astfej că el avea, în domeniul
ecleziastic, o autoritate egală cu aceea pe care basileul
o avea în domeniul p o litic ; şi el spunea: „întrepa­
triarhat şi imperiu nu.eş^ en icio deosebire saiTăproape
■nu este-şi,în ceea c^ pax eşte ,onorurile care li seclâ-
toresc, patriarhul poate p re tin d e : m aî m ult“. Toate
acestea dădeau patriarhului un prestigiu extraordinar,
în sfîrşit, şeful Bisericii bizantine era foarte bogat şi
acesta era un alt mijloc de influenţă ;' el era foarte
respectat în capitală, foarte popular ş î aceasta îl is­
pitea să intervină de multe ori pîria şi în problemele
mari ale politicii.' S-a văzut rolul patriarhului Poly-
euct în revoluţia din 963 ; acela al lui Mihajl Ceru-
larios în revoluţia din 1057 ; şi succesul însuşeai |
acestor revoluţii arăta destul cît putea fi de periculos
patriarhul pentru siguranţa îm păratului şi^pentru
buna ordine a statului şi dovedea ca trebuia tara
discuţie să se ţină adeseori seama de el- t
Pe lîngă patriarh, dezvoltarea monahismului crease
în Biserică o altă forţa de care.^trebuia sa se^ţina
seamă. întreaga societate bizantina avea, pentru că­
lugări, o admiraţie fara margini şi însuşi împăratul
era cel dintîi care nu precupeţea respectul faţa de
aceşti oameni credincioşi, care renunţaseră^ la |ume
pentru a deveni „cetăţeni ai cerului*. Justinian spune
într-una din novelele sale că monahismul este; „nu
numai un lucru sfînt prin faptul că el îndreaptă
fletele către Dumnezeu, şi folositor p rin aceasţa celor
care îl îmbrăţişează, dar şi un lucru necesar sodg
taţii întregi prin sfinţenia moravurilor călugărilor Â
rugăciunile pe care ei \e adresează lui D u m n e z M
şi mai departe: „Daca aceste mîini pure şi aceste
suflete sanctificate se roagă pentru imperiu,/armata
f va fi mai puternică, prosperitatea im periului m ai mare,-
f agricultura şi com erţul m ai în flo rito a re sub buriă-
[ voinţa sigură a lui D um nezeu*. Şi to a tă lum ea gîndeâ
■ ca împăratul. Un bizantin bogat era n iîn d ru să înte-
r meieze şi să înzestreze som ptuos o m în ă s tire ; şi
i aproape toţi bizantinii, chiar cei m ai indiferenţi în
aparenţă, voiau, cînd sim ţeau că se ap ro p ie m oartea,
: sa iiitre într-o m înăstire, să îm brace rasa călugărească
f şi să moara în sfinţenie, spre a-şi asigura astfel
[ mîntuirea veşnică. M înăstirile erau fo a rte num eroase
l în capitală şi în în tre g im periul O' în flo rire asem ănă-
- toare făcuse să ia naştere o m ulţim e de com unităţi.
\ Unele din aceste m înăstiri erau celebre, de exem plu
mînăstirea Studion din C onstantinopol, m înăstirile
| din Olimpia Bitiniei, aceea din în d e p ă rta tu l Sinaia ace-
f lea de la Sfîntul M unte Athos. U nele din aceste m înăs-
, tjri păstrau relicve ilustre sau icoane sfinte şi pele-
î rinii veneau cu grăm ada în anum ite zile să le încon-
L jure cu veneraţia lor şi să aştepte de la ele m in u n i;
şi aceasta era pentru, călugări o altă p osibilitate de
[ influenţă. Alte m înăstiri, ca S tudionul, erau centre
I de activitate intelectuală sau artistică şi aceasta de
[ asemenea mărea^ prestigiul lor--şi era p e n tru ei un m ij-
f ioc de acţiune. M ult mai m u lt dgcîţ clerul mirean,_
1 călugării dirijau conştiinţele şi astfel orientau,^ după |
bunul lor plac, sufletul bizantin. în sfîrşit, îm năstirile
erau foarte bogate şi bogăţiile lor creşteau fără în ­
cetare prin noi donaţii. în rezum at, toate acestea-fă- I
ceau din monahism o fo rţă care deseori intervenea I
în marile probleme^ ale statului. D e m ulte ori calu- ;
gării din C onstantinopol s-au ştrîn s în lungi cortegii .
pentru a-şi prezenta la p a la t doleanţele sau pareriler
j şi nu o cjată aceste m anifestaţii zgom otoase, care fă­
ceau mare .efect asupra populaţiei capitalei, a u 'f o r ­
ţa t voinţa îm păratului. Se cunoaşte rolul pe care l-au
I jUcat călugării în cearta icoanelor şi ce rezistenţă au

61
 opus împăraţilor iconoclaşti. E i-au mers; şi mai de­
parte Ia începutul secolului al IX-Iea, şi, sub influenţa
Studiţilor, au încercat, în acel moraţnit, să elibereze
Biserica de sub autoritatea imperială, într-o lupta
care, în unele privinţe, aminteşte ceea. ce a fost în
occident cearta pentru învestitură.' „Problemele ecle­
ziastice, declara Teodor din Stadion împăratului Leon
al V-dea, sînt de competenţa preoţilor, şi a doctorilor^
împăratului îi aparţine adm inistrarea lucrurilor exte­
rioare. Celor, dintîi le revine dreptul de a lua hotă-
rîri care privesc dogmele şi c re d in ţa ; pemru maies-
tatea-voastră este o datorie, sa le ascultaţi şi să nu
uzurpaţi locul lor.*4 Studiţii declarau de|asemenea:
„Nici o putere n-a fosţ acordata î1n p a r a jj^ ^ u p r a
dogmelor divine^ şi nu •ya.^daimji.
Acestea erau lucruri foarte n o r ; ele ntr-au^ reuşit .săj
triumfe asupra autorităţii imperiale. D ar încercarea'
susţinută de călugăr;i din Siudion, cu un curaj in­
flexibil. arată destul cum călugării? ca^ ri patrianpd,
erau o putere care nu putea fi neglijata, .V |J||
S-a văzut cum, în relaţiile sale cu păun ar hui, impa-
ratul avea aproape totdeauna ultimul cuvin t, cum de
asemenea în raporturile cu monah ismul, guvernul jm-
penal zdrobi marele efort pe care l-au încercat^ călu-
gării spre a elibera Biserica de sub A utoritatea inesă­
ratului. Totuşi,; mînăstirile'. rămîneau o forţs| care
trebuia supravegheată, din: oauza aicmarilor oconoţ^B
sau sociale pe care de aducea. însăşi existenţa Ipi^ cit
şi din cauză agitaţiilor pe care călugării le intre»
neau prea adesea. Atracţia pe: care o exercita mî|iăs«
tir ea asupra multor suflete credincioase avea cal §1
mare intrarea unui mare număr de oameni în mînaş-
tire şi deci lipsa , muncitorilor| din a g ric u ltu ra »
soldaţilor din armată, a contribuabililor cfe impofitc;
pe de altă parte, bogăţia: mereu er-isOmdi a m i m
firilor avea. ca.rezultai,.în afată de sorfiraa dfc uM

62
 Ztte -r— care Ie. era: adeseori acordată — de-a îngri­
jora p e împărat prin puterea pe -care o clădea
im nastirilor şi în acelaşi timp de a ispiti lăcomia. De
aici s-a n ă sc u t o întreaga politică cu privire la pă­
mânturile a p a rţm în d . mînasiarilor. Multă vreme împă­
ra ţii n u au acordat atenţie acestui fapt şi ei înşişi
contribuiseră la mărirea acestei bogăţii. Dar îacer-
Iîncet s-a p ro d u s o reacţie/.împăraţi i ic o n o c la ş ti, în
tim pul c e rtu rilo r p e n tr u icoane, ă§£- închis moi multe
mîn ăstiri şi. au c o n fiscat: averile lo ri ; apoi m secolul
al X -lea au in t e r v e n i t alte măsuri. Nichîfo r Focas= era
un o m credincios. £ el ajutase cu largheţe pe Sfîntnl
lA tan asie s a în te m e ie z e cea mai veche mînăscire de la
A thos şi copleşise mînăstirea cu binefacerile sale. Cu
toate acestea^ c în d ajunse î m p ă r a t , el publică o lege
care interzicea o ric e întemeiere nouă de nsnăstâri,
orice d o n a ţie către mînăstirile d e j a existente, orice
achiziţie d e p ă m în tu r i aparţmînd urmi sărac, de către
călugări. Ş i a c e a s tă m ă s u ra riguroasa dură aproape
uri şfe rt de' secol, p î n ă în ziua a n d Vasile al Il-lea,
în tim p u l m a r ilo r insurecţia feudalei se v ă z u silit, ca
«a aiba sp rijin u l Bisericii,. ;să-i f a c ă largi c o n te s ă .. N o-r
vela d in 988 d e c la ra c ă legea lui N ic M f o r Focas~era
„ la . o rig in ea ră u lu i de care suferea imperiul, pentru
c ă această lege. era. o ofensă nu numai pentru aceste
m m astiri^ credincioase* dar şi pentru Dt^nnezeu în­
suşi" şi î n consecinţă, edictul lui N ic b if o r Focos fu
a b ro g a t. îm p ă r a ţii d in secolul al XXI-lea au avut faţă
de c ă lu g ă ri o politică destul de asemănătoare. Alexe
C o m n en u l a întemeiat mînăstirea din Parmos, cant a
fo st d e stin a tă să servească de model comunităţilor mî-
năstâreşti pentru1 a instaura o disciplină m a i severă,
în su şi Manuel Comnenul îniemeie, pe malul Bosfo^-
ruluiy o minăstiremodel; dar, în loc de a o înzestra
cu dărnicie cu domenii, el se mulţumi sad atribuie
banii necesari pentru întreţinerea- comunităţii, şi puse
63
din nou în vigoare legea lui Nichifor. Dar aceste mă­
suri riguroase se pare că «au avut puţin efect.rîn pi­
torescul său tablou ri vieţii monahale, Eustathe ăn
Tessalonic arată, către sfîrşitul secolului al XII-lea
cît de mult slăbise disciplina mănăstirilor : principala
preocupare a călugărilor era aceea de a se îmbogăţi;
cea mai mare grijă, să-şi exploateze bine pămînturile;
în loc de viaţa pioasă pe care le-o impunea regula,
le pliceau bucuriile lumii, caii, vîriăţoarea, cavalca­
dele strălucite; în sfîrşit, ignoranţa lor era> extrema.
Şi' qmd nu îndurerau sufletele- pioase prin această
•demoralizare, călugării le tulburau prin sterila lor
agitaţie intelectuală. în mînăstirile din Athos luă naş­
tere,. în secolul al XlV-lea, cearta hesioastilor, care
tulbură profund imperiul aproape douăzeci de ani;
şi cam în acelaşi timp, călugării nu ezitau să se ames­
tece în luptele politice şi luau partea lui Ioan Canta-
cuzino împotriva adversarilor lui. Ei n-au fost mai
puţin <înflăcăraţi intervenind atunci cind împărăţii
au încercat să restabilească, în secolul al XlV-lea şi al
XV-lea, unirea cu Roma, şi toate acestea arată destul
de bine că monahismul, ca şi patriarhatul, eraujo pri­
mejdie pe care împăratul trebuia fără încetare, sa o
ia în seamă.
Totuşi, în general, problema religioasă era rezol­
vată în sensul dorit de autoritatea imperiala. Tex­
tele legislative arată foarte bine locul de seamă pe care
îl deţinea împăratul în Biserica şi rolul esenţial
pe care şi-l atribuia. Justinian, după ce declaraşi în
principiu că „buna ordine a Bisericii este sprijinul
imperiului", declară că cea dinţii datorie a prinţului
este „de a păstra neatinsă credinţa creştină curata,
de a apăra de orice tulburare statul'şi prea sfîn#
Biserică apostolică şi catolică", şi crede că „nimic nu
ar putea să placă mai mult lui Dumnezeu decîi M
 unească pe toţi creştinii într^o singură credinţă cu-
Irată". Din aceste reguli s-a inspirat, atîta tim p cît
a durat imperiul, politica îm păraţilor bizantini. Fără
■îndoială, s-au întîlnit cîteoaată patriarhi ambiţioşi
care, în faţa unui îm părat slab, au exercitat o puter-
I nică autoritate; aşa a fost cazul lui Mihail Cerula-
L rios care, în 1054, impunea lui Constantin Monomacul
f ruptura cu Roma şi desfăcea definitiv biserica orien-
f tală de sub ascultarea romană. Şi de asemenea cînd,
»'• în secolul al XlII-lea, Mihail al V lII-lea, la conci-
liul de la Lyon şi după el succesorii săi, la sfîrşitul
i. secolului al XlV-lea şi în prim a jum ătate a secolului
; al XV-lea s-au trudit să restabilească unirea cu papa-
| litatea, patriarhul s-a aflat-în fruntea opoziţiei, şi a
| fost un adversar îngrijorător şi redutabil pentru îm-
• parat, înfrîngînd adeseori pc suveran. T o tu şi în ge-
| neral, în timp ce biserica romana, guvernată de mari
| papi, devenea o putere independentă», Biserica orien-
; tală rămînea supusă ordinelor suveranului. Şi dacă
în istoria acestei Biserici se găsesc pagini glorioase,
r ca opera misionarilor pe care i-a condus aşa de abil
patriarhul Fotie, privind mai adine lucrurile, este in-
, contestabil că ea a rămas, de cele mai multe ori, un
F instrument în serviciul politicii imperiale.
 C a p i t o l u i "Vlţ

PROBLEMA MILWARA

La toate hotarele imperiul avea duşm ani -de temut i

apărarea teritoriului era deci aura din m a rile grip ale
împăraţilor. "Cum a u încercat su v e ra n ii să rezolve
problema militară, mai serioasa decîi o rica ţ^ j şi în cc
măsură au reuşit ?
U n l u c r u in te re s a m a i a le s : s ă a i b ă -o a r m a ta , buni.
„ A rm a ta , s p u n e u n î m p ă r a t , e s te p e n t r u stat ceea
ce este -capu! p e n tr u c o r p . D a c a n u a i m a r e grija i
ea, s a lv a re a în s ă şi a i m p e r i u lu i v a f i co m prom isa".
Şi. în a d e v ă r, a tr ta v re m e ^ c ît a r m a t a a f o s t puternica,
im p e riu l a d u ra t. .- § » .
D in ce e le m e n te -se c o m p u n e a c e a s t ă a iT n a tă ? O rkc
•s-ar f i p u tu t spune, r e c r u t a r e a n a ţ i o n a l ă a e x i s t a t în­
to td e a u n a şi şi-a p ă s t r a t i m p o r t a n ţ a . S o l d a ţ i i pe care
î i fu rn iz e a z ă sin t n u m iţi î n t e x t e l e leg islativ e str&
tiotai, n u p e n tru că sîn t o a m e n i d e o v a l o a r e deosebiţi
c i p e n tr u c ă lu m e a se c o m p la c e a v e d e a în e i pe moş­
te n ito rii v e c h ilo r legiuni r o m a n e . Ş i î n a d e v ă r , o ' no­
v e lă im p e ria la î i n u m eşte c u o e x p r e s ie c a ra c te ris tic i
„ s fin te le legiuni ale s tr a ii o ia i lo r i\ I n c u r s u l s e c o î ^ i
al V il- le a şi p o a le c h ia r d in e p p c a lu i Heraclius,
a p a re u n n o u regim , acela a l .f i e f u r i lo r m ilita r^ (strd-
tioti kai kteseis); c a re se a p lic ă t o t a ş a . d e b i n e w *
ş ilo r im p e riu lu i c a şi im o r e l e m ^ s ţ r â w ^ î o n -

66
I sista an e s e n ţă în concesionarea unui teritoriu cu oondi-
I ţia, p e n tru beneficiar, de a presta serviciul militar |
I şi p e n tru a asigura c o n t i n u i t a t e a acestui serviciu, pă-
m întul c o n c e s io n a t se bucura de unele privilegii! este
inalienabil, a p ă r a t de lege, ereditar, u n u l din f i i p u -
tîn d u -se s u b s titu i t a t ă l u i , daca a c e l a este incapabil de
a face a rm a ta . A c e a s ta instituţie era deplin organizată
în secolul a l X - le a , după cum arată novelele impe­
riale c a re se o c u p ă de aceasta, mai ales novela hii Con­
stan tin al V l I - l e a datată între anii 945 şi 959 şi care,
co d ific ă „ c e e a c e obiceiul-ratificase mai înainte prin-
tr-o lege n e s c ris ă " , şi două novele ale lui Nichifor Fo-
cas. D in a c e s te tex-te le g is la tiv e se vede'care era orga-
| m izarea re g im u lu i. Existau două categorii de pămînturi
care se d e o se b e a u prin armamentul pe care benefi­
c ia ru l tr e b u ia să -l furnizeze : unele, a căror valoare era
d e p a tr u liv r e d e aur, erau concesionate cavalerilor
şi m a r in a r ilo r d in tr e i regiuni : Thema din. Samos, din
M a re a E g e e şi a ciprioţilor, de unde se recruta elita
m a rin e i b i z a n t i n e ; . ş i celelalte, cu o valoare.de două
liv re d e a u r , a c o r d a t e celorlalţi marinari şi probabil
.s o ld a ţilo r d e i n f a n te r ie . De altminteri, se pare că infan­
t e r i a o c u p a p u ţ i n loc în a r m a t ă ; elita ei era formata
d in c a v a le rie şi d e a c e e a adeseori soldaţii silit desem­
n a ţi c u h u m e le d e va vaier i, caballarioi, ea se compunea
d i n d o u a e le m e n te : cavaleria grea a cata'fraetarilor
c u ira s a tă şi foarte bine înarmata şi cavaleria uşoară
<a t r a p e z iţ il o r ,şi în adevăr aceşti cavaleri sînt aceia
•oare a u c îş ti g a t cele mai multe din bătăliile decisive.
A c e s t re g im al fiefurilor militare a durat pînă la sfîr-
ş itu l i m p e r i u l u i ; el s-a completat numai, începînd din
şe o o lu l al Xl-lea printr-o formă nouă de concesiuni,
pronaia> *care, în loc de un teren pe care benefi­
ciarul însuşi îl pune în valoare, i se acordă posesiunea
unei ferme sau a unui sat ai cărui locuitori îi plătesc o
 «arendă; această noua forma de organizare,« care
apare mai ales în secolul al X lII-lea şi al XIV-4ea,
nu mai este rezervată exclusiv soldaţilor, şi, cînd este
vorba de armată, concesiunea se dă mai ales ofiţerilor •
dar mai cu seamă este data marilor proprietari care în
schimb, trebuie să f urnizeze armatei- un oarecare nu­
măr de cavaleri bine echipaţi. Dar, sub o forma sau
alta, acelaşi principiu stă la baza organizaţiei, adică
concesiunea unui fief militar, cu condiţia serviciului
militar. De asemenea, împăraţii au avut toată'grija să
protejeze pe soldaţii care primeau aceste concesiuni.
Aceste (terenuri erau, în adevăr, obiectul multor am­
biţii; marii proprietari vecini se trudeau să le cum­
pere sau să le uzurpe ; fiscul, supunîndu-le impozitu­
lui funciar obişnuit, le făcea cîteodatav greutăţi;
împotriva acestor fapte, împăraţii din secolul al X-lea,
după cum arată novelele lo r, s-au silit să reacţioneze
prin toate «mijloacele ; şi atîta vreme cit ei au. avut la
dispoziţie pamîntul necesar pentru crearea acestor fier
furi, luate în general din domeniul imperial, instituţia
a fost înfloritoare şi a dat rezultatele dorite.. .'
^ Un alt element al armatei bizantine era format din
mercenari. Imperiul bizantin căuta bucuros soldaţi la
popoarele vecine cu monarhia, care ii furnizau fie re­
gimente întregi comandate de şefi din rasa lor, fie un
mare număr de barbari de orice provenienţa, care ve-
. neau. aici să caute servicii. împăratul era m adevar
1 un prinţ, care plătea bine. Solda ofiţerilor din armata
imperiali era extraodinar 'de avantajoasa şi tocmai
bine făcută pentru a ispiti nobilimea săracă \lin Ar­
menia şi Caucazia, pentru a stîrni lăcomia aventu­
rierilor scandinavi sau ruşi. Plata oamenilor era ader
; sea foarte mare. Pe de altă parte, împăratul avea mai
multă încredere în aceşti soldaţi străini, mai puţi#
amestecaţi în afacerile interne ale monarhiei, dedjt în
j ■propui ilui supuşi. L or le d ă d e a deci mai •bucuros ma-
I/ file com andam ente, înaltele demnităţi militare ; le în­
c re d in ţa grija securităţii ’saile personaje. Unul din regi­
mentele : din gardăC heteria, se compunea aproape
exclusiv din străini, ruşi, sc a n d in av i şi kazari. Şi
faimoasa gardă v arangiană, c a re a um plut .toată isto­
ria bizantină cu renum ele is p ră v ilo r sale, s-a recrutat
mai întîi p rin tre ruşi şi a p o i p rin tre normanzii din Is­
landa şi din N o rv eg ia şi d in anglo-saxoni. Astfel, în
toate •epocile, m ercenarii a u constituit p parte foarte
im portantă a arm atei bizan tin e. în v rem ea Iui Justi-
nian se găsesc," unii lîn g ă a lţii, v a n d a li şi goţi, lom­
b a ra ,şi slavi, heruli, gepizi, m a u ri d in A frica ; în
secolul al X -lea a p a r k a z a ri, pecenegi, ruşi, arabi,
■turci, norm anzi din S can d in âv ia şi normanzi din Italia
şi mai ales arm eni. în a rm a ta C o m n e n ilo r se întrlhesc
angtlo-saxoni şi- scandinavi, ita lie n i şi germani, latini
din toate ţările occidentului, fra n c e z i d in Franţa şi
normanzi din Sicilia şi re p re z e n ta n ţii tuturor popoare-.
lor din orient. M ai tîrz iu , P aleologii au întrebuinţat
catalani' şi turci, c o n d o tieri genovezi sau veneţieni,
auxiliari sîrbi sau bu lg ari şi ei formau chiar, în acel
moment, esenţialul a rm a te i bizantine.
C um era o rg an izată această armată ? Ea se compunea
din jdouă- p ă rţi, a rm a ta de linie (tahmata, themata),
forţa fo arte m obilă, d e stin a tă m a rilo r expediţii şi tot­
d e a u n a 'g a ta să se deplaseze într-un punct sau altul
am eninţat, şi tru p ele de frontieră. Aceasta din urmă
era o instituţie d estul de veche : pentru a apăra
limes->.ui, adică regiunile apropiate de frontieră,
R om a crease truţje speciale, limitând. Bizanţul păs­
trase aceleaşi ţr u p e cu destinaţie specială şi le-a numit
akritai>Şi ele beneficiau şi încă mai mult, de regi­
mul fiefurilor m ilitare; pămînturile- care le erau
astfel concesionate erau în adevăr scutite de orice im-
 pozk funciar. A stfel instalaţi ipe posturi fixe pe do­
meniul lor sau în apropierea fro n tie re i,: acri pi erau
organizaţi pentru ap ărarea ra p id ă şi sigură a terito­
riului si ei îşi îndeplineau, cum se v a vedea îndată, ad­
mirabil sarcina. Epopeea b izan tin ă i-a glorificat po­
vestind isprăvile lui -Dighenis Acritre şi Manuel
Oomnenul ; în secolul al X ll- lc a încă, ?oricine era
raîndru să fie num it ^ un nou a c rit".
O rg a n iz a re a d e fe n s iv ă a fro n tierei se .schimbase do
•ahfeil m u lt d in scco lu j al V l-Iea. O dinioară^ R om a se
m u lţu m is e şa c o n s tru ia s c ă în lungul limes-ului o sin­
g u ră serie d e lo c u r i î n t ă r i t e . o c u p a te d e garnizoana
p u tern ice^ S istem u l a p ă r ă r ii b izantine a fost cu totul
d ife rit, şi Tratatul despre edificii al lui Procop'iuş arată
fo a r te c la r c u m e ra o g a n i/.a t î n v r e m e a - 1ui Justinian.
î n 'loc d c o - s in g u ră - ii in i e - d e fo rtă reţe , d e - a , lungul
fro n tie re i, se a fla u d o u ă sa u t r e i lio ii - d e bastioane
■paralele cu ccl d im ii, şi P m c o .p iu a explicaţi foarte
b in e c ă ro r n e c e sită ţi n o i ră s p u n d e a u . „V oind sa apere
fro n tie ra D u n ă rii, J u s tin ia n a zid it d e - a lungul iw-
; viului numeroase fo r tă re ţe ,, a i n s ta l a t p o stim , pentru
a îm p ie d ic a p e ’ b a r b a r i,s a în c e rc e
c o n stru ire a acestor lu c ră ri, c u rio sc în d u r a g t li ta t c a spe­
ra n ţe lo r om eneşti, el se g în d i ci;, d a c a a u şn w n ij^ re u -
şeau s ă ,tre a c ă acest o b sta c o l, a r g ă si p o p u laţii absolut
f ă r ă a p ă ra re şi a r p u te a u şo r sa le i a rn sclavie şi sa le
jefu iasc ă p ro p rie tă ţile . E l n u se m u l ţu m i d eci să
asigure a p ă ra re a g en erală p rin f o r tă r e ţe le d e "pe. fluviu,
c i în m u lţi {(irtificaţiile în u ia te re g iu n ile d e cîmpîe, in
aşa fe l in c ît fiecare p ro p rie ta te a g ric o la se- g ă s e a tra n s­
fo rm a ta în tr-^ ceiă ţu ie sau v ecin a c u u n p o s t fo rţa i
fic a t." Si p rin aceasta, d e c la ră isto ricii!, J u s tin i a n „a
salvat în a d e v ă rm o n a rh ia " .
Bizanţul n -a părăsit niciodată. această o rg an iz are a
apărării militare. Partea asiatică a im periului e r a ’aco-

70
 ponta do cetăţi; ea şi peninsula B alcanica : în sec©--
iull al X l-lca, în Asia, „peste to t erau fo rtăreţe* . A pă­
rarea acestor, graniţe m ilitare e ra în c re d in ţa tă acriţilor
oare, stabiliţi ou fam iliile p e aceste păm ânturi con­
cesionate lor, aveau ca.m isiune supravegherea duşm a­
nului, respingerea jn v a z iilo r, a p ă ra re a terito riu lu i, p u r-
itarea războiului în acelaşi tim p defensiv şi ofensiv.
Un curios tr a ta t de tactică d in secolul al X 4 e a n e-a
descris,. în trăsături p ito re şti şi vii, ce e ra lu p ta n eîn ­
cetată c a r e ;se ducea în aceste p ro v in c ii d e fro n tie ră , ^
în munţii T aurus sau la m a rg in ile G ap ad o ciei, sub
perpetua am eninţare a invaziei arab e. E ra un război
savant şi greu, în care, cu fo rţe slabe, treb u ia să
opreşti un,.duşman în tre p rin z ă to r : ră z b o i, d e su rp riză
şi de 'Ciirse^, de recunoaşteri în d ră z n e ţe şi d e lo v itu ri
cutezătoare, în oare făcea m in u n i c a v a le ria uşoară
a trapeziţilor. T o a tă fro n tiera era p ă z ită d e o reţea
sţrînsă de m ka postu ri d e observaţie, legate p rin tr-u n
sistem de semnale cje cartieru l g e n e r a l; în d a tă ce. e ra
anunţată o m işcare a in a m ic u lu i,/e ra u la n sate recu­
noaşteri d e cavalerie în «toate d irecţiile şi, în d ă ră tu l
acestei perdele,, se efectu a m o b iliza re a v in fa n te ria
ocupa defileurile, p o p u la ţia d in cîm p ie se rev ărsa
spre fo rtăreţe, a rm a ta se co ncentra. î n instrucţiile
date, nimic n u e lă sat la întînyplare. M ă su ri p e n tru
concentrarea tru p elo r, in d ic aţii a s u p ra serviciului de
inform aţii şi de ap ro v izio n are, curse şi spionaj, tac­
tica' atacu rilo r de noap te, to tu l este p re v ă z u t şi re­
glat cu m inuţiozitate. în acelaşi tim p , ra id u ri în d ră z ­
neţe p ătru n d e au p e te rito riu l inam ic spre a face o
diversiune ; «şi în acest tim p , s tra te g u l b iz an tin , iuînd
contact cu adversarul, în c e p e a J u p ta , în general p rin -
tr-o lo v itu ră ra p id ă şi n ea şte p tată, cu u n am estec de
b fav u ră şi de şiretenie. Război, asp ru , în c a re ca v a ^
leria juca ro lu l p rin cip al, în care treb u ia să fii veşnic

71
treaz pentru a nu fi surprins şi în care, adeseori cu
forţe puţin numeroase, trebuia ţinut în frîu un duş­
man cu mult superior ; răz b o i'p lin de aventuri bru­
tale şi cavalereşti, în care se oţeleau m inunat sufletele
celor care luau parte la ele.' Şi în amintirea acestor
isprăvi, în epopeea lui Dighenis A kritiş poetul a putut
numi pe eroul său „modelul 'celo r viteji, gloria gre­
cilor, pacificatorul Rom âniei". Ceea ce trebuie sa no­
tăm de asemenea, este caracterul religios al acestui
război: soldaţii nu se bat num ai pentru apărarea
teritoriului şi pentru' îm părat, dar, după cum spune
tratatul de tactică; „pentru to ată comunitatea creş­
tină", şi dacă cîştigă victoria, este „prin mila luiHris-
tos“. Este interesant de rem arcat aici ceea.ce a -adău­
gat Bizanţul creştin tradiţiei romane păstrate ^carac­
terul de adevărată cruciadă d a t acestui război, şi de
asemenea ■un sentiment patriotic ; cuvm tul. patrie
apare în adevăr •din: secolul al X -lea in textele bizan­
tine. H
Dar, cu toată măreţia sarcinii pe care ^o avea de
îndeplinit armata bizantină, n-ar trebui sa se ejcage^
re^e de loc importanţa numerica şi^ nu trebuie sa ere-;
dem literă cu litera indicaţiile scriitorilor arabi care,1
în secolul âl X-l^a, evaluau la ■100.000 sau 150,000,
de oameni armatele îm păraţilor bizantini. în realitate,
în secolul al X-lea* armata din Asia, care era desigur
cea măi Bună"forţă a imperiului, num ăra cam 70.000:,
de oameni.; dacă se adaugă cei 24.000 de oameni diii
garda imperială şi trupele din peninsula Balcanică, se
ajunge la uri total aproximativ de 140.000 de oameni]
cel m u lt; şi se , vede bine din alte izvoare cum, {n
secolul al Vl-lea, ca şi în al XH-leă, cu -a rm a te de
30.000 pînă la 50.000.de oameni se fac cele mai m a r|
expediţii şi că un corp de arm ată'de 5 000 pîriă la
6.000 * soldaţi pare o forţă importantă.' D ar aceastl
 armată este instruita adm irabil. T ratatele de tactică,
ce ne-au fost păstrate şi care se înşiră din secolul al
Vl-lea pînă în al X l-lea, sub numele îm păraţilor
Mauriciu, Leon al V l-lea, N ichifor Focas sau Vasile
al II-lea, ne arată, cu detalii pitoreşti, toate exerci­
ţiile pe care trebuiau să le facă trupele şi cum se
forma astfel o arm ată experim entată în meşteşugul
armelor, capabilă să suporte toate încercările, toate
oboselile, toate lip su rile; şi perfecţionarea care se
aduce mereu acestor metode de lu p tă îi asigură, de
cele mai multe ori, o supremaţie incontestabilă faţă
de adversarii săi. C avaleria, d upă cum s-a v ăzu t, care
este în Bizanţ, ca în to t E vul M ediu, arm a ta nobilă,
ţine'locul im portant în o ştire ; pe de altă p arte , Bi­
zanţul pune în serviciul său un puternic ansam blu de
maşini de război, pe care le păstrează la G onstanti-
nopol Muzeul M angan. D e aceea, această, arm ată,
dusă pe atîtea cîmpuri de luptă, a cîştigat succese
strălucite timp de m ulte secole : ea a v ăzu t, în seco­
lul al Vl-lea, regatele vandalilor şi ostxogoţilor stri­
vite, în secolul al V H -lea puterea im periului persan
nimicită, în secolul al V ÎII-le a av în tu l Islam ului
oprit, în secolul al X -lea prestigiul B izanţului resta­
bilit în Asia şi înecat în sînige marele sta t bulgar năs­
cut în B alcan i; şi iarăşi, în secolul al X H -lea, a reu­
şit să ţină în frâu pe norm anzi, pe unguri şi pe t u r c i;
şi astfel, tim p de mai m ult de şase sute de ani, ea a
adus monarhiei servicii strălucite şi a îm podobit d ra­
pelele sale cu o aureolă de glorie. în sfârşit, alături
de calităţile sale de vitejie şi av în t m inunat, aceasta
armată a avut marele noroc de a găsi de m ulte ori
generali de înaltă valoare, care s-o conducă : în seeo^
Iul al V l-lea Belizarie sau N arses, în secolul al V II-lea
Heraclius, în al V ÎII-le a Leon al III-le a şi C onstan­
tin al V-lea, în secolul al X -lea acel Ioan Gurgen,

73

■ fe b
despre care autorii spun ca a fost „ u n a lt Traian ^
alt Behzarie", şi generalii din Fam ilia Focas care
tim p de trei generaţii a.u d u s la victorie anm atele impel
râului; sînt încă m arii îm p ă raţi din d in a s tia Mace­
doneană, N ich ilo r Focas, J o a n Tzimisces, Vasile al
11-lea; şi în secolul al X il- ie a cei dm fa m ilia Corn-
nenilor, mai ales M anuel, care, p rin vitejia sa aprinsa
de paladin, a fost- m ultă v rem e-id o lu l soldaţilor. în
Bizanţ a -ramas m u lta vrem e vie am intirea acestor
mari conducători, şi, de m ulte ori, în .crizele grave,
poporul făcea apel la ei, rugind u -i sa iasă din mor-
mîntj pentru a-i d u c e în c ă o d a tă pe soldaţi la vic­
torie.. Şi toate acestea ara ta destul de bine cît ar fi
de nedrept şi de pueril să vorbim d e, decăderea neîn­
treruptă a im periului bizantin.
F ă r ă în d o ia lă , a c e a s tă a r i n a t ă a v e a -g ra v e ^ lipsuri.
Pe lin g ă . soldaţi excelenţi, recru tarea naţională-fur­
niza adeseori o a m e n i d e calitate fo arte m e d io c ră şi de
aceea îm p ă ra ţii îţilocursera adeseori prin ţr-un impo­
zit serviciul m ilitar cerut supuşilor imperiului. -Pe de
altă paite, această arm ata avea defectele p e care le
are totdeauna o arm ată de m e r c e n a ri : e a c,a adeseori
nedi&ciplinată, foarte preocupata de probleme- care;
prive.au -solda şi, în acest caz, gata Ia |§ |
dezertare/; ea. n u -şi. făcea, to td e au n a scrupti|£.pin a
jefui pe locuitorii im periului ,în tim p ce luptar-m po-,
triva duşmanilor lui şi din aceasta cauză era adeseori, 1
pentru generalul care 6 com anda şi ch iar pentro-fov-
p ă ra i, cauza unor grave încurcături. A ceasta armată
se amesteca de multe ori în problemei*; interne "ale
monarhia şi, foarte legată de m arii seniori feudali
care ocupau demnităţi înalte, ea era g a ta să-f susţină
în toate încerdLrile de revoluţie. D a r, pe de -ţltă
parte, era. un admirabil instrument de război c ş r e " r
permis împăraţilor bham in i nu numai să a p e i 'im - 1
74
 - periul, d a r să-î şi mărească întinderea şi. Să cîştige suc-
. cese strălucite. Aşa incit, suveranii aveau, pentru sol­
daţii lor, o d e o se b ită grijă. Novelele din secolul al
~X-lea sîn t semnificative în această privinţă. Ele re­
com anda, d a c a îm păratul vrea ca ei să meargă }>cu
sufletul vesel, cu in im a arzătoare şi împăcata, să-şi
rişte v ia ţa p e n tr u sfinţii noştri îm păraţi", dacă vrea
„să le m ă re a sc ă curajul şi să le dea îndrăzneala de
a în cerca im p o s ib ilu l" , să nu cruţe soldaţilor nici
gratific a ţii le, n ic i p riv ile g iile . îm păratul e preocupat
p în ă a n u m a i p u te a dormi, să evite ^soldaţilor orice
tra ta m e n t n ed e m n şi orice atingere de p ă m în tu r ile lor.
„T rebuie c a ei sa se bucure de to ata consideraţia care
li se d ato re şie , să n u se perm ită ca ei, care-şi expun
v ia ţa p e n tr u iu intuirea sfinţilor îm păraţi şi pentru
lib e rtate a c re ş tin ilo r, să fie dispreţuiţi, tra taţi rau de
josnicii s tr în g ă to r i de impozite care nil aduc statului
nici^ u n se rv ic iu " . Soldatul nu trebuie sa fie judecat
d ecit d e şefii săi. N u este admisibil să se poată vedea
„ în lă n ţu iţi c a nişte sclavi şi bătuţi cu vergile,^oameni
care sin-t a p ă r ă to r ii şi, cu ajutorul Iui Dumnezeu, mîn-
tin to rii creştinătăţii şi care ca să spunem aşa, m or in
fiecare zi pentru sfinţii îm păraţi". Soldatul trebuie să
fie vesel, mulţumit, en tu ziast; el va fi atunci ţnai
v ite az , j n a i îndrăzneţ şi neînvins ; astfel, nu numai
ca îm p ă r a tu l va apăra imperiul, dar va supune toate
te rito riile duşmanilor săi. Se vede de aici ce impor­
ta n ţă avea soldatul în societatea bizantină şi cîţ era
de superior elementului civil „prin privilegiile care îi
e ra u acordate, ca şi prin consideraţia de care se bu­
c u ra ; şi se înţelege de ce N ichifor Focas a cerut
patriarhului ca Biserica să onoreze ca pe nişte martiri
pe razboinicii care muriseră cu credinţă batîndu-se
îm potriva necredincioşilor.
Astfel îm păraţii bizantini încercaseră să rezolve
problem a m ilitară şi adeseori au reuşit. De ce, totuşi.
im perial a fost p o a te m ai ră s p u n z ă to a r e decît armata
însăşi. în c ă d in secolul a l V l- le a , m a rile p lan u ri ale
lui Ju sţin ia n , ră z b o a ie le lu n g i d in A fric a şi Italia,
epuizaseră a rm a ta b iz a n tin ă , şi p o litic a d e subvenţii
d ă ru ite, cu la rg h e ţe , n ă v ă lito r ilo r b a rb a ri,- j
Ju sţin ian a p ra c tic a t-o m e re u s p re sfîrşitu l
lui, a a v u t d re p t r e z u lta t n e g lija re a t o t m ai
in stitu ţiilo r m ilita re , a şa în e ît, c în d J u s ţin ia n muri,
a rm a ta .b iz a n tin ă , d u p ă m ă r t u r i a u n u i t e x t oficial, era
a p ro ap e n i m i c i i t-t« \ > x- S m n ÎM tii
verariii-din dir
gresiv, să o r(
secolul al X I-'
V asile al Il-le
neîncrederea f
care-i siisţinea
ţiile m ilita re a
către .jum ătate
n ă v ăliră în A
fost în frîn ţi
aceasta a fost
care pierdea a
regiunea care-
cei m ai buni i
narhiei. F ă ră
a u reuşit să
p o a tă căpăta
tu ită , to t cee«
lu ară C onst;
g raţie şi fărî;
h a il al V I I I
G onstantinop
totuşi el n -a
 ale evenim entului d in 1204. Şi în c e p în d cu sfîrşitu l
secolului al X lI I - le a în c e p u d e c a d e n ţa c re sc în d ă şî
n eîn treru p tă a to t c e e a ce o d in io a r ă fă c u se m ă re ţia
m ilitară a B izanţului": sc ă d e re a t o t m a i m a re a efe c­
tivelor, im p eriu l p ie rz â n d succesiv, î n A sia m a i în tîi,
apoi în E u ro p a , te rito riile c a re o d in io a r ă îi f u rn iz a u
soldaţi ,* scăd erea c re o în d a a v a lo rii tr u p e lo r , d e cele
mai m ulte o ri m a i d isp u se s ă o ia la f u g ă , d e c ît să
se lupte ; locul t o t m a i m a re al m e rc e n a rilo r în a r m a ­
te le P a l e o l o g i l o r , lip s a d e d is c ip lin ă p r e a f re c v e n tă şi
mulţi străin i în se rv ic iu l B iz a n ţu lu i ; şi în sfîrş it,
a c e s te i a rm a te m ic ă la n u m ă r , d e v a lo a r e m e d io c ră ,
nedisciplinată, i-a lip s it, cu r a r e e x c e p ţii, g e n e ra li ca­
pabili de a se im pune^ o a m e n ilo r p r in p re s tig iu l şi
talentul lor. A stfe l, p e m ă s u ră ce d in to a te p ă r ţile
prim ejdia se a p r o p ia d e C o n s ta n tm o p o l, p r in c u c e ri­
rile sîrb ilo r în p e n in s u la B a lc a n ic ă ^ p r in in tr a r e a în
scenă a tu rc ilo r o sm a n lîi, c a re , s tă p în i ai în tr e g ii A n a -
ţolii, treceau m E u r o p a în c ă d e la m ijlo c u l se co lu lu i
a Y~lca, im p e riu l b iz a n tin n u se m a i c o m p u n e a
decît d in te rito rii îm p r ă ş tia te , s e p a r a te u n e le d e a lte le ;
a d m irab ila o r g a n iz a re a a p ă r ă r ii f r o n tie r e lo r d is p ă ­
ruse ae m u lt ; n u m a i r ă m în e a u d e c ît c îte v a o ra şe
în tă rite , iz o la te , c a re s-a u a p ă r a t m a i „-mult sa u m a i
p u ţin tim p , fie c a re p e so c o te a la sa, şi, p e la în c e p u tu l
secolului a l X V -ie a , C o n s ta n tin o p o lu l, îm p r e u n ă cu
te rito riile v ec in e , e r a t o t im p e riu l, şi este u n f a p t ca­
ra c te ristic c a re d e z v ă lu ie s lă b ic iu n e a a r m a te i b iz a n ­
tine, că în tim p u l c riz e i su p re m e d in 1 4 5 3 , m a i ales
m e rc en a rii s tr ă in i l- a u a j u ta t p e u ltim u l îm p ă r a t b ir
z a n tin în e ro ic a sa re z is te n ţă îm p o t r i v a fo rm id a b ilu lu i
a s a lt a l m u s u lm a n ilo r. |
A s tfe l, tim p d e secole, îm p ă r a ţii b iz a n tin i a u re ­
z o lv a t p r o b le m a m ilita ră , c r e in d a d m ir a b ilu l in s tru ­
m e n t d e ră z b o i c a re a s ig u ra a p ă r a r e a m o n a rh ie i şi-i
a j u ta să% în tr e p r in d ă c u c e riri d e s tin a te s-o m ărească.

77
Atîta vreme c$t aceasta armata a rămas intactă, atîta
■vreme cat a existat, reţeaua de forţare^ care asigura
apărarea frontierei, Bizanţul a fost o mare putere timp
tfe mai multe secole, asupra căre& nici- unul din ad­
versarii săi n-au putut face nimic. Dar în ziua cind n-a
mai existat armată, a fost sfîrşitul m onarhiei şi atunci
cînd a căzut, în 1453, ea era moarta db aproape un
secol, moarta din cauza dispariţiei puterii, sale mili­
tare, ca şi din cauza decăderii finanţelor,-aşa cum se
va vedea.
 C a p i.to I u l VI I I

PROBtEMA ADMINISTRATIVA

Rambaud a d e fin it fo a rte j tis t im p e r iu l bizantinei

„o creaţie cu totul a rtific ia lă , g u v e rn în d douăzeci de
naţionalităţi d ife rite şi r e u n in d u -le î n a c e a s tă f o r -
mulă : un singur stă p în , o sin g u ră c r e d i n ţ ă - . P e n t r u
a da acestei creaţii a rtific ia le u n ita te a şi Forţa care-r-
lipseau, 6 buna a d m in istra ţie e ra uri lu c ru indîspensa- -
bil. Problema a d m in is tra tiv ă lu ă d e ci loc în prim ul1'
rînd- primire p re o c u p ă rile îm p ă r a ţilo r bizantini. A crea"
o administraţie p u te rn ic ă , a fix a cu precizie datoriile
funcţionarilor, a d e fin i e x a c t m isiu n e a pe care o
aveau de în d e p lin it, acestea au fo s t m ă rile preocupări
ale guvernului i m p e r i a l ; tre b u ie să vedem Cum şi îa
ce măsura a re u şit să le re aliz e ze .
C înd C o n s ta n tin m u tă la Constantiniopol capitala
monarhiei., in stitu ţiile imperiului roman ramaseră aşa
cum erau odin io ară^ Constituţiile lui Diocleţian şi
Constantin a u ^ fo st- baza guvernării orientului ca şi
a occidentului; şi, în afara de unele puncte a su p ra T
cărora vom reveni îndată, a c e a stă stare de lucruri a
durat pîn ă l a începutul secolului al VTIvlea. Cînd, în
secolul Vl-lea, Justinian a recucerit A fricasilta -
îia, cea -dintîi grijă-^alui ajfo&cie^a restabili mstmi- ,
ţjjjg rom ane, „aşa cum le. cunoscuseră' odinioară aceste.
provincii^. şl in ac^Iaşi-^spirit în. cele două importante
79
ordonanţe din aprilie 535 Justinian s-a străduit
definească ce aştepta d e la funcţionarii săi, adică să
strîngă, cu exactitate, impozitele, d ar fără să facă
pe supuşi să sufere violenţe sau jigniri inutile, şi, să se
abţină mai ales de a fu ra şi mai m ult încă de a se
lăsa corupţi, într-un cuvînt, pentru a relua expresia
care revine fără încetare în novelele imperiale, sa
practice o politică „de m îini curate". Aceasta-e o re­
gulă pe care, cu cîteva secole m ai tîrziu," Vasile I o
impunea în aceiaşi term eni agenţilor administraţiei
imperiale. Totuşi, sub dom nia lui Heraclius si a suc­
cesorilor săi, o schimbare. a d îi^ ^ ş^a^inttiidus^jn nrgfc.
nizarea administrativă^; ra ţiuni d e: politica interna^
nevoia de apărare în afară, evoluţia crescindă a ori-
..entului spre elenism, au determ in a t scliim baji^^ppţ;
tante. D ar, după aceasta, ca şi înainte, aceasta admb
mstraţie bizantină a p ăstrat cîteva/din trăsăturile sale
esenţiale : a fost o . adm inistraţie bine aleasă, prega-
. tiia cu grijă pentru sarcina sa, o. adminiştraţie puter^
nic_ centralizatăv depinzînd_ cu totul de ^utontatea
Imperiala, ţinută strîns în ■mîini, bnie supravegheata,
în sfîrşit,. o administraţie conştienta de datonîle
şi mai ales de misiunea pe care o avea de îndeplinita
Şi . astfel a rămas sau a răm as aproape aşa, pina la
sfîrşit ui imperiului bizantin.
Palatul Sacru era centrul vieţii politice şi adminis­
trative a monarhiei, totul depindea de îm părat, jus-^
tiţia, finanţele, adm inistraţia; totul era ordonat de
voinţa supremă. Constantin mutase la Constantinopol,-;
o dată cu curtea, şi S en atu l; acest Senat trebuia să
joace un rol'considerabil încă, în secolul al V-lea şi
la începutul celui de al Vl-lea, mai ales în alegerea
împăratului. Totuşi, acest Senat se deosebea din ce
în ce mai mult de vechiul Senat roman ; din ce în ce
el semana mai mult cu QonsistoriMtn. principiSy adică
era ;o adunare puţin numeroasă,\ compusa din înalţi
80
 funcţionari şi p r in u rm a re ab so lu t supusă voinţei su­
veranului. P u ţin c îte p u ţin im p o r ta n ţa lu i scăzu şi
mai m u lt ; p rin d o u ă n o v ele, L eo n al V l-le a îi luă
dreptul de a ex a m in a p ro b lem ele şi d e a nu m i pe
fu n cţio n ari şi de asem enea d e a in te rv e n i în consti­
tuirea legilor. Şi d a c ă , u n eo ri, în m om en te d e criză,
în cazuri d e v a c a n ţă a tr o n u lu i sau c în d îm p ă ra tu l
era m inor, S en atu l -b iz a n tin ” p a r e a-şi fi reg ăsit ceva
din im p o rta n ţa d e o d in io a ră , acestea n u sîn t decît
evenim ente cu to tu l ex c e p ţio n a le . Cu~~toate acestea,
pe lîngă se n at e x ista to td e a u n a , c a . şi în im p e riu l ro ­
m an, o n o bilim e se n a to ria lă , ai c ă re i m e m b ri, sy n k le -
tikoiy ţin eau în so c ietate a b iz a n tin ă u n lo c a n a lo g cu
acela p e care îl av e au clarissim i-i în vech iu l im periu
rom an. în B iz a n ţ, a c ea stă n o b ilim e se n a to ria lă e ra
îm p ă rţită ie ra rh ic în o p tsp re z e c e clase, fie c a re cores-
p u n z in d u n ei d e m n ită ţi. C ele m a i în a lte d in aceste
d em n ităţi e ra u cele d e m a g istro s, d e p ro c o n su l, d e p a ­
triciu, d e p r o to s p ă ta r etc. şi fie c ă ru ia d in aceste titlu ri
ii co resp u n d eau însem ne (brabeid), p e c a re îm p ă ra tu l
le o ferea în m o m e n tu l c în d a trib u ia u n u i p erso n a j de
la cu rte in tr a re a în n o b le ţe a se n a to ria lă . P ersonajele
in v e stite cu cele m ă i în a lte d e m n ită ţi fo rm a u , în a c ea stă
n obilim e, o e lită care se n u m e a a rh o n te ste s synklethoU ,
şi. în o rg a n iz a ţia a d m in is tra ţie i im p e ria le , acea stă no­
bilim e s e n a to ria lă o c u p a u n lo c im p o r ta n t. 'F iecare din
cele o p tsp re z e c e d e m n ită ţi a le .n o b ilim ii se n ato ria le ca­
lific au p e titu la r i p e n tru u n a n u m it ro l a d m in istra tiv ,
cu d eo seb ire p e n tru a o c u p a u n a d in cele şaizeci de
fu n c ţiu n i m a ri r e z e rv a te m a rilo r şefi ai a d m in istra ţie i
civ ile sau m ilita re . C h ia r d e ac u m tre b u ie să facem
aici d o u ă o b se rv a ţii. îm p ă ra tu l, este a c e la ca re, p r in tr-u n
a c t a l său d e voinţa^ fac e să in tre îh n o b le ţe a senato­
r ia lă sa u să a v a n se ze p e u n p e rso n a j d e la o d em n ita te
la a l ta m a i în a ltă ; t o t îm p ă r a tu l este acela care, p rin
d e c re t (d ia lo g o n ) n u m eşte în cele şaizeci d e fu n cţii

81
înalte laie adm inistraţiei j în felul acesta, toate acesta
personaje au un interes incontestabil să serv ească bine,
pentru a merita o înaintare în nobilimea senatoriali
sau o numire într-im în alt post administrativ şi una
din consecinţele acestui sistem este că, în limba admT
nistraţiei bizantine orice înalt funcţionar bizantin este
desemnat prin doua numiri, una nvarcînd rangul sau
în nobilime, cealaltă funcţia cu care este însărcinat:
de exemplu, com andant şi şeful scolei*, patrician şi
strateg, protospătar şi şef al biroului de reclamaţii
(epiton aec&ori). Pe de altă parte, trebuie sa remar­
cam că în aceasta organizaţie adm inistrativă funcţio-'
narii din domeniul m ilitar sînt puşi înaintea celor
•civili 4 şeful scolei, com andantul şef al -armatei este
în rîndul al cincilea pe lista înalţilor funoţiemari, stra­
tegii, în acelaşi timp guvernatori de provincii şi co­
mandanţi de corpuri "de arm ata, trec înaintea miniş­
trilor şi cel mai însemnat dintre ei, strategul Anato­
miei, este al patrulea pe lista funcţiilor înalte; şi
invers, foarte înaltul personaj care este prefectul' ora­
şului şi care este cel dintîi printre marii funcţionari
civili, nu figurează decît în al 18-lea rang pe^ lista
celor şaizeci de funcţii; înalte, în tim p ce sacellanul
nu este decît în al 32-lea, logofătul dromului ui-al
37-lea şi amin doi sînt miniştri. în sfîrşit trebuie sa
notăm că pe lîngă membrii nobilimii senatoriale^ în­
trebuinţaţi în funcţii administrative, m ulţi nu a.u de-
cît titlul lor de nobleţe senatorială (sînt numiţi Ittai
apratoi) şi furnizează astfel îm păratului elemente
preţioase pentru recrutarea eventuală în adminis­
traţie.
In capitala, -in jurul suveranului, guvernarea cen-.-
trală era încredinţată' şefilor marilor servicii, minis-
taior, daca se poate spune, care, de sus, dirijau ad-]
'S c b o le ţi Au n u l din c o rp u r ile g ă r ^ i i m p e n a W • s -F ,iI A I
venit mai tirziu comandantul armatei. ’ sau-« ac-
 m in istra ţîa şi transm iteau în to a ta m onarhia v o in ţa
îm p ă ra tu lu i. Aceşti m iniştri, cu toţii răspunzători îna-
J in tea îm p ă r a tu lu i, erau puţin numeroşi sub im periul
f, rom an şi p r i n urm are aveau, atribuţii foartfe întinse.
Puţin c îte p u ţ in , în epoca bizantină, num ărul lor se
| m a r i ; şi cu t o a t e c ă â u răm as mereu răspunzători îh
[ fa ţa îm p ă r a t u l u i, com petenţa lo r - a f-ost m ai puţin
întinsă. D e la î n c e p u t u l o co lu lu i al V I I-lea, numele
care d e se m n a u a c e s te p 'e r s o n a je se schim baseră în mare
p a rte , şi su b i n f l u e n ţ a crescîndă a elenism ului, num i­
rile greceşti î n lb c u is e r ă <aprpape peste to t titlu rile la­
tine care e x is ta u î n c ă . în vrem ea lui Ju stinian ; numai-
Yq^Hiiestorul, m in i s t r u l justiţiei, îşi păstrase num ele de
Io d i n io a r ă .jjD a r p r e f e c t u l oraşului se num ea acum
e/torc;- i a r ' rationales deveniseră logofeţi ; şi foarte
m altul p e r s o n a j c a r e e r a p refectul p retori ului dispă-
rusevxu t o tu l în 6 8 0 . ,M arii .şefLâi adm inistraţiei bi­
z an tin e e ra u d e c i p e r s o n a j e l e urm ătoare : cei p a tru ,
r°8°klj^ lo g o f ă tu l drom ului care, în să rc in a t m a i în tîi
eu serv iciu l c o m u n i c a ţ ii l o r , devenise î n c e t - î n c e t m i-,
n \strul_ i n te r n e lo r şi a l poliţiei, secretatul de sta t la
Ia faceri le e x te r n e care • va deveni, spre sfîrşitul secolu-.
cu titlu l de mare logofăt, un adevărat
prim-minisţru ; alături de el, logofătul tezaurului pu-
\blic(ton genikon), conducea finanţele ; lo g o fă tu l m i-
\litar (ton stratiotikon) era m arele vistiernic al arm a­
te i; /ogo/ătn/ turm elor (to n aghelon) adm inistra
hergheliile şi domeniile^ A lte în a lte sarcini ale adm i-
nistrâţief financiare erau încredinţate chartular-ului
Isăkeliofi-ului, care se ocupa de p atrim oniul şi de ave­
rea particulara a îm păratului, eidikos-ului, care adm i­
nistra m anufacturile .şi arsenalele şi mai ales p rea
înaltului personaj care era sacellăr-ul care, în afară
de funcţiile financiare, exercita controlul asupra tu tu ­
ror^birourilor adm inistraţiei centrale şi asupra 'acti-.;
pilăţii \of£ Şeful scolii, sau marele; şef, era şeful su-

83
prem al arm a tei; m arele drongar, ministrul marinei,
în sfîrşit, e p a r c u l avea sarcina grea d e ' a administra
cap itala; el supraveghea corporaţiile,, facţiile circului
( d e m e s ) , poliţia ; el avea, în sfîrşit, grijă d e alimenta­
ţia C oristantinopolului; şi toate acestea îi dădeau un
loc cu deosebire im p o rtan t în adm inistraţia bizantina.
De fiecare din aceşti m iniştri depindeau birouri!
secreta sau logothesia, al căror personal era foarte
numeros. Această birocraţie, sa v an t organizată, la
Roma ca şi în Bizanţ, a asigurat în realitate guverna­
rea puternică şi coeziunea desciplinată a monarhiei;
această mulţime de sehretikoi obscuri, studiind deta­
liile afacerilor, pregătind decizii, transm iţînd peste
tot voinţa supremă, a fost in tr-ad ev ăr resortul şi
arm ătura robustă care a susţinut imperiul bizantin.
Dedesubtul m arilor şefi de serviciu care c o n d u c e a #
de la Constantinopol, mersul adm inistraţiei imperiale,
administraţia provinciilor fusese com plet transfor­
mată în secolul al V JI-lea,'su b dom nia lui Heraclius
şi a succesorilor săi. încă din secolul al V I-lea, Jus-
t in ian. crezuse necesar să suprime, in unele ^provincii
orientale ale imperiului separarea tradiţională a auto­
rităţii; civile de autoritatea m ilitară.şi, pentru a men­
ţine mai bine ordinea, să unească cele două puteri tn
mîinile aceluiaşi personaj. C eva mai tirziu, 4 a jfirşi-
tul şccolului al V l-lea, nevoia de a asigura apărarea
în afară a adus o transform are asem anatoare in exar-
hatele din Africa şi Italia, subordonînd. pe reprezen­
tanţii autorităţii civile şefului m ilitar care era exarhjM
Acest fapt anunţa marea reform ă care avea să se sa-
vîrşească în secolul al V ll-lea şi care se numeşte; Re*
girmil. themclor. Războiul lung îm p o triv a perşilor,
apoi invazia arabă şi, la sfîrşitul secolului al V ll-le a,
invazia bulgară, a u . silit pe Heraclius şi pe ţirmaşii
săi sa ia şi. în orient măsuri, de apărare m ilitară ase?
mănătoare cu cele care fuseseră luate în occident. Pu?

84
 terile civile şi m ilita r e au fost deci reunite în m îinile
unui acelaşi .p e rso n a j şi au fost în cred in ţate strategu­
lui C o m an d an t al corpului de arm a ta sau t b e m a , can­
tonat în p ro v in c ie , c a r e lu a de acum înain te num ele
de tbema. A c e a stă n o u a , o rganizare ad m in istra tiv ă a
avut ca re z u lta t îm p ărţirea im periului în şapte m ari
provincii m ilita re , c a re sîn t en um ăraţe Jja 'tr-o scri­
so a re 7 im p e ria lă d a t î n d d e la sfîrşitul secolului al
V ll-le a. D a r aceste provincii fo a rte întinse, fo a rte bo­
gate ş r o c u p a te d e o p u te re m ilita ră considerabilă,
constituiau a d e se o ri un pericol p e n tru sig u ran ţa in­
terna a im p e riu lu i, c ă c i e le dăd eau strateg ilo r care le
conduceau a m b iţii şi i s p i te , care p u te au fi în g rijo ră­
toare. îm p ă r a ţii I z a u r ie n i au crezu t deci că e p ru d e n t
sa îm p a rtă a ce ste m ari teritorii în circum scripţii m ai
puţin în tin se , şi num ărul them elor crescu încă în se­
colul al I X d e a : în 899 im p e riu l cu p rin d e a 25 de
them e şi n u m ă ra 31 pe la m ijlocul secolului a l X -lea.
C uceririle îm p ă r a ţilo r d in d in astia M acedoniei făcură
sa crească m e a , c îte o d a tă tem p o rar, n u m ă ru l them e-
c h ia r m a i ţîrzid au fo st in tro d u se unelfe schim ­
bări in o r g a n iz a ţia provinciilor ; d a r p în a la sfîrşitul
im p eriu lu i b iz a n tin , regim ul them elor şi p rin cip iile pe
care s e s p rijin e a au răm as b az a adm in istraţiei p ro v in ­
ciale b iz a n tin e . D e altfel, nu to a te them ele aVeau
aceeaşi i m p o r t a n ţ a : them ele din A sia ţin e a u prim ul
loc în ie ra rh ie ; guvernatorii lor erau m ai bine p lă tiţi
ş i s e : b u c u ra u d e o consideraţie deosebită. Them ele
din E uropa erau mai p u ţin a p re c ia te ; num ai două
d in tre ele, c e a din T racia, unde se a fla C onstantino-
p o lu l şi cea din M acedonia, erau puse în aceeaşi ca4-
tegorie cu themele asiatice şi guvernatorii lo r erau
trataţi la f e l ; celelalte them e d in peninsula Balcanica
erau considerate de m ai m ică im p o rtan ţă. Şi acest
fap t se explica uşor dacă ne am intim ca, p în a la sfîr­
şitul secolului al X l-lea , A sia constituia m area fo rţă

85
 a monarhici, regiunea care-i furniza cei mai buni sol­
daţi şi cei mai buni m arinari. .
Cum erau adm inistrate noile provincii astfel cons­
tituite ? în fruntea themei se afla strategul, marele şef
militar care com anda trupele, conducea operaţiile şi
care era însărcinat pe deasupra~cu to a tă administra­
ţia civila, cu justiţia, finanţele etc. Sub înalta autori­
tate a strategului, them a era îm p ărţita în circumscrip­
ţii numite turrnes, pe care le guverna un ofiţer numit
turm arc; la rindul: său, turma, cuprindea un număr
oarecare de banda sau to poteresiai administrate de
ofiţeri numiţi conţi sau tribuni. In mod excepţional,
în cîteva provincii guvernatorul p u rta un alt titlu,
' conte în Opsikion, catapan în Italia de sud, dupe îji
Antiohia, pronoet în Bulgaria ; d ar pTincipiul^ râmi- i
' nea peste to t acelaşi, unirea întregei autorităţi I
ni ie marelui şef militar. în sfîrşit, unele locuri inta- .
rite, de o im portanţă strategică deosebita, formau
mici guvernăminte num ite clisuri şi care de cele mai
. multe ori erau transform ate în theme ; şi acestea erau
administrate de un ofiţer, c a re . se n u m e a ^ctisurarc.
S trateg u l e r a d eci u n f o a rte m a re personaj, un ade­
v ă ra t v ic e -îm p ă ra t în p ro v in c ia s a ; d e altfel, el avea
p rivilegiul d e a c o resp o n d a d ir e c t c u basileul şi acest
fa p t î i m ărea în c ă a u to rita te a . P e n t r u a-1 ajuta im
fu n c ţiu n ile sale, e l e ra în c o n ju ra t d e u n num ăr oare-
c a re d e personaje d in tre c a re u n e le f o r m a u statul sau
m ajo r, altele se ocu p au , sub s u p ra v e g h e re a sa, d e ad­
m in istra ţia p ro p riu -zisă . P r in tr e a c e ştia d i n urmă,Jcîl
m ai im p o r ta n t e ra pro ton o la ru l th e m e i c a re , prin ex­
cep ţie, e ra un civil şi care, cu to a te c ă era subordonat
stra te g u lu i; a v ea şi el d re p tu l d e a coresponda direct
cu îm p ă ra tu l. E l se o cu p a d e ju s tiţia themei şi mai
a lf d e a d m in is tra ţia fin a n c ia ră -, el percepea, i m p o z i
tele p r in a g e n ţu sal, o rd o n a ch eltuielile care e ra 7 d t

88
 ţ ^ cut în p ro v in c ie , s a la r ii, s o ld e , a lo c a ţii m în ă s tir ilo r
şj stab ilim entelor c a r ita b ile e tc ., ş i t r im i te a s u rp lu s u l
I încasărilor la C o n s ta n tin o p o l. A s tf e l; î n th e m a el ţ i ­
nea în unele p r iv in ţe în e c h ilib r u p e p u te r n i c u l s tr a ­
teg şi g u v ern u l c e n tr a l a v e a a s tf e l u n r e p r e z e n ta n t al
I [ intereselor civ ile, sp re a -1 s u p r a v e g h e a p e s t r a t e g . -
"* G uvernul c e n tr a l s u p r a v e g h e a d e a l t f e l , - c u m a r e -
atenţie, p e şefii a d m in is tr a ţie i. î m p ă r a t u l t r i m i t e a *!e-
1 seori în th e m e a n c h e ta to r i, a d e v ă r a ţ i m i s i i d o n u n ic i,
I însărcinaţi să r e p a r e n e d r e p tă ţi le p e c a r e î n a l ţ i i f u n c -
I i ţionari ai a d m in is tra ţie i le f ă c e a u d e m u lt e o r i s u p u -
\ şilor. îm p ă r a tu l p r im e a d e a s e m e n e a c u p lă c e r e r a r
i; poartclc e p isc o p ilo r d e s p re a d m i n i s t r a ţ i a im p e r ia lă şi
I i plîngerile p e c a re u n ii s u p u ş i p u te a u s ă le a d u c ă în
■la ţa trib u n a lu lu i p r in ţu lu i . A c e a s ta p e n t r u c ă , î n a d e -
I v‘1r > cu rp a ţc. in c o n te s ta b ile le s a le c a lită ţi,' a c e a s tă a d -
I I niinistraţie b iz a n tin ă n u e r a f ă r ă d e f e c te . V e n a lita te a
k. impozitelor," c a re a f o s t m y lt ă v r e m e o r e g u lă în B î -
zanţ, d ă d e a g u v e r n a to r ilo r t e n t a ţ i a - d e a s c o a te d e la
supuşi ceea ce ei c h e ltu is e r ă p e n t r u a - ş i d o b în d i s lu jb a .
P rin tre în a lţii f u n c ţio n a r i, u n ii e r a u a c c e s ib ili c o r u p -
I p c i şi g a ta - d e a-şi n e s o c o ti d a t o r i a . P e r c e p e r e a im p o -
I [■ zilelo r _pra d e s tu l d e d e s a s p r ă şi jig n i to a r e , a d m in is -
I I ?r? l1.a -*lln T d o r ito a r e d e a s a tis f a c e c e r e r ile î m p ă r a t u -
I ’U1 n e^ 0 ^ e f a u r u l u i; şi p r in a c e a s ta e a a îm p i e d ic a t
I I adesea d e z v o lta r e a e c o n o m ic ă a m o n a r h ie i. D a r , . c u
I to a te s lă b ic iu n ile sa le , c a r e a d e s e o ri a v e a u c o n s e c in ţe
t d eştul d e g r a v e p e n t r u c e i'in te r e s a ţ i, în g e n e r a l a c e a s ta
11 a d m in is tra ţie , b in e p r e g ă t i t ă p e n t r u s a r c i n a sa , cu
I deo seb ire în a c e le şc o li d e d r e p t c a r e e r a u a d e v ă r a t e
I p e p in ie re d e f u n c ţi o n a r i (în a c e s t s c o p m a i a le s C o n -
[ sta n tin M o n o m a c u l a r e o r g a n iz a t î n 1 0 4 5 ş c o a la d e
d r e p t d in C o n s ta n ti n o p o l) , d is c ip li n a ta , d e p in z în d
[ s trîn s d e î m p ă r a t , c a r e n u m e a , a v a n s a şi r e v o c a d u p ă
t v o in ţa s a ^pe “ t o ţ i f u n c ţi o n a r ii, a c e a sta , a d m in is tr a ţie
L a j u c a t u n ro l d e p r im u l o r d in î n 'g u v e r n a r e a impe-r

, _ 87

9 — F igu ri bizan£U ||V Q l. 1 . . /'“V

nului bizantin. E a i-a d at, după cum s-a văzut, prin
locul din ce in ce m ai m are făcut influenţei elenismu­
lui, unitatea intelectuală şi m orală care-i lipsea; ea
este^ aceea care, cu sprijinul Bisericii, i-a impus încetul
cu încetul ortodoxia, a cărei practică trebuia, într-un
anum it fel, să ţin ă loc de naţionalitate.
Istoria them ei L ycandos a ra tă , printr-un exemplu
concret, cum ştiau să se achite de misiunea lor agenţii
adm inistraţiei im periale. Pe la începutul secolului al
-X-lea, un aventurier arm ean num it Mleh, al cărui
num e bizantinii l-au transcris sub form a grecească de
Melias, venise la C onstantin o p o l, la curtea lui Leon
al V l-lea. D u p ă ce servise în arm a ta imperială împo­
triv a bulgarilor, se stabilise la M elitene şi cum mulţi
armeni locuiau în această regiune, nu î-a fost greu
să reunească elementele unei mici arm ate cu care în­
treprinse cucerirea regiunii aproape pustie^de la est
de Melitene. El puse m în a pe orăşelul Lycandos, unde
clădi din nou citadela şi cum Lycăndbs avea o poziţie
strategică de m are im p o rtan ţa, fiin d punctul de ple­
care al drum urilor spre Sam osate, Cilicia,^ Melitene şi
sp re'E ufratul de sus,: guvernul im perial făcu din el oi
clisură, al cărei guvernator fu M elias.'-Inteligent; cu-|
rajos, abil, el merse m ai dep arte şi puse stăpinire pe
Tzamandos, Unde zidi o fo rtă reaţa puternica, şi orga-1
nizînd foarte bine apărarea frontierei, obţinu succese
deosebite asupra arabilor. Pe de altă parte, regiunea
ocupată era roditoare;; bună p en tru creşterea vitelor
şi cu deosebire a cailor ; Melias chem ă/aici pe mulţi
din com patrioţii săi care aduseră cu ei influenţa bi­
zantină. Şi regiunea, devenind repede prosperă, Ju
organizată în themă şi Melias, num it patriciu şi stra­
teg, fu primul ei guvernator. El aduse ăi<&laşa 1
mari servicii, îneît Constantin al V I I-lea îl ridica da
înalta dem nitate de magisiros. Pe de a ltă p a r t e *
noua themă, Biserica înfiinţa un num ăr de episcop]#
88 \

w
F si astfel colonizării bizantine i se adăugă influenţa
bisericii ortodoxe, în aşa fel în cît provincia Lycandos
intra în unitatea imperiului.
De aici se vede de ce erau capabili şefii m ilitari
pentru a-şi îndeplini roluj pe care li-1 în c re d in ţa acL
i ministraţia imperiala. C u to ate acestea, cu to t zelul
pe care-1 puneau în îndeplinirea sarcinii lor, ei se
izbeau de multe greutăţi şi mai ales de problem a fi­
nanciară, care a rost totdeauna u n a din m arile slăbi­
ciuni ale imperiului bizantin. în bugetul m onarhiei
* cheltuielile erau m a r i: în treţin erea arm atei şi răz­
boaiele neîncetate* practicile ru in ăto are ale diplom a­
ţiei, risipa luxului im perial, m ăreţia, construcţiilor,
toate acestea costau foarte Scump: Im pozitele efrau
deci, foarte, apăsătoare şi adeseori sarcini noi veneau
să se adauge celor vechi, căci, d u p ă cum spunea un
împărat, „fără bani com unitatea n u p oate fi salvată**.
Marea problemă a adm inistraţieL era deci de a- strînge
toate impozitele şi cu to a te 'c ă guvernul im perial re^
comanda funcţionarilor săi să n u im pună supuşilor
jigniri inutile, să^se p o arte bine şi să n u facă fraude,
sa se conform eze. regulilor im puse de cea m ai severă
corectitudine^ de fa p t tira n ia fiscală era- extrem de
grea şi, după cuvîntul Unui" istoric d in secolul al
■Vl-lea, .o. invazie b arb ară era m ai p u ţin îm p o v ă ră­
to a re decît sosirea oam enilor fiscului. M u lţi funcţio­
nari şi chiar cei m ai însem naţi,«speculau în folosul lor
pentru a se îm bogăţi pe spinarea supuşilor şi cum era
nevoie de bani cu orice preţ', îm p ă ra tu l. închidea de
multe ori ochii asupra p u rtă rii agenţilor săi, num ai ca
aceştia, la orice cerere venită de la C onstantinopol, să
fie în m ăsură să răspundă trim iţîn d b ani în capitală.
Tezaurul era deci foarte adeseori în tr-o m are încurcă­
tură 5 la sfîrşitul dom niei lui Justinian, era aproape
gol şi un a din m arile griji ale lui H eraclius, la înce­
putul secolului al V lI-lea, pe lîngă o rganizarea the-

19
 roelor, a fost şa rezolve criza financiară. Aceleaşi greu­
tăţi băneşti cînd, după douăzeci de ani de dezordine,
împărăţii Izaurîeni s-au urcat pe tron? aceleaşi în­
curcături cînd,. la sfîrşitul secolului al X-lea, Alexe
Comncnul trebui să' se lupte' cu normanzii. Şi a fost
şi mai rău în epoca Paleologilor, cîjjd era absolut
imposibil .- să se echilibreze ' cheltuielile cu încasările
tot mai reduse./,,Nu mai sînt bani nicăieri, scrie îm­
păratul Ioan Cantacuzino ; Rezervele au fost. cheltuite,
bijuteriile imperiale vîndute şi impozitele nu mai aduc
nimic, ţara fiind complet ruinată".;Şi Nichifor Gre-
goras spunea cam în acelaşi timp „Astfel erau'Tui-
nate şi dispărute; vechea prosperitate şi vechea, splen­
doare a imperiului roman. Şi nu fără ruşine poves­
tesc aceasta." Fără îndoială, în unele momente,
finanţele imperiale au fost într-o stare mai puţin rea,
mai ales după domnia . glorioasă a împăraţilor din
dinastia Macedonia. La începutul secolului al Xl-lea,
totalul; .veniturilor imperiului se ridica la aproape
650 de milioane, care ar echivala astăzi cu mai mult
de trei miliarde aur . în moneda noastra. La moartea
lui Vasile al Ilrlea, Vşe afla în caşa un, excedent de
220-milioane, mai mult de un miliard aur-in moneda
noastră. D are aceste a erau cazuri excepţionale şi, cu
toată organizaţia savantă, administraţia imperiala
n-a reuşit dec-ît rareori să ocolească criza financiară
şi, din "acest punct de vedere, problema administrativă
n-a fost de loc rez61vată cum ar fi trebuit. ■■
• Administraţia imperială se izbea şi de altă dificul­
tate. încă din secolul al Vl-lea, Justinian se plîngea
-de/ mării proprietari care, Jn provincii, se sileau fără
scrupule să deposedeze pe fermierii mijlocii din veci­
nătatea lor. şi care, înţelegindu-se în general bine cu
şefii administraţiei provinciale, reuşeau, fără "multă
trudă, să-şi- satisfacă ambiţiile, în aşa fel, cum spune
90

^ ^ ___ j______ ;____ I

 . * i V l-le a că p r o v i n c i i ll e
e e rr aa tua
e

D no W M W lo c u i b i l e J j O g r a v ă p r o b l e m ă s o c i a l ă s e
z tş nw
)fOprliudeci v ern u l im p e r ia l ş i s u v e r a n i i a u
p e n tr u g u
punca
,,
e fo r t p u t e r n_ i c xp eAn t r u a o rw e tz o l v a
u n c i t / i »• w
. Se v a vedea.
• w • •
făcut:
P d ep a rre c a r e a f o s e , i n a c e a s ta l u p t a a a u t o r i t ă ţ i i
—mai verane î m p o t r i v a a r is to c r a ţie i , r o l u l a d m i n i s t r a ţ i e i
J f c u i n $i din a c e s t p u n c t d e v e d e r e p r o b l e m a a d m i ­
n is tra tiv ă n - a f o s t r e z o l v a t ă c o m p l e t , a ş a c u m a r fi
[ f o s t de d o r n . T o t u ş i , î n g e n e r a l , s a v a n t a o r g a n i z a r e ^
adm inistraţiei b i z a n t i n e a o b ţ i n u t - î n m 1 1 j
| esenţiale, r e z u l t a t e i n c o n t e s t a b i l e s i 2 ' P ° b Je m e '
mari servicii, a s i g u r î n d u - i p e n tr u 9 ,u s i m p e r i u l u i
ordinea, forţa şi unitatea. P tir ^ m u l t T im p
 C a p i t o l u l I X

PROBLEMA SOCIALA^

în orientul bizantin, ca şi în occidentul latin, se

constată devreme, încă din prim ele secole ale Evului
Mediu, un dublu fen o m en : dispariţia progresivă a
micii proprietăţi libere, d isp ariţia progresivă a oa­
m enilor liberi. în tr -0 epocă tulbure şi nesigură, lumea
de jo s ,' cei slabi, căutau bucuroşi protecţia vecinilor
mai p u te rn ic i; ei se pun sub p atro n aju l lor, se reco-
mamdă lor, cum se zice, şi, în schim bul avantajelor pe
care astfel speră să şi le asigure, devin clienţii lor, va­
salii acestor protectori şi adeseori chiar le recunosc un
drep t de proprietate asupra p ăm în tu rilo r lor. Pe de
altă parte, proprietarii se silesc, fie^ p rin intimidare,
fie prin violenţă, să pună m ina pe păm inturile micilor
fermieri şi astfel se constituie m ari dom enii in avanta­
jul seniorilor puternici. N ovelele Iui Justinian arata
limpede care fusese, în secolul al V l-lea, rapiditaţea
acestei evoluţii sociale şi care erau' urm ările ei. împă­
ratul vorbeşte fără încetare de aceşti puternici seniori
ale căror fapte, mai ales în •provinciile"'asiatice, tulbură
grav ordinea monarhiei. Stăpîni ai u n o r d o m en îfîn -'
tinse, înconjuraţi de clienţi nenum ăraţi, ţin în d pe chel­
tuiala lor trupe de soldaţi, bravînd fă ră scrupule şi
fara team a autoritatea agenţilor im periali, aceşti, mari
seniori întreţineau. în mpnarhie o stare de agitaţie care
 îngrijora pe suveran ; şi, în ad ev ăr, se găsesc în una
sau alta din provincii -mari fam ilii, de exem plu aceea
a Apionilor în E gipt, care se p o a rtă p e moşiile lo r ca
nişte suverani aproape absoluţi şi care a b ia dacă as­
culta de ordinele guvernului. Ju stin ia n se .tru d e a za­
darnic să îndrepte aceste a b u z u ri, în z a d a r îm p ă ra ţii
Izaurieni încercau la rîn d u l lo r, in te rzic în d p a tro n a ­
jul, să împiedice u z u rp a re a p ă m în tu rilo r ; în secolul al
IX-lea criza luase un cara c te r g ra v ; se p u n e a o ade­
vărată problem ă socială, o p u n în d d o u ă clase-: sărăci­
mea (penetes) şi cei p u ternici ( d'u n a to i) si p rim ejd ia
era aşa de gravă, în eît îm p ă ra ţii din secolul a l IX -lea
şi al X-lea nu c ru ţa u nim ic p e n tru a rez o lv a aceasta *
problemă socială. -
T extele - le g islative-, definesc cu .precizie ce s în t aceşti
(buatoL Ei s în t, spune o n o v e lă im p e ria lă , „cei pe
care D u m n e z e u i- a ales ca să guverneze, cei c a re p rin
^glorie _şi b o g ă ţie ^ s ta it Jcle_asu p r ă o a m e n ilo r o b işn u iţi7*,
„aceia care s în t o n o r a ţi c u c o m and a m e n te şi strateg ie.
Cu d e m n ită ţi civile şi m i l i t a r ^ . M a rii sen io ri u z a u ş i "
abuzaţi d e a c e st d u b lu elem en t d e in flu e n tă si de p re s-
.tigiu in folosul lo r, „c o n sid e rîn d pe cei să răci c a pe o
j> radă, re z is tîn d cu greu s a .n u p u n ă rn în a p e b u n u rile
J-or< * înverşunîndu-şe să-i d esp o aie, abăundu-se_ asu-^-
p ra lor ^ c a o cium ă “ şl fa c in d -s a _apese_»,pe c e a fa su­
puşilor—^ ugu 1 g reu - aL a s u p ririi fizice şi morale**. î n
aceşti term eni ta r i se e x p rim ă n o v e le le d in - secoluT al
X - le a pe socote a la a cestor m a ri senio ri lac o m i „ de a
Înghiţi bun u rile-celo r -săraci!! şi p e n tr u c a re to a te m ij­
loacele sîn t bune, c u m p ă ra re a c u p r e ţu r i m iz e ra b ile
impuse p rin fo rţa sau a c h iz iţia în schim bul p ro m isiu -
nii unei bune arende, ~~ffare, n a tu ra l, n u -i p lă tită _ n îc i-
o d ată. „Ş i de aici vine, spune u n d o c u m e n t din epocă;,
dezordinea tu tu r o r lu c ru rilo r, de aici (nedreptăţile fă ră
n u m ăr, d e a ic i m a re a şi e te ţn a m izerie a c e lo r săraci şi
geam ătul lung, al că ru i ecou d e ş te a p tă p e D u m n ezeu .“
 Şi a lt docum ent ad augă : „p en tru to ţi cei care pot sa
înţeleagă, în tin d erea forţei celor puternici va aduce
pierderea irep arab ilă a bunului public”. Se văd, în
adevăr, consecinţele acestor u zu rp ări : prin dispariţia
m icilor p ro p rie ta ri liberi, bunurile impozabile, dispă­
reau şi resursele fin anciare ale im periului, erau dimi­
nuate ; p rin u z u rp a rea fie fu iflo r m ilitare,'organizaţia
m ilitară era z d ru n cin ată şi efectivele m ilitare scăzute,
căci „to tu l se prăbuşeşte, spune o novelă, 'îndată ce
lipseşte n u m ăru l” . D a r d in aceasta putere a marilor
seniori rezultă consecinţe politice şi m ai grave.. Cu
deosebire în; A sia M ică se- constituiseră iţnense' do-
'menii, aparţiriînd u n o r m ari fam ilif, Focas, Skleros,
M aleinos, C oninenii, D ukas, Paleologii ; întăriţi în
fortăreţele lor, aceşti m ari seniori trăiau acolo aproape
independenţi, în co n ju raţi ele respectul universal -pe
care li-1 asigurau isprăvile lor, dărn icia şi valoarea pro­
tecţiei lor. O cu p în d ' m arile grade ale arm atei, ei erau
siguri de, sp rijin u l|sb ld aţilo r, care-i adorau. In sfirşit,
fstrîns uniţi p r in . com unitatea de interese, adeseori le­
gaţi unii de alţii p rin alianţe d e lam ilie, aceşti mari
seniori erau siguri că în orice îm p reju rare se Vor stnngc
îii jurul lor toţi'cei. din clasa lor, ă ă ră ^sa-punem la so­
coteală m ulţim ea acelor care sperind să p ro fite de vic­
toria lor,, se „aruncau, fără să ezite, în p artid u l lor. ^
astfel, to ţi aceşti feu dali orgolioşi cr^ţL-pe iu m îjnpai^t-
nişte supuşi destul de nesiguri, care de m ulte-ori aveau
pretenţia sa-şi'im pună chiar v o in ţa lo r p rin ţu lu i şi care,
d a c ă ; ă l u n e . c a u uşor p in a la o revolta
d eclarată’ Putem să ne închipuim cîte griji dădea gu­
vernului “această; feudalitate p u tern ică.- „Şi sa nu nc
opunem, spune energic Vasile al II-lea, acţiu n ilo r aces-
to r oameni ? Vom lăsa în. m anile l o r bunurile săraci­
lor, pe care jîn m od nedemn i-au fu ra t, şi d e s p u ia tă
Im p a r aţii ri-au ezita t sa duca lu p te 'p e n tru a p u n e e a-
p a t a c e sto r p n m e jc lii; şi acesţa jL io st-în i s t - e m î n l M
 a Bizanţului p o a te m arele e v e n im e n t a l secolu lu i .al
JX4ear ' ~~ ~ _/
În d a tă după ridicarea p e tr o n a d in a stie i M aced o ­
nene, Vasile I s-a s i ^ ţ j > ă j ^ i ^
dale.^EÎ voia ca de acum înainte „ să ra c ii să nu m ai
T ie asupriţi de-dfei“bogaţi!! ; el în ţe le g e a să p u n ă, u n ca­
păt uneltirilor „acestor mîini laco m e, m e re u întinse?
spre bunul altu ia " ; se sili să re c o n stitu ie m ic a p ro p rie -
. ţaţe şi, după.cumspune un istoric n T rim p u lu i. ..să red ja'
viaţa .trupului oamenilor săraci, a şa d e ja ln ic s lă b it în a -
- in te de el“. Succesorii săi a c ţio n a ră t o t aşa d e energic:
Rom^i Lecapen, prin n o v elele d in 922 $i 934- C o n ­
stantin al V i l - ‘p jL p p n rp a rlin .- 9 i7 r R flm a n a l JI-L>a.
N i chifo r Focas s-au silit-sa a p e re m ic a p r o p rie ta te , d a r
aristocraţia a rezistat energic si C o n s ta n tin al V l l - le a
iasuşi;co1i şţa,ţă gre'ut£ tea,:pe_carc o .aioia.-gimer-nuLde-y,a -
opri tirania şi lăcomia acestor oampni-nrsăţin^i**- C e v a
■niai tîrziu Ioain Tzimisces, în to rc în d u -s e d in S iria , în
fruntea -arniatei victorioase’ şi v ă z în d , p e c în d tra v e rs a
Asia Mică,' domeniile enorme ale m a r ilo r fe u d a li, se.
plwigea cu am ărăciu n e că o b o seala s o ld a ţilo r n-avea
alt efect decît că se sch im b a în p r o f it p e n tr u u n ii. î n ­
noirea co n stan tă a m ă su rilo r im p e ria le a r a t ă d e s tu l de
bine pericolul crescînd al f o rţe lo r fe u d a le e v e n im en ­
tele din a doua ju m ă ta te a-seco lu lu i a l X -lea^ a v e a u să
dovedească lim pede acest lu c ru .
A fost atunci o a d e v ă ra tă , f r o n d a a sia tic ă . în a n u l
.971, Bardas Focas, n e p o tu l îm p ă r a tu lu i N ic h ifo r, se r i­
dica îm p o triv a lui Io a n T zim isces şi .a n tre n a t o a tă A sia
cu e l ; el se ră z v ră te a în că o d a t a în 9 8 7 îm p o tr iv a lui
Vasile al II-le a şi e r a p ro c la m a t îm p ă r a t de to a ta aris^
tocraţia A n ato liei. U n a lt m are fe u d a l, B ard.as S kjeros,
făcea acelaşi lu c ru în 976 ; b ă tu t, în c h is tim p d e şapte
ani la B ag d ad , el in tra d in n o u în scenă în 987 şi a fo st
nevoie, p e n tru a-1 d o b o rî, de~ to a tă e n e rg ia lu i V asile al
II-lea. Isţo ric ii b iz a n tin i au se m n a la t în a c e s t curios

95
pasaj tot ceea ce asigura succesul rapid al acestor re­
volte feudale. în mod natural, toată aristocraţia asia­
tică se alătura cauzei unui om din clasa sa şi pe de altă
parte soldaţii, care adorau pe Skleros, se grăbeau să-P
susţină. Şi aşa de mare era prestigiul şi strălucirea renu-
melui său, incit mulţi alţii se adăugau cauzei lui, unii
aducîndu-i bani în speranţa că în ziua victoriei vor fi
mai mult decît răsplătiţi, alţii aruncîndu-se în. luptă ca
nişte aventurieri în căutarea de revoluţii şi socotind
bine, jucînd pe această carte, că încrederea lor în
steaua lui Skleros va fi răsplătită cu dărnicie. Şi chiar ;
dincolo de graniţă, pînădn Lumea arabă, prestigiul lui
Skleros îi atrăgeagxy^izanij: pentru a-1 susţine^emixu -
din_ Amida_.şi din Mayferkat îi trimiteau detaşamente
de cavaleri; pe de alta parte, armenii erau cu-totul
devotaţi cauzei lui şi-totul părea »sa anunţe un succes
pe care Skleros era în adevăr" gata~să-l -cîştigeTotuşi,
după mai mulţi ani de lupte', Skleros trebui sa se ho­
tărască să se supună. Psellos a povestit intr-un curios
pasaj, dramatica întrevedere care a pus faţă în faţă pe
împăratul victorios şi pe învins.' în uşa cortului, Vasile
aştepta pe Skleros şi, văzîndu-1 înaintînd încet, im- ,
bătrînit, aproape neputincios', aproape orb, nu se putu
împiedica să exclame : „Iată pe acela de care m-am-
temut atîta, care ne-a făcut pe toţi să tremurăm. El vine ;
spre mine rugîndu-se, este condus de mînă.“ Apoi in-'
tre cei doi oameni începu convorbirea, respectuoasă,
din partea marelui baron, cordială din partea împăra­
tului, care-1 întrebă mult timp pe Skleros şi chiar îi ceru
sfaturi. Şi Psellos povesteşte care au fost aceste sfaturi.]
Skleros „îl sfătui să nu mai tolereze funcţionari prea
puternici :.să nu permită nici unuia dintre marii şefi niil
litari să posede averi mari, să-i strivească cu impozite^
arbitrare,^spre a-i. obliga să-şi consacre timpul a fa c J
rilor lor particulare, să nu se încreadă, în nimeni, şi saj
aibă puţini confidenţi pentru planurile lui«. împăratul]
96
inu avea să uite aceste sfaturi : acest lucru se vede într-p
noydaLdin anul 996. în care se recunoaşte în unele
"fraze chiar mîna suveranului şi care a fost, desigur, cea
mai teribilă care a lovit marea feudalitate bizantină.
Nu numai că orice achiziţie- era^ de acum înainte in-
. terzisa feudalilor, dar o ânc.heta jeveră^uneain_discu^
ţie tot ce uzurpaseră în tre c u t; titlurile lor de proprie­
tate erau supuse unei revizmrLaumie^Mrălcalmescrip-
' ţia să acopere vreun a din nedreptăţile lor, şi de la
'această revizuire împăratul nu excepta nici chiar con­
cesiunile făcute pe' nedrept în numele său. Aceasta era
revanşa coroanei împotriva revoltelor din Anatolia.
Imperiul părea să fi învins. în ultimii ani ai domniei
sale, Vasile al II-lea profixă_c.u_energie-de .victoria sa.
Ordonanţa din 99,6 £u aplicată^ca asprime ; marii feu_-
jdali din Anatolia fura loviţi fără 1cruţare^ cu deosebire
acel Eustate Maleinos, care jucase un rol considerabil
în revoltele feudale de la sfîrşitul secolului al X-lea, şi
a cărui ospitalitate prea strălucită îngrijoră şi ofensă pe
suveran ; de asemenea, Vasile al II-lea confiscă toata
enorma ăvere pe care o lăsase fostul său prim-minisţru,
parakimomenul Vasile. D ar cînd în 1025 Vasile al
II-lea murea, totul se schimbă. Pentru a cohtiaiua poli­
tica imperială, ar fi fost nevoie de o mînă energică ; în
loc de-aceasta, au fost suverani slăbi sau incapabili, sau
aparţinind unui jparticl ; şi astfel începu o lunga criză,
care dura d.in I 025~phTă~th 101Tb şi care trebuia să aibă
urmări foarte grave pentru imperiul bizantin»S-a vă­
zut pe tron un Roman Argvrul, aparţinînd unei mari
familii aristocrate şi a cărui primă grija a fost, spre a
face plăcere celor din clasa sa, să suprime sarcina grea
care făcea să apese asupra feudalilor impozitul alle-
lengyon. încetînd de a mai fi aplicată ordonanţa din
5)96, uzurpările m arilor seniori în detrimentul micilor
proprietari şi a soldaţilor fermieri din fiefurile mili­
tare au reînceput, cU toate urmările pe care le aduceau,
 fie pentru starea lînanciarj, fie pentru apărafca mo­
narhiei. Astfel, în cîţiva ani, marea aristocraţie pro-
viflicială eîştigadin nou ceea ce pierduse din punct de
vedere politic şi economic şi slăbiciunea guvernului faţă
de ea merse aşa de departe încît fu interzis agenţilor
guvernului sa pătrundă pe domeniile marilor seniori.
Fără îndoială, pentru a combate această feudalitate
provincială* s-a creat la Constantinopol un partid, re­
crutat din acea birocraţie civilă atotputernică în palat.
Senatul, larg deschis membrilor acestui partid, regăsi
importanţa pe care o uitase şi, sub Gomstantin Mono-
macul s-a văzut un lucru unic în Bizanţ, un minister
compus din civili în care, sub preşedinţia lui Constan­
tin Likhiidis, se întîlneau Ioan Xiphilin, Psellos, Ioăn
Mauropous; Pentru a se opune marei aristocraţii pro­
vinciale, acest partid se sili s-o lipsească de sprijinul
atotputernic pe care-1 gasea în armată. Au fost între­
prinse o serie de reforme militare : s-a. suprimat recru- -
tarea regională, s-a înlocuit serviciul militar cu o taxa-
militară ; s-a micşorat autoritatea absoluta a strategi­
lor în theme, punuidu-se alături de ei un reprezentant
al puterii civile care a avut titlul de pretor ţ s-au^redu$ .
bugetele militare, s-a practicat o politică hotant pă- .
cifistă, generalii au fost ţinuţi la o parte şi, după ex- J|
presia unui istoric al epocii, „soldaţii trebuiau să-şi lase
armele la o parte şi să devină avocaţi sau jurişti*. Mai;!J
ales s-a făcut un larg apel la mercenari, în care aveau lut
mai multă încredere decît în trupele naţionale. Toate ^
aceste măsuri nu împiedecau de loc venirea pe tron a
unor împăraţi militari, un Isac Gomnenul, un Roman
Diogene; şâ dacă partidul civil a reuşit destul de re -«
pede să. scape de ei, dacă cl a guvernat imperiul s u l »
domnia lui Constantin Dukas şi mai ales a lui Mihail -
al VlI-leay m fond nici unul 'din rezultatele dorite n-a
ieşit din această luptă dintre capitală şi marea a risto S
craţie provincială. Noi insurecţii feudale s-au v ă z u t!
 izb u cn in d , a c e e a a lui N ic h if o 'r Briyenne, a lu i N i c h i f o ţ
B o ta n i a tu l ; si l a sfîrşjt, criza Şz u n a r p r i n - rid i-
cgrea_ la p u te r e a unei mari familii feudale, aceea^
C o in n en ilo r,- c a r e - a _ l i i a i în stăpînire tronul
■ D esig u r^ şi a c e s■t f tapt a p t este- important de. accentuat,;
[aceasta m a r e f a m il ie f e u d a l ă n-a guvernat imperiul din
lp u n c t.d e v e d e re f e u d a l . împăraţii din dinastia Comiie-
[n ilo r s-au s ilit sa restaureze, în toată-puterea sa, auto­
rita te a im p e r ia lă «şi se părea, că au reuşit. D ar în fond,
lu c ru rile se s c h i m b a s e r ă puţin. Aceasta s-a văzut cind,
în d a tă d u p ă d i s p a r i ţ i a Comnehilor, ş-au urcat pe tron
A nghelii ş i c în d , s u b guvernarea lor slabă au început
sa s£ în te m e ie z e peste tot, în folosul marilor familii
a risto c ra tic e , s t a te aproape independente, ca acela pe
care_ l- a u . 'î n te m e ia t ' G a b.rag în Trebizonda sau Leon
J Sgouros în G r e c ia , ca acelea care s-au născut din i ari­
nii ta r e a 'im p e r iu l u i în 1204,. despotatul. Epir sau senio­
riile a ris to c r a tic e d i n An a t o l i â l^ E s te un fapt carăcteris-
tjc c ^ re ^ n e a j u t ă să ne dăm seama de evoluţia socială
s a v jrş ita -in im p e r i u l bizantin,-acela că în 1204 cruciaţii
vvenhjd in o r i e n t a u ^ăsit aici" o organizare cu tottil ase­
m ă n ă to a re c u aceea pe care.o cunoşteau în occident şi
ău^ d e o s e b it aici două clase, a celor pe care-i numeau
„ ţ ă r a n i" şi a celor pe Care-i numeau „nobili". '"
D e sig u i^ c ă a c e a s tă feudalitate orientală nu a semănat
n ic io d a tă î n t o t u l .cu aceea clin occident şTn-a cunoscut
n ic io d a tă ,a c e a strictă, ierarhie care face din Societatea
fe u d a lă din .occident un lung lanţ de suzerani, şinele
v a s a li. Dar puia la sfîrşitul istoriei bizantine, existenţa
în o r i e n t a unei. aristOi^ţii^pjJXcmice.a fost-o-contuiuă
c a u z ă de lupteLŞQciale ^i de.tulburări. Se vede aceasta în
se c o lu l al XlV-lea din conflictul care izbucni între
marii seniori şi clasele inferioare, mai ales la Adriano^
pol, în re volta împotriva -arhonţilor ; şi Ioan Cantacii7
zino, într-utn pasaj eurios din memoriile salt, a arătat
cum acest:vînt de revoluţie se propaga în tot imperiul,

99
şi toate oraşele rid icîn d u -se îm p o triv a d y tia to i-\o t%pline
de tulburări, de ja fu ri, -de asasin ate. D in aceste lupte
sociale, a rz ă to a re şi p a sio n a te , isto ria com unei din
Tessalonic, a tragicei a v e n tu ri c a re se num eşte revolu­
ţia Z eloţilor, — în care tim p d e a p ro a p e şapte ani
p artidul d em o crat a d u s îm p o tr iv a aristocraţiei o
luptă sîngeroasă şi fă ră m ilă — o fe ră u n exem plu ca­
racteristic. T o ate acestea a ra tă că m axea aristocraţie
a fost un elem ent de descom punere p e n tru im periu
că problem a socială, c u to a te e fo rtu rile p e care îm-
păraţii le-au depus p e n tr u . a o rez o lv a, a fost în rea­
litate u n a d in tre cele m ai g rav e care s-au pus, una din
acelea care au c o n trib u it cel m ai m u lt la d ecăderla şi
la prăbuşirea m onarhiei.
 Capitolul X

PROBLEMA ECONOMICA

I. P r o b l e m a a g r a r ă

Printre problemele oare se pun în istoria Bizanţului,

una din cele mai delicate, din cele mai controversate,
este chestiunea agrară şi situaţia populaţiei rurale.
Două puncte au fost cu deosebire discutate i una pri­
veşte situaţia persoanelor j este vorba să ştim dacă
existau ţărani liberi în imperiul bizantin şi în ce pro­
porţie. C ealaltă priveşte situaţia pămîntului j trebuie
să cercetăm dacă, aşa cum s-a pretins, sub influenţe
slave, regimul proprietăţii colective s-a substituit re­
gimului proprietăţii individuale. Asupra acestor două
puncte, documente descoperite de eurîrîd,- cu deosebire
Tratatul fiscal din secolul al X-lea păstrat, la Veneţia,
au adus lămuriri ale căror trăsături esenţiale trebuie
să le rezumăm.
La sfîrşitul imperiului roman, o parte importantă
din populaţia rurală trăia sub regimul colonatului. To­
tuşi, existau mulţi ţărani liberi; d a r numărul acestor
mici proprietari liberi scădea fără încetare. E de ajuns
să parcurgem novelele lui Justinian pentru a vedea ce
grijă provoca împăratului această scădere a oamenilor
liberi, care treceau cu persoana şi bunurile lor sub de­
pendenţa proprietarilor din vecinătate. Cu toată în­
grijorarea manifestată în aceste text®, j>rin care se
atestă un fapt incontestabil, unii istorici au crezut că
' 101
 această stare de lucruri a fost com plet modificată în
cursul secolului al VU.I-.lea,-Z a h a ria de Lingenthal,'stu­
diind legea agrară (nomos georgicos), pe care o atribu­
iau îm păraţilor izaurieni şi (Îonstatînd că în această
lege nu este vorba dccît despre ţărani liberi* trăgea
concluzia ca price; altă; situaţie dispăruse:- în populaţia
rurală şi.că, în m area reform ă întreprinsă de împăraţii
iconoclaşti, intra: abolirea servajului. Această'-teorie,
adoptată m ai ales de istoricii ruşi, a fost combătută
violent. S-a. dem onstrat "că leg ea'ag rară nu este de Iog
opera îm păraţilor din secolul al V lII-lc a ea esteho
adunare de obiceiuri a căror d atare trebuie căutată
între anii 640 şi 714 şi care ar p utea fi chiar atribuită,
cu mai m ultă precizie, dom niei lui Justinian al 11-lea.
E a p are deci a se lega strîns de reform ele lui Heraclius
şi ale succesorilor . săi. întem eierea fiefurilor militare
mărise în acel .m oment foarte m ult num ărul proprieta­
rilor liberi în populaţia rurală şi trebuie fixata, cu pre­
cizie, situ a ţia acestor p r o p rie ta ri; aceasta a făcut
obiectul legii; agrare. Dar- asta nu înseam tlă in nici un
fel că pe lîngă aceşti;proprietari liberi n-au existat şi
alte situaţii şi nimic nu dovedeşte prin urm are ca ser-
vajul dispăruse. T o t aşa, e destul ^sa cercetănvepoca pu^
ţin poşterioară, pentru a constata ca regim ul servajului
continua să se dezvolte ca o evoluţie n aturală. •'
Dacă şe examinează în adevăr, în secolul al IX -lea şi
al X-lea, situaţia persoanelor care cultiva pam întul, se;
‘ găsesc, pe domehiile statului şi pe acelea şi m ai nunţe-'
roase ale m arilor proprietari-1aici; ale bisericilor şi mif[
năstirilor, oameni care poartă numele de pareci (pa1
roiho't) alături de care se>fntîlnesc alţi oam eni numiţi
proschatbemenon, care par a fi barbari răm aşi în im­
periu după invazii şi cărora li s-au a trib u it păm înturi
spre a le cultiva. Situaţia acestor pareci, care aminteşte
prin unele particularităţi pe aceea- a adscripticiiAox din
secolul al V I-lea. d a r care nu e totuşi identică, e ste
 I mătoarea aceşti oam eni sînt instalaţi^ pe un p ă m în t
care nii le aparţine şi pe eăre-1 c u ltiv ă ; ei s în tle g a ţi
de acest păm înt şi n-au d re p tu l să-l părăsească, nici
proprietarul p ăm întU u i n -are d rep tu l sa -i^ alunge.
Aceşti pareci; nu plătesc im p p zitu l funciar, care este
achitat de proprietarul p ăm în tu lu i ; d a r /ei^ sint;supuşi
la sarcini destul de grele pe care le enum eră m ai m ulte
constituţii imperiale ;; totuşi, au unele privilegii^; există
un drept al pafecilor (paro ih iko n dikciioti), aşa in c it si­
tuaţia lor este poate sm ai bună d ecît aceea a ţă ra n ilo r
liberi. Şi cum m arii-p ro p rie ta ri- continuăj ca şi a ltă ­
dată, să se. facă stăpîrîi pe p ă m în tu rile a p a rţin în d ţă ­
ranilor liberi :şi ;pe acelea a p a rţin în d so ld a ţilo r,' p e m ă­
sură ce: înaintăm în istoria im periului, n u m ăru l pare-*
leilor nu face ;decît să. crească. E de ajuns să cercetăm
actele clin secolul al X IV -lea, ca să vedem că în această
Jepoca marea m ajoritate a po p u laţiei ru ra le este com ­
pusa din pareci şi fa p tu l ap a re cu deosebire vizibil în
acLA e^e mî năst i r i l or din A thos
şi. in^-cel|î::'pnbH'cate recent .ale m în ăstirii din V azelon.
Putem jo tu şi să spunem că a lă tu ri de aceşti pareci nu
mai există în. im periu ţă ra n i liberi ? A r fi o greşeală să
credem aceasta. în legea ag rară, ca şi în tra ta tu l fiscal
din secolul al X -lea, este v o rb a despre, sate (hornai),
c.are. S1^ desemnate, de asem enea sub num ele de horion
şi ai căror locuitori sin t n u m iţi horitai sau oiketores
ton horion. F apte caracteristice a te stă că aceştia sînt
ţărani liberi. Se observă m ai "fnţîi ca aceste sate posedă
personalitate juridică,, ele se p rez in tă în ju stiţie p en tru
a susţine un proces .sau- a-şi reclam a drep tu rile, toate
lucruri c a re ,a r fi imposibile dacă a c e ş ti'ţă ra n i a r de­
pinde de un m are pro p rietar, care singur el a r avea
dreptul să-i reprezinte. Pe de a ltă p arte, satul form ează
o un ita t^ a d m in is tr a u vă şi fiscală, ceea ce a ra tă că
locuitorii siţi: sîn t'supuşi autcfi'ităţii statu lu i şi nu ace­
leia a unui m are'senior. A lte indicaţii nu sînt m ai p u ţin

103
semnificative. Daca un locuitor dintr-un astfel de sat
se simte la strîmtoare pe proprietatea pe'care o posedă,
dacă animalele sale sint stingherite, el poate înstrăina
această proprietate şi obţine,'în<9fara satului, un pă-
mînt mai întins pe care îşi zideşte o fermă (agrydion)
care constituie, evident, o proprietate'liberă. Şi alte
ferme mai puţin întinse se întîlnesc la oarecare distanţă
de sat; ele poartă numele de ktesis şi se găseşte, în
jurul casei proprietarului acestui domeniu, un număr
oarecare de dependinţe, magazii, antrepozite, clădiri de
exploatat, al căror ansamblu formează un mic sat şi
acest mic domeniu, ca şi satul însuşi, constituie o uni­
tate fiscală şi'prin urmare depinde de stat. Iată acum o
ultimă trăsătură : dacă în sat se află o. proprietate de
vînzare, fie prin moartea proprietarului, fie din altă
pricină, locuitorii satului au drept -. de cumpărare j
acesta este protimesis, stabilit printr-o^ novelă a lui
Roman Lecapen şi cărei are ca scop să împiedice pe
un mare senior vecin să pună piciorul în sat, curn'pa-
rînd pămîntul liber şi de a-şi stabili progresiv influenţa
şi autoritatea în acest sat. Toate acestea sînt de ajuns
pentru a demonstra că pe lîngă pureci există totdeauna
ţărani liberi în imperiul bizantin. « "
O altă problemă se >pune- aici. JTrebuie sa credem,
aşa cum au susţinut istoricii ruşi, că sub influenţe slave
regimul proprietăţii colective a înlocuit in sate regi-,
mul proprietăţii individuale ? E foarte greu să accepg
tăm această teorie. în momentul în care se întemeiază
satul, pămîntul este împărţit între locuitorii săi şi timp,
de treizeci de%ani această repartiţie poate da loc la rej
clamaţii şi chiar la revizuiri. Dar există un fapt care.
domină : nici un»text bizantin nu face vreo menţiune
despre 6 repartizare periodica a proprietăţii, ceea ce
ar face dovada proprietăţii colective. Desigur7 aceasta
nu înseamnă că nu existai în sat unele lucruri care a p a »
ţin ansamblului comunităţii; este vorba în texte de
 locuri num ite Topos Koinos ; aceasta pare a se aplica

r [pădurilor, păşunilor şi altor lucruri, unei mori de

I- exemplu, pe care le pot utiliza toţi locuitorii satului.
Dar aceste excepţii,. care se întîlnesc în orice perioadă
în orice sat, nti modifică cu n im ic . c a racteru l păm ântu­
rilor aparţinând ţăranilor. Acestea sînt proprietăţi indi­
viduale, de care proprietarul dispune cum vrea şi pe
care le lasă moştenitorilor săi. Această stare de lucruri
a durat p în ă la sfârşitul im p eriu lu i bizantin ; fără în­
doială, num ărul acestor sate de ţărani liberi a scăzut o
dată cu creşterea numărului parecilOrÎNdar astfel de
sate de ţăran i liberi au existat {)înă la sfârşitul mo­
narhiei.
Pe lingă.aceste sate, cea mai mare parte a cîmpiei
Jbizantine formează mari domenii cultivate de pareci p
şi tocmai'aceasta constituie primejdia acestei organi­
zaţii agrare. Stabiliţi pe pămîntul unui stăpîn de care
sînt sţrîns legaţi,» parecii scapă aproape complet de sub ,
autoritatea, statului şi nu mai depind* decît de seniorul
pentru, care cultivă p ă m în tu l; şi ei formează pentru
aceşti mari seniori un element de forţă adăugîndu-se
ătitor alte motive de putere, care-i fac pe aceşti feudali
aşa de periculoşi, după cum s-a văzjit, pentru guvernul
imperial. Pe de, altă parte, aceşti pareci. nu plătesc im­
pozit funciar, care, teoretic, este sarcina proprietarului,'
dar care în prăctică-neglijează adeseori să-l plătească, şi
aceasta este pentru fisc o .pierdere de mare importanţă.
Pe de altă parte, concesiunea făcută unui mare senior,
cu titlul dfe pronoia, a veniturilor unuia său altuia din­
tre sate, are ca urmare faptul că tezaurul este lipsit de
veniturile care ar trebui să-i revină. în sfîrşiţ, felul în
care feudalii pun mîna ja r ă scrupule pe pământurile ţă­
ranilor liberi şi mai ales pe acelea ale sojdaţilor, lipsesc
fiscul de alte venituri^ Şi astfel, organizaţia agrară bi­
zantină are un dublu efe c t: scăderea crescândă a auto-

105
ritaţii statului asupra populaţiei rurale, scăderea de
asemenea a venitului pe care această populaţie trebuia*
s-o aducă tezaurului sub form a de im pozit. Se vede, în
ultim ă analiză, cît a fost de rău rezolvată problema
agrară în im periul bizantin şi cum organizarea popu­
laţiei şi a p ro prietăţii rurale a fost una din cauzele im­
portante ale decăderii im p e riu lu i'b iz an tin . |

II. In d u stria şi „comerţul

Im periul bizantin n -a fostrniciodată, ca E uropa occig
dentală în epoca carolingiană, un sta t esenţialmente
agricol, a cărui bază economică şa fie exploatarea pro­
prietăţii funciare. V iaţa u rb an ă a continuat aici şi a
fost înfloritoare. O raşele m ari erau numeroase, A l e ­
xandria în E gipt, oraşele din Siria, A ntiohia în primul |
rind, Efes în A sia M ică şi în p a rte a e u ro p e a n ă ^ impe­
riului P atras, Teba, .C orint în G recia, Tessalonic şi măi j
ales Constantiriopol. Aceste oraşe jiu se m ulţum eau nu-;ţ
mai să; consume, ci ele şi produceau. In d u stria era ac­
tiv ă. C onstantinopolul, dup ă cum spune H enri Pi
renne.era.nu num ai un oraş m are, d ar pin a la sfîrşitul
secolului al X l-le a el apare ca ceh mâi m are oraş din
întregul bazin al M editeranei. In fo rm aţiile pe care 1|
avem despre industrie ne perm it să cunoaştem trasatu­
rile caracteristice şi regimul care o dirijează.
P în ă în secolul al V II-lea, Siria a ciinoscuţ o marei
activitate industrială ; .fabricile de stofe de mătase,
temeiate sub dom nia lui Justinian, erau cu deosebii
înfloritoare ; şi sirienii ţineau un loc p red o m in an t!
mişcarea industrială şi comercială. Alte. cen tre nu en
m ai puţin im portante : spre sfîrşitul secolului al j
se p o t nota fabricile de mătase, „de sto fe.d e in şi 1 1
voare pe care le stăpînea, în Peloponez, D ânielis, proâ
tectoarea şi prietena îm păratului Vasile I. C am în W
laşi tim p Tessalonic era celebru prin fabricile de mată
\ :
106
 suri şi prin ceea ce C a m e n ja te n u m e ş te a rte le fo cu lu i,
care produceau în m a re c a n t i t a t e o b ie c te d e b r o n z , d e -
cositori de aram ă; de fie r şi d e s tic la . D a r m a i ales
Constantinopol era o c e ta te in d u s tr ia lă c u o a c tiv ita te
prodigioasă şi asupra acestei a c tiv ită ţi găsim - in f o rm a ­
ţiile cele mai n u m e ro a s e : în t r - o n o v e lă a î m p ă r a tu lu i
Leon al Vl-lca, care este d e o b ic e i i n d ic a tă c u n u m e le
Id e C urtea p r e fe c tu lu i, şi c ă r e ia îi d a t o r ă m ce le m a i
preţioase inform aţii. E v id e n t, mu g ă sim în e a o listă
absolut completă a c o r p o r a ţiilo r in d u s tr ia le d in ca­
pitala bizantină. T r e i g r u p u r i, f ă r ă să n u m ă r ă m B a n c a ,
apar mai ales aici : in d u s tr iile c a r£ se o c u p ă c u ali­
mentaţia, lucru in d is p e n s a b il în m a r e le o r a ş c a re e r a
Constantin.opol ;.c e le c a re se o c u p ă d e c lă d ir i, a c ă r o r ,
importanţă era m a re î n t r - u n o r a ş u n d e se c o n s tru ia
m u lt; şi mai ales in d u s tr iile d e lu x , c a r e f a b r ic a u acele
obiecte pe care în tr e g u l E v M e d iu v e n e a să le c a u te în
Bizanţ. E rau a u r a r ii cei c a r e f ă c e a u c o m e r ţ c u b iju te rii
şi pietre preţioase ; f a b r ic a n ţii şi i m p o r t a t o r i i d e m ă tă ­
suri, dintre c a re u n ii v in d e a u b o ra n g ic u l, a lţ i i f a b r ic a u
î1osaturile d e m ă ta s e , p e c în d a lţ i i a v e a u m o n o p o lu l v în -
zării stofelor b iz a n tin e şi a lţii s p e c ia lita te a s to f e lo r im ­
portate d in ' B a g d a d şi d i n S iria . A c e ş tia e r a u n e g u s to rii
de in, care v e n e a u d in S tr y m o n şi d i n P o n t ; p a r f u m a rii
carej vindeau m iro d e n ii şi a r o m a te a ş a d e s c u m p e so­
cietăţii d in E v u l M e d iu . T o a t e a c e s te a a s ig u ra u g lo ria şi
prestigiul C o n s ta n tin o p o lu lu i şi ^o b iectele c a r e n i s-a u
păstrat d in a c e a s tă in d u s tr ie d e lu x s în t d e a ju n s .p e n tru
a-i justifica s tr ă lu c ita r e p u ta ţie . • ^
Toate a c e ste in d u s tr ii e r a u g r u p a te î n c o r p o r a ţii în ­
chise, re g le m e n ta te m in u ţio s , s u p r a v e g h e a te a t e n t d e
către s ta t, şi c a r e l a c s ă a p a r ă C o n s ta n tin o p o lu l c a „ p a ­
radisul m o n o p o lu lu i, a l p r iv ile g iu lu i şi a l p r o te c ţio n is -
m u lu i‘c. N u e lă s a t n ic i u n lo c p e n tr u m u n c a lib e ră şi
in iţia tiv a in d iv id u a lă . F ie c a re c o r p o r a ţie a r e u n m o n o ­
p o l re g le m e n ta t c u s tr ic te ţe şi p e c a re nu-1 p o a te lă rg i.

10?
 Astfel, în industria- pielei, se disting net tăbăcarii, pie­
lării, şelarii; în industria alimentaţiei se determină
exact ce aparţine măcelarilor, cîrnăţarilor, băcanilor;
acest lucru este şi mai frap an t în industria mătăsii,
unde se găsesc cinci corporaţii fiecare avînd atribuţii
proprii. Toate aceste corporaţii au o disciplină severă j
condiţiile de intrare sînt reglate minuţios, la fel şi re­
gimul de lucru. C orporaţia se substituie individului
pentru cum părarea m ateriilor prime, pentru vinzare
şi pentru cantitatea obiectelor fabricate. Orice concu­
renţă este imposibilă. Şi de asemenea este minuţios ho„-
tă rît tot ceea ce priveşte situaţia, munca şi salariul lu­
crătorilor şi situaţia ucenicilor.'.
Asupra tuturor acestor industrii statul exercita un
control continuu şi minuţios-'.şi prefectul oraşului se
-amesteca în to t ce le privea. El exercita asupra indus­
triei o tutelă.constantă* percheziţionînd magazinele, in-
spectînd registrele de socoteli, interzicînd exportul unor
produse, aplicînd peste to t o regulă severă de protecţio-
nism şi de inchiziţie. .E rau o întreagă serie de articole
numite „obiecte prohibite", al căror export şi vînzare
străinilor erau strict interzise. Şi pentru â face ca toate
aceste regulamente sa fie respectate, sancţiuni severe lo­
veau pe contravenienţi. D ar, cu toate aceste restricţii*
industria bizantină era înfloritoare în Constantinopolul i
secolului, al X -lea şi la fel era în Tessalonic în secolul
al X ll-lea, după cum atestă m ărturia lui Benjamin de
Tudele şi aceea a lui Eustate.
P rin aşezarea sa geografică, imperiul bizantin era
destinat unei mari dezvoltaţi comerciale. A şezat în
punctul de întîlnire între Europa şi lumea orientală, el
se găsea în locul unde ajungeau toate m arile d r u m u l
ale comerţului continental şi m aritim, care-i •aduceag
produsele din întregul orient. în peninsula B alcanid.
el găsea la Constantinopol şi Tessalonic punctul de plej
care al drum urilor care, în lungul fluviilbr din T r a d i
 Li Macedonia ajungeau în valea D unării şi se prelun-
pgeau pînă dincolo spre U ngaria şi E u ro p a C entrală, şi
pe de altă parte stăpînea m area cale transversală care,
urmînd drumul vechei via Egnatia, mergea de la C on-
[ stantinopol spre A driatica şi spre occident. în M area
Neagră ajungeau drum urile care uneau R usia m eridio­
nală cu porţile Crimeei şi acelea care, prin ţa ra Lăzilor,
vechea Colchida şi mai tîrziu p rin T rebizonda, punea
Bizanţul în legătură, prin C aucaz şi m area C aspică, cu
oazele din Turkestan şi Asia centrala. în S iria ajungeau
drumurile de caravane care, prin Persia, legau E xtrem ul
orient de lumea bizantină şi acelea care, p rin goltul
Persic, aduceau produsele din Ceylon, In d ia, C hina. în
sfîrşit Alexandria şi porturile . din M area Roşie, ca
Adoulis, erau punctul de plecare al d ru m u rilo r care
duceau pe de o parte spre E tiopia.şi A fric a centrală şi
pe de altă parte spre Ceylon, unde se depozitau bogă­
ţiile din India şi din extrem ul orient. F ără îndoială, o
mare parte d in aceste drum uri erau în m îinile perşilor
şi arabilor; şi prin aceasta, B izanţul se afla în depen­
denţa unor intermediari, care adeseori erau duşmani.-
Justiniari se silise în secolul a l . V Î-lea să libereze co­
merţul bizantin de această subordonare apăsătoare şi
adeseori supărătoare ; eLnu reuşise, d a r cu toate acestea
prosperitatea comerţului bizantin răm înea incom para­
bilă. în porturile sale m ăreţe, în m arile oraşe, prim ea
şi îndrepta in toată lumea obiectele pe care le producea
industria sa şi ceea ce-i aducea com erţul. Pe de o p a rte
erau minunatele stofe cu culori strălucitoare, cu splen­
dide brodelii de aur, m inunatele aurării îm podobite cu
emailuri şi pietre preţioase şi to t ce E vul M ediu a cu-
Inoseut în materie de lux elegant şi rafinat. Şi pe de altă
parte, erau m ărfuri rare şi preţioase p e care B ila n ţu l
le im porta din toate regiunile lumii orientale şi m a­
teriile prim e pe care meşterii «ăi j e transform au. D in
extremul orient, prin interm ediul fra b ilo r, îi soseau m ă-

109
u sc a din C hina, pietrele preţioase şi p e rle le din India,
mirodeniile şi arom atele. Din Bagdad şi S iria îi veneau
veştmintele de m ătase, vinurile preţioase, covoarele nii-
nunat brodate. D in Rusia-m enclională, im p e riu l primea
griul, poştele sărat, sarea, mierea, icrele n e g re ,,blănu­
rile şi pieile din nord. D in Balcanul slav soseau inul şi
mierea, peştele sărat şi produsele v ariate ale agriculturii
sîrbeşti şi. bulgare. D in occident, prin intermediul ora­
şelor m aritim e din Italia, prim ea m ărfu ri d in Germania
şi Italia, m etalici brute, şi lucrate, pînza de eînepă şi
de in, covoare brodate din Spania, vinuri şi conserve.
A cestea sînt de ajuns p entru ' ă a ra ta expansiunea minu­
nată, a com erţului bizantin. N ir e s te lipsit-de interes să
arătam , cel p u ţin _ îm liniile sale m ari, evoluţia acestui
comerţ.
O lucrare .curioasă din secoluL al VJ-lea,;jj°p O '
grafia creştina de Costna I n di cop 1eu stc s, arata care
erau în .vrem ea lui Justinian im p o rta n ţă şi întinderea
relaţiilor com erciale ale B izanţului. ^A utorul acestei
cărţi, un negustor din A lexandria, calatprise;;jriult; în
o rien t şi dacă, poate, cu .toată porecla adăugată nu­
melui sau, nici n u vizitase In d ia, era cel puţin bine
inform at asupra a ceea ce se făcea acolo şi da
preţioase -inform aţii despre a c tiv itatea comerţului bi­
zantin în aceste regiuni. C om ercianţii alexandrini şi
m arinarii din porturile m ării Roşii, m ai ales^afceia^din
marele p o rt etiopian A d o u lis,sc duceau p in a iri Cey­
lon să caute bogăţiile Indiei, şi produsele -extrem ului
orient care se îngrăm ădeau în p o rtu rile m arei inSulej
unii aj ungeau ,_chiar mai departe, p în ă în Siam, pînă
în Indochina, şi, cu ţpate greutăţile pe care le în-
tîm pinau din partea perşilor, p u tern ic in stalaţi în
Ceylon şi foarte geloşi de m onopolul dor, ei aduceau
din aceste calatorii cantităţi de p ro d u se d in e x tre m u l
orient, care din Egipt se răspîndeau în t o t 'I m p e r i u l
P e de alta parte, Mfediterana era. o m are în în tre g im e

110
m ......._
I hizân'tinâ; în seco lu l al V'I lea, m a rin a im periului era
F s tă p în a ei, a p r o a p e n eco n testată şi p o liţia im p eriala
veghea ca să a p e re sig u ran ţa n av ig aţiei şi a tr a n z a c ţi­
ilor. A stfe l, n e g u s to rii din E g ip t şi m ai ales cei d in
Siria (şi de ac e e a în o c c id e n t to ţi o rie n ta lii era u n u m iţi
în general sirie n i), d u c e a u p în ă la m a rg in ile M e d iţe ra -
nei p ro d u se le in d u s trie i/ şi lum ii o r i e n t a l e ; u nii d in tre
ei care a v e a u s p e c ia lita te a c o m erţu lu i cu S p a n ia , era u
num iţi sp a ndrom oi ; a l ţ i i , g a llo d ro m o i, f je e a u afa ceri
m ai ales cu G a lia ; a l ţ i i av e au ca d o m e n iu A d ria tic a
şi p ă tru n d e a u a c o lo p î n ă fo a rte d e p a rte , în n o rd , u nde
R av en n a e ra s e d iu l u n e i im p o rta n te co lo n ii. S ir ie n ii,
nu se m u lţu m e a u şă> adu că p ro d u sele o rie n tu lu i în
p o rtu rile li to r a lu lu i. E i p ă tru n d e a u în in te rio ru l
u s c a tu lu i; se - g ăsesc s irie n i l a N arb o n -n a, la B o rd ea u x , .
la T o u rs, la O rle a n 's , la P a ris şi în m a i m u lte oraşe
aveau c o lo n ii d e s tu l d e m ari. în c ă o p r o b ă sem ni­
ficativ ă des'pire lo c u l p e ^ c a re îl o c u p a B iz a n ţu l în
lum ea e c o n o m ic ă a- secolului al V l-le a este a d u s ă d e
f a p t u l c ă m o n e d a de a u r b iz a n tin ă ^era p r im it a în
to a te ţirg u rile m editeraneene, şi că în e p o c a c ru c iad e lo r
ea p ă s t r a . în c ă a c e s t- p r i v i l e g i u ; „ b e sa n tu l", num ele
se m n ific a tiv a l banului de a u r b iz a n tin , e ră în t o t ^
o rie n tu l m editeranian m o n e d a cea m a i r ă s p î n d i ţ ă şi
cea m a i apreciată. ":-
T o tu ş i, in v azia a ra b ă avusese p e n tru co m erţu l b i­
z a n tin consecinţe destul de g r a v e .. A p a r iţia flo te lo r
m u s u lm a n e - în M editerana* răp ise m a rin ei b iz an tin e
S u p re m a ţia m ărilo r şi avusese-, ca efect sa în tre ru p ă
p ro g re s iv şi p în ă l a u rm ă să ta ie - c o m p l e t, p e n tru m ai
m u lt d e un secol, legăturile economice, în tre o rien tu l
c re ş tin şi occidentul la tin . C u to a te acestea, B iza n ţu l
s fîrş i p rin a recuceri p u te re a m a r itim ă ; de la sfîr-
şitul secolului a l , IX -le a el redevenea, in M e d ite ra n a,
stăpînul m ării, tbalcissokratia, cum se spunea la
C o n stan tin opol şi p ă s tră această p u te re tim p de m ai

lll
m ult de doua secole. „N u m a i mie, d eclara cu mîndrie
îm păratul N ich ifo r Focas în stecolul al X-lea, îmi
aparţine puterea n a v a lă " şi un scriitor d in secolul
al X l-lea confirm a această declaraţie cînd scria;
„flo ta este gloria rom anilor". D e la sfîrşitul secolu­
lui al IX -lea pînă. la sfîrşitul secolului* al Xl-lea,
prosperitatea com erţului bizan tin a fost în adevăr
strălucită. în secolul al X -lea im periul semna tratate
de com erţ cu arabii, cu ruşii, cu veneţienii, şi aceste
tratate determ inau condiţiile schim burilor economice.
Desigur, aceste; condiţii erau destul d e grele pentru
străini, c ă r o ra v am a im perială le , impunea datorii
foarte grele, la in tra re a m ă rfu rilo r în imperiu ca şi
la ieşire, şi adm in istraţia im perială, foarte chiţibuşara,
veghea cu grijă, cu aju to ru l poliţiei, c a aceste condiţii
să fie respectate. A m basadorul lui O tto I, episcopul
L jutprand din Crem ona, s-a convins de aceasta, cu
to t caracterul său diplom atic, c în d a v o ţt s'ă ia, fără
autorizaţie, cîteva stofe frum oase al căror monopol
Bizanţul şi-l rezerva cu grijă ; fără sa ezite, vam a le-a
confiscat. O supraveghere asem ănătoare se exercita
asupra tuturor străinilor : ruşii, care frecventau in
mare num ăr Constantinopolul, nu erau autorizaţi sa
locuiască în capitală ; ei erau izgoniţi în periferia
Sfîntul Mamas, actualul Bechik-Tach, pe Bosfor, şi
cînd veneau în oraş pentru afacerile lor, nu puteau sa
intre decît fără arme şi nu erau au to rizaţi sa petreacăJj
noaptea aici. Comerciarii, funcţionarii însărcinaţi
Special cu afacerile economice, pedepseau cu asprime]!
orice călcare a condiţiilor prescrise, orice încercare^
de contrabandă, pe care veneţienii o. practicau deseora
pentru a exporta obiecte prohibite. D ar, cu toate!
excesele'acestui sistem puţin liberal, im periul trăgea*
foloase incontestabile. S-a putu t calcula că în secolul*
al X-lea tezaurul imperial percepea, num ai în oraşu l
Gonstantinopol, p e n tru închirieri de prăvălii, pefitrui
 dreptul de tîrg şi de v a m ă , u n v e n it a n u a l d e 7 .3 0 0 .0 0 0
de m onezi d e a u r, m a i m u lt d e 5 0 0 m ilio a n e a u r în
m oneda n o a s tr ă . , T o tu l m ă rtu ris e ş te p r o s p e rita te a
econom ică a B iz a n ţu lu i în secolele al X - le a şi al X l-le a .
în A sia, e ra în le g ă tu ri c o n tin u i c u lu m e a a n a b ă , cu
m arile o raşe d in S iria , A le p , A n tio h ia , D a m a sc , cu
care tr a t a tu l d in 9 6 9 'fixase le g ă tu ri, cu T re b iz o n d a
şi cu A rm e n ia , în c a re o ra şu l d e f r o n tie r ă A rz e n luase
o fo a rte m are im p o r ta n ţă . î n E u r o p a , în tr e ţin e a cu
B ulgaria le g ă tu ri a c tiv e ; p r in C h e rs o n p ă tr u n d e a
adine la k h a z a r i, la ru şi ; n e g u sto rii săi m e rg eau şi
mai d e p a rte , p în ă în B a ltic a , p în ă în ţ a r a c h ih lim b a ru ­
lui, p în ă în S u e d ia şi te z a u re le d e m o n e z i b iz a n tin e
descoperite î n R u sia şi în S u e d ia , c a p e u n d ru m de
aur, m a rc h e a z ă căile p e c a re le s tr ă b a te a u în tr e p r in ­
z ă to rii . n e g u s to ri b iz a n tin i şi m in u n a ta a c tiv ita te de
sch im b uri c a re r e z u lta d in a c e a s ta . î n sp re o c c id e n t.
B izan ţu l în tre ţin e a ^ re la ţii a s e m ă n ă to a re cu oraşele
m a ritim e ale Ita lie i, A m a lfi, P is a şi m ai a le s cu V e­
n e ţia şi cu Ita lia m e rid io n a lă . ŞL a stfe l, d in to a te
p ă rţile lu m ii s tră in ii se re v ă rs a u în C o n s ta n tin o p o l şi
m a rile b a z a re a le c a p ita le i, c lă d ite î n lu n g u l stră z ii
M ese, erau c e n tru l u n ei n e în c e ta te m iş c ă ri n e g u sto reşti.
B en jam in de T u d e le sp u n e a d e s p re C o n s ta n tin o p o l :
„E ste u n m a re o ra ş d e a f a c e r i ; n e g u sto rii v in a ic i d in
to a te ţă rile lu m ii şi n u e x istă , în a f a r ă d e B a g d a d , .oraş
m univers' c a re să se p o a tă c o m p a r a cu e l“ . . „E ste
g lo ria G reciei, sp u n e a u n fra n c e z d in Secolul a l X I I -
l e a ; b o g ă ţia sa e v e s tită şi e c h ia r m a i b o g a t d e c ît
renum ele s ă u ." P e lîn g ă tîr g u l d in c a p ita lă , în p ro v in c ii
era aceeaşi a c tiv ita te : tîr g u l d in T essalo n ic, aşa cu m
l-a descris T im a rio n , a d u n a în fie c a re a n , în m arele
oraş a i M aced o n iei, pe s tră in ii v e n iţi d in to a te p ă rţile
l u m i i ; şi B e n ja m in de T u d e le , în p o v e s tire a p e care
o face d e sp re c ă lă to ria lu i în o rie n t, a r a tă cu p recizie
care e ra b o g a ţia eco n o m ică a tu tu r o r o ra ş e lo r p e care

113

i
 1 .
le -a s t r ă b ă t u t . I n s e c o lu l -al X lT - lc a înc.ă, după cum
a t e s t a a c e ste m ă r t u r i s i r i, p r o s p e r ita te a ' economică 3
im p e r iu lu i e r a i n c o n t e s t a b i la şi n in iic n u p ă r $ să o
a m e n in ţe .:
A c e a s ta b o g ă ţie , u t r ă g î n d a s u p r a Bizanţului atenţia
s tr ă in ilo r , v a a v e a . g r a v e c o n s e c in ţe r D e m ultă vreme,
î n o ra ş e le m a r i t im e a le I t a l i e i ' ş i m ai ales la Veneţia,
lu m e a îşi d ă d u s e s e a m a d e p r o i i t u l c a re se putea trage
d e p e m a l u l B o s f o r u lu i şi m ă i a le s venevienii; pro-,
f ita ş e r ă d e t o a t e o c a z iile ' p e n t r u a - ş i, deschide drum
aco lo - î n c ă d i n 9 9 2 ^ e i; o b ţ in e a u d e la^Vasile al II-lea
u n t r a t a t d e c o m e r ţ, p r i m u l d i n a ce le a c te care / aveau
să în te m e ie z e n o r o c u l R e p u b li c ii î n o rie n t.. P rin această
c o n v e n ţie , ei o b ţ in e a u m a r i r e d u c e r i a s u p r a drepturilor
d e v a m ă p e r c e p u te la i n t r a r e a şi lai ieşirea cHn Dar-
daneleV şi g a r a n ţ i i î m p o t r i v a a b u z u r ilo r , funcţionarilor
b i z a n t in i . L a u r c a r e a p e : 't r o n a lu i A le x e Comnenul
e i o b ţin e a u , î n s c h im b u l s p r ijin u lu i m i l i t a r împotriva
n o r m a n z il o r ; ' p r iv ile g ii şi ;m a i m a r i. A u fb $ t Scutiţi de
o ric e t a x a şi d e o ric e in s p e c ţie v a m a l ă , n u numai la
C o n s ta n tin o p o l, c i şi î n tr - o - î n t r e a g a serie>.de p o rtu ri
c a re le - a u f o s t d e sc h ise ; a ii o b ţ i n u t c a . toate
p r o b le m e le =c a re îi; p r i v e a u în m a te r ie comerciala sa
fie , î n c a z d e ;p r o c e s , s u p u s e u n e i ju r is d ic ţii speciale.
C ă p a t a r ă d re p tu l- d e a f a c e a f a c e r i î n m arile ţirguri
d i n i n te r i o r , l a A d r i a n o p o l, F i l ip o p o l i in Europa,
F ila d e lf ia î n A .s ia ; şi c h ia r l a C o n s t a n ti n o p o l ei aveau,
p e m â lu l. C o r n u lu i d e A u r u n î n t r e g c a r t i e r , unde şi-au
c lă d it b ise ric i,, a n tr e p o z ite , p a l a t e şi- u n d e , s’u b a u to ­
r ita te a re p re z e n ta n tu lu i lo r, a u f o s t a p r o a p e in­
d e p e n d e n ţi. Ş i p e n tr u a p r o f i t a d e a c e s te privilegii,
c a re î n a d e v ă r .d ă d e a u V e n e ţie i o s itu a ţie de- prim .
ra n g , v e n e ţie n ii a le rg a u cu g r ă m a d a l a G o n s ta n tin o p d l
şi în t o t o rie n tu l ; în - a d o u a j u m ă t a t e a seco lu lu i
a l X l I - l e a , e ra u -c e l p u ţ in 1 0 .0 0 0 î n c a p i t a l ă M a i În 3
t îi, ei fu se se ră d e s tu l ~de b in e v ă z u ţi. i V I a n u e ţ C o m n ^
V
 nul declara că el îi ^onsidera „ n u c a 's ţ'ră im , ci ca greci
din naştere" şi N icefas zicea despre ei că deveniseră
compatrioţi şi cei m ai,buni prieten i ai ro m an ilo r". D a r
destul de repede, p rin dîrzeriia lo r p e n tru cîştig, p r in
aroganţa, p rin obrăznicia cu care dispreţuiam * chiar
ordinele îm păratului, ei jig n iră orgoliul b iz an tin şi ra­
porturile deveaiiră aşa de "rele în c ît în a n u l 1171, M ă­
mici Comnenul punea să - fie a re staţi to ţi veneţienii
care locuiau în im periu şi să^se confişţe to a te corăbiile
şi averile lor. D in acest aci: de v io le n ţă ieşi u n război
»destul de lung, dar, chiar d u p ă restab ilirea păcii, relaţiile
nu s-au am eliorat şi din ce în ce ,m âi m u lt se sim ţea,
la Veneţia, necesitatea de a n u se m ai izbi în orien t
de o autoritate superioara celei a R epublicii şi aceasta
a fost cauza esenţială care a d e te rm in a t p e veneţieni
să îndrepte spre C onstan tin o p o l a p a tr a cru ciad a. D in
evenimentele de la 1204 ei a u tras’ m a ri fo lo ase pen­
tru a-şi în tă ri situaţia în o r i e n t ; în c a p ita la g u v ern a tă
acum de . un îm p ă rat latin', ei au a v u t o situ aţie p r i­
vilegiată şi au p ro fita t de ea p en tru , a în tem eia, în M e-'
diterâna orientală, un a d e v ă ra t im p eriu colonial.
• Genova,, cu toate că m ai p u ţin fa v o riz a tă la în c e p u t
dccît Veneţia, n u întîrziase să cucerească şi ea o în -
qsemnata situaţie în orient. D in u ră fa ţă de veneţieni,
■împărăţii din fam ilia P aleologilor i-au a c o rd a t p ri­
vilegii şi m ai m a r i : în a f a ră de cele de o rd in p u r eco­
nomic, ea avu în cu rîn d posesiuni pe. coasta Asiei M ic i.
şi în insulele din apropiere ; av u colonii în M area
N eagră şi situaţia ei deveni şi m ai în flo rito a re cînd, la
sfârşitul s'ecolului ;al X ll- le a , M ihail Paleologul îi cedă,
chiar la in tra re a -în C o rn u l de A ur, în 'f a ţa C o n stan -
tinopolului, im p o rta n ta poziţie a G alatei, din care ea
făcu o fo rtă re a ţă puternică, u n p o rt m are şi o colonie
prosperă. Şi astfel, în m od p ro g re siv , V eneţia şi G e­
nova ac ap a ra ră în folosul lo r t o t com erţul bizantin.
P o litica econom ică a im periului a c o n trib u it de alt-

115
 fel foarte m ult ca sa grăbească jiceastă evoluţie. Bi­
zanţul nu se mai ducea, ca odinioară, să vîndă altor
popoare produsele industriei ^i comerţului său | el
aştepta ca ceilalţi să vină să le caute acasă, pe piaţa
Cons’tantinopolului. N u se Ynai ducea, ca altădată, sa
caute obiectele de care avea nevoie ; aştepta să-i fie
aduse pe m alul Bosforului. Acesta era, în ochii bizan­
tinilor, un m ijloc de a m ări prestigiul imperiului,
obligînd lumea întreagă să vină la Constantinopol,
silind pe străini, p rin cum părăturile pe care le făceau
aici, să verse în tezaurul im perial cea mai mare parte
din aurul lor şi trim iţîndu-i acasă uim iţi de splendoarea
civilizaţiei bizantine. D a r era o mare- greşeală care
ducea la dispariţia întregii activităţi comerciale de
altăd a tă ; urm area e ra că se dădea din ce în ce mai
m u lt în mîinile străinilor com erţul b ilan ţu lu i şi pen­
tru bizantini era un m otiv ca să neglijeze din ce în
ce m ai m u lt dezvoltarea m arinei lor. Astfel, chiar de
la sfîrşitul secolului al X lII-le a ap ăru ră semnele in­
contestabile ale decadenţei economice. D in acel mo­
m ent, spune un istoric grec din acea epocă, „puterea
navală a B izanţului dispăruse “. Veneţienii şi genovezii
făceau acum toate, afacerile m ari. U n istoric din se­
colul al X lV -lea, N ich ifo r G regoras, sc rie : „în timp
ce latinii îşi m ăreau fără încetare p ro fitu l şi puterea
pe mare, grecii slăbeau progresiv şi fiecare zi adăuga
încă o nenorocire la calam ităţile zilei precedente" ; şi
ceva mai departe : „L atinii au pus m ina nu numai
pe toate bogăţiile bizantinilor şi pe aproape toate ve­
niturile mării, dar şi pe toate resursele care îmbogăţesc
tezaurul prinţului**. D espre decadenţa- crescîndă a co­
m erţului bizantin şi despre consecinţele asupra fi­
nanţelor imperiului, se găseşte, în secolul al XlV-lea,
o m ărturie caracteristică : în acel m om ent v am a din
C onstantinopol aducea anual tezaurului num ai 30.000
de hyperperi, în tim p ce cea din G alata încasa m ai

116
f mult de 200.000. P e de alta parte, în capitala bizantina,
veneţienii şi g e n o v e z ii era u aproape stăpîni ^ cîn-d era
nevoie, flotele lo r v e n e a u în B osfor să im pună îm ­
păratului voinţa lo r şi genovezii nu ezitară, atunci cînd
loan C a n ta c u z ir to se gin di să ridice m arina comercială
bizantină şi să m ic şo r e ze drepturile d e vam ă, să atace
oraşu l şi să dea fo c corăbiilor în construcţie sau în
reparaţie. N u - e ra rar lu c ru s’ă vezi p e străzile capi­
talei v e n e ţie n i s a u g e n o v e z i bătîndu-se cu soldaţii îm ­
p ă ra tu lu i. A c e a s ta în s e m n a scăderea crescîndă a a u ­
to rită ţii im p e riale, sc ă d e re a to t m ai m are a resurselor
fin a n c ia re a le ' m o n a rh ie i şi dovada că se sTîrşise cu
p r o s p e r ita te a c o m e rc ia lă c a re , a tît de m u ltă vreme,
fusese u n a d in g lo riile şi ^ d in forţele im periului bi­
z a n tin .

v
 k j9

PROBLEMELE POLITICII EXTERNE

împăratul bizantin, d u p ăc u m se ştie, se considera

suveranul p am în tu lu i: locuit, _:e‘'qikHr^ne',l şf cu acest
f drept el pretindea să-şi exercite influenţa politichii
religioasa nu numai asupra popoarelor imediat ve­
cine cu imperiul, dar ^asupra tuturor popoarelor lumii
cunoscute. El se considera singurul prinţ oare avea
dreptul să poarte titlul de îm părat şi prin aceasta se
credea Superior tuturor celorlalţi suverani, carora le
arăta o politeţe puţin semeaţă şi o bunăvoinţă cam.
dispreţuitoare. în sfîrşit, era convins de înalta valoare
a civilizaţiei bizantine şi de binefacerile pe care le
aducea tuturor celor care aveau norocul sa o' cu-^
-noască. Pentru a traduce în realitate aceste idei
. călăuzitoare. Bizanţul era, prin fo rţa lucrurilor, in
le a tu ri cu aproape toate popoarele cunoscute atunci..
Pentru a asigura liniştea monarhici, trebuia sa suprâ--
vegheze cu atenţie pe^vecinii adeseori destul de in-tj
grijorători. Trebuia să-i întrebuinţeze în folosul im­
periului şi să obţină alianţa sau cel puţin neutralitatea
lor. Trebuia sa se silească să le impună voinţa îm­
păratului şi să pătrundă la ei influenţa bizantină]
Pentru toate acestea, era nevoie de o diplomaţie bine
informată, bine condusă, care să ştie să tragă foloase!
din toate îm prejurările; diplomaţia bizantină a avut

128
 K adeseori toare aceste calităţi. C a să ne dăm bine seama
| de aceasta, ar trebui să reluăm to t cursul istoriei im­
periului ; nu este locul aici. N e vom m ulţum i să stu-
- diem problem ele principale, care se p u neau p o litid i
externe ale m onarhiei şi să vedem care a u fo st soluţiile
întrevăzute sau realizate p e n tru a rez o lv a aceste p ro -
r bleine.
în secolele al V-Iea şi al V j-le a , in v â ziile aduseseră
la frontierele im periului un m are n u m ă r de popoare
noi, goţi. huni, heruli, gepizi, lon g o b arzi, ceva mai
.tîrziu avari, bulgari, slavi. P e n tru a şti ce se petrecea
la aceste popoare d iferite, d ip lo m a ţia im p e rială avea
[ colaboratori preţioşi negustorii care se duceau, cu în ­
drăzneală, , să fac ă afaceri dincolo de D u n ă r e ; m i­
sionarii care* cu şi m ai m u ltă în d ră z n e a lă , m ergeau să
propovăduiască acolo creştinism ul- şi care, în ain te
chiar; de a fi reuşit să; coriver te-ăsea: p o p o ru l, reuşeau
sa-şi asigure o in flu e n ţă p reţio asă în a n tu ra ju l şefului,
mai ales p rin tre fem ei ; în sfîrşit, am b asa d o rii trim işi
la suveranii b arb a ri şi ^ale c ă ro r ra p o a rte erau pline
de inform aţii ; povestirea pe ca re Priscus* ne-a lăsat^o
despre am basada sa la A ttila este un u l d in docum en­
tele cele m ai interesante pe care le avem d esp re'lu m ea
secolului al V -lea. P e n tru a se servi de aceste in fo rm a-
|ţn , dip lom aţia av e a num eroase m ijloace de acţiune.
La B izanţ exista în a d e v ă r o ştiin ţă a g u v ern ării b ar­
barilor; în can celaria im p erială se a fla un birou care
se numea, „ b iro u l b a rb a rilo r" ; m a i tîrz iu , în serviciile
logofătului drom ului, m in istru l afacerilo r externe, m ai
m ulte b iro u ri aveau aceeaşi d estinaţie şi to ţi lucrau
cit m ai bine p e n tru scopul com un. M ijlocul cel m ai
sim plu pe c a r e îl în tre b u in ţa u erau banii. T o ţi erau
convinşi, în B izan ţ, că orice om e ra de v în z a re şi că,
dacă p lă te şti p re ţu l care trebuie, erai sigur că obţii
to t ce vrei. A stfel in c it -nu se precupeţeau subvenţiile
b a r b a r ilo r : cîn d pensii anuale, ac o rd ate şefilor, în
schim bul c ă ro ra ci fu rn iz a u soldaţi arm atei imperiale,
c în d subvenţii m ai m a ri a co rd ate cu largheţe într-o
îm prejurare sau a lta . U n a lt m ijloc de acţiune, ceva
m ai delicat, era acela de a linguşi orgoliul suveranilor
b arb ari, distrib u in d u -le titlu ri ale ierarhiei princiare
bizantine şi lăsîndu-i să creadă că astfel deveneau, după
cum spune C o rip p u s v o rb in d des’p re un şef berber,
personaje ,;cu m o rav u ri civilizate, de o importanţă
cu to tu l la tin ă ", ceea ce-i determ ina, natural, sa se
declare „sclavii m a'jestăţii im periale". Pe de alta parte,
aceşti şefi b a rb a ri erau in v ita ţi să viniţ, cu nevestele
şi copiii lor, sa viziteze c u rtea im perială ; domnia lui
Justin ian e p lin ă de aceste vizite ale suveranilor exotici
şi to tu l e ra pus la contrib u ţie spre a le lăsa o puternica
im presie despre şederea lor în B iz a n ţ: frumus'eţea ca­
pitalei, splendoarea P alatu lu i Sacru, luxul audienţei
im periale, cerem onialul, plin de pom pă, al recepţiei
care a ra ta d ista n ţa d in tre îm p ă ra t şi cei pe car$-i
prim ea ; şi întoreîndu-se acasă, toţi aceşti barbari
păstrau o am intire ex tra o rd in ară despre^ împăratul
care prim ea cu a tîta am abilitate şi care plătea aşa de
bine. Bizanţul se silea de asemenea să aduca la Con-
stantinopol pe m oştenitorii şefilor barbari spre a-i
creşte în mijlocul civilizaţiei bizantine şi sa-i pre­
gătească Spre a o p r i m i ; şi de asemenea erau primiţi
în Bizanţ nem ulţum iţii care nu lipseau dini. aceste»
state barbare şi care puteau deveni, în unele ocazii,
concurenţi utili spre a-i opune suveranului.. în şfîrşit,
se străduiau să divizeze aceste popoare, stîr.nindu-le'
gelozia, făcîndu-i pe unii să creadă ca sînţ superiori
celorlalţi, dînd unora mai mulţi bani sau mai multe
onoruri decît a lto r a ; şi astfel, de nenum ărate ori, fără
sa intervină cu armele, guvernul imperial reuşea
neutralizeze şi chiar să distrugă aceste popoare^ unele
prin altele.
 Diplomaţia bizantină avea alt mijloc de acţiune.
I Un poet din secolul al V l- le a a scris u n d ev a:
Res Romana Dei e s t : terrenis non eget armisK
/ P rin p r o p a g a n d a religioasă şi conversiunea la
creştinism , d i p lo m a ţi a im perială trebuia să obţină
unele d in cele m a i frum oase succese. Misionarii înşelau
/ cu a b ilita te p e re g e şi anturajul său şi, după el, se
co n v ertea t o t poporul. E i . devin atunci confidenţii,
consilierii, m in iş tr ii regelui ; se stabilesc aici episcopi
care v in d in G onstantinopol ; şi nu numai că-religia
creştin ă a d u c e cu ea un cult nou, o liturghie
n ecu n o sc u tă şi seducătoare, dar introduce o întreagă
u lum e d e id e i, de sentimente, de obiceiuri exterioare 5
md n o u ă c iv iliz a ţie , ' cu totul bizantină, pătrunde şi
.tr a n s f o r m ă p e străini. Sub domnia lui Justinian, de
p e ţă r m u r ile Crimeei pînă în valea N ilului de Sus,
clin m u n ţii C a u c a z p î n ă în oazele din Sahara, misio­
n a rii b iz a n tin i au dus creştinismul la goţii din Gri-
m eea, c a şi la a r a b i i d i n pustiul Siriei, în regatul arab
H im y a r şi î n regatul etiopian Aksum, la nobazii şi
blem isii d e pe valea N ilului şi la berberii din A frica
de n o r d , şi succesul acestei propagande religioase a
f r a p a t a ş a de puternic pe contemporani, îneît credeau
ca, cu t o a t e înfrîngerile lui, imperiul creştin era de
n e în v in s ; „ c ă c i, aşa cum spune Cosma, el are ca mi­
siune sa nu lase să se micşoreze întinderea lumii
c re ştin e , ci să o întindă la infinit*.
Totuşi, cu toate succesele sale, această diplomaţie nu
era Iară prim ejdii. Fără îndoială, la cererile indiscrete
ale barbarilor, cancelaria imperială opunea adesea o
intransigenţă absolută, invocînd marea am intire a lui
C onstantin şi asigurîndu-i ca Dumnezeu însuşi, prin-
tr-un înger, dăduse primului îm părat creştin iosig-
1 Sldpinirea romana este de la Dumnezeii şi nu are nevoie de
arme paininteşti (lat.)

121
nele p u te r ii im periale, că D u m n e z e u îi dăduse titlul
şi p r iv ile g iile care-i a p a rţin e a u n u m a i lui în toată
lu m e a , c ă D u m n e z e u îi a ră ta s e p u r ta r e a pe care tre­
b u ie s-o a ib ă în to a te 1îm p re ju ră rile - d e lic a te / D a r în
a lte p ro b le m e B i z a n ţu l a c ţio n a cu m a i p u ţin ă pru­
d e n ţă . E x p u n î n d u - ş i în f a ţa străinilor- bogăţia, dis-
tr ib u in d u - le c u d ă r n i c i e b a n i, a p rin d e a m tţlte pofte şi,
c în d r e f u z a să le. sa tisfa c ă, b a rb a rii a v e a u totdeauna
u n m ijlo c g a t a p e n t r u a f o r ţa v o in ţa im perială, • in­
v a z ia ; şi c u m în a stfe l de c a z u ri retrag e rea lor se
c u m p ă r a f o a r te scu m p a aceştia e ra u în c u ra ja ţi s-o ia
de la în c e p u t. Istoricii secolului a l V l-le a au criticat,
cu s e v e r ita te , d ă r n i c i a n e m ă s u ra tă a îm p ă ratu lu i şi
a c e a s tă g o a n ă c a re reîn cep ea f ă r ă ' în c e ta re : şi îf acest
cerc c a re n u se î n c h id e a n ic io d a tă . Şi to tu şi, cu toate
în f r în g e r ilc d in u ltim ii ani a i d o m n iei, c a toate insuc- '
cescle p a r ţia le i a le d i p lo m a ţie i, aceeaşi isto rici n-au
p u tu t să n u la u d e p r u d e n ţ ă (p ro m e tb eia ), justeţea ve­
d e r ilo r (eu boidi a), f in e ţe a (to anh'm on) îm p ă ra tu l ui’ în
c o n d u c e re a- d ip lo m a ţie i sa le . C h ia r d e tra c to rii săi,
sp u n e A g â th ja s , e r a u s iliţi să a d m ire „preV ederea şi
a b ilita te a " sa, ş i . c u m , j,f ă r ă a tra g e sp a d a, prin in­
te lig e n ţă el c îş tig a v ic to r ia şi— şi - re a liz a speranţele". Şi
M e n a n d ru a scris a c e a s tă fra z a c a ra c te ristic ă : „fără
ră z b o i, n u m a i p r in eitboulici sa, e l a r fi d istru s pe bar-,
b a ri, d a c ă a r . fi t r ă i t d e s tu l" , ^ s tf e l, a tîr a vrem e cît
a d u r a i im p e riu l B iz a n tin , d i p l o m a ţ i a b iz a n tin ă a păs­
tr a t aceleaşi m ijlo a c e d e acţiune, c o m p le tîn d u -le însă
p rin a lte le , d e e x e m p lu c ă s ă to riile c a re uneau p e prin­
ţii stră in i cu fe m e i d in a r i s t o c r a ţ i a b iz a n tin ă şi adese-H
o ri c h ia r cu p rin ţe s e d in f a m ilia im p e ria lă . P rin toate,
aceste m ijlo a c e , a c e a stă , d ip lom aţie a reu şit să rezolve,
fara p re a nilultă g re u ta te " şi c h ia r m ai bine d e c ît în
colul al V 1-1ea, p ro b le m e le c a re i se pu n eau .
Slavizarea peninsulei Balcanice, în tre al V ll- le a şi
al X-lea secol a impus alte sarcini d ip lo m aţiei b i z a n ţ
122
I tine. în acea vrem e croaţii şi sîrbii se stabiliseră
I aproape în întreg Illyricum ; bulgarii cuceriseră to t
I n o r d - e s t u l peninsulei. în secolul lui Justinian, acţiunea
I se ex ercita mai ales dincolo de D unăre ; acum , chiar
I Ja sud d e m a re le fluviu, în .c e e a ce fă c e a odinioară
I parte d in im p e riu , trebuia încercată o influenţă asupra
I noilor v en iţi. D e d a ta aceasta, m ai ales propaganda
[.religioasă obţinu rezultate esenţiale, în secolele al
JX -lea şi a l X -lea. C o n stan tin P o rfiro g en etu l "poves­
teşte că în v re m e a lui H erâcliu ş cro aţii şi sîrbii, che-
1 m aţi de îm p ă r a t, prim iseră d e ' la el terito rii în to t
vestul p e n in su le i B a lc a n ic e _ şi c ă în schim b ei accepta­
seră sa se convertească la creştinism şi să dev in ă va­
sali ai im p e riu lu i. C u to ate că această istorisire ră­
pune fo a rte în d o ie ln ic ă şi face m ai m u lt loc van ităţii
im p eriu lu i d e c ît realităţii, p a re sigur în orice caz că
sfirşitul- s e c o lu lu i al IX -le a cro aţii şi sîrbii au fost
aduşi ia creştinism d e Vasile I şi că au fost a lia ţi ere»
dincioşi a i B izanţului în lu p ta sa îm p o triv a bulgarilor.
D u p ă victoria lui Vasile al II-le a îm p o triv a ţarului
Sam uel, î m p ă r a tu l răsp lă ti pe şefii cro aţi dîndu-le do-
m enii bogate şi d e m n ită ţi şi. se p a re că ei au acceptat
să fie vasalii B izanţului. Aceeaşi po litică atrase, în de­
p e n d e n ţa im perială, ^m icile state sîrbeşti stabilite pe
lito ra lu l A d r i aticei şi care erau supuse, fă ră îndoiala,
in flu e n ţe i oraşelor de pe lito ra l a p a rţin în d încă- im­
p e riu lu i şi care. fo rm au them a D alm aţiei.
D ar m ai ales p ro b le m a bu lg ară a pricin u it grave
preocupări d ip lo m aţiei bizantine. D e la sfîrşitul se­
colului al V ll-le a şi p în ă la m ijlocul secolului al IX -lea,
au fost răzb o aie co ntinui în tre B izan ţ şi bulgari. D a r
din p rim u l p ă tr a r al secolului al IX -lea creştinismul
începea sa p ă tr u n d ă la bu lg ari şi politica im perială
u rm ărea cu interes progresele pe care le făcea, vă-
z în d în el un m ijloc de a-şi asigura in flu en ţa în re­
gatu l b u lg ar. C o n v e rtire a ţa ru lu i Boris în 864 realiză
123
 aceste speranţe ; prinţul bulgar veni la Constantinopol
să primească botezul, îm păratul înstişi voi sa fie na­
şul său şi-i dădu prenumele creştin de Mihail şi pa­
triarhul Fotius, care fusese autorul principal al aces­
tui sUcces, saluta cu bucurie în neofit „pe cea mai
i^umoasă bijuterie a eforturilor sale". După exemplul
prinţului său, întregul popor bulgar se converti, şi cu.
toate că a ezitat o clipă in tre Bizanţ şi Roma, ţârul
bulgar s-a hotărît să accepte influenţa bizantina;
prim i la el clerul ortodox şi intră în sfera de acţiune
a Bizanţului. Tînărul Simion, fiul său, fu trimis la
Gonstantinopol pentru a prim i o educaţie bizantină
şi aici studie, după . expresia unui cronicar bizantin,
„retorica lui Demostene şi silogismele “lui Aristotel",
în aşa fel ea era num it cu plăcere'semi-grec (hemiar-
gos). El trebuia să păstreze o vie amintire a acestei
şederi în capitala Bizanţului : cînd urm ă tatălui său, ‘
cea dintîi grijă a lui a fost să introducă la curte tit­
lurile, costumele, cerem onialul curţii imperiale, în aşa
fel încît să apară aproape egal îm păratului bizantin.
Aceasta din cauză că, prim ind în regatul său influ­
enţa civilizaţiei bizantine, el avea ambiţii mari ; nă­
zuia să cucerească, hegemonia în Balcani şi era, gata-
să reuşească în războiul lung pe care l-a purtat,,cu
Bizanţul.- D ar cînd muri, în anul 927, lăsînd tronul;-
unui copil rievîrstnic,' totul se schimbă, Pacea fu în­
cheiată între cele două state şi, sub domnia lunga | i
ţarului Petru {927—968) .influenţa Bizanţului pa-i,
trunse âdînc în Bulgaria. D iplom aţia bizantină a fă-j
cut to t ce trebuia pentru a c e a s ta p r in tr - o favoare,
excepţională; se acordă ţarului bulgar titlul de
sileu, care făcea din el aproape egalul îm păratului, şi
se căsători cu o prinţesă din fam ilia imperială, ne­
poata lui Roman Lecapen. Gonstantinopolul a avut
pentru bulgari atenţii deosebite 5 ambasadorii ţarului;!
„prietenii* bulgari", cum erau numiţi, erau trataţi ati

124
P0 amabilitate care jignea foarte tare amorul propriu
al unor ambasadori occidentali ; şi astfel se părea că
statele slave, întemeiate în peninsula Balcanica, intrau
din ce în ce mai mult în sfera de acţiune bizantina.
Dar, chiar şi dincolo de limitele imperiului, acţiunea
religioasă a Bizanţului influenţa pe slavi. Se cunoaşte
misiunea faimoasă pe care, sub influenţa lui Fotius au
condus-o Metodiu şi Cyril la slavii din Moravia şi
urmările durabile pe care le-a avut, eu toate ca nu a
ţinut mult, activitatea celor care au fost numiţi apos­
tolii slavilor. Şi tot prin propaganda religioasa alţi
slavi, ruşii, aveau să primească influenţa bizantină.
Chiar de la sfîrşitul secolului al IX-lea se găseşte în
listele episcopale un episcopat în Rusia, a cărui dio-
ceză trebuie să fi semănat cu episcopatele actuale in
Ypartibus infidelium1. Era totuşi punctul de plecare al
propagandei bizantine la ruşi şi trebuie să fi progre­
sat destul pentru ca, spre mijlocul secolului al X-lea,
Olga, mare prinţesă de Kiev sa vină la Constantinopol
sa facă o vizită împăratului şi să accepte să primească
Ibotezul. p e asemenea, ruşii vizitau în mare număr
Consţanunopolul ; mulţi veneau ca negustori, pen­
tru afaceri 5 alţii se înrolau în armată, furnizând ad­
mirabili soldaţi şi în flotă, căreia îi dădeau marinari
excelenţi 5 şi toţi aceşti oameni primeau încet-încet-
Jceva din influenţa bizantină. Astfel, nu e de loc sur-^
prinzător că la sfîrşitul secolului al X-lea, nepotul
Olgăi, marele prinţ Vladimir, s-a convertit la rândul
lui, botezîndu-se la Cherson şi că a. silit întreg po­
porul să primească credinţa creştină. în acelaşi timp,
el se căsătorea cu o prinţesă bizantină. Iar diplomaţia
imperiala putea fi cu drept cuvînt mîndră de un eve­
niment care, nu numai prin religie, ci şi prin organi­
zaţia socială, prin formaţia intelectuală, prin litera-

x Jn p a rte necredincioase (lat.).

125
tură şi arta, faceri ca.R u sia să intre în sfera de H
ţiune a Bizanţului.
In aceleaşi regiuni ale Rusiei meridional? sc afla re
gatul K hazar. Bizanţul întreţinea cu?el relaţii bune'
în prim a jum ătate, a secolului al IX-lea] la cererea
suveranului K hazarului, îm p ăratu l pusese la dispoziţia
sa un inginer bizantin, care a construit fortăreaţa din
Sarkel, cu scopul de a apăra regatul de atacurile pe­
cenegilor. Pe de altă parte, în aceăstă ţară a Khaza-
rilor, în care judaism ul era în floare, .diplomaţia bi­
zantină se silea să facă să p ătru n d ă influenţa creştină.
Se povesteşte că în ain te de a se duce să evanghelizeze
pe slavii din M oravia, G yril a fost trimis în -misiune
la khazari şi a fost bine p r im it; el a discutat multă
vreme-cu rabinii şi a obţinut de la suveran autorizaţia,
pentru preoţii greci, de a predica creştinismul^ S-a
contestat exactitatea acestei povestiri ţ - î n orice caz,
uri f a p t, este sigur : exista în regiunea khazarilor 3n
episcopat creştin. P entru diplom aţia, bizantina era o
satisfacţie în plus, ca în aceasta perioadă propaganda
creştină sa fi o bţinut două m ari succese, convertirea
Bulgariei şi convertirea Rusiei. :
U n capitol curios din C a r te a C e re m o n iilo r ne arată
care era, în prim a jum ătate a secolului al X-leâ, ciriv
pul de acţiune al acestei diplom aţii.
. Cancelaria im perială, totdeauna'* respectuoasa, faţa,
de protocol, determinase cu precizie titlurile care treţ
buiau acordate d iferiţilor p rin ţi cu care negocia şi
valoarea, sigiliului de aur ataşat la scrisoarea imperiala
p e care lc-o. adresa. Inform aţiile pe care ni le-a păsf,
tra t C a rtea C e re m o n iilo r ,,ne arată în acelaşi timp sta­
tele cu care era în legătură Bizanţul şi felul cunţ erau
consideraţi în capitală de diferiţi p rin ţi cu carft;
s e | trata. în aceasta, listă -de .aproape* şaizeci ide
p rin ţi, prim ul personaj menţionat este papa care
este calificat „preasfîntuî papă, tatăl spiritual al îral

126
p a ra tu lu i" . P r in tr e s u v e ra n ii laici, p rim u l n u m it este I
califul d in B a g d a d , c a re este in titu la t „cel fo a rte res- |
p ectat, f o a rte n o b il şi ilu s tru -suveran al A garenilor"
şi scrisorile c a re i se a d re s e a z ă s în t p e cetlu ite cu un
sigiliu în v a lo a r e d e p a tr u m o n ez i d e a u r şi el este,
îm p re u n ă cu e m iru l E g ip tu lu i, sin g u ru l p r in ţ d in lum e
p e n tru care se în tr e b u in ţe a z ă u n sigiliu de aceasta v a ­
loare. V in a p o i d o i p r in ţ i a rm e n i, regele regilor A r­
meniei şi p r in ţu l d in V a s p u ra s a n , care p o a rta şi el
titlu l de rege a l re g ilo r; a m în d o i s în t c a lific a ţi „ fii spi­
ritu a li ai îm păratului**, şi sigiliul d e a u r p rin s d e scri­
sorile .care le s în t a d re s a te a re v a lo a re a a tre i m onezi
de a u r. P rin tre c e ila lţi su v e ra n i im p o rta n ţi, se^găseşte
regele Ib e ric i care p u r ta e re d ita r în a ltu l titlu bizan­
tin de c u ro p a la t, e x u sio c ra to ru l d in A la n ia , calificat
şi el de fiu s p iritu a l al îm p ă ra tu lu i şi ţa r u l Bulgariei
care este n u m it ^ s u v e r a n p rin g ra ţia lu i D um nezeu al
p o p o ru lu i fo a rte creştin a i bulgarilor** şi despre care
o n o tă c o m p lim e n ta ră n e -sp u n e c ă 'a r e acum titlu l de
basileu. S în t a p o i n u m e ro şi p r in ţi, m ari sau m ici, din
to a te p ă rţile lu m ii cunoscute, regele F ranţei" şi regele
G erm aniei, n u m iţi a m în d o i'„ f r a ţii- s p ir itu a li ai îm p ă­
ra tu lu i" y în E u r o p a o rie n ta lă , su v eran ii ruşilor, ai pe­
cenegilor, al k h a z a rilo r şi, în a fa ră d e E u ro p a, p rin ­
ţu l tu rc ilo r, e m iru l A fric ii, e m iru l E g ip tu lu i şi alţi.
su verani şi m a i în d e p ă r ta ţi, c a p rin ţu l A rabiei şi p rin ­
ţu l In d iei. A cest lu c ru a r a tă c la r p în ă unde se în tin ­
d e a u re la ţiile d ip lo m a tic e ale im p eriu lu i.'
P r in tr e p r in ţii e n u m ă ra ţi, u n ii era u . vasali ai impe­
riului, c ă ru ia îi a d u c ea u u n d u b lu serviciu, de ă ap ăra
în unele p u n c te frontierele- m onarhiei şi d e a contri­
bui la ră s p în d ire a in flu e n ţe i b izantine. E i erau clasaţi
în p a tr u g r u p e : v a sa li ita lie n i,, m ici p rin ţi lombarzi
din C a m p a n ia , şefi a i rep u b licilo r m aritim e cum era
A m a lfi, N e a p o le sau G a e ta şi m ai ales Veneţia. Prin
orig in ile, m o ra v u rile , civilizaţia, a rtă sa. Veneţia: era
127
 Bizanţului; ea rămăsese totdeauna credincioasă im­
periului, chiar în vremea lui Carol cel Mare-şi legături
strînse o legau de curtea imperială. Dogii erau mîndri
să primească de la îm părat titlurile bizantine de pro-
tospătar, patriciu sau proedru. Erau fericiţi să-şmri-
mita liii la Constantinopoi şi să se unească, prin că­
sătorii, cu prinţese din familia imperială ; şi în costu­
mul somptuos pe care-1 purta, în ceremonialul care-1
înconjura, dogele apărea ca un înalt funcţionar bi­
zantin. Guvernul imperial arătase de mult vencţienilor
încrederea sa, însărcinîndu-i sa facă poliţie în Adri-
atica şi prietenia sa, acordîndu-le un tratat de comerţ
avantajos, cel dintîi dintre acelea care aveau să înte­
meieze, în orient, prosperitatea Veneţiei. Al te. grupe
de vasali erau formate din prinţii iliri, croaţi şi sîrbi,
di a statele din Caucazia şi din prinţii din Armenia.
Şi marea ambiţie a diplomaţiei bizantine era să tran­
sforme în supuşi ai imperiului pe cea mai mare parte
din aceşti vasali. Acesta a fost mai ales scopul activi­
tăţii diplomatice bizantine în Asia.
La frontierele asiatice ale monarhiei, imperiul bi­
zantin întîlnise pe rînd doi mari adversari ^ perşii,
care au fost mult timp de temut, pînă în ziua cind He-
raclius înfrînse monarhia Sassanizilor, care de altfel
a fost nimicită puţin după aceea de invazia araba şi,
după perşi, arabii, instalaţi mai întîi la Damasc cu
Omeiazii şi apoi la Bagdad cu califii Abasizi. Muh
timp a fost ,pentru Bizanţ un război continuu împo­
triva musulmanilor, mai întîi de la jumătatea seco^
lului al VH-lea la începutul secolului al IX-lea, pentru
a rezista invaziei musulmane,, şi apoi, de la jumătatea
secolului al IX-lea pînă la începutul secolului al
X l-lea, pentru a duce printr-o ofensivă victorioasăJ
armatele imperiale dincolo de Eufrat pînă în Siria.
C u toate acestea, erau şi unele intervale de pace5
care lăsau loc pentru, legăturile diplomatice, schinl
128
buri de am basade, c ă ro ra le d a to r ă m c îte v a r a p o a r te
interesante ale trim işilo r a ra b i a s u p ra c u rţii im pe-.
riale şi a lum ii b iz a n tin e , r e la ţii in te le c tu a le şi a rtis ­
tice care nu sîn t f ă ră im p o r ta n ţă . L a C o n s ta n tin o p o l
era adm irata cu rte a c a lifilo r şi a m v ă z u t cu ce a te n ­
ţie deosebită erau tr a ta ţi cei d o i su v e ra n i ai Isla m u lu i ;
şi de m ulte ori în in te rio ru l p a la tu lu i im p e ria l s-au
clădit edificii in sp irate din m o d ele le pe ca re le o ferea
arhitectura arab ă. L a B a g d a d n u e x ista m ai p u ţin ă
admiraţie p e n tru c iv iliz a ţia b iz a n tin ă , p e n tr u splen­
doarea curţii din C o n s ta n tin o p o l, p e n tr u g lo ria in ­
telectuala şi a rtistic ă a B iz a n ţu lu i. A m b a sa d o rii greci
la Bagdad uim eau c a p ita la a ra b ă cu b o g ă ţia lo r şi se
vorbea în jurul lo r că, d a c ă a m b a sa d o ru l răsp în d ea'
aurul din belşug, s tă p în u l ca re -1 trim ite a treb u ia
să fie şi mai bogat. S a v a n ţii b iz a n tin i e ra u bine p ri-
miţi^la B agdad şi c alifu l i-a r fi r e ţin u t cu p lăc e re pe
lingă el, cum a fo st cazul cu Leon F ilo z o fu l, m are m a­
tematician, care refu z ă de a ltfe l sc u rt o fertele m ăgu­
litoare ale suveranului m usulm an, a m in tin d u -şi că îm ­
păratul bizantin „n u v o ia de loc să cedeze a lto ra
ceea ce-i ap arţin ea şi să fu rn izeze b a rb a rilo r cunoaş­
terea lucrurilor p rin care p o p o ru l ro m an e ra stim at şi
admirat de. toţi*. D a r , c u to a te aceste legături curte-
nitoare şi^ de a ltfel trecăto are, d ip lo m a ţia bizantină
urmărea in A sia p la n u ri m ai în alte, m ai ales în ce
priveşte A rm enia.
Arm enia era în legături strînse cu B ila n ţu l care, în
secolul al IX -le a , restaurase regatul Arm eniei supri­
m at în secolul al IV -lea şi care prim ise bine pe teri­
toriul său pe arm enii siliţi-să-şi părăsească ţara. Prin­
ţii arm eni erau cu toţii, în secolul al X -lea, vasali ai
Bizanţului şi erau fo arte m în d ri de prim irea care li
se făcea când veneau la C onstantinopol, de titlurile pe
care le obţineau, de cadourile cu care erau copleşişi.
N obilim ea arm eana, adesea destul de săracă,
 . bucuros să-şi caute servicii în armata imperiala şi unii.
din aceşti aventurieri făcuseră averi strălucite. Bizan­
ţul datora Armeniei pe mulţi din cei mai buni gene-'
rali .ai săi, administratori excelenţi 5 de aseffieriea. mai
mulţi împăraţi; Heraclius în secolul al Vll-lea, Leon
Armeanul în al IX-lea, Roman Lecapen şi Ioan-Tzmi-
sces în secolul al X-lea. Apoi, de acolo veneau soldaţi
excelenţi; armenii era socotiţi, în secolul al X-lea,
printre cele mai bune trupe din imperiu. Se înţelege
că în aceste condiţii guvernul imperial a dorit mai
mult şi s-a gîndit să transforme în'supuşî ai imperiu­
lui aceste. populaţii cu totul pătrunse de influenţa
bizantină* Diplomaţia bizantină a întrebuinţat în acest
scop mijloacele cele mai diferite, fie- obligînd pe cu­
tare prinţ armean să-şi cedeze imediat posesiunile în
schimbul vreunei înalte demnităţi bizantine, fie obţi-
iiînd un testament prin care vreun suveran lăsa sta­
tele sale imperiului. Domnia Iui. Vâşile al 3I-lea a
însemnat triumful acestei politici, în anul 1000, im­
periul achiziţiona o parte din regatul Iberieî pe^care,
murind, i-6 lăsa moştenire curopalatul David şi, ve­
nind să ia. in- stăpînirc Daikh-ul care-î era cedat, îm­
păratul, într-o călătorie triumfală, primi omagiul tu­
turor prinţilor armeni. C evam aî tîrziu, prinţul din
Yaspurasan ceda imperiului statele sale, în schimburi
demnităţii de strateg al Sebasteei. Şi, în sfîfşit, regele
pagratid al Armeniei, -Ioan Sempad hotăra prin tes­
tament, ca la moartea sa regatul şi capitala sa. Ani,
să treacă bizantinilor. între 1020 şî 1022, Vasile al
Jl-lea făcea o nouă călătorie triumfală în Armenia.
Fără îndoială, acestea erau. succese frumoase, care mă­
reau teritoriul imperiului şi adăugau la prestigiul său ;
dar poate că aceste succese erau mai mult aparente
decît re a le ; căci o dată cu anexarea Armeniei dis-^
părea un stat-tampon, care împiedeca contactul prea
direct între lumea araba şi lumea bizantina.
 în secolul al XIIdea;' C om nenii au încercat, prin
Pmijloace asemănătoare, să asigure influenţa bizantină
în Siria. Cîrid cea d in tîi cru ciad a adusese la Goristan-
unopol marile armate din occident, Alexe Gomnenul
avusese multe griji şi d ip lo m a ţia b iz a n tin a făcuse multe.
- eforturi pentru a încheia, un a co rd cu m arii baroni
r latini. Ea reuşi ţoţuşi, destul de greu cu unii şefi ai
cruciadei ca God.efroy de Bouillo.n, m a i u şo r cu alţii,
mai sensibili faţă de strălu cirea b a n ilo r şi a demnită­
ţilor, ca Bohempnd de T a re n te şi p în a la u rm ă a fost
încheiatun tratat p rin care m a rii b a ro n i latini se an­
gajau să servească pe îm p ă ra t, să lu creze pentru -el în
anumite condiţii şi să se recunoască a p ro a p e ca vasalii
săi.- Pe baza acestui acord B izan ţu l şi-a întemeiat pre-
tenţiile de suzeranitate a su p ra principatului latin din
Antiohia, pe care A lexe Corn n enul l e - j impus lui Bo-
hcmorid şi din care M anuel Comneriul a făcut o reali­
tate,Vcmd forţă pe R e n a u d de .CHâtillon^şă se recu-
• noască vasalul im periului şi s ă ; primească, în Antiohia,
up patriarh grec. Şi dincolo de Antiohia, pînă în re­
galul Ierusalimului, d ip lo m a ţia imperială, a făcut să
se simtă: acţiunea e i : m ai m u lte casa to rii uniră p îîn -
ţeşfi; bizantine cu ; suveranii statelor la tin e şi regii Ie­
rusalimului erau m în d ri de a fi bine primiţi la cuftea
dim C onstantinopol, cum a Fost c azu l cru călătoria^pe
care o făcu regele A m au ri şi despre care Guillaume de
Ţ yr ne-a lăsat o povestire vestită. în ceea ce priveşte
occidentul, se puneau alte probleme foarte grave.
M ai intri cea a re la ţiilo r cu papa. A tîta vreme cit
Italia, recucerită de Justinian, a făcut parte din im­
periul b izantin, cu tot respectul aparent care se arăta
suveranului p o n tif, împăratul avea pretenţia de a
conduce pe şeful bisericii romane tot aşa de despo­
tic precum conducea şi pe celelalte mari personaje
ecleziastice. Silver şi Vigil în secolul al Vl-lea, Martin
în secolul" a l Vll-lea, făcuseră această experienţă şi
 de aceea legăturile au fost adeseori dificile între Bi­
zanţ şi Roma. Cînd, la jumătatea secolului al VlII-leă,
papalitatea liberă Roma de sub autoritatea imperială
şi papa deveni un suveran independenţi, situaţia nu
se îmbunătăţi .de loc. Fără îndoială, Roma, unde exis­
tau mmăstiri greceşti, unde se afla un cartier grecesc,
în care influenţa artei bizantine s-a. făcut multă vreme
simţită în decorarea bisericilor, era în unele privinţe
un oraş pe jumătate bizantin, în care se^simţea deseori
influenţa orientului. D ar în ce priveşte raporturile^ cu
papalitatea. Bizanţul a avut totdeauna "o foarte mate
dificultate să le soluţioneze. Guvernul imperial, sim­
ţind foarte bine influenţa politică pe care papaso exer­
cita în Italia şi în to t occidentul, era dispus să se în­
ţeleagă cu el pentru a obţine sprijinul său şi a servi
scopurile politicii bizantine. Biserica orientală n-avea
decît o dorinţă,:să se elibereze cît mai complet po­
sibil de sub ascultarea, romană şi această dorinţă se
manifesta limpede, în secolul al IX-lea, în schisma
trecătoare a lui Fotius, în secolul al X l-lea în schisma
pe care Cerularios o impuse împăratului. în mod
normal era deci contradicţie şi antagonism între di­
plomaţia imperială şi opoziţia ecleziastică şi .această
stare de lucruri dură pînă la şfîrşitul imperiului. In se­
colul al X lII-lea Mihaii al V U Idea în cpnciliul de la
Lyon, în secolul al XV-lea Ioan al V lII-lea în 'consi­
liul de la Florenţa, se sileau, într-un scop pur politic,
să restabilească, tini rea bisericilor şi să obţină, pentru
a ajuta sau a salva imperiul, sprijinul atotputernic al
papalităţii. Biserica ortodoxă făcea o opoziţie crîncenă
Încercărilor lor şi reuşea să ridice opinia publică, fu-r
ria populară, împotriva politicii imperiale şi era aju^
tată de jumătate: din statele din orient,. în asemenea
condiţii, era foarte greu pentru diplomaţia bizantină
să obţină din partea papalităţii rezultate satisfacă?
toare ; şi de altminteri ambiţiile unor împăraţi, care

132
 visau ca Manuel. Comnenul sa^ domnească^la 'R om a
alaiuri de papă, nu erau făcute să hotărască pe papă
sa aprobe propunerile guvernului bizantin. %
O altă problem ă, nu m aiv puţin grava, era aceea
a imperiului. C în d , în an u l 800, Carol cel Mare a fost
încoronat de p a p a Leon al III-lea îm părat al occiden­
tului, B izanţul-refuză m ai în tîi sa accepte.ceea ce i se
părea o uzurpare şi d acă, p în ă la u rm ă , după unspre­
zece ani, consim ţi să recu n o ască suveranului carolio-
gian titlul im perial, a c easta n -a fost decît în silă şi în
mod trecător. U rm a şilo r lui. Carol cel Mare le-a con­
testat dreptul de a p u rta n u m ele de îm părat r e destul
sa vedem -în această p r iv in ţă î n ; ce termeni îi scria
Vasile I lui L udovic ab Il-lea al Italiei. Şi mai rău
a fost atunci cînd regele G erm an iei, O tto I, se înco­
rona îm p ărat în secolul al X-lea. Se poate vedea, în
povestirea lu i L iu tp ra n d din Cremona, ce adevăruri
aspre* a trebuit- să a u d ă a m b a sa d o ru l Cezarului ger­
manic din gura m in iştrilo r bizantini cu care negocia
şi cura aceştia au re fu z a t n e t stăpînului său titlul pe
carc-1 revendica." A ceeaşi atitudine s-a repetat în se­
colul al X I I-lea clin p a rte a lui Manuel Comnenul faţă
de Freder-ic B arbă Roşie, şi îm păratul bizantin nu
cruţă nim ic, nici diplomaţie, nici baiii. pentru a pro­
voca g reu tăţi rivalului* său german şi a-1 ţine în frîu
in Italia,1. D a r de d a ta aceasta răspunsul occidentului
a .fost-şi m ai energic ca de obicei. N u numai că Barbă
Roşie p u rta fă ră să ezite titlul de îm părat, dar el fu
acela care re fu z ă lu i Manuel Comnenul titlul impe­
rial. în tr 7o :^şcnşoare dcstul'de insolentă pe care o
adresa suv eran u lu i bizantin,. el îl trata de „rege al
grecilor". Astfel că problema imperială părea să fi
fo st daţă,vde acum înainte, uitării. Suveranii din.N i-
ceea nu m ai contestară lui Frederic al II-lea numele de
îm p ă ra t şi împăraţii dm Constantinopol făcură la fel
faţă de urmaşii Hohenstaufenilor. De altfel, cu toate
1?
 greutăţile la care clădea naştere titlul de împărat, di­
plomaţia bizantină nu pierdea de loc din vedere Ger­
mania ; ea căsătorea pe o prinţesă imperială, Theo-
phana, cu propriul fiu al lui Otto cel Mare, şi noua
suverană, care fusese întovărăşită de un cortegiu des­
tul de numeros de greci,.contribui, iară îndoială; să in­
troducă, cel puţin în artă, ceva din influenţa bi­
zantină. ■.
Sprijinită la nord de Veneţia, unde era bine pri­
mită, şi pe de altă parte de Italia de sud, care pîna
pe la sfîrşitul secolului al Xl-lea aparţinuse impe­
riului, şi care era cu totul pătrunsă ' de iufluenţe
bizantine, diplomaţia imperială avea mereu ochii aţin­
tiţi asupra Italiei unde, la urma urmei, marea amin- .
tire a Romei întreţinea în împăraţi ambiţii şi spe­
ranţe. Lui Robert Guiscard şi urmaşilor săi, regii nor­
manzi ai Siciliei, ea a căutat dernenumărate ori sa le
creeze dificultăţi chiar înăuntrul regatului lor. Şi la;
sfîrşitul secolului âl "XlII-lea chiar, ea era aceea care.
pregătea împotriva lui Carol de Arijou Vesprele sici^g
liene. Cir marile cetăţi maritime. Veneţia şi Genova,
avea legături strînse, fie că negocia cu ele acorduri ^
ta re ^ i^ ^ ^ S ^ ^ ţra ja p e ^ ^ -d g ^ ^ ^ ta ţi în orient* fie că;|8
trăgea foloase din legăturile- economice pentru poli-
tica monarhiei ^ acesta a fost cazul în timpul lui Alexe
Comnenul, cînd a obţinut:-.sprijinul, militar al vene-5J
ţienilor împotriva lui Robert G uiscard; acelaşi lucru
în timpul lui Manuel Comnenul, cînd s-a silit să an­
treneze Veneţia şi' Genova în lupta împotriva- .lui
Barbă Roşie. Pe de alta parte, contribuia la formarea %
ligii lombarde şi o ajuta prin largi subvenţii. Banii(M
erau unul din . marile mijloace de acţiune ale Bizan-
ţului şi contemporanii au fost uimiţi de fluviul de a u r S
pe care Manuel Gorrtnenul îl făcu să curgă spre-Ita­
lia. în sfîrşit, erau angajate negocieri cleiicaţe cu-a
Roma, m speranţa de a face intr-o zi din oraşul etern i
? capitala monarhiei. Totuşi, din toate acestea diplo-
‘ niaţia bizantină a avut puţine avantaje serioase şi
imperialismul lui Manuel Comnenul a avut ca re­
zultat principal de a îngrijora occidentul şi de a-1 pre­
găti să se coalizeze împotriva Bizanţului. D ar, prin.
activitatea sa, diplom aţia imperială îşi păstra întreg
prestigiul în lume ; în secolul al Xll-lea^ Constanti-
* nopolul era încă unul din centrele politicii europene;
In epoca Paleologilor, o ultimă problemă se punea
diplomaţiei bizantine.; cum sa apere, cum să salveze
ceea ce mai rămăsese dirj imperiu ? în peninsula Bal­
canică, se născuseră mari s t a t e slave, al doilea im­
periu bulgar care se refăcuse la sfîrşitul secolului al
XII-lea,; statul .sîrb care.'cam în acelaşi tim p se de^.
, claraşe independent. Diplomaţia" imperială pretindea
a-şi menţine suzeranitatea bizantină asupra acestui
stat şi se silise să ale a g ă ' oameni care să-l guverneze şi,
în adevăr, atîta vrem e cît trăi . Manuel CTomnenul,
Ştelân N em anyar deşi cu unele rezerve, fusese un va­
sal docil şi credincios. Dar, după m oartea îm păra­
tului, el pro fită de împrejurări pentru a se proclama
independent şi a reuni, sub autoritatea sa, cea mai
mare parte dintre micile state sîrbeşti. Pentru ă putea'
influenţa această mare Serbie-care lua naştere, diplq-
maţia a trebuit să revină la mijloacele obişnuite,- f>ani,'
demnităţi, alianţe de- fam ilie ; Ştefan Milutin se ea-?
salo ti cu fiica lui Andronic al Il-îea Paleologul şi in­
fluenţa b izan tin ă pătrunse larg- în regatul sîrbesc, în
organizarea curţii şi a administraţiei ca şi în dome­
niul artei. Dar, ca şi odinioară pe vremea ţârului bul­
gar' Simion, aceasta : n-a împiedecat pe prinţii sîrbi să
dispute împăratului hegemonia în peninsula Balcanică; "
M ilutin mai în ui şi apoi Ştefan D u şan mai ales, îşi
m ăriră, considerabil statul în dauna Bizanţului. Ei in-
tei veniră de nenumărate ori în afacerile-interne ale
monarhiei şi, îa~134'6, Duşan, făcînd un pas mai de-
135
 parte, luă titlul de îm p ă rat şi se îneoronă la Sofia
„basileu şi autocrator, al Serbiei şi al României". Şi
numai m oartea bruscă a ţarului sîrb, în 1355, cînd
era aproape la porţile Constantinopolului, a împie­
decat poate capitala de a cădea şi imperiul bizan­
tin de a se prăbuşi cu un secol mai înainte 'de cata­
strofa din 1453.
îm potriva prim ejdiei turceşti. Bizanţul căută, spri­
jin în occident. P entru a obţine sprijinul său, s-a
văzut cum s-a silit diplom aţia im perială să cîştige
bunăvoinţa pap alităţii. P entru a se asigura de aju­
toarele necesare, m ai m ult decît o dată"îm păraţii în­
şişi m erseră în persoană să solicite pe suveranii occi­
dentali : Ioan al V -leă Paleologul, în 1369, "se ducea
Ia Rom a, u nde se. convertea la catolicismul roman,
şi la V eneţia ; în 1399, M anuel al II-le a mergea la
P aris şi la L o n d ra ; în 1438, Ioan al V III-lea asista
la conciliu! de la F lorenţa. P e de a ltă 'p a rte , se ne-,
gocia cu U ngaria, mai aproape de im periu şi de la
care se aştep ta m ult. D a r dc fapt, cu toate eforturile
diplom aţiei • im periale, > occidentul se dezinteresa
aproape com plet de B izanţ, nu se gîndea decît să pro^
fite în folosul săti de situaţia criţică .a monarhiei.
Singurele eforturi încercate, cruciada de Ia Nicopole
ca şi cruciada de la V a rn a ,: n^au- fo st d ec ît înfrîn
geri ră su n ă to a re ; şi acestea au fost ultim ele manifes
ta ri ale acestei diplom aţii bizantine care, a tît de mull
tim p, prin a c tiv ita te a . sa, fusese un a d in 7forţele mp
narhiei şi care, prin abilitatea, 'sa suplă^ în tim pul lu
Justinian, ca şi în secolele al IX -lea şi ă l X-leâ-, ca' şi
în epoca C om nem lor, reuşise, de m ulte ori, sa rezolve
problem ele p e 'c a r e politica externă le im punea gu
v ern u lu i bizantin.
 C a p i t o l u l XI I

CIVILIZAŢIA BIZANTINA ;
LITERELE ŞI ARTELE

Un tablou al vieţii bizantine a r fi in c o m p le t, daQg,

după ce am studiat m arile problem e care se p u n e a u
guvernului im perial, n-am în cerca să a ră tă m ce a fo st
civilizaţia bizantină, a cărei in flu e n ţă acest g u v ern
s-a străduit, ş-o îm prăştie în lum e. A m v ă z u t ce a
fost această civilizaţie m aterială, a r ă tîn d d e z v o lta re a
industriei bizantine, a c tiv ita te a com ercială, splen­
doarea Coristantinopoiului”~~şi im presia p r o fu n d ă “ pe
care o făcea capitala asu p ra tu tu ro r celor ca re o vi-,
zitau. Rărhîne să arătăm c e -a în sem n at această civili­
zaţie din p unct de vedere intelectual, în | dom eniul
ideilor şi al artei şi să cercetăm ce servicii a adiis
omenirii.'^;

. 1 . G î n d i r e a b iz a n tin ă şi m iş c a r e a id e ilo r C’

N u este locul aici să expunem în detalii isto ria li­

teraturii bizantine ;.ceea ce^trebuie pus în lum ină, sînt
m arilecu ren te de idei, de unde a ieşit această, litera­
tură şi ce caracter a p rim it ea.
Ceea ce d ă -lite ra tu rii bizantine un caracter, p a rti­
cular şi care o face fo arte deosebită de celelalte lite­
raturi din E v ul M ediu, este contactul intim pe care
l-a p ă stra t cu an tichitatea greacă. G reaca, se ştie, era
lim ba n aţio n ală în im periul bizantin ; operele mari-

137
 lor scriitori ai. Greciei erau deci accesibile tuturor, în­
ţelese de toţi, adm irate de toţi. ./Marile biblioteci ale
capitalei păstrau numeroase manuscrise‘ Vale acestor
opere şi şe poate bănui care era bogăţia acestor..''bi­
blioteci din ceea ce ştim despre cîteva biblioteci parti­
culare : patriarhul Fotius, în . al sau\ Myriobiblidn, a
analizat 280 de manuscrise de autori clasici care fă­
ceau p arte, din bibliotecă, să şi pe lingă care desigur
cai poseda şi al tele ; biblioteca cardinalului Bessarion,
din 500 de manuscrise- care o. / compuneau, nu cu- •
prindea, .mai puţin de .300 de manuscris^ de autori
greci ; şi pînă şi în bibliotecile monastice, în mînăsti-,
rile din P au n os sau în m înăstirea greco-italiana din
Sfanţul .N ico lae. d in Casole, pe lîngă lucrări re­
ligioase, găseau puţin, loc şi scriitorii clasici. Se poate
judeca p în ă la , ce punct erau familiari bizantinilor,
aceşti scriitori, yăzînd întinderea lecturii unora din-
trei ei: un Suidas în- secolul al X-lea, un Psellos în
al X l-lea, un .Tzctzes .în al XlX-l.eă, un Teodor Meto-
chitul în secolul al XIV-1 ea, au citit, toată ;1iteratura
greaca,, oratori şi* poeţi, istorici şi fildzofiL>:Homer şi
P indar, tragicii şi A nstofan, Demostene- şi Isocrate,
Thucidide şi Polybiu, A riştot şi PI aton. Piu tare şi Lu-
cian,"pînă la Apollonios din Rhodos şi .Lycophron..
Femeile nu e ra u -. mai p u ţin cultivate : /Vria Coirinena
citiseVpe- m arii ai Greciei, cunoştea.
isto ria ca şi mitologia şi se laiida de a fi pătruns
„ to ate subtilităţile; elenismtilui“ ; şi cea dintîi soţie
a lui M anucl Comnenul, venind în Bizanţ, avu ca
p rim ă grijă să-i ceara lui Tzetzes să comenteze penr
tru ea Iliada şi Odiseea şi a m eritat să fie num ita de
gram aticul său „doam na fo a rte . îndrăgostită de Ho-
m e r“. în şcolile bizantine, alături de operele Părin­
ţilo r, autorii clasici erau la baza educaţiei ; Homer
e ra c a rtea de căpătai, lectura fav o rita a tu tu ro r ele­
vilor, şi e de ajuns-să vedem ce citise. Pselloş la două-
 zeci de a n i p e n tru a ne da seama de tot ce se învăţa în
cursul acesto r s tu d ii şi de ţ o ţ folosul care se trăgea
din această în v ă ţă t u r ă . în sfîrşit. U niversitatea d in
C o n s ta n tin o p o l, întem eiată de Teodosie al II-lea, res­
tau rată în secolul a l IX -lea de Cezarul Bardas, pro­
tejata cu g r ijă d e Constantin Porfirogcnetul şi care
era în că în f lo r ito a r e în epoca Paleologilor, e ra | un ad­
mirabil se m in a r d e -cultură antică : profesorii care
rpredau aici, c o n su lii f ilo z o f il o r şi m aeştrii rectorilor,
cum e ra u n u m iţi, expuneau unii filozofia, mai ales.
cea a lu i P la to n , a lţii gram atica şi, .prin acest ;cuvînt,
trebuie să în ţe le g e m to t ceea ce noi num im astăzi fi­
lologie, n u n u m a i gram atica, m etrica, lexicografia,
d ar şi c o m e n ta re a şi adesea studiul critic al tuturor
textelor a n t i c e / U nii din aceşti profesori au lăsat în
urm a lo r o rriare reputaţie : în secolul al X l-Iea, Psel-
los p u n e a d in n o u în cinste mare, studiul filozofiei
lui P la to n şi explica pe clasici* cu un entuziasm pen­
tru A te n a c a re se m anifestă în trăsături izbitoare ; în
secolul al X l l - l e a , Eustatie din Tessalonic contenta'pe
H o m er şi pe P in d ar şiT profesorii din secolele al
m ari savanţi, critici erudiţi, m ari
cu n o scă to ri a i literaturii greceşti, erau în adevăr pre­
cu rso rii um aniştilor din Renaştere, *'-"V
F ă r ă voie, literatura suferea influenţa acestei si­
tu a ţii. S c r iito r ii bizantini luau cu plăcere ca model
pe a u to r ii clasici şi se sileau să-i im ite : P ro c o p iu s
im ita pe H erodot şi pe Thucidide ; Agathias, mai
m u lt retor, şe inspira cu plăcere'din p o e ţi; Theophy-
la c t, m a i pretenţios, caută modele în literatura, alexan­
drină. M ai tîrziu, N ichifor Bryenne ia pe Xenophon„
ca model ; A na Com nena se sileşte să rivalizeze cu
Thucidide şi Polybiu ; şi chiar în secolul al XV-lea,
Iun Chalcocondylas, un C ritobul se'apropie strîns de
H e ro d o t' şi de Thucidide.^—
în contact cu. clasicii, ei
creează, spre a-şi scrie lucrările, o Jjrnj “
jlg jg ji
puţin artificială, cîteodată destul de manierată, foarte
deosebită de greaca care se vorbea în jurul lor, dâr
în care se laudă a fi reprodus graţia sobţă a aticis­
mului. Şi precum stilul lor im ită forma antică, tot
astfel gîndirea se mulează fără încetare după ideile
clasice. Ei sînt plini de am intirile istorici şi mito­
logiei elenice; se am uză desemnînd sub nume antice
popoarele barbare de care vorbesc, bulgari, ruşi, sau
unguri. Şi acest respect aproape superstiţios pentru
tradiţia greacă clasică trebuia să aibă pentru litera­
tură urm ări destul de importante.
Pe de altă parte, creştinismul a lăsat o puternica
pecete asupra literaturii. Se cunoaşte ce mare loc ţinea
religia în Bizanţ, care era pompa ceremoniilor, in­
fluenţa bisericii asupra sufletelor; se ştie ce interes
deşteptau discuţiile teologice, pasiunea pe care o sus­
citau certurile dogmatice, respectul cu care erau în­
conjuraţi călugării, plăcerea pe care o găseau mulţi în
a face donaţii pioase. Scrierile părinţilor Bisericii, ale
Sfîntului Vasile, ale lui Grigore din Nazians, ale lui
Grigore din N y ssa,. ale sfîntului Ioan Chrysostomul,
erau universal adm irate ; se studiau în şcolile bizan­
tine şi scriitorii căutau în ele modele. Este un Jap_t
remarcabil acela că •teologia cuprinde ea singura cel
puţin jumătate din ceea ce a produs literatura bizan­
tină şi că se întîlnesc în Bizanţ puţini scriitori, chiar
printre profani, care să nu se fi apropiat de teologie.;
Şi această atracţie pe care o exercită lucrurile reli-y!
gioase, acest respect pentru tradiţia creştină şi pen­
tru autoritatea părinţilor, trebuia să aibă urmări des-
tul de importante asupra literaturii.
Sub această dublă influenţă s-a format şi s-a dez?
vo ltat literatura bizantină, şi aceasta ne permite să-i
ghicim varietatea. Istoria a fost totdeauna foarte iu-,
b ită de bizantini şi, din secolul al Vl-lea pînă în al
XV-lea, de la Procopiu, Agathias şi Menandru, pîna

140
 Ia Phrantzes, D ucas şi Critobul, fiecare secol de is­
torie literară a Bizanţului a cunoscut istorici emî-
i nenţi. Prin inteligenţă şi adeseori prin talent, ei apar
cu mult superiori oam enilor din occident care in ace­
laşi timp scriau c ărţi de istorie şi mulţi dintre ei ar
I 'merita un loc im p o rta n t în orice literatură. U n Psel-
I' los, de exemplu, p rin talentul observaţiei, pitorescul
[ preciziei tablourilor, psihologia fină a portretelor,
r verva şi um orul stilului, poate fi com parat cu cei
mai mari istorici şi n u este singurul care merită acest
f elogiu.
Alături de aceşti istorici, .acelaşi gust pentru istorie
se manifestă în cronicile de istorie universală^ de in­
spiraţie m onastică sau populară, de valoare intelec­
tuală mai mică, cu excepţia doar cînd autorul este un
Skylitzes sau un Zonaras, cu un spirit critic adesea
mediocru, d a r care au exercitat o mare in fluenţă."Şi
t aşa^de mare este în Bizanţ dragostea de povestire isto­
rica, m cit unii sim t plăcere să povestească cutare eve­
niment însem nat al cărui m artor a fost, Cameniate cu­
cerirea Tessalonicului de către arabi în anul 904,
Eustatie luarea aceluiaşi oraş de către normanzi în
1185, şi nim ic nu este mai atrăgător şi mai viundecît
amintirile cu care Cecaumenos a umplut savuroasa căr­
ţulie în care şi-a lăsat memoriile.
Pe lingă istorie, teologia este fără îndoială ştiinţa
care a interesat cu mai multă pasiune gîndirea bizan­
tin ă ; şi aici este foarte important să remarcăm că
pînă în secolul al XII-lea, această literatură, teolo­
gica a fost cu totul superioară a tot ce a produs occi­
dentul în această materie.. De la Leoritius din Bizanţ,
M axim confesorul, sfîntul Ioan Damaschin şi Teodor
din Stoudion, între al Vl-lea şi al V lII-lea secol, pînă
la Palamas în al XlV-lea, Grigore Scholarios şi Bes-
sarion în al XV-lea, grija de ortodoxie, gustul pentru
discuţiile religioase a inspirat numeroase lucrări. Ast-
 fel, sînt com entariile Scrip tu rilo r S jin te , literatura mis­
tica ce ia naştere în m înăstirile Bin Ştoudion şi Athos
elocvenţa religioasă, lite ra tu ra hagiografica^' a cărei
substanţă a rezu m at-o , în secoluh al' X -lea, Simion
M etap h rastu l în v a s ta sa colecţie.
D a r p e .lîn g ă istorie şi teologie, m işcajea ideilor în
B iza n ţ este de o rem a rc ab ilă v arietate: Filozofia, mai
ales cea a lui P la to n , pusa iar la lo e/d e cjnsteyde Psel-
loş şi de u rm aşii săi, o cu p ă u n loc-însem nat în litera­
tu ra b iz an tin ă- E lo c v e n ţa j i u e m ai p u ţin gustată şi
ea a p a re sub form ele cele mai. deosebite, panegirice şi
c u v m tă ri fu n eb re, d iscursu ri p ro n u n ţa te în zilele de
să rb ă to a re , în p a l a tu l im p e rial sau la p a tria rh ie ,‘bu­
c ă ţi de stil m e n ite să descrie o o p eră de artă sau un
peisaj- Şi p r in tr e ;o rato ri, care - se? in sp iră cu j b ţ i i din
lite ra tu ra a n tic ă ;; unii au . m a ri m erite, un PHotius, un
E iistatic, u n M ih a il A co m in atu l. Se găsesc în Bizanţ
şi p o e ţ i ; m ici lu c ră ri, ca cele ale lui P hilopatris în
secolul X , T im a rio n în al X ll- le a , M azaris. în al
X IV -le a , aceştia d p i clin u rm ă im itîn d p e Lucian şi
eseuri ingenioase şi sp iritu a le i d a to rite unui Teodor
M e tp ch itu l sau u n u i M an u el P aleo lo g u l. D a r ^ doua
lu c ru ri m e rită m ăi ales să fie re ţin u te in aceasta lite­
r a tu r ă Vbizantină, p e n tru că a te stă în a d e v ă r o inspi­
ra ţie o rig in a lă şi c re a to a re : m a i în tîi p o ezia religioasa,
p e care a cre at-o , la în c e p u tu l secolului al V l-lea , Ro-
m an o s „ p r in ţu l m elo zilo r" 1 şi în care, în im nurile de
in sp ira ţie aşa de a rz ă to a re , cu u n accen t a tît de sin­
cer, cu o p u te re d ra m a tic ă a t î t de in te n să , a p a re una
d in o p ere le cele m ă i în sen in ate ale lite r a tu r ii bizantin^
P e d e a ltă p a rte , este epo p eea b iz a n tin ă , care prin
m u lte p ă r ţi am in te şte ciclul v ec h ilo r n o a s tre cîniece
eroice, şi c a re, în ju ru l u n u i erou n a ţio n a l, â compus
în secolul al X l- le a c a p o d o p e ra sa, m arele p o em al lu

f Cintăreţi populari.
Dighenis Akritis. î n . aceasta poezie epică precum şi
in poezia religioasa nu se mai- afla' nici o u rm a de
inspiraţie antică ; ceea ce se găseşte în ea, este, d u p ă
cum s-a spus cu bună dreptate, sîngele şi spiritul^ Bi­
zanţului creştin, şi prin aceasta lite ra tu ra se leagă de
ceea ce este mai profund în sufletul b izantin.
Dar, în afară de aceste două s e rii'd e lu crări, tre ­
buie să ne întrebăm care este, c u -to a tă v a rie ta te a ei,
cu tot talentul unora din scriitori, v a lo a rea acestei
literaturi bizantine ? La început, d u p ă o p erioadă de
activitate creatoare, începînd din secolul al IX -lea
teologia a pierdut orice inspiraţie originală ; ea este
dominată de respectul pentru tradiţie;, de a u to rita te a
Părinţilor Bisericii; nu se m ai discută decît d upă ci­
tate, nu se mai afirm ă nimic decît sprijinindu-se pe
un text celebru, şi lucru îngrijorător, Ioan D am sehi-
nul scria: „Nu voi spune nimic care să pornească^ de
la mine . Astfel, teologia îşi pierde orice originalitate
şi ceea ce se intim plă cu teologia se petrece la fel,
păstrînd proporţiile, cu literatura profană. Bizantinii
au pcnjru trecut un respect fără rezerve ; ei ţin să nu
lase sa se piardă nimic, să strîngă to t ce acesta a
transmis; secolul al X -lea este în adevăr secolul
enciclopediilor istorice, m ilitare, agricole, medicale, ha­
giografice, care au fost compuse din ordinul lui Con­
stantin Porfirogenetul şi în care era strîns totTee pu­
tea fi folositor de cunoscut din trecut^ ca să servească
de învăţătură şi ca un precedent pentru prezent. Bi­
zantinii" aceştia sînt^în esenţă nişte erudiţi, savanţi şi
compilatori şi nimic nu e Mnai caracteristic în această
privinţă decît un Constantin Porfirogenetul a cărui
carte despre Ceremonii şi tratatul despre Adminis­
traţia imperiului atesta în acelaşi tim p o curiozitate
neobosită5 şi o documentaţie extraordinară. După
exemplul împăratului, mulţi alţii compun tratate c ir
subiectele cele mai diferite, tratate de tactică, tratate
143
------------------------ — ^

de drept politic, tratate de diplomaţie, tratate de eco- i

nomie rurală, tratate de educaţie, în care se silesc să
rezolve, prin studiul atent al înaintaşilor, toate difi­
cultăţile care se p o t produce. Această grijă utilitară
şi practică^ a m ultor lucrări, pe care ni le-au l^sat,
este o trăsătură caracteristică a literaturii bizantine.
Desigur, se întîlnesc în Bizanţ cîteva spirite in adevăr
originale, un Photius, un Psellos, şi cel puţin în două
domenii, în poezia religioasă şi în poezia epică, după
cum s-a văzut mai sus, literatura bizantină a fost cu.
adevărat originală şi creatoare. D a r în ansamblu,,
această literatură bizantină, oricît ar fi de interesantă
de studiat şi de instructivă pentru cunoaşterea gîndirii |
bizantine şi deşi num ără scriitori de un real talent şi
din care mai m ulţi sînt de prim ul rang, este lipsita p r e ţ '
adeseori de spontaneitate, d e noutate şi de prospeţime. }
E a are şi alte defecte : dragostea de subtilitate şi de
manierism, gustul pentru fraza sonoră şi goala, cău^
tarea de form e ingenioase care ţin e loc de gîndire şi
de care se lipseşte ; d ar mai ales lim ba pe care \-o.în­
trebuinţează cea mai m are p arte din scriitorii bizân-r
tini a avut pentru literatură unele inconveniente des-A
tu l de grave. E o lim bă savantă, cam artificială] cam i
convenţională, pe care m ulţi o înţeleg cu greutate şE
p rin urm are n-o: citesc de loc, în aşa fel in c it această
literatu ră este rezervată unei elite de m inţi cultivate şL
deci este adresată unor literaţi. Pe lîngă această limbă,
există o alta, lim ba curentă, ceea ce se numeşte greaca I
vulgară, o lim bă care se vorbeşte,' d ar care nu se scrieri
F ă ră îndoială, începînd cu secolul al V l-lea s-a în-ri
cercat cîteodată şă se dea acestei limbi dem nitatea şi ;
locul unei lim bi literare, dar* abia în secolul al X l-lea
şi al X ll- le a ap a r lucrări în această lim bă. S înt poeme-
c a acelea ale lui G lykas şi Teodor P rodrom ul, cele
d in u rm ă ele o verv ă cam vulgară, d ar am u zan tă ; sînt
c ă rţi de istorie, cum este cronica din M o re e a : sînt
 romane şi m ai ales e p o p e e a lui D ighem s A kritis, care
nu ne-a p a rv e n it d e c ît în această lim bă. D in toate
acestea rezultă, în l it e r a t u r a 'b izan tin ă, un^ dualism
destul de s u p ă ră to r în tr e lucrările cu a d e v ă ra t literare
şi această lite ra tu ră în greaca vulgară, care n -a reuşit
niciodată să fie o a d e v ă r a t ă lim b ă literară. T otuşi,
aceste lucrări n u s în t m ai p u ţin interesante, p en tru
tot ce aduc, îrt v ia ţă in te le c tu a lă a B izanţului, ca in­
spiraţie p ro a s p ă tă şi c a gîndire poetică.
Cu toate aceste re z e rv e , lite ra tu ra b iz an tin ă a^ exer­
citat totuşi o m a re influenţă. în tim p ce B izanţul
aducea p o p o a re lo r clin. E u ro p ă o rie n ta lă o d a tă cu
religia, p rin c ip iile unei noi o rg an iz aţii sociale, lite ra ­
tura le a d u cea e le m e n te le unei noi fo rm a ţii intelec-
I tu ale. M ulte lu c ră ri b iz an tin e,-m a i ales cronicile is - '
torice şi o p erele P ărin ţilo r Bisericii, au fo st tra d u se
m bulgara, m sirb ă , în rusă, în georgiană, în arm eană
este cazul lui M a la la s , G heorghe C ălu g ăru l, C o n stan tin
Manassesi; Z o n a ra s , şi “renum ele acestor cronicari a
fost destul d e m are ; pen tru ca T h eo fan să le tra d u c ă în
latineşte. : î n Bulgaria, pe vrem ea ţa ru lu i Sirrîion, su­
veranul, în tim p ce-şi organiza cu rte a d u p ă m odelul
c u rţii im p e ria le , punea şa se tra d u c ă în lim b ă b u l­
gara, c ro n ic a lu i M alalas şi lucrările sfu itu lu i V asile,
ale sfîn ţu lu i A tânase, ale lu i-Io a n D a m a sc h in u l; şi e i
însuşi d ă d e a exem plu, corripunînd o culegere- d e ex­
trase d in sfîntul Io an C hrysostom ul, şi linguşitorii lui
îl c o m p a ra u cu „o albină hărnică, ce culege sucul din
to ate flo rile , pen tru a-1 răşp în d i peste boierii săj". în
R usia, în şcolil,e din K iev, se săvîrşea o m uncă ase­
m ă n ă to a re şi cu ajutorul acestor in sp iraţii venite din
B iz a n ţ se crea încet-înceţ, în to a tă E u ro p a orientala,
literaturi naţionale.v
î n occident, de asemenea, în a d oua ju m ă ta te a se­
colului al X lV -lea $i în> to t decursul secolului al
X V ie a literatu ra b izan tin ă îşi ex ercita influenţa. U n

145
 Gemîsto Pletone, un Beşşarion redeşteptau gustul pen­
tru antichitatea grecească şi puneau Ia loe de cinste
filozofia Iui Platon. D upă exemplul profesorilor de la
Universitatea din Constantinopol şi mulţumită învă­
ţăturilor pe care le duceau unii dintre ei la Veneţia
sau Florenţa, umaniştii Renaşterii reluau contactul cu
scriitorii iluştri ai Greciei. Şi astfel literatura bizantină
continua să-şi răspîndească influenţa, p e care pînă în
uliim a zi a exercitat-o în lume.

II. A rta bizantină - •

Oricine a vizitat Sfînta Sofia din Constantinopol şi
S fîntul D um itru din Salonic, înainte de a fi fost dis­
truse de un incendiu în anul 1917, orieine a văzut
m ozaicurile din San-Vitale din Ravenna, cele din Da-
p h n i şi din S fîntul Luca din Focida, splendoarea de
la San-M arc din V eneţia şi Capela P alatina-din Pa-
lerm o, monumentele din M istra, mozaicurile din
K ahrie-D jam i din C onstantinopol, picturile din mînăs-
tirile din A th o s; oricine a frunzărit, la Biblioteca Na­
ţională din Paris sau la cea din Vatican,'-manuscrisele
ilustrate cu m iniaturi m inunate, nu poate sa: nu recu-.
noască frum useţea şi varietatea artei bizantine. ^Şi de-
asemenea, oricine cercetează, aşa cum a fost posibil la
expoziţia de artă bizantină organizată acum ciţivâ
an i în pavilionul M arsan, lucrările de a rtă minora!
em ailuri cu culori strălucitoare, fţldeşuri delicat scul-!
p ta te , bronzuri încrustate cu argint, aurării preţioase^
.stofe frum oase cu reflexe de p u rp u ră şi aur, îşi dă
seam a.că tim p d e secole a rta bizantină a produs tot
ceea ce E vul M ediu a cunoscut ca lux, eleganţa şi ra-J
finam ent. T oate acestea sînt de ajuns p entru ă dovedi
locul pe care a rta J-a ocupat în civilizaţia şi v iaţa b l
zan tină.
S -a spus m ulta vrem e şi se/m ai repetă şi astăzi, !
că această a rtă a fost o artă m onotona, o arta

146 I
H 'c ra tic ă cum se zice ,' in c a p a b ilă d e r e în n o ir i şi c a re ,
t L o ele secole, s-a m ă r g in it ş a r e p e te , la i n f i n i t ^ c r e v
îiile unor a rtişti ele g e m u . E s te o g r a v ă e r o a r e . A r t a
bizantină a fo s t o a r t ă v ie , şi, c a t o t ce e ste v iu , a
cunoscut epoci de m ă re ţie şi d e d e c a d e n ţă , a e v o lu a t,
s-a tr a n s fo rm a t.-E a a a v u t în se c o lu l a l I V - le a c e a
clintîi epocă d e a u r ; a p o i, d u p ă c r iz a d in e p o c a îm ­
păraţilor ic o n o cla şti, şi m a i a le s s u b in f l u e n ţ a a n t i ­
chităţii, a cu n o scu t o a d o u a e p o c ă d e a u r , în seco lele
al X -lea şi al X l- le a , n u m a i p u ţ i n s tr ă l u c it o a r e că
cea d in tîi, d a r cu u n a s p e c t d e s tu l d e d e o s e b it ; şiş î n
sfîrşit, în secolele a l X l V - l e a şi a l X V - le a , a a v u t o
ultim ă şi m ă re a ţă r e n a ş te r e , în c a r e a p a r e a p r o a p e în
întregim e re în n o ită : şi tr a n s f o r m a t ă . jŞjj
S-a spus că a r t a b iz a n ti n ă a f o s t, în r e s e n ţ ă , o a r t ă
religioasă şi este sig u r, în a d e v ă r , c ă b is e ric a a e x e r ­
citat o -m are in f lu e n ţă a s u p r a ei. E a a i n s p i r a t a c e a
iconografie s a c ră d e s tin a tă s ă ilu s tre z e - te m e le V e -
cbiuliij Testament şi a l e E v a n g h e lie i, d i n t r e c a r e u n e le
creaţii, cum s ilit C o b o r îr e a lu i H r is t o s î n in f e r n s a u
Moartea F ecio a rei, s\ n t a d e v ă r a t e c a p o d o p e r e ; B ise­
rica şi-a e x e r c ita t c o n t r o l u l şi t u t e l a şi a s u p r a a c e s te i
arte ca re a d a t m u lt p e n t r u d e c o r a r e a b isericilo r.! D a r
pe lîn g ă a c e a s tă a r t ă r e lig io a s ă , e x is tă o a r t ă p r o f a n ă
care a r e p r e z e n ta t p o r t r e t e l e s u v e r a n ilo r , m a r i scene
de isto rie , e p is o a d e f a im o a s e d in m ito lo g ie " şi c a r e a
o cu p a t u n lo c e s e n ţia l în d e c o r a r e a p a l a te lo r im p e ria le ,
în tre secolele a l X - l e a şi a l X l l - l e a . F ă r ă î n d o ia lă c ă
m o n u m e n te le a c e s te i a r t e a u a ju n s m a i p u ţin p î n ă l a
n o i şi n u le m a i c u n o a ş te m - d e c ît d in u n e le m o z a ic u ri
celebre, c a a c e la d i n S a n - V i ta l e şi p r in m in ia tu r ile
m a n u s c ris e lo r. U n f a p t e s e n ţia l e s te d e r e ţi n u t, ex is­
te n ţa a l ă t u r i d e a r t a r e lig io a s a ă a c e s te i a r te im p e ria le
şi p r o f a n e , c a r e a d u r a t p o a t e m a i p u ţ i n ş i - a c e d a t
în c e tu l c u în c e tu l lo c u l ce le i re lig io a s e , d a r c a re ne
a r a t ă v a r i e t a t e a d e in s p i r a ţie a a r t e i b iz a n tin e .

147
 S-a spus adeseori că a rta bizantina nu era d ed t con»
tinuarea artei rom ane ; şi în adevăr ar fi o greşeală să
credem că R om a n-a exercitat nioi o iii fluenţă asupra
ei. D ar din altă p arte au venit influenţele oare " au
form at-o. Această, a rtă şi-a găsit fo rm a . caracteristică
p rin îm binarea influenţei greceşti a n tic e , cu cea ve­
n ită din orientul asiatic. G raţiei sobre a'G reciei d-a',
adăugat realismul mai viu şi mai d ram atic al orien- |
tului sirian sau persan. Form elor frumoase şi aticudini-î
lor nobile pe care le-a îm prum utat din arta greaca,
le-a adăugat gustul pentru lux şi splendoarea decora­
ţiei pe care a luat-o din orient. G înd influenţa Siriei,
a Persiei şassanide, a dom inat arta bizantină, cînd m- -
fluenţa Greciei clasice a contribuit la reînnoirea ei.
Şi astfel, m ult m ai . m ult decît Roma, orientul grec
sau asiatic a fost factorul esenţial în crearea a rte ib i-1
zantine.
D u p ă o perioadă de pregătire şi de încercări, care
umple secolele al IV -lea şi al ;V-lea, abia. în secolul al
V l-lea, în vrem ea lui Justinian, arta bizantină şi-a
a fla t form a caracteristică. S fînta Sofia, minune de în­
drăzneală şi de ştiinţă, m archează apogeul stilului
nou, cu în a lta sa cupolă, trăsătu ră caracteristică, a ar­
hitecturii bizantine, cu m ăreaţa distribuire a -cotoa-^’
nelbr cu capiteluri ■cizelate, cu somptuoasa decoraţie
de m arm ore policrome îm podobind zidurile; şi mo­
zaicurile strălucitoare care acoperă bolţile, absidele şi
cupola. D ar, alături de Sfînta Sofia, m ulte .alte mo­
n u m e n tex ara tă bogăţia şi varietatea unei arte : care
nicip d ată n -a fost mai capabilă de creaţie, lungi ba­
zilici cu colonade măreţe, biserici cu planul central^
edificii în form ă de cruce, ca marea biserică a Sfin
ţilo r A postoli din Cbnstantinopol, decorată în între?
gim e cu m ozaicuri minunate, al cărei plan şi măreţie
ni l-au p ă s tra t cu cîteva secole mai tîrziu San-M
 clin Veneţia. Pe lîngă m onum entele arh itectu ra le sîn t
şi capodoperele picturii, m anuscrisele frum oase ca
Geneza din Viena, Evanghelia lui R ossano, Tomogra­
fia creştina a lui Cosm a sau R u lo u l lui Iosua şi to t ce
se vede din decoraţia E vangheliei, fie sub fo rm a sa
mai inspirată din tra d iţia siriana, fie sub fo rm a care
vine din tradiţia greacă. Şi m ai sîn t şi alte capodo­
pere în care se m anifestă gustul p e n tru lux, p e n tru
splendoare, în decoraţia bisericilor şi a p alatu lu i im pe­
rial ca şi în lucrările de a r tă m inoră, fildeşuri, talere
de argint sau de aur, bijuterii scum pe, stofe frum oase,
care sînt tot atîtea m inuni ale unei a rte nobile şi
somptuoase.-
După criza «iconoclasta, a cărei in flu e n ţă asu p ra
arcei u-a ,fPst neglijabilă, secolul al X -lea a cunoscut
o . nouă ^şi m ăreaţă dezvoltare. Se sim te atu n ci atot­
puternică influenţa trad iţiei elenice în a rtă , ca şi în
literatura. Şi in vreme, ce arh itectu ra creează tip u l, în
unele privinţe, clasic al bisericii bizantine, edificiul
m formă de cruce grecească în co ro n at cu cupole şi ale
cărui ziduri exterioare se' îm podobesc cu un elegant
decor colorat cu cărăm izi aşezate ingenios, decoraţia
interioara, mai bogată şi m ai sav an t d istribuită, ara tă
toată frumuseţea iconografiei sacre, g ru p în d într-o
serie de tablouri, adesea adm irabile, scenele care ilus- '
trează dogmele Bisericii. Sentim entul culorii apare, •
atit in mozaicurile pe fond albastru sau a u rit care se
yăd la Daiphni sau la S fîntul Luca, ca şi în frum oa­
sele manuscrise p ătrunse de inspiraţia, greaca clasică,
cum sînt Psaltirea d in Biblioteca N aţional^ şi alte
multe manuscrise ca al lui-G rigore din N azians de la
Paris sau M enologul vasilian de. la V atican, şi minu­
natele' stofe sau relic var iile splendide îm podobite cu
emailuri strălucitoare. A ceastă a doua perioadă de
aur ă artei bizantine se prelungeşţe p în ă dincplo da
 secolul al X -lea pîna în epoca Comnenilor, cînd mo­
zaicurile cele mai vechi de la San-Marc din Veneţia
sau cele de la M artorana dm Palermo mărturisesc
splendoarea şi înaltele calităţi cu care se mîndreşte
totdeauna arta bizantină.
în sfîrşit, secolele al XlV-dea şi al XV-lea arată arta
bizantină sub un aspect aproape, noii, apărînd ca tran- ■
sform ată. Este o- artă atît de îndrăgostita|de p iti-/
resc şi de v ia ţă y în c ît tratează citeodată ca pe nişte
subiecte familiare temele sacre cele mai g ra v e ; îi plac
compoziţiile în care. poate să se manifeste emoţia dra- r
m atică sau tandră şi pateticul, care în acelaşi timp se/
m anifestă în arta occidentului, apare şi aici destul de-
des y, şi ^eleganţa şi -graţi^. compoziţiilor sînt puse în
valoare prin sentimentul foarte viu şi armonia rară
a culorii. Pe. de altă parte^ iconografia s^;OTbqgă- :’'
. ţeşte cu scene-noi care măresc varietatea acestei arte.;
se întîlnescy poate pentru p rim a. data, şcoli distincte ,
în arta b iz an tin ă. şi, în -lo c de anonimat, care este
regula generală în lucrările secolelor precedente, smt
m enţionate num e de pictori, dintre, care u niiau^ ră­
mas celebri 'şi a le ' căror picturi decorează bisericile ■
m înăstirilo r: de la ; A^ţhos. D ar mai ales in secolulJ al
X I V 4ea se găsesc adevăratele capodopere, 'ale acestşi :
arte înj încînxătoai'ele mozaicuri d e la Kahrie-Djant3|
d in ; G onstantinopol,. în , frescele bisericii de la Peii-
bleptos, din M istra sau în elegantele picturi din bi­
sericile din MacedOniay câ Nagoficinp sau Studeriiţâ;
P rin toate aceste *-opere,: ultim a şi remarcabila ren aş-j
tere a artei bizantine pune pe truiitea Bizanţului mu­
rib u n d o supremă rază de glorie.
. C a şi literatura şi chiar mai m ult decît ea, arta bi­
z a n tin ă a exercitat o influenţa profundă. De la ea î
pleacă aproape toate monumentele din peninsula Bal­
canică şi dincolo de Dunăre, în România, în Rusia %

350
 !“ Si5H ii“ e r W făcut sim ţită. In Bulgaria, încă din
f xflcolul al X-lea şi mai m ult încă m monum entele din
Lolele al X lII-lea şi al X lV -lea, in flu e n ţa artei bi-
[ zantine apare atotputernică în bisericile din Mesem-
bria de exemplu sau în cea din-Boiana, pe care le de-
[ coreaza frumoase fresce cu totul bizantine, din şe­
fu lu i al XlII-lea. Acelaşi lucru în M acedonia şi în
I Serbia, unde se află o întreagă serie de biserici încîn-
[ tătoare, decorate cu fresce bizantine, a tît în edificiile
menţionate mai înainte, cît şi la G ratianica, la P ec
•sau la Detschani. în V alahia, biserica S fîntul N ico-
Llae de la Curtea de A rgeş este un m onum ent cu totul
I bizantin, decorat^aT renreffcabile tresce din secolot-aE
I-XlV-lea. Şi în Rusia in slirşit, b lin ta Sofia din K iev,
■praf arhitectura, prin frumoasele sale m ozaicuri, prin
picturile curioase, a r a tă . care era în secolul al X l-le a
influenţa artei bizantine şi aceasta in flu en ţă se pre­
lungeşte în secolul al XH-le-a în frescele de la N ere-
diţsi şi pma in secolul al X lV -lea, în picturile şcolii
de la Novgorod sau cele din V ladim ir, care am intesc
■intr-un mod frapant arta de la M istra. în acelaşi fel
arta bizantină a făcut, să se sim tă puternic acţiunea
sa in occident. Ravenna, cu frumoasele sale biserici,
Sant-Apollinario N ou şi San-V itale.este, în secolul al
yi-lea, un oraş cu totul bizantin şi acelaşi lucru se
poate spune şi despre Roma, unde mai m ulte moza­
icuri din aceeaşi epocă atestă influenţa Bizanţului şi
această influenţă se prelungeşte acolo p în ă în secolul
lai IX-lea sau al X -lea în unele monumente, cum este
[biserica Santa M aria A ntica la poalele Palatinului, sau
ca splendida capelă S fîntul Zenon, adevărat relic-
|variu de . aur aflat în biserica Sfîntul Praxede. Italia
meridională este plină de fresce bizantine, dar mai
ales Veneţia din secolul al X l-lea sau al X H -lea, cu
bazilica San-Marc, care ne da poate imaginea cea'
mai perfectă .d e ceea ce era atunci un sanctuar bi-
 zantin, şi în cealaltă extrem itate a peninsulei, în b u |
sericile pe care le-au zidit şi decorat în secolul al
X ll-le a regii norm anzi din Sicilia, inspiraţia Bizan­
ţului nu apare mai puţin puternică. în secolul
al X III-lea, între Bizanţ şi Italia se face un continuu
schimb de influenţe artistice, în care de altfel Bizan­
ţu l d a mai m ult decît primeşte ; iconografia bizan­
tina dom ină şi inspiră cea mai mare parte din deco­
raţiile din acea vreme şi^ la sfîrşitul secolului
al X III-le a şi începutul secolului al XlV-lea, cei mai
iluştri dintre prim itivii italieni, Duccio din Siena sau
G iotto, nu sînt, cum s-a spus cu ingeniozitate, cu
to ate calităţile lor personale, decît nişte bizantini de
geniu.
întocm ai ca şi literatura, arta bizantină a contri*
b u it puternic prin aceste opere sa răspîndească; în
lume civilizaţia adm irabilă care era gloria Constan-
tinopolului şi a im periului bizantin.
E u ro p a orientală întreagă a păstrat mult timp şi
păstrează încă am intirea acestei civilizaţii, a cărei in­
flu en ţă a sim ţiţ-o p rofund. Şi de aceea Nicolae Iorga
a p u tu t scrie o carte care po artă acest titlu semnih-
■cativ : B izanţul după Bizanţ.
S tatul otom an, stat esenţialmente. militar, nu era
p re g ă tit să adm inistreze vastul imperiu pe care că­
derea B izanţului i-1 dădea în mîini. El a fost deci,
p rin fo rţa lucrurilpr, silit să îm prum ute mult de la
instituţiile bizantine şi, în această operă, Mahomed
al II-le a a fost aju tat de sfaturile şi concursul grecilor
răm aşi la C on stan tinopol, şi dintre care mulţi, aparţi-
n în d cîteo d ată m arilor familii ale aristocraţiei, se ală­
turaseră repede noului regim. Supuşii greci ai siţltanu?
lui, p e de a ltă parte, au văzut cu bună dreptate* în
p a tria rh , pe care învingătorul turc îl proclamase ffi-
cial şeful creştinilor din imperiu, pe m oştenitorul na?

152
 ral al împăratului dispărut şi F anarul, reşedinţa
I patriarhului din Constantinopol, deveni, pentru m ulţi
I \ n\ adevăratul centru al n aţionalităţii greceşti. P a-
[ triarhul, de altfel susţinut puternic de grecii-bogaţi
I clin statul turcesc, aceia care erau num iţi arhonţi, juca
( deci un mare rol în capitală. M ulţum ită lui, grecii
| păstrară o dată cu religia, am intirea^ţrecutului, sen-
I timentul rasei, lim ba şi ceva din cu ltu ra elenică^ ceea
I ce se datora mai ales dezvoltării şcolilor greceşti, aşa
[. de multe şi aşa de bune, în cît s-a p u tu t vorbi cu d rep t
| cuvînt despre renaşterea şcolii. T o t m u lţu m ită patriarh
I fiului, unele regiuni, mînăscirile din A thos, de exem-*
I piu, avură oarecare autonom ie în statul turcesc, care
[ lc-a ajutat să păstreze in tacte trad iţiile bizantine. ŞL
I în sfîrşit, politica patriarh u lu i s-a îngrijit, în tim p ce
[ încerca să salveze trecutul, să pregătească v iito r u l; nu
I trebuie sa uităm marele rol p e oare l-a a v u t p a tria rh ia
[ m pregătirea marei mişcări naţionale, de unde trebuia
să iasă, la începutul secolului al X lX -le a , războiul de
independenţă şi din care s-a născut un reg at grec şi
I creştin. Şi^nii este lipsit cje interes să .amintim că încă
[ şi astăzi, in Fanar, m unele zile de m are sărbătoare,
| ceremoniile religioase am intesc to a tă p o m p a solemni-
| taţilor bizantine.
| Acelaşi lucru s-a în tîm p la t în to a tă peninsula Bal-
| canică. în Rom ânia, dom nii V alahiei, mai ales aceia
I care au fost num iţi cu un num e sem nificativ, fana­
rioţi, care guvernau, cu toate că erau creştini, ţa ra în
numele sultanului, ap ar în secolele al X V II-lea şi al
jXVIII-lea ca nişte adevăraţi p rin ţi b iz a n tin i1. N u
numai că unii din ei aparţin, p rin naştere, m arilor fa­
milii ale aristocraţiei bizantine, d ar portretele care
ne-au p ăstrat imaginea lor, de exem plu în frescele

i în realitate domniile fanariote ş-au înting în ţara,, noastră

începînd din 1711 (Moldova) | ,17 1 6 (Muntenia) pina m 1821.
153
m m astirii H orezu, ne a ra ta pe aceste personaje gine aproape exacta de ceea ce erau o d in io ară palatu T
B rîncoveanu\ M avrocordaţii, Cantacuzinii, purtînd curtea îm păraţilor bizantini.
somptuoasele costume care se p u rtau odinioară la Toate acestea nu sînt de loc indiferente. N u m a i , o
curtea im perială şi fiind asem ănători cu înalţii dem. Aiare civilizaţie este capabilă să exercite o a tît de
nitari bizantini. La curtea lor, unde se păstrează lunga şi de puternică influenţă, şi acest fa p t este su­
aproape la fel ceremonialul cu care se înconjurau ba* ficient pentru a pune la locul său a d e v ă ra t şi la ran ­
sileii, se v ăd năvălind greci veniţi din toate părţile gul său, în istorie, această civilizaţie care a fo s t glo­
im periului dispărut, şi 'se vede lu m d naştere, ca în ria Bizanţului dispărut. .
Bizanţ, o m işcare intelectuală în care se întâlnesc fi,
lozofi, scriitori, poeţi, care nu sînt lipsiţi de talent,
în aşa fel încât s-a p u tu t spune ca această, curte a
dom nitorilor era în adevăr un Bizanţ înviat.' Ca şi îm-
p araţii, aceşti dom ni ai Valahiei întemeiază mînăs-
tiri, p rotejează cu grijă biserica ortodoxă, sînt în
strînse legaturi cu F anarul şi astfel, pe lîngă patriarh,
ei au contribuit oarecum să asigure menţinerea naţio*
n a lită ţii elenice. Şi în sfîrşit, Rusia, cu totul pătrunsa
de influenţa bizantină, oferă de asemenea fapte cărţi
m erită ş a , fie relevate. F ără să vorbim despre felul în
care ţaru l, ca odinioară îm păratul, întrebuinţa în ser­
viciul său oameni proveniţi din toate rasele diferite
care erau reunite în imperiu, şi cîteodată chiar străini
veniţi din ţările vecine, se pot nota lucruri cu totul
sem nificative. în K rem lin, în palatul care se numeşte
p a la tu l cu faţete, o oarecare sală circulară, jusţinută
de u n singur stîlp masiv, şi decorată în întregime cu
fresce pe fond de aur, evocă în mod natural am »
tirea P alatului Sacru şi splendorile lui. Prin picturile
care le decorează, prin sfintele icoane care sînt renu­
m ite, bisericile Kremlinului fac să te gîndeşti la bise­
ricile capitalei bizantine. Şi curtea ţarului, prin luxul,
pom pa, ceremonialul său, era fără îndoiajă, pînă în
p lin secol al X lX -lea, singurul loc care dădea o ima­

1 Menţionăm că, domnitorul Constantin Brincoveanii: (1688-

1714) n-a fost fanariot.

154
 m ănăstirii H o rezu , ne a r a ta p e aceste personaje
Brîncoveanu *, M avro co rd aţii, C antacuzinii, purtînd
som ptuoasele costum e care se p u rta u odinioară la
curtea im p erială şi fiind asem ănători cu înalţii denv
ni ta ri bizantini. La curtea lor, unde se păstrează
ap ro ap e la fel cerem onialul cu care se înconjurau ba-
silei i, se v ă d n ăv ă lin d greci veniţi din toate părţile
im periului d isp ă ru t, şi se vede luîndL naştere, ca în
B izanţ, o m işcare in telectu ală în care se întîlnesc fi.
lozofi, scriitori, poeţi, care nu sîn t lipsiţi de talent,
în aşa fel in c it s-a p u tu t spune ca această curte a
d o m n ito rilo r era în a d e v ă r un B izanţ în v iat.'C a şi îm­
p ă ra ţii, aceşti dom ni ai V alahiei întem eiază mînas-
tiri, p ro te je a z ă cu grijă biserica ortodoxă, sînt în
strîn se le g ătu ri cu F an aru l şi astfel, pe lingă patriarh,
ei a u co n trib u it oarecum să asigure m enţinerea naţio­
n a lită ţii elenice. Şi în sfîrşit, R usia, cu totul pătrunsa
d e in flu e n ţa b iz an tin ă, o feră de asemenea fapte care
m e rită s a , fie relevate. F ă ră să vorbim despre felul în
care ţa ru l, ca o d in io a ră îm păratul* în treb u in ţa în ser­
viciul să u oam eni p ro v en iţi d in to a te rasele diferite
care era u reu n ite în im periu, şi cîteo d ata chiar străini
v e n iţi d in ţă rile vecine, se p o t n o ta lucruri cu-totul
sem nificative. în K rem lin , în p a la tu l care se numeşte
p a la tu l cu fa ţe te , o oarecare sală circulară, susţinuta
d e u n singur stîlp m asiv, şi d eco rată în întregim e cu
fresce pe fo n d de au r, evocă în m o d n atu ra l amin­
tire a P a la tu lu i S acru şi splendorile lui. P rin picturile
c a re le d e c o r e a z ă ,p rin sfintele icoane care sînt renu­
m ite, bisericile K rem linului fac să te gîndeşti la bise­
ricile c a p ita le i bizan tin e. Şi cu rtea ţa ru lu i, p rin luxul,
p o m p a , cerem onialul său, era fă ră în d o ia lă , p în ă în
p lin secol al X lX -le a , singurul loc care d ă d e a o inia-

1 Menţiojiăm că domnitorul Constantin Brîncoveanu (1688—

1714) o-a fost fanariot.
 o i n e aproape exacta de ceea ce erau odinioară p a la tu l

I fi curtea îm păraţilor biza n tin i.

Toate acestea nu sîn t de lpc in d ife re n te . N u m a i o
' mare civilizaţie este capabilă să e x ercite o a tît d e
lungă şi de puternică in flu e n ţă , şi acest fa p t este su­
ficient pentru a pu n e la locul său a d e v ă ra t şi la ra n ­
gul său, în istorie, această c iv iliz a ţie care a fo s t glo ­
ria Bizanţului dispărut. y ,
 C a p i t o l u l XI I I
PROBLEMELE ACTUALE ALE ISTORIEI BIZANTINE
în capitolele precedente am trecut în revista pro
blemele esenţiale care se impuneau atenţiei guvernulu
bizantin şi am căutat să arătăm cum a încercat acest
guvern să rezolve aceste probleme şi în ce măsura 2
reuşit. D ar, alături de aceste probleme de o impor­
ta n ţă capitală pentru existenţa însăşi a monarhiei,
raniţe alte probleme se pun încă celui care vrea sa
cunoască civilizaţia şi viaţa bizantină.
U n e le din aceste probleme au fost parţial exămi
n a te ; altele au '‘fost abia abordate ; rămîn deci încă
m ulte chestiuni de studiat, al căror interes este încon
testabil. N i s-a p ă ru t deci . util să semnalăm aici p
scurt cîteva din problemele actuale ale istoriei bizan
tine şi dacă aceste indicaţii ispitesc curiozitatea cuiva
daca ele determ ină pe vreun savant să orienteze cer
cetările' sale în acest domeniu, poate vor fi de oare
care folos pentru dezvoltarea studiilor bizantine.J
O problem ă se pune mai î n t î i : publicarea docţ
m entelbr care formează sursa istoriei Bizanţului. Mulţi
din textele istorice bizantine au fost publicate, uneli
de m ult tim p, în aşa fel îneît multe din aceste text)
au m are nevoie de o nouă ediţie, revăzută cu ma|
m u lt spirit critic şi după metode mai ştiinţifice. Pe 3
a ltă p arte , m arile depozite de manuscrise păstreaj
150
încă multe documente a căror publicare poate oferi un
interes de primul ordin. Descoperirea Cronograf iei lui
psellos în Biblioteca N aţională din Paris, aceea a tra ­
tatului fiscal din secolul al X -lea la M arciana din Ve­
neţia, descoperirea, ceva mai veche, în tr-o bibliotecă
ruseasca, a amintirilor pitoreşti care au ca titlu Stra-
tegikon-ul lui Gecaumenos, aceea de la Laurenţiana
din Florenţa a unui tra ta t de tactică, care dă un ex­
celent tablou al organizării m ilitare bizantine în secolul
al X-lea, sînt suficiente pen tru a a ră ta ce docum ente
inedite se poate spera să se găsească p rin tre manus­
crisele din marile biblioteci ; şi astfel unele texte, a
căror existenţă şi im portanţă se cunoaşte, n u aşteaptă
decît un editor, de exemplu : discursul pe care l-a
scris Nicolae Cabasilas către m ijlocul secolului al
XlV-lea la Tessalonic, în tim pul revoluţiei Zeloţilor,
şi care pare de un interes extrem p en tru istoria aces­
tei mari mişcări sociale. Apoi, bibliotecile şi m ai ales
depozitele de arhive păstrează un m are n u m ăr de acte
inedite, acte imperiale, acte patriarhale, typica sau
acte de întemeierea mănăstirilor a tît d e instructive pen­
tru studiul vieţii religioase, acte de donaţie, acte de
vinzare, decizii ale guvernatorilor provinciali etc., un
întreg ansamblu de documente a căror im p o rtan ţă şi
interes.nu scapă nim ănui şi p rin tre care multe sînt ab­
solut necunoscute. în anii din urm ă s-a lucrat m ult
în aceste d o u ă ' domenii. Secţia bizantina a colecţiei
Bude a publicat o ediţie în traducere franceză a Cro­
nografiei lui Psellos, o Culegere de scrisori de N ichi-
for Gregoras, cu o analiză com pletă a corespondenţei
sale, o Culegere de scrisori de Demetrius Cydoneanul,
cu analiza completă a corespondenţei. V iaţa lui Por-
phir. din Gaza, de diaconul M arcu şi urm ăreşte acum
•reeditarea a două, lucrări im portante : Cartea de Ce-
renionii a lui Constantin Porfirogenetul şi Alexiada
Anei Com nena şi ne face să sperăm o nouă ediţie a
157
 istoriei, sau, mai exact â Memoriilor \ui Ioan-Gan-
tacuzino. La Leipzig a apărut o nouă 'ediţie a lui
Phrantzes, fără să mai vorbim de alte texte bizantine
ca cele ale lui Procopius, Theophilact din Sîmocatta!
patriarhul N ichifor sau Theophan, editate tot de
Teubner. în Italia, s-au publicat două volume din
Opera minora de Psellos, unde se găsese^alături de
corespondenţa sa, mai multe texte inedite foarte in­
teresante. La Paris, în Sylloge Tacticorum a fost pu­
blicat tratatul de tactică inedit, menţionat mai sus.
A r fi uşor să înmulţim aceste exemple: Pe de alta
parte, s-a început publicarea documentelor de arhiva
inedite, enumerate mai în a in te; ni s-au dat Catagra­
fiile mai m ultor mînăstiri mari, aceea a mînăstirii din
Patmos, a mai m ultor mînăstiri din Athos ; şi recent
dd to t a apărut prim ul volum de acte de la Lavra,
adică a celei m ai vechi mînăstiri de la Sfîntul Munte
şi se poate spera şi mai m ult din ceea ce Millet şi,
m ai *de curina, Ddlger au adus din călătoriile lor la
Athos. Dolger a făcut, pe de altă parte, în preţioasele
sale -Regeşte, lista cronologică a actelor emise de îm­
p ăraţii bizantini şi care sînt, fie păstrate în original,
fie cunoscute prin indicaţiile vreunui istoric. în ace;
laşi, tim p, Institutul francez de Studii bizantine de
la Bucureşti a întreprins regestele actelor patriarhilor
din Gonstantinopol, pe care le-a analizat p în a : în
1043. A lături de aceste mari culegeri de documente,
is-ar mai putea cita altele, unde sînt publicate liste
im portante de piese de arhivăm în alt domeniu, va
fi de ajuns să amintim cum studiul peceţilor bizan­
tine, dintre care multe descoperite de curînd, va aduce
o com pletare utilă preţioasei lucrări a lui Schlum-
berger despre Sigilografia bizantină.
D ar, mai m ult încă deoît publicarea textelor, este
im p o ru n t să indicăm problemele istoriei bizantine

158
V_________ l
 care m erită în mod deosebit să fie studiate. P rintre
aceste probleme, am dori să semnalăm atenţiei lec-
l'torului pe cele mai im portante.

Istoria politica a imperiului grec din orient a fost

' destul de bine studiată în ultim ii ani. Au ap ă ru t mo­
nografii excelente asupra m ultor perioade im portante
ale acestei istorii. De la Justinian p în ă la îm păraţii
iconoclaşti, de la-suveranii din dinastia de M acedo­
nia pînă la cei din fam ilia C om nenilor, o serie de
studii, adesea remarcabile, form ează o suită-aproape
continuă, în care există puţine lacune. Putem totuşi
spune. că .în acest domeniu n -a mai răm as m ult de
făcut ? Despre istoria ultim elor două .secole ale impe­
riului bizantin, nu avem aproape nimic. Vasiliev, în
a sa Istorie a 1m penulm B izhntin, n -a trasa t decîi
o schiţă generală despre epoGa Paleologilor ; H alecki,
m lucrarea sa Un îm părat bizantin la R om a, n -a tra ­
tat decît un episod, cu totul interesant de altfel, din
această epocă ; dar e destul ca să arătăm to t ce, poate
să ne facă să aflăm despre ea cercetări atente şi apro­
fundate. Sînt acolo o serie întreagă de personaje care
ar merita să fie studiate. C u to t studiul destul de su­
perficial care a fost făcut, dom nia lui M ihail al
VlII-lea şi marele efort pe care l-a încercat pentru a
restaura imperiul, aşteaptă un istoric. D e asemenea
domnia lui Andronic al II-lea, aşa de im portantă
pentru reorganizarea religioasă a monarhiei, aşa de
pitorească pe de a ltă parte şi aşa de am uzanta chiar
prin to t ce ne spune despre viaţa de la curte şi despre
viaţa intim ă a unui prinţ bizantin, ar m erita să fie
prezentată cititorului. Şi mai ales un om ca Ioan
Cantacuzino, poate personajul cel mai remarcabil pe
 care Bizanţul ni-1 prezintă în secolul al XlV-leă, ar
.putea fi subiectul unei cărţi de cel mai înalt interes.
Căci el a 1ost extrem de inteligent, minunat de com­
plex şi de deosebit, plin de contraste, unind ambiţii
arzătoare cu un dispreţ puţin afectat pentru demni­
tăţi, opun în d unei lipse totale de scrupule, o grijă
sinceră pentru lucrurile religioase, o dorinţă mistică
de renunţare, o preocupare de a apărea într-o lumină
frumoasă în memoriile sale pentru posteritate ; înu>un
cuyînt, exemplar frumos de împărat bizantin, în care
totul, binele ca şi răul, este dus la extrem şi în care,
prea adeseori, caracterul nu este la înălţimea inteli­
genţei.
Desigur, s-ar putea multiplica aceste indicaţii chiar
pentru alte perioade decît epoca Paleologilor. Astfel
domnia lui Leon al Vl-lea, aşa de importantă pentru
istoria a d m in is tr a tiv ă şi religioasă a imperiului, oferă
un frumos subiect de studiu. Nu mai vorbesc de mono­
grafiile care s-ar putea consacra uneia sau alteia dintre
regiunile imperiului : despotatul Epirului, despotatul
de la Mistra, al cărui studiu l-a început Zakythinos,
Egiptul bizantin, al cărui aspect şi viaţă am încercat
să le arăt în volumul al III-lea din Istoria naţiunii
egiptene —■sau cele care s-a r putea scrie despre multe.
personale importante ale. isţoriei bizantinei Teodor Mt-ţ
tochitul, de exemplu, pe care-1 cunosc bine toţi. cei
care au, vizitat, la Constantinopol, Kahrie-Djami şi
care a fpst, lainceputul secolului al XlV-lea unul din
oamenii cei mai iluştri din timpul său, sau încă ma­
rele patriarh Photius şi despre oare frumoasa carte ă'
lui Dvornik, Legendele lui C onstantin f i ale luiM ethorl
d ie, v ă z u te d in B i z a n ţ îi arată personalitatea sub o
lumină destul de nouă. Şi eu cunosc în acest îndepărtat
şi seducător Bizanţ multe figuri de femei încîntătoare,
care nu aşteaptă, spre a-şi regăsi graţia pierdută, decît
iui adm irator şi un istoric.

160
 II

Dar mai există încă un domeniu de cercetări unde

rămîne şi mai mult de fă c u t: este studiul instituţiilor
. imperiului bizantin, lucru de o deosebită^importanţa,,
dacă ne gîndim că imperiul a datorat, fără îndoială,
puternicii sale armături administrative faptul că a
rezistat atîtea secole.
Desigur, m ulte lucrări importante au fost publi­
cate asupra acestui subiect dificil. Este nevoie să mai
amintim memoriul lui Gelzer, Die Genesis der Byzan-
tinischen Themenverfassung, cartea lui Bury, The Im ­
perial Administrative System in the ninth Century,
studiile lui D olger şi Ostrogorski despre tratatul fis­
cal din secolul al X-leă şi administraţia financiara a
'imperiului. Şi în recenta mea Istorie a Imperiului
bizantin am expus ce erau în secolul al X-lea institu­
ţiile Bizanţului.
D ar e destul sa citim Cartea* Ceremoniilor, pen­
tru a vedea că, chiar pentru perioada secolului al
'X-lea, cea m ai stu d iată din istoria administrativă a
Bizanţului, ne izbim la fiecare pagină^ aproape la
fiecare rînd, de dificultăţi nerezolvate încă. Care sint
exact atribuţiile acestor nenumăraţi funcţionari enu­
meraţi in textul scriitorului imperial ? Care este ro­
lul se n atu lu i } Ce este la drept, vorbind acest syncleti-
kon systema de care vorbeşte Constantin Porfiro-
genetul, şi aceşti synkletikoi care. revin pe fiecare pa­
g in ă ? Şi dacă trecem de la epoca Macedonenilor la
cea a Gomnenilor 'sau a Paleologilor, se pare că aici
de făcut este totul sau aproape^ totul. în afară de un
excelent studiu al lui E. Stein despre S'tătbyzantî-
nische Verjassung-und-Wirtschaftsgeschichte, dar care
mi este decît o prima schiţă a piroblemei, n-avem nici o
lucrare de semnalat despre acest subiect. Şi totuşi,
documentele nu lipsesc. începînd din secolul al Xll-lea,

161
 avem norocul de a avea la dispoziţie un număr destul
de mare de documente, în cea -mai mare parte inedite,
un admirabil ansamblu care va forma întf-o zi materia
pentru un Corpus der griechischem Urkunden des Mit-
telalters. Numai studiind semnăturile care întovără­
şesc aceste acte — şi acesta nu-i decît un exemplu —
s-ar putea trasa tabloul administraţiei bizantine în
epoca Comnenilor. Fără să tăgăduim importanţa a
ceea ce s-a făcut pentru studiul problemelor financiare,
este sigur ca multe puncte rămîn de studiat- asupra
ace stei părţi esenţiale din istoria Bizanţului.

Iii

într-o lucrare pe care o pregăteşte asupra Bizan­

ţului şi care va apare fără îndoiala în curînd, JBre-
hier ne va da, în volumul I, după geografia şi istoria
imperiului, o expunere asupra instituţiilor monarhiei
şi în, volumul II va face un tablou al vieţii publice
şi private a Bizanţului. Dar, aşteptând aceasta im­
portanta publicaţie, este necesar să semnalăm aici, de­
oarece în acest domeniu totul ramîne de făcut, cer­
cetările care trebuie urmărite despre ceea ce numim
antichităţile private.
•Oii toată lucrarea instructivă a generalului de
Beylie, ştim puţin despre ceea ce era casa bizantină.
Totuşi, ne-au rămas multe documente din care s-ar
putea scoate preţioase informaţii. Există, pentru a
cita un exemplu, într-un privilegiu acordat în 1202
genovezilor de împăratul Alexe al IlI-lea, o curioasa
descriere a unui palat al lui Botaniat, care ar merita
să fie comentat- cu atenţie. în săpăturile din Antio-
hia s-a descoperit de .curînd un mare paviment de mo­
zaic, foarte instructiv pentru istoria locuinţei. în
 lunga bandă care încadrează subiectul central, sin
reprezentate m onum entele principale ale oraşului, bi
serici, palate, case particulare, a căror comparaţi
L__ mozaicul datează din secolul al V--lea e.n. — est:
ciudat de interesant de făcut cu edificiile pe care n
le-au păstrat oraşele moarte din Siria centrală. Şi a
fi mult de în v ă ţa t din cercetările întreprinse pe locu
unde se aflau p ala te le imperiale din ConstantinopoL
De asemenea, cu toate frumoasele cercetări ale lui
Kondakof despre Costumele orientale la Curtea din
Bizanţ, felul cum se î-mbrăcau oamenii în Bizanţ^ este
pentru noi cu totul nesigur. Şi totuşi, documentele
nu lipsesc, — dacă n-ar fi deeît albumul lui Lambros
conţinînd .portretele îm păraţilor pe oare n i le-au păs­
trat m ozaicurile, frescele sau miniaturile — pentru a
încerca să definim exact termenii aşa de deosebiţi şi
de greu de înţeles, care, în Cartea Ceremoniilor% se
refera la costum ul basileului şi al personajelor de la
Jcur te, la .toate mamfestaţiile de un lux strălucitor prin
care Bizanţul se imîndrea că uimeşte universul. Dar,
mai ales, ce ştim no i despre viaţa bizantină ? între­
zărim cîţeva aspecte, cîteva din gusturile dominante
ale acestei societăţi, cel puţin la Constantinopol. Eu
am încercat să desprind cîteva trăsături, într-o lu­
crare asupra societăţii bizantine în epoca Oomnenilor
şi se vor găsi informaţii utile şi în cartea lui Runciman
asupra Civilizaţiei bizantine. D ar dît rămîne încă de
f ă c u t ! S-a studiat ceea ce ţine de hipodrom şi de fac­
ţiunile circului: dar cu toate cercetările recente, care
sînt interesante, istoria teatrului în Bizanţ prezintă
încă multe necunoscute. Se pare că au existat în orien­
tul grec al Evului Mediu mistere asemănătoare cu
cele din occident. P a r despre acele serbări multiple,
pline încă de amintiri păgâne, care scandalizau Bise­
rica şi amuzau ă t î t de mult poporul, despre obiceiul
frecvent al travestirilor femeile se îmbrăcau. ca
 bărbaţii şi bărbaţii ca femeile — măşti şi dansuri,
despre acele ciudate distracţii la care lua parte chiar
şi clerul, şi care ne fac să ne gîndim la sărbătoarea .
nebunilor sau a m ăgarului din Evul Mediii occidental,
cîte inform aţii neclare, a căror cheie am dori s-o
avem !
In curiosul -comentariu pe care, în secolul al Xll-lea,
îl făcea Teodor Balsamon de9pre conciliul din anul
692, se citeşte ac e a sta : „Se văd, la unele serbări, cle­
ricii înşişi costum îndu-se în diverse personaje. Cînd
cu spada în m înă intră în biserică, împopoţonaţi cu
haino m ilitare, cînd înaintează costumaţi în călugări,
cînd în anim ale cu p atru labe. Şi cum întrebam
— adaugă autorul — cum se autorizau aceste fapte,
m i s-a răspuns sim plu că era rezultatul unui vechi
obicei." Şi Balsamon ara tă cum clericii îşi pocneau"
degetele ca vizitiii, fardîrtdu-se pe faţă, lucrînd la
cusături d e femei şi com iţînd, cum spune el „alte ne­
cuviinţe p en tru a-i face p e spectatori să rîd a“. Mai
era încă serbarea notarilor, oameni serioşi totuşi, şi
însărcinaţi cu educarea (tineretului şi care, în ziua de
sărbătoare a sfinţilor patro n i se deghizau şi se mascau,
plim bîndu-se îndelung, astfel îm brăcaţi, in pieţele
publice ale capitalei. C în d ne gîndim la solemnitatea
şi rigoarea ceremonialului de la curtea imperială, ve­
dem că acesta este un B izanţ cu to tu l nou şi aproape
necunoscut, u n B izanţ vesel căruia îi plăcea să se dis­
treze şi să rîd ă , în -care se am esteca chiar şi clerul, în-
tr-u n ifel d e neînţeles pen tru noi — în distracţii ciu­
date.
în ad e v ăr, d ac ă istoricii bizantini ne perm it să-
avem o idee destul de exactă despre ceea ce era viaţa
u n u i îm p ă ra t bizantin, în schimb cunoaştem puţin
despre ceea ce era, chiar îin capitală, v ia ţa supuşilor
săi, ceea ce era v ia ţa unei m ari familii aristocrate, şi
încă şi m ai p u ţin despre existenţa unei fam ilii bur-
 gheze. Şi dacă trecem din C onstantinopol în provin
cie, ştim şi mai puţin despre v ia ţa unui m are senioi
feudal, despre viaţa rurala, despre regim ul proprietăţii.
Viaţa feminina ne este ap ro ap e necunoscuta. Locul p*
care îl deţinea religia în sufletele bizantine şi de ase­
menea superstiţia ne apare num ai în ca rtea lui O eco-
nomos, despre Viaţa religioasă în B iza n j în vrem ea
Comnenilor şi a Anghelilor. Şi totuşi există destule do­
cumente pentru a studia aceste lucruri. E u arh încercat,
în ale mele Figuri bizantine, să a r ă t cum trăiau , la
Constantinopol, cîteva fam ilii burgheze, d upă cuvîn-
tarea funebră p e care T eodor d in S tudion a ţin u t-o
mamei sale. şi aceea pe care Psellos a ţin u ţ-o de ase­
menea mamei lui.
Brehier a explicat, în tr-o schiţă interesantă, to t ce
ne spun textele hagiografice despre p o p u la ţia rurală
-din imperiul bizantin în secolul al IX -lea. A ceste
exemple ne a ra tă ce izvoare ap ro ap e neexplorate stau
la dispoziţia istoricului şi m ai ales to t ceea ce V ie­
ţile sfinţilor p o t să ne a ra te asu p ra vieţii bizantine.
Se ştie, pe de altă parte, ce in fo rm aţii se p o t găsi asu­
pra vieţii m a n lo r seniori feudali în epopeea lui D î-
ghenis A kritis, al cărui studiu l-a reînnoit Gregqire
şi în savurosul Stxategikon, în care Cecaum enos şi-a
povestit am intirile şi a expus principiile m oralei sale
practice şi destul de vulgare.
D ar despre problem a p ro p rie tă ţii -— problem ă
esenţială pentru înţelegerea isto rie i' im periului bizan­
tin, multe lucruri au răimaş d e p recizat, după cum a
arătat excelentul raport, p re z e n ta t de D olger la C on­
gresul' ştiinţelor istorice ţin u t la V arşovia în 1933.
Trebuie să reţinem mai ales dorinţa, aşa de ştiinţifică,
pe care o exprim ă D olger, cînd urează c j^ în aceste
delicate problem e cercetătorii . să se păzească de a se
inspira din consideraţii p rea generale de istorie eco-

165
 nomică, ci să lucreze mai ales' pe texte, sa le intef
preteze cu grijă şi să înainteze pas jQU pas în soluţia
problemelor. De acest sfat util putem să apropiem
ceea ce spunea odinioară Fustei de Coulanges: .„Is­
toria nu se face decît cu documente şi nu trebuie să li
se substituie opinii .personale. Cel mai bun istoric-este
acela care se ţine mai aproape de texte, care nu scrie
şi nu gîndeşte decît după ele. Deducţiile aventuroase
nu sînt ştiinţă. “

IV

Se vede., după aceste indicaţii — care nu au pre­

tenţia de a fi complete — oîte probleme se oferă încă
Icercetătorilor bizantinologi. Ar merita de asemenea
să precizăm cauzele decadenţei imperiului bizantin şi
să cercetăm care a fost partea occidentului în ruina
sa. Ar merita sa se precizeze raporturile sociale j i in­
telectuale care au. existat între occident şi Bizanţ, mai
ales îneepînd din secolul al XlI-lea, şi de asemenea
care a fost influenţa civilizaţiei bizantine asupra Iu-*
mii orientale şi invers, ceea ce Bizanţul a datorat «ci-:j
vilizaţiei arabe. S-a spus adeseori, că timp de multe ]
secole, Bizanţul a fost educatorul orientului. Ar me­
rita să se cerceteze — fără zadarnice şi puerile pre­
ocupări .de amor — propriu naţional — ceea ce tur­
cii, grecii şi popoarele slave au putut păstra din insti­
tuţiile Bizanţului, din ideile .sale, din moravurile sale,
din ceea ce, pînă astăzi, a rămas din Bizanţ în Eu- -
ropa de sud-est, lucruri din care Nioolae Iorga a făcut,
un excelent expozeu geineral în cartea sa intitulată:
Byzance apreş Byzance. Acestea sînt probleme foarte
importante, de un interes puternic, căci ele ating ba-

166
 ifl grandoare! Bizanţului şi n explica şi cauzele;
f e mai.ales ele justifică, mai mult decît oricare cauza,
[studiul acestei civilizaţii dispărute, dar care nici pina
astăzi n-a murit încă. '■ -■
f Istoria artei bizantine pune încă numeroase pro­
bleme. Multe monumente ale acestei arte au fost pu­
blicate şi bine studiate, mozaicuri, picturi, miniaturi
ds manuscrise. Totuşi mult^sunt încă (de publicat şi
chiar de descoperit. Se poate ca la Constanţinopol,
fin bisericile bizantine transformate în moschei, să se
găsească, sub stratul ide var. oare acoperă pereţii, mo­
zaicuri sau picturi; în privinţa aceasta s-au făcut la
feahrie-Djami, la Vefa-Djami şi mai ales . la Sfînta
Sofia descoperiri care justifică speranţele şl pot îii-
Icuraja cercetările.* Bisericile din Serbia şi Macedonia
jpăstrează pe de altă parte fresce din secolele al X lV -lea
^ XV-lea, care sînt de un iriteres extrem pentru
ultima renaştere a artei bizantine, dar care nu sînt
■decît parţial publicate. Şi trebuie să sperăm că Miile t
fnu va întîrzia să ne facă cunoscute rezultatele pe care
le-a obţinut in' acest domeniu, în cele cinci sau şase
misiuni în Iugoslavia. în sfîrşit, multe manuscrise ine­
dite aşteaptă să fie publicate miniaturile care le de­
corează şi, pentru a cita un exemplu, publicarea re­
centă a unui manuscris sirian din secolul ai X lII-lea.'
laparţmînd bibliotecii vaticane, arată itot ce poate
spera de la astfel de publicaţii istoria artei bizantine.
[Dar mai ales probleme de ordin mai general şi astăzi
încă foarte discuţate, merită să fie examinate cu toată
[atenţia. S-a spus multă vreme că arta. bizantină; nu
era decît continuarea şi decadenţa artei romane. In­
tr-o carte care a făcut senzaţie, Orient oder Rom ? l/
Strzygowski a .demonstrat ca arta bizantina datora

1O r ie n t ia u ‘R o m a (germ).
167
 ceea ce a fost orientului mai mult decît Romei; D„.
cuvîntul orient este destul de general şi camf vag.
Exista orientul elenic, tradiţia artei clasice a Greciei,
a cărei influenţă a fost m are şi în unele momente atot­
puternică asupra artei b izan tin e; există orientul din
Siria, din Mesopotamia, din Persia, care n-au exer­
citat o m ai mică acţiune asupra originilor şi dezvol­
tă rii artei bizantine. D in combinarea acestor două
elemente s-a născut a rta bizantină şi, după epoci, una,
sau alta din aceste influenţe s-au făcut simţite cu mai
m ultă putere .asupri! ei. Im portant este să cercetăm
cu precizie ceea ce monumentele bizantine datoresc
cînd artei greceşti clasice, cînd artei siriene şi ce as­
pecte deosebite, după caz, prezintă aceste monu­
mente. Este destul, pentru a ne da seama de aceasta,
să studiem picturile care decorează bisericile rupestre
din Capadocia şi se v a vedea că cele mai vechi pro­
vin*, din Siria, cele m ai recente din influenţa din ce
în ce mai puternică în Asia Mică, a Constantinopo-
lului. Toate acestea au o im portanţă capitală pentru
a determ ina originile şi aspectele diverse ale artei bi­
zantine. .
A lte probleme nu sînt m ai puţin importante. Me­
rită truda de a preciza raporturile între arta Armc-
Iniei, aşa de bogată şi de originală, şi arta Bizanţului
şi de a determ ina ceea ce Bizanţul datorează Arme­
niei şi, dim potrivă, ce influenţă, a exercitat ea asupra
şrtei arm eneşti A poi sînt încă multe cercetări de fă­
cut asupra iconografiei bizantine şi asupra dezvoltă­
rii ei progresive; este locul să se studieze problema
dificilă a icoanelor, aşa de anevoioasă p rin nesigu-
ra n ţa de a fixa data precisă a monumentelor. S-ar
p utea m ultiplica aceste exemple, care sînt de . ajuns
p en tru a a ră ta varietatea cercetărilor ce sînt de făcut
 • 1 istoriei artei şi acesta este, .pentru cer-
W g i r obiect de studiu, ciudat de interesant şi
IcCtătorir Sg* Aceste scurte indicaţii, ajung pentru a
| de s , uCa]isiJa problemelor actuale ale jsto rie i bizan-
IcofeiP. ta arâ ta to t ce putem aştepta îriică de la studiul
Line 91J acestei m ari civilizaţii dispărute.
 CONCLUZII

In cursul existenţei sale milenare, imperiul bizantin

a avut de rezolvat numeroase probleme, a căror im­
portanţă era capitală pentru durata îşi pentru viaţa
monarhiei. Pentru multe din aceste probleme. Bizan­
ţul a ştiut să găsească soluţii satisfăcătoare, oare au
format elementele m ăreţiei sale ; pentru altele a fost
mai puţin fericit, mai ales pentru problema socială
şi pentru regimul proprietăţii rurale, şi aceasta a fost
desigur, în interior, una din cauzele serioase ale de-
căderii ^sale. Pe de altă parte, în afară, organizarea
militară, m ultă vreme excelentă, dar progresiv slă­
bită, dificultăţile financiare constante şi adeseori am­
biţii nemăsurate au contribuit în mod ciudat să-i gră­
bească sfîrşitjul şi nu trebuie să uităm nici că schisma,
despărţind Bizanţul de Rom a, a dat naştere împotriva
lui, în occident, la m ulte prejudecăţi şi ură şi mai ales
că, în ultim ii secoli ai existenţei sale, ea a găsit, în
faţa. sa, p opoare m ai tinere, active şi ambiţioase, bul­
gari, sîrbi, turci, veneţieni, genovezi, împotriva că­
rora a fo st neputincios. Cu .toate aceste, slăbiciuni, cu
toate defectele care siivl cauza acestor slăbiciuni, Bi­
zanţul a v ă z u t născîndu-se o civilizaţie strălucită,
cea m ai strălucită poate pe care a cunoscut-o Evul
M ediu, singura, cu siguranţă, care, pînă în secolul al
X l-lea, a existat în Europa creştină. Gonstantinopo.
Iul a fost tim p de secole singurul mare oraş al acestei
Europe creştine şi splendoarea sa părea incompara­
bilă. Prin literatura ca şi prin arta sa, Bizanţul a exer
citat o largă influenţă asupra tuturor popoarelor ve­
cine şi astăzi încă, monumentele care ne-au rămas de
la el, minunatele opere de artă pe care ni le-a lăsat,
ajung pentru a arăta pare a fost splendoarea artei bi­
zantine. D in toate aceste cauze, Bizanţul a ocupat în
istoria Evului Mediu un loc considerabil şi este drept
să adăugăm că a meritat acest loc. Şi poate că, cu
toate prejudecăţile care există încă asupra acestei
lumi dispărute, cei care vor binevoi să parcurgă aceasta
carte vor înţelege pentru ce Bizanţul a meritat
acest loc.
f ig u r i b iz a n t in e

Partea întîi
PonH s Poîyan
 Capitolul 1

VIAŢA UNEI ÎMPARATESE IN BIZANŢ

__Ij.n partea cea mai retrasa a .palatului imperial din

Bizanţ, dincolo de ,sălile de gardă .şi de apartamen­
tele de recepţie, în mijlocul grădinilor pline de umbră
şi de ape curgătoare, care formau împrejurul ei, după
cum Spune un cronicar, ca „un nou Eden", ca „un
alt paradis", se ridica locuinţa particulară a împăra­
ţilor (greci din Evul M e d i u . :>»• j
(Descrierile scriitorilor bizantinii ne ajuta şi acum
sa ne înlchipuim ce era această eleganta şi somptuoasă
locuinţa, înfrumuseţată din ejpocă în epocă de mai
multe generaţii de principi şi unde, departe de zgo­
motul lumii şi de neplăcerile ceremonialului, basileii,
rcprcz.eiilân.ţi]—lin Duranez-eu p i -pămiiot, găseau ra^
gazul să redevină oameni. Peste tot se aflau numai
marmore preţioase şi mozaicuri strălucitoare. în sa­
lonul cel mare al Palatului-Nou, / construit de împă­
ratul Vasile I, în afară d^«colonada măreaţă, în care
marmorele verzi alternau ou agatele roişii, vaste com­
poziţii — monumente ale picturii profane, care nu
erau de loc dispreţuite de* maeştrii bizantini, aşa cum
se crede — reprezentau pe suveran tronînd în mijlo­
cul generalilor victorioşi şi povesteau glorioasa epo­
pee a domniei, realizările herculeene ale basileului,
cum spune .un autor contemporan, grija sa pentru fe-
175
ricirea supuşilor, tru d a sa pe cîmpurile de lupta, vie-
toriile dăruite de Dumnezeu*. D ar mai ales camera
im perială d e dorm it era, se pare, o minune. Sub pla­
fonul înalt, presărat cu stele de aur, unde strălucea
pictată în m ozaic de culoare~verde, crucea, simbolul
m întuirii, o decoraţie somptuoasă împodobea toate
părţile vastei încăperi. Pe pardoseala pavată cu mo­
zaicuri, un medalion central reprezenta un păun, cu
penele de un roşu aprins şi-n colţuri patru vulturi
— pasărea im perială — erau înfăţişaţi în cadre de
m arm oră verde, cu aripile întinse, gata să-şi ia zbo­
rul. în partea de jos a pereţilor, tablete de mozaic al­
cătuiau o ghirlandă de f lo r i; mai sus, pe fond de aur
strălucitor, alte mozaicuri reprezentau, în costume de
ceremonie, întreaga familie im perială: Vasile aşezat
pe un tron, cu coroana pe cap, lingă el soţia sa Ev-
dochia şi îm prejurul lor, aşa cum se pot vedea în mi­
niaturile şterse ale unui frumos manuscris din Biblio­
teca N aţională, fiii şi fiicele lor, ţinînd în mina cărţi,
pe care erau scrise sentinţe pioase din Sfinta Scrip­
tură ; serioşi, toţi ridicau miinile către seninul min-
tuitor al crucii şi inscripţii lungi, săpate pe pereţi,
chemau asupra dinastiei binecuvîntarea divina şi im­
plorau pentru dînsa promisiunea împărăţiei veşnice.
Dincolo, în apartamentul numit al Perlei, era ca­
mera de culcare, de vară, a suveranilor, cu bolta de
aur susţinută de patru coloane de marmoră, cu stu­
caturi împodobite cu mozaicuri reprezentînd scene,
de vânătoare şi d in >care, din două părţi, se.ajungea,
prin pontice, în răcoarea grădinilor. în apartamentul
care se numea Carian, deoarece era zidit în întregime
din marmoră de Caria, era camera de dormit iarna,
apărată de vânturile violente care suflau dinspre Ma-1
rea de M arm ara; aici era garderoba împărătesei, pâr
vată cu marmoră albă din Proconezia şi decorată în I
întregime cu picturi reprezentînd imagini sfinte. Aici I
 era mai ales cam era de culcate a îm părătesei, m inu­
nată încăpere, a cărei p ard o se ala de m a rm o ră p arca
1>0 livadă sm ălţată cu flo ri" şi ai cărei p ere ţi, că p tu ­
şiţi cu p orfir, cu roci verzi d in T esalia, cu m arm ore
albe din C aria, ofereau o co m binaţie de culori aşa
de frumoasă şi de. ra ră , încî-t sala fusese n u m ită sala
Mousikos sau a A rm oniei. A cesta era şi A p a rta m e n tu l
Iubirii şi al P urpurei, în care tr a d iţia obişnuise să se
nască copiii fam iliei ^im periale, care se num eau, din
această cauză, „p o rfiro g en eţi". în sfîrşit, peste to t se
putea adm ira splendoarea uşilor de a rg in t sau de iv o ­
riu, draperiile de p u rp u ră alunecî-nd p e vergele de
argint, tapiseriile b ro d ate cu au r, p e care a p ă reau fi­
guri de anim ale fan tastice, p o lic an d rele m a ri de au r
atîm ate de b o lta cupolelor, m obile p reţio ase , fin în­
crustate cu sidef, fildeş şi aur.
în această locuinţă m ă re a ţa , în m ijlocul unei cu rţi
de eunuci şi de fem ei, d e p a rte de p o m p a p lictisito are
a J;ei^monlalu lui, d ep a rte de fră m în tă rile capitalei,
trăia în pacea liniştită a g ră d in ilo r în flo rite , în p rea jm a
m urm urului clar al fîn tîn ilo r, aceea a cărei viaţă^ aş
vrea s-o descriu aici, „ g lo ria p u rp u re i, b u cu ria lum ii",
cum o .aclam a p o p u la ţia G o n sta n tin o p o lu lu i, „ fo a rte
credincioasa şi fo a rte fericita A ugustă, basilissa care
iubeşte p e H risto s" , cum o d en u m ea p ro to co lu l, cu un
cuvînt, îm p ă răte asa B izan ţu lu i. I

II *

C unoaştem , de obicei, sub o lu m in a destul de ine­

x a c tă v ia ţă pe care o duceau suveranele im periului
grec d in O rien t! P rin tr-o inconştientă rem iniscenţă a
ideilor, care, în G recia an tică, în R usia E vului Me­
dio* în O rie n tu l m usulm an d in toate, vrem urile, au de-
177
 terminat condiţia sociala a femeii, împarătesele bifan-
j tine au fost considerate ca nişte minore eterne, trăind
, mereu retrase, închise sever în apartamentul femeilor
j păzite de aproape de sabiajîunucilor, neădmiţînd în
i apropierea lor decît femei, „bărbaţi fără barbă", cum
se zicea în Bizanţ şi .preoţi bătrini, arătîndu-sein public
numai la foarte rare ceremonii şi atunci sever voalate,
spre a se ascunde de privirile indiscrete, avînd curtea
lor feminină despărţită cu grijă de aceea a basileului,
trăind, într-un cuvînt, în această societate creştină,
o viaţă de harem musulman. ■
Deşi e foarte răspândită, această idee, pe Care ne-o
facem despre viaţa imperială nu e mai puţin contes­
tabilă. P uţine state au dat femeii mai mult loc, i-au
acordat un rol mai considerabil, i-au asigurat o mai
largă influenţă asu p ra chestiunilor politice şi destine­
lor guvernării, decît a făcut imperiul bizantin. Acosta,
este, cum s-a rem fbcat «cu bună dreptate, „unul din
caracterele cele mai izbitoare ale istoriei greceşti din
E vul M ediu" 1. N u numai ca multe împăraţese, prin
prestigiul frum useţii sau prin superioritatea inteligen­
ţei lor, au exercitat asupra soţilor o influenţa atotpu- j
te m ic ă : aceasta ar dovedi puţin lucru, căci toate
sultanele favorite au făcut la fel. D ar în monarhia
fondată de Constantin, aproape în toate secolele isto-
riei sale, s-au întîlnit femei care sau au domnit prirţ
ele însele sau, mai adeseori, au dispus în^ mod suve-_
ran de coroană şi au creat 'împăraţi. N im ic n-a lipsit
acestor prinţese, nici .pompa ceremoniilor p rin care I
se m anifestă strălucirea exterioară a puterii, nici actele*
solemne de autoritate, prin care se atestă realitatea. !
lor. P înă şi în viaţa intim a a gineoeului, se regăsesc*
urm ele puterii depline pe care o exercita, în mod Ie-
girim, o îm părăteasă bizantină ; iar în viaţa sa publică,-
1 Rambaud, Imperatrices' d’Orient, Revue des deux mondesl
1891, voi. I, p. 829.
" în rolul politic pe care î-1 recunoşteau to ţi b ă rb a ţii din
timpul său, această p u tere a p a re şi m ai^ clar. Şi de
aceea, pentru cine v rea să cunoască şi să în ţeleag ă so -.
cietatea şi civilizaţia B izan ţu lu i, sîn t lu c ru ri d e s tu l de
noi, poate, de în v ă ţa t din v ia ţa acesto r p rin ţe se în ­
depărtate şi uitate. - . -H

în apartamentele^ v aste care fo rm a u lo c u in ţă im ­

perială a femeilor, îm p ă ră te a sa d o m n e a ca o su v erană
absolută. C a şi îm p ă ra tu l, ea a v e a , sp re a o în to v ă ­
răşi şi a o servi, num eroşi se rv ito ri şi se rv ito a re şi
demnitari p a la tin i. în fru n te a casei sale se a f la o
căpetenie sau m are m aestru , şe f su p re m a l şam bela­
nilor, refereridari, uşieri, cred in cio şi n u m iţi în ser­
viciul personal al basilisseî şi care, ca şi h a le b a rd ie rii
şi protospătarii 1 care v egheau a s u p ra p erso a n e i sale,
erau aleşi cu grijă d in tre eunucii p a la tu lu i. P e n tru
serviciul jn e s e i, îm p ă ră te a sa av ea, ca şi îm p ă ra tu l,
marele său m aestru al m esei şi «marele său p a h a rn ic ,
în fru n te a fem eilor isale se a f la m a re a m a e s tră a p a la ­
tului, de obicei d e c o ra tă cu m a re a d e m n ita te de p a tri-
oiană cu cen tu ră (zoste), care c o n d u cea, cu a ju to ru l
proţovestiarului, n e n u m ă ra ta a rm a tă a d o am n elo r de
onoare, a cam eristelo r şi a d o m n işo a re lo r d e com pa­
nie. D e obicei, îm p ă ra tu l a v e a g rijă să aleag a el însuşi
persoanele c a re tre b u ia u să fie în serviciul A ugustei şi
m ai ales îşi re z e rv a p riv ile g iu l de a a c o rd a m arei
m aestre a p a la tu lu i insignele d e m n ită ţii sale şi de a
p rim i om agiul n o ilo r d o m n işo are de o n o a re . D a r celor

i Demnitar de la curtea bizantina, care purta sahia impara-

tul ui.
179
f mai m ulţi din servitorii gineceului imperial îm para-
1 sj teasa le dădea în plus o învestitură speciala, ca sa
arate că toţi aceştia îi ap arţineau ei. Şr, deşi în ziua
instalării lor, îm brăcînd costumul oficial al slujbei,
tunica aurită, m an tia albă, pălăria înalta în formă
de turn, propolomâ^ de care atîrn a un lung voal alb,
femeile îm părătesei erau înştiinţate de către căpetenie
că «trebuiau să aibă team ă de suveran şi să-i păstreze
o credinţă sinceră, putem crede că o d ata admise în
cam era im perială, uitau repede de îm părat, pentru a
nu se m ai gîndi deoît la suverana lor.
S igură de fidelitatea supuşilor săi, împărăteasa, în
interiorul gineceului, era stapînă pe .toate acţiunile sale
şi, d u p ă caracterul şi tem peram entul său, ea se folo­
sea de această libertate destul de deosebit. -Pentru
m ulte din aceste frum oase prinţese, grija de toalete
era u n a din ocupaţiile lor principale. jSe spune că Teo­
dora, cochetă şi ra fin a tă , avea o grijă extrema de ^fru­
museţea sa : c a să aibă un o b raz odihnit şi încintător,
îşi prelungea somnul p în ă ţîrziu, către amiaza ^ ca
să-şi păstreze strălucirea şi prospeţim ea tenului, făcea
băi lungi şi dese ; îi plăceau splendoarea costumelor de
p arad ă, strălucirea lungilor m antii de purpura vio­
letă brodate cu aur, bijuteriile sclipitoare, pietrele
preţioase şi perlele ; ea ştia că frum useţea e cea mai
bună garan ţie a puterii sale. A ltele erau m ai simple in
găteală. Zoe, în a fară de m arile ceremonii ale,curţii,
n u p u rta decât rochii uşoare, care se potriveau bine
cu frum useţea sa blondă ; în schimb, ea avea gust
p e n tru p arfu m u ri şi cosmetice şi apartam entul său,
în care v a ra şi iarn a ardeau focuri ce serveau la pre­
p a ra re a p astelo r şi arom atelor, semăna oarecum cu un
lab o rato r d e alchim ist. Şi altele, în sfîrşit, dişpreţuind
grija de eleganţă, p referau, cum spune, un contem po­
ran , „sa se îm podobească cu strălucirea v irtu ţilo r lor*'

180
 şi c o n s id e ra u u ş u r a te c ă „ a r ta co sm eticelo r, scum pa
[ Gleopatrei". w ^ -
Unele, ca T eo d o ra, c red eau ca o m asa fru m o s ser­
vita e unul din p re ro g a tiv e le n e d e s p ă rţite " de p u te re a
suprema ; altele ch eltu iau p u ţin p e n tru ele însele şi
găseau plăcere în a strânge b a n i în lă z i. M ulte^ erau
pioase : în ex ercitarea c re d in ţe i, lu n g a şed ere l a p icioa-,
rele icoanelor sfinte, c o n v o rb irile g ra v e cu c ă lu g ări
renumiţi p e n tru a u ste rita te a lo r, u m p le a u n u m ero ase
ore din v ia ţa unei îm p ă ră te sc . M u lto r a le p lă c e a u şi
literele. Ele strângeau în ju r u l lo r u n cerc d e lite ra ţi,
care com puneau p e n tru d în sele lu c ră ri în p ro z ă sau
în versuri, îşi care e ra u ră s p lă tiţi d in la rg ; c îte o d a tă
chiar, unele din aceste su v eran e, c a A th e n a is sau E v -
dochia, nu d isp re ţu ia u scrisul şi m a i ales prinţesele^
■ din dinastia C o m n e n ilo r au p ă s tr a t r e p u ta ţia m e rita tă "
de femei instru ite, e ru d ite şi sa v a n te . A lte le se am u ­
zau cu glum ele b u fo n ilo r şi ale m im ilo r şi c h ia r m a re a
Teodora, aşa de in te lig e n tă to tu şi, se d is tra c îte o d a tă ,
organizînd cu g en iu l său n a tu r a l d e p u n e re în scenă,
adesea în d e trim e n tu l o a sp e ţilo r să i, p e tre c e ri d e un
gust destul de îndoielnic-. în sfîrşit^ in trig ile d e curte
şi de dragoste lu a u m u lte d in clip ele ex iste n ţe i acestor
femei şi făceau d in gineceu u n loc p rim e jd io s ch iar
pentru îm p ă ra t.
N u treb u ie în să să cred em că o- îm p ă ră te a s ă b izan ­
tină îşi îm p ă rţe a t o t tim p u l în tr e e v lav ie,' to a le te, re­
cepţii, b an ch ete şi se rb ă ri. P re o c u p ă ri m a i în a lte au
tu lb u rat adeseori m in te a m u lto r a d in aceste suverane
şi de m u lte o ri in flu e n ţa gineceului s-a re sim ţit asu p ra
guvernării. A u g u sta a v e a a v e re a sa p e rso n a lă , p e care
o a d m in istra cum v re a , f ă r ă să co n su lte sau să în ştiin ­
ţeze p e b asileu ; a v e a p o litic a ei p e rs o n a lă şi n u rare­
ori această p o litic ă e ra în d e z a c o rd cu v o in ţa p rin ţu ­
lui. D a r , lu c ru şi m a i curio s şi c a r e su rp rin d e pu ţin
în tr - o m o n a rh ie aşa d e a b so lu tă , în m u lte cazuri lin­
ia i
 paratul dădea de bună voie puteri depline basilissei
şi adeseori nu ştia nimic din ceea ce se petrecea m
apartamentele sale. Astfel, gineceul adăpostea mistere
ciudate şi de temut. Cînd Antim, patriarhul Constan-
tinopolului, învinuit vehement de erezie, fu chemat
înaintea conciliului, excomunicat de către biserică şi
condamnat la exil de către Justiriian, el îşi găsi azil
chiar în palat, în apartamentul Teodorei. La început,
lumea s-a mirat de dispariţia bruscă a prelatului; pe
urmă, l-a uitat, crezîndu-1 mort. Şi uimirea fu mare
a n d mai tîrziu, la moartea împărătesei, patriarhul
fu găsit în fundul gineceului: el petrecuse doisprezece;
ani în aceasta ascunzătoare discretă, fără ca Justinian-
să afle ceva şi fără ca Teodora — lucru şi mai admi­
rabil poate — să fi trădat vreodată acest secret. -
Tot în gineceu s-a ţesut conspiraţia, a cărei victimă
a fost împăratul Nîchifor Phocas. Fără ca basUeul !
să fi bănuiţi ceva, Teofano putu să-şi primească com^l!
plicii, să intrdducă în apartamentul femeilor pe con- I
spiratorii înarmaţi şi să-i ascundă atît de bine, îneît
atunci cînd prinţul, înştiinţat în ceasul suprem prin-
tr-un bilet oarecare, despre complotul care-i ameninţa
viaţa, ordona sa se scotocească gineceul; nu se desco-J;
peri nimic şi crezu că e o mistificare. Doua ore mai- !
tîrziu, pe o noapte furtunoasă, şeful conspiraţiei era.
ridicat într-im coş de răchită în apartamentul împă-j
rătesei şi basileul, surprins în camera, sa fără apărare, |
cădea, cu craniul sfărîmait de o formidabilă lovituri i
de sabie şi .cu trupul ciuruit de răni.
Desigur, din aceste fapte excepţionale nu trebuie]
sa tragem concluzii prea generale. Dar ceea ce e in­
finit mai semnificativ, este că între curtea masculinaL
a împăratului şi locuinţa suveranei nu se ridicau ba­
riere de netrecut, cum se crede prea adesea. După cumj
femeile Augustei primeau din mîinile basileului în
prezenţa tuturor bărbaţilor de la curte, investituri!
 demnităţii lor, to t aşa basilissa adm itea în aparţam en-
f iele sale particulare .pe m ulţi dem nitari înalţi, care
[ nu făceau de loc p arte din. categoria sigură a „ojŞ- |
; ţerilor fără barbă" şi chiar eticheta, acea eticheta
ţ bizantină care ne e a r ă ta tă a t ît de riguroasa şi de
virtuoasă, deschidea în unele zile solemne, largr aproape
indiscret, uşile gineceului.
/C în d , după t m zile de la căsătorie, noua im p a ră -/
teasă ieşea din a p a rtam e n tu l nupţial, spre a-şi lu a baia
' în palatul Magnaţi r, curtea şi oraşul întreg se înşira
în grădinile jpe. care le străbatea cortegiul. Şi cînd tre-
■ cea basilissa, precedată de servitori care duceau m an-
tiile de baie, cutiile cu parfum uri, lădiţele şi vasele,,
escortată de trei dame de onoare, care ţineau în mîini,
ca un simbol al dragostei; mere . roşii încrustate cu
perle, flaşnete mecanice cîiitau, poporul aplauda, co­
medianţii curţii spuneau năzdrăvanii şi m arii demni­
tari ai statului o întovărăşeau pe suverană p în ă la
intrarea băii şi. o aşteptau la uşă, ca s-o conducă din
nou,.cu pom pă, în camera nupţială}
Cînd, după cîteva luni, îm părăteasa dădea un f iu .
băsileului, d u p ă opt zile de la naşterea copilului
curtea întreagă defila pe dinaintea lehuzei. î n camera,
de culcare, îm podobită cu această' ocazie: cu tap iserii,
brodate cu au r şi strălucind de luminile, nenum ăratelor
candelabre,, tînăra* femeie şedea culcată intr-u n pât,
acoperit cu cuverturi de aur ; lingă aa se afla lea­
gănul, în care .dormea tînărul m oştenitor al tronului-
Şi rîn d .pe rînd, căpetenia introducea la Augusta pe
oamenii curţii imperiale, apoi, după rangul lor ie­
rarhic, pe soţiile m arilor dem nitari ai curţii, pîriă şi
pe văduvele înalţilor funcţionari şi, în sfîrşit, toată
aristocraţia imperiului, senatori, proconsuli, patricii/
ofiţeri de to t fe lu l; şi fiecare, prosternîndu-şe înain­
tea suveranei, îi aducea felicitări şi aşeza lîngă pat
un mic d ar pentru noul născut.
1 83

__ Figur*
15
 Precum se vede, acestea nu-s de loc obiceiuri de
barem şi în faţa unor astfel de spectacole se mai
poate oare vorbi de severa izolare a gineceuliii şi de
neînduplecata etichetă ă ceremonialului bizantin ?

IV~
D ar viaţa unei împarateşe bizantine nu se petre­
cea în întregime în cadrele stricte ale apartamentu­
lui sau particular.. Protocolul. însuşi îi rezerva un
loc în viaţa publică ^i fixa, lîngă basileu, rolul său în
pompele oficiale şi-n guvernarea monarhiei. ^
Se cunoaşte im portanţa pe care-'o aveau§ceremo­
niile de la curte în viaţa unui împărat bizantin. Una
din lucrările cele mai curioase care-au ajuns^pîna la
noi, din această epocă îndepărtată, una din acelea ■
care reînvie mai • bine înaintea ochilor noştri aspec­
tele ciudate şi pitoreşti ale acestei societăţi dispă­
rute, T r a ta t despre C erem onii, compus de împarâja
tu l Constantin al VIII-lea^ către jumătatea secolului
al X-lea, e consacrat în întregime descrierii proceşiu-
niloi’j serbărilor, audienţelor, banchetelor, pe care;0
etichetă apăsătoare şi neînduplecată le impunea împă- |
râtului ca pe una din datoriile sale. Deşi şi asupra
acestei chestiuni, ca şi asupra altora care privesc^ de j
aproape Bizanţul aşa de puţin cunoscut, se săvîrşescj
grave erori şi se exagerează mult mai ales greutatea pe j
care ceremonialul o punea pe umerii prinţuluj
Sfîntul Ludovic sau chiar Ludovic al XlV-lea
se duceau desigur mai des la biserică decît un basi-
leu — e totuşi adevărat că aceste pompe oficiale con- |
stituiau o parte din meseria de împărat. Ori, îinpăîl
răteasa lua parte la ele întotdeauna. „Cînd n u 'existai
Augusta, zice un istoric bizantin, este imposibil să sef
celebreze serbările şi sa se dea banchetele prescrise de
etichetă." . .... * & .;> A.
Astfel, în viaţa publica a monarhiei, imparateasa îşi
avea rolul şi oarecum partea sa de regalitate. Mai în-
ui, împăratul îi lăsa ei aproape toată grija părţii fe­
minine a curţii. La sărbătorile Paştilor, care se oficiau
în basilica Sfînta Sofia, în timp-ce basileul primea pe
înalţii demnitari ai imperiului, care veneau respectuoşi
sâ-i -dea sărutarea păcii, în amintirea lui Hristos hr-
viat, în galeriile marii biserici, care erau rezervate nu­
mai femeilor, împărăteasa aşezată pe tron, încon­
jurată de şambelani şi gărzi, primea şi ea, în aceeaşi
ordine ierarhică în care bărbaţii lor treceau prin faţa
împăratului, pe soţiile înalţilor funcţionari, pe toate
cele cărora funcţiunile soţilor; le dădeau un rang la
curte; şi rînd pe rînd, toate veneau, în costume de
ceremonie, cu propoloina pe cap, împodobite cu mă­
tăsuri şi bijuterii de aur. s-o îmbrăţişeze pe Augusta.
Fără hicetare, solemnităţi noi aduceau la picioarele
împărătesei acest strălucitor batalion feminin. în no­
iembrie, Ja sarbatoarea ^Brumaliei, veche reminiscenţă
a unei sărbători păgîne, în apartamentul de purpură,
împărăteasa imparţea femeilor de la curte stofe bogate
de mătase şi seara, în vastele saloane oficiale, ea le in-'
vita la banchete somptuoase, unde cîntăreţii de la ~
Sfînta Sofia şi de la Sfinţii Apostoli executau poeme
compuse* în onoarea Augustei, comedianţii şi biifonii
curţii distrau adunarea cu glumele lor, reprezentanţii ~
circului şi unii din cei mai înalţi demnitari ai Statului
executau, spre sfîrşitul mesei, înaintea împărătesei şi-a
oaspeţilor, un dans eu făclii, grav şi domol. Şi atunci
cînd prinţese străine vizitau palatul din Bizanţ, tot
ea ajuta pe împărat la recepţiile care se dădeau. Ca.
şi basileul, ea le acorda audienţe ; le invita la ban­
chete împreună cu femeile din suita lo r; le copleşea
189
\
cu daruri şi1cu atenţii; Prin aceasta, ea participa oare­
cum la politica externă a monarhiei şi de bunăvoinţa
primirilor ei atîrnau multe succese ale diplomaţiei im­
periale. 1
Dar protocolul nu limita numai la recepţia femeilor
rolul oficial al basilissei. Adeseori ea ajuta în mod şi
mai direct pe soţul sau împăratul. In ziua de Florii,
ea primea împreună cu dînsul. La dineurile curţii se
aşeza cu el la masă, printre senatorii şi înalţii funcţio­
nari onoraţi a lua parte la banchetul imperial. In sfîr-
şit, obligată de etichetă să ia parte la toate aclama­
ţiile rituale cu care poporul obişnuia să salute pe prinţi,"
adeseori celebrată chiar în poeme scrisa în mod spe­
cial pentru dînsa, ea nu se sfia de loc să se arate în
public alături-de basileu. In Hipodrom, în zilele ma­
rilor curse, în faţa Palatului Sacru, cînd se săvîrşesc.
anumite ceremonii politice de mare importanţă, mul­
ţimea cînta astfel : „împăraţi încoronaţi de Dumne­
zeu, arătaţi-vă împreună cu Augustele", sau: „Pe­
reche protejată de.Dumnezeu, basileu,şi tu, glorie a
purpurei, veniţi de luminaţi pe sclavii voştri şi înve­
seliţi inima poporului w în că: „Arată-te, îm­
părăteasă a .romanilor" ; formule care ar fi total lip­
site de înţeles, dacă împărăteasa nu s-ar fi arătat în
aceste zile în loja circului sau în balconul palatului.
Obiceiul cerea aşa de puţin ca împărăteasa să se măr­
ginească a sta în interiorul reşedinţei imperiale, că de
multe ori era văzută în public, fără ca împăratul sff
întovărăşească. Astfel, se duce fără el la Sfînta Sofia
în procesiune solemnă; •îşi face^ intrarea în capitală
singura şi pleacă să-l întîmpine cînd el se întoarce
dintr-o expediţie militară. Aceasta pentru că M şi
faptul explică marele rol politic pe care ea a putut
să-l joace aşa de des — basilissa bizantină era ceva
mai mult decît tovarăşa şi asociata basileului. Din
 ziua în care se u r c a pe tronul lut Constantin, ea po­
seda, în fiin ţa ei, t o a t ă plenitudinea au tom aţii suve­
rane.

V
' D e obicei, î n B iz a n ţ împăratul u ii-şi a le g e a so ţia
din ra ţiu n i p o litic e , c a în statele noastre moderne.
P rinţul d e sco p e re a pe., cea pe care trebuia s-o ia de
soaţă p r in tr - u n procedeu mai original şi destul de
bizar.
: C în d îm p ă r ă te a s a Irina vru sa căsătorească pe fiul
său ‘'C o n sta n tin , e a trimise în întregul imperiu mesa­
g eri în să rc in a ţi s ă descopere_şi_să aducă în capitală pe
[cele m ai fru m o a s e fete. dm monarhie. .Ca sa limiteze
[alegerea lo r şi pentrir ca sarcina să le fie mai uşoară,
suverana av u sese grijă să fixeze virsta şi talia pe care
trebuiau s-o aibă candidatele la m îna basileului, ca şi
m ărim ea pantofilor pe care trebuiau să-i încalţe.
Jîn a rm a ţi cu a c e s te instrucţiuni, trimişii porniră la drum
şi-n tim p u i c ă lă to r ie i ajunseră într-o seară în tr-u iisat
din P a p h lâ g o n ia _ V ăzînd de departe o casă mare şi
frum oasa,' c a re părea c a -aparţine unui proprietar b o -
gat, se h o t ă r î r ă să ceara găzduire peste noapte. D ar
o n im e riră r a u : om ul care locuia acolo era un sfînt şi
to t î m p ă r ţin d de pom ană săracilor, se ruinase com­
p le t. T o tu ş i, el'fă cu o primire deosebită mandatarilor
îm p ă r a tu lu i şi chemînd pe soţia sa îi zise : „*Pregă-
te şte -n e o cină bună'!“ Şi fiindcă ea răspundea foarte
în c u r c a tă : „ C u m să fac ? .Tu ai condus aşa de bine
casa, încît nu mai avem nici p- pasăre în curteu, 5fîn -
tul răspunse : „D u-te, aprinde focul, pregăteşte su­
frageria cea mare, aşează masa cea veche de fild e ş:
Dum nezeu se v a îngriji să avem ce mînca“. Dum-
187
 nezeu avu grijă, în adevăr ; şi pe la sfîrşitul mesei
oaspeţii, foarte m ulţum iţi de felu l cum fuseseră pri­
m iţi, întrebară cu b un ăvoinţă pe bătrîn despre fami­
lia sa şi descoperiră că el a vea tocm ai trei fete în vîr-
sta de m aritat. „ în num ele îm păratului încoronat de
D um nezeu, să ni le arăţi exclam ară atunci mandatarii,
căci basileul a ord on at să nu răm înă nici o fata în
imperiu pe care n oi să n -o fi văzut." Ele apărură;
erau îneîntătoare ; şi m ai ales una din ele. M âna, avea
vîrsta cu ven ită, talia d orita şi piciorul potrivit.
în e în ta ţi de descoperirea lor, mesagerii luară cu ei
întreaga fam ilie la C on stan tinop ol. O duzină de alte
fete mai erau adunate, toate foarte frumoase şi cele
m ai m ulte de fa m ilii nobile şi bogate. Din această
cauză, aceste frum oase persoane se uitau la noua venită
m ai în tîi cu oarecare dispreţ, şi cum aceasta, care nu
era de loc proastă, zise în tr-o ^ zi tovarăşelor sale :
„Prietene, să facem o prom isiune reciprocă. Aceea
dintre n o i p e care D u m n ezeu o va alege sa domnească,
să se însărcin eze a se ocu p a de soarta celorlalte*,
fiica unui strateg îi răspunse cu trufie : „ O , eu sinţ
cea m ai bogată, din cea mai bună fam ilie şi cea mai
fr u m o a să ; fă ră în d oială că îm p ăratu l m ă va lua de
soţie. V oi, fete sărace, fără străm oşi, care n-âveţi de-
cît chipul frum os, p u teţi renunţa la orice speranţă.*
Se în ţelege d e la sine că această fiin ţă dispreţuitoare
fu p ed ep sită pentru orgoliul său. C în d candidatele se
în făţişară în ain tea îm părătesei, a fiu lu i său şi a primu­
lui m inistru, ei îi spuseră : „E şti în eîn tătoare, domni­
şoară, dar nu eşti bună pentru a fi so ţia unui jvnpă-
r a t“. M aria d im p otrivă, cuceri n u m a id ecît inim a tină-
rului p rin ţ şi p e ea o alese.
Iată, după cum ar p utea arăta încă a tîte a povestiri
asem ănătoare, fe lu l obişnuit în care se alegea îm pă
răteasa B izan ţu lu i, dacă nu se în tîm p la m ai simpli]
ca p rin ţu l să se în d ră g o stea scă d e v re o av e n tu rie r
 fru m o asă, c u m a fo st cazul lu i Ju stinian cu T eod ora.
Din a c e a s ta se v e d e , în orice caz, că b asileii nu ţin eau
p rea m u lt la n o b l e ţ e şi că o fem eie frum oasă li se
p ărea to t d e a u n a că p oate fi o îm p ărăteasă p o triv ită ,
fn sc h im b în s ă cerem oniile solem n e c a r e în tovărăşeau
în c o ro n a re a şi c ă s ă t o r i a erau d e ajuns spre a d a v iito a ­
rei îm p ă r ă te s e u n caracter cu to tu l n ou şi a fa c e d in
fata s ă ra c ă d i n a j u n 6 fiin ţă su p raom en ească, în car­
nare v ie a p u t e r i i şi a d iv in ită ţii.
Nu v o i d e s c r ie în d eta lii m ă reţu l cerem on ial
— to a te a c e s te s o l e m n i t ă ţ i b iz a n tin e se aseam ăn ă oare­
cum în m o n o t o n a l o r m ăreţie — p r in care tîn ăra fe ­
meie, c u f r u n t e a v o a l a t ă , in trod u să în 's a lo n u l cel m are
al A u g u s ta io n - u lu i, e r a îm b ră ca tă d e îm p ă r a t cu h la ­
m id a d e p u r p u r ă , b in cc u v în ta tă d in a in te d e p a tria rh
şi în c o r o n a tă d e b asileu cu co ro a n a d e care atîrn au
d ia m a n te , n ic i r e c e p ţ i a d e cu rte care a v e a a p o i lo c în
b iserica S f î n t u l u i Ş tefa n d in vP a la t, n ic i căsătoria, în
sfirş it, c î n d p a t r i a r h u l p u n ea coro a n a n u p ţia lă - p e
c a p u l s o ţi lo r . V a fi d e ajuns să reţin em d in acest ri­
tu a l c o m p l i c a t cîte v a acte sim b olice, c îte v a gestu ri ca­
r a c te r is tic e , care aruncă o lu m in ă clară asupra a to t
c8 cu P r i o d e a , ca 'suveran itate, titlu l g lo rio s d e îm p ă ­
r ă te a s ă a B izan ţu lu i.
Iată m ai în tîi un fa p t im p o rta n t : că să to ria se face
după încoronare, n u în a in te . N u d in ca u ză c ă e so­
ţia îm p ăratu lu i, îm p ă ră te a să p a r tic ip ă la su veran i­
tate ; ea nu p rim eşte de la so ţu l său u n r e fle x d e au to­
ritate, C i p rin tr-u n a ct anterior' şi in d ep en d en t d e că­
sătorie, ea e în v e stită c u su v era n ita te şi această suve­
ranitate, la care e rid ica ta p rin aleg erea lu i D u m n eze u ,
ca*şi îm p ă ra tu l, e cu to tu l e g a lă c u 'a c e e a a b asileulu i.
Lucrul e aşa d e a d ev ă ra t, în e ît n u îm p ă ra tu l este acela
c a r e p rez in tă p o p o r u lu i p e n o u a îm p ărăteasa. D u p ă
ee co ro a n a i-a co n fe r it p u te r e a suprem ă, ea p leacă, fără
c a p rin ţu l s-o în to v ă ră şea scă , e sc o r ta tă n um ai d e şam -

189
belanii şi de femeile sale; încît, păşind uşor prin mij­
locul şirurilor formate în calea sa de^ soldaţii din taţi de toata curtea, bărbaţi şi femei, se îndreaptă că­
gărzi, de senatori, de patricii, de înalţi demnitari, ea tre camera nupţială. La trecerea lor, prin mijlocul po­
traversează apartamentele palatului şi se urcă pe te­ porului aşezat pe doua rînduri, acestaîntovărăşeşte, .cu
rasa dedesubtul căreia sînt înşiruite marile instituţii urări, pe noua basilissă. „Fii binevenită, Augustă aleasă
de Stat, soldaţii şi poporul. în bogatul său costum de Dumnezeu! Fii binevenita. Augustă protejată de
imperial, strălucind de broderii de aur, ea se arată Dumnezeu ! Fii binevenită, tu care împodobeşti pur­
noilor săi supuşi şi e recunoscuta solemn^, de-ei. Iar pura! Fii binevenita, tu pe care toţi te doresc !a Şi
în faţa ei se închină drapelele, nobilii şi mulţimea se mulţimea e lasata şă intre pînă în apartamentul nup­
prosternează, cu fruntea la pamînt, gărzile strigă acla­ ţial, înaintea patului imperial de aur şi noii căsătoriţi
maţiile consacrate. împărăteasa, -foarte serioasă,' ţi- trebuie să suporte din nou-' aclamaţiile şi urările de
înţelegere şi de fericire. Şi, în sfîrşit, seara, la masa ele
nînd în mină două luminări de ceară, se apleacă mai
nuntă, cei mai mari seniori ai curţii — cei care se n u ­
întîi înaintea crucii, apoi salută poporul, în timp ce
mesc prietenii împăratului — şi cele mai înalte doamne
se ridică spre ea un strigăt unanim .* „Dumnezeu să
cinează împreuna cu suveranii, în tricliniul cel cu
imntuiască pe Augusta nouăsprezece paturi. Ceea ce impresionează mai ajes
Iată încă un fapt. Fără îndoiala, încoronarea basi-; în tot acest -ceremonial, este constatarea ca bărbaţii şi
lissei e înconjurată, de ceva mai mult mister decîţ cea femeile se amestecă 'foarte de aproape ua această curte
a împăratului: în loc să fie celebrat sub bolţile Sfin­ care e considerată aşa de severă şi că departe-de a im­
tei Sofia, evenimentul se petrece în interiorul pala­ pune împărătesei- o viaţa-Tetrasă, protocolul chiar îi
tului. Dar nu trebuie să se creada că acest lucru este cere. ca un prim act al suveranităţii sale, să-şi arate
efectul unor idei pretinse a fi bizantine, „care impu­ faţa întregului Bizanţ.
neau — se zice -— femeii o viaţă retrasă şi nu se îm­ Desigur, trebuie să ne ferim de exagerări. Asupra
păcaţi de loc cu o pompă excesivă". De fapt, curtea ăcestor delicate chestiuni, eticheta şr moravurile au
întreagă, femei şi bărbaţi asistă la această încoronare variat în decursul timpurilor. Se pare totuşi că spre
şi cînd, în urmă, după ce ceremonia s-a terminat, su-^j sTîrşiu secolului al IX-lea şi în cursul celui de al
şfirşitul
yeranii primesc felicitări în biserica Sfîntul Ştefan, nu X-lea,' poate sub influenţa Orientului musulman, un
au loc d ouă recepţii deosebite, cum se crede adesecm* ccremonial puţiri mai. riguros în ch id e p e -îm p ă ră te a s ă
una pentru bar]>aţ., la basdeu şi una pentru femei, la | ineceUi 0 âc eră cU ma; mu)te voaluri ş; 0 W ă
A ugusta. A şezaţi unul im g a altul, pe tro n u n le lor, e e r # | - • o S , ,~ a .
i p • ■ • i r-ia j -a • - i • a > . a ■ in a i rar sa apara la serbările publice. D a r in tr e se-
doi p n n ţi privesc derilind în ain tea lor m ai m m to n a l . . . « a f - -
bărbaţii,- apoi to ate femeile- de la .cu rte,- şi f i e c a r d » olda a] V dea IX d e a ’ ®lz a Ş ul “ le?a u n
b ă rb a t sau femeie, după ce a fo st'in tro d u s, ş u sţin u l? ? fin. ce în ce mai d i? cte cu O ccid en tu l, a n d p n n ţe s e
de b raţe de doi dem nitari, se prosternează şi s ă r u t ^ *Iccidenţal&vş'e
^ ^ ^ ^ — aaşează
şe a z a .p
-pee tro n .u l lui C o n sta n tin , rig o r
genunchii împăratului şi ai Augustei île etichetei — dacă au ex istat vreodată — sfîrşira
Şi iată o ultimă trăsătură: la ieşirea din biserica Irin a se îmblînzi şi vechiul ceremonial dispăru de
Sfîntul Ştefan, după celebrarea căsătoriei, soţii, escor- cum înainte.

190 * W - Î91

____ >
 Printr-un alt exemplu, se va_putea înţelege com
plet ceea ce legile şi moravurile confereau de drem
unei împărătese bizantine. Iată deci încă un fapt, care
e cu deosebire caracteristic. Cînd muri împăratul 2e-
non, în anul 491, împărăteasa Ariana, văduva sa,
îuînd cu energie puterea, se duse din palat la circ, e$-
cortată de înalţii demnitari ai curţii şi ai Statului £
în picioare, în loja imperială, în mare costum de ce­
remonie, ţinu o cuvîntare poporului adunat în Hipo­
drom. Spuse că din ordinul său, Senatul şi înalţii dem­
nitari se vor reuni şi, cu concursul armatei, sub con­
ducerea suveranei, vor alege pe succesorul împăratului
mort. Şi, în adevăr, acest consiliu suprem al impe­
riului se adună în palat, dar cea dintîi grijă fu să se
încredinţeze însăşi Arianei dreptul de a alege pe noul
împărat. Oricît de surprinzător ar putea părea acest
procedeu, trebuie să ne ferim de a vedea în el ceva
revoluţionar. Augusta, învestită în mod .legitim cu
autoritatea supremă, din momentul încoronării sale, o
exercită în mod legitim în toată plenitudinea sa şi o
transmite cui vrea. Poporul care o. aclamă recpno^e
formal dreptul său : „Ţie, Ariana Augustă, îţi apar­
ţine suveranitatea imperială" ; şi ministrul cu expe­
rienţă, care în secolul al Vl-lea redacta codul cererii^
•malului din care e' împrumutată aceasta povestitp,
constată dinadins că chestiunea succesiunii devine
ciudat de tulburătoare „cînd nu exista o Augustă sau
împăratul care să transmită puterea44.
De aceea, în toate actele care pot -să modifice felul
de a guverna monarhia, alegerea sau asocierea unui ba*
siîeu, totdeauna hasilissa apare în mod oficial, .araţi
du-se în Hipodrom, vorbind poporului, energică f
activă, fără ca nimeni să se mire sau să-i treaca^prin
minte să se scandalizeze. Deţinătoare' a autorităţii, ea
poate să facă un împărat după placul său, să exercit
puterea ca regentă în numele copiilor săi minori sau I
192
k__1 _
F domnească ea însăşi. în timp ce Occidentul germanic
vedea cu indignare puterea căzînd prin succesiune în
mîna unei femei, Bizanţul oriental a cunoscut şi a ac­
ceptat fără revoltă o suverană care, în actele sale ofi­
ciale se intitula cu mîndrie : „Irina, mare basileu şi
autocrator al romanilor".
Miniaturile bizantine ne-au păstrat portretele mul­
tora din aceste prinţese îndepărtate. Ele oferă, ca fizic,
tipuri destul de variate, căci în adevăr roate rasele şi
toate naţiunile au dat împărătese Bizanţului: Europa
j şi Asia, Caucazul şi Grecia, Constantinopolul şi pro­
vinciile, Siria şi Ungaria, Franţa şi Germania, pînă şi
popoarele barbare din Kazaria ori din Bulgaria. Din
punct de vedere moral, ele prezintă, de asemenea, deo-
sebiri profunde : „Printre aceste Auguste — cum s-a
spus aşa de frumos — s-au aflat toate tipurile imagi­
nabile de femei: femei politice, ca Teodora sau Irina
Ateniana ; femei de litere, ca Evdochia sau Ana Com­
una ; femei galante, ca Zoe N Porfirogeneta şi altele,
pline de puritate şi de pietate, ca sora sa Teodora ;
unele care nu se gîndeau decît cum să descopere ,com-
Ibjnaţii de par fumuri, toalete rafinate şi coafuri care
Isă revoluţioneze întregul Bizanţ feminin ; cele de care
nu se vorbea şi cele de care se vorbea prea m u lt; cele
a căilor uşă nu se deschidea decît călugărilor martiri
şi preoţilor zeloşi-; cele care admiteau scamatori şi
ghicitori, acelea care aruncau din cînd în cînd, pe fe­
reastră, cîte o povară omenească cusută într-un sac,
pe care-1 înghiţeau valurile tăcute ale Bosforului1. De
asemenea, dacă vrem sa le cunoaştem bine* nu tre­
buie să ne lăsăm înşelaţi de somptuoasa uniformitate
a costumului imperial cu care sînt îmbrăcate, nici de
aparenţele rigide ale ceremonialului care pare a Ie
conduce viaţa. Sufletele lor sînt deosebite şi deosebit
t Rambaud, loc. cit., p. 838. y • .. * • V v y
 C a p i to iu l II
est© şi rolul pe care ele Irau jucat şi prin aceasta me­
rită to t interesul n o stru :'
în istoria unei societăţi dispărute, ceea ce trebuie
să atrag ă m a i cu seama atenţia nu sînt faptele mari de
arm e, o ricît de pitorească ar fi povestirea lor, nici
revoluţiile dîn p a la t o ri din cazărmi, ^oricît. de tragic
a r fi tabloul lor. C eea ce trebuie să ne trudim să des­ ATHENAIS
coperim deoarece ne în v a ţă multe, sînt multiplele as­
pecte ale vieţii zilnice, este felul deosebit de a fi şi de
a gîndi, jsînt m oravurile şi obiceiurile, este, într-un cu-
v în t, civilizaţia. în to ate aceste domenii, viaţa unei î
îm p arătese bizantine ne aduce poate unele-informaţii
n o i ; şi dacă se adaugă, fap tu l că pe lingă aceste .por­ ; La 7 iunie 421, preacucernicul îm p ă ra t Ţeodosie,
tre te 4 de ‘su v e ra n e,, unele femei său unele burgheze bi­ ■.atunci în. vîrstă de aproape douăzeci, de ani, lu a în
za n tin e n e sînt şi ele destul de bine cunoscute spre a .căsătorie o tjriăra fată originară din A tena, unde ta tă l
fi -ispitiţi să le descriem, poate cititorii vor considera sau era profesor la U niversitate. P ag în a, "ea se con­
c ă încercînd să punem in cadrul lor istoric aceste fi- vertise la creştinism, spre ă se p u te a urca pe tro n u l lu t
g iiri de. :fem ri, p e n tru ă reconstitui mediul în cate au
Constantin şi-n acelaşi tim p , în ziua botezului îşi
tr ă i t,. n -a m f ă c u t.u n lucru inutil. D in aceste cercetări,
i n a p a re n ţă p u ţin cam .personale, se vor desprinde o schimbase numele frum os de A ţhenais cu numele, mai
v ed e re generală şi cîteva tablouri destul ^de -vii şi des­ potrivit unei îm parătese şi mai creştin, de Evdoehia.
tu l, de p ito re şti despre această societate bizantina, aşa Cum se făcuse această căsătorie, destul d e 'şu rp rin -
d e în d e p ă rta tă şi aşa de p u ţin cunoscută. zatoare, între mica provincială obscură şi' a to tp u te r­
nicul başileu i Explicaţia e simpla, căci e 6 căsătorie
din dragoste, a cărei rom anţioasă p o v e ste a u istorisit-o.
Cu multe amănunte, cronicarii bizantini. D in ziua în
care tînărul Ţeodosie ajunsese Ta v îrsta bărbăţiei, se
gmdişe să se însoare. O necăjea, pe sora sa m ai -mare,
Pulcheria, care-1 crescuse şi care guverna im periul în
numele lui şi-o grăbea să-i caute o soţie. P u ţin t l in­
teresa dacă ea v a fi de familie nobilă sau d ac ăry a fî
bogată ţ insă v o ia sa fie frumoasă^ de o frum useţe ab­
solută, . cum nu mai văzuse Bizanţul p în ă atunci. Şi
Pulcheria. ca să fie pe placul tîriărului, căuta în to ata
lumea Q rienţului, fără să găsească perfecţiunea do­
rită şi îm preuna cu ea, P au lin , prietenul d in copilă­
rie şi confidentul prinţului, căuta de asemenea, cînd
 0 îm prejurare neaşteptata aduse în calea lor frumu­
seţea visată.
b U n profesor de Ia Universitatea din Atena, Leon-
tius, avea doi băieţi şi o fată. E l era bogat; dar îna­
inte de a m uri, p rin tr-u n capriciu destul de ciudat,
lăsă întreaga avere fiilor săi, Valerius şi Gesius. „Fii­
cei mele iubite Athenais, scria el în testament, porun­
cesc să i se num ere o sută de piese- de aur. Ea va
avea, spre a se descurca în viaţă, norocul său, care 6
•mai m are decît norocul tu tu ro r -celorlalte femei." în
z a d a r A thenais se ruga de fraţii săi să-i dea partea care
1 se cuvine din m oştenire ; ea trebui- să părăsească deci
casa p ărintească şi se adăposti la o soră a mamei şale
care o luă cu sine la C onstantinopbl, unde locuia încă
u n a din m atuşi, sora lui beontius. Cele_ două femei 6
1 îndemnară pe tînăra fată sa ceară sprijinul palatului
contra fraţilor săi şi ea obţinu o audienţă la Augusta
Pulcheria. Athenais avea'douăzeci de ani. Era minu­
nat de frumoasă, destul de înaltă şi admirabil făcuta;
un păr blond şi ondulat îi încadra faţa ca o aureolă
de aur şi scotea în evidenţă strălucir.ea_tenului; avea
ochi frumoşi, inteligenţi şi vii, care se plecau în jos
cu modestie, un nas grec şi un mers graţios şi nobil.
Pe lîngă acestea, ea vorbea frumos şi expuse minunat
obiectul cererii sale. Pulcheria entuziasmată, fu cuce-
rită numaidecît. Ea puse fetei cîteva întrebări asupra
familiei, asupra vieţii sale din trecut şi îndată alergă
să spună fratelui ei ce minune descoperise. Teodosi|
foarte mişcat şi îndrăgostit numai după felul cum sora
lui i-o descrisese pe Athenais, o rugă pe Augustă să-i
arate îndată pe tînăra seducătoare; şi ascunzmdSe
după o tapiserie, îrripreună cu prietenul său Paulin, aş­
teptă sa fie introdusă frumoasa solicitatoare; fata
plăcu foarte mult lui Paulin, iar împăratul se îndră­
gosti de ea. Cîteva săptămîni mai tîrzîu, după ce pai
triarhui Aţticus o instrui asupra religiei creştine şij
r purifică în a p e le b o te z u lu i, A th e n 'a is - E v d o c h ia d c v e -
nea- îm p ă răte asa B iz a n ţu lu i. ^ ^
C îtă p a rte d e a d e v ă r c u p r in d e a c e a s ta fru m o a sa - p o ­
veste nu-i de loc u şo r d e sp u s ; c ă c i n u m a i în se co lu l
al V l-lea a p a r p rim e le t r a s a t u r i a le a c e s te i is to ris iri
romanţioase, p e s te c a re a b r o d a t în c a^ f a n t e z i a seco­
lelor p o sterio are. I s to r ic ii c o n t e m p o r a n i a i tin e r e i îm ­
părătesc n u cunosc n ic i u n u l d in a m ă n u n te le d escrise
aici. U n singur, lu c ru d o a r p o a t e f f r e ţ i n u t cu sig u ­
ranţă ; că n o u a s u v e ra n ă se n ă s c u s e a t e n ia n ă ş i.p ă g i n a
şi că era fo a r te f ru m o a s ă şi p e r f e c t i n s t r u it ă . A c e ste
'calităţi era u de a ju n s sp re a-1 se d u c e p e T e o d o s ie , f o a r te
doritor de a ltfe l, p e n t r u m o tiv e p o litic e , s ă a s ig u re
mai re p e d e ,v iito ru l d in a s tie i;; şi se în ţe le g e , p e d e a ltă
parte, ca P u lc h e ria , s ta p în ă p e p u t e r e şi c u g r ija d e
a o p ă stră , a fo st b u c u r o a s ă d e a c e a s tă c ă s ă to r ie , p e
care n o u a soţie o c o n tr a c ta s e n u m a i d a t o r i t ă e i. E a fu
naşa, voi^ să fie m a m a ei a d o p t i v ă şi p u t u a s tf e l sa
.creadă ca n im ic n u se /v a s c h im b a î n P a la tu l- S a c r u . ■ -
In j n o m c n t u l în e c a r e A th e n a is - E v d o c h ia d e v e n e a
to v arăşa lui T e o d o s ie , p a l a t u l im p e r ia l d in B i z a n ţ o f e -
In fă ţiş a rc c iu d a tă . D e ş a p te a n i, g u v e r n a aici o
tîn ă ra fem eie c a s u v e r a n ă ; e r a s o r a m a i m a r e a b a s i-
, leului, P u lc h e ria , c a r e a v e a a t u n c i d o u ă z e c i şi d o i d e
am. I n te lig e n tă , e n e rg ic ă , a m b iţio a s ă , a c e a s ta e r a , p r i n
esenţa, o fe m e ie p o litic ă . D e v e n in d ş e f a l f a m ilie i, p r in
m o a rtea lu i A rc a d iu s , e a fu se se m ţo a r e 'a f r a te l u i său
m in o r şi in 4 1 4 , la v î r s t a d e c in c is p re z e c e a n i. Luase
titlu l d e A u g u s tă , t i t l u -carc-i c o n s a c ra p u te r e a . D ori-?
to a re d e a se d e v o t a în în tr e g im e a c e ste i* sa rc in i şi p o a te
c u 'g r ija d e a n u î m p ă r ţ i c u n im e n i p u te r e a , l a şaispre-^
zece a n i e a ju ra s e i c ă n u se v a m ă r i t a n ic io d a t ă şi-n
c in ste a a c estei- p r o m is iu n i d ă r u is e b a s ilic e i S f în t a S o -
f ia o m a s ă d e a u r î m p o d o b i tă c u - p ie tr e s c u m p e . F o a r te
p io a s ă , e a im p u s e s e c u r ţi i o b ic e iu r i n o i - ş i fă c u se d in
p a l a t o a d e v ă r a t ă m în ă s tir e . Ş u b in f lu e n ţa p a t r i a r -
 hui ui A ttic u s, cele d o u ă su ro ri ale Pulcherîei, Arca-
d ia şi M a rin a se h o tă rîs e r a şi ele p e n tru celibat, după
exem plul său. Ş i d eo a rece a n tu ra ju l acesto r prinţese
p io ase se m od elase d u p ă c h ip u l lor, locuinţă, imperială
ră su n a z i şi n o a p te d e cîn tec e sacre şi de slujbe reli­
gioase. în lo c u l c e re m o n iilo r stră lu c ito a re , al costume­
lo r sp le n d id e , al a c la m a ţiilo r vesele şi a l d efilărilo r mi-
Htarei n u se a u z e a d e c ît m o n o to n a p salm o d ie re a sluj­
b e lo r şi n u se v e d e a u d e c ît h a in e le închise a le preoţilor
şi c ă lu g ă rilo r. C u r ă ţ a t d e ^ u rte z a n ii co ru p ţi câre-1
d e z o n o ra u , r e o r g a n iz a t în a m ă n u n ţim e p r in sfaturi
serioase şi sfin te , p a la tu l p ă r e a cu” to tu l înnoit. Dis-
p r e ţu in d lu x u l, to a le te le , tr în d ă v ia o b işn u ita rangului
lo r, p rin ţe se le lu c ra u , ţeseau şi co sea u p e n tru săraci
şi în m u lţe a u în ju r u l lo r p o m e n ile şi fa p te le bune. Pul-
c h e ria f u n d a biserici, f ă c e a d a r u r i m ă re ţe ,spitalelof
şi a z ilu r ilo r ; s u ro rile sale o im ita u . Şi u n suf lu adînc
d e p ie ta te , d e m ilă , /de r e n u n ţa re la lu m e străbatea şi
în s u f le ţe a m a rile a p a r ta m e n te , o d in io a ră p lin e de in­
trig i, ale P a la tu lu i S a c ru . ;/• ^ J
P u lc h e r ia î l crescuse în ac est s p ir it p e tîn ă ru l Ţeo-
dosie. E a în să şi f o a r te î n v ă ţa t ă / — cu n o ştea greaca şi
la tin a , lu c ru d e s tu l d e r a r în a c e a e p o c ă — îl înconju­
ra s e d e p r o fe s o ri d istin şi şi d e to v a ră ş i aleşi cu grijă.
P r in ţu l p r o f it ă d e le c ţiile b u n e p e c a re le p rim i, căci
in tr - a d e v ă r e r a un tîn ă r f o a r te s a v a n t. în v ă ţa s e greaca
şi la tin a , a s tro n o m ia , m a te m a tic ile , is to ria n a tu ra lă şi
în c ă m u lte a lte lu c ru ri ; d e s e n a şi p ic ta şi-i p lăcea sa
îm p o d o b e a s c ă , cu m in ia tu ri fru m o a se , manuscrisele
p e c a re le stă p în e a . A v e a g u st p e n t r u le c tu ră şi îşi al­
c ă tu ise o b ib lio te c ă b o g a tă ; s e a ra îi p lă c e a să lucreze
p în ă ţîr z iu , la lu m in a u n ei lă m p i, p e c a r e o inventase
sin g u r. P e n tr u to a te acestea, el şi-a m e r i ta t n u m e le de
T e o d o sie C a lig r a f u l, p e c a re i l- a d a t is to ria . D a r Pul­
c h e ria jv e g h ia se m a i ales a s u p ra e d u c a ţie i m o r a le a fra­
te lu i său . E l e r a f o a r te cred in cio s^ c în ta c u p lăcere- im-

198
M k
 . nuri, îm p reu n ă cu surorile sale, postea foarte regulat
de două o ri p e săptămînă şl aprecia^discuţiilecu teo­
logii. în sfîrşit, Pulcheria însăşi » dăduse lecţii de ţi­
nută : îl în v ă ţase cum trebuie să-şi poarte un împărat
. costumul, cum să primească Tumea, a n d jxebuie sa
zîmbească şi cînd să ia o înfăţişare serioasa şi gravă,
pe scurt, to t rafinamentul pe caje ceremonialul J 1
impunea uriui basileu, Aşa^ se face |ă , în mopieriţul că­
sătoriei, T eodosie era un tînar frlirnps, de talie mijlocie,
blond, cu. ochii negri, foarte bine crescut, foarte poli­
ticos, blînd, urnarl, binevoitor, puţin plictisitor şi pe­
dant. în ce p riv e şte exerciţiile fizice, îv plăcea numai
v în ăto area ; fără multă energie morală, ei nu simţea
nici o a tra c ţie pentru bătălii şi războaie. Iubea viaţă
de interior şi prefera să stea m ar m ult în palatT; fiind
slab de caracter, era supus tuturor influenţelor. Pe
scurt, e ra un împărat conştiincios şi mediocru, bun
poate p e n tru o epocă de linişte, dar cu totul nepotrivit
pen tru secolul tulbure în care trăia.
. Şe ^ve? devină Athenais, între cumnata sa ener­
gica şi soţul său slab ? N u trebuie să uităm că şi ea
era o fem eie savantă. Cînd se născuse, patria sa Atena
era încă marele oraş_ universitar al Orientului elenic,
cel mai frumQS muzeu al Greciei antice,'ultimul azil
al literelo r pagîne. Fiică de profesor, tînăra fată pri­
mise, natural, 6 educaţie incomparabilă. Tatăl, său
preda reţoricş. ; el i-a făcut cunoscute capodoperele
literaturii, antice, flom er şi-tragicii, Lysîas şi Denios-
tene ; o învăţă după cum se obişnuia în şcoli, să im­
p ro v iz e z e în mod .strălucit pe o tema dată, să alcătu­
iască versuri frumoase, să vorbească cu eleganţă. Pe
de altă parte, fu iniţiată în misterele filozofiei neopla­
tonice, ai cărei reprezentanţi iluştri fuseseră primiţi în
Atena ; xcunoscuse, de asemenea, astronomia şi geome­
tria şi-pe toate le stăpînea cu o egală perfecţiune. E a
plăcu? Pulcheriei p rin inteligenţă şi arta sa de a vorbi
 şi se poate crede că l-a fermecat pe Teodosle atîţ prin
ştiinţa, cit şi prin frumuseţea sa.
Athenais primise o educaţie complet păgniă şi lus­
trul de creştinism cu care patriarhul împodobise su­
fletul proaspetei convertite nu alterase J e loc învăţă­
turile. pe care le primise în tinereţea ei. Astfel, în
cercurile rămase credincioase ideilor vechi, căsătoria-
lînărului îm părat cu ateniana apăru ca o victorie a
păgînismului sau, în tot cazul, ca o promisiune dc to­
leranţă. Şi, în adevăr, împărăteasa” rămase' mai întîi
aşa cum fusese fiica lui Leontius. De altfel,, cu tot
caracterul său de capitala creştină, Constantinopolul
din secolul ăl V-lea rămînea încă profund impregnat '
de amintiri păgîne. împodobit dc Constantin şi de ur­
maşii săi cu cele mai admirabile resturi ale* templelor-
antice, se puteau vedea în pieţe şi-n palate căpodope-3
rele cele mai ilustre ale sculpturii greceşti şi-n acest
muzeu incomparabil zeii detronaţi păreau că-şi păs-
trează încă prestigiul şi gloria. La curte,-cu tot aspeo- J
tul de pietate şi de bigotism, multe ceremonii şi multe \
serbări păstrau amintirea tradiţiilor păgîne ; şi cu toate |
că mulţi oameni credincioşi considerau ca un păcat de;)
neiertat cultivarea Graţiilor şi a Muzelor, poezia nu j
era totuşi de loc.exilată din palatul ijnpcrial. EvdochieiJ
îi plăceau versurile şi le compunea cu plăcere; ea gasfe
în jurul ei oameni care să împărtăşească şi sa încura­
jeze aceste gusturi. Una din primele sale lucrări, după j
căsătorie, fu compunerea, în versuri eroice, a unei J
poeme asupra războiului cu perşii, care tocmai se ter­
minase victorios. Nici nu putea face ceva mai hun
spre a plăcea lui Teodosie şi a cîştiga total dragostea
studiosului - său soţ. Cînd Ia sfîrşitul anului 422, ii]
mai născu şi o fetiţă, ea fu preţuită şi mâi m u lt; Ja 2
ianuarie 423, basileul îi acordă ca dar de Anul nou
titlul de Augustă, care o făcea în mod oficial egala
 Puicheriei. Şi-n' in tim ita te a m enajului im perial, in flu ­
enţa tinerei femei asu p ra slabului sau b ă rb a t începu a
creşte progresiv. £ ~
Se poate crede că ea n -a fo st stră in a de fo n d area
U niversităţii d in C o n slâ n tin o p o l, c re a tă în 425 şi-n
oare se m anifestă în tr - u n m o d fo a rte ^curios, prep o n ­
derenţa a co rd ată c u ltu rii greceşti. î n tim p ce treispre­
zece profesori fuseseră în să rc in a ţi cu p re d a re a lim bii
şi literatu rii latine, cincisprezece p re d a u lim b a şi li­
teratura elenică ; fu c r e a tă ' o c a te d ră d e filozofie şi
oamenii cei m ai em in en ţi ai epocii, ~ d in tre care unii
creştini de d a tă recen tă, fuseseră c h e m a ţi să ocupe func­
ţiuni în n o u a U n iv e rsita te . T o tu şi, e u til să atragem
atenţia că d a c ă această c re a ţie şi im p o rta n ţă a c o rd a tă
literelor sîn t caracteristice p e n tru gustu rile tim p u lu i,
noua in stitu ţie a v u în a n s a m b lu l, săuj m ai ales d a to ­
rită locului su b o rd o n a t pe care-1 deţinea" filo zofia, un
caracter m ai c u rîn d creştinesc şi c ă e ra h ă ră z ită , în in-
lSn.Va fo n d a to rilo r săi, să fa c ă c o n c u re n ţă U n iv ersi-
ţăţii p re a p ă g în e d in A ten a. A cest lu cru aru n că o lu­
m ină d estu l de .v ie a su p ra ev o lu ţiei care se săvîrşea pe
încetul în su fletu l îm p ă ră te se i E v d o ch ia.'
Trăind în m ijlo cu l unei c u r ţf credincioase, ea sufe-
re J JPe n esim ţite in flu e n ţa celor pioşi d in ju ru l sau.
C ăsăto ria sa p u tu se să a p a r ă c a o v ic to rie a ^păgînis-
mului ; în ^ je a lita te , în să , n u făcuse nim ic în fav o area
vechilor sai co relig io n ari şi în an u l 426 îm p ă ra tu l T eo-
dosie, re în n o in d p re sc rip ţiile e d ictu lu i c o n tra cultului
zeilor m incinoşi, d e c la ra solem n că „ e ra convins' că
n -a u m a i ră m a s ţ>ăgîni“ . M a i m u lt ch iar, ca o adevă­
rată .b iz a n tin ă , E v d o c h ia se p asio n a p e n tru , discuţiile
teologice. C în d , în 428, N e sto riu s, p a tria rh u l Con-
sta n tin o p o lu lu i, în cep u să ră sp în d easca erezia care-a
p ă s tr a t num ele său, c în d am b iţio su l G y ril, p a triarh u l
A le x a n d rie i, d e z lă n ţu i u n c o n flic t în g ro z ito r în sînul
bisericii o rie n ta le , m a i m u lt d in gelozie îm p o triv a unui

201
 rival decît din grija pentru ortoooxie, Evdochîa sc
alătură soţului ei spre a ^susţine pe patriarhul capitalei
împotriva duşmanilor săi şi ca să-l împiedice pe ne-
astîmpăratul urmaş al lui Athanasie, să cucerească,
pentru biserioa lui, primatul asupra tuturor episco­
piilor orientale. Dar nu numai prin faptul că a luat
parte la certurile religioase episodul acesta aruncă o
lumină curioasă asupra caracterului Evdochiei: el ne
mai arată încă un lucru, trecerea din ce în ce mai mare
a tinerei femei şi neînţelegerea crescîndă, care-o des­
părţea de Pulcheria.
Inşurînd pe fratele său, voluntara Augustă nu înţe­
lesese să renunţe la puterea pe carş Ţeodosie lăsase
în mîinile şale. Dar oricum ar fi făcut, încet,-încet,
se ridica lingă ea steaua Evdochiei, Ea adusese în
preajma prinţului pe rudele şl prietenii sal; proteja ps
Paulin, maestrul de ceremonii şi pe egipteanul Cyrttj
.■din Panopolis, căruia, ca şi ei, îi plăcea literatura şi
făcea versuri; îşi avea linguşitorii şi partidul ei la
curte şi nu se mai temea s-o înfrunte pe cumnata sa,
Dincolo de zidurile palatului se auzea murmurul acţ$*
tor surde neînţelegeri şi intriganţii încercaţi sa profit!
de ele, ridicîndu-le pe ceţe două femei una împotriva
alteia. Cu deosebire Gyril căuta sa profite, spre ari;
combate pe Nestorius j în acelaşi timp, el 'scria pe de
o parte împăratului şi soţiei sale şi pe^ de alta parte
Augustei Pulcheria^ pe care-o ştia ostilă rivalului său
şi pe a cărei influenţă asupra slabului basileu conta.
Şi deşi Ţeodosie dojenise, în termeni foarte energici,
necuviinţă acestui demers - - „Credeai — scria el pre­
latului—■că nu ne înţelegem, soţia, sora mea' şi cu
mine sau sperai că scrisorile Pietăţii Tale vor arunca
discordia între noi“ — întîmplarea dovedi r—cu toate
aceste protestări — că Gyril prevăzuse bine lucrurile»'
Ţeodosie, după ce convocase, conciliul din Efes cu ho-
tărîrea nestrămutată de a-1 susţine pe NeStorius s6
laşa p în a ja urm a influenţat de îndrăzneala lui Cy- I
ril, de gălăgia călugărilor* din capitală, de sugestiile 1
înalţilor funcţionari cumpăraţi de patriarhul din Ale­
xandria şi mai ales de sfaturile Puleheriei. Adunarea
din anul 431 înregistră victoria Alexandrinilor şi
triumful energicei Auguste. Aceasta însemna pentru
Evdochia o serioasă înfrîngere : mai tîrziu ea trebui să |
sufere şi m ai m ult consecinţele acestor neînţelegeri
de curte şi ale luptei pentru influenţă în care se anga­
jase.

-✓
II

Despre acest amestec în acelaşi suflet al am intirilor I

antice ;şi^ al1 psec^upăritar s creştine, care constituie
-tocmai ?t r a s a t a caracteristică a personalităţii Athe-
nais-Evdoehiei, găsim o interesantă m ărturie în călă­
toria p e c a re o -fă c u îm părăteasa k k r u s a li m , în anul
, 438 . ^ - . . . .

jjj în 423,^cuTtea;dm Constanţinopol primise o vizită

importanţă. Sora lui Hortorius, mătuşa lui Ţeodosie
al II-lea, celebra Galla Placidia, silita . sa . părăsească
palatul din Rayenna, venise cu fiica sa H onoria şi cu
fiul:sau Valentinian sa ceară azil în B izanţ^U n pro­
iect de căsătorie fusese, pus la cale între copiii impe­
riali, mica Evdochia care se născuse recent şi Cezarul
de cinci ani, pe. care moartea lui Honorius îl făcuse
■ cniajNaumci moştenitorul imperiului din Occident, iar
Ţeodosie ^al lf-lea nu cruţase nimic pentru a face să
fie recunoscută^ în Italia,,-auţoritatea viitorului sau
ginere, sub tutela Galici Placidia. Patrusprezece ani
mai tîrziu, în anul 437, proiectul visat odinioară de­
venea o realitate. Athenais-Evdochia dorise întotdea­
una, cu ardoare, această unire, care trebuia-s-o aşeze
203
 p e fiica Jsa pe tronul Occidentuluf-şî promisese, daca
d orita căsătorie se v a realiza,, să se ducălîn pelerinaj
la Ierusalim, cum făcuse odinioară Sfînta Elena, spre
a m ulţum i lui Dum nezeu chiar în locurile unde Di­
vinul său Fiu murise pentru omenire. D e asemenea,
poate bucuroasă să uite durerea pricinuită de pierderea
unui copil iubit, îm părăteasa plecă la drum spre Ora­
şul S fîn t în anul 438.
Itinerarul călătoriei o duse mai întîi în Antiohia.'
î n acest oraş p lin încă de tradiţiile şi monumentele
culturii antice, toate amintirile, tinereţii păgîne se deş- <
te p ta ră în sufletul suveranei. C înd în palatul senatu­
lui, stînd pe un tro n de aur strălucind de pietre scumpe,
ea prim i pe funcţionarii şi reprezentanţii cetăţii, aţe-^
niana, am intindu-şi' de lecţiile tatălui său, improviza
o strălucită cuvîntare în onoarea oraşului care o pri­
mea, făcîn d aluzie la tim purile îndepărtate, cînd co­
loniile greceşti duceau p rin to t Arhipelagul, pînă la
ţărm u rile Siriei, civilizaţia elenică şi-şi isprăvi dis- d
cursul citîn d versul lui H om er : „Sînt mînară că sîn t-s
din rasa şi d in sîngele vostru*. Oamenii din Antiohia
erau p rea culţi, p rea fam iliarizaţi cu literatura, ca sa ^
n u salute, cu un entuziasm nem ăsurat, pe o prinţesa -S
ce se dovedea a fi legată de cele mai pure tradiţii. |j
a le elenism ului. Şi ca în zilele frumoase ale Greciei
'antice, senatul m unicipal vota în onoarea sa o statuie^*
de aur, care fu pusă iri sala de şedinţe, iar pe o stela J
d e bronz, aşezată în muzeu, se eterniza am intirea vm^-M
tei im periale.
Acestei viziuni cu totul^ antice, şederea la Ierusalim -M
i se opune ca un contrast izbitor. Ierusalimul^ era un |
o raş p rin esenţă creştin, plin de am intirile cucernice.-ale. 1
Mîntuitorului, populat de călugări şi călugăriţe, aco-;
perit de biserici şi mînăstiri, zidite pe toate locurile
sfinţite de trecerea lui Hristps. Evdochia petrecu aici
8
 un an întreg, ocupata sa facă fapte bune, şi sa dea
exemple de cucernicie, vizitînd locurile sfinte, luînd
parte la inaugurări de biserici, îm p ărţin d daruri bor
gate sanctuarelor celor mai venerate. în schimb, ea
primi relicve preţioase, o parte din oasele^ sfîntului
Ştefan şi lanţurile pe care le purtase ocjinioară apos­
tolul Petru. Cu m ultă cuvioşie ea aduse la Constanţi-,
nopol aceste daruri şi le aşeză cu solem nitate în ora­
toriul Sfîntului Laurenţiu. O p arte din ele fu ră luate
de acolo de ea pentru fiica sa scumpă, a cărei am intire
inspirase şi întovărăşise această călătorie. Ju m ătate jjin
lanţurile Sfîntului Petru fură trim ise l a R om a tinerei
împărătese Evdochia care zidi, p en tru ca ele sa fie
păstrate în interiorul ei, biserica S an-Pietro in V in-
coli. ?
După cîţiva ani, A thenais-E vdochia trebuia să se
întoarcă la Ierusalim şi de d ata aceasta p en tru to t res­
tul vieţii sale. - ' -
în anul 439, cînd se întoarse în capitală, basilissa
era în culm eajţloriei. Fiica ei era m ă ritată cii^un jm -
p ă ra t; ea ^însăşi străbătuse O rientul cu to a tă strălu­
cirea regala, în m ijlocul aclam aţiilor. Se pare că atunci
s-a crezut capabilă să intre mai pe fa ţă decît altădată
în lupta cu binefăcătoarea sa devenită în tre tim p ri­
vala în influenţă, Augusta Pulcheria: Cel puţin se vede
că între anii 439 şi 441 prietenii săi'cîştigă din ce în
ce mai m ultă trecere în p a l a t ; prefectura pretoriului
din O rient fu d ata protejatului sau Cyrus din Pano-
polis, un literat şi un poet, pe care cultura sa cu totul
elcnică îl apropiase de m ult de su v e ra n ă ; un astfel
de om nu putea nicidecum să placă Pulcheriei şi p a r ­
tidului său de credincioşi şi fap tu l că l-a impus protec­
ţiei lui'T eodosie'fu un trium f pentru Evdochia. încu­
rajată de acest ,succes, ea îndrăzni mai mult. în acest
tim p, în Palatul Sacru, eunucii erau stăpîni pe voinţa

205
 a suveranului; Evdochia se înţelese cu favor!-
tul de atunci, Chrysaphius, ca s-o îndepărteze defi­
nitiv pe Pulcheria din afaceri: şi o clipă'se "păru că
reuşise. Augusta fu silită să părăsească curtea şi se re­
trase în reşedinţa sa particulară ; dar, dînd impresia că
abdicase, Pulcheria nu -renunţă de loc la lupta.' Prie­
tenii săi ortodocşi, îngrij aţi de noua întorsătură a lu­
crurilor, de jnfluenţa oamenilor politici ale căror idei
h se păreau prea libere, aveau s-o Tacă pe Evdoch'ia
să plătească scump efemera sa victorie'
Povestea'căderii sale nu-î mai puţin,' romanţioasa
decît cea a urcării pe tron. Paulin, maestru de cere­
monii, era marele favorit atît al prinţului, cu ţâre se,
jucase în copilărie şi a cărui încredere o cîştigase, cit
şi al imparătesei, pentru a cărei căsătorie pledase cu^:
toata puterea. In ziuă nunţii, împăratul îl alesese pe
el ca paranimf h şi de atuncimei fu încărcat
---- de onoruri;
admis în, intimitatea-suveranilor, pe căre-i putea vedea_
în voie oricînd, influenţa sa era puternică în palat.
Ori, Paubn,' era frumos, elegant şi cu înfăţişare mîndră]
Şi se spune că făcuse impresie' chiar-şi asupra austerei]
Pulcheria. Adversarii Athenaisei se gîndiră să tragă fo- j
loase din toate acestea; devotamentul pasionat pe 3
care maestrul ceremeniilor îi arăta basibşsei, priete-«
riia foarte reala a împărătesei pentru el, deveniră arme. -
în mîiniîe lor, capabile să deştepte gelozia lui 7 eodosie
Ia c ia

şi să provoace cea m ai.deplorabilă catastrofă. '

Cronica povesteşte că împăratul pleca într-o zi la
biserică. Paulin, bolnăvi se scuzase că nu poate lua
parte la procesiunea'solemnă. Pe drum, un cerşetori
prezentă împăratului un mar din Frigia, de o mărime
neobişnuită. Ţeodosie îLcumpără şi §§ fiind mereu. în->

V Tînăr amic,al ginereluiy , cu acesta sa aducă; miri

reasa.

206
 [drăgostit de s o ţia sa — îl trimise Evdochiei. Aceasta,
i la rîndul sau, îl trimise lui Paulin, ca un semn de
prietenie ; şi m a e stru l de ceremonii, neştiind de unde
avea îm p ărăteasa a c est fruct, gîpdi ca era-un dar care
ar putea să p la c a împăratului şi oferi mărul lui Teo-
Ldosie. P rin ţu l, d e stu l de surprins, îndată ce ajunse în
[palat 0; chem ă p e împărăteasă şi-o întrebă pe neaştep­
tate : „U nde e m ă ru l pe care ţi l-am trimis ?“ —
„L-am m în c a t“, răspunse'imprudent Evdochia^ în nu-,
[mele m întuirii etern e, Ţeodosie 6 roagă stăruitor sa
[spună a d e v ă r u l ; aceasta persistă în afirmaţiile sale. -
Atunci, scoţînd fru c tu l de sub mantie, basileul îl arată
mincinoasei sale soţii. Urmă © explicaţie violentă. Fu­
rios, geloş,5'îm p ă râ tu l se despărţi de soţia sa ; cît des-__
pre Paulin, c ă z u t in dizgraţie, fu îndepărtat de Ta
curte şi p u ţin d u p ă aceea, fu asasinat din ordinul prin­
ţului, la C e z a re e a în Capadocia, unde fusese-exilat. .
I- Ce fo n d de adevăr conţine această povestire ? Şi aici
|e greu de spus ceva precis. Informaţiile cele mai vechi
pe care le avem despre această întîm plare nu sîn't decît
clin secolul al Vl-lea, iar contemporanii n-au ştiut N
sau n-au spus nimic. Fără îndoială, Evdochia nu era
vinovată decît de imprudenţă ; m ult mai tîrziu, fiind
pe p a tu l de moarte, înainte de a apărea înaintea lui -
D um nezeu, ea jură că în Jntîmplarea cu Paulin era
absolut nevinovată.: D ar incidentul care, aprinsese cu
atîta furie;gelozia lui Teodosie nu întîrzie să aducă
dizgraţia suveranei. Duşmanii săi exploatară cu dibăcie,
contra ei acest fapt, ca să-şi'recapete influenţa saupra
spiritului împăratului. D upă Paulin, Evdochia văzu
eăzînd în dizgraţie alt prieten, pe Cyrus. Atunci, sim­
ţind căTocul ei e pierdut, aproape certată cu barba-
tul-său, izolată, suspectată în propria ei casa, indignata
de calomniile ce seTraspmdeau pe socoteaja ei, revol-
îată pe drept cuvînt de asasinarea odioasă a lui Pau-
207
 lin, ea ceru lui Teodosie permisiunea de a se retrage
la Ierusalim. ^împăratul consimţi şi po ate chiar e l a
îndemnat-o sa ia aceasta hotărîre.. Pentru femeia atît
de iubita odinioară, el nu mai simţea decît ura, bă­
nuiala şi pismă. Se despărţi fără greutate, şi pentru
totdeauna de aceea pe care o adorase atît de mult.
Evdochia plecă în .oraşul-sfînt prin anul 442 şi trăi
acolo optsprezece ani, pînă la moartea să. Acest sfîrşit
trist şi melancolic al existenţei sale pare sa.fi alterat
în mod ciudat caracterul prinţesei. Părăsind oraşul
Constăritinopol, ea sperase să găsească lingă, mormîntul
lui Hristos uitarea şi pacea'; dar pîna şi în exilul în­
depărtat ura duşmanilor săi o urmărea, bănuielile so­
ţului său îi tulburau odihnaT In anul 444, doi din prie­
tenii săi, preotul Sever şi diaconul Ioan, pe care-i luase
cu sine din Bizanţ şi care aveau o mare influenţa asu­
p ra sufletului său, fură denunţaţi împăratului, care
dădu ordin sa fie arestaţi şi .ucişi. Revoltată, împără­
teasa la rîndul ei se răzbună prin sînge : Saturninus,
guvernatorul Ierusalimului căzu sub loviturile asasi­
nilor plătiţi de ea. Apoi, sufletul său pasionat căută
alte căi de acţiune, pentru a-şi potoli nevoia de a
trăi şi de a face ceva. Ea se devota^ credinţei, trai
printre călugări şi asceţi şi se lasă ispitita de cea mai
mistică, forma a dogmaticii creştine. Mică păgîna din!
Atena se arunca în braţele monofiziţilor, care în jacgg
timp,- în—frunte cu Dio scor din^Tex
facă sjif triumfe doctrina lor in-conciliul din Efes (449)
şi-impun eau_1uiT e o do sie-vai n-ţa-loc A crezut ea oare
ca trecînd de partea acestora se va răzbuna întţ^-un
fel pe îm părat, pe Pulcheria şi pe partidul vinovat tk
dizgraţia- sa ? Se poate. în orice caz, ea se aruncă cu
disperare în luptă şi puse: în serviciul prietenilor*
toata influenţa pe care o- mai avea şi toata a v e r||
Şi chiar atunci cînd-coneiliuldiiLCaIrA^ Mi<*jglsSiMB

208
 formal în anul 45.0^ cu concursul—tximişilo^-xoinanL. '
l "erezia pe care o' îmbrăţişase, ea- se încapăţîna în ere-
dinţa sa, poate fericită 3e a face încă opoziţie Pul-
r cheriei pe care o ura şi care acum,-- d u p ă moartea lui
Teodosie, ocupa tronul ce fusese al-ei, alături de un
• soţ consort. E a în c u r a ja cu înfocare rezistenţa dezi-
i denţilor şi această basilissă îndemnă pe rebeli să lupte
^cu armele în mînă împotriva trupelor împăratului. A
fost nevoie de insistenţele fiicei sale, ale ginerelui său
şi de rugăm inţile chiar ale papei Leon cel Mare, pen­
tru ca E vdochia şă fie readusă la ortodoxie.
In sfîrşit, cedă mustrărilor pontifului şi ca sa me- ^
rite „gloria e te rn ă " pe care i-o promitea, ea între­
buinţa to a tă influenţa ce-i mai rămăsese spre a po-
: toii pe călugării d in Palestina, ridicaţi împotriva^epis-
r copului lqr şi ca să întoarcă la credinţa conciliului din
Calcedonia. pe ereuclf pocaiţî~(453). D ar fiecare ân
ce trecea adu cea batfinei fem'ei veşti triste. Bărbatul
său Teodosie murise în 450 ; cumnata sa Pulcheria ră­
posase şi ea in an u l 455 şi totuşi, nimic nu se schimbase
m situaţia ei d e împărăteasă exilată. în Occident, fiica...
sa E vdochia şi nepoatele căzuseră în mîinile vandali­
lor, cind aceştia jefuiră Roma în anul 455 şi una din
ele trebui să se căsătorească^ cu un fiu al lui Genseric. -
în O rien t, o-altă dinastie înlocuise pe tronul Bizan­
ţului fam ilia lui Teodosie cel Marc. U itată de foţi, Ev­
dochia nu mai interesa pe nimeni pe liune. Ea se con­
sola, z id in d în acest oraş sfînt pe carc-1 iubea, spitale,
m înăstiri, biserici, reparînd zidurile cetăţii, în sfîrşit
făcîn d versuri, ultimă amintire a înclinaţiilor | lite­
rare d in tinereţea sa. Astfel, ea m uri'către anul 46Q şi
fu înmormîntată în basilica Şfîntul Ştefan, ridicată
de ea şi Ierusalimul, recunoscător, dădu credincioasei
prinţese, care făcuse atîta pentru el, numele de „noua
Elenă*.
 C e c iu d a t d e s tin a c e la a l Athenaîs-Evdochiel, n5s.
c u t ă p a g in ă k A te n a , d e v e n ită p r in tr - o căsătorie, din
d ra g o s te , î m p ă r ă t e a s ă î n B iz a n ţ, m o arta, în exil la Ie­
r u s a lim , lîn g ă m o r m în tu l lu i H risto s,; ca o creştina
m is tic a , c u c e rn ic ă şi p a s io n a ta . P r i n aceste contraste
a le e x is te n ţe i, sa le ro rrta n ţio a s e şi m elancolice^ figura
s a p r e z i n t ă u n ‘in te r e s m ă re p e n tr u isto rie, Aflîndu-se
la l im i ta d i n t r e d o u ă lu m i, î n p u n c tu l d e întîlnire-a
d o u ă c iv i l iz a ţ i i, c o n f u n d în d I n f i i n ţ a ei tradiţiile'm u-
r ib u n d e a le c u lt u r i i p ă g în e şi în v ă ţă tu r ile ' creştinis­
m u lu i v ic to rio s , p e lîn g ă a c e a s ta d e s tu l d e inteligentă
şi d e c u lt ă c a să p o a t ă în ţe le g e e v o lu ţia Ce se săvîrşea
î n e p o c a sa, e a o f e r ă u n e x e m p lu ' c u rio s şi ' semnifi­
c a t i v d e f e lu l c u m p u te a u , î n a c e st secol, sa se împace
î n a c e la ş i s u f l e t id e ile • c ele m a i d if e r ite şicontrastcle
c e le mai v io le n te : 'V i a ţa sa n e - a şi a r ă t a t în ea fuziu­
n e a a c e s t o r l u c r u r i a şa d e d e o s e b it e ; o p e ra sa literară
o a r a t ă î n c ă m a i d e s ă v îr ş it.
E v d o c h i e i î i p lă c u s e t o td e a u n a p o e z ia . în timpul
d o m n ie i, arii v ă z u t c a c e le b ra s e , i n v e rs u ri eroice, .vie-/
t o r ii l e c î ş t i g a t e d e a r m a te le im p e ria le asupra perşilor
şi p o a t e c ă şi e lo g iu l f ă c u t A n tio h ie i e ra d e aseme­
n e a sc ris î n v e r s u r i. î n u ltim ii a n i a i v ie ţii sale ea se
r e î n t o a r s e s p re a c e s te d i s t r a c ţ ii lite r a r e ; dar de data
a c e a s t a vte m e le p e c a r e le -a t r a t a t sînt exclusiv reli­
g io a se .. T r a d u s e în v e r s u r i e r o ic e - u n e le p ă r ţ i din V i*
vc h i u l T e s t a m e n t , c ă r ţ il e lu i M o is e , a le i u i Iosua, ale
j u d e c ă t o r i l o r şi a le lu i R u t h şi c h ia r în secolul al
I X - l e a , p a t r i a r h u l F o tie , b u n ju d e c ă to r în m a te rie de
l i t e r a t u r ă , a d m i r a f o a r t e m u lt a c e a s tă lucrare şi 6
g ă s e a c u t o t u l r e m a r c a b i lă „ p e n t r u o femeie M pentru,
o î m p ă r ă te a s ă * 4. E a t r a d u s e d e a s e m e n e a p r o f e ţiile lui
Zahâria şi a le lu i D a n ie l, în c a r e gramaticul Tzetreş:
aprecia cu căldură talentul „împărătesei strălucite, al
210
 . înţelepteî fiice a marelui Leontius". Ea co m p u seşi
rH o m e ro c e n tra sau Antologia lui Homer, în care în-
f Cerca să po v estească episoade din viaţa lui Hristos,
I în versuri homerice îmbinate ingenios. Acesta era, de
| altfel, un gen d e compoziţie foarte apreciat în vremea
F sa şijn c e rc în d u -l, ea mărturisea că nu făcea altceva-
| clecît să continue opera unuia din contemporanii săi,
I episcopul P a tric iu s. Trebuie să m ărturisim totuşi, deşi
f criticii b iz a n tin i din veacurile urm ătoare au lăudat
[ foarte m u lt şi această operă imperiala^ că, valoarea ei
este destul d e redusă. N u găseşti, în fond, nici un fe l'
de orig in alitate ; c ît despre form ă, orice ar fi gîndit
[ Evdochia şi deşi ea s-a lăudaf ,5qă a d at'arm onie po- -
| vestirilor s fin te " , lucrarea nu valorează mai m u lt:
limba e b a n a lă şi versificaţia mediocra. Singura trăşă-
tură in teresa n tă şi caracteristică, într-uaucuyînty a aces- |
fte i creaţii, este efortul de a .încadra v ia ţa lui Hristos
j; în ritm u l şi lim b a lui H om er şi a lega în mod destul
|d e c iu d a t, păgînismul cu creştinism ul Am avea deci
Ipuţin de vorbit'despre opera literară a Athenais-Ev-
dochiei, d a c ă ea n-ar fi autoarea unei lucrări mai co­
rn o ase : p o e rn u l î n trei cînturi asupra SfînţulujL G y -;
Ppan din Antiohia, pe care : Fotie îl adm ira mult- şi
din care ne-au rămas fragmente im portante. '
^ D u p ă legendă, Cyprian din A ntiohia era un mâgi-
^cian (v ră jito r) ^celebru. Intr-o", zi, un_ ţînar păgîn,
>Ag]aidasy veni.săjzeară sprijinul misterioasei sale ştiinţei
El iubea o tînără; creştina, şi aceasta îi respingea dra-
gostea ; ca să 9 înduplece, nu vedea alt mijloc decît să
[ceară ajutorul diavolului. Cyprian primi şi ca să cuce­
rească^ fecioara, puse ia contribuţie toată puterea sa,
|cu atît mai mult zel cu cît el însuşi se îndrăgostise
fo a rte repedede frumuseţea răpitoare a Justînei. Toate
sforţările vrăjitorului rămaseră inutile'; demonii che­
m ări de;el fugiră din faţa semnului crucii, făcut de tî-
năra fată. Atunci, convins de zădărnicia ştiinţei lui

211
v inovate, C y p rian îşi arde cărţile magice, împarteavc
rea la sărăci şi se converteşte la creştinism. îndrăgosti!
tul fă ră noroc făcu la fel. Şi la sfîrşit vrăjitorul pocăit
devine episcopul A ntiohiei şi suferă cu curaj mar,
tlrîu l p e n tru cred in ţa sa, îm preună cu Justina.
P a rte a cea m ai interesantă a poemului despre care
am v o rb it pe scurt, o alcătuieşte cîntul ai doilea care
cu p rin d e m ărtu risirea lui C yprian. î n m om entul în
care se leap ăd ă d e . credinţele sale eronate, înţeleptul
p ă g în v re a să-şi povestească viaţa~înaintea lum ii şi $■[
spună, în fa ţa m ulţim ii adunate, to t ceea ce învăţase
d in m eşteşugurile magice ale pagînismului, toate: fap­
tele v in o v ate ce săvîrşise cu ajutorul blestem at al
d iav o lilo r şi cum, în sfîrşit, făcîndu-se lumină în sufle-
tu l său, fusese înd em nat să se căiască şi să se conver­
tească. î n această lunga expunere, Cyprian explică cum
a fost in iţia t în to ate locurile sfinte ale pagmismului,
la A ten a şi la Eleusis, pe Olim p, „unde m u rito rii jie-
ştiu to ri spun că trăiesc zeii înfumuraţi**, la A rgos şi în
Frigiâ, unde se în v a ţă arta augurifor, în E g ip t şi în
C haklea, unde se în v a ţă misterele, astrologiei ^ in ter­
meni energici el m ărturisea cum s-a instruit în „aceste
form e trecătoare, im itaţii ale înţelepciunii eterne*^ cum
s-a h ră n it cu această ştiinţă antică şi nefaştă pe care
dem onii o îm prăştie în lume pentru pierzarea ome­
nirii. P rin dibăcja sa blestemată, el a reuşit sa cheme
p e S atana şi aceşta „i-a d a t stăpînirea asupra lumii
şi a pus sub ordinele sale arm ata spiritelor rele“. Dar
acest S atana pe care-1 închipuia Evul-Mediu în măre­
ţia sa întunecată am inteşte mai cţirînd de arhanghe­
lul căzut, pe care M iiton îl va reprezenta în Paradi­
sul pierdut. „ F a ţa sa — spune poemul —* seamănă,cu
o floare de aur curat, strălucind de flacăra o c h ilo r jui.
P e cap are o diadem ă strălucind de pietre scumpe. Hai­
nele îi sînt splendide. Şi păm întul trem ură la fiecare
m işcare a sa. Ştrînsă îm prejurul tronului său, o a r m ă
212- , w
E j gardă îl înconjoară şi el se crede un zeii, lăudţn-
dii-se că p o a te sa facă to t ce a făcut Dum nezeu şi că
nU se tem e să se lu p t e cu s'tăpînul veşnic.** C reator al
iluziilor, a c e st Dumnezeu căzut construieşte, cu um­
bre z a d a rn ic e , t o t ce poate să piardă^ şi să înşele pe
oameni, „ o ra ş e , palate, ţărm uri um brite, păduri dese,,
acoperişul d r a g a l c a se i părinteşti, toaţe imaginile za­
darnice p e c a re le zăresc călătorii în noapte**, m irajuri
a ifiă g ito a te ,. cu c a re demonii îşi b a t joc de m uritori
şi-i duc în ia d .
A poi, a v e m povestirea ispitirii Justinei. îm potriva
ei, C y p ria n d e z lă n ţu ie diavol tlu p ă diavol şi chiar pe
Satana ; to tu l este inutil. Atunci, spre a o învinge, vră­
jitorul născo ceşte fantom e seducătoare, ca să se apro­
pie de ca m a i u ş o r şi ca s-o ispitească m ai sigur, el în­
suşi se tr a n s f o r m ă cînd într-o femeie tînără, cînd în­
tr-o p a să re f r u m o a s ă cu viers melodios ; el schimba
de asem enea p e Aglaidas într-o păsărică, ca să poată
‘zbura la iubita lui. D ar, sub privirea- liniştită şi cu­
rata a fecioarei, pasărea mincinoasă cade zdrobită la
p ăm în t. Atunci C yprian înecarea alte mijloace. Fam i­
lia Ju s tin e i este copleşită de nenorocirile cele mai felu­
rite : c iu m a pustieşte oraşul săli n a ta l; nimic nu poate
ispiti p e neînduplecata fată. Şi în faţa atîto r în frîn -
geri, vrăjitorul neputincios începe să se îndoiască de
el în s u ş i; e l dqfaimă pe Satana şi vrea să rupă pactul
care-1 leagă de ştăpînul demonilor şi el ca şi Justina,
se a p a ră acum cu semnul/ crucii de loviturile necura­
tului. D ar Satana, ironic, neîmpăcat, îşi bate joc- de
v ic tim a care yreax şă-i scape : „Elristos nu te v a smulge
din mîinile mele. Hristos nu primeşte pe cei cai*e m -âu
u rm a t o dată.** Şi nenorocitul, îngrozit de iadul etern
;care-1 ameninţa, termină mărturisirea prin aceste cu­
vinte îndurerate şi r u g ă t o a r e „ \ - a m povestit viaţa
m ea. Voi trebuie să-mi spuneţi dacă voi putea îndu-
213
pleca pe H ristos şl dacă El, va asculta rugăclUnca
ItlCâ»
Se găsesc în acest poem frumuseţi puternice şl real
şi se observă de asemenea toate amintirile literar^
toate apropierile, pe care le evoca imediat aceasta led
tura. G yprian şi Satana sînt Faust,şi Mefistofel; cL
d e m o n u l. strălucitor şi mîndru făt autorului grec, %
cuvintele trufaşe p e care le- pune în gura sa, e ceva
d in arhanghelul fulgerat din Pamdisufcpierdut. în alta
p arte, te gîndeştf. la D iv in a C om edie , în pasajul în
care Evciochia descrie în trăsături .energice viciile pe
care spiritele rele le poartă în lume, minciuna, şi. des-
frîul, înşelăciunea şi ura, ipocrizia' şi stricăciunea; Şi
desigur că nu e mic meritul unei1,lucrări greceşti din
secolul al V-lea, care te face să te gîndeşti astfel la
D ante, la Goethe, la Milton. Putem spune însă ca
acesta e meritul Athenais-Evdochiri ? Nu. Şi aici
partea sa personala e mică, deoarece ea n-a creat nimic
din frumoasele povestiri pe care le admirăm.
secolul al IV-lea se născuse legenda sfîntului Cypaan
din Antiohîa, probabil în Siria şi- ea se bucurase?-de
a tîta succes, încît trebuie să fi existat. o-.v-eraun^gre-
cească în proză. Aceasta povestire impărăteasa a ver­
sificat-o, cum versificase cărţile sfinte şi viaţa M Hris-
tos şi frumuseţea temei pe care- a tratat-o. nu dove­
deşte ;nimic despre .superioritatea geniului său; -
Ea a avut însă meritul de a o alege şi prin aceasta
lucrarea, sa devine extrem de interesanta pentru stu­
diul sufletului său; Se înţelege ca povestea lui Cypnan
din Antiohia a atras. în mod deosebit pe: AţfiMis-
Evdochia, pentru ca era oarecum propria sa poveste,
întocmai: cum se întîmplase cu vrăjitorul, părinţii săi
voiseră ca ea să înveţe „tot ce e pe pămînt, în aer şi
iii marc11. Ca şl el, „ea credea, că trăieşte, atunci cînd
în adevăr era moartă". Apoi, ca şi el, ea negase1' „ere-
dinţa nelegiuită a idolilor" şi sfărîmaî 5'i,imagimj|
 W niincioase ale zeilor*. Şi, în sfîrşit, tot ca el, devenita
■ acum creştină şi pioasa, ea^ ra doritoare de a convinge
■ „pe cei care se închină încă la idoli perverşi*. Şi p rin
aceasta avem dreptul să. credem ca în în ă lţă to a re a is-
I torie pe care o povestea, A thenais-E vdochia a pus
II ceva din
Putem spune că această sinceritate i-a d a t o. scinte-
■ icre de geniu ? Nici aceasta. A ici, c a şi-n a lte \lucrări
I forma — care singură-i a p a rţin e V - este m ediocra. Dar
I opera îşi păstrează tot interesul, p e n tru psihologia eroi-
■ nei noastre. Din z iu a în care creştinism ul o converti
I pe Athenais, el făcu să disp ară repede d in sufletul
I său toate frumuseţile antich ităţii păg în e şi to t f arnie-
I ciil amintirilor din tinereţe. A ten a, Ele.usis, A rgos,
I: toate aceste locuri sfinte în oare trăise cei d in tîi a n i,;
nu mai erau de acum în ain te p e n tru ea decît lăcaşu-
I ^rile zeilor mincinoşi. Ş tiin ţa cu care fusese nutrită i se;
I păru o -iluzie a dem onilor înşelători; cele mai fru-
1 moaşe, legende cu care fusese legănată copilăria sa rm
I mai erau în ochii e l decît „poveşti d e femei bătrîne”*
I „Ah ! imagini curate şi frum oase, adevăraţi zei şi ade-
I vărate zeiţe, tre m u ra ţi — a scris Renan într-o pagină
1 celebră din Sfîntid Paul. C u v in tul'fatal e pronunţat::
I voi sînteţi idoli. G reşeala acestui evreu urît şi mic
I .va fi sentinţa vo astră d e moarte.* Creştinismul victor-
I rios.o transform ă de asemenea într-o singură zi pe
I Athenias. F ata savanta de altădată, filozoafa pagină
I nu mai fu decît foarte credincioasa împărăteasă Evdo-
I chia ; şi cînd se deşteptau în sufletul ei unele ecouri
I obscure ale culturii clasic, cînd din educaţia sa ele-
[ nică îşi m ai amintea de cultul formei şi de Homer,
I poate eă se temea să iiu cedeze încă o dată iluziilor,
ademenitoare ale Satanei sau poate, punînd aceste pres­
tigii păgîne în serviciul gloriei divine, se gîndea, mai
curînd, ca o bună creştină, că Ie sfinţea. -

— Figuri bi7'
 TEODORA

A v e n tu ra Teodorei, îm p ă răte asa Bizanţului, care

din culisele H ipodrom ului se u rcă pe tro n u l Cezarilor,
a a v u t în to ate tim purile priv ileg iu l de a a ţîţa curio­
zitatea şi de a excita im aginaţia. 1 C h iar, în timpul
vieţii, norocul său m iraculos a surprins aşa de tare
p e contem porani, în e ît to ţi gura-cască din Constanţi-
n o p o l născociră, spre a-1 explica, to t felul de poveşti
de necrezur,'-Joaiă acea g răm a d ă •de flecăreli pe tare
Prdcopius 1 în Isto ria S ecreta le-a strîns cu grija pen­
tru p o steritate. D u p ă m oartea sa, legenda s-a ocupat
şi m ai m u lt de eă : orientali şi o ccid en tali, sirieni, bi­
z a n tin i şi slavi înfrum useţară, c ii.d e ta lii romanţioase,
rom anţioasa sa ^soartă ; .şi grape acestui renume zgo­
m otos, ch iar în zilele n o astre , d in tre a tite a prinţese
care s-au p e rin d a t pe tronul B izan ţu lu i, num ai Teo-,
d o r a răm în e cim oscuta şi aproape p o p u la r ă 2..'^
S -a r p u te a oare zice că ştim cu e x a c tita te ce a fost
această faim oasă îm părăteasa, în care atîţia oameni nu

1 Istoric bizantin niortr în anul 562.*

7 Pentru detalii asupra istoriei Teodorei, se v a vedea' monogSM
fia pe care am publicat-o sub acest litiu : Thcodora, itnperatrice3
de Hyzance, iri 19C4. Mi s-a părut totuşi că în această galeria
de prinţese bizantine cititorul a r,fi surprins sa nu întîlneascaj mă­
car o schiţă despre această celebră suverană (n.â.). .
P Vad dccîţ o aventurieră ? N u sîn t tocm ai sigur. P in ă
acum, cea mai mare p a rte din cei care au în cercat s-o
descrie, s-au servit m ai ales şi a p ro a p e exclusiv d e .
scrierile lăsate de Procopius. S în t desigur, d e p a rte d e
a nega orice valoare acestui docu m en t şi aş crede chiar __
bucuros ca, studiindu-1 cu atenţie, sc p o t desp rin d e d in
el, mai complet decît p în a acum , unele tră să tu ri ale
psihologiei Teodorei, din tim p u l fu rtu n o a se i sale ti­
nereţi. Dar trebuie .sa ne d ăm seam a că n u ne putem
baza numai, pe Istoria Secretă. în an ii d in u rm ă m ai
ales s-au descoperit alte docum ente, d estu l de noi, cu
ajutorul cărora putem reface m ai c o m p le t fig u ra cele­
brei suverane. Vieţile p re a feric iţilo r "orientali, p e care
Ic-a .povestit către ju m ă ta te a secolului al V l-le a unul
din apropiaţii împărătesei," episcopul Io a n d in E fes,
fragmentele inedite din m a r e a /s to r ie ecleziastică, com ­
puse de acelaşi au to r, cro n ica a n o n im ă a trib u ită lui
Zaharia din M ytilene, alte lu c ră ri co n tem p o ran e, ca
biografiile p atriarh u lu i Sever şr ale lu i Ia c o b B a ra d eu ,
apostol al monofiziţilor, a u fo st p u b lic ate sau tra d u se
după manuscrisele siriace în care d o rm ea u u ita te şi ele
luminează^in tr - u n m od curios ro lu l p e c a re l- a ju c a t
Teodora în chestiunile Teligioase şi p o litice . L a acestea,
se pot adăuga a lţi scriitori, cunoscuţi m a i d em u lt, d a r
destul'de rareori consultaţi, c a Io a n L y d u s sa u fra g ­
mentele noi ale lu i M alalas, f ă r ă sa m a i v o rb im d e N o­
velele im periale, a c ă ro r lim b u ţie obositoare, aşa de
plina totuşi d e în v ă ţăm in te , a d escu raja t p e m u lţi cer­
cetători şi p e P rocopius însuşi, care — d in fericire
pentru n o i —: a m ai lă sa t şi a lte lucrări- în a f a ră de
Istoria Secretă. Şi d a c ă vrei să-ţi d a i. o ste n ea la să le
cercetezi cu atenţie, d in to a te aceste d o cu m en te se. des­
p rin d unele fa p te , care p u n în tr-o lu m in ă p u ţin deo­
sebită d e aceea pe care ne-o în c h ip u im d e obicei, p e r­
sonajele secolului lu i Ju stin ian .
 în prim ii ani ai secolului a l V l-lea; Teodora,' come-
diană şi dansatoare, um plea Constantinopolul cu 'ce­
lebritatea sa zgomotoasă. D e unde-venea, nu se ştie
prea bine. P rin tre cronicarii posteriori, unii spun ca
s-a născut în „ C ip r u , în ţa ra pasionata şi arzătoare â
A fro d ite i; alţii, cu mai m ultă dreptate, îi dau ca patrie
Siria. -O ricu m ,' din copilărie ea veni cu familia, trăi şi
crescu în capitala zgom otoasă şi corupta a-Bizanţului.
N u se ştie bine nici din ce familie, a ieşiri Legenda,
p rin tr-u n fel de respect pentru situaţia imperială lă
care s-a ridicat, i-a fabricat mai tîrziu o genealogie
ilustră sau cel puţin convenabilă şi i-a dat ca tată un'
senator înţelep t şi cu trecere. în realitate, originea: sa
se p are că era m ult m ai umilă. T atăl său, daca tre­
buie să credem Istoria Secreta, era. un om sărac, nu­
m it A caciosp care era p ăz ito r de urşi în amfiteatru ;
m am a sa era o femeie cam uşoară, cum se găseau multe
în lum ea destul de am estecată a culiselor şi circului^.
D in această căsnicie de actori, se născuseră trei fete>
a doua, viitoarea îm părăteasă, veni pe lume probabiî
că tre anul 500.
D evrem e, "T eodora veni în contact cu acest-popor
p e care m ai tîrz iu avea să-l farmece: ca actriţă, înainte
de a-1 guverna ca suverana. Acacibs murise, lasindu-şi
în m are sţrîm tprafe văduva şi pe cele trei fiice.'Spr'^
a p ăstra postul defunctului, care era singurul mijloc^
de tra i al fam iliei, m am a nu găsi a ltă soluţie decît sa(
trăiască cu a l t bărbat, care, prim ind moştenirea păzi-|
to ru lu i de urşi, avea! grijă de casă şi de animale. Dar
p e n tru ca p lan u l să reuşească, era nevoie de consim t
ţă m în tu l lui A terios, conducătorul facţiunii (p artia
dului) V erzilor, şi A terios primise b an i ca să protejez^
pe un a lt candidat. 'P e n tru a se răzbuna de această
nea-voinţă, m am a Teodorei se lăudă că se’v a adresa p o j

218
(Fiporului şi într-o zi, cînd. mulţim ea era ad u n ată in
circ, ea. apăru în arenă, îm preuna cu cele trei fetiţe
încoronate cu flori şi care întindeau m înuţele lor ru-
i' gatoare spre mulţime. Verzii rîsera de această miş­
cătoare rugăminte : dar din fericire ceaialta facţiune
a circului,’;cea a-Albaştrilor, gata oricînd să facă opo­
ziţie adversarilor, se grăbi să facă dreptate cererii-pe
care ceilalţi o respingeau şi să dea fam iliei lui Acacioş
o slujba egală cu cea pe care o pierdea. N iciodată Teo­
dora riii va uita jignitoarea indiferenţă cu care V erzii îi
întîmpinaseră rugămintea şi din acest m om ent se ob­
servă la copil acea trăsătură.de Caracter care v a apă­
rea atît de puternică în femeie, ura adîncă şi neîm­
păcata dorinţă de a se răzbuna.
Astfel crescu Teodora în lumea destul de am estecată
ce frecventa culisele H ipodrom ului şi-n m o d natural
se pregăti pentru viitoarea'ei soartă. Cea m ăi m are din
surorile sale reuşise în te a tr u : T eodora o urm ă. D in
frageda vîrstă.ea îşi întovărăşi sora m ai m are pe scenă,
jucînd pe^ lîngă ea roluri de cam eristă; o întovărăşi
mai ales în adunările mondene şi cunoscu, în prom is­
cuitatea sălilor de ^aşteptare, multe atingeri necurate
şi multe fam iliarităţi indiscrete. A poi, la rîn d u l său,
sp urca pe scena: dar nu prim i, oa a ti tea altele,
să fie cîntăreaţă din flaut,, să cînţe sau să fie dansa­
toare ; îi plăcu m ai m ult să facă figuraţie în tablouri
vivante, în care putea să-şi arate, fă ră voaluri, o fru­
museţe de care era foarte m îndră şi în pantom im e, în
care verva sa comică găsea ocazia să «e. manifeste
liber.' V j 'jjjg
Era în adevăr frumoasă, destul de m ică de statură,
d ar de o graţie extraordinară ; şi figura sa încîntătoare,
cu tenul m at şi puţin palid era lum inata de ochi mari,
plini de expresie, de vioiciune şi de flacără. D in acest
farmec atotputernic a rămas puţin lucru în, portretul
oficial, care se vede în San-Vitale d in Ravenna. Sub

219
mantia imperială, grea, staiuva parc mai rigidă şi
înaltă sub diadema care ascunde fruntea, faţa mică*
delicată, cu ovalul puţin subţiat, nasul mare şi drept’
ea are o gravitate solemnă, aproape melancolică. Q
singură trăsătură trăieşte în această figură ofilită: sub
linia întunecată a sprintenelor ce sc îmbina, frumoşii
ochi negri, despre care vorbeşte Procopius, mai lumi­
nează încă obrazul dispărînd sub flacăra lor.
D ar Teodora avea şi altceva dccît frumuseţe. Jira
•inteligentă, spirituală, vesela; avea o verva de come-
diană, pe care o desfăşura cu plăcere în detrimentul
actriţelor ce jucau cu ea şi o vioiciune dc spirit plă­
cută şi nostimă, graţie căreia atrăgea şi reţinea chiar
şi pe cei mai uşuratici dintre adoratorii săi. Nu era
totdeauna bună şi cu felul său de a fi batjocoritor, nu
se dădea înapoi înaintea cuvîntului aspru, daca astfel
provoca r îsu l; dar ştia, de asemenea, cind voia să
placă, sa desfăşoare o irezistibila putere de seducţie.
In afară de aceasta, întreprinzătoare, îndrăzneaţă,
obraznică, nu aştepta să i sc aducă omagii, ci pentru
a le provoca sau încuraja, desfăşura o îndrăzneală vie
şi veselă ; şi fiindcă avea, in sfîrşit, prea 'puţin simţ
moral — nici nu se vede de altfel de unde l-ar fi în­
văţat — şi pe deasupra un rar şi. neobosit temperament
de îndrăgostită, pentru toate aceste motive ea reuşi
repede şi chiar şi-n afară de teatru. Excrciiînd o pro­
fesiune care nu implică mnnaidecit virtute, ea distra,
îneîntă şi scandaliza Constantinopolul. Pe scena riscă
exhibiţiile cele mai îndrăzneţe şi vestmintele cele mai
lipsite de modestie. în oraş, fu în. curînd celebră prin
nebuniile banchetelor, îndrăzneala discuţiilor şi mulţi­
mea amanţilor sai. Din toate acestea, ieşi în curind
atît de compromisă, încit oamenii cinstiţi care o îiitil-
neau pe stradă o ocoleau, de teamă să nu se ijiurda-
rcască aiingînd-o şi însuşi faptul de a o întîlni era

220
1_____ i
 considerat ca un semn rău . P e a tu n c i. T e o d o ra n-av ea
încă d o u ă z e c i de ani. J
In a c e s t m om ent, d isp ă ru b rusc. A v e a c a a m a n t pe
un siria n n u m i t H ecebolos, ca re f u n u m it g u v e rn a to r
al P e n ta p o le i în A fric a : T e o d o ra se h o tă r î sa-1 în to ­
v ără şea scă în în d e p ă rta ta p ro v in c ie . D in nefericire,
ro m a n u l ţ i n u p u ţin tim p : b ru sc, n u se ştie d in ce
ca u ză , H e c e b o lo s o alu n g ă $i, f ă r ă b a n i, în d u r în d lip ­
suri, se z ic e că n e n o ro c ita tre b u i sa-şi p o a rte m izeria
c îtv a tim p p r i n to t o rie n tu l. Sc o p ri la A le x a n d ria m ai
m u lt tim p ş i această, o p rire fu f o a r te în se m n a tă p en ­
tru ea. C a p i t a l a eg ip te an ă n u e r a n u m a i u n m a re o raş
Ico m ercia l, o c e ta te e le g a n tă şi b o g a ta , u şu ra te c ă şi co­
ru p tă , lo c u l p re fe ra t a l faim o ase lo r c u rte z a n e ; din
secolul a l IV -le a e a e ra d e asem enea u n a d in c ap i­
ta le le c r e ş tin is m u lu i. N ic ă ie ri lu p te le religioase n u e ra u
m ai a p r ig e , discuţiile teologice m a i su b tile şi m ai ar­
z ă to a re , fan a tism u l m ai p u t e r n i c ; d e asem enea, n ică ­
ieri a m i n t i r e a m a rilo r în te m e ie to ri a i v ie ţii călu g ăreşti
| n u p r o d u s e s e uri n u m ă r m a i b o g a t d e m în ă s tiri, d e m is­
t r i e i ş i d e a s c e ţi. V e c in ă tă ţile A le x a n d rie i e ra u p o p u ­
la te c u m î n ă s t i r i , d eşertu l L ibiei e ra a şa d e p lin de
p u s tn ic i, în e ît m e r ita să fie n u m it „ p u stiu l s fin ţilo r" .
în su ferin ţa m o ra lă în c a re se a f la . T e o d o ra n u r ă -
m a se ^ n e sim ţito are la in flu e n ţa m ed iu lu i în care o a ru n ­
c a s e ră evenim entele. H a se a p ro p ie d e aceşti oam eni
s f in ţi^ de p a tr ia r h u l T im o te i, d e S ever d in A n tio h ia ,
a le cărui p re d ic i se a d re sa u cu deosebire fem eilor şi
n e în tre b ă m d a c ă m u lţu m ită lo r, c u rte z a n a p o c ă ită nu
s-a în to rs, cel p u ţin p e n tr u m o m en t, c ă tre o v ia ţă m ai
creştinească şi m a i c u ra tă . C în d se în a p o ie la C o n -
sta n tin o p o l, e ra c u m in ţită , m a tu riz a tă , o b o sită de v ia ţa
ră tă c ito a re şi de a v e n tu rile neb u n eşti ;'în c e rc ă , în m od
m ai m u lt sau m ai p u ţin sincer, s ă d u c ă o v ia ţă m ai
re tra s ă şi m ai c u ra tă . O tra d iţie ne spune că locuia,
cu m in te şi d isc re tă , în tr - o căsu ţă m o d estă, s tîn d acasă

2 2 f
 şi to r c în d lin ă , c a m a tr o a n e le d in v e c h ile vrem uri ra
m a n e. A c u m se în tî ln i c u J u s tin ia n . :
C u m a r e u ş it s ă -l s e d u c ă şi s ă -l p ă s tre z e pe acest
b ă r b a t, c a re n u m a i e r a t î n ă r —- a v e a a p ro a p e p atru ­
zeci d e a n i — p e a c e s t o m p o litic , c a re a v e a o situa­
ţie d e a p ă r a t şi u n v i i t o r p e c a r e n u tr e b u ia să-l com­
p r o m ită ? N u se ştie. P r o c o p iu s v o r b e ş te d e m agie şi
d e b ă u tu r i f e r m e c a te a c e a s ta a r în s e m n a în adevăr
să c o m p lic ă m p r e a m u lt lucruV ile şi sa iu ită m cu to­
tu l d e in te lig e n ţa s a s u p lă şi f in ă , d e g r a ţia .e i n atu rală,
d e f e lu l ei s p ir itu a l d e a fi, p r in c a re T e o d o ra atră­
sese a t î ţ i a a d o r a t o r i şi m a i ales. m in te a ei lu c id ă şi Ho-
t ă r î t ă , c a r e tr e b u i a să in f lu e n ţe z e p u te rn ic a s u p ra su­
f le tu lu i n e h o t ă r î t şi s la b a l a m a n tu lu i său . F a p t este
c ă p r i n ţ u l f u c u t o t u l le g a t. î n d r ă g o s t i t neb u n eşte, el
n u r e f u z a n ic i u n a d in d o r in ţe le iu b ite i sale. î i p lă­
c e a u b a n ii : el o c o p le ş i d e b o g ă ţii. E r a la c o m ă de ono-..
r u r i şi d e s tim ă : e l 'o b ţ i n u p e n t r u e a , d a t o r i ta slăbi­
c iu n ii u n c h iu lu i s a u î m p ă r a t u l , î n a l t a d e m n ita te de
p a t r i c ia n ă . E r a a m b iţio a s ă , d o r i t o a r e d e in flu e n ţa j
el se lă s ă c o n d u s d e s f a tu r il e e i‘ şi se f ă c u serv ito ru l
d o c il al s im p a tiilo r * ’ şi a n t i p a t i i l o r sale,^ în^ curînd
a ju n s e p î n a a c o lo , î n e î t se h o t ă r î s -o ia in căsătorie.
B u n u l î m p ă r a t J u s t in , p e c a r e nu-1 in te r e s a p r e a m ult
o r ig in e a c u iv a , se p a r e c ă n - a s t a t la în d o ia lă să dea
c o n s îm ţă m în tu l r u d e i s a le iu b ite . D i n a l t a p a r t e şi de
u n d e se a ş te p t a m a i p u ţ i n v e n i o p o z i ţia l a p la n u rile
lu i J u s t in ia n . G u b u n u l s ă u s im ţ <je ţ ă r a n c ă , îm p ă ră ­
te a s a E u firn ia se s im ţe a j i g n i t ă s-o v a d ă p e T e o d o r a
s o r tită -să-i u r m e z e l a t r o n ; şi c u t o a t ă d r a g o s te a ce-o |
a v e a p e n t r u n e p o t u l ei, cu t o a t a b i i n a t a t e a c u c a r i T
s a tis f ă c e a to a te d o r in ţe le , a s u p r a a c e s te i c h e s tiu n i, ms
v o i să a u d ă n im ic . D in f e r i d r e , E u f i m i a m u r i la tin j
în a n u l 5 2 3 . T o tu l se a r a n j a d e c i d e î n d a t ă , f ă r ă greffl
ta te . L e g e a in te r z ic e a s e n a to r ilo r şi în a lţilo r- , demnitari
s ă se c ă s ă to r e a s c ă c u fe n fe i d e c o n d i ţie u m il ă , c u p r o l
tituate, cu actriţe sau curtezane : ca sa facă plăcere luî
Justinian, Justin abrogă legea. Făcu chiar mai mult.
Gînd în aprilie 527 el asocie la tron, în m od oficial,
pe nepotul său. Teodora îm p ărţi înălţarea şi trium ful
soţului său. îm preună cu el, în ziua de^Paşti, în S fînta
Sofia strălucind de flacăra lum inărilor, ea fu 'în c o ro ­
nată solemn ; apoi, după obiceiul suveranelor Bizan­
ţului, veni să primească aclam aţiile poporului în H i­
podromul care-i văzuse începuturile. Visul ei se reali­
zase.

iii ;;■>

A ceasta este povestea tinereţea Teodorei, cel p u ţin

aşa cum a povestit-o Procopius*; şi de aproape doua
secole şi jumătate, de cîn d .s-a descoperit m anuscrisul
Istoriei Secrete, această povestire destul de scanda-.
Joasă a întîlnit o încredere aproape universală. Putem
totuşi spune c ă trebuie s-o acceptăm în întregim e ? U n
pam flet nu c de Iocdstorie şi avem dreptul să ne în ­
trebăm ce este adevărat în-aceste uim itoare aven tu ri.
„N u se inventează nicidecum, declara odinioară G ib-
bon, lucruri a tît de incredibile.; deci trebuie şa fie ade­
vărate". în ultim ii ani însă, dim potrivă, oam eni cu au­
toritate au pus la îndoială de m ulte o ri prestigiul acestui
martor unic, care e Procopius şi-au v o rb it fo arte serios
de „legenda Jeodprei". F ără a dori să in trăm dm nou
în aceste discuţii şi fără să reneg valoarea u n o ra din
observaţiile făcute, aş considera totuşi im prudent să
încerc, a înălbi prea m ult pe aceea "pe care Istoria S e ­
creta a înnegrit-o aşa de cum plit. E regretabil că Ioan,
episcopul Efesului, care a cunoscut-o bine pe T eodora,
a ezitat,- din respect pentru puternicii păm m tului, să
ne povestească pe larg injuriile cu care călugării pioşi.

223
 spune cl — de^ atitea ori p e împarateasa: cel puţin
este sigur c i printre contemporani se găseau, în afară
de Procopius, şi alţii care; s-© vorbească de rău şi că
oameni din anturajul imperial, secretaru l Priscus, pre­
fectul Ioan .din Capadocia îi cunoşteau punctele slabe,
în care putea fi lovita. Nu ştiu d a c ă în tinereţea sa
ea a avut un fiu, pe care. i-4 atribuie Procopius şi a
cărui naştere a fost pentru ea, se p are, un accident ne­
norocit : e sigur, în orice caz,,ca avea o fata, care,
fara îndoială, nu era a lui Justinian, fără ca de altfel
această amintire a unui trecut puţin tulbure sa pară
a fi jenat mult pe împărăteasă sau să fi supărat pe îm­
părat, dacă ne gîndim la averea pe care şi-a făcut-o
la curte, fiul acestei fiice. în sfîrşit, unele trasatu ri ale
psihologiei Teodorei, interesul pe care l-a ară tat fete­
lor sărace,, pe care îh capitala sa nevoia le pierdea mai
des decît viciul, măsurile pe care Ie-a luat pentru ca.
să salveze pe aceste nenorocite .şi ca să Ie scape „de
jugul ruşinoasei lor sclavii", cum spune un autor al
timpului, asprimea puţin dispreţuitoare pe careta ară­
tat-o totdeauna bărbaţilor, se potrivesc destul de bine
cu ceea ce se povesteşte despre tinereţea sa. Şi daca se
adm it toate acestea, de netăgăduit totuşi, nu trebuie
oare să ne hotă rina să aruncăm tot ceea ce n e-a pâc.
vesiit l s t o x u i Secreta f 1
Pentru asta trebuie oare să credem că aventurile
Teodorei an făcut un scandal atît de răsunător, ci
ne spune Procopius, că. ea a fost într-adevar, cum m
1 Trebuie să adăugam că într-un pasaj, deştul- de obscur, dîii|
nenorocire, din Vieţile fericiţilor Orientului, I'oan din- Efes, care»,
o cunoscuse bine pe împărăteasă, o> numeşte destul de brutal, dar
fără să pară cari face vreun reproş, „Teodora, prostituata". Dacă]
traducerea efc tou porneîbu, prin care Land a redat textul siriac
este exactă,- acest text ar confirma cu un cuvînt esenţialul a ceei
ce Procopius a povestit pe larg (n.a.'

224
 arata el, curtezana g randioasa, ad evărat înger al rău-
. Că* care, p rin v o in ţa diav o lu lu i, şi-a p lim b a t m toata
lumea, stricăciunea ? N u treb u ie să pierdem de loc
clin vedere că P rocopius atrib u ie cu p lăcere persona­
jelor pe care le p une in scenă © .grandoare a perversi­
tăţii aproape epică şi deşi e un lu ^ ru fo a r te d elicat
sa încercam a stabili p u n c tu l p în ă u n d e a p u tu t că­
dea Teodora, voi în clin a să v ă d i n ea — ch iar daca
ar ieşi m icşorată — p e e ro in a u n ei istorii m ai banale 3
• o dansatoare care p u rtîn d u -s e aşa cum se p oartă în to a te
timpurile cele m a i m ulte d in sem enelc sale, în tr-o z i
se plictisi de dragostele fă ră sp eran ţă .şi găsin d un om
serios care-i asigura o situ aţie d u rab ilă, se cu m in ţi prin
căsătorie şi cred in ţă ; o a v e n tu rie ra , d a c a vreţi, dar
inteligentă, discretă, d estu l d e îndem îpatecjji spre a
salva aparenţele şi care izb u ti să f i e lu ată în căsă­
torie chiar de u n v iito r îm p ă r a t, fă r ă scan d al răsu­
nător. A ceastă T e o d o ra, o ^tiu, se n u m eşte la L udo­
vic H ale vy., V irgin ia C ard in al. D a r nu aceasta n e in -
teresează m ai cu seam ă. E ste © alta, m ai p u ţin cu n o s-
cuta şi care e cu to tu l în a lt fe l interesantă şi cu­
rioasa : o m are îm p ă ră te a să , care a o c u p a t alătu ri _de
Justinian oin Ioc con sid erabil-şr^care^-adesasdd jucat
un rol xlecişnr-m guvernare , o fem eie c a spink supe=
n o r , de o in te lig e n ţă rară, cu o v o in ţă energicăr-ro
creatură d espotică şi •mmdră. v i o le n ta şi p asiop ată,
com plicata şi adeseori îm p resion a ntă ^ d a r to td eauna in ­
f in it de seducătoare.

IV

In S a n -V ita te d in R a y e o n a , î n absida solitară unde

sclip esc m o z a ic u r ile d e aur. T e o d o r a ne apare In toată,
strălu cirea m a jestăţii sale. C ostu m u l cu care e îm ­
b răcată e de» o in com p arab ilă sp lend oare. D rapată în-;

223
 tr-o mantie lungă de purpura violeta, la poalele căreia
o broderie lată de aur se desfăşoară în 'fald u ri lumi­
noase, ea poartă pe capul înconjurat de un nimb, o
diadema înaltă de aur şi de pietre preţioase; în părul
sau. se împletesc ciucuri de pietre şi de perle şi pe umeri
alţi ciucuri de jiuvaeruri cad în cascade orbitoare.
Astfel se prezintă ea în acest p o rtret oficial, în ochii
posterităţii şi astfel a voit, în viaţa sa, să se arate
contemporanilor. Rareori o parvenită s-a obişnuit mai
repede cu cerinţele noii sale m ajestăţi; rareori o su­
verană din naştere a iubit şi a gustat mai din plin
bucuriile multiple, plăcerile luxului şi micile satisfacţii
orgolioase, pe care poate să le dea exercitarea autori­
tăţii supreme. Foarte feminină, totdeauna eleganta şi
doritoare să. placă, ea voi să aibă apartamente somp­
tuoase, haine măreţe, bijuterii minunate, o masă tot­
deauna servită cu un gust ales şi îngrijit. Ca sa aibă
o figură odihnită, îşi prelungea somnul prin sieste in­
terminabile ; ca să-şi păstreze strălucirea tenului, fă­
cea bai dese, după care urmau lungi ore de odihnă.
Simţea că farmecul său e cea mai bună garanţie a in­
fluenţei.
Ţ inea însă şi m ai m u lt la aparenţa exterioara a pu­
terii. fi trebuia o curte, servitoare, gărzi, cortegii; ca
o ad e v ărată parvenita, adora şi m ultiplica în jurul
sau com plicaţiile ceremonialului. C a să-i placă cineva^
trebuia să-i aducă m ereu omagii, să se prosterneze pînă
la p ă m în t în ain tea ei, să aştepte ore nenum ărate în să­
lile de aşteptare, în tim pul ţ audienţelor. D in trecere»!
sa p rin teatru, păstoase gustul şi ştiinţa punerii în
sc e n ă ; d a r m ai ales, orgolioasă cum era, ţinea să-şi
p ăstreze rangul şi să m enţină distanţele, bucurindu-sS
p o a te în secret văzîn d aplecîndu-se umili peste pan-*
to fii săi cfe p u rp u ră, atîţia m ari seniori, care odmio#9
o tra ta u arit.d e fam iliar.
226
 Am putea spune că gustul pentru fast, că grija
aceasta aparentă clc etichetă şi dem nitate exclud în mod
firesc aventurile pe care Sardou le-a atribuit Teodo­
rei ? Am fi cam naivi sa credem şi e de altfel sigur
ca în gineceul palatului imperial puteau sa se întîm ple
multe lucruri misterioase, fără ca Justinian să ştie vreo­
dată ceva : ca probă, este întîm plarea patriarhului An-
thim, pe care am povestit-o mai înainte, Aşa că n-aş
vrea de loc să fiu ridicol apărînd cu insistenţă virtu­
tea Teodorei după căsătorie. în afară că, după un cu-
vînt cunoscut, e totdeauna destul de greu să fii sigur
de asemenea lucruri, nu ţifl*mai m ult decît trebuie ca
Augusta să fi fost ireproşabilă. C red. cu uşurinţă că-n
timpul tinereţii sale a petrecut foarte liber ; chiar dacă
ar i i continuat mai tîrziu, n-aş simţi nici o nevoie să
mă scandalizeze şi singur Justinian, de altfel, ar avea
oarecare drept să se- plîngă. D a r faptele sînt fapte şi
trebuie sa le luăm aşa cum sînt.
| Ori, fapt este, că nici unul din scriitorii^contempo-
rani cu ea şi nici. un scriitor, din secolele urm ătoare
— şi totuşi .sînt destui printre ei care au. reproşate cu
asprime Teodorei lăcomia sa, natura au to ritară’şi vio­
lentă, influenţa excesivă pe care a exercitat-o asupra
lui Justinian, scandalul provocat p rin părerile sale ete-
rodoxe —^ n - a spus nimic care să ne îndreptăţească*
să punem la îndoială corectitudinea,vieţii s i e parti­
culare după căsătorie. Procopius însuşi, care a calom­
niat-o atîta, care a dat pe faţă cu atîta dărnicie aven­
turile ei din tinereţe, care a povestit — cu luxul de
detalii cunoscut — perfidiile, cruzimile, infamiile ma­
turităţii sale, nu* atribuie — dacă te osteneşti să ci­
teşti cu atenţie textul — nici cea mai mică veleitate
de aventură galantă acestei femei aşa de profund co­
ruptă. Putem să ne închipuim fără greutate, cred, ca
dacă suverană ar fi. dat .cel mai mic prilej, pam fletarul
n-ar fi ezitat să povestească pe larg adulterele sale.

227;
\
El n-a spus nimic, pentru că, în adevăr, nu era nini
de spus.
N u vreau să trag din asta nici o conduzie în fa,
voarea calităţilor morale ale Teodorei. în afară de fap­
tul că nu mai era prea tînăra cînd se urca pe tron
avea aproape treizeci de ani şi la această vîrstă o
orientală începe sa îmbătrînească —- ea era prea in­
teligentă, prea ambiţioasă, ca să rişte să compromită
prin intrigi de dragoste situaţia pe care ştiuse s-o cu­
cerească. Ca sa-şi păstreze puterea suprema, merita să
ia unele precauţii şi demnitatea vieţii sale face tot
atîta onoare poate simţului practic al. Teodorei, ca şi
simţului său moţai. D ar mai ales aceasta femeie su­
perioara ca -spirit, această mare ambiţioasa, aprig de
lacomă de putere, avea în cap alte griji decît să-şi
piardă vremea cu aventuri vulgare. Ea stapinea unele
calităţi esenţiale care legitimează dorinţa de autoritate
supremă : o energie mîndră, o voinţă bărbătească, un
curaj calmţ* care s-a arătai la înălţimea împrejurărilor
cele mai grele. Prin aceasta, timp de douăzeci şi unu
de ani, cît a domnit alături de Jiminian, a exercitat o
profunda şi legitima influenţă asupra unui soţ care
6 adora.

Există un fapt, care nu trebuie niciodată uitat cînd

se vorbeşte de Teodora : este rolul pe care l-a jucat
în acea tragică zi de 18 ianuarie 532, cînd mulţimea
triumfătoare striga la porţile palatului imperial;
cînd Justinian înnebunit, pierzîndu-şi capul, nu mai
vedea sită scăpare decît fuga12. Teodora asista la
1 Răscoala facţiunilor Verzilor şi Albaştrilor împotriva împă-j
râtului.

228
 cil iu : în descurajarea g e n e r a lă , e a singură îşi păs-
c°~ curajul şi calmul N u sp u s e s e în c ă n im ic ; deo­
dată, în mijlocul lin iş tii, ea s e s c u lă şi, indignată de
laşitatea g e n e ra lă , a m in ti d e d a t o r i a lor a t î t îm păra­
tului cît şi a c e lo r m in iş tr i care-şi pierduseră curajul :
Dacă. n -ar j n a L x ă m în e — - d e c la r ă ea — a l tă scăpare
'd e c ît fuga, n -a ş vrca d e - l o c - s ă - f u g ; Q e L x a r e a n pur­
tat c o r o a n a _nu tie b u ie _să s u p r a v ie ţu ia s c ă niciodatg
pierderii ci. N iciodată nu v o i v e d e a z i u a î n care lu-. I
mea va în c e ta de a m ă s a lu ta c u n u m e le de îm pără­
teasa. D a c ă t u v re i să f u g i, G e z a r , b i n e : a i b a n i , va­
sele sîn t g a ta , marca e d e s c h isă ; e u în s ă , ra rriîn .
Iubesc; m a x im a a c e e a veche, care spune că purpura
«e un fru m o s linţoliu»". în acea zi. cînd, după ţvm
spune—un contem poran, ^ im p eriu l în s u ş i părea în
a | unul c ă d e rii salsîL, Teodora şglv ă ' tronul lui J usti-'
n ian şi-n a c e a luptă suprem a în care era în prim ej­
d ie ţronuh şi v iaţa sa, ea se ridică intr-adevăr prin
a m b iţie , p în ă la eroism. . ^
în acel m om ent g r e u . T e o d o r a se arătase u n adevă­
ra t 'o m d e Stat, p r i n s în g e le rece şi prin energia sa ;
şi p rin aceasta, c u m s - a z is " e u spirit, ea şi-a m eritat
cu a d e v ă r a t î n c o n s iliu l im perial locul pe care pînă
a tu n c i îl datora p o a t e n u m a i slăbiciunii îm păratului.
V a p ă s tr a d e a c u m î n a i n t e acest loc şi Justinian n u ,
v a sta la în d o ia lă s ă i-l dea. Îndrăgostit cu pasiune
p î n ă i n u l ti m e l e s a le z ile de femeia pe care o adorase
d e t î n ă r ă , s u b ju g a t î n modL irezistibil de această in­
te lig e n ţă s u p e r io a r ă , de această v o in ţă h o tarîtă şi pu­
te r n i c a , e l n u - i r e f u z ă nimic, nici onorurile, nici rea­
lit a te a p u t e r i i supreme.
Pe z i d u r i l e b is e r ic ilo r tim pului, deasupra porţilor
cetăţilor, se c ite ş te ş i.a z i num ele T eodorei, alături de
al î m p ă r a t u l u i ; în San-Vitale din Ravena, imaginea
sa în s o ţ e ş t e pe cea 'a îm părătescului său soţ şi de ase­
m e n e a în m ozaicurile care îm podobeau apartament-
 tele Palatului Sacru, voinţa lui justinian asociase pe
Teodora la triumfurile militare şi la gloriile cele mai
strălucite ale domniei. Ca şi lui Justinian, recunoş­
tinţa popoarelor i-a ridicat sta tu i; ca şi lui Justi- •
nian, funcţionarii jurară credinţă aceleia care toata
viaţa fu eg^la împăratului. în cele mai grele situaţii,
Justinian a cerut, sfatul „prea înaltei soţii pe care*
Dumnezeu i-a dat-o", aceleia pe care-i plăcea s-o
numească „farmecul său cel mai dulce" şi contem­
poranii sînt de acord să spună că ea uză fără scrupule
de influenţa fără margini pe care prinţul i-a dat-o •
şi că a exercitat autoritatea ca şi el, ba poate chiar;-
mai mult.
Timp de douăzeci şi unu de ani cît a domniţi ea
s-a amestecat peste to t, în administraţie, pe care a
um plut-o de protejaţii săi, în diplomaţie, îiî politica, -
în biserică, aranjînd totul după placul sau, făcînd şi
desfăcînd după capricii papi şi patriarhi, miniştri şi
" generali, to t aşa de aprigă în a-i proteja pe^favoriţii'
săi, pe cît de doritoare de a ruina trecerea şi putereajj
adversarilor săi, netemîndu-se cliiar, cînd credea ne- I
cesar, să se împotrivească deschis voinţei prinţului şi
să substituie ordinele sale celor ale lui Justinian. Ea'
a fost, în toate chestiunile mari, colaboratoarea ac-
^ tivă a soţului său şi dacă influenţa ei a fost cîteodată
| supărătoare, dacă lăcomia. Violenţa, orgoliul său, ex|3
citînd şi: orgoliul şi aviditatea împăratului, au inspiri
ra t m ăsuri regretabile, trebuie să recunoaştem totuşi -
că a văzut just interesele Statului şi că politica pe J
care o visa ea, dacă timpul i-ar fi îngăduit să-şi rea- .1
lizeze în înţregime opera, facînd imperiul bizantina
mai solid şi mai puternic, ar fi schimbat poate cursul*
însuşi al istoriei. \
în timp ce Justinian, ademenit de măreţia am inti*
rilor rofnane se entuziasma de concepţiile unui g in ii
rînd pe rînd m ăreţ şi faimos, în tim p ce visa să r e s J

230
¥'■taureze împărăţia Cezarilor şi să asigure, prin imi-
t rea clI Roma, atotputernicia ortodoxiei. Teodora,
mai fina şi mai perspicace, întorcea privirea spre
orient. Totdeauna avusese ea simpatie pentru acei
'călugări: din Siria şi din Egipt, ca Zoora, Iacob Ba-
fadeu şi mulţi alţii, pe care-i primea în palat şi pe
• care-i punea :să facă rugăciuni,, cu toate zdrenţele şi
brutalitatea asprei lor sincerităţi. Ca orice bună bi­
zantină, era foarte credincioasă. D ar î n , afară de
aceasta, avea prea multă fineţe şi simţ politic ca sa
nu înţeleagă-care era, într-un stat creştin, importanţa
chestiunilor religioase, şi ce primejdie însemna să le
neglijezi. Ori, ea simţea că bogatele şi înfloritoarele
provincii din Asia, din Siria şi Egipt, constituiau ade­
văratele forţe vii ale imperiului ; simţea pericolul pe
care-1 creau pentru imperiu ciocnirile religioase prin
care,. în acele regiuni, popoarele orientale îşi mani­
festau încă de atunci tendinţele lor separatiste; sim­
ţea nevoia de a potoli, prin concesiuni făcute la
vreme şi printr-o largă toleranţă, nemulţumirile lor
ameninţătoare şi atunci cînd făcea sforţări să în ­
drepte către acest scop politica imperială, se poate
afirma,^ fără paradox; că vedea mai just decît impe­
rialul său soţ şi că presimţea mai clar viitorul.
în^timp ce Justinian, teolog cu sufletul, se ocupa
de chestiunile religioase din gust pentru controversă,
pentru plăcerea sterilă de a dogmatiza. Teodora fă­
cea parte din familia marilor împăraţi ai Bizanţului
care, sub forma trecătoare-şi schimbătoare a certu­
rilor teologice, au ştiut totdeauna să vadă fondul
permanent al problemelor politice. Şi de aceea, în
numele intereselor de Stat,' ea şi-a urm at hotărîtă ca­
lea, protejînd pe .eretici, înfruntînd cu îndrăzneală
papalitatea, tîrînd după ea pe Justipian nehotărît şi
tulburat, amestecîndu-se cir riscul vieţii sale în luptă.
231
 fără ca vreodată sa se dea învinsa. Egiptul eretic i-a
datorat mulţi ani de toleranţă ; sub protecţia sa Siria
eretica îşi putu reconstitui biserica naţională perse­
cutată; răzvrătiţii datorară protecţiei sale^nai întii
iertarea şi putinţa de a reîncepe liber? propaganda
lor, iar mai tîrziu libertatea de a înfrunta, excomu­
nicările conciliilor şi rigorile puterii lumeşti; în sfîr-
şit, misiunile monofizite datorară încurajărilor şi
concursului său succesele lor în Arabia, Nubia, Abi­
sinia. Pînă în ultima zi ea luptă pentru credinţele
sale, tenace, ca un om de Stat, cu pasiune ca o ade­
vărată femeie, suplă sau brutală după împrejurări,
destul de îndrăzneaţă ca sa aresteze şi sa închidă un
papă, destul de îndemînatică că să supună pe cineva
voinţei sale, destul de curajoasă ca să protejeze pe
prietenii săi persecutaţi şi să le dea mijloacele de a-şi
reforma biserica, destul de dibace ca să impună ade­
seori, cu orice risc, politica sa împăratului.
Biserica n-a iertat Teodorei nici brutala arestare a
papei Silver, nici credinţa îndărătnică pe care a păs­
trat-o monofizismului, nici violenţa autoritara cu
care şi-a satisfăcut ura împotriva 'demnitarilor ecle^
ziastici, a cărei consecinţa aspră a îndurat-o mal ales
Vigiliu. Din secol în secol, istoricii ecleziastici au
acoperit numele ei cu blesteme şi injurii.. Teodora
merită a fi judecata cu mai puţină pasiune şi cu mai
multă dreptate. Fără îndoială, spre a-şi ajunge şco^
purile ea s-a servit de prea mult zel pasionat-, de prea
multă asprime, de prea multă ură încăpăţînata, chiar
de prea multă cruzime rece; s-a servit însă şi de ca­
lităţi excelente, de un sentiment foarte viu al nevoi-
lor guvernării, de o vedere clara a realităţii posibile]'
şi politica pe care a visat-o onorează mintea ei si­
gură şi apare, cu toată rezerva, destul de demnă de.
un împărat.
=3 VI

D ar __ şi aic i s ta in te re su l p u te rn ic p e care-1 deş­

teaptă aceasta fig u ră — su b a c e ste c a lită ţi d e o m de
Stat, T e o d o ra r ă m în e a fe m e ie . Se sim ţe a asta d in
gustul său p e n t r u lu x şi e le g a n ţa şi m ai m u lt în că
din straşn icia p a s iu n ilo r şi a r d o a r e a u r ilo r sale. C în d
interesul său e ra î n joc*, ea n u c u n o ş te a n ic i e z ită ri,
nici scru p u le ; îi s fă rîm ă . I a r ă m ilă , p e t o ţ i cei a ca"-
ro r a m b iţie n ă z u ise să -i z d r u n c in e a u to r ita te a sau sa-i
ruineze tre c e rea d e c a re se b u c u ra . G a sa se ră z b u n e
de o rice o fe n să , c a să-şi p ă s tre z e p u te r e a , a fo lo sit
toate m ijlo a c e le : f o r ţ a şi p e rfid ia , m in c iu n a şi c o ­
rupţia, in tr ig a şi v io le n ţa . Şi d a c ă s im ţe a c îte o d a ta
ca p ierde p u te re a a s u p ra su fle tu lu i n e h o ta r ît a l lui Ju s-
tinian, d a c ă î n f a ţ a îm p r e ju r ă r ilo r sau în f a ţa u n o r
iHfljjenţe m a i p u te r n ic e , p ă r e a c a c e d e a ză n e m u lţu -
to td e a u n a s p ir itu l s a u î n d r ă z n e ţ şi s u p lu ştia
sa p re g ă te a sc ă p e n t r u v i i t o r r ă z b u n ă r i r ă s u n ă to a r e ;
am b iţio asă^şi ş irc a ţă , a d o r i t to td e a u n a _ c a î n o rice
chestiune să a ib ă u ltim u l c u v în t ; şi a reu şit.
# F lecarii d in C o n s ta n ţin o p o l p u n e a u p e socoteala*
ei în tu n e c o a s e p o v e ş ti c u e x e c u ţii se c re te , c a rcere
su b te ra n e , în c h is o r i t ă c u t e şi g ro a z n ic e , în c a re T e o ­
d o ra în te m n iţa şi-şi t o r t u r a v ic tim ile ; n u tre b u ie să
d ă m c re z a re a c e s to r p o v e ş ti. U n e le d in cele m a i ilus­
tre v ic tim e ale îm p ă ră te s e i se s im ţe a u d e s tu l d e b in e
şi a u fă c u t, d e ş i a u s u fe rit d is g ra ţii tre c ă to a re , o des­
tu l d e fru m o a s ă c a r ie r ă ; şi e ste f a p t ş tiu t, pe d e alta
p a r te că cei m a i p e ric u lo ş i a d v e rs a ri ai săi n -a u p lă­
t i t cu m o a rte a ,_ ci n u m a i c u e x ilu l, o p o z iţia p e care
a u î n d r ă z n i t să i-o facă.
D a r , f ă r ă să lu n g im lis ta c r u z im ilo r sale, n u tr e ­
b u ie to tu ş i sa în c e rc ă m s-o fa c e m p e T e o d o ra m ai
m ilo s tiv ă s a u m a i b u p ă . C în d u r a , ea ^ r a o fem eie
c a re n u se d ă d e a î n d ă r ă t d e la n im ic , n ic i în faţa

18 233
 scandalului unei disgraţii nedrepte şi poate nici chiar
în faţa unui asasinat. întîmpjarea lui Germanos, ne-
potul împăratului, a secretarului Priscus, a luiTho-
tius, ginerele lui Belizarie, ar fi de ajuns ca sa arate
tăria urilor sale. Căderea prefectului Ioan din Capa-
docia, a ministrului îndrăzneţ şi de temut care făcu
sa se clatine un moment influenţa, sa şi şă se teama
pentru puterea sa, arata mai bine energia fără
scrupule a sufletului său ambiţios şi resursele de ne­
crezut ale geniului său perfid. Tot aşa, şi prinţi-un
amestec asemănător de îndemînare şi de violenţă, ea
făcu pe marele general care era Belizarie să ispăşească|
rarele sale veleităţi de independenţă şi prin influenţa
pe care o cîştigă, asupra Antoninei, soţia patriciului,
ştiu să facă 'din el sclavul său foarte umil şi foarte
docil. Aici mai ales trebuie să admirăm, pe lingă pro-j
digioasa ingeniozitate în a înnoda o intriga, iscusinţa
împărătesei cu privire la alegerea, mijloacelor şi a
instrumentelor care serveau la realizarea scopurilor
sale. Antonina,. după o tinereţe furtunoasă, înşela fără
scrupule pe un soţ care o adora, dar era inteligenta,
îndrăzneaţă, intrigantă mai ales, capabilă —' Spune
Procopius, care a cunoscut-o bine —• sa facă- şa reui
ş.ească chiar imposibilul. Teodora înţelese repede ca,
protejînd amorurile acestei femei, *va face din ea se|
vitoarea devotata a ' politicei sale şi cea mai bun
chezăşie a fidelităţii lui Belizarie. între ele fu închej
iată 6 alianţă. Antonina îşi puse îndemînarea în serj
viciul basilissei şi în depoziţia papei Silver, ca şi în
disgraţia lui Ioan din Capadocia, ea avuxun amestec
covîrşitor şi dădu probă de mare pricepere.; în
schimb, Teodora acoperi toate imprudenţele sale
toate nebuniile şale şi de multe ori impuse slabiciun i
'lui Belizarie împăcarea şi iertarea. Şi prin aceasta, asii
gurmdu-şi cu dibăcie superioritatea asupra favoritei
284
 sale, îm p ărăteasa îl a v u , prin ea, la dispoziţie pe Beli-
- ’ ''' ‘ Ni i i 11 ||§ 11| ^
I ' D in favoarea pe care a aratat-o :A ntonm ei, se poate
-trage concluzia, 'cum 'afirmă Istoria Secreta, ca suve­
rana a a v u t o mare toleranţă p en tru slăbiciunile fe­
meilor şi că a acoperit m ulte greşeli cu m antia sa de
îm părăteasă ? Faptele lasă mai curînd o impresie con­
trară. F ără îndoială, e posibjl ca din cauza firii sale
autoritare şi prin obiceiul pe care-1 avea de a subor- .
dona to tu l scopurilor sale politice. Teodora să se fi
amestecat, în m od cam indiscret, în chestiuni fami­
liare şi-n căsnicii care n-o priveau şi că a aranjat casa­
torii cu acelaşi despotism pe care-1 punea în guver­
narea S ta tu lu i. D ar în legile pe care le-a inspirat asu­
pra divorţului şi adulterului, ca şi-n faptele sale, în
m od constant ea şi-a arătat grija de a consolida insti­
tuţia căsătoriei; „acest lucru srînt între toate*, cum
zice 9 lege din acea epocă şi de a face ca to ţi să res­
pecte aceste legături legitim e ş r sfinte. Ceea ce e ade­
vărat, este că ea era, după cuvîntul unui istoric, „în
m od natural înclinată să ajute pe femeile nenorocite*
şi că aceasta grijă se manifestă în măsurile care au fost
lu ate în favoarea femeilor m altratate sau m ă ritate rău,
ca şi în sfatu rile- pe care le-a dat în privinţa actriţelor
şi a femeilor pierdute. Ea cunoştea, deoarece trecuse
pe acolo, ascunzişurile capitalei, ştia mizeria şi ruşinea
pe care le ascund e le ; foarte devrem e şe folosi de
influenţa ei, pentru a îndrepta toate acestea. D a r ea
n-a fost maiv puţin aspra, păzitoare severă a m oralei
publice şi-şi luă însărcinarea de a curaţi şi moraliza
capitala ţării sale. 12

1 Pentru aceste doua episoade, trimit pe cititor la capitolele

din cartea mea intitulate: T e o d o ra şi Io a n d i n C a p a d o cia ,
pp. 173—190; T e o d o ra şi B e liz a r ie ,'- pp. 191—216 (n.a.).
2 A se vedea în cartea mea capitolul: F e m in is m u l T e o d o r e i,
pp. -217-230 (n.a.).
 Să credem oare c ă în aceste măsuri intra, la ŢCo.
d ora, unele am intiri din experienţa sa personală şi
vreo părere de rău asupra trecutului ei ? Lucrul est»
posibil, ca să nu zicem sigur şi nu atinge d e loc ideea
p e care p u te m să ne-o facem despre Teodora. E o no­
bleţe ciu d ată în aceste cuvinte ale unei ordonanţe im­
periale, a cărei inspiratoare a fost ea, fără îndoială:
„ A m n u m it m agistraţi care să pedepsească pe tîlhari
şi p e h o ţii d e d a a n i: n u trebu ie, cu mai m ultă drep­
ta te , sa u rm ărim p e tîlh arii onoarei şi pe ademenito­
rii d e ca stitate ?“
A r fi desigur, copilăros a voi să ascundem defectele
şi viciile T eodorei. îi plăceau banii, îi plăcea puterea:
ea asigură v iito ru l alo r săi cu o grijă poate excesivă
p e n tru afecţiunile de fam ilie şi p en tru a-şi păstra tro­
n u l pe care se înălţase, fu perfidă, fără scrupule, aîo-
lentă, crudă, nem iloasă în urile sale, inflexibila pentru
to ţi acei care-şi atrăseseră u ra sa, A fost © mare am­
biţioasa c a re a tu lb u ra t p ro f und, p rin 'in trig ile sale,
p alatu l şi m onarhia. D a r avea şi calităţi. Prietenii săi
o num eau „îm părăteasa credincioasă**-:; merita acest ■
num e. Poseda alte v irtu ţi mai însemnate, o hoţărire
bărbăteasca, o energie m îndră, o inteligenţa lucidă şi
puternica d e om de S tat. Influenţa ei n-a fost tot­
deauna bună, d a r ea a însem nat cu o urm ă adîncă gu­
v ern area Ini Justin ian . D upă m oartea ei, începu deca­
d en ţa, în care se sfîrşi trist o dom nie m ult tim p glo­
rioasa.

C în d la 29 iunie 548 T eodora m uri d e cancer, după

o boală destul de lungă, Justinian plînse cu amără­
ciune pierderea care cu d re p t cu v în t era ireparabilă.
Vie, el o a d o ra s e ; m oarta, îi păstră cu pietate amin­
tire a. D o ri, î n m em o ria ei, să m enţină în serviciul sau
p e to ţi cei ce fuseseră în preajm a sa, şi m u lţi ani inai
tirz iu , and voia sa fac a o promisiune •solemnă, avetţ
 aceasta
uninezeu p e nitru so ţuIl sau.
L_^,____
Trebuie să m ărturisim ca e o o a re c a re e x a g e r a r e tn
> castă apoteoză. T c o d o ra -d a n sa to a re a n - a a v u t c h ia r
virtuţile care duc d re p t în ra i ; T e o c lo r a -în ip ă r ă te a s a ,
cu toată pietatea sa, a a v u t d e fe c te şi v ic ii care- n u s e
potrivesc cu .aureola sfin telo r. D a r tr ă să tu r ă a c e a s ta
merita sa fie rem arcata ; ea a r a ta cu p r is o s in ţa Ia
această m are am biţioasă,-care a. fo s t a t î t d e m u V f e
m e ie , p i n a . ş t dincolo de m o arte, o i n c o m o a r a h ,^
tere de farmec şi de seducţie. m p a r a b ii a p u -
/
ÎMPARATEASA IRINA

Spre sfîrşitul anului 768, Constantinopolul era în

sărbătoare : capitala bizantină celebra căsătoria moşi
tenitorului tronului Leon, fiul lui Constantin al V-lea.
în ziua de 1 noiembrie, dimineaţa, o flotilă de co-J
răbii de gală, somptuos împodobite cu mătăsuri stră­
lucitoare, pornise spre palatul Hieria, pe ţărmul asi­
atic al Bosforului, sa caute pe tînăra logodnică şi o
adusese la Bizanţ, unde îşi făcuse intrarea solemna
Cîteva săptămîni mai tîrziu, la 18 decembrie, ^în
Palatul Sacru, în tricliniumul numit Augoustaion, în.
prezenţa curţii adunate aici, cei doi basilei încoro­
nau pe noua suverană. Aşezaţi pe tronurile de aur,
asistaţi de patriarh, Constantin c.şi;fiul sau ridicaseră
voalul care acoperea faţa ‘viitoarei, imparăţese, tre­
cuseră hlamida de mătase pe deasupra rochiei lunşfl
de aur, îi puseră pe cap coroana şi, în urechi, cerceii
lungi de pietre scumpe. Apoi, în biserica Sfîntul
Ştefan noua Augustă primise omagiile marilor den»
nitari ai m onarhiei; pe balconul salonului celor!
Nouăsprezece paturi, ea se arătase poporului şi fu l
sese salutată prin aclamaţii de noii săi supuşi. în sfîrl
şir, împreună cu strălucitorul cortegiu de patriei, sel
natori şi doamne de onoare, ea se întorsese în bisel
rica Sfîntul Ştefan şi acolo patriarhul Nicetas celei

238
 brase slujbele rituale şi pusese coroanele nupţiale pe
capetele celor doi soţi.
Batrînul împărat Constantin al V-lea, energicul ad­
versar al icoanelor, nu se gîndea de lo.c, poruncind
aceste serbări, punînd diadema Cezarilor pe capul'
tinerei femei, că această plăpînda basilissă avea să
distrugă opera vieţii sale şi să facă dinastia sa să-şi
|piardă tronul.

. Ca şi Athenais-Evodoqhia, Irina era ateniană din

naştere; ca şi aceasta, era orfană, cînd împrejurări
necunoscute de noi şi în care frumuseţea sa a jucat,
fără îndoială, rolul esenţial, făcură 'din ea nora unui-
împărat. Dar aici se opreşte asemănarea dintre cele
două prinţese. Atena din secolul al VlII-lea se deo­
sebea în mod ciudat de cea din secolul al V-lea. N u
mai era cetatea pagînă şi literară, oraşul universitar^
plin de gloria scriitorilor antici şi' de amintirea filo­
zofilor iluştri, păstrind cu pietate în umbra temple­
lor sale memoria zeilor proscrişi. E ra, în secolul Iri-
nei, un orăşel de provincie, liniştit şi cucernic, în
care Partenonul se transformase în biserică, în care
Sfînta Sofia alungase pe Pallas-Atena de pe Acro­
pole, unde sfinţii înlocuiseră pe zei. Intr-un astfel
de mediu, educaţia şi mai ales educaţia unei femei
nu mai putea fi ceea ce fusese în timpul Athenais-ei.
Ca cea mai mare' parte din contemporanele ei, Irina
era pioasă, de o pietate exaltată şi aprinsă, fierbinte,
pe care i-o înflăcărau încă şi evenimentele epocii tul­
buri în care trăia. • „ . * I
Un grav conflict religios frămînta atunci, de mai
mult de patruzeci de ani, .imperiul bizantin ; era în
toiul luptei care s-a numit Cearta icoanelor. Aceasta I
denumire, cu aparenţă strict teologică, nu trebuie
totuşi să ne înşele de loc asupra caracterului adevă­
rat al acestei crize cumplite: era vorba, în realitate
de cu totul altceva decît de o chestie meschina de
disciplină sau de liturghie. Desigur că împăraţii
iconoclaşti, credincioşi ca toţi oamenii din vremea
lor, aduceau în luptă convingeri religioase aprinse şi
sincere ; unul din scopurile pe care şi-l propunea re­
forma lor era de a ridica nivelul moral al religiei,
scăpînd-o de acest aspect al păgînismului renăscut care
li se părea că e adorarea excesivă a imaginei Fecioa­
rei şi a sfinţilor. Dar altceva îi preocupa mai mult:
ei erau mai ales înspaimîntaţi de puterea pe care o do-
bîndiseră în Stat, prin bogăţia şi influenţa lor, apă­
rătorii obişnuiţi ai icoanelor, călugării. în realitate,
începînd cu secolul al VUI-lea — oridt de ciudat ar
putea să pară acest lucru într-un imperiu foarte creş­
tin, cum era Bizanţul — începea lupta între puterea
ţ civilă şi comunităţile religioase.'
împotriva lor, împăratul Constantin al V-lea, su­
flet pasionat, voinţă energica, dusese, lupta'cu o în­
verşunare deosebită. Din ordinul său se procedase la
execuţii brutale, uneori chiar sîngeroase. Mînastirile
fuseseră laicizate, călugării expulzaţi, închişi, exilaţi.
Constantinopolul era aproape gol de călugări. Şi, în­
treaga societate bizantină, împinsă în luptă, se împăr­
ţise în două tabere. De o parte era lumea oficială, epis^
copatul curţii, funcţionarii, înaltele clase sociale, ar­
mata în sfîrşit, cu totul devotată unui împărat victori
rioSj Com era Constantin al V-lea. De cealaltă parte erau,
clerul de jos, clasele mijlocii, poporul, femeile a caro»
mistică pietate îndrăgostită de măreţia cultului şi de
luxul bisericilor, nu se putea hotărî să părăsească icoaS
nele miraculoase şi venerate.

240

> „__ îL
 m m 5gg
Irina era femeie şi pe deasupra venită dintr-o pro-
I vincie legată strîns de cultu*- icoanelor. Simpatiile
[ sale nu erau deci de loc îndoielnice. D ar, în momen­
tul cînd ea intra în familia imperială, persecuţia era
în toată puterea sa ; şi alături de temutul Constantin,
I ,al V-lea nu era bine să manifeşti pe faţa sentimente
de opoziţie. Irina ascunse deci, cu grijă, credinţele
sale. Făcu chiar mai m u lt: la cererea socrului său, ea
jură solemn,;să nu accepte niciodată icoanele; se
vede apărînd, din acest moment, în acest, suflet puţin
tulbure, ceva din spiritul de prefăcătorie şi de lipsă
de scrupule, care va izbucni mal târziu cu atîţa
/r
Totuşi, cu toată aparenta supunere,' pietatea tine­
rei femei nu era de loc «sterilă. Acest lucru se observă
cînd, în anul 775, Constantin al V -lea rmiri şi cînd
noul împărat, Leon al I V-lea, poate sub influenţa
Irinei -— foarte marc la începutul domniei — slăbi
puţin vechea severitate. Başilissa acţiona cu hotărîre.
Astfel, multe femei păstrau cu pietate icoanele pros­
crise : legenda spune că chiar în palat A nthousa, o
\î^ a a 'Constantin al V-lea, păstra fă ră teamă şi
fără scrupule credinţă icoanelor interzisei Irina
crezu ca poate s-o imite pe cum nata sa şi se fălea că
a restaurat, în reşedinţa suverana, cultul interzis. în ­
cercarea trebuia' să aibă urmări destul de ţragtce. în
aPri - -?80, mai multe persoane din intim itatea îm­
părătesei fura închise şi. osîndice la moarte, din or­
dinul lui Leon ai I V-lea, c a suspecte de sentimente
iconofile. Basilissă însăşi fu co m p ro m it în : această
afacere. Se povesteşte ca într-o zi, soţul său desco­
peri în apartamentul ei, ascunse sub perine, două
icoane: L a . vederea lor, Leon fu cuprins de o mînîe
violentă ; şi că toate ca Irina, gata o ricin d să facă
un jurăm înt, jură că nu ştia cine le-a pus acolo,
trecerea sa pe lîngă îm părat suferi o serioasă ştir-

241
bire ; şi căzuse pe jumătate îii disgraţie, cînd, djn
fericire pentru ea, Leon al IV-lea muri aproape subit
în luna septembrie a aceluiaşi an 780. Moştenitorul
tronului era un copil, Constantin al Vl-lea, în vîrsta
de zece a n i ; tutoarea fiului sau şi regentă, Irina
deveni împărăteasă.

■ ii

Puţine personaje istorice sînt mai greu de judecat

decît celebra suverană care restaură în Bizanţ/orto-
doxia. Se ştie că era frumoasă; totul face să se
creadă că a fost castă şi că, aruncată de foarte tînără
într-o curte coruptă şi uşuratecă, ea a rămas totdea­
una ireproşabilă; era, în sfîrşit, credincioasa. Dar,
acestea spuse, ce ştim noi despre Irina? Cît preţuia
mintea ei ? Ce caracter avea ? Fără îndoiala, ca sa
ne dăm seama de acestea, putem aprecia actele sale
de guvernămînt. Dar aceste acte le-a făcut ea sin­
gură? A avut ea, pe tron, idei personale? Său n-a
fost decît un instrument în mîna unor consilieri pri­
cepuţi? Sînt tot atîţea probleme greu de rezolvat şi
scriitorii din vremea sa au epuizat, pentru aceasta^
prinţesă ortodpxă şi credincioasă, toate formulele
unei admiraţii fără rezerve.
A fost posibil deci, ca în umbra lor, Irina să fie
arătată în aspectele cele mai măgulitoare şi acest lu-i
cru s-a întîmplat şi-n secolul nostru. Un romancier
celebru, care-n tinereţea sa s-a ?amuzat schiţînd pol
tretul prea pioasei împărătese şi care a descris in în­
tregime această curioasă figură într-un roman pito­
resc şi magistral1, ne-o arată iniţiată în misterele filo­
zofiei lui Platon, în dogmele culte ale ,,ermetismului
1 Paul Adam, Irene et Ies Emuques, Paris, 1906.
k cosmopolit", cunoscînd „descîntecele teurgice care
I duc la putere" şi în tre b u in ţîn d a ceastă p u te re o dată
F cucerită, pentru u n singur scop : m ă r e ţia Bizanţului
f şi reconstituirea vechei hegem onii ro m an e. Şi - dacă
E• cineva doreşte să şi-o în c h ip u ie a şa cum a visat-o
[ Paul Adam, să citească a c e astă p a g in ă : „Aşezată
f.- sub cortul imperial, în v îr f u l p ro m o n to ru lu i care do-
ţ mină apele repezi ale B o sfo ru lu i, ea îşi p e tre c e a se­
rile în faţa-feeriei n e m u rito a re a c eru lu i levantin,
. văzîndu-se reflectată în b a z in u l de metal cioplit,
strălucitoare ca Maica D o m n u lu i în hainele sale
f .pompoase,, care oglindeau stelele în fiecare tăietură
a bijuteriilor unice. G în d u ri d e t r iu m f vibrau în ea;
Memoria sa evoca învăţăturile m iste rio ase ale şco-
- Iilor. Bucuria de a face să v ib re z e un pogor întreg.
I la respiraţia minţii sale, o ţin e a în e x ta z " 1. Şi atît
i de mare este simpatia a u to ru lu i pentru această femeie.
| superioară, îneît chiar crima sa găseşte în ochii Iui
o scuză şi-i apare aproape le g itim ă : D acă a detronat
pe fiul său şi l-a orbit, este, spune romancierul, din
cauză că „a preferat să su p rim e pe individ în folosul
rasei. Puterea absolută îi d ă d e a acest drept." 2 -
Acestea sînt, desigur, închipuiri de poet. D ar .is-
■ torici serioşi ne-o descriu de asemenea pe Irina sub
un aspect nu mai p u ţin , seducător. U nul l i laudă ta ­
lentele, dibăcia, sa superioară, supleţea minţii, clari-,
tatea vederilor, tă ria caracterului3. U n altul vede în
ea .o femeie re m a rca b ilă , care a dat Bizanţului „cea
mai bună g u v e rn a re şi cea mai capabilă pe care a.
avut-o poate imperiul bizantin." Şi adaugă : „E ra o
femeie n ă sc u ta în. adevăr pentru tron, de o inteli­
genţă virilă, admirabil dotată cu ţoate calităţile care

1 Paul Adam, P r ir ic e s s e s b y z a n t i n e s , pp. 33, 34..

2 paul Adam. Priricesses byzantines, p. 9,0.
3 G a sq u et, L 'E m p ire b y z a n tin e t la m o n a rc h ie }ra n q u e t
pp. 252-T-28
 se cer m arilor suverani, ştiind să vorbească poporului
şi sa se facă iubită d e el, excelînd în a-şi alege consi­
lierii, înzestrată cu un curaj perfect şi cu un admira­
bil sînge rece" 1..
M ărturisesc că, în ce m ă priveşte, I rina îm i apare
m ult m ai puţin seducătoare. Straşnic de ambiţioasa —-
adm iratorii săi observă în ea că o trăs^nira domi­
n a n tă dragostea de putere pe care o avea (to filar-
g o n ) , — to a tă v ia ţa a fost dom inată de o pasiune
p rin cip ală : d o rin ţa de a dom nii E ra tînară şi fru­
m oasă ; nu-şi cău tă nici un am ant, de teama de a-şi
lua un - stăpîn. E ra m am ă am biţia înăbuşi în ea
p în ă şi sentim entul m a te rn .' G a şa-şi ajungă scopul
pe care şi-l propusese, n -av u nici un scru p u l; toate
m ijioacele ^ le-a f o lo s it: prefăcătoria, intriga, cruzi­
mea, .perfidia. T o ate forţele m inţii, toate puterile or­
goliului său s - a u .în d r e p ta t către ' acest scop unic:
tro n u l. Şi aceasta a fost to a tă viaţa ei. Credinţa ei
chiar, care a fo s t reală şi adînca, m ari şi-i ajută am­
b iţia : cre d in ţă strim tă, superstiţioasă,/ cu ajutorul
căreia se convinsese că era instrum entul necesar sco*
p u rilo r lui D um nezeu, că pe ltîmea aceasta ea avea o
op eră de desăvîrşit, d ato ria de a o ap ăra şi de a nu
p erm ite a lto ra s-o distrugă. A stfel, ea împacă^şi rit
se p o ate de bine, principiile religiei cu sugestiile pe
care i le insp irau interesul şi dragostea sa de p u te re a
şi, p rin urm are, cum ea a fo s t totdeauna convinsă de
d rep tu l său şi sigură d e d ato ria să, în mod sincer
m erse p în ă Ia capăt, fă ră sa se lase întoarsă din cale
de nici o greutate. O rgolioasă şi pasionată, fu vio­
lentă, b ru tala, crudă ; în c ăp ă ţîn a tă şi înverşunata îşi
u rm ări scopurile cu o perseverenţa neobosită şi pro?
d ig io a s ă ; p refăc u tă şi subtilă, puse în slujba" p la n u l
rilo r sale o bogăţie de resurse nem aipom enită, o arta

1 Schlumberger, L es Iles des Princes, p. 112.

 incomparabilă în a ţese com ploturi şi a urzi intrigi.
Şi desigur, e oarecare m ăreţie în aceasta obsesie a
puterii supreme, care absoarbe.-un suflet şi-l cuprinde
în întregime, în această adevărată deform are psiho­
logică, ce suprima orice sentiment, spre a nu lăsa
să trăiască decît ambiţia.
Adaug că Irina a jucat şi în afa ra rolul unei m ari
ambiţioase. E a a avut m ajestate, sim ţul ceremoniei,
gust pentru lux, pentru solem nităţi, pentru c lă d iri:
prin acestea, s-a vădit cît era de -femeie^ Prietenii
sai afirmă, pe deasupra, că a g uvernat bine, că po- ~
porul a iubit-o şi ca i-a regretat căderea, ca dom -
Inia ei a adus prosperitate deplină. Se v a vedea mai
departe ce trebuie să credem despre aceste laude. în
orice caz, nu pot recunoaşte îm părătesei inteligenţa^
|superioară,- mintea viguroasă, curajul bărbătesc, tă­
ria de suflet în nenorocire, pe care i le atribuie;
cu dărnicie, partizanii sai. U n lucru m a face să m ă
îndoiesc de priceperea spiritului său politic şi de lu­
ciditatea Vederilor sale : fap tu l că-to td ea u n a s-a lau-
\dat, câm prea devreme, că a reuşit şi că de m ulte ori
s-a lovit de piedici pe care ar f î p u tu t şi ar fi tre­
buit sa4. le prevadă.. E ra îndem înateca, dacă vreţi şi
priceputa în in trig i; d ar în felul ei de a lucra ga=-v
sesc mai ales mici abilităţi viclene, abilităţi de JFemeie
şireată, care fără îndoială au reuşit cîteodată, d a r care
nu dovedesc nimic în ce priveşte superioritatea geniului
.sau.' Sîrit de'acord ca era în căpăţînata şi perseverentă-
în a reveni asupra obstacolului, pîna* ce-1 sfărîm a. D a r —
nu-mi apare, în toată înălţim eaK desuflet ( io Krataio-
fron) şi în spiritul viril (to arrenopon) care i se atri-
buie.. nici cu adevărat energica, nici cu ad ev ărat cu- *
rajoasa.
în anul 797, cînd săvîrşi lovitura de stat care-1
răsturnă pe fiul său, ea îşi.pierdu din tr-o d ată capul,
îi fu frică, gîndi să se umilească, socoti, acţiunea ne-

245
 reu şită şi v o i să p ă ră se a sc ă to tu l. î n 802, cînd con­
s p ir a to r i îi p re g ă tir ă c ă d e re a , ea se lă s ă detronată,
f ă r ă să în c e rc e m ă c a r sa reziste. S lab ă în înfrângeri,
în m o m e n te d e iz b în d ă s-a a r ă t a t fă ră m ila. Felui
cum s-a p u r t a t c u fiu l său îm i în c h ip u i că ne scuteşte
d e a m ai v o r b i d e sp re su fle tu l ei. S igur că a realizat
lu c ru ri m a ri, în tim p u l c e lo r a p ro a p e douăzeci de ani
c ît a d o m n it ; a în d r ă z n it să fa c ă o revoluţie politica
şi re lig io a sa d e o • im p o r ta n ţă f ă r ă pereche. E a însă
n -a fo s t to tu ş i m a re n ic i p r i n in telig en ţă, nici prin
v o in ţă .
D a r o ric u m a fo s t I r in a , e p o c a în care a tră it ea
ră m în e c i u d a t .d e in te re s a n tă şi d e d ra m a tic ă . Precum
s-a - sp u s c u d r e p ta te , „ în a c e a stă isto rie bizantină,
c a re n e fa c e să a s is tă m la e v e n im e n te de necrezut,
d o m n ia Irin e i este p o a te u n u l d in cele m ai surprin­
z ă to a re * . Wm S il

I II

î n m o m e n tu l în c a re m o a rte a lu i E eo n al IV-lea
d ă d e a Irin e i r e a lita te a p u te r ii su p re m e , m u lte ambi­
ţii r iv a le se a g ita u în ju r u l tin e re i îm p ărăţese. La
c u rte , e a î n t î l n i o s tilita te a s u r d ă a c u m n a ţilo r sai,
cei> c in c i fii ai lu i C o n s ta n tin a l V -le a , prinţi* popu­
la ri şi a m b iţio şi, d e c a re a v e a să se te a m ă . î n zadar
ta tă l lo r , în a in te d e m o a r te î i p u sese să ju re că nu
v o r c o n s p ira n ic io d a tă îm p o tr iv a su v e ra n u lu i ' legi­
tim ; î n d a tă d u p ă u r c a re a p e tr o n a lu i L e o n a l IV-lea
ei fu se se ră g a ta să-şi c a lce j u r ă m î n t u l ; ş i 'd e şi după
a c e a sta în c e rc a re cel m a i m a re d in tr e ei, C ezar N iţ
c h if o r fusese scos d in î n a lta sa d e m n ita te şi exilat în

1 Molinier, Histoire des artş appliqkes a l’indiistrie, I, p. 8|J

 îndepărtatul Cherson, un p a rtid numeros se încăpă-
ţîna să se pună în slujba l o r .P e de a ltă parte, toate
funcţiunile înalte de guvem ăm înt erau ocupate de
iconoclaşti zeloşi. M aestrul de ceremonii, şeful cance­
lariei, comandantul suprem al arm atei erau vechi şi
•credincioşi servitori ai defunctului basileu C onstan­
tin al V-lea. Senatul şi înalţii funcţionari ai adm inis­
traţiei provinciale nu erau mai puţin d evotaţi politi­
cii domniei precedenţe. în sfîrşit, Biserica, pe oare o
guverna patriarhul Paul, era plin ă de duşm ani ai
icoanelor. Cu oameni de felul acesta, Irin a nu putea
întreprinde nimic, şi ei, cu d re p t cuvînt, suspectau
sentimentele basilissei şi se temeau din partea^ sa de
apropiate încercări reacţionare. C a să realizeze sco­
purile credinţei sale, ca să-şi satisfacă visurile am bi­
ţioasei împărăteasa trebuia să-şi găsească alte aju­
toare şi; să-şi -caute, alt sprijin.-
Aici.aPaiie dibăcia, sa în^a-şi pregăti calea. Z drobi
f.a cu ^ori a5 Pe unii din adversarii săi, pe alţii
n nilatura pe nesimţite din posturile unde deveniseră
supărători. Se form ase un com plot spre a aduce-pe
tron-^pe-C ezari; ea profită de acest fa p t ca să si-
^easca P? cum naţii săi sa se călugărească şi ca to ţi să
cunjBască înfrîngerea lor irem ediabilă ; îi constrînse
sa ia parte la sărbătorile C răciunului din anul 780,
m Sfînta Sofia, în prezenţa întregului p opor a l C api­
talei, la slujbele solemne-din acea sfîn ta zi. în acelaşi
timp, ea schimba încet, încet, personalul palaţului.
îşi ridica familia în slujbe înalte, avea grijă de fra­
tele ei, de neoot, de verişoară şi încă de m ulte alte
rude. D isgraţia pe bătrînii generali ai lui C onstantin
al V-lea, mai ales pe teribilul M ihail Lachanodra-
con, strategul Tracesienilor, care se făcuse vestit prin
ura' sălbatică pe care o purta^călugărilor şi p rin brutali­
tatea cu care-i silea să. se căsătorească. în locul lor, ea
instala în funcţiile m ari oam eni de-ai ei, m ai ales eu-
nuci din casa şi din intim itatea sa. Pe ei i-a insarci
nat, pe nesimţite, cu toate slujbele palatului şi alcad'
m inistraţiei; în sfîrşit, to t dintre ei l-a ales şi pe prj".
mul ministru, Staurakios.
Mare favorit al împărătesei, acest personaj deveni
logofăt al curţii ; în curînd el ajunse stăpînul necon­
testat şi atotputernic al Palatului Sacru. Diplomat,
el este acela care ncgocie pacea cu ara b ii; general, el
potoli răscoala slavilor şi, pentru a-i ridica şi mai
m ult prestigiul, Irina îi acorda un triumf solemn în
H ipodrom . în zadar arm ata, nemulţumita de un ase­
menea şef, nu-şi 'ascundea ura contra parvenitului;
sigur de trecerea sa, el devenea şi mai dispreţuitor, şi
mai obraznic. De fapt, limpede douăzeci de ani, cre­
dincios legat de soarta Irinei, el căzu şi se ridica me­
reu îm preuna cu ea la putere. Şi poate ca acest om
energic, activ, ambiţios, ale cărui merite nu se pot
nega, a fost adeseori inteligenţa»conducătoare care a
inspirat planurile suveranei; dar se vede de aseme­
nea ce înfăţişare destul de. deosebită şi ce aspect de
camarilă dădu domniei Irinei- chiar de k începu®
aceasta acaparare a tuturor forţelor monarhiei de. că­
tre eunucii palatului.
în tim p ce. schimba -personalul administraţie^,
Irina modifica şi politica generala a imperiului. Puse i
capăt-războiului din orient, caută în occident o apro-
piere de papalitate şi încerca un tratat cu C arol cel
M are; dar mai ales în materie de religie arată o.tor
leranţă nemaiîntîlnită de m ulta vreme. „Oamenii
credincioşi, spune un cronicar, contemporan, incepiură
sa discute din nou liber, şi cuvîntul lui Dumnezeu sa se]
răspîndească fără piedici; .cei care duitau mîntuireâ
veşnica putură sa se retragă din lume fără greutate
şi gloria lui Dumnezeu fu din nou celebrată; mănăsj
tirile reînHoriră şi binele apăru pesţte tot5'.-D in noii
călugării se arătară k Constaminopol; porţile mî-|

248
M"Sk_H
 I nasurilor se redeschiseră celor care simţeai» o v o ~ '
caţie mult tim p stînjenm T p e n tru aceasta v ia ţa ; îm ­
părăteasa se silea cu în d îrjire , sa în d re p te sacrilegiile
regimului p re c e d e n t; se ducea cu m are fa st ă redea
Sfintei Sofia coroana p reţio asa p e care o d in io ară Leon
al IV-lea o luase d in b ise ric a ; p u n ea l a 1©^ cu
solemnitate, în sanctuarele lo r, relicvele sfintei E u fi-
mia, aruncate în m are d in o rd in u l Iui C o n stan tin al
V-lea şi găsite ca p rin m inune. în c în ta t de aceste m a­
nifestaţii, partidul credincioşilor sa lu ta pa pe u h m i­
racol neaşteptat u rcarea , p e tr o n a pioasei .suverane şi
mulţumea lui ^D um nezeu care „ p rin m in a unei
vaduye şi ă unui copil orfan ,' a v e a sa în lă tu re necre- ’
dinţa şi să pună c a p ă t sclaviei bisericii".
O intrigă u rzită cu dibăcie asigură Irin e i singura
putere care-i m ai lipsea : cea bisericească. î n 784,
fără veste.— fă ră să fi ce ru t av izu l guvernului, a firm ă
Teofan, d ar după cum se p a r e m a i c u rîrid ^ în
urma^ sugestiilor venite d in p a la t — p a tria rh u l. P au l
lişj dădu. demisia şi se retrase în tr-o m în ăstire, decla-
nnd cui voia să-l asculte că, p lin de rem u şcărL p en -
tru păcatele sale, v o ia să ispăşească crim ele fă p tu ite
împotriva icoanelor şi să m o a ră cel p u ţin îm p ă c a t cu
Dumnezeu.—Irin a ex p lo ată cu fo a rte m u ltă dibăcie
aceasta h o tarire, care făcu m u lt zg o m o t în ca p ita lă
şiş în locul lu i P a u l, ea alese, sp re a p u n e în fru n te a
Bisericii, un om sigur, | un laic,’ pe secretarul im perial
Ţarasios. Acesta, politician inteligent şi slugarnic,
juca adm irabil rolul pe care i-1 prescrisese fă ră în d o ­
ială suverana. C în d num ele sau fu lu a t în discuţie,
cînd însăşi îm p ărăteasa îl ru g ă să p rim e asc ă num i­
rea şi să se lase ales, el refu ză ■însărcinarea c a re i se
im punea şi ceru să i se p e rm ită să explice în ain tea
poporului cauzele refuzului său. Şi, în tr - u n discurs
lung, cu m ulte detalii, el insista asu p ra stă rii de pKns
a Bisericii, asupra neînţelegerilor c a re o tulburau.

249
 a s u p r a •schism ei c a r e o d e s p ă r ţ e a de Roma şi cu
f o a r t e m u l t ă d ib ă c ie , a c c e p t î n d num ai cu accasiă
c o n d iţie , c l 'l a n s a id e e a u n u i c o n c ili u ecumenic, care
a r r e s ta b ili p a c o a şi u n i t a t e a t i y ' lum ea creştină. în
a c e la ş i tim p , p r i n t r - o î n t o r s ă t u r a ’ d ib a c e , el dezaprobă
s in o d u l ic o n o c la s t ţ i n u t î n 7 5 3 . ş i- i n e g ă orice autori­
t a t e c a n o n ic a , sub, p r e t e x t c ă n u f ă c u s e a ltc e v a decît să
în r e g is tr e z e h o t a r i r i l e ile g a le l u a t e î n m a te r ie de religie
d e c ă t r e a u t o r i t a t e a c i v ila . Ş i p r e g ă t i n d a s tf e l terenul
p e n t r u p r o ie c te l e b a s ilis s e i, s e lă s a î n s f î r ş i t ales şi pri­
m in d d i n t r - 6 d a t a t o a t e g r a d e l e s a c e r d o ta le , el se urca
p c tro n u l p a tr ia r h a l.
C u u n a l i a t a t î t d e p r e ţ i o s ,' I r in a c r e z u c a poate
s ă lu c r e z e p e f a ţ ă . C o n v o c ă r i , t r i m i s e în în tr e g im­
p e r iu l , c h e m a r ă la C o n s t a n t i n o p o l , p e n t r u primăvara
a n u l u i 7 8 6 , p e t o ţ i p r e l a ţ i i c r e ş t i n ă t ă ţ i i ; sc şi cre­
d e a u î n c ă d e p e a c u m s i g u r i d e v ic to r ie . D a r n u ţi­
n u s e r ă s e a m a d e o p o z i ţ i a ţin u i g r u p d e e p is c o p i, de
o s t i l i t a t e a , m a i a le s , a r e g i m e n t e l o r d i n g a r d a impe­
r i a l a , c r e d in c io a s e a m i n t i r i i Iu i C o n s t a n t i n al V -lc a şi
p u te rn ic * le g a te d e p o l i t i c a a c e s tu i' g lo r io s • îm p ă ra t.
E i ş i- a u d a t s e a m a d e g r e ş e a l a s a v î r ş i t a c h i a r din
z i u a c î n d se d e s c h ise * c b n c ili u l în b is e r ic a Sfinţilor
A p o s to li . E p is c o p ii ş e d e a u , s o le m n i p e sc a u n e le - l o r ;
p e t r o n u l i m p e r i a l I r in a şi f i u l s ă u a s i s t a u la ş e d in ţă - ; în
a m v o n . P l a t o u , s t a r e ţ u l m î n ă s t t r i i - S a k k o u c lio n , unul
d i n ce i m a i î n v e r ş u n a ţ i a p ă r ă t o r i a i i c o a n e l o r , ţinealo
p r e d i c ă p l i c t i s i t o a r e , p o t r i v i t ă c u î m p r e j u r ă r i l e , cînd
f ă r ă v e s te , c u a r m e l e î n 'm î i n i , s o l d a ţ i i n ă v ă l i r ă în bi­
s e ric ă , a m e n i n ţ â n d c u m o a r t e a p e p r e l a ţ i . î n zadar
I r i n a , n u f ă r ă curaj,* î n c e r c a sa i n t e r v i n ă şi s a potQ|
le a s c a r ă s c o a l a ; . s f o r ţ ă r i l e s a le f u r ă h e p i itin c io a s f t lş i
n im e n i n u ţ i n p s e a m a d e a u t o r i t a t e a s a . E p i s c o p i i orto?
d o c ş i f u r ă i n s u l t a ţ i , î m b r î n c i ţ i , î m p r ă ş t i a ţ i ; şi v a z în d
a c e s te a , p r e l a ţ i i d i n p a r t i d u l i c o n o c l a s t t r e c î n d d e par­
te a a r m a t e i , î n c e p u r ă s ă a p l a u d e şi s ă strige*: „A m în-*

250
I vin9 !Am învins \u Irina însăşi scăpă cu greutate „din
I ghearele acestor lei", după cum scrie un cronicar ecle--
I ziastic şi partizanii sai o proclam ară, cu m ăreţie, m ar-
I tira, deşi nu cursese nici o p icătu ră din sîngele ei.
Merseseră| prea repede : totul trebuia deci lu a t de
I la început. De data aceasta recurseră la m ijloace mai
I subtile, spre a-şi atinge scopul. Basilissa şi prim ul său
I ministru desfăşurării, în acest scop, to t spiritul lor
I de intriga şi toată şiretenia. P rin bani, prin prom i-
I siuni, cîştigară de partea guvernului corpurile de ar-
I mată asiatice, totdeauna geloase pe trupele care-şi
I aveau garnizoana în capitală. Apoi se an u n ţă o m are
I expediţie împotriva arabilor. Regim entele din gardă
I plecară cele dintîi la lu p tă : în d a tă fură înlocuite, la
[Constantinopol, cu diviziile a căror credinţă şi-o-asi­
guraseră ; în acelaşi tim p pentru a-i sili pe în d ă ră t­
niciră se .^ p u n ă , fură arestate femeile şi copiii, li se
luară soldaţilor trimişi la hotare b u n u rile ; stăpîn pe
aceşti preţioşi ostatici, guvernul putu, fără prim ejdie,
să destituie, să licenţieze, să îm prăştie regimentele
nepregătite ale gărzii. Irina- avea acum sprijinul ne­
cesar planurilor ei, o arm ată a sa, sub 'co m an d a unor
şefi devotaţi. C u toate acestea, ea nu mai riscă sa re-
înceapă, tot la C onstantinopol, încercarea neizbutită
din anul 786. Conciliul ecumenic se reuni lâ Niceea,
în 787j. sub influenţa atotputernică a curţii, a p atri­
arhului şi a călugărilor, el anatem iza fără să ezite,
deciziile iconoclaste din anul 753 şi restabili, în toată
amploarea sa, cultul icoanelor şi ortodoxia. A poi, în
luna noiembrie 787, părinţii conciliului se duseră în
capitală ş i , în tr-o ultim ă şedinţă solemnă ţin u tă în
palatul M agnaure, în prezenţa legaţilor papei A driap,
Irina semnă cu m in a ei canoanele care restaurau cre­
dinţele pe care le iubea.
Astfel, în şapte ani de răbdătoare dibăcie, Irina
deveni atotputernică. E a dăduse satisfacţie bisericii şi

251
I§ p ropriei sale credinţe, d ar m ai ales sfărîmase sub H
■cioarele ei to t ceea ce-i îm piedica ambiţia. Şi iggfe
SI tenii săi,^ m în d ri de o astfel de suverană, salutau
cu po m p a în ea pe „îm părăteasa, sprijmfdMux Hris-
tos, pe aceea a cărei guvernare, ca şi numele sau, e 0
dovadă de p a c e t£. ,

IV

C h ia r în m om entul în care Irin a cîştigă aceasţa

v ictorie, în m om entul în care trium ful sau părea-maj
c o h ip le ţ am b iţia sa e ra grav am eninţata. •
C o n sta n tin al V l-lea creştea : av e a' acum. şapte­
sprezece ani. În tre fiul d o rito r de a dom ni şl mama
p a sio n a t în d ră g o stita d e a u to r ita te a suprema, conflic­
tu l era fa ta l, inevitabil : el avea să întreacă în grozg-
v ie to t ce se p u te a închipui. A stfel, pentru a explica
'această lu p tă rnîrşavă, istoricii pioşi ai epocii n-au
g ăsit a ltă ieşire, d ec ît şa. facă să intervină diavolul şi,
p lin i de g rija de a deşvinovăţi pd p rea pioasa împă­
ră te a să , ei au; a ru n c a t cil au p u tu t ră u l pe „care ea l-a
fă c u t a s u p ra n e îa ştilo r săi consilieri. D e fapt, aceste
scuze n u sîn t de loc adm isibile : aşa cum o cunoaşteri
p e Irin a , este sig u r:c ă ea a a v u t deplina: conştiinţă;|i
p e rfe c tă fesponşabilîtate; a a c te lo r sale. A vea de: apa­
r a t o p era pe care o realizase, de. p ă stra t puterea pc
care-o d eţin ea ; p e n tru aceasta, n u s-a d a t îndărăt
n ic i în fa ţa luptei, nici în f a ţa crim ei.
Autoritara şi pasionata, Irina continua şă trateze
ca pe un copil pe tînărul în care se transformase fiul
ei. Odinioară, la începutul domniei, ea negociase, din
interese poHtice,- un: proiect ,de căsătorie între Con­
stantin al Vl-lea şi o fiică a lui Carol cel Mare şi s-a
putut vedea la Aix-la-Chapelle om eunuc al pala-
 jJJju^nsircinat s-o înveţe pe tîn ă ra Rothruda. limba
« obiceiurile viitoarei sale p a tra şi savaaţii Acade­
miei p ala tin e , m îndri de alian ţa ce se pregătea,^ se
luara la în tre c e re şa înveţe greceşte. Politica desfăcu
ceea ce to t p o litic a făcuse. D u p ă ce pacea.'cu R om a fu
•restabilita,.- a c o rd u l cu Francii p ăru Irinei mai puţin
necesar; m a i ales e a se tem u — / Se spune — ca pu­
ternicul rege Carol să nu devină un sprijin prea solid
pentru slăb iciu n ea ginerelui său, şi sa nu-1 ajute sa
ajungă stă p în u l monarhiei. R enunţă deci la p roiectul-
nu trit a t î t a v re m e şi cu toate nem ulţum irile lui Con­
stantin al V l-le a , care d e la d istanţa se îndrăgostise
de tîn ă ra p rin ţe s ă din occident, ii impuse alta căsă­
torie. A m povestit mai de m ult, după un frum os.pasaj
din v ia ţa s f în ţu lui Filareţ, cum d upă obicei, trimişii
.im periali p o r n ir ă la drum stra'batînd provinciile Ici sa
descopere o logodnică dem nă de basileu şi cum, din­
tre c a n d id a te le l a m îna lui C onstantin, Irin a şi prim ul
■miniştrii aleseră >o tîn ă ra arm eană, .originara din P a-
phlagonia, M ăria din Am nia. E ra drăguţă,' inteligentă,
credincioasă şi pc deasupra ieşita dintr-p fam ilie foarte
m odesta ; datorînd n o iia e is itu a ţie Irinei, s-a crezut
că ea va fi su p u sa cu totul-binefăeătoarei sale şi că de
la această n o ră , îm părăteasa nu va- avea a se teme de
nici o : a m b iţie supărătoare şi deplasată. C ăsătoria fu
deci h o tă r îtă şi C onstantin de voie, de nevoie, trebui
să se s u p u n ă . E ra în noiembrie 788.
In a f a r ă de aceasta, Irin a ţinea cu m ultă grijă pe
fiul sau departe de toate afacerile. îm p ă ratu l era izd-
k t în propria şa curte, fara prieteni, fără influenţa |
în f a ţa lui, atotputernicul Staurakios guverna după
buniil său plac, obraznic şi. trufaş şi înaintea favori­
tului fiecare se pleca umil. în cele din urm ă, tînărul
se răzv răti îm potriva acestei tu te le ; îm preună cu
d ţiv a dintre intim ii săi, el conspira îm potriva primu*
lui ministru. îi .merse rău. C om plotul fiin d descoperit,

m
 Irin a se simţi în aceeaşi măsură direct ameninţata : din1
acea zi, ambiţia ucise în ea- dragostea materna Ea
lovi cu brutalitate. Complotiştii prinşi fura torturaţi,
exilaţi sau închişi; lucru şi mai grav, împăratul însuşi
fu bătut cu vergile ca un copil rebel, dojenit dc mama
sa şi închis, pentru mai multe zile în apartamentul
său. D upă această, îm părăteasa se crezu sigura de
trium f. Linguşitorii îi întreţineau această iluzie, afir-f
m înd „că Dumnezeu însuşi nu voia. de loc ca fiul ci
să domnească-;.- Superstiţioasă şi credula ca toate coif;
tem poranele sale, ca se. lăsa influenţată de aceste
vorbe şi/Jc oracolele ghicitorilor careri -făgăduiau tro­
n u l; şi ca să şi-l asigure, ea riscă totul. Un nou ju-
răm înt de credinţă fu cerut arm atei; soldaţii trebuita
să jure după această formulă neaşteptată şi ciudata
„ A iîta vreme cit tu vei trăi,, nu vom recunoaşte.!
fiul tău ca suveran“ ; şi în aclamaţiile oficiale, num^j
Irinei fu pus înaintea celui al lui Constantin.
Şi de data aceasta, ca şi în 786, înfocata şi aml
ţid&sa' prinţesă mersese prea repede. în 790, pn pre
nunciam cnto izbucni printre regimentele din\ A sia 3
favoarea tînărului îm părat ţinut sub tutela'. De^ la
corpul de arm ată din Arm enia, revolta se întinseră
celelalte t het ne; în curînd, toate trupele adunate ce-J
rura,punerea în libertate a lui Constantin al Vl-leal
recunoaşterea sa ca unic şi adevărat basileu. . «•.-j
Irina se temu*; cedă. Se resemna să dea drumul
fiului ei şi să abdice de la putere ; neputincioasă şi fi
rioosă. ea <trebui să vadă îndepărtarea şi disgraţiere|
prietenilor săi cei mai scumpi. Staurakaos, primul nq
nistru, fu tuns în creştetul capului şi exilat în Armenia]
Aetios, altul din intim ii ei, îm părţi clisgraţia cu acesfi
Ea însăşi trebui să se retragă în nîăreţuL său paiaţă
E leutherion, şi, în jurul tînărului prinţ, proclam at-ctj
solem nitate, ea văzu reintrînd în graţii pe toţi acejW
c are-L com bătuse, toţi duşmanii icoanelor, restaurat»
 de ca şi în prim ul rîn d p e b ă trîn u l M ihail L achano-
clracon, care fu rid ic a t la în a lta dem n itate de m aestru
de ceremonii. * . * . v •
D ar C o n stan tin al V I d e a n u p u r ta de loc ura mar­
inei sale. D e abia trecuse un a n de la^ căderea Irinei,
cind în luna ian u arie 792, co dind ru g ăm in ţilo r e i,; tî-
' nărui p rin c ip e -îi red ă titlu l de îm p ă ră te a să , p aduse
din nou în P a la tu l Sacru şi o asocie la p u tere ; o d a tă
cu ea, slăbiciunea b â sile u lu i'c h e m a în fu n cţie pe eu­
nucul S taurakios, fav o ritu l ei. Irin a se în to rc e a se­
toasă de răzb u n are, d o rito a re să pedepsească pe cei
ce o trădaseră şi m ai în fo c a tă ca o ric în d sa-şi -continue
visul am biţios1!. D a r de d a ta ac ea sta , sp re a şi-l realiza,
ea avea să se a ra te m ai a b ilă . în a n u l 790 se crezuse
prea sigură de su c ce s; voise să p re c ip ite lu cru rile şi
să cucerească tro n u l p rin tr-o lu p tă în d ră z n e a ţă ; p rin
b ru talitatea cu care s e . p u rta se fa ţă de fiul ei, scan­
dalizase^ o p in ia p u b lică şi ridicase îm p o triv a sa ar­
m ata. T ră g în d în v ă ţă tu ri din în frîn g e re a Suferită
atunci, ea avu acum ră b d a re să lase să tre a că cinci
ani, în care-şi p re g ă ti în ce t triu m fu l p rin intrig ile cele
mai subtile şi m ai b in e co m b in ate.
C o n stan tin al V I d e a avea c a lită ţi incontestăbiler-C a
şi bunicul său, e ra un p rin ţ curajos, energic, in teligent
şi capabil ; a d v e rsa rii săi c h ia r îi ad u c elogii şi-i re­
cunosc m erite răzb o in ice şi o a p titu d in e reală de a
guvernai A c u z a ţiile aduse lui*, şi m ai ales v ia ţa des-
frîn a tă .c a re i se rep ro şează, n -au de loc însem nătatea:
generală care s’-a r p u te a .crede, ci vizează- num ai,
scandalul p ro v o c a t de a d o u a căsăto rie a sa. P e rfe c t
o rto d o x , el e ra fo a rte p o p u la r în c la se le 'd e jos şi Bi­
serica n u -1. p riv e a de loc cu ochi r a i ; general activ şi
v iteaz, fo a rte dispus să reînceapa răzb o iţii cu bulgarii
şi cu a ra b ii, e ra iu b it de a rm a tă . N u m a i d ib ăc ia su­
p re m a a 1rinei a p u tu t -să în v ră jb ea sc ă p e acest su­
v e ra n dem n de stim ă cu cei anai b u n i p rie te n i ai săi.

255
să-l facă sa apară ingrat, crud şi laş, sa-1 discrediteze^!
în faţa soldaţilor lui, sa-i răpească dragostea poporu-f î
lui şi, în sfîrşit, sa-1 piardă în ochii Bisericii. L;
Mai întîi, ea întrebuinţa influenţa sa recucerită ca
să trezească bănuielile tînărului Constantin împotriva
lui Alexis Mosele, generalul care făcuse pronuncia-
«nento-ul din 790 şi compromisese aiat de tare pe acest *
personaj, îneît îm păratul îl disgraţie şi puse să-l în*
chidă, apoi să-l orbească. Irinei acest fapt îi aducea >
un dublu beneficiu : şe_ răzbuna pe un om care-i iră-'|
dase încrederea şi ridica îm potriva lui Constantin tă jji
pele din Armenia, care erau cel mai bun sprijin al sau."1'
La vestea pedepsei aplicate unui şef pe. care-1 iubeau,
aceste regimente se răSculară în adevăr. Trebui ca
în 793 basileul însuşi sa se duca să înăbuşe răscoala m
el făcu aceasta cu o asprime extremă şi astfel sfirşi prin
a-şi înstrăina dragostea soldaţilor. In acelaşi timpi Lî-V
indcă un partid continua sa se agite în favoarea unchi- -
lor. sai Cezarii, după sfatul Irinei. împăratul randainc®
pe cel mai în vîrsţă să-şi piardă ochii şi taie limba,
celorlalţi patru : cruzimea inutila de altfel, carc-1 făcu
foarte nepopular, mai ales printre iconoclaşti* care
iubeau în victime am intirea' lui 'Constantin al V-lea,
tatăl lor. în 'sfîrşit, împărăteasa, ca să ridice cu; totul
opinia publică îm potriva fiului său, imagină un ultim
mijloc, cel mai machiavelic din toate.
Constantin al Vl-lca, după cum se ştie, nu-şi iubea
de loc soţia, deşi aceasta ai dăduse doua fiice, Eufrosina
şi Irina. El avea amante. După întoarcerea Irinei în
palat, el nu întârzie sa se îndrăgostească aprins de ung
din domnişoarele de onoare ale imparatesei-mame; ea
se numea Theodota şi, ieşită din una din marile familii,
ale capi calei,vera înrudită cu cîţiva din oamenii, cei maf
celebri ai partidului ortodox, stareţul de la SaH
koudion, Platon şi nepotul sau Theodor. Irina încuraja
cu bunăvoinţa pasiunea iiului său pentru dommşosra
 ci de onoare şi ea însăşi îl îndem nă şă se despartă de
soţia sa şi să se căsătorească. 6yx tânăr a fa tă ; C onstan­
tin al V l-lea ascultă bucuros aceşţe s f a tu r i; atunci,
ca să-l scap e "ele M a r i a j se lega în P a l a t o intriga fo arte
curioasă, asupra căreia.^va treb u i să revin, căci e fo a rte
caracteristică p en tru m oravurile bizantine d in acea
vrem e. O ric u m , p în ă la sfîrşit, ja x to a tă rezistenţa p a ­
tria rh u lu i, îm p ăratu l îşi duse soţia l a m m astire şi în
luna se p te m b rie 7 9 5 se căsători cu T hcodota. .
C eea ce- Irin a prevedea n u în tîrzie să . se întâm ple.
In to a tă creştinătatea bizantină şi p în ă în cele m ai
în d e p ă rta te provincii, un strigăt general de indignare
s a lu tă . această unire adulteră. P a rtid u l, credincioşilor,
extrem de -scandalizat, spum ega de im n ie ; călugării,
su flîn d în foc, tunau îm p o triv a îm p ă ratu lu i bigam şi
d e p r a v a t şi şe indignau d e slăbiciunea p atriarh u lu i T a -
rasios, care, ca om politic ;ce era, to lera asemenea ne­
legiuiri. Pe sub m în ă , Irin a î n c u r a j a şi susţinea re-,
v o lta lo r; „pentru c ă , spune un cronicar contem poran,
ei re z ista u fiului său şi-l dezonorau". T rebuie să ve­
d e m in scriitorii ecleziastici p în ă la ce paroxism de
fu rie s-a rid icat pioasa u ră a credincioşilor co n tra fiu-*
lu i n e a s c u ltă to r şi neruşinat, co n tra prin ţu lu i d e p ra v a t
şi corupt. „N enorocire, zice a T heodor din S to u d io n ,
reluind cuvintele E cleziastului, nenorocire oraşului al
cărui rege e un co p il". C onstantin a l V l-lea , m ai calm ,
se tru d ea să potolească aceasta fu rtu n ă form idabilă.
Cum p rincipalul focar al opoziţiei era m înăstirea
Sakkoudion din Biiinia, el se duse, sub p rete x tu l unei
vilegiaturi, în staţiunea balneară P rusa ; şi d e acok),
p ro fitîn d de vecinătatea m înăstirii, el începu to t felul
de negocieri curtenitoare cu călugării celebrei m î-
năstiri. în speranţa de a -i pacifica p rin această atenţie,
el sfîrşi chiar p rin a ,le face o v iz ită personală. N im ic
n u folosi. „G hiar dacă trebuie să n e vărsăm sîngele,

257,
 declara Theodor din Scoudiori, îl vom v ărsa. cu
bucurie".
In fa ţa acestei intransigenţe, îm păratul făcu greşeala *
să-şi piard ă răbdarea : el se ho tărî să facă uz de putere.
F ură ordonate arestări; m ai m u lţi călugări fură bătuţi |
cu vergele, închişi sau exilaţi; restul comunităţii fu
îm prăştiat. D a r această severitate nu făcu altceva decât,
să com plice situaţia. Peste to t călugării fulgerau împo-j
triv a tiran u lu i, îm p o triv a „noului Irod" şi pînă şi în
p a la tu l său stareţul P lato n venea să-l insulte în faţă.I
C onstantin al VT-lea îşi veni în fire. L a injuriile egu-$
m enului, el se m ulţum i să răsp u n d ă cu răceală: „NuJ
vreau d e loc să fac m artiri" şi-l lăsă să spună ce vrea.
D in nenorocire p e n tru el însă, făcuse cam prea mulţi£
O p in ia publică era p o rn ită îm p o triv a tânărului su-p
veran: Irin a ştiu să profite.
în tim pul şederii curţii la Prusa, îm părăteasa ma­
nevrase cu fo arte m u ltă abilitate. D e altfel, împrejiM
rările îi fuseseră cu to tu l favorabile. Tînărabasilissa
T heodota trebuise să se în to arcă an capitală, caisă nască.,
în P a la tu l Sacru şi C onstantin al V l-lea, foarte în d ră»
gostit de soţia sa, îi suporta cu nerăbdare lipsa; astfel,
cînd în lună octom brie 796, el află că i se născuse un
fiu, se grăbi să plece la C on stan tinopol. în fehil acest» 1
el laşa cîm p liber in trig ilo r Irinei. P rin cadouri, prin
prom isiuni, p rin seducţia sa personală, aceasta reuşii
repede sa cîştige, în interesul său, pe cei mai însemnaţi
o fiţe ri din g ard ă ; ea îi făcu să accepte un proiect de
lo v itu ră de sta t care s-o facă pe ea singură im p a r »
teaşă şi conjuraţii, pe care-i conducea, ca întotdeauna,
S taurakios, se înţeleseră să aştepte m om entul fav o rab iS
R ă m în e a to tu şi un p u n ct vulnerabil, p rin caţe lotul
p u te a să se prăbuşească. E ra de ajuns un succes^
lita r stră lu c it, ca să redea lui C o n stan tin prestigiul
z d ru n c in a t; ori, tocm ai în lu n a 1, m a rtie 797 barileiM
in tra se în răz b o i îm p o triv a arabilor. P rieten ii mama}
258
F .V
^le nu-şi făcură nici .un scrupul din a zădărnici expe- •
diţia priiitr-d niihcruna care semăna fo arte mult cu
trădarea; îm păratul (trebui să se în to a rc ă la Gonstan-
DÎnoipol fără să se fi întâlnit cu duşmanul şi fără să fi
făcut cevâ."^
Criza 'decisiva- se --a p a tia . ‘ L a 17 iulie 797,
stantin al Vl-lea se întorcea de la H ipodrom şi intră
în palatul Sfîntul-Marhas. 'Trădătorii xare-1 înconjurau
crezură ocazia potrivita şi încercară «ă-1 aresteze. D ar
prinţul scăpă şi, aruncîndu-se în tr-o " barcă, trecu în
grabă pe ţărmul Asiei, contânid pe fidelitatea trupelor
care ocupau thema anatsolică. Irina, care la vestea ateu- 'v
tatului pusese îndată stăpânire p e Marele P alat, se
înspăimântă, îşi pierdu capul; văzîndu-şi prietenii ezi- ;
tînd şi; poporul favorabil lui Constantin,. eă se gîndi
să se umilească şi sa trsm-ită: la fiul săli episcopi'ca sa
cerşească'iertarea, cînd pasiunea ei pentr u pute rea'su­
premă îi inspiră ideea de a juca ultim a carte. Multe
persoane din anturajul imperial se compromiseseră îm - |
preiină cu ea; ea îi am eninţă că-i v a denunţa aratîn-
du-i acestuia biletele care' ckivedeau Crădâreă-. înspăi*
•mîntaţi de aceste declaraţii şi negăsind alt mijloc de a
scăpa de la o .moarte sigură, conjuraţii, căpatînd curaj,
puseră imîna pe nenorocitul. suveran. îl aduseră la Gon-
ştantinopol, îl închiseră în Palatul Sacru, în camera
purpurei unde se născuse şi acolo,Cdin ordinul marnei
salej; călăul veni şi-i scoase ochii. Totuşi, nu m uri. în - .
chis într-o locuinţă •somptudisăv-*& -sfârşi-iprih a obţine
să i se- redea soţia, pe TheodOta, care în clipa supremă
l-a susţinut cu curaj; el.'.capătă chiar de la pa un al
doilea, fiu şi-şi petrecu astfel, într-un întuneric liniştit,
ultimii ani ai existenţei. D a r ,d in acest moment^ viaţa
sa imperială şeşfîrşise. V ; . |g ffîl9 E | , ,
Nimeni sau aproape nimerii nu plînse so arta neferi-
citului .prinţ.. Credincioşii, în fanatism ul lor îngust;
văzra-ă î n S enoroc’rea legitim a ş i divină
a căsătoriei sale adultere, pedeapsa dreapta a cnizim?
lor (pe care el le ordonase împotriva călugărite^ un
exemplu memorabil, în sfârşit, prin care, cum spune
Theodor din Stoudion, „împăraţii înşişi vor învăţa sa
nu calce legile lui Dumnezeu şi să nu dedanţuie*per-
secuţii nelegiuite"; Şi de data aceasta, sufletele pioase
salutară cu admiraţie şi recunoştinţă actul liberator
îndeplinit de prea creştina basilissa Irina. Şingur cro­
nicarul Theofan, cu tot devotamentul sau pentru îm­
părăteasă, pare a fi. simţit vag oroarea nelegiuirii:
„Soarele, scrie el, se întunecă timp, de şaptesprezece
zile şi nu mai trimise raze, în aşa fel, în a t vaisele ră­
tăceau pe m are; şi to ţi ziceau că din cauza orbim îm­
păratului soarele îşi ascundea lumina; şi astfel se urcă
pe tron Irina, mama împăratului".

Irina îşi realizase v isu l; domnea. Se pare ca fu

atunci ameţită de norocul şi de atotputenric^rfia. Ea
îndrăzni acest fap t în adevăr nemaiauzit, -care nu se
văzuse niciodată în Bizanţ şi care nici nu s-a mai văzut
de atunci niciodată; lua, ea femeie, titlul de împărat,
în fruntea- Novelelor pe care le promulga, ea se inti­
tula cu mînidrie: „Irina, mare basileu şi autocrator al
Rom anilor"; pe monedele pe care pusese să fie bă­
tute, pe dipticurile de fildeş care ne-au păstrat ima­
ginea .sa \ ea apare în toată strălucirea pompoasă a su-,
veranităţii. Astfel şr chiar mai măreaţa încă, ea voia
să se arate poporului isăti. în lunea Paştilor din amil
799, ea se întoarse de la biserica Sfinţilor' Apostoli la
palat într-o procesiune solemna, pe un car de aur tras1
1 Unul se păstrează la Viena, altul ia Muzeul BargeUţ» din
Florenţa. 'Ct. Molinier, op. cit., I, pp. 81—84.

260
 dc patru cai albi, .pe care-i conduceau p a tru mari
demnitari; îm brăcată în costum ul somptuos al basi-
leilor, strălucind de .purpură şi âe aur, după. obiceiul
consulilor Romei, arunca, cu mîinile pline, bani mul­
ţimii. A fost ca o apoteoza a am biţioasei suverane şi
apogeul m ăririi sale. r- ^ . |
în acelaşi timp, mereu dibace, se îngrijea d e popu­
laritatea sa şi-şi întărea puterea. C e za rii,;cumnaţii. săi;
a căror tenace am biţie supravieţuia tu tu ro r disgraţiilor,
se mişcau din nod ; Irin a îm piedică, cu cruzime, în ­
cercările lor şi-i surghiuni la A tena, în tr-u n exil, în ­
depărtat. Prietenilor săi călugări le a ră ta în schimb o
atenţie binevoitoare: puse să se construiască pen tru ei
inînăstiri moi şi înzestra cu dărnicie pe cele restaurate ;
mulţumită bunăvoinţei sale, m arile aşezări m onastice
din Sakkoudion, din Bitinia şi din Stoudion, din capi­
tală, se dezvoltară atunci şi ajunseră la o prosperitate
nemaiauzită. în sfîrşit, p en tru a se îm păca cu poporul,'
luă o serie în tre a g a 'd e m ăsuri liberale: aco rd ă mari"
reduceri la impozite, m odifică sistemul de adminis--
trare a finanţelor, m icşoră taxele vam ale’ pe uscat şi,
pe apa şi sarcinile care priveau obiectele de consum
şi dc industrie, aju tă m u lţim e 'd e săraci p rin aşeză-
mintele sale caritabile. Şi C onstantinopolul, îocîntat,
o aclama pc binefăcătoarea sa.
în acest tim p, în jurul suveraneT îm b ătrin ite se ţe-
seau la curte intrigi surde: fav o riţii Irinei se certau
pentru succeşiune. D upă m oartea ei, tro n u l era, în
adevăr, liber: din prisma^căsătorie a lui C onstantin al
Vl-lea -se .născuseră două f iic e ; cît despre copiii din ă
doua căsătorie, fiul^cel m ai m are, Leon, m urise în
vîrstă de num ai cîteva l u n i ; celălalt, venit p e lume
după căderea ta tălu i sau, e ra considerat c a u n bastard,
ieşit din tr-o •unire nelegitim ă şi fă ră n ici un d rep t asu­
p ra im periului.-A stfel, cei d o i.eu n u ci care guvernau
m onarhia, Staurakios şi Aerios, v isau am îndoi să pună

261
 mîna pe putere pentru rudele lor, pe care le împingeau
pe calea onorurilor. Sănătatea din ce în ce mâi zdrun­
cinată a Irinei le dădea de altfel speranţe apropiate.
Totuşi, ţinînd cu dinţii pînă la sfîrşit de autoritatea
sa -suprema, teribil de bănuitoare împotriva oricui i se
părea că-i ameninţă coroana, bătrîna basilissă apăra cu
îndărătnicie tronul cucerit prin crima sa.
Şi s-au perindat, timp de mai bine de un an, în
Palatul Sacrul o' succesiune de denunţări neîncetate,
de scene violente, de disgraţii bruşce şi de reveniri
neaşteptate la favoruri, Aetios denunţînd ambiţia şi
comploturile lui Staurakios, Staurafcios aţîţînd revolte
ca să piardă pe Aetios şi, între aceştia doi, Irina, şo­
văitoare, îngrijată, pedepsind cu asprime şi iertînd rînd
pe rînd. Şi, în adevăr, e ceva tragic în această lupta
dintre bătrîna împărăteasă obosită, dar cramponîn- j
du-se cu disperare de putere şi atotputernicul ministru,
şi el bolnav, scuipînd sînge, încăpăţînîndu-se, chiar în
mîiiiile medicilor şi în ajun de a muri, să mai conspire
încă şi sa spere tronul, îm potriva oricărei speranţe.
El m uri cel dinţii* spre mijlocul anului 800. In timp
ce curtea bizantină se consuma în astfel de certuri ste­
rile, în acelaşi moment chiar, în basilica Sfîntul Petru
din Roma, Carol cel M are restaura imperiul din occi­
dent. ' a S
Se zice că un proiect grandios încolţise în capul Ce­
zarului germanic şi al bătrânei suverane a Bizanţului,
acela al unei căsătorii care a r fi unit cele două moS
narhii sub sceptrul lor comun şi ar fi reconstituit, măi
glorioasă şi mai completă chiar decît în timpul lui
August, al lui Constantin sau al lui Justinian, antica
unitate a acelui orbis romanus1. Faptul acesta nu pare
de loc verosimil; d ar în tot cazul negocieri se înce-J
puseră pentru a stabili un modus vivendi între cele
1 Lumea romană '(lat.).

262
 doua state. Se aflau ,1a C onstantm opol am basadori
franci, cînd izbucni ca ta stro fa suprem ă, în urm a că­
reia Irina se prăbuşi. a - £ | 0
Pe măsură ce b ătrîn a im parateasa, decadea, m tn -
gile deveneau în jurul ei m ai pătim aşe şi m ai îndrăz­
neţe. Aetios, atotp u tern ic acum d e la m oartea rivalului
său, împingea pe fa ţă p e fratele lui şi încerca să-i asi­
gure sprijinul arm atei. îm p o triv a insolentei am biţii .şi
a trufiei favoritului, se ridicau alţi m ari seniori; şi
unul din m iniştri, logofătul general N îchifor, profită
de nem ulţumirea generală p en tru a conspira la rîndul
său îm potriva basilissei. în sfîrşit, p e ascuns, partidul
iconoclast îşi pregătea răzbunarea. L a 31 octombrie
802, revoluţia izbucni. „D um nezeu, spune piosul Teo-
fan, a îngăduit-o, în neînţeleasa sa înţelepciune,. ca
să pedepsească păcatele om enirii".
Irina se a fla în vilegiatură în p alatu l Eleutherion,
reşedinţa sa preferată. C on ju raţii, p rin tre care se* în-
tîlneau vechi prieteni ai lui Aetios, nem ulţum iţi de
acest favorit, vechi intim i ai lui C onstantin al :VI-lea,
mai m ulţi ofiţeri iconoclaşti dornici de răzbunare,
înalţi funcţjonari civili, curteni, în sfîrşit, p înă şi rude
de ale îm părătesei, to ţi copleşiţi de darurile sale, pro­
fitară de absenţa ei. L a o ra zece Seara, ei se înfăţişară
la porţile P alatu lu i Sacru, p rezentînd gărzilor pretinse
ordine ale basilissei, prin care se poruncea să fie pro­
clam at îm p ă rat, fă ră întîrziere, N ichifor, pentru ca el
s-o ajute să reziste intrigilor lui A etios. Soldaţii se lă­
sară convinşi şi p red a ră palatul.
în orice revoluţie bizan tin ă, acesta era punctul esen­
ţial de. care trebuia săt te asiguri mai întîi, garanţia şi
sim bolul succesului. Şi, în adevăr, noaptea nu se sfîr-
şise, cîn d p rin to t oraşul trim işii anunţaseră ridicarea
lui N ich ifo r şi reuşita loviturii de stat, fără ca cineva
sa încerce vreo rezistenţă. în acelaşi tim p Irina, arestata
p rin surprindere în E leutherion, era condusă sub paza
263
 bună la Constanţi no pol şi închisă în Palatul Sacru; şi
chiar a doua zi de dimineaţă, în Sfînta Sofia, noul ba-
sileu era încoronat în grabă mare, de mîinile patriar­
hului Tarasios, destul de uituc, se pare, cu privire la
binefăcătoarea sa. Totuşi, nu se isprăvise încă totul.
Irina era populară; revenită din prima surpriză, mul­
ţimea îşi arata pe faţă ostilitatea împotriva conjura- j
ţilor. Insultau pe noul stăpîn şi-l ocarau pe patriarh;
şi mulţi oameni, amintind manifestările de loialitate cu
care conspiratorii înşelaseră pe suverana, le reproşau
cu tărie ingratitudinea. Regretau regimul răsturnat,
prosperitatea pe care acesta le-o adusese; se temeau
de viitorul care se pregătea; şi mulţimea, neputînd'
crede în evenimentele care se întîmplaseră, se'întrebai;
daca nu era jucăria vreunui vis rău. Consternarea, de­
zolarea, erau generale, şi vremea sinistră, o dimineaţa
rece şi neguroasă, de toamnă făcea să fie şi mai tra-;>
gică aurora noii domnii.
O femeie în adevăr energică ar fi profitat poate de
aceste împrejurări: Irina nra făcut-o. între cele ebuaţ
sentimente, ambiţia şi pietatea, care-i dominau sufletul
şi care o călăuziseră în viaţă, de data aceasta pietatea,
fu mai puternică. Nu că înfrîngerea îi slăbise curajul:^
ea nu arătă nici o slăbiciune; dar înaintea faptului
împlinit, „ca o femeie înţeleaptă şi iubitoare de^Dum--. i
nezeu", după cuvintele unui contemporan, ea se.înclina* .,
fără să -murmure. Cînd, a doua zi după încoronare,
cu ochii plini de lacrimi prefăcute.Nichifor veni sa-ij
făcă 6 vizita, şi cînd,. cu o naivitate afectată, carc-il
era 'caraorerisiică. îi arătă pantofii negri pe care ş i-il
păstrase, în loc să-şi pună încălţămintea de purpură,
asigurînd-o că fusese silit şi aproape scuzîndu-se că -ti
îm părat, Irina, cu o resemnare absolut creştinească»
se umili în faţa noului basileu ca înaintea alesului lui
Dumnezeu, binecuvîntă misterioasele scopuri ale P roJ
videnţei socotind că pricina căderii erau desigur numai

264
—^ ţe le sale. N u avu de făcut nici o m ustrare, nici o
plingere; la cererea lui N ichifbr, ea îşi ceda p în ă şi
comorile exprimînd numai dorinţa sa fie lăsata să se
folosească în libertate de palatul Eleutherîon. .
Uzurpatorul promise tot ce dorea: el o asigură că
va fi, în toată viaţa sa, tra ta tă „cum se cuvine unei
■basilisse". D ar nu întârzie să-şi uite făgăduielile. Bă-
trîna suverană fu îndepărtata din Constantinopol şi
exilată mai întîi într-o m înăstire pe care ea o fundase
în insula Prinkipo. D a r şi acolo se p ă re a că-i prea
aproape. în luna noiembrie 802,'cu toata asprimea unei
ierni timpurii, fu expediată în Lesbos; f u ţinută suht
pază şi nimeni nu avea voie s-o viziteze: atîra erau
de temute intrigile şi tenacitatea ambiţiei sale.-In
această captivitate, ea m uri trist, în luna august 803,
părăsită de toţi. Corpul sau fu adus la m înăsurea din
Prinkipo. şi mai tîrziu la Gonstanrinopol, unde fu în-
mormîntat J n biserica Sfinţii Apostoli, în capela fu­
nerară, unde dormeau; atîţia îm păraţi.
-Suveranei credincioase'şi ortodoxe, care a fost îm­
părăteasa Irina, Biserica i-a iertat tot, chiar şi cri­
mele1. Cronicarii bizantini din vremea sa o numesc
prea fericita Irina, noua Elena, „cea care s-a luptat ca
un martir pentru^ credinţa oea adevărată“. Teofan de­
plin ge căderea ei ca pe o.catastrofă şi regreta anii
domniei sale ca pe o epocă de rară prosperitate. Teo­
dor din Stoudion, un sfînt, i-a adresat linguşirile cele
mai josnice şi n-a găsit cuvinte destul' de entuziaste
ca să laude pe „prea buna suverană, cu mintea aşa
de pură, cu sufletul în adevăr sfînt, care 'prin cre­
dinţa sa, prin dorinţa de a plăcea lui Dumnezeu, a scă-
1 Trebuie* sa remarcam totuşi ca unii bizantini au siniţit destul
de repede onoarea crimei Irinei şi încercară sa-i atenuieze respon­
sabilitatea. Cronicarul Gheorgbe Călugărul, care scria în ^secolul
al TX-lca, declara că Constantin a fost orbit „fara ca ea să fie
de fa ţă şi că n-a cunoscut planul miniştrilor săi?. (n.x).

265
p a t .poporul din sclavie şi ale cărei fapte strălucesc ca
âstrele*. Istoria datorează Irinei-mai puţina indulgenţa
şi mai m ultă justiţie. Se poate înţelege şi, dacă vreţi,
scuza greşeala oamenilor cinstiţi, pe care spiritul de
partid i-a orbit: dar n-avem dreptul s-o împărtăşim.
In realitate, această faimoasă suverană a fost o femeie
politică prin esenţă, ambiţioasă şi cucernică; pe care
pasiunea pentru tron a dus-o pîna la crimă şi grânţj
doarea rezultatelor obţinute n-a compensat de loc oroa
rea nelegiuirii sale. în adevăr, prin intrigile ei, ca a
redeschis în Bizanţ pentru optzeci de ani, în detrimen­
tul monarhiei, era revoluţiilor de palat, pe care glorior
ei predecesori, îm păraţii iconoclaşti, o încinseseră de]
aproape un secol.
 Capitolul V

O BURGHEZA D I N B IZ A N Ţ I N S E C O L U L A L V III -L E A

în cea.mai mare parte din societăţile dispărute, ceea

ce cunoaştem mai puţin, ceea ce documentele ne lasă
să întrevedem mai anevoie şi ceea ne-ar interesa poate
mai mult,, sîrit sentimentele, felul de a fi şi de a
gîndi, starea şi yiaţa intimă a claselor mijlocii. Despre
personajele însemnate, împăraţi şi împarătese,. papi
şi patriarhi, miniştri şi generali, despre toţi cei care
au ocupat primele locuri şi-au umplut scena istoriei,
sîntem informaţi destul de complet şi destul de exact}
cunoaştem faptele lor, putem să le lămurim cauzele, şi
astfel sa ne mîndrim că am pătruns pînă în sufletul
lor. Nu e acelaşi lucru îndată ce cobori cu-ateva trepte
pe scara socială: aici, în afară de cîteva rare excepţii,
e întuneric. Şi totuşi, aceste figuri de oameni care nu
s-au ridicat de loc în marea lumină a istoriei sînt poate,
mai mult decît personajele celebre, pline de învăţă­
minte pentru istorie. Omul mare, prin însuşi faptul de
a fi un om mare. păstrează totdeauna în el ceva indivi­
dual şi anormal; persoana de condiţie mijlocie, dimpo­
trivă, nu-i în general decît un exemplar al unui tip
repetat de nenumărate ori; şi astfel, ea capătă o va­
loare, întrucîtva reprezentativă. A cunoaşte una, în­
seamnă a ghici cum sînt mii dintre ele; şi cum aceste
mii formează materia obscură cu ajutorul căreia se face
.267

\
istoria, se vede îndată ce lumină aduce un astfel de
studiu, cînd e .posibil, asupra spiritului’şi sentimentelor
unei epoci.
Aşa încît, poate ca prezintă oarecare interes, în com­
paraţie cu prea credincioasa împărăteasă Irina, sa
încercăm a contura figura unei femei de condiţie mij­
locie, care a fost contemporană cu ea. Se numea Teoc-
tista şi e mama călugărului aprig, a înflacaratului
polemist, a -luptătorului curajos şi pasionat, care a fost
Teodor din Stoudion. Graţie cuvîntării funebre pe
care a ţinut-o fiul său şi a altor documente, o cu­
noaştem destul de bine. Cu ea putem deci să pătrun­
dem puţin în sentimentele şi viaţa intimă a acestei
burghezii bizantine aşa.de ignorate, dar ale caret ca­
lităţi serioase şi puternice au făcut atît de mult pentru
prosperitatea monarhiei; şi acesta e un prim serviciu
pe care ni-1 face în cunoaşterea acestei societăţi, li mai
datorăm şi altele. D escoperindu-ne un tip mijlociu şi
destul de general, fără îndoială, al femeii din vremea
sa, ea ne va ajuta, prin felul de a raţiona şi prin pasiu­
nile strinse în ea, să ghicim felul de a gîndi şi pasiifc
nile veacului agitat, în care a trăit.; ea ne va ajuta în­
deosebi să înţelegem mai bine şi să o credem inai puţin
excepţională pe această împărăteasă Irina, care ne
uimeşte atît de tare; ea ne va ajuta, în sfîrşit, să ne
dăm mai bine seama de evenimentele acestei epoci
pitoreşti şi tulburi, la care ea a fost mau mult decît o
data amestecata, fie direct, fie prin fiul ei.

Teoctista se născuse către jumătatea secolului al

VlII-lea, probabil în preajma anului 740, la Constau!
tinapol dintr-o familie de burghezi cu stare, aproape
 bogaţi. Era al treilea copil al casei. A vea o sora, des­
pre care se Ştie puţin lucru, doar ca a tră it în socie­
tate, şi un frate, care pu rta anticul pronum e de Platon
şi care mai tîrziu trebuia să ajungă celebru şi sa exer-.
cite asupra sorei sa le 'o profundă influenţă. Foarte
tînară, Teoctista deveni orfană. C ium a teribilă din 747,
care pustii aşa de crunt capitala, lovi pe părinţii şi
pe cele mai m ulte din rudele sale. Un unchi, care servea
în administraţia finanţelor imperiale, îi adună pe cei
părăsiţi. Ei crescu pe băiat cu foarte m u ltă atenţie,
cu scopul de a-1 introduce în funcţiunile publice.
Această educaţie reuşi de minune. P laton deveni un
tînar cuminte, aşezat, fugind c u grijă d e societatea
rea, nepierzîndu-şi vremea, în plăceri, răci banii la
joc, un băiat prtident, care ştiu d e tim puriu să-şi gu­
verneze şi să-şi mărească averea şi p e oare mamele bi­
zantine îşi aruncau ochii ca p e o excelentă partidă
pentru fetele lor. D ar acest obiect a l a tîîo r visuri ma­
terne ura lumea; foarte- credincios, se ducea la bise­
rică mai m ult decât la spectacol, îi* plăcea lectura m ai
mult decît distracţiile şi prin precocea s a perfecţiune
deştepta admiraţia duhovnicului său. P rin * frate, se
poate presimţi ce va fi soraT
Negreşit, după obiceiul fam iliilor bizantine, unchiul
se ocupa mai puţin de educaţia fetelor, decît făcuse
cu băiatul. In această, societate, orientală prin atâtea
trăsături, femeia era totdeauna crescută în casa părin­
tească; iar atunci cînd părinţii Epseau, educaţia ei
risca să fie destul de negEjată. E ceea ce s-a întâm plat
cu Teoctista. Ea rămase foarte ignorantă şi m ai târziu
avu foarte mult de făcut spre a-şi în d rep ta lipsurile
primei sale instruiri. T utorele ei n u se îngriji decît de
un singur lucru: s-o mărite^binp. în vrem ea aceea, la
Bizanţ, tipul ideal al soţului bun era, p en tru părinţi,
un om cu bun simţ,- capabil să iasă d in încurcături în
viaţa; unchiul Teoetistei întâlni pe acest fenix în servi-

269
c i u l a d m i n i s t r a t i v u n d e l u c r a e l î n s u ş i . E r a u n în a lt
f u n c ţ i o n a r d i n a d m i n i s t r a ţ i a f i n a n ţ e l o r , b i n e v ă z u t la
c u r t e şi p e c a le d e a a ju n g e d e p a r t e ; se n u m e a P h o î
t e i n o s . C u m t â n ă r a f a t a e r a b o g a t ă — c h i a r d e a tu n ci
c a a d ă u g a s e l a b u n u r i l e s a l e p e r s o n a l e o p a r t e d i n ave­
r e a l u i P l a t o u , c a r e i n t r a s e î n t r - o m î n ă s t i r c — lu c ru ­
r i l e s e a r a n j a r ă f ă r ă g r e u t a t e ş i c ă s ă t o r i ^ p r o ie c ta tă
fu s a v îrş ita .
T e o c t i s t a e r a o f e m e i e d u p ă i n i m a m u l t o r s o ţi. N u
ţ i n e a l a t o a l e t e ş i n u - i p l ă c e a l u m e a . R c n u n ţ î n d la po ­
d o a b e z a d a r n i c e , c a e r a t o t d e a u n a î m b r ă c a t a în culori
î n t u n e c a t e . C î n d t r e b u i a s ă i a s ă , c i n d t r e b u i a d e ex em ­
p l u s ă a s i s t e l a v r e u n o s p ă ţ d e n u n t ă , e a p ă s t r a o a titu ­
d i n e r e z e r v a t ă , m o d e s t a , p l c c î n d o c h i i a t u n c i c în d la
d e s e r t î n c e p e a u d i s t r a c ţ i i l e , a b i a î n d r ă z n i n d sa se
a t i n g ă d e i m n c a r u r i l e ^ c a r e i ş e o f e r e a u . N u p e n t r u ca
e r a t i m i d a s a u s i î n g a c e : d a r e r a m a i c u ^ s e a m ă o fem & e
v i r t u o a s a , c u g r i j ă t i c d a t o r i i l e s a l e , m ă r g i n i n d u - ş i ori­
z o n t u l î n a p l ă c e a s o ţ u l u i s ă u , î n a c o n d u c e b in e casa
şi a - ş i c r e ş t e f r u m o s c o p i i i .
M a i e n e v o i e să* a d ă u g ă m c a e r a c r e d i n c i o a s ă ? „A
a d o r a p e D u m n e z e u , a - ! i u b i n u m a i p e e l . e r a P ^ ÎT-I’U
c a v i r t u t e a e s e n ţ i a l ă . C r e d i n ţ a e i e r a t o t u ş i l ip s ita do
o r i c e S u p e r s t i ţ i e şi a c e a s t ă ' t r ă s ă t u r ă f a £ e c i n s t e b u n u liffl
s ă u s i m t s ă n ă t o s , t ă r i e i r a ţ i u n i i s a l e . [ î n a d e v ă r , în se­
c o l u l a l V l l l - l e a , c r e ş t i n i s m u l e r a î n c ă f o a r t e , am es­
t e c a t c u p ă g î n i s n u i l . C r e d i n ţ a * m v r ă j i t o n i , in d cscin -
t c c e , î n f a r m e c e , e r a f o a r t e r a s p î n c i i r ă . E r a d e ex em ­
p l u u n o b i c e i g e n e r a l , p e n t r u a - i p ă / .i p e c o p i i i nou
n ă s c u ţ i d e r ă u , s ă s e a t î r n e a m u l e t e î n c a m e r e l e .î n
c a r e e r a u c u l c a ţ i şi î n l e a g ă n u l în c a r e se o d ih n e a u ,
s a se p r o n u n ţ e f o r m u l e m a g i c e d e a s u p r a c a p u l u i lor,
s ă li s e p u n ă l a g i r m ă r g e l e şi t a l i s m a n e : c ă c i o ric in e
ş t i a c ă p r i m e j d i i ' n e n u m ă r a t e a m e n i n ţ a u frageda lor
e x i s t e n t ă , c ă v r ă j i t o a r e l e n e v ă z u t e î n s t a r e s a tr e a
p r i n u ş i l e c e l e m a i b i n e î n c h i s e îi p i n d e a u ş i- i a m e n i
 _________

ţau cu moartea. Şi îm p o tr iv a acestor vrăji m am ele

Iprecautc chemau fem ei eare deseîntau şi în depărtau
]primejdia. Teoctista. deşi i se reproşa mereu, nu prac'-
. tica de loc aceste obiceiuri; ea credea că sem nul crucii
făcut deasupra copilului con stitu ie o apărare m at si­
gură. Totuşi. îi plăcea să se roage, să facă lecturi pioase
Lpînă noaptea lîrziu, să recite psalm i; p ostea deseori,;nu
jura şi nu m inţea niciodată. A stfel, prin la p te le sale
bune. ca îşi da silinţa sa m erite v ia ţa veşn ică. D eşt nu
era prea bogata, era lo a rte m ilo stiv ă . V ă d u v e le , o r fa ­
nii. bătnn.ii. boln avii — . şi chiar aceia care sufereau
de bolile cele m ai respingătoare, ca e p ile p tic ii sau
leproşii — găseau în ea sprijin şi ajutor şi nu trecea o
Jzi de sărbătoare în care să nu fi o sp ă ta t la m asa sa
- »un sărac al lui H iis to s “ , cum zicea ea. F iin d a stfe l,
‘ ca arăta, cum era şi firesc, o m are n ep ăsare fa ţă de
F bunurile păm înteşti; şi de asem enea, cred in ţa sa era
foarte legata de icoane şi foarte resp ectu oasă Ţ aţa de
călugării care le apărau.
Cu toate acestea, era un caracter en ergic, o „ fem e ie
forte", clin acelea cărora Ic p lace să co n d u că şi care
fac să meargă struna anturajul lor. C a în m u lte case
bizantine, ea pare a fi ţin u t în fa m ilie in fin itV n a i m u lt
Ioc dccît soţul său. G o sp o d in ă a d m ir a b ilă , cred in ţa
n-o îm piedeca de loc sa vadă de to a te treb u rile casei;
sc gîndea la toate, su p ravegh ea to tu l; p u n în d chiar ea
mîna la lucru, necruţînd. nim ic p entru a face sa p ros­
pere toata casa. M ereu cu och ii d esch işi, nu lă sa nim ic
*n seama slugilor. Era^buna cu ele_şi Le trata hioe,; la
r Q g in n j]^ ^ -v tiT jU îsla iL i^
obicei hrana lo r T ^ a d a u g a cu p lăcere, în z ile le T e s a r T
batoare, c îte v a d u lciu ri, carn e p r o a sp ă tă , p e şte , p asări,
băuturi de ca lita te m ai b u n ă. sp u n în d ca nu-i d rep t
ca ea singură' sa se buGure d e aceste b u n ă tă ţi. D a r era
N eînduplecată cu tot ce p r iv e a m o ra la , cu ab aterile
d e la b u n acu viin ţă, cu m iile d e felu ri d e a în şela la

271
ifirguiala. Şi cum această femeie cu temperament auto-i
ritar se supăra uşor, se în tunpla destul- de des ca în
observaţiile sale să întovărăşească .cuvîntul de gesturi."
Avea n u n a iute şi cînd se m înia, palmele plouau. To-
<ruşi, servitorii o iubeau m ult: se ştia că intenţiile-sale
erau bune şi apoi, după ce-i trecea supărarea, cerea
iertare cu a ţîta bunăvoinţă! D upă ce batea o servitoare,
o m ustra conştiinţa: intra atunci în oam erade dormit,
se lovea peşte obraz, se pocăia şi la urma 6 chema~pe
fata bătută şi îngenunchind înaintea ei, îi cerea foarte
umil iertare.
Cu aceeaşi m înă tare, puţin aspră, îşi conducea şi fa­
milia. îşi iubea bărbatul şL avea mare grija să nud su­
pere: îl convinse totuşi să trăiască-lingă ea ca un frate*
arătîndu-i ca viaţa nu-i în definitiv decît o pregăti»
pentru m oarte şi că pentru a se obişnui cu despărţirea
veşnică, cel m ai bun lucru e sa suprime chiar din lume#
aceasta legăturile prea intime. Cu aceeaşi atenţie ea
veghea la instruirea şi la formarea morală a copiilor,
săi. Avea trei băieţi şi o fata. Cum era, precum^se ştie,
destul d e ignorantă ca sa-i crească bine, ea îşi făcu sin­
gura educaţia;, şi cum era conştiincioasa, îşi p e tr e c »
nopţile jâtin d , veghind pînă foarte tîrziii, la lumina,
unei candele, în aşa fel incit să nu sacrifice nimic din
timpul rezervat barbarului său şi grijei de casă. Mai
ales, ca să formeze aceste suflete tinere, ea începu prin.
a da exemple; astfel, din copilărie asode pe fiica sa la
faptele de milostenie, învaţînd-o sa-i ajute pe săraci,,
obligjînd-o sa-i îngrijească pe leproşi. în acelaşi timjn
o punea să citească cărţile sfinte, înflăcărîndu-i cre^
dinţa, îndepărtând-o de lume, nearătîndu-i nici biju-
terii, nici haine de purpură şi dinainte chiar, ea o eoni
sacra lui Dumnezeu.
D ar favoritul era fiul ei Teodor. Acesta era un copţi
tăcut, copt înainte de vreme; îi plăcea puţin jocul! şi
tovărăşia 'camarazilor; prefera lectura, mai ales cea ]

272
 cărţilor pioase şi, natural, mama îl încuraja pe acest
drum. P în a în naom entuLcîiid4m plini-şapte-am ^» îl
păstra num ai p e n tru sine, pazindu-1 cu o grijă plină de
atenţie; apoi, cînd i s-au adus profesori,- cîn d ^d u p ă
studiile elem entare învăţă succesiv gramatica^ dialec-
tica, retorica^ filozofia, ^teolegia^ eaicoittim ta'să ve­
gheze cu grija asu p ra lui. Şi aici de altfel, ca în toate
lucrurile, ea aducea acel amestec de duioşie şi de
asprime, care era fundamentul sistemului său de edu­
caţie. şi de conducere: sfaturile bune, predicile materne
erau întărite adeseori prin autoritatea băţuluirC u toate
acestea, în legaturile dintre copii şi mamă domnea o '
încîntătoare afecţiune, plină de simplicitate, de cre­
dinţa, de dragoste solidă şi adîiica. în fiecare seară,
după ce copiii se culcau, Tcoctista venea să facă sori­
nul crucii peste capetele lor adormite; dimineaţa, prima
sa grijă era să-i pună să-şi zică rugăciunile; şi cu uruiţi
ani mai tîrziu, scriind mamei sale pe moarte, Teodor
din Stoudion evoca cu recunoştinţă amintirea acestei
griji active şi duioase a mamei sale care zi şi noapte
sc 1ruga lui Dumnezeu pentru fericirea ş i mintuirea
alor săi.

II

Astfel era Teoctista. Totuşi, în vremurile foarte

aspre pe care le străbatea atunci biserică*- sub domnia
lyi Constantin al V-lea şi a fiului său, nu era prudent
sa-ţi declari prea pe faţa sentimentele, mai ales cînd
erai soţia unui funcţionar. Se poate crede deci că, în­
tocmai ca şi împărăteasa Irină, ca a ascuns unele din
părerile sale. Dar atunci cînd, d upă moartea lui I.eon
al I V-lea, au -venit zile_maiJiuneL odată cu regenţa
I rinei, pentru icoanele {proscrise şi pentru călugării per-
 secuiaţi, credinţa sa m u lt tim p înfrânată; se exalta cu
pasiune.
T oleranţa! noului regim adusese la Constantinopol pe
fratele Teoctistei, P lato n , şi cea d in ţii g rijă'a austerului
călugăr fusese de a în tre p rin d e în capitală o adevări
rată •campanie de p ro p o v ăd u ire m orală. în cuvîntările
sale el recom anda m ai ales dispreţul de lume, dragos­
tea p e n tru săraci, g rija de bunele m oravuri; şi cum
av ea o în fă ţişa re fo arte ascetică şi era elocvent, avu
în curând un m are succes. D esigur, nu întîrzie de a
exercita o p ro fu n d ă in flu e n ţă asu p ra credincioasei sale
surori şi a celor din ju ru l ei, m ai ales asupra tânărului
său nepot, T eodor. în casa Teoctistei, călugării deve-
n ira oaspeţi nelipsiţi şi sărbăto riţi şi în curînd, din.
co n tac tu l cu ei, credincioasa bizantină se convinse că
n -av e a altce v a m ai bun de fă c u t decît să se consacre*
Iui D um nezeu şi îm p reu n ă cu ea, pe toţi ai săi. Fiul
său cel m ai m are e ra dinainte cîştigat acestui scop,;.
îm p reu n ă, ei convinseră p e ta tăl, apoi p e ceilalţi copii.'
P în ă la u rm ă T eootista determ ină^ chiar -pe trei din
fra ţii soţului ei să-i urm eze la m înastire .şi toţrise ho--
tă râ ră să părăsească îm p reu n ă lum ea, ispitele şi stralu-
cire ae i.
C în d această hotărâre fu cunoscuta, ea făcu mare
impresie- în c a p ita la şi to ţi cei care a veau^legaturi cu
fam ilia T eoctistei erau adînc m işcaţi vazindu-i pe
aceşti oam eni stim aţi, bogaţi, fericiţi, renunţînd astfel
la to a te bucuriile, la to a te speranţele vieţii publice şi
m ondene, rupînid to ate legăturile duioase ale afecţiunii
lo r om eneşti, p ă ră sin d d e bunăvoaie orice dorinţă de
a p e rp e tu a o rasă ilustră. însăşi îm p ă răte asa Irina se
spune că fu în ad e v ăr im presionată. D a r nici o rugai
m in te n u .convinse p e T eo crista să renunţe. „ în ziua
— scrie fiu l său — p e care o fixase p e n tru a p ă r f lî
casa, e a ad u n ă , c a p e n tru o sărb ăto are, pe toate perl
soanele d in |a m îlia sa. B ărbaţii erau trişti, femeile plini
 Lcau Ia acest spectacol straniu al unei plecări de bună­
voie; totuşi, cu toţii simţeau măreţia acestui mister, ,
slăveau cu pietate evenimentul care se savîr$ea“. în
hotărî
mimi-
2 soţul
Isau sa plece, mai emoţionat cbcît ar fi trebuit, păra-
I sind ceea ce fusese viaţa sa; apoi, prin grija ei, ca-sa f u .
I vîndută şi toţi banii ram aşrîmpărţiţi la săraci; desrobi
I pc servitori şi fiecare primi un mic dar, în amintirea
■foştilor stăpîni. După care, achitată de datoria către,
lume, Tcoeatista se oferi cu totul lui Dumnezeu. Pu­
nerea voalului fu o ceremonie solemnă şi mişcătoare.
Curiozitatea publică, foarte excitată de toate aceste
întîmplări, adusese la .^biserică o mulţime enormă.
„Eram şi noi acolo, cu tatăl nostru, povesteşte Teodor
din S.toudion, neştiind dacă trebuia să fim vesfeli sau ,sa
plîngem. O pierdeam pe mama; acum nu mai puteam \
nici sa ne apropiem, nici să-i mai vorbim cu libertatea
de altădată; şi gîndindu-nd ca aveam sa fim despar-
ţiţi de ea, aveam inima strinsa. Noi înşine, îndată după -
terminarea ceremoniei, trebuia sa ne ducem sa ne
tundă, împreună oii-tata; eu; care eram acum jnare, în
mijlocul tristeţii şi lacrimilor, suportam acest doliu cu
un amostec de bucurie; dar cel din urmă dintre fraţii
nici, copil încă, 'atunci cinci suna ora despărţirii şi veni
momentul supremului rămas bun şi al ultimelor îmbră­
ţişări, alergă la mama, se ghemui la şînul ei, se agaţă
cu disperare de ea şi-o rugă sad. mai lase puţin lîngă
dînsa, promiţând, ca pe urmă va asculta supus, de vo­
inţa ei. Credeţi ca aoeastă inima de diamant s-a lăsat,
înduplecată, că s-a sfîşiat la'rugăminţile copilului? De
loc. Ce rălspurise sfîn.iâ femeie? învingîndu-şi senti-
| montele materne, ea îndreptă către fiul său q figură
severă: „Dacă nu pleci numaidecât ele bună voie, co­
pilul meu; zise ea^ eu însumi te voi purta în braţele
 mele pe vasul care trebuie sa te'duca*. Teodor admira
foarte m ult această-stoica asprime sufleteasca^ ce sa­
crifica totul religiei, chiar şi sentimentele cele mai fi­
reşti şi mai legitime ale inimii omeneşti. N u e oarecum
greu, mărturisesc, sa împărtăşim aceasta admiraţie şi
chiar pionii com entatori ai operei lui Teodbr o găsesc
puţin cam exagerată. D a r nu e mai puţin interesant sa
descoperim la mamă, ca şi la fiu, acest fel de a simţi şi
de a gîndi, care ne surprind. Văzînd asemenea- stări
sufleteşti,, înţelegem mai bine nelegiuirea I rinei şi fap­
tul că Teodor din Stoudiori n-a găsit un cuvînt de dez­
aprobare pentru crim a unei mame împotriva fiului sădi
D upă călugărirea Teoctistei, toată familia se retrase
pe 6 proprietate pe care-a poseda în^JBitiinia şi care se
num ea Sakkoudion. Aceasta era o colină plantată cu
arbori, h i v îrfu l căreia se întindea o cîmpie mică; un
pîriu 6 u d a ‘-vederea, larg deschisă, se întindea peste
spaţii largi de cer pe care le mărginea, la orizontul
în d ep ărtat, linia argintată a mării. Nici nu se putea
găsi un refugiu mai liniştit şi m ai potrivit pentru în­
tem eierea unei m înăstiri. D a r mînă ştirea din Sakkou-
dion n-a fost una din acele case mondene, xum înte­
meiaţi în aceasta epocă, .mai m ult din orgoliu decît din
pietate, m ulţi.oam eni bogaţi, care, retrăgandu-se la mî-
năstire, îşi păstrau averea, sclavii,. vechiul lo r fel de
trai şi, fă ră vocaţie serioasă, fără experienţă preala­
bilă, pretindeau să conducă o comunitate religioasa,
,',ieri novici, azi stareţi". La rugămintea Teoctistei,
austerul Platon primise să organizeze şi sa d irijeze mă­
năstirea în care avea să trăiască ai săi; el- se achită pe
deplin de această sarcină. Foarte hotărîc în d e p ă rtă (lin
m înă ştire pe sclavi şi pe fem ei; mai m ult d e c ît aut,
ascultm d de scrupulele obişnuite ale călugărilor bizan­
tini, interzise accesul oricărei fiinţe de sex feminini
Chiatr T eoctista trebui sa se supună regulei com unei
să se hotărască sa trăiască d e j)_ p a rte ; şi cum nu avu­
seseră timp sa construiască o casa p e n tru fem ei, ea
locui mai întii, retrasă de lum e, în tr-o celulă izolată,
cu fiica şi cu una din rudele sale. M ai tîrziu , in tră în­
tr-o mmăstire ; d a r se p a re că, cu to a tă um ilinţa şi
dorinţa oi de supunere, această fem eie a u to rita ră i\-a
fost o călugăriţă p reă-^ em o d a. Fiul său T eodor vor­
beşte, cu o discreţie cam p u ţin ascunsă, de neplăcerile
pe care le-a avut cu celelalte surori, de necazurile pe
care le-a îndurat; la sfîrşit, e a treb u i s ă părăsească
mînăsiirea şi să-şi caute un a lt refugiu. D in fericire
pentru ea, evenimentele aveau să dea credinţei sale
ocazia să sc m anifeste în tr-u n fel m ai dem n de ea şi
înalt.

m
Sc cunoaşte istoria prim ei căsătorii a îm păratului
Constantin al V l-lea şi a rz ă to a re i d orinţă p e care-o
simţea, către anul 795, de a o rupe. P e n tru a se des­
părţi de M aria din A m nia şi a se căsători cu T eodota,
el recurse la o curioasă stratagem ă. D eclară că soţia
sa încercase să-l otrăvească, convins, du p ă cum spu­
nea el cu o naivitate destul de caracteristică, că to ată
lumea îl va crede, „deoarece era basileu şi vorbea su­
puşilor". D rept urm are, el trimise pe unul din ofiţerii
: săi sa denunţe faptul patriarhului, cerînd c a fără în -
tîrziere biserica să desfacă legătura lui cu vinovată.
D ar Tarasios, foarte sceptic în p riv in ţa crimei care i
şe povestea, răspunse că legea nu cunbştea decît un
singur motiv de divorţ, adulterul constatat form al şi
refuză sa se preteze'pretenţiilor suveranului. Gonstan-
tin al V l-lea porunci zadarnic prelatului să vină la pa-
 lat; îi explică faptul că această crim ă era e v id e n tă, do
netăgăduit şi că num ai m oartea sau cel puţin retrage­
rea într-o m înăstire erau în stare să pedepsească acest
aten ta t de les-majestate. Z adarnic, pentru a sprijini
aceste acuzaţii, puse să se aducă vase pline cu un lichid
destul de tulbure, afirm înd că era otrava pe care voise
să i-o dea îm părăteasa. Tarasios persistărih refuzul lui,
am eninţând pe p rin ţ cu excomunicarea, daca trecea
peste el şi alătu ri de dînsul singheluj Ioan îi sprijinea
rezistenţa. A tunci, sub ochii îm păratului, oamenii
curţii, p atriei şi strategi, începură să înjure pe cei doi
p relaţi şi, cu săbiile în m înă, să-i ameninţe cu moar­
tea, dacă n u cedează: N im ic nu ajută. La sfîrşit, se
ştie, C onstantin nu ţinu seamă de nimic: făcu pe soţie
să in tre cu fo rţa în tr-o m înăsţire şi, în mijlocul unor
petreceri somptuoase, care n-au ţinut mai puţmJde
patruzeci de zile, se căsători cu Toodota. -Tarasios, in - 1
dignat, refu ză să binecuvînteze această unire adultera;
d ar p a tria rh u l era un politician: el se feri sa împingă
lucrurile p re a departe. F ără să zică nimic, lăsa" pe. alt
p re o t sa celebreze căsătoria im perială şi temîndu-se sa
rîifurie p în ă la c a p ă t pe basileu şi\să-l pornească îm­
p o triv a bisericii, se ab ţin u să lanseze excomunicarea,
ale cărei fulgere Ie agitase şi nu pedepsi . nici mac&
p e stareţu l care-şi oferise serviciile pentru oficierea
n u nţii îm p ă ratu lu i.
Se cunoaşte scandalul unanim pe care-1 provocă în
p a rtid u l credincioşilor p u rta re a îm păratului. Ace$
scandal fu p uternic m ai cu seamă în mînăstirea din
S akkoudion, unde av entura nu indigna num ai pe călu­
gări în respectul lo r pentru principi, d a r îi interes® cu
atât m ai d irect cu. c ît Teodota, eroina romanului,: se
întâm plase să fie o ru d ă ap ropiată a stareţului Platou,
a T eoctistei şi a lui T eodor. A stfel, pe -când curteni®
politicienii se plecau înaintea faptei suveranului, 9

278
t : - i
 menii credincioşi, întărîiaţi şi susţinuţi de-călugării din
Sakkoudkwi, începură sa-,tune îm potriva „noului Irod®,
îm potriva acestui fiu neascultător cane -.-— şi înym uirea
e picantă, .cînd te gîndeşti la purtarea Irinei în aceasta
îm prejurare — respinsese cu-brutalitate sfiiturile bune
ale m am ei; şi fără discuţie, P laton şi călugării săi re­
fuzară să p ă stre z e legături cu prinţul adulter şi chiar
cu p relaţii c a re susţineau sau tolerau p urtarea lui urata.
C o n stan tin a l V I - l e a , foarte plictisit de a tîta zgo­
mot, se. sili să învingă opoziţia călugărilor intransi­
genţi şi- incom ozii E l încercă să-i -tinblînzească prin
. daruri, p rin cuvinte bune: nu obţinu nimic. T eodota
' p e d e a ltă p a rte , încercă-demersuri personale, spre a-şi
dezarm a- r u d e l e ; ea- se- prezentă la mănăstire,* dar fa
alungată cu in d ig n a re . Atunci, C onstantin al V l-lea se
duse la B rusa; el însuşi veni la mînăstire, cu speranţa
de a-i îm b u n a p e P la to n şi p e - Teodor. T oate aceste
tratative, fă c în d p e credincioşi să simtă că sîm tari,
mi făccau d eo ît să le mărească încăpăţânarea. L a sfîr-
şiţ, îm p ă ra tu l se supără.
S ta re ţu l P la to n fu prins şi trimis ia- Q m stantbioaol,
sub p a z ă b u n ă : Teodor, îm preuna cu ceilalţi tr e i că­
lugări, fu b ă tu t crunt cu. vergile; Apoi, cei zeee ras-
v ră tiţi principali^ printre care se găseau, pe: lin g ă Teo­
dor, ta tă l şi fratele său . losif, fu ra trim işi în exil la
T esalonic; re s tu l com unităţii fu îm prăştiat şi se in t» -
zise tu tu r o r de a da ospitalitate călugărilor proscrişi.
„Hristos d o rm e a " zice nu fără oarecare am ărăciune
T e o d o r din Stoudion, în interesanta povestire pe care
n e-a lăsat-o despre această persecuţie.
în această criză careri încercă pe ai săi, T eoctkţa
arătă o forţă sufletească ciudată. O i to a tă tristeţea şi
doliul său/ ea -era văzută încurajind,- susţinind, m în-
gîind şi întărind u-le pe victime : „Plecaţi, fiii rrrer,
zicea ea călugărilor ex p u lza ţi şi Dum nezeu sa vă. apere
oriunde vă veţi duce, deoarece vpentru a asculta de
porunca Luî aţi hotărît sa vă purtaţi astfel". Lumea o
văzu, mereu veselă şi curajoasă, venind în temniţa
unde erau închişi deţinuţii, îngrijind rănile sîngerînde,
întărind sufletele în$păimîntate şi tulburate. De ase­
menea, putu fi văzută atunci cînd călugării trebuira sa
părăsească mină ştirea, plecînd cu ei, nepăsătoare la in­
sultele şi la ura cu care îi întovărăşea mulţimea. Gnd
soldaţii o despărţiră cu brutalitate de ai săi,-ea găsi
mijlocul să-i ajungă pe drumul exilului şi acolo, în tim­
pul nopţii, într-o biată colibă, ea avu cu ei ultimile
convorbiri. Dimineaţa, îşi luă rămas bun. „Mi şe pare,
fiii mei, le spuse ea, că-mi iau rămas bun de la nişte
oameni care se duc la m oarte"; şi într-o atitudine pate­
tică, gemînd şi plîngînd, ea acoperi cu sărutări trupu­
rile lor scumpe, pe care nu se mai gîndea ca. o să le
revadă.
Apoi se întoarse la Constantinopol, mereu energici,
(mereu curajoasă. Platon, care nu se temuse de loc sa se
ducă să-l mustre pe îm părat în faţă, fusese dus la
închisoare; tînarul Euthymios, ultimul fiu al Teootistei,
fusese flagelat cu cruzime. Şi aici; credincioasa femeie
nu-şi cruţă nici sforţările, nici truda. Gu toate inter­
dicţiile imperiale, ea adună pe călugării împrăştiaţi
şi proscrişi; o puteai vedea, în celula în care lîncezea
fratele său, susţinîndu-i curajul. Făcu atâtea, că în sfîr-
şit fu arestată şi timp de o lună .fu încarcerată, tratată
foarte rău de altfel de către temnicerii săi, prost hră­
nită şi copleşită de injurii. Dar în lumea celor credin­
cioşi, ca cîşiigă — fiind persecutată pentru cauza cea
dreaptă — aureola martirajului şi renumele unei maici]
a bisericii; şi, după cum spune un scriitor din secolul
al VlII-lea, cu o expresie devenită de atunci faimoasă,
gloria sa era ide a fi „suferit pentru dreptate şi pentru
adevăr".

280
_________i t
 IV

Cînd, în 797, lo v itu ra de sta t a Irinei puse capăt'

crizei şi sfîrşi persecuţia, Teoctista, liniştita de acum
înainte asupra soartei alor săi, se reîntoarse în m înăs-
tirea sa din Bitinia. Şi p înă în cea din u rm ă zi ea se
arătă aşa cum fusese to a tă viaţa.
Credinţa sa, ex a lta tă m ai în tîi de suferinţă, în flă ­
cărată apoi de bucuria trium fului, devenise m ai arză­
toare ca oricând. A m edita fără^ în cetare asu p ra cu-
vîntului divin, a se ruga zi şi no ap te p e n tru biserică,
pentru aproapele său, p en tru p ro p ria sa m în tu ire, a
lua parte, cu smerenie, la slujbe nesfîrşite, aceasta era
grija principală a credincioasei fe m e i şi a d e v ă ra ta ei
fericire. M ai m ult ca oricîn d ea tin d e a către ascetism .
Pentru a-şi chinui tru p u l, ea v oia să se culce în tr-u n
pat strim t şi. scurt, să se îm b ra c e . cu h aine m izerabile
şi să se hrănească insuficient. A r fi ro şit d ac ă a r fi
mîncat a tît cît să-şi astâmpere foam ea şi .tot ce aco rd a
naturii era să guste, o d a tă pe zi, c îte v a legum e fie rte
în apă, fără untdelem n; şi n ic io d ată n u b e a v in la
masa ei sărăcăcioasă. D e asem enea, îşi im pusese o să­
răcie absolută; n-avea nici servitoare, n ic i-b a n i care
să-i aparţină, nici haine de schim b. C ând m u ri, to a tă
averea ei se com punea d in tr-o saltea de p ă r d e cal şi
din două p ă tu ri zdrenţuite.
Totuşi, T eoctista n u căzuse de loc în m isticism . în
„singurătatea ei cu D um nezeu*, cum spune fiu l ei cu
o frum oasă expresie, ea p ă stra , ca pe v rem e a c în d era
în mijlocul lum ii, o co n tin u a nevoie de a m unci. N u
se pierdea de loc în visu ri in u tile; ţin e a şă lucreze cu
mîmile şi-şi im pusese sarcina de a ţese hain ele care
îm brăoau în tre ag a com unitate. î n ju ru l său se în m u l­
ţeau operele de m ilostenie, a d u n în d în m în ă stire a ei
şi aju tîn d pe fem eile sărace, tru d in d u -se sa găsească
bani p en tru a le v eni în a ju to r. M a i ales avea, ca odi-

281
 jnioara în casă sa, o afectuoasa grijă d e cei -apropiaţi,
de-p e rfe c ţio n a re a lor morală, de m în tu ireă lor Veşnka.
S e p re o c u p a de soţul său, a caicul nepăsare era ade­
seori m a re , -de fiu l «său Euthymios, a cărui vocaţie mo­
n a h a la i se p ă r e a pr-eâ p u ţin adinca; şi veghind dm
d e p ă rta re a s u p ra lor, e a le urmărea cu atenţie purtarea
§î le c ă lă u z e a sui le te l e. . '*■
M a i- m u lt c a . o ricinei, se lă sa cu c erită d e umilinţa
c re ştin ă . G u m f ra te le ei P la to u se a f ia încă în închi­
so a re , e a d o r i c a fiu l său T e o d o r s ă d ev in ă confesorul
şi c ă lă u z ito ru l c o n ş tiin ţe i ei şi îngen u n ch ia, cu- umi­
lin ţa , la p ic io a re le sa le , se d e c la ra servitoarea; dui şi
v o ia s ă -l a s c u lte în tr u to tu l, y ă z în d în el- pe-, şeful ve­
n e r a t -al c o m u n ită ţii m o n a stic e: c u toate- sentimentele •
p e c a r e le a r a t a p r iv in d s u p e rio rita te a religiei, Teodor
S se s im ţe a a d e se o ri s tin g h e rit d in c a u z a acespor manifes­
t ă r i resp e ctu o a se. T o tu ş i, în ac ea stă u m ilă pocăita, ve­
c h iu l s p ir it c o m b a tiv şi - a u c o riţar, care o îosufleţea
a l tă d a tă , se r e d e ş te p tă îri u n ele m o m e n te .-In mînăstirc,
c a şi în lu m e , T e o c tis ta r ă m în e a - p o r u n c ito a r e ' şi se­
v e r ă G în d c e le la lte s u ro ri a r ă ta u m a i p u ţin a rîvnă la
slu jb e, e a le c e r ta c ir a s p rim e ; c a şi a ltă d a tă , av ea mina
g a t a sa lo v e a sc ă şi-şi s p rijin e a d o jen ile caritabile cu
p a lm e . L u m e a îi ierta* to tu ş i p o rn irile , c ă c i se ştia ca
a r e in te n ţii b u n e şi, c a -şi a ltă d a tă în casa şa, toata
lu m e a d i n m în ă ş tire o iu b e a .
Ea trăia astfel, „lăsînd totul, pentru a da tot lui
Dumnezeu; mergea pe calea strimtă şi anevoioasa a
D o m n u lu i “. Respectata de toţi, era considerata în co­
m unitatea sa ca o adevărată mai că spirituală şi în parti­
dul credincioşilor ca o adevărata maică a bisericii. Şi
pentru a reda şi mai strălucitoare aureola şa de sfinţenif,
i se atribuia darul de a.prevedea viitorul, avea visuri
profetice, care-i vesteau destinul, al ei, al rudelor?sale
şi al bisericii.

282
 Totuşi; se stingea încet. Avea mai mult' de şaizeci
(je ani şi viaţa îi fusese aspră, întristata- încă- în ultimii
ani de o «mulţime de amărăciuni şi de doliu. Unul după-
altul, îi pierduse pe soţul, pe fiica şi pe fiul său Euthy-
mios; şi cei doi copii care-i ramîneau, erau-aproape ca
şi eînd nu existau.pentru ea. Fiul sau preferai, Teodor,
trăia Ia Constantinopol, unde conducea mînasţirea
Stoudion şi nu-1 mai vedea decât în foarte care ocazii;
celalalt. fiu, Iosif, era şi el despărţit de ea; toţi prie­
tenii de altădată erau morţi sau împrăştiaţi. Astfel, în
singurătatea sa ea -se simţea adeseori tristă de m oartei
dar nu se lăsa mult timp dusă de această slăbiciune
prea omeneasca şi, gmdindu-se la Dumnezeu, căpăta
curaj. Muri astfel, departe de ai săi, fără ca măcar fiul
său Teodor,- reţinut de afacerile minastirii sale, să fi-
putut veni să asiste la ultimele sale momente şi sa-i
închidă ochii. Totuşi, ea plecă „veselă, ca cineva care
se întoarce spTe patrie*, rugvndii-.se pentru fiul ei şi
binecuvîntînd pe fiecare din cei de faţă. A sta se pe­
trecea cu puţin înainte de anul 802:
Vestea morţii acestei femei: credincioase avu în în­
treaga biserică un mare răsunet. In mînasţirea Stou­
dion mai cu seamă, akcărei egumen era fiul său, unde
toţi urmăriseră cu atenţie-pasionată fazele bolii şi-adre­
saseră lui Dumnezeu rugăciuni solemne pentru ea, se
celebră în memoria ei o ceremonie plină de pompa.
Teodor însuşi voi să pronunţe elogiul funebru al ma­
mei sale şi acestui discurs, din fericire păstrat, îi dato­
răm cunoaşterea cuvioasei figuri ai Teoctistei.
Fără îndoială, în acest suflet de femeie, care în multe
privinţe a fost comună sau mediocră, "unele trăsături
ni se. par ciudate şi surprinzătoare. Există, la mamă ca
şi la fiu, o asprime sufletească ce ne miră şi ne supăra..
Teoptista îşi iubea copiii; ea \îi sacrifica cu hotărîre
zeului credinţei sale religioase. Teodor îşi iubea m am a:
în curioasa.sa scrisoare pe care el i-o adresă în cursul

283
 bolii, plmgxnd sfîrşitul ei apropiat, el îi doreşte ho-
tărit, moartea, ca recompensă glorioasă a vieţii sale. Ne
e oarecum greu să înţelegem o exaltare a sentimentu­
lui religios care să producă asemenea deformări şi
adaug că chiar sufletele credincioase au găsit aici
unele exagerări. Dar, orice părere ne-am putea face,
despre aceşti oameni din secolul al VlII-lea, trebuie
să fim de acord că ei ne ajută enorm să înţelegem is­
toria timpului în care au trăit. Studiind pe aceşti
credincioşi, în care religia desfiinţează orice alt sen­
timent, se înţelege mai bine un caracter ca acela al
împărătesei Irina, ne mirăm mai puţin că opera sa
a putut să reuşească şi faptele sale să întîlnească o apro­
bare aproape unanimă. Căci trebuie să ne dăm seama,
în sfîrşit, că Teoctista nu oferă de loc un caz izolat
în istoria psihologică a secolului său. Multe alte femei
din această eţpocă, mama lui Tarasios şi mama lui Ni-
chifor, m am a lui Teofan şi credincioasele femei din
familia sfinxului Filaret, ne apar la fel în povestirile
hagiografilor. Fără îndoiala, cele pe care le-am nu­
mit sînit, ca şi Teoctista, nişte sfinte; şi nu pretind
de loc că toate contemporanele lor au fost create după
acest model. Au fost, alături de ele, femei de lume,
ca sora Teoctistei şi femei uşoare, ca ruda sa Teodotâ.
Numai că — şi această le dă importanţă în ochii Is­
toricului — timp de cîţiva ani aceste sfinte au condus
lumea.
p C a p i t o l u l VI

P R E A F E R IC IT A T E O D O R A

In anul 829, Mihail al II-lea de Antorium, îm pă­

ratul Bizanţului murea, la’sund tronul fiului sau Teo-
fil. Noul suveran nu era în su ra t; astfel, îm părăteasa-
văduvă Eufrosina, îndeplini la început, în ceremo­
niile curţii, rolul pe care eticheta îl rezerva Augustei.
Dar Eufrosina ura lumea. • Fiică a acelui nefericit
Constantin al Vl-lea, aşa de crud orbit din porunca
mamei sale Irina, şi a primei lui soţii M aria, după
catastrofa care înlătura pe ai săi, ea se retrăsese într-o
mînastire şi trăia liniştită şi ascunsă într-unul din
aceste aşezăminte din insula Prinkipo, cînd, nu fără
oarecare scandal, arzătoarea pasiune a basileului Mi­
hail scosese din schit pe frumoasa călugăriţă, pentru a
6 aşeza pe tronul Cezarilor. D ar, după moartea so­
ţului său, Eufrosina nu mai avea decât o dorinţă, sa
intre din nou în vreun azil sfînt şi toate grijile sale
se îndreptau spre nevoia de a căsători, fără întârziere,
pe itînârul împărat, fiul său vitreg.
Pentru a găsi o soţie basileului, se uimiseră, după
obiceiul tradiţional al palatului bizantin, mesageri în
toate provinciile, cu misiunea de a descoperi şi a aduce
la Constantinppol pe cele mai frumoase fete din mo­
narhie şi în marele salon al Perlei alesele-fură adu­
nate, pentru ca dintre ele Teofil să aleagă pe viitoa-

285
rea su verana, f*/în *r-o p rim ă - se le c ţîu n e , p rin ţu l <&*j
tinse şase, cele m a i în c în ţ ă to a r e şi, n e p u n n d u -s e de-1
cide in tre aceste fr u m u se ţi r iv a le , a m in a pentru a
d oua z i alegerea d e fin itiv ă . î n a c e a z i, el a p ă r u .în
m ijlocu l (tinerelor fe te , ţin ân d , c a P a r is în tr e cele trei
zeiţe, un m ă r d e aur în m î n ă ,, sem n d e d ra g o ste pe
care treb uia să-] o fe r e a c e le ia c â r e -i v a c îş tig a inim a
şi a stfe l în a r m a t el în c e p u e e rce ta re a i S e o p r i m ai
în$îi în fa ţa u n ei fo a r te fr u m o a se fe m e i, de fam ilie
n ob ilă,: care se n u m ea K a s ia şi p u ţ in tu lb u ra t, fără
în d o ia lă , şi n e ştiin d p r e a b in e cu m să în c e a p ă o con­
vorb ire, el îi d e b ită se n te n ţio s a c e st c o m p lim e n t ne-H
p o litic o s : „P rin fe m e ie n e -a v e n it t o t râ u l" , K asia, careH
era d eşte a p tă , rip o sta fă r ă sa -şi p ia rd ă - cu m p ă tu lu i
„ D a , dar to t p r in fe m e i n e v in e t o t binele**. . Acesct
răspuns ; î i . ;gon i n o ro cu l. F o a r te îirsp ă im îr n ^ ţ de
a c e a stă . fru m o a să p erso a n ă a ş a d e g a ta cu ră s p u n s u l- şi
c u 'd is p o z iţii a ş a .d e fe m in iste , T e o f il în to a r s e spatele
R asiei şi o fe r i o m a g iile şi m ărul- a lte i ca n d id a te , tot;
aşa d e f ru m oasa, ca re se - n u m ea T e o d o r a . .
K a sia s e c o n so lă d e a fi p ie r d u t im p eriu l fund&fcL
dup ă >Oj o b işn u in ţă fo a r te b iz a n tin ă , o m în a stir e , unfcjS|
se retrase ; şi cu m . era fe m e ie in te lig e n tă , îşi trecea
tim p u l c o m p u n în d p o em e ; r e lig io a se şi e p ig ra m e pro- j
fan e, care a u ajuns p în ă la n o i şi care n u sînx d e loc
lip site d e in teres. în a c e st tim p , fe r ic ita s a rivală; era7
în co ro n a ta cu m a re p o m p a în b ise rica S fîn t u l Ştefţth
d in p a la tu l ID aphne şi, d u p ă o b ic e i, r o a tă fa m ilia ei
p a r tic ip a la m a rele său n o ro c. jVIama e i T heooiîsta;
p rim i d em n ita tea , fo a r te in v id îa r ă , d e „ p a tr ic ia n ^ lp ii
c o r d o n ^cele trei surori c h em a te la cu rte se măritanjy
cu în a lţi dem n ixari ; fr a ţii săi Petron-as şâ B a rd a s în a ­
intară r e p e d e 'p e scara on o ru rilo r. E i a v e a u să dove-:
dească d e a ltfe l p u ţin ă r e c u n o ştin ţă - c e le i a c ă r e i ri­
d icare n e p r e v ă z u t ă î i a p ro p ia se -astfel c h ia r d e s c ă r i i
tronu lui.

286
 MjSjoua împărăteasă -era o asiatică născută în P af]a- _
gohia, dintr-o fa m ilie de funcţionari. P arin ţii să ic ra u ^
oameni credincioşi, foarte legaţi de cultul icoanelor,
împotriva c ă ro r a , sub domnia succesorilor preacre-
dincioasei Irina, g u v e rn u l imperial reîncepuse lupta
Ui se pare ca ei d ă d u s e r ă 'd o v ad ă de un zel destul de
[puternic* pentru c r e d in ţa dor. Crescută într-u n astfel
de mediu. T e o d o r a e r a d e s ig u r credincioasă şi cu
foarte mult respect pentru sfintele icoane, aşa în o t
ea se simţi la început puţin - z ă p ă c ită în aceasta lume
de curte,-unde o adusese b ru s e căsătoria. ' ^
U n a d e v ă r,' d e v re o - d o u ă z e c i de ani cearta icoane­
lor se a p rin se se ia r şi mai aprigă şi mai violentă decît
în secolul a l V I I I - le a ,. m a i c u ^ s e a m ă acum, cînd peste
d esbaterile. p r o p r iu - z is religioase se grefase o ches­
tiune p o litic ă şi a n d conflictul izbucnea între Statul
Ice reclama d r e p t u l - d e ^ a interveni în afacerile ecle­
ziastice şi în t r e B iserica- cc-şi revendica şi-şi a p ă ra li-
|bfertăţj'le< Mihail ăl I I - l e a persecutase pe a d v e rsa rii:
săi fă ră c r u ţ a r e şi I a r ă .scrupule ; Toofîl, principe in­
teligent, a u to r it a r , energic, urm a exem plul şi po litica
ta tă lu i săuT ţA şa î n a t Teodora încerca în zadar să-şi
în tre b u in ţe z e influenţa- ni favoarea prietenilor şi sa
te m p e re z e p r i n rugăminţile sale, excesul în asprim ea
Ip e rs e c u ţiilo r. Teorii nu era un suveran cu o fire p reă
c o m o d a ; c în d încrunta din sprîncene şi cînd rid ica
g lasu l, s o ţia lui, îngrozita, nu m ai insista şi ea în ­
săşi e r a s ilită s ă -ş i ascundă cu grijă^ sentim entele şi sim­
p a ti il e se c re te . Trebui de asemenea să ascundă cu
g rijă , s u b haine, icoanele p e care se îrrcăpăţtna să le
p o a r te cu ea, trebui sa ia mii de p recau ţii spre a feri
[de o ric e privire şi a ascunde în lăzile din apartam entul^
sau particular icoanele proscrise şi o u fă ră pericol putea
e a să-şi îndeplinească cîteo d ată discretele şi.prudentele
d a t o r i i faţa- de biserică.

287:
 In tr-o zi, b u fo n u l îm p ăratu lu i, un pitic ce amuzi
în tre g p a la tu l cu glum ele lui răutăcioase, o surprinse
în pioasele ei îndeletniciri. F oarte curios din fire. el
ceru sa v a d ă lu cru rile care absorbeau aşa de mult
a te n ţia îm părătesei. „S în t păpuşile mele, îi spuse
T eo d o ra, sîn t fo a rte frum oase şi le iubesc mult*1. In.
d a tă p iticu l alergă să povestească îm păratului istoria
cu păpuşile frum oase pe care basilissa le păstra' sub
perină. T eo fil înţelese fă ră greutaţe despre ce era
v o rb a şi furios, v ă z în d p în ă şi în p a la t dispreţuite or­
dinele sale, se repezi în gineceu şi începu să facă o
scenă v io len ta îm părătesei. D a r Teodora era femeie
şi se pricep u să iasă d in încurcătură. „N u-i , vorba de
loc, zise ea soţului său despre ceea ce crezi. Epam
o c u p a tă să m ă u it în oglindă cu femeile mele şi piti­
cul a lu a t d re p t icoane form ele reflectate în eâ, despre
care a v en it să-ţi spună ţie, ca un prost". Teofil se
linişti s a u . se p refăcu c o n v in s; dar Teodora ştiu să
p rin d ă pe v o rb ăreţ. D u p ă cîteva zile, pentru, nişte
nim icuri ea puse să-l biciuiască pe pitic şi apoi îl sfă­
tu i să n u m ai vorbească niciodată despre păpuşile din
gineceu. Şi cînd îm p ăratu l, după vreun chef, revenea
adeseori asu p ra incidentului şi întreba pe bufon, acesta
cu o m im ică expresivă ducea o m înă la gură* ^cea­
la ltă la p a rte a persoanei sale care primise vergile şi
zicea fo arte repede : „N u , nu. Sire, să nu mai vorbim
despre p ă p u ş i!“
î n to a tă societatea înaltă a capitalei exista o conJ
spiraţie generală în 'fa v o a re a icoanelor. în mînastirea
în care-şi isprăvea viaţa, bătrîn a îm părăteasă Eufro|
şina m ărturisea aceleaşi sentimente ca şi Teodora 1
cîn d i se trim iteau, în vizită, fetiţele basileului, ea nu
înceta să le vorbească despre icoanele venerate. Tel
fii, care bănuia acest lucru, se silea să afle ceva d e j

288
 copii/ cînd se întorceau, fă ră să reuşească de altfel să
scoată vreo inform aţie precisă. Totuşi, o d a tă , cea
mai tînară dintre prinţesele im periale se tră d ă şi
după ce povestise tatălu i său despre cadourile fru ­
moase cu care sînt copleşite la m înăstire, despre
fructele m inunate care li se oferă, începu să explice
ca bunica avea o Iadă plină cu păpuşi frum oase şi că
adeseori o atingea cu ele pe frunte, pe dînsa şi pe su­
rorile ei şi le punea să le sărute cu smerenie. T eofil
se supără din nou şi interzise ca fetiţele să m ai fie
trimise la bătrîn a basilissă. D a r chiar şi în ju ru l p rin ­
ţului mulţi oameni politici gîndeau la fel ca cele două
împărătesc; miniştri* consilieri intim i răm în eau dis­
cret dar puternic legaţi de cultul icoanelor şi lucrurile
ajunseseră atît de departe. în cît ghicitorii pe care îm ­
p ă ra tu l îi consulta cu plăcere îi preziceau deschis -
ruina apropiată a operei sale. El însuşi o sim ţea a tît de
| bine, în d ît pe patul de m oarte ceru soţiei sale şi logo-
fâ tu lu i Theoctistos, prim ul m inistru, ju ră m în tu l so­
lemn de a nu se atinge de prietenul său p a tria rh u l
floan, care fusese principaluf inspirator. R areori o
j măsură supremă a .fost m ai inutilă !

II

Succesorul lui Teofil, fiul său M ihail al 111-lea, era

un co p il; în 842 cînd a m urit tatăl său, el avea abia
[•trei sau p atru ani. Astfel, ca odinioară Irm a, Teodora
[luă regenţa în tim pul m inorităţii tânărului suveran.
[Pentru ca să o ajute, ea păstră pe lingă ea pe m i­
niştrii principali ai domniei precedente, pe logofătul
Theoctistos, care exercita o mare influenţă asupra
[împărătesei şi pe m agistrul M anuel. A m îndoi erau
[oameni credincioşi, legaţi în secret, ca şi îm părăteasa,
Ide cultul ico an elo r; de asemenea, erau oameni cu
289
bun sim ţ, p e d re p t- c u v în t în g rija ţi de durata pro*
lungă a unui co n flict in u til şi periculos : în m oda*,
tu ral deci, le veni ideea de a re sta u ra ortodoxia, To,
tu şi. cu to ate sugestiile lo r, suverana păru la început
sa fi ezitat sa-i urm eze pe aceasta cale. Teodora fyj
iubise I o a n e m u lt soţul şi p ă stra am in tirii lui o cre­
dincioasă afecţiu n e ; şi apoi, s e t e m e a de greutăţile
acestei în tre p rin d e ri. D a r to ţi cei din jurul- său se
sileau s-o co n v in g ă ; m am a şi fra ţii ei o sfătuiau la
fel. Z a d a rn ic o b ie c ta b a silissa : „Soţul meu, defunctul
îm p ă ra t e ra u n om î n ţ e l e p t; el ştia ce are de făcut;
n u p u tem d a u ită rii v o in ţa lu i“. I se arătă primejdia
unei astfel de situ aţii, nepopulari ta tea la care se ex­
punea, în e ă p ă ţîn în d u -şe să urm eze apolitica lui Teofilj
to ţi o fă c u ră s ă se team ă de o revoluţie,-care ar ame­
n in ţa tro n u l fiu lu i său. C re d in ţa o încuraja de-altfd
s ă ascu lte sfa tu rile care i se dădeau. Ea-se hotar b j |
U n sinod lu conv o cat la C onstantinopol. Dar'ca
sŞ p o a tă d u ce la bun sfîrşit lucrurile* era necesar mai
iu tii, sa se., scape de p a tria rin ii Ioan, pe care Teofil îl
in stalase pe tro n u l-p a tria rh a l în 834, fiind fostul pre­
c e p to r al p r i n ţu lu i; om inteligent, *activ, energic, el
servise <ai străşnicie, p lan u rile su v e ra n u lu i: aşa^mcit
ad v ersarii p a rtid u lu i iconoclast îl urau. Ei i-au iacut
o re p u ta ţie u rîta de vrăjitor,» supranuanindu-J Lecano-
m a n te —r ceea ce înseam nă v ră jito r — noul Apollo-
nius. noul B alaam ; au ră sp în d it pe. socoteala lui cele
m ai în g ro z ito a re poveşti : c u m . p rin vrăjiie sale găsea
m ijlocul de a. d istru g e pe duşm anii îm p ă ra tu lu i; cym
venea* n o ap tea- m o rm ăin d form ule misterioase, îa taie
capul şarp elu i de bronz care decora H ip o d n o m iJ ţi
cum în casa sa din m ah ala e l instalase o peştera suve­
ran ă şi diabolică, în care, cu ajutorul fem eilor-pierdut^
în genere de o ra ră frum useţe, din care unele, prinţ-;
tr-u n scandalos rafinam ent, erau călugăriţe, coiuft
era te lui D um nezeu, el chem a dem onii p rin sacrifţii
necurate; ?* în tre b a - m orţii; c a sa afle d e la - ei secret ele
viitorului. O ricare a r fi a d e ^ ă ru T asupra acestor bîr- -
feli, Ioan era un onv cu uiv spiriisuperioT; cu o voinţă
puternica şi p rin a d e a sta -fo a rte incomod. ^Ca sa scape
de el, îl somară- să- c o n s im tă A a - restabili rea~ ortodoxiei
sau să se retragă şi s'e p a r e c a - soldaţii însărcinaţi sa
duca acest ultim atum p r e la tu lu i s-â u ! p u rtat eu oare­
care brutalitate, F-apt este că patriarhul f t r destituit
şi închis în^r-o-''mîhă^:4-re cum-,, furios, de căderea
sa, el îndrăzni sa-şr m a n ife s te supărarea distrugînd
de reşedinţă, fu
b ă tu t cu v e rg ile , clin o rd im rl re g e n te i. '
în locul lui fu in stala tă unar ■din victim ele fostului
regim,- Methocliiv;. şi- în d a tă | moepti o'_ reaeţitm e gene-1
raia. Prin grija episeopilor, cultul icoanelor fu resta­
bilit; exilaţii-, p ro s c riş ii, fu ră re c h e m a ţi' şi p r i m i r i în
triu m f ; p rizo n ierii- Tufă- p ţişi în libertate şi- o n o raţi
-ca nişte m a r t i r i ; pe zidurile bisericilor je ap ă rtrră pro1
tin ilerelig io a se şi din nou, că o d in io a ră^ deasupra
porţii Chalc-ea^ .imaginea lui H rrstos, aşezata c t i's o ­
lemnitate, m ărturisea credinţa celor ce locuiau palatu l
imperial. în sfrrşit, la 17 februarie 843, o cerem onie
cucernică. şi m ăreaţă ad u n ă la un loc clerul, curtea
şi oraşul. T oată noaptea, în. biserica B lachem os, îm ­
părăteasa- s e r u g a .îm preună cu preo ţii \ dim ineaţa;
o procesiune triu m fală se desfăşură pe străzile C on-
•stanţinopolului,1 în mijlocul episcoprlor şi a l' călugă-,
irilor, p rin tre m ulţim ea entuziastă, Teodora merse de
la Blachemos la- Sfîn ta Sofia şi aduse mulţumiri
Celui Anotipii term e în marea biserică. Gei învinşi, ţi­
n ân d 'în .numi- lu m in ări,' trebuiră să figureze în acest
cortegiu, care consacra înfringerea lor şi să se plece
cu um ilinţă sub an atentele cu-care erau copleşiţi. Apoi,
seara, în. P ala tu l Sacru basilissa oferi un banchet pre­
la ţilo r şi se M ic ită împreuna cu ei de succesul în­
trep rin d e rii sale. Aceasta fu numită sărbătoarea orto-

291
 doxiei. Şi de atunci, în amintirea acestui mare eveni.
ment şi în memoria preafericitei Teodora, în fiecare
an, în cea dintîi duminică din postul Paştilor, biserica
greceasca celebră ou pompă restaurarea icoanelor |
strivirea duşmanilor ei. Şi azi ea o sărbătoreşte cu o
pioasă şi recunoscătoare smerenie.
Revoluţia avu grijă şi de cei morţi'. Se aduseră in
capitală, în triumf, resturile iluştrilor duhovnici,
Teodor din Stoudion şi patriarhul Niohifor, care s\i.
feriseră pentru credinţă şi muriseră în exiluri depăr­
tate. împăratul şi întreaga curte, purtînd în mîini Iu-
minări, ţinură la cinstea de a merge să primească re-
licvele. venerate, să urmeze smeriţi racla pe care o
duceau preoţii şi, în mijlocul mulţimii poporului s-o
conducă pînă în biserica Sfinţilor. Apostoli. Ca re­
presalii, violară mormîntul jn care dormea Constantin
al V-lea, fără respect faţă de majestatea imperială,
aruncară la gunoi resturile marelui adversar aHcoa-
nelor şi cu sarcofagul său de marmoră verde, ţăiat în
plăci mărunte, decorară unul din apartamentele pa­
latului. j I nie, icoanele pe care soţia sa i le apropiase de buze,
Ceea ce istoricii bizantini, cărora le datoram aceste
detalii, n-au ştiut să ne spună din nefericire, este
cum a putut să se săvârşească^ această mare- revoluţie
aşa de repede şi în aparenţă fără să întilneasca prea
serioase greutăţi. Un lucru mai ales pare sa fi con­
tribuit la aceasta: oboseala pe care o simţea toată
lumea din cauza acestei lupte nesfârşite. Dar mai .e
un motiv care apropie poate pe oamenii poliţiei de
soluţiile pe care le. impuse Teodora! Dacă, din punct
de vedere al dogmelor, victoria bisericii fu completa,
ea trebui în schimb să renunţe la veleităţile de inde­
pendenţă pe care le manifestaseră unii din cei mai
iluştri apărători ai săi. Faţă de Stat, ea rămase în-
tr-o supunere absoluta; autoritatea imperială în ma­
terie de religie se exercită asupra ei mai întreagă ca
I orieînd. Prin aceasta, cu toată restabilirea ortodoxiei,
I politica împăraţilor iconoclaşti îşi ^ajunsese scopul.
I Prin marea operă pe care a săvîrşit-o, Teodora a
I .meritat să fie canonizată de biserica orientală. Totuşi,
| multe îndoieli chinuiseră pe împărăteasă, în timp ce
l lucrase la această operă. Un lucru o preocupa mai
I ales: se ştie ca-şi iubise soţul cu pasiune; "ea mu se
t resemna ca el să fie înglobat în teribilele anateme ce
[ loveau pe cei ce persecutaseră icoanele. Deci, atunci
[ cînd preoţii adunaţi în sinod $reriiră să solicite bună­
voinţei sale restabilirea^sfintelor icoane, ea Ie ceru o
favoare în schimbul consimţămîntului său: să deslege
i de păcat pe împăratul Teofil. Şi cum patriarhul
[ Methodiu obiecta că dacă biserica are dreptul incon-
[ testabil de a ierta pe cei vii care fac act de căinţă, ea
1 nu putea să facă nimic pentru un om care a murit în
f stare vădită de păcat mortal, Teodora spuse o min­
ciună pioasă. Ea declară că în momentul suprem ba—
[ sileul se căise de greşelile sale, că sărutase, cu smere-
| că-şi dase sufletul în mîinile lui Dumnezeu ca un bun
creştin. Episcopii primiră fără să se lase rugaţi această
poveste edificatoare, cu atît mai muk cu cît simţeau
că restaurarea ortodoxiei nu se poate face decît cu
preţul acesta; şi conformîndu-se dorinţelor regentei,
ei hotărîră că timp de o săptămână vor face în toate
bisericile capitalei rugăciuni pentru mîntuirea împă­
ratului defunct. Teodora ţinu sa ia însăşi parte la
aceste pioase slujbe şi se mângâia de a fi obţinut ast­
fel pentru prinţul păcătos şî pocăit mila lui Dum­
nezeu. , BBB|B
Legenda a înfrumuseţat foarte mult, mai tîrziu, po­
vestea mişcătoare a dragostei conjugale a Teodorei.
Se povesteşte că visuri grozave înştiinţaseră pe prin­
ţesă despre soarta care-1 ameninţa pe soţul ei. Ea vă-#
zuse pe Fecioară ţinîndu-1 în braţe pe Hristos, aşezata
293
 pe .un tron înconjurat de îngeri, cb eunuci îirCaţa S
banalului wu pe basileul le a l ii şi, puni ud sa-1 - 3 1
crunt'cu vergile. A ltădată, i se păruse ca se afla. în
feri;' lui Constantin- şi, că. deodată o mare mujptne nă­
vălise în piaţă şi că .un cortegiu, de oameni trecea pur-
tind instrumente de tortură -şi d e moarte şi Jn mijlo­
cul lor, desbrăcat şi.Încărcat d e lanţuri, era urît ne­
norocitul Teorii. Plîngînd, Teodora. urmase -mulţimea
şi-se oprise: în p iaţa din. faţa palatului, înaintea porţii
Chaleea. Acolo, un orr^era aşezat pe un tron măreţ,
teribil la înfăţişare, ca un judecător-tem ut. Aţund
împărăteasa, aruncîndurse la picioarele Jui, ceru ier­
tare pentru soţul său şi omul răspunse : „Fomeie, maK
este credinţa. ta. Pentru credinţa- şi lacrimile taje şi
pentru rugăciunile preoţilor mei, iert pe-soţiil tău
Teorii", Şi puse sări .deslege., în acest tim p,' patri%/
hui Methodiu. la rîndul său, încerca o experienţă,
pentru a se asigura, de voinţa Providenţei, Pe altarul
cel mare .al Sfintei Sofia , el puse un pergament, pe
care scşiseşe, numele tuturor îm păraţilor iconoclaşti.j
apoi, adormind în biserica,, el văzu în vis un înger,
care î l ;vesti că îm păratul: aflase'mila în faţa lui Dum­
nezeu şi deşteptîn.du-.se'şi luînd pergameniul de pe
sfînta masă, constată că în adevăr acolo unde fusese
scris -numele lui Teorii, locul devenise în chip minu­
nat alb, în semn d e iertare. .
Gîţi.va oameni totuşi se arătară mai severi decît
Dumnezeu. Pictorul Lază.r, unul d in cei mai. celebri jţii-
niatu rişti de ţfoane, avusese m ma dreaptă tăiată, din
ordinul împăratului defunct; şir cu toate că, după. le­
genda, această mînă tăiată crescuse la loc printr-o. mi­
nune, martirul păstra cu străşnicie ura contra călăului
sau şi la toate observaţiile împărătesei el răspundea cu
încăpăţînare : , „Dumnezeu i-iu-i a tît de nedrept ca să
.uite nenorocirile noastre şilăodaceze pe cel.ce ne-a peia
secutat". La banchetul curţii, cu care; se kichrie^rbă^

294
todfca ortodoxiei, un alt duhovnic se arata tot aşa
de-, neînduplecat. E ra Teodor Graptos, care se numea
astfel din cauză căj drept pedeapsa, Teofil pusese sa i
sie scrie ,pe frupte, ,cu( un fier înroşit, patru versuri in­
jurioase. împărăteasa, foarte preocupată-să măgulească
pe m artiri, puse să întrebe pe sfînuil om numele celui
care îl lacuse să sufere astfel de tortură. „De aceasta-
inscripţie, răspunse el solemn, voi avea Să cer socoteală,
înaintea tribunalului lui Dumnezeu, împăratului, $Or
ţul tă u “. Faţă de aceasta ieşire nept£ văzută, Teodora
plîngînd, adresîadu-se episcopilor, dori să ştie daqă în
felul acesta înţelegeau ei să-şi ţină promisiunile din
fericire, patriarhul Methodiu interveni-şi nu facă greu­
tate reuşi să potolească pe arţăgosul duhovnic şi să
liniştească .pe suverana : „Promisiunile noastre, declara
el, rămm întregi şi- dispreţul unora -e un lucru £ara în­
semnătate". D ar în schimb, ceea ce nu e de loc indi­
ferent, e.sţe-să.constatăm din.aceste povestiri partea po-
licică şi «omenească ce a intrat în. restaurarea orto­
doxiei; şi la , ce compromis.de conştiinţă s-au pretat, cu
o.egala uşurinţă, sfinţii episcop! şi preacredincioasa Te^
odora.'

HI

„Cea dim îi virtute, zice un cronicar al epocii, este

să a i suflet .o rto d o x ". Teodora posedaxlin pliii .această
virtute. D ar ea mai avea şi alte calităţi. Istoricii bi­
zantini lauda inteligenţa ei politică, energia, curajul, îi
atribuie cuvinte eroice, Ga acestea, prin care ea opri;
se spune,.o. invazie-a regelui B ulgariei: „Dacă triumfi
asupra: unei femei, îi trimise ea vorbă, gloria, ta va fi
n u lă ; dar dacă vei fi bătut de o femeie, vei ajunge de
rîsul lum ii". în orice caz, timp ae patrusprezece ani

295
22
 cît deţinu puterea, ea guvernă bine. Desigur, cum era
de aşteptat, guvernarea sa avu o latură destul de pi-i
oasă. Foarte mîndră de a fi restaurat ortodoxia, ea
ţinu mult să combată erezia; din ordinul său paiaM
e n ii1 fură somaţi sa aleagă între conversiune şi moartea
şi cum ei nu cedară de loc, sîngele curse în valuri în
părţile Asiei Mici, unde Se stabiliseră. Inchizitorii im-.]
periali însărcinaţi să potolească rezistenţa, făcură mi­
nuni : prin grija lor, mai m ult de o sută de mii, de oa­
meni pieriră în ch in u ri; lucru grav şi care trebuia sa
aibă urm ări încă mai grave : aruncînd pe aceşti disrJ
peraţi în braţele musulmanilor, guvernul imperial îşi;
pregătea multe nenorociri pentru viitor. -
D ar, pe de altă parte, zelul pios care însufleţea pe
regentă îi inspiră iniţiative fericite ; ea este aceea cârd
luă iniţiativa marei opere a misiunilor religioase, carej
peste cîţiva ani avea să poarte Evanghelia în mijlocul
kazarilor, m oravilor şi bulgarilor. Ea avu de asemed
nea gloria de a obţine cîteva succese durabile împo­
triva arabilor şi de a reprim a cu putere revolta sla-j
- vilor din Elada. D a r mai ales reuşi să administrez®
bine finanţele monarhiei. Se pricepea — se spline —
în chestiuni de bani şi legenda povesteşte despre
aceasta o anecdotă destul de picantă. îm păratul Teo-J
fii se afla în tr-o zi la una din ferestrele palatului, cînd
văzu in trîn d în p ortul Cornului de A ur un măreţ vasj
de comerţ. Inform îndu-se cui aparţinea această fni
m oaşă corabie/ află că era a împărătesei. La acesj
răspuns, îm păratul rămase tă c u t; d ar a doua zi, pe
cînd* se ducea la Blachemos. coborî "în p o rt şi, punînd;
să descarce încărcătura corăbiei, ordona să-i dea foţ
A poi, întorcîndu-se spre cei din jurul s ă u : „N u ştiamji
le spuse el, că .îm părăteasa a făcut din mine un jjel
1 Membrii unei secte câre pretindeau să aducă creştinism^ la
simplitatea Evangheliei.
 gustor î Niciodată pînă acum nu s-a văzut un îm­
părat roman făcînd meseria de neguţător*. Orice ar
fi adevărat din toate acestea, Teodora a ştiut să ad­
ministreze averea Statului tot aşa de bine ca şi pe a sa.
Cînd părăsi puterea, ea lăsă în tezaur o rezervă con­
siderabilă. Şi prin toate acestea ea ar fi fost, fără în­
doială. o suverană destul de mare, fără intrigile curţii
şi rivalităţile palatului, totdeauna gata sa se organi­
zeze sub guvernarea unei femei şi fără fiul păcătos pe
care i-1 dăruise cerul.

IV

Sub domnia lui Teofil, palatul imperial de atîtea se­

cole reşedinţa basileilor bizantini, îmbrăcase o noua
splendoare. îm păratului îi plăceau clădirile : vechilor
apartamente ale lui Constantin şi Jus-inian el adăugase
un întreg şir de construcţii somptuoase, decorate cu
luxul cel mai elegant şi mai îngrijit. îi plăceau pom pa
şi m ăreţia : pentru a mări strălucirea recepţiilor p a la -.
tine, comandase artiştilor minuni de argintărie şi de
mecanică, Pentapyrgion-ul, celebrul dulap de au r,-în
care se expuneau bijuteriile coroanei, orgile de aur,
la care se cînta în zilele de audienţe solem ne^pîatanul
de aur ridicat lîngă tronul imperial, în care păsări
mecanice zburau şi cîntau, leii de aur, culcaţi la pi­
cioarele prinţului şi care în anum ite momente se ri­
dicau, băteau din coadă şi răgeau şi grifonii de aur cu
înfăţişarea misterioasă, care păreau — ca în palatele
regilor asirieni — că veghează asupra siguranţei îm ­
păratului. în afară de aceasta, pusese sa se reînnoiască
toată îmbrăcăm intea imperială, hainele frumoase stră­
lucitoare de aur, pe care le p u rta basileul în ceremo­
niile de la curte, vestmintele splendide ţesute cu aur şi
presărate cu pietre scumpe, cu ra re se împodobea

297
 Augusta, li plăceau, în* sfîrşir, literele, ştiinţele şi | 9
iele. El copleşise cu favoruri pe marele matematician
Leon din Tesalonic şi instalase, îri p alatu l său din Mag*-
naur, şcoala în care savantul dădea discipolilor săi
această în v ă ţătu ră care era una- din gloriile Bizanţului*
se arătase chiar el, inconoclăstui teribil, pito de to­
leranţă pentru M ethodie confesorul, din-ziua cînd l-a
v ăz u t în stare să rezolve unele dificultăţLştimţifjce ca­
re-1 preocupau. F oarte îndrăgostit de capodoperile ar­
hitecturii arabe, foarte preo cu p at să înlocuiască decorul
pios al icoanelor proscrise p rin reprezentările unui stal
mai liber şi m ai p ro fa n , el orientase spre drumuri noi
a rta bizantină a vremii sale ; şi m ulţum ită eforturilor
şi inteligentei sale protecţii, în acest mihupat Palat Sa­
cru, încărcat de splendori rafinatc-şi de un' lux rar, în
acest decor incom parabil de pavilioane,r de terase;- de
grădini larg deschise spre orizonturile, luminoase ale
m arii M arm ara, viaţa curţii îmbrăcase o strălucire
no u ă şi m ăreaţa. D a r acum , eînd îm păratul era moiiţ
acest som ptuos p a la t era tu lb u ra t mai ales de certuri
şi de intrigi. |
A d ev ăratu l şef al guvernului, era, sub regenţa Teo-1
dorei, logofătul Theoctistos. E ra un orii de o valoare
destul de m ediocră, general incapabil şi totdeauna-ne-
norocosŢ'bm po litic cu o înţelegere obişnuită, cu carac­
te r rece, trist şi aspru. P u ţin sim patic şi puţin iubit, ei
se^m enţinea m ulţum ită atenţiei pe care i-o a ra ta jn ip ă f
răteasa. O bţinuse sa locuiască chiar în interiorul pala­
tului, exercita asupra îm părătesei o influenţă roiraeu*
loâsa şi aşa d e m are era încrederea d£ care se bucura,
în e ît .circulau în B izanţ svonuri răutăcioase^ cu priviră
la n a tu ra relaţiilor pe care m inistrul le întreţinea cu!
basilissa. L um ea îl ştia am biţios şi-şi am intea cu <e|
g rab a în frig u ra tă — Ia vestea unei pretinse revolte f i
p a la t — părăsise arm aia din C reta, spre a veni sa sul
p rav e g h eze evenim entele din cap itală ; era bănuit M
 asnira ta tron şi se'spunea^ că. T eodora; încurajîud d<>
rinţele lui, Se gîndea să se căsătorească cu el sau sa-i
Ljca.de soţie pe una din fiicele sale, gata - ^ s p r e a-i
Jdeschide drumul spre- putere — să răstoarne,, cuci tă­
cuse odinioară marea; lrina- şi să pună să orbească pe ,
propriul său fiu. în orice caz, profund devotat regentei
şi atotstăpîiiitor asupra spiritului, ei, logofătul se t r u - .
dea-sări aţîţe neîncrederea fa ţă de to ţi consilierii care
Iîmpărţeau cu el puterea^
P rin in trig ile sale, el reuşi repede să-şi înlăture ri­
valii. M a g istru l M anuel, care îm preună cu Teoctistos
era tutorele tînărului M ihail al ltl-le a , fu acuzat d e .
conspiraţie îm potriva familiei im periale şi. silit să-şi.
dea-dem isia;din funcţiile sale. F raţii îm părătesei, Petro-
nas şi B ard asj erau mai de tem ut, m ai ales al doilea a
cărui inteligentă superioară era slujită de o extraordi­
n a ră lip să de scrupule şi de m oralitate. G u consimţă-
m în ţu l Teodorei însăşi, sub anum ite pretexte, fu înlă­
tu ra t dej l a curte şi. logofătul crezu că şi-a asigurat în
chip definitiv puterea. El nu prevăzuse însă că avea
de a face cu tînărul îm p ărat.
In adevăr, M ihail al III-Tea creştea şk crescînd se
anunţa foarte rău. Z adarnic se trudise m am a' şi minis­
trul său să-i dea o educaţie deosebită; zad arn ic fusese
încredinţat celor mai buni profesori şi. îl înconjuraseră
de cei mai b u n P oam arazi; legenda numeşte prin tre to-
Jvarăşii de studiu ai prinţului im perial, pe C hirii; care
trebuia să fie mai tîrziu apostolul slavilor. T otul fu­
sese zadarnic : fondul lui M ihail era rău. L a cincispre­
zece sau şaisprezece a n i — â tît avea acum..— îi plăceau
mai ales vînătoarea, caii, cursele, spectacolele, luptele
atleţilor şi'el însuşi n u se sfia, în hipodrom ul palatului,
să se urce pe un c a r şi să se producă înaintea intim ilor
săi. O biceiurile lui intim e erau şi mai supărătoare. Frec­
venta- societatea'ce a m ai rea şi-şi petrecea bînd, o part»

299
 d in noapte ; avea şi o am an ta pe faţă, Evdochia I n i ®
rina.
T eodora şi Theoctistos îşi ziseră că, în aceste împte-f
ju rări, n u era decît un lucru de făcut, să-l însoare, cît
m ai curînd pe tîn ă ru l îm p ă rat. D in nou, după tradiţie
trim işii palatu lu i străb ă tu ră provinciile, ca să aducă la
C onstantinopol pe cele m ai frumose fete din monarhie:
d in tre ele, E vdochia, fiica D ecapolitului, fu aleasă şi
în d a tă fu în co ro n ată ca basilissă. D ar după cîteva săp-
tăm în i, sătul de soţia lui şi de v ia ţa conjugală, reverii
la obiceiurile, la prietenii şi la am anta sa şi o luă de la
c a p ă t cu nebuniile. F ără îndoială, trebuie să ne ferim|
a crede to a te actele ridicole sau odioase pe care isto->
ricii b izantini le-au pus în seama lui M ihail a l IIITea ( |
cronicarii d ev o taţi casei de M acedonia erau prea in-*
teresaţi să scuze şi să justifice asasinatul care adusese
p e V asile T p e tro n , pentru a nu fi ispitiţi să ponşjl
grească p u ţin pe victim a acestuia. D ar, cu toate aceste
rezerve, fa p te sigure atestă p arte a de nebunie din p u ra
ta re a decăzutului îm p ă rat. în co n ju rat mereu de come­
d ianţi, de desfrînaţi, de bufoni, el se distra cu nedemnii
lu i prieteni, p rin farse groteşti sau obscene, scandalizai
p a la tu l p rin n ăz d răv ăn ii de p ro st gust, jjn care nimuj|
n u era respectat, nici fam ilia, nici religia. U na din ma-.
rile sale p lă ce ri era de a-şi îm b răca prietenii ca episcopi:
u nul îl în făţişa pe p a tria rh , ceilalţi pe m itropolia;]
p rin ţu l însuşi se in titu la arhiepiscop al C o lo n e e iş i
a s tfe l costum aţi, ei plecau; în m ascaradă, prin oraş,]
c în tîn d canţonete ruşinoase sau groteşti, parodiind ce-4
rem oniile sacre. In tr-o zi, spre a face ca H ristoş, Mi-i
h ail se duse :să prînzească la o femeie săracă, cu totuL
z ă p ă c ită să-l prim ească pe basileu aşa, pe neaşteptate; j
a k ă d a tă , în tîln in d în drum ul său oe p atriarh u l Ignaţiu,
şi p e clericii săi, îm p ă ra tu l se am uza să-i facă tăm b al
Jău şi îm p re u n ă cu cortegiul său de com edianţi îl es-

300
 corlă multă vreme, cîntîndu-i la ureche cîntece decol-
late, cu acompaniament de ţimbale şi de tobe.
Apoi, îi făcea şi mamei sale glume dezgustătoare.
El îi trimise vorbă într-o zi că patriarhul se află în pa­
lat şi ca ar fi, fără îndoiala, fericită să primească bine­
cuvântarea sa. Credincioasa Teodora alergă în graba 31,
în adevăr, în marele tficlinium de 'A ur ea găsi, aşezat
pe un tron alături de suveran, pe prelat, în haine s«a-:.
cerdotale, cu gluga trasă pe faţă şi care părea-, tăcut şi
grav, pierdut în meditaţii adînci. Regenta cade la pi­
cioarele sfîntului om şi-l roagă să binevoiască a se gîndi
la ea în rugăciunile lui, cînd deodată patriarhul se ri­
dică, se învîrteşte pe călcîie, întoarce spatele îm pără­
tesei şi... trebuie-să te duci să .vezi în textul cronicari­
lor ceea ce lasă să-i scape în faţa Teodorei. Apoi, în-,
toreîndur-se;: „N u puteţi zice, Doamnă, că prin aceasta
n-arn încercat să vă onorăm" şi, aruneînd gluga, îşi
a ra tă f a ţa : pretinsul patriarh nu era altcineva decît
bufonul favorit al împăratului. La această farsă Mi-
hail izbucneşte în rîs. Teodora indignată copleşeşte pe
fiul ei cu blesteme : „Ah, copil ră u ! Astăzi Dumnezeu
şi-a luat mîna de pe tine" şi părăseşte sala în lacrimi.
Dar, cu toate aceste grosolane necuviinţe, tutorii nu
îndrăzneau să intervină şi se fereau să-l dojenească pe
basileu, fie dintr-un exces de indulgenţă, fie pentru că
se gîndeau să-şi păstreze încrederea lui, prin această
bunăvoinţă.
Arătîndu^se plin de îngăduinţă pentru distracţiile
nepotului său, Bardas se trudea mai cu seamă să ca­
pete influenţă asupra lui. M ulţum ită intervenţiei prie­
tenului său, marele şambelan Damianos, reuşise să fie
rechemat din exiDde către îm părat şi foarte repede
ajunsese să se înţeleagă cu Mihail al III-lea. Desigur,
el ura pe. Teoctistos, care era o piedică pentru am­
biţiile l u i ; aşa îneît sporea fără încetare neîncrederea
basileului faţă de ministru. E l îl făcea să se teamă că

-301
io g o fatu l a r p re g ă ti o lo v itu ra de sta t şi nu-şi d H
nici un scrupul s-o calom nieze ch iar pe sora sa, reiaB
T e o d o ra , şi sa în fă ţişe z e fiului, sub ’lum ina cea f i
su p ărăto are, p u rta re a m am ei-sale. Lucră aşa debii*
in c it cu o c a z ia unui in c id e n t neînsem nat (era vorbaS
un p rieten p erso n al a l p rin ţu lu i, căruia ministrul^
refu za o în a in ta re ), u n co n flict destul de violent izbue^
în tre suveran şi T heoctistos. E ra în 856. Barda?, pro.
fitîn d de s itu a ţia lui, în tă rită şi m ai m u lt nemulţumi
n le ' lui M i h a i l : îi a r ă t ă că era ţin u t departe de afaceij
p rin d e c la ra ţii b ru ta le , îr a tin s e am orul propriu. ,Aiîta
v rem e c it T h eo ctisto s, îi spunea el, v a fi împreună cu
A u g u sta , basileul v a fi fă ră putere*4 ; m ai ales găsi-mu
lo cu l să-l faca să cread ă, că se a te n ta la viaţa lui;;J|
c o m p lo t fu u rz it îm p o triv a logofătului. O ,buna'pane
d in o am enii p a la tu lu i erau cîştigaţi de interesele? lu|
B a rd a s ; p rin ţu l corisim ţeaT a toate şi5 îm potriva Teo-
jdtarei şi a fa v o r itului, s ă u ,o soră a îm părătesei' chiarje
asocie lui JBardas,Mratele său. A tentatu l'reu şi deci, jlg
în tr^ o .zi ein d , d u p ă obiceiul sarcinilor sale, Theoc-
tisto s se p re z e n tă , cu hârtiile în m ina, în audienţă la
regentă, găsi în g a le ria Lausiacos; care preceda? aparta­
m entele suveranei, pe. B ardas care, fă ră să se ridice îna­
in te a lui, îl m ăsu ra cu obrăznicie} P u ţin mai departe]
în iîln i pe îm p ă ra t, care-i interzise; sa p ătru n d ă la Au
' g u sta şi-i o rd o n ă sa-i dea lui rap o rtu l despr e:chesţi ti­
n d e . z i l e i ; şi cum m inistrul- zăp ăcit ezita, badleu
îl conceciie brusc. D a r în tim p ce se retrăgea, Mihaill
. strig a o f iţe rilo r de serviciu : „A restaţi pe omul acesta»
L a acest apel, B ardas se a ru n c a asupra logofătilM
c e lă la lt f u g i ; B ardas îl ajunge, î i trînteşţe jos şi f l
sp a d a în mană e gata sa în fru n te pe oricine a r î n e m
sa-1 a_»u .e p e nenorocit. Se pare totuşi că nu ţin e a »
c h ip d e o ^ b it la m oartea lui T h e o c tisto s: îm p ă r^ S
o rd o n a m ai in u i sa-I duca su b p ază buna în vestifc^B
302
K T yjăşi sa aştepte ordinele lui. D in nefericire pentru
(Jogofat, la zgom otul făcut. T eodora alergase, cu parul
[răvăşit, cu hainele în d ezo rd in e,: cerind, cu ţipete, pe
[favoritul sau, deslanţuind injurii îm p o triv a fiului şi
[fratelui ei, strigînd cu voce am eninţătoare cari oprea
|de a-1 omorî pe Theoctistos. P o ate ca această stâru-
Ijnţa îl pierdu pe nenorocit. Cei din anturajul lui Mi-
[hail s-au temut că dacă Trăieşte, regenta îl .va rechem a
repede la putere şi ca el se v a .ră z b u n a cru n t pe duş­
m an ii l u i ; ca o m ăsura de siguranţa,- h o tă rîra m oartea.
Uui. In zadar cîţiva ofiţeri din gardă,-^rămaşi credm -
rioşrpgrsoan.eiTui, încercară să-l a p e r e ; în z a d a r bietul
ora, ascunzîndu-se sub mobile, încerca sa scape de
■soartă. Un soldat,:«apleeîndu-se, îi străpunse pîntecele
leu o lovitura de sabie.-Bardas isprăvi crima.
[Asasinarea prim ului m inistru era o lo vitură directă
[contra T eo d o rei: ea simţi bine aceasta. C h iar m
Itumultul care. tulbura palatul, ea şi auzise ridieîndu-se
[împotriva. ei voci a m e n in ţă to a re ; îi strigase să ia
[seama fiindcă era i ziua asasinatelor. A stfel, în i n ­
dignarea sa, ea respinse toate scuzele care i se oferiră,
toate consolările ce L se ară ta ră ; teribilă, tragică, ea
[chema răzbunarea divină asupra vinovaţilor şi m ai
fale? asupra lui Bardas şi pe fa ţă dorea m oartea lor..
Prin .această: atitudine intransigentă, ea sfîrşi prin a~
deveni supărătoarej Bardas, ale cărui am biţii le
încurca, de altfel, h o tărî să se scape de eă. El începu
forin a-i lua fetele, pe care le închise în tr-o m înăstire,
[gîndîndu-se ca ea mu v a în tîrz ia să le urmeze de bună
]voie. Cum ea ezita să se hotărască, o siliră să” se
[retragă în m înăstirea G astria. V oind să nu tulbure
[Statul printr-o rezistenţă inutila, ea părăsi puterea
teu nobleţe, după ce depuse oficial Senaţului sumele
pe care buna sa adm inistraţie financiară le ;strînsese^.
[ca o rezervă în tezaur: Acesta era sfîrşitul vieţii sale
politice. '--j,
303
 în mănăstirea în care căută un azil, Teodora M
pios, împreună cu fiicele sale, încă mulţi ani, iertfjj
pe fiul său, pe lîngă care se pare chiar că mai tîîsjj
şi-a recăpătat oarecare influenţă, mereu pornită %
potriva lui Bardas, pe care-1 făcea responsabil, &
drept cuvînt, de moartea lui Theoctistos. Ajunse p{nj
acolo, ea, împărăteasa credincioasă şi, ortodoxă, meii
complotă împotriva acestui frate unt şi încercă, în
înţelegere cu mai mulţi intimi din palat, să-l asasineze,
Nu reuşi în această încercare şi se pare chiar că a fost
destul de aspru pedepsită. în această împrejurare, fără
îndoială că i s-au confiscat toate bunurile şi i s-au re,
tras onorurile care rămăseseră legate de rangul său im,
perial. Pentru a o mîngîia de această disgraţie, destinul
avea să se însărcineze să-i găsească un răzbunător, care
avea să-i satisfacă ura dincolo de aşteptările/ sale
Acesta avea să fie Vasile, fondatorul ilustru al dinas­
tiei împăraţilor macedoneni.
 C apitolul Vil

AV EN TU R ILE R O M A N Ţ IO A SE
ALE LUI VAS1LE M A C E D O N E A N U L

Pe vremea cîn d îm p ărăteasa T e o d o r a îm p ă rţe a

tronul cu soţul său T e o fil, către an u l 8 4 0 , un om
tînăr, îm brăcat sărăcăcios, dar căruia statu ra în a ltă ,
co n stitu ţia robustă, tenu l ars de soare, îi d ăd eau o
înfăţişare destul de m în d ră, in tra în tr -o seară, cu
traista în s’p inare şi cu b ăţu l în m în ă , în C o n sta n ti-
nopol, pe P oarta de A u r. E ra în tr -o d u m in ecă şi
noaptea era aproape. O b o sit şi p ră fu it, că lă to ru l se
duse să se culce sub p orticu l u nei biserici ap roap e
de Sfîntul D io m e d u nde, nu trecu muţr, şi adorm i
profund. O ri, _ în^ tim p u l n o p ţii, stareţul m în ăstirii
de care ţinea biserica, se d eştep tă brusc şi a u z i un "glas
care-i spunea : „ S co a lă -te şi d esch ide îm p ăratu lu i uşa
bis’ericii !" C ălugărul a sc u ltă ; dar n e v ă z în d în curte
deciţ un biet n ecăjit în zd ren ţe, în tin s pe lesp ezi, crezu
că visase şi se întoarse la culcare. A tu n ci, a d ou a oară
glasul îl deşteptă d in som n v"şr-i repetă aceeaşi p o ­
runcă ; şi din n ou sculîndu-se. şi n ev ă zîn d d ecît pe
zdrenţărosul ad orm it, se întoarse în p atu l său. A tunci,
pentru a treia oară, v o ce a şi m ai poruncitoare răsună
în liniştea ad în că şi, în acelaşi tim p , ca să nu se în ­
doiască de fa p tu l, că era treaz, egum enul prim i, în
coaste, o lo v itu ră p uternică şi m isterioasă. „Scoală-te,
porunci vo cea şi fa să" intre acela care e cu lcat în la ţa

■fc— 305
uşii. El c îm păratul'1. T rem uri nd, om ul sfînt părăseşte
în graba celula, coboară şi-l cheamă pe necunoscut,
„Iartă-m ă, prearfihţe, răspunse celălalt scuturîndu-sej
ce porunceşti sclavului tău ?l< Stareţul îl roagă-sî-J
urmeze, şi-l aşează la masa l u i ; dim ineaţa îl pune s*
facă o baie, şi-i dă haine n o i ; şi deoarece călătorul
surprins, nu înţelege nimic din aceste atenţii cu care
e copleşit, călugărul, în m are taină, îi dezvăluie m ista
rul viitorului său şi-i cere să fie de aici înainte prie­
tenul şi fratele său.
P rin aceasta povestire pitorească, din care Paul Af
dam în rom anul său Basile et Sopbia a scos; lucruri
ingenioase, îşi face intrarea în istorie omul care, sub
Teodora şi M ihail al III-lea avea sa-şi gasească,jcu
a tîta dibăcie, norocul, Vasile Macedoneanul, caia
peste cîţiva ani avea să-şi aşeze familia pe tronul Bi-1
zanţului.
Istoricii care au trăit la curtea împăratului Constan­
tin al V II-lea. nepotul lui Vasile şi Constantin ăl VII-
lea însuşi, s-au ocupat, desigur, sa fabrice pentru acest
întemeietor de dinastie o genealogie acceptabilă) şi
chiar glorioasă. D acă ar fi sa-i credem, ilustrul b a |
sileu se cobora, prin tata, din casa regala a Armenje|
şi era înrudit, prin mamă, cu Constantin şi chiar nţ
Alexandru cel Mare. Adevărul pare a fi fost infimi
maj modest. Vasile se născuse foarte umil, către anul
812, dintr-o familie obscură de ţărani din apropid
rea Adrianopoluliţi; coîoni săraci de origine armei
nească. împrejurările îi transplantaseră în Macedonia!
războiul bulgar îi ruinase şi moartea tatălui — cai)
ultim ă nenorocire — sfîrşi prin. a-i laşa fără mijloaM
de trai. Vasile, rămas singurul sprijin al mamei şi suj
rorilor sale, avea atunci douăzeci şi cinci sau douaţe
şi şase de ani. Era un tînăr înalt şi puternic, cu
tare, cu umerii robuşti; un par des şl buclat,îi înc
figura energică. Perfect ignorant de altfel — nu
 ’asca nici să scrie, era înainte de -toate-un
nK •m l] uman. Aceasta era de ajuns ca sa-i asi-

Cronicar ii bizantini, foarte atraşi de supranatural,

povestit; cu -grijă semnele care au prevestit viitoa­
rea mărire a lui Vasile: cum, într-o frumoasă zi de
vară, pe cinci adormise pe cîmp, un vmltur planînd
deasupra copilului îi ţinuse umbră cu Aripile sale;
cum mama sa văzuse în vis ieşind din sînul sau un
arbore de aur, încărcat cu flori şi cu fructe de aur,
care devenea imens şi,umbrea toată ca sa ; şi cum, al­
tădată, un vis îi arătase pe sfîntul Ilie Tesbitul sub
trăsăturile ţinui b ă tr în în a lt, cu barbă albă, din a cărui
gură ieşeau flăcări şi cum profetul anunţase mamei
soarta înalta •' care-1 aştepta pe fiul ei. Superstiţia so- -
cietăţii bizantine colora hucuros cu vraja ei tinereţea
oamenilor mari şi credea cu sinceritate în valoarea
acestor preziceri. De fapt, Vasile -Macedoneanul tre­
buia să parvină prin alte mijloace şi prin alte calităţi,
prin inteligenţă sa dibace-şi mlădioasă, prin energia
şa fără scrupule, prin prestigiul puterii sale fizice şi,
în sfîrşit, prin femei, care au fost puternic subjugate
de farmecul seducţiei sale atletice.
în provincia, săracă a Macedoniei, Vasile, fiind şef >
de familie, înţelese repede că agricultura nu era de
ajuns ;ca să-l hrănească pe el şi pe ai săi şi "începu prin
a se pune în servicM guvernatorului provinciei; Apoi,
yeni să-şi caute norocul la Constantinopol şi aici îm­
prejurările îl ajutară de minune. Stareţul de la Sfin­
tui Diomed, care-1 culeseşe de pe drumuri, avea un
frate, doctor de profesie; acesta văzu pe tînăr la mă­
năstire, îl găsi bine făcut şi cu înfăţişarea plăcuta, .şi-l
recomandă unuia din clienţii sai, rudă cu împăratul
şi cu Bardas, care se numea Teofil, şi pe care-1 pore­
cliseră, din cauza staturii sale mţei, Theophilitzes (mi­
cul Teofil). Acest "omuleţ avea o frianie : să aibă în

\ 307
 slujba sa oameni de statură înalta, cu forţă herculeanjf
pe care-i îmbrăca în costume splendide de mătase |
nimic nu-i făcea mai multă plăcere decît să iasă ^
lume cu escorta lui de uriaşi. Îndată ce i se vorbi de
Vasile, el voi să-l vadă şi, încîntat de ţinuta lui, j|
angajă numaidecît ca să-i îngrijească armăsarii şî-j
boteză familiar cu porecla de Kephalas — ceea ce în-
seamnă „cap tare".
Timp de mai mulţi ani, Vasile rămase în casa lui
Theophilitzes şi în această vreme avu o aventură care
sfîrşi prin a-i asigura norocul. Stăpînul său fiind trimis
în Grecia, Vasile, în calitate de intendent al grajduri­
lor, îl întovărăşi; dar în timpul călătoriei se îmboll
năvi şi trebui să se oprească la Patras. £ici el o în-
tîlni pe Danielis. Danielis era o văduvă frumoasa,
puţin cam coaptă; cînd Vasile o cunoscu, ea avea un
iiu mare şi se pare că era chiar şi bunică. Dar averea
ei era prodigioasă, „o avere de rege, zice cronicarul,
nu de particular". Avea sclavi cu miile, proprietăţi
imense, turme nenumărate, ateliere în care femei ţe-
seau pentru ea mătăsuri splendide, covoare admirabile,
pînzeturi de in de o fineţe minunată. Casa îi era plină
de o măreaţă veselă de argint şi a u r; cuferele erau
pline de haine splendide; lăzile erau ticsite de obiec­
te de metal preţios. Stăpînea o mare parte din
Peloponez şi; după cuvintele unui istoric, ea părea în
adevăr, „regina ţării". îi plăceau luxul, pom pa; cînd
mergea în călătorie nu se servea de trăsură sau de cai,
ci avea o litieră şi trei sute de sclavi tineri o înţovă|
răşeau, şi se schimbau cu rîndul ca s-o poarte. îi plat
ceau de asemenea oamenii frumoşi: prin asta o itif
teresă şi Vasile. Trebuie să ne gîndim că şi ea, cura
arata cronicarii superstiţioşi, presimţea viitorul glorios
, al Macedoneanului ? Eu aş crede mai curînd că sim­
patia ei ţinea de raţiuni mai materiale. Oricum, ea îi
făcu o bună primire în casa s a ; şi cînd în sfîrşit Val
308
% > v _____I
sile trebui sa se hotărască să plece, , ea îi dădu bani,
îaine frumoase, treizeci de sclavi ca să-l slujească;
cu acestea, bietul om deveni un mare senior, putu să
aca o figură bună în lume şi să cumpere proprietăţi
în Macedonia.
Niciodată, de altfel, el nu avea să-şi uite binefăcă­
toarea. Cînd, douăzeci de ani mai tîrziu, el se urcă pe
tron, primul său gînd fu să acorde fiului lui Danielis o
înaltă demnitate, apoi invită pe bătrîna doam na, „care
se zice, avea o arzătoare dorinţa să-l revadă pe îm­
părat", să-l viziteze în capitală. El o prim i ca pe o su- _
verană în palatul M agnaur şi-i conferi solemn titlul
de mama basileului. Din partea ei, Danielis, veşnic
minunată, adusese cu ea daruri preţioase pentru vechiul
său prieten: ea îi oferi cinci sute de sclacri, o sută de
i eunuci, o sută de ţesătoare de o îndem înare neobişnu­
ită, stofe splendide şi cine mai ştie ce ? Făcu chiar^şi
mai mult. Vasile în acea vreme pusese să se constru­
iască Biserica N o u ă ; ea dori să se asocieze la.această
pioasă opera punînd să $e ţeasă în atelierele ei din Pe­
loponez 'covoare de rugăciune, care să acopere to t pa­
vimentul basilicei. în sfîrşit, făgădui că în testamen- .
, tul său nu-1 va uita pe fiul favoritului ei de altădată.
După acestea, se întoarse la P a tra s ; dar în fiecare
j an, atît cît trăi Vasile, îi veneau din Elada cadouri
I somptuoase, trimise de prietenoasa; şi cînd el muri,
I înaintea ei, ea transmise fiului suveranului afecţiu-
[ nea pe care o avusese pentru tata. Se reîntoarse încă
o dată la Constantinopol, să-l vadă şi prin testament
i îl lăsă legatar universal. Cînd-trim isul împărătesc, în-
kSarcinat să facă inventarul moştenirii, ajunse în casa
lui Danielis, rămase încremenit de a tîta m inunată bo-
■găţie. Fără să vorbim de bani peşin, de bijuterii, de
vesela preţioasă, de miile de sclavi — îm păratul li­
bera trei mii pe care-i trimise coloni în Italia de sud
— basileul moşteni mai m ult de optzeci de domenii.
309
 ■
Se vede care era în secolul al IX -lea bogăţia imperiulJ
bizantin, ce averi enorme stapîneau marile familii ajg
aristocraţiei provinciale, care joacă un rol a u t de mare
în istoria monarhiei. D a r mai ales mi vi se, pare o fi*
gura curioasa, şi nostimă această doamna batrînă, *
cărei prietenie cultivata, cu îngrijire fu. atât de utila
casei de M acedonia?
Reîntors de la P atras l a Constantinopol, Vasfle ja-
trase din nou în serviciul lui Tlieophilitzes, cind o î'm7
prejurare neprevăzută- îl- apropie de îm părat. Intr-o zj
varul lui Mihail al III-lea, patricianul Antigon* fiul
lui Bardas, dădea în onoarea, tatălui sau un dineuj de
gală ; el invitase mulţi prieteni, senatori, personaj*
înalte şi de asemenea pe ambasadorii bulgari.- care se
aflau în trecere prin Bizanţ. După obiceiul banchetelor
bizantine, la desert veniră luptători sări distreze: pe
oaspeţi cu exerciţiile lor. Atunci, c u : îngîmfarea lot
obişnuită, poate şi puţin, excitaţi de băutură, bulgarii
începură sa laude pe un atlet oarecare din Geamul lor,
declarînd că era un om de neînvins şi ca ar triumfau
asupra. oricui ar încerca sări înfrunte. Ii crezură pe]
•ciivint.; şi în adevăr luptătorul bulgar îşi dobori^
toţi adversarii. Bizantinii se simţeau destul de umiliţi,
cînd Tlieophilitzes, care asista la ospăţ, începu sa
spună : „Am in slujba .mea un om care, daca doriţi, vaJ
susţine lupta îm potriva faimosului vostru bulgar. Căci,
în adevăr, a r fi cam ruşinos pentru Romani ca acestJ
străin să se întoarcă, acasa fără să-şi fi găsit naşul?J
Toţi primesc, şi e chemat Vasile ; se aşterne nisip,
în sala, ca sa se facă un teren bun pentru cei doi acU
versari şi lupta începe. Cu un, braţ puternic,, bulgarul!
se trudeşte să-1 ridice pe Vasile şi sa-1 facă sa-şi piard®
echilibrul ; dar, cu şi. mai multa putere, bizantinul îl •
apucă, îl învîrteşîe şir printiw> lovitură dibace, celebrai
pc atunci în sălile de lupta, aruncă la păm înt pe rivalul
leşinat şi; uşor rănit.

310
I
 A c e a s ta isp ra v ă a tr a s e a t e n ţ ia c u r te n ilo r a s u p ra
M a c e d o n e a n u l u i. O r i , d u p ă c î t e v a z ile d e la a c e a s tă
în tim p la re , îm p ă r a tu l p r im i î n d a r d e l a u n g u v e r n a ­
t o r d e p r o v i n c i e un c a l fo a r t e fr u m o s ; şi î n d a t ă d o r i
sa -I în c e r c e . D a r c î n d s u v e r a n u l se a p r o p i e d e a n im a l
şi v o i s a - i d e s c h i d ă g u r a , sp r e a - i e x a m in a d in ţii, a n i ­
m a lu l se c a b r a te r ib il şi n ic i p r in ţ u l, n ic i c ă lă r e ţii săi
n u - i p u t u r ă v e n i d e h a c . M ih a i a l I l I - l e a e r a f o a r t e
n e m u l ţ u m i t , 'c î n d b in e v o ito r u l T h e o p h ilitz e s in te r v e n i i
„ S ir e , e u a m a ca să u n tîn ă r f o a r t e ' d ib a c i î n c eea c e
p r iv e ş t e c a i i ; p o a te că m a je s ta te a v o a s tr ă d o r e ş te să-l
v a d ă , s e .n u m e ş t e V a s ile " . M a c e d o n e a n u l -e tr im is î n d a t ă
la p a l a t şi a t u n c i „ c a u n n o u A le x a n d r u p e u o n o u
B u c e f a l, d u p ă e x p r e s i a u n u i is to r ic , c a B e ie ro f o n p e
P e g a s " , e l s a r e p e sp in a r e a a n im a lu lu i şi m c î t e v a c lip e
î l î m b l î n z e ş t e -c o m p le t. B a s ile u l e r a î n c î n t a t : _^el n u
a v u o d i h n ă p î n ă c e T h e o p ih lit z e s n u - i c e d a a c e s t b a -
^ ^ u r n o s , . c a r e era u n a ţ î t d e b u n c ă l ă r e ţ şi l u p t ă ­
tor. Şi fo a rte m în d r u d e a c h iz iţ ia sa, el v e n i s ă p r e ­
z i n te m am ei sa le T e o d o r a p e V a s ile : „ V in o şi v e z i,
îi z is e el, ce b ă r b a t fr u m o s a m g ă s it" . D a r î m p ă r ă ­
teasa, m ă su rîn d lu n g p e . n o u l f a v o r i t a l f iu lu i să u ,
zise cu tr iste ţe : „ M a i b in e n -a ş f i v ă z u t n ic io d a tă
p e-a cest o m ; el e s te a c e la c a r e v a d is tr u g e r a s a noas'-
. w ic t ' —
tra !a
T eo d o ra a v e a d r e p ta te . A c e s t a t l e t c a re ş tia să p la c ă
fem ei lor: a v e a să se a r a te c a p a b il şi d e a ltc e v a . C ă tr e
856 e l in tra în s e r v ic iu l lu i M ih a i 1 a i K T -le a ^ u n s p r e ­
z e c e an i m ai t î r z i u , era îm p ă r a t.

In m o m e n tu l în c a re V a s ile so se a i a c u r te , B a rd a s,
u n c h iu l b a s ile u lu i, d e v e n e a a to tp u te r n ic . A s a s in a re a
lu i T h e o e tis to s , r e tr a g e r e a T e o d o r e i, fă c e a u în c u r î n d

311
— Figuri bizantine voL 1
din el şeful adevărat al guvernului'; numit pe |R
magistros şi şeful 'gărzilor, apoj mareşal al paiaţă
lui, în sfîrşit aproape asociat la imperiu cu titlul ^
Cezar, el domnea ca stăpîn în numele1lui Mihail f
111-lea.
Cu toate viciile sale, Bardas era un om superior
Aprig şi ambiţios, lacom şi pasionat după putere
după avere şi lux, el îşi da totuşi toată osteneala sjj
fie bun administrator, judecător sever, ministru in.
coruptibil; şi cu toată lipsa lui de scrupule şi pro.
funda sa imoralitate, se făcuse foarte popular. Deose­
bit de inteligent, îi plăceau literele, se interesa|de
ştiinţe. Lui i se datoreşte cinstea de a- fi fundat .cele
bra universitate din Magnaur, unde chemă pe cei mai
iluştri profesori din vremea s a ; se preda acolo gra
matica, filozofia, geometria, astronomiaj şi ca sa în­
curajeze zelul profesorilor-şi silinţa elevilor, el le făcea
vizite dese şi pline de atenţie. Număra printre intimii
şi prietenii lui pe Leon din Tesalonic, matematician
eminent, filozof şi medic renumit, una din cele mai
alese minţi ale secolului al IX-lea şi care, ca toţi marii
savanţi ai Evului-Mediu, se bucura printre contempo­
rani de o reputaţie neagră de ghicitor şi de vrăjitor.
Pe de altă parte Bardas scandaliza oraşul şi curtea;
întreţinea cu nora sa legături foarte suspecte şi aceasta
a fost chiar cauza iniţială a conflictului grav care iz­
bucni între trimisul papei. şi. patriarhul Ignatie,*cînd
prelatul socotirea trebuie să interzică atotputernicul
regent intrarea în Sfînta Sofia. Dar, la urma urm
chiar duşmanii lui Bardas sînt siliţi să recunoască in
tele lui calităţi. Sub conducerea lui, fură cîştigate s
cese militare considerabile asupra arabilor; atacul în­
drăzneţ pe care ruşii îl încercară asupra Constanţi
polului fu respins cu tărie; şi mai ales, cu conoirsdl
patriarhului Fotie, succesorul lui Ignatie, Bardas avi
gloria să ducă la bun sfîrşit marea operă a misiunii

312
creştine, care purtă Evanghelia printre moravi şi
bulgari: sub protecţia sa, Cyril şi Metodiu, apostolii
slavilor, întreprinseră marea opera, prin care o rasa
întreagă a fost cucerită pentru ortodoxie. ,
In vreme ce Cezarul guverna astfel, împăratul îşi
continua nebuniile. El .risipea în cheltuieli ridicole
banii strînşi de părinţii să i; jignea capitala prin plă­
cerea lui desfrînată pentru curse şi cai. Pusese să se
clădească un grajd măreţ, decorat ca un palat cu mar­
morele cele mai preţioase şi era mai mîndru decît
Justinian cînd construise Sfînta Sofia. Trăia în tovă­
răşia vizitiilor, copleşindu-i cu aur, plăcîndu-i să le
ţină copiii în braţe la botez; el însuşi, în bluză de
vizitiu, prezida cursele la Hipodrom ; şi adeseori, pe
pista privată a palatului Sfîrîtul Mamas, alerga el în­
suşi la curse, silindu-i pe înalţii demnitari ai impe­
riului să facă întocmai ca el, să poarte culorile circu­
lui, să se ia la întrecere. Şi, ca batjocură scandaloasă,
o icoană a Fecioarei, aşezată pe tronul imperial, ţinea
locul împăratului şi prezida petrecerea.
Cînd Mihail al III-lea se distra, nu permitea să-l.
deranjeze nimeni, sub nici un motiv. într-o zi, pe cînd
se află'la Hipodrom, i se anunţă că arabii cuprinse-
seră provinciile asiatice şi cum mesagerul aştepta cu
mare îngrijorare, în picioare, în faţa basileului, ordi­
nele suverane : „Dar ce îndrăzneală, exclamă deodată
prinţul, sa vii să-mi vorbeşti de astfel de lucruri, cînd
sînt atît de ocupat cu o cursă de cea mai măre impor­
tanţă şi cînd întrebarea este dacă n-are să se sfărîme
carul din dreapta la cotitură". între frontiera Cili-
ciei şi capitala; exista un sistem de semnale de foc, un
fel de telegrafie vizuală, prin care se semnalau în grabă
incursiunile musulmanilor: Mihail al III-lea puse să-l
distrugă, sub pretext că atrăgea atenţia poporului în
zilele de sărbătoare, şi că ştirile rele transmise astfel
împiedicau pe spectatori să guste din plin plăcerea
313
23*
 jocurilor. Şe. cunosc o rg iile şi glum ele p e care le
im agina îm p re u n ă cu cortegiul sau de bufoni şi de
c o m e d ia n ţi; se cunoaşte b eţia lui, care i-a atras* îa
istorie, p o recla de M ih ail B eţiv u l şi c u m , d u p ă ce se
îm b ă ta , n em aiştiin d bine ce zice, o rd o n a, fără socoj
te a lă , execuţii ca p ita le sau in v e n ta cele mai mari-ne^-
b u n ii. S in g u ru l m ijlo c de a-i plăcea era săi te .asociez*
la aceste ciu d ate d istra c ţii şi. fiecare, la c u rte , se gra-l
b e a s-o facă. Se povesteşte că însuşi P a tria rh u l Foţi
găsea fo arte nostim e d istra cţiile îm p ă ra tu lu i şi bueppfl
-îi ţin e a 'to v ă ră şie la m asă, b în d ch iar mai/:m ult decît
d l în o ric e caz, V asile în ţelese repede ca.-: aici e ra lo­
cul s ă -ş i. în cerce no rocirl. . / ’|||& 8 9 E
Cu dibăcie,: consimte laorice şi profila de' orice. în
anul 856 slujba-de mare~ maestru de călărie era libera,
titularul conşpirind împotriva îm p ă ra tu lu i : Văsrle fu
acela care -o obţinu. în 862, marele şam belan Dami-
anos, vechiul prieten ’al lui Bardas, fu. d estitu it, de-|
oarece se purtase fără respect faţă de C e za r, cu care:
şe, certase : Va sile îl urmă în acest, post de încredere,
oare introducea în int-imitatea prinţului pe cel celjO
ocupa. M ihail a] l i I-lea, de altfel, îl a d o r a p e favo-.
ritul sau-; el spunea cui voia şă-1 asculte . că singur
' Macedoneanul îi era •seirirttfrjvui adevăr d e v o ta t- şi cre-
d i n c î o s . A s t f e l îl făcu patriciu şi în s fîrşit îl însurăJ
în realitate, Vasile mai aveao'şoţie^ o ^m aced o n ean a
c a şi el, c a r e se numea M ăria; basileul îl sili să di vor-1
ţeze Şi' M a r ia fu trimisa în ţara natală cu o sumă (ea
•bani. D upă c a re , prinţul, puse pe p rie te n u l sap să se.
în s o a r e cu 'a m a n ta lui, E vdoehia. In g e rin a . :
r A c e a s ta e r a o persoana foarte fru m o a să , şi era dd
m a i. m u lţi ani a m a n ta , lui Mihail, care o m a i iubesjjşi
a c u m : a s tfe l, el p u s e cojidiţia, m ă ritîn d - o , că o -va,
p ă s t r a ca. a m a n tă şi c o n tra c tu l fu aŞa d e b in e respec-u
ta r , i n c it c r o n ic a r ii independenţi atribuie îm p ă r a t u f i
p a t e r n i t a t e a p r im il o r doi c o p ii a i lui V asile. Scrîitol
 rii de la c u rte , d e s ig u r m ai d is c re ţi îirtr-o* c h e stiu n e
aşa de delicată, s-au c o m p lă c u t, d im p o tr iv ă , să . la u d e
nu num ai fru m u se ţe a ş i g r a ţia E V d o ch ie iv d a r şi î i i ^
ţelepciunea.. şi v irtu te a s a ; în să şi in s is te n ţa lo r a ra ta -
ca era aici un p u n c t d u re ro s , p u ţin c a m s u p ă r ă to r p e n ­
tru casa d e M a c e d o n ia . V asile s in g u r p a r e sa-se fi aco-»
„modat fă ră g re u ta te cu a c e a s ta s itu a ţie n e p l ă c u t ă : el
avea de a ltfel cu ce .se c o n s o la . E r a a m a n tu l T h e c le i,
sora îm p ă ra tu lu i ; şi M ih a il al l l l - l e a în c h id e a o c h it
asupra acestei le g ă tu ri, d u p ă cu m V a s ile în c h id e a o c h ii
asupra a d u lte ru lu i. soţiei sale. Şi e r a c e l m a i I ru m o s
menaj în p a tru ca re se p o a te în c h ip u i.
Vasile, treb u ie să c re d e m , n u a r ă t a a t î t a în g ă d u ­
in ţa degeaba.. în a c est a v e n tu r ie r m a c e d o n e a n ; a şa d e
bun, curtean: şi- aşa ţie m lă d io s , B a r d a s d e s lu ş e a uşor
am biţia late n ta ca re -i p r e g ă te a d r u m u r ile : „ A m a lu n ­
gat vulpea, sp u n e a el in tim ilo r săi, d u p ă c ă d e r e a lui
D am ianos ; d a r în lo cu l ei a m in tr o d u s leu l, c a re o să
ne sfîşie pe to ţi “ . Şi, d e f a p t , o l u p t ă a r z ă t o a r e în c e p u
intre fa v o rit şi m m is tru . V a sile se t r u d e a să-1 c o n v in g ă
pe îm p ă ra t că B a rd a s î i a m e n in ţa v i a ţ a : d a r M ihail-
ridea d e aceste a c u z a ţii a b s u rd e . A tu n c i, c a sa -şi a ju n g ă
scopul; in trig a n tu l m a c e d o n e a n c a u tă u n /"com plice ;
el in tră în le g ă tu ră c u Ş y m b a tio s ; g in e re le lui B a r d a s
şi sub cel m ai te rib il j u r ă m in t îl în ş tiin ţă c ă îm p ă r a ­
tul, a v în d p e n tr u el m u ltă p r e ţu ir e , ţin e a la el, d a r
c ă 'n u m a i socrul său se o p u n e a l a le g itim a lu i în a in ­
tare. A cestea făcute-, e l se în to a r s e la î m p ă r a t ş i,-p e n -
tru a ^ şi,în tă ri spusele, in v o c ă m ă r t u r i a lu i Ş y m b a tio s ,
care, înşelat şi fu rio s , n u s tă tu la în d o ia lă să jure,
îm p re u n ă . c u V asile, c ă în a d e v ă r B a r d a s conspira.-
F o arte z d ru n c in a t de a c este d e c la r a ţii, M ih a il al l l l - l e a
accepta îh e e t-în e e i id e e a d e a lu a m ă s u ri îm p o tr iv a
m inistrului. D a r C e z a r u l e r a p u te r n ic ; l a C o n s ta n tî-
n o p o l e ra t o t a tît d e r e s p e c ta t şi c h ia r m a i m u lt-d e e ît
î m p ă r a tu l; p r in fiu l s ă u A n tig o n , c o m a n d a n tu l şef

315
 I
al gărzii, el avea trupele capitalei; a încerca o lovi.
tură împotriva lui la Bizanţ, însemna a fi condanj.
nat dinainte la înfrîngere. Pentru a găsi o ocazie fa.
vorabilă, trebuia să depărtezi pe Bardas de partizanii
săi; împăratul fu hotărît să vestească o campanie
în Asia, împotriva arabilor: silit să-l întovărăşească
pe basileu, Bardas se lăsa fără apărare în mîinile duş.
manilor săi.
' Cezarul era informat de toate aceste intrigi şi în an­
turajul sau era chiar sfătuit să se apere, să declare
cu îndrăzneală că nu-kva urma pe împărat la lupta.
Natural, sufletele superstiţioase descopereau de ase­
menea tot felul de prevestiri sinistre, care vesteau sfir-
şitul apropiat al ministrului. Se povestea că la bise­
rică, pe cînd era cufundat în rugăciune, deodată sim­
ţise o mînă nevăzută, care pe la spate îi smulsese 3e
pe umăr mantaua de ceremonie. Se interpreta în mod
îngrijorător darul neaşteptat pe care i-1 trimisese sora
sa Teodora: o haină brodată cu potîrnichi de aur şi
care nu era destul de lungă; ori, ghicitorii spuneau
toţi că potîrnichea înseamnă trădare şi vestmîntul prea
scur.t indica o moarte iminentă. Bardas însuşi avea
visuri tulburătoare. El se vedea intrînd în- Sfînta So­
fia alături de împărat ,într-o zi de procesiune solemna
şi, în absida' bisericii, zărea deodată pe Sfîntul Petru
aşezat pe1un tron printre îngeri şi, la picioarele sale,
patriarhul Ignatie cerînd dreptate împotriva persecîjl
torilor săi. Şi apostolul, întinzînd-o sabie unui servi­
tor îmbrăcat numai în aur, punea pe împărat sa
treacă la dreapta şi pe Cezar la stînga sa şi poruncea
să-l lovească cu spada. Dar Bardas era prea inteligenf
pentru ca să acorde multă importanţă acestor inci­
dente. Şi .de altfel împăratul şi favoritul său nu cru-:
ţau nimic spre a-i arăta încredere şi a-1 atrage în
cursă mai sigur. înaintea plecării, amîndoi se duseră
împreună cu Cezarul în biserica Sfînta Maria ditr

316 -
i
Chalkopratia şi acolo, în prezenţa patriarhului Fotie,
amîndoi jurară solemn, pe sîngele lui Hristos, că Bar­
das n-avea de ce să se teamă de ei. Aproape convins,
regentul se hotărî să plece cu curtea: Vasile, de trei
ori sperjur, îşi ajunsese scopul.
Cronicarii favorabili dinastiei macedonene au făcut
totul spre a desvinovăţi pe Vasile de omorîrea lui
Bardas şi s-au trudit să arate că el n-a juoat nici un
rol în acest grav eveniment. Adevărul e cu totul altul.
Armata şi curtea trecuseră în Asia. -Vasile, cu cîţiva
conjuraţi, fraţii lui, rude, prieteni intimi, pe care-i
asocias'e la proiectul său, se ţineau gata să acţioneze,
îndată ce împăratul le-ar ordona : şi pentru a grăbi
evenimentul-, complicii lui şi el întărîtau pornirea lui
Mihail împotriva unchiului «său, subliniau insolenţa
Cezarului, al cărui cort era ridicat pe un deal care
domina pavilionul imperial. Bardas nu ignora nimic
din complotul care se uneltea ; dar, cu un admirabil
dispreţ de primejdie, el considera 'drept născociri aver­
tismentele prietenilor' săi şi, încrezător' în geniul lui,
socotea că duşmanii nu vor îndrăzni. Pentru ca să se
impună şi mai mult, îmbrăcă un costum somptuos şi,
călare, cu o numeroasă excortă, se duse de dimineaţă,
după obicei, la audienţa imperială. Vasile îl aştepta,
în calitatea lui de mare şambelan, lui Vasile îi revenea
sarcina să-l primească pe Cezar şi să-l introducă, con-
ducîndu-1 de mînă la basileu. In tra t în cort, Bardas
se aşeză alături de suveran şi conversaţia începu.
Atunci, făcînd un semn din ochi, Mihail arătă credin­
cioşilor săi ca sosise momentul. La acest semnal, logo­
fătul Symbatios iese din pavilionul imperial şi făcîn-
du-şi semnul crucii, vesti prin asta pe ucigaşi, şi-i in­
troduse în fundul cortului. Vasile, în picioare* în spa­
tele lui Bardas şi abia stapînindu-se, făcea gesturi ame­
ninţătoare la adresa ministrului, cînd deodată Cezarul
se întoarse şi înţelese. Simţindu-se. pierdut, el se aruncă
 ia picioarele M Mitaail, rugîndu-*! să-l scape,' Dai
Vasile pune m îiia pe sabie ; la acest semnal, conjuraţii
se reped şi, sub ochii îm p ăiatu lu i nepăsător sau ne­
putincios, îl ciopîrţesc în bucăţi' pe nefericitul Gezît,
: Se aruncară cu a tita în d îrjire asupra acestui cadavru
însângerat, c ă d e a b i a s-au p u tu t adu n a cîteva resturi
inform e, care fu ră îngropate în aceeaşi mînăstire din
r G astria, în care T eodora, d in 'o rd in u l fratelui sau,
trebuise o d in io ară să se retragă.
Versiunea oficială, făcu tă dinadins spre .-a scuza
acest laş asasinat, afirm ă că -conspiratorii, după multe
ezitări, n u procedaseră aşa decît spre a Salva viaţa
am eninţată a îm p ăratu lu i şi că în tum ultul care urmase
uciderii, M ihail a l IU d e a întâmpinase cele mai serioase
prim ejdii. D a r această istorisire nu înşeală pe nrmeni.
F ă r ă ,în d o ială, p a tria rh u l Fotie, bun curtean,, se grăbi
săd^feH drterpe îm p ă ra t de a fi scăpat dintr-un.pencol
aşa d e m a r e ; . pop o ru l, m ai sincer şi care iubise; pe
fiardas, strig a la /trec erea S u v eran u lu i; „A i făcut o că­
lă to rie fru m o asa, -basileule, tu care ţi-a i ucis ruda şi
ai v ă rsa t sîngele ap ro ap elu i tău. N en o ro cire ţie ! Ne­
n o ro cire ţie | “

HI

Va5ăle binrise.vC îtev a saptam ini m ai tsrziu, im-

p â râ tu l, care n -av ea copii, îl adopta şi-l ridica la
d em n itatea de m ag istro s; puţin după aceea, îl asoae
la tron.
în ziua de Rusalii 866, poporul^ văzu.cu m irare ca
se ridicau d o u a tronuri în Sfînta Sofia şi toţi gură-
casca erau fo arte in trig aţi, zidndu-şi ca nu există dedk
•tm singur basîleu. T otul se explica îndată. Lâ zona
obişn u ita procesiunea im perială intră m biseri,<^. |Vli|
haiî ai ill- ie a mergea în frunte, în m are cosoumT^

3Z8
 paradă; Vasile U urma, purtînd insignele şi spada de
mare şambelan. Cu pasul sigur, prinţul' înainta pînă
la iconostas şi se opri pe scările de sUs ; jos se opri
Vasile ; mai jos se aliniata secretarul imperial, marele
maestru al curţii sau prepozrt, şefii facţiunilor care re-*
prezentau oficial poporul. Şi atunci, în prezenţa curţii
şi a poporului adunat, secretarul dădu citire unui me­
saj al împăratului : „Rardas Cezarul, spunea acest do­
cument, a conspirat îm potriva mea pentru ca s'a: mă
omoare şi pentru aceasta m-a dus în afara capitalei.
Şi fără bunele sfaturi ale lui Syrrrbatios, şi ale lui Va­
sile, eu n-aş mai fi în lumea celor vii. Dar el a pierit
victima a păcatului său. Ordon deci ca- Vasile pâra-
kirnomenul, servitorul meu credincios, care apără
majestatea-mea, care m-a scăpat de duşman şi care' mă
iubeşte, sa fie de acum • înainte apărătorul şi
administratorul imperi ul ui meu şi să lie salutat de toţi
ca împărat-. Vasile, foarte mişcat, izbucni în lacrimi,
la această citire, care. fără îndoială nu-1 surprindea.
Şi Mihail, dînd propria sa coroana patriarhului, care
o binecuvîntă, o puse apoi pe capul Iţii Vasile, în timp
ce prepoziţii îl îmbrăcaţi cu dibefesion şi-T încăilţau cu
cisme roşii.. Şi poporul strigă, după obiceiul protocolu­
lui : „Viaţă lungă împăraţilor Mihail şi Vasile H*
Recunoştinţa nu fusese niciodată virtutea dominantă
a macedoneanului. Cum complicii săi dini ajun, mai
ales Symbatios, îşi cereau partea lor de putere şi de
onoruri, nemaiavînd nevoie, de ei,, îi trimise la plimbare
fără scrupule; şi crnd, nemulţumiţi, ei Se revoltară,
pedepsi cu asprime revolta lor. Dar, cu .uri prinţ ca
Mihail, favo arta cea mai consolidată în aparenţă era
totdeauna nesigura : cu^atît mai mult, cu -cîţ mulţi
curteni, geloşi de ridicarea rapidă a favoritului.- în­
cercau să-1 compromită în faţa împăratului şi sa con­
vingă pe basileu că noul său coleg îşi pusese în gîrsd
să-l omoare. Zadarnic, spre a-şi menţine Situaţia,

319
Vasile făcea tot ce trebuia, asista la banchetele im j
periale, bea împreună cu prinţul, lăsîndu-1 să-şi perii
mită tot felul de familiarităţi cu soţia liii Evdochia;;
cu un spirit schimbător şi mobil cum era acela al lui
Mihail, el trebuia fără încetare să se teamă pentru
puterea şi chiar pentru existenţa sa.
în curînd, el avu foarte limpede intuiţia pericolu­
lui care-1 ameninţa. într-o seară, spre a sărbători
victoria pe care basileul o dobîndise la curse, se daclur
o masă cu mare pompă în palatul Sfîntul-Mamas. In
timpul desertului, patriciul Basilisciaoos, binevăzut de
suveran, începu să-l felicite pe împărat că şi-a condus
carul cu atîta dibăcie şi noroc. Atunci Mihail, puţin
‘b eat, avu o idee caraghioasă, cum avea deseori după’
ce bea : „Scoală-te, zise el patriciului, scoate-mi cişmele
mele roşii şi încalţă-le“. Celălalt, zăpăcit, se uita la
Vasile, ca şi cum i-ar fi cerut un sfa t; atunci basileul,'
mîniindu-se, îi porunci să asculte numaidecît; apoi,
întoreîndu-se către asociatul său : „Zău, zise el ironic,
lui Vasile, găses’c că-i vin mai bine decît ţie" şi începu
să improvizeze versuri pentru noul său favorit: „PriJ
viţi-1 toţi, cînta el, şi admiraţi-1. Nu e oare demn sa
fie împărat ? E frum os; coroana îi. sta bine.; totul
contribuie la gloria lui". Vasile disperat îşi mistuia
mînia în tăcere.,* Evdochia, cu ochii în lacrimi, încercai
să-l potolească pe M ihail: „E mare lucru, sire, îi!
spunea ea, demnitatea imperială: n-ar trebui s-ol
dezonoraţi". Dar Mihail, din ce în ce mai beat,
răspundea rîzînd : „Nu fii îngrijată, fata mea. Mă
distrez făcînidu-1 pe Basiliscianos împărat".
Poate că şi Teodora, care se pare că reintrase în
graţiile fiului său, ţesea intrigi împotriva lui Vasile şi
încerca să-l înlăture. Fapt este că macedoneanul}
simţind că tovarăşul său se emancipa, găsi că era
vremea să sfîrşească cu el. Pentru a scuza acest din
urmă act al dramei, Constantin al VlI-lea, nepotul lui
V asile, s-a silit să ni-1 prezinte pe Mihail în culorile
cele mai negre şi, într-un rechizitoriu violent, a strîns
povestirea tutufor nebuniilor, scandalurilor şi crimelor
lu i: totuşi, n-a îndrăznit sa spună ce parte a luat bu­
nicul său la a&sinarea omului care era stapînul şi
Binefăcătorul său. Cu toate acestea, adevărul nu-i de
loc îndoielnic.
La 23 septembrie 867, împăratul lua masa de seară
în palatul Sfîntul-Mamas. Cu toate denunţurile
pe care le primise împotriva lui Vasile, cu toată ura
_n.e_c_aiie_o_o_iirta acum vechiului său prieten, prinţul in-
asă pe imperialul său asociat şi pe soţia
dochia. Ca de obicei, împăratul băuse
ia că, atunci cînd era beat, era capabil de
, foarte hotărît să acţioneze, se înţelesese
e cu. cei mai mulţi din cei care-îl ajutaseră
Bardas. Găsind că era timpul potrivit, el
ospăţului, sub, un pretext firesc şi dueîn-
piera imperială de dormit, strică broaştele
u pumfiul său atletic,^ ca să împiedice pe
a se închide cu cheia ; apoi se întoarse
bcul la masă; după obicei, Evdochia făcea
ii amantului său. Qnd, destul de tîrziu în
i oaspeţii se sculară, Vasile însuşi voi să-l
împăratul ameţit, îl conduse în camera lui
pi sărută mîna respectuos. Sub paza a doi
edincioşi, Mihail adormi îndată adine:
ile intră'în cameră împreună cu conjuraţii.
toţii. La această năvală bruscă, şambelanul
gă inspăimîntat, încercă să reziste : la zgo-
i, basileul se deşteaptă şi dintr-o dată des-
iveşte. Atunci Ioan ChaldioS, unul din
ii Vasile, scoate sabia şi dintr-o lovitură
ouă mîinile împăratului; altul doboară pe
>s; în acest timp, restul bandei întărea paza
să-i împiedice pe soldaţii de serviciu să-şi
 ajute stâpmuil. După lovitură, c o n ju r a ţii ţin u r ă sta t ’
,J-am tăiat .raîinile, zise unul, dar în c ă tră ie şte şi daci
trăieşte, ce se mtîmplă cu noi ?" A tu n c i, unul din
as'asini se întoarce m -cameră, unde Miharl, rid ic a t din
pat acoperit de sînge, gemea şi 'blestema p e asasini şi
mai ales pe Vasile. C u o puternică lovitură d e sabie,
omul îi străpunge pîntecele ; apoi, foarte m în d ru , vine
să anunţe lui Vasile că de-data aceasta totul s-a sfîrşit.
Gvmstantnn al V ll-le a a simţit oroarea acestui tra­
gic şi laş asasinata în biografia pe care-a scris-o
despre1btuancui- său, spune simplu : „Elita aristocraţiei
şi a Semaiului făcu-sa piară împăratul an palatul Sfîitţ
tul-Mamas, prin grija unor soldaţi din g a r d a ; şi din
cauza- beţiei nesimţind nimic, el trecu .fără suferinţa
din somn la moarte*. Sfrrşitul iui Mihail al III-lea a
fost însă fioros *şi teribil. 'El pieri, dacă nu de mîna,
cel puţin din ordinul'aceluia pe care cbiaT el îl făcuse
împărat ■; şi în mod brusc, .trezit din beţie în ora su£
prernă, -el putu, în cruda sa agonie, să simtă toata
perfidia acestui Vasile de două ori paricid, asasin al
pdnţtdui şi al tatălui său adoptiv.
întunecoasa prezicere a Teodorei se realizase; îu-^
lăturând toate piedicile care-1 despărţeau de tron, Ma-Î
cedoneanuî era împărat, feniru a termina revoluţia»
în grabă conjuraţii, traversînd Cornul de Aur, puseră!
stăpînîre pe Palatul Sacru şi dimineaţa, cea dintîi grijă*
a; noului stăpîip fu de a instala aci, cu mare pompaj
în apartamentele împărătesei legitime, pe soţia lui*;
Evdochia Ingerma, care, pînă la sfîrşit, fusese a m a n ta
iui M itail al ill-lc a . împreună cu ea, fără ruşine» ef
se înfăţişa, de sărbătorile Crăciunului din 867, p$
străzile capitalei, aşezat pe un măreţ car tras de patru*!
cai albi ; d ţiv a ani mai tîrziu, avu de la ea chiar un
fhi şi apoi încă patru fete. Sufletul bădăran al ţaranu4
Iui macedonean nu se împiedeca, după cum se yedw
de scrupule zadarnice.
 Aşa a fost to tdeauna, de altfel. Vasile întîlnise trei
•femei iii viaţa lui. D anielis, m atroana din Patra*, era
bogata ; ea îi dădu, o d a ta cu banii, mijlocul de- a
p a rv e n i: aşa în cît el p ă stra cu grijă am intirea ei $i-i
cultivă prietenia. E vdochia fusese şi era am anta îm­
p ă ra tu lu i: el o acceptă de soţie cu bunăvoinţa şi i o t
astfel închise ochii asu p ra p u rtă rii ei. E a îi slujea am­
biţia şi-i era o tovarăşă utilă ; şi de aceea,- chiar după
moartea lui M ihail al III-le a şi cu toate noile
scandaluri din y ia ţa ei, el o p ă stră , sim ţind că a r fi
compromis dinastia dacă n -ar i i a v u t p en tru ea o ne-
sfirşită com oară de indulgenţă. T hecla, în sfârşit, sora
lui Mihail al III-lea, avusese p e n tru om ul frum os, care
era Vasile, o slăbiciune am oroasă : num ai cu ea el se
arătă riguros.J A flînd m ai tîrziu că îşi luase un a h
amant, un vechi prieten al C ezarului B ardas, el puse
să-l bată pe b ărb at cu vergile şi pe femeie s-o bieiuiască
crunt. Aceasta nu era, cum s-ar putea crede, gelozia
împăratului îm b ă trâ n it; spirit practic, V asile'confisca
în acelaşi tim p în p ro fitu l'să u averea Theclei.
Astfel, el răm ase to a tă v iaţa anim alul um an, pri­
mitiv şi necioplit, a i instincte rudim entare şi brutale,
cum fusese cu m ulţi ani înainte, cînd îşi căuta no­
rocul ; şi asta aruncă o lum ină ciudată asupra psi­
hologiei acestui fo n d ato r de dinastie. El fu un am­
biţios, îndem înatec şi norocos şi de asemenea un m are ^
om politic, care p rin guvernarea sa^pregătiim periului
bizantin două secole de glorie şi de splendoare. De
asemenea, a fost un suflet interesat şi josnic, fara
scrupute şi fă ră delicateţe, fără recunoştinţă şi fara
onoare.

IV

Se pare că aventurile lui Vasile din M acedonia nc-au

în d ep ărtat puţin de preapioasa îm părăteasă Teodora :
tragica întâm plare din 23 septem brie 867 ne apropie

323
iar de ea. în adevăr, în această zi de doliu ea apare
pentru ultim a dată în istorie. C înd, după instalare?
lui Vasile în Palatul Sacru, lumea se pregătea să aduci
ultimele omagii îm păratului asasinat, emisarii basileu-
lui, venind în Palatul Sfîntul-M amas, fură martorii
unei scene îngrozitoare. Ei găsiră cadavrul lui Mihail
al III-lea zăcînd pe duşumea, cu intestinele atîmînd,
abia acoperit cu învelitoarea unuia din caii pe care-i
iubise atîta. îm prejurul trupului, cîteva femei în doliu
plîngeau şi se rugau. Era bătrîna împărăteasă Teodora
şi fiicele ei, care alergaseră la vesiea dramei şi care
implorau, cu pietate, mila lui Dumnezeu pentru ne­
norocitul îm părat.
Prin împrejurările în care ea ajunse la putere, prin
marele efort pe care îl făcu spre a restaura ortodoxia,
prea fericita Teodora se aseamănă altei împărăteşte, a
Bizanţului, basilissei Irina. Totuşi, ea nu are nici figura
hotărîtă şi m îndră, nici ambiţia arzătoare şi criminală
a acesteia. Pioasă şi blînda, ea iubi icoanele, pe soţul
său şi poate, după moartea lui Teofil, pe ministrul său.
T heoctistos; şi dacă a urît mai ales pe Bardas, fra­
tele ei, aceasta nu din cauza puterii pierdute, ci mai
curînd în amintirea favoritului sau, sugrumat pnn|
trădare. Ea coborî de pe tron simplu, fără amărăciune;
avu, în timpul lungii sale bătrîneţi, durerea de a asistM
la sfîrşitul familiei şi la căderea dinastiei sale. Dacă*
es:e azi celebră în istorie, este mai ales pentru că;a
fost restaurătoarea ortodoxiei; dar ea merită şi prin
altceva să reţină atenţia şi amintirea. Evenimentele în
care fu amestecată, ca şi aventurile lui Vasile, arunca,
o lumină curioasă, asupra Bizanţului din secolul al
IX -lea, în care găsim alături, ca să» amintim aici
titlul unei frumoase cărţi a lui Maurice Barres, Isîngfl
voluptate şi moarte".
 C apitolul VIU

CELE PATRU CASATORII ALE ÎMPĂRATULUI

LEON CEL ÎNŢELEPT

La 29 august 886 Vasile I murea pe •-neaşteptate

în urma unui accident de vînătoare, destul de ciudat,
într-o zi, în împrejurimile capitalei, ocupîndu-se cu
distracţia sa favorită, se depărtase de tovarăşii săi în
urmărirea unui cerb foarte m a re ; deodată^ animalul
încolţit, se întoarse, atacă iute, cu capul în jos calul
bâsileului şi, din întîmplare, înfigîndu-şi coarnele
sub brîul prinţului, împunse pe nenorocitul suveran.
Cînd calul- înnebunit se întoarse fără cavalerul luj^m
suita curtenilor se produse o emoţie teribilă ; ea spori
încă, atunci cînd de departe zăriră cerbul ducîndu-1
pe împărat într-o goană nebună.' încercară în zadar
să oprească anim alul: îndată, ce erau gata să pună
mîna pe el, dintr-o săritură o pornea iar la'fugă. în
sfîrşit, cîţiva soldaţi din gardă reuşiră, printr-o ma­
nevră îndemînatecă, să taie retragerea cerbului şi
unul din urmă ajungîndu-1,, reuşi să taie centura prin­
ţului, cu o lovitură de sabie. Vasile că^u la pămînt,
leşinat; îl duseră în Palatul Sacru în stare destul de
gravăm De altfel, el avea aproape şaptezeci şi patru
de arii şi de cîteva luni sănătatea lui era cam şubredă,
în aceste împrejurări accidentul a cărui victimă fu­
sese — cerbul îl purtase pe o distanţă de şaisprezece
mile — căpătă o gravitate deosebită. {Tulburări in-

325
 te rn e se d e c la r a ră şi o p t z i l e m ai tîrz iil fo n d a to ru r
casei m a c e d o n e n e m u re a , la s în d p u te re a f i u lu i sau
m a i m a re , L eo n .

N ic i fiz ic , n ic i m o r a l, L e o n a l^ V lj e a nu sem ăn a
c u t a t a l s ă u ; ş i c e e a c e s v o t î u r î l e p u b l i c e ' p o v e s te a u
d e sp re n a ş te re a lu i — to a tă l u m e a f ă c e a d i n el fiul
îm p ă ra tu lu i M ih a il al I lI - le a — e x p l i c ă s u f i c i e n t de
a ltf e l a c e a s tă p ro fu n d ă n e a s e m ă n a r e . D e s t u l d e plite
p in d , noul b a s ile u avea o s ă n ă ta te m e d i o c r a r, şi
a c e st d e ta liu face d e p e acum s ă se g h i c e a s c ă a m b f e
ţiile c a re , în to t tim p u l d o m n ie i, tre b u ia u s ă se ri­
d i c e î n j u r u l u n e i s u c c e s i u n i g a t a o r i c î n d s ă se iv e a s d f e
F ir e s e d e n ta ră , n e fiin d d e l o c î n c l i n a t s p r e d e p la s ă ri
f r e c v e n t e şi s p r e o b o s e a l a a s p r ă a v i e ţ i i m i l i t a r e , Eeori
a l. V l- le a se iz o la b u c u r o s în p a l a t , f o a r te p re o c u p a t
d e c h e s t i u n i l e d e c e r e m o n i a l , c a r e c o n s t i t u i a u fo n d u l
e x is te n ţe i o fic ia le a unui î m p ă r a t : şi a c e s t - f a p t nev
a j u t ă s ă î n ţ e l e g e m m a r e l e lo c p e c a r e l - a u a v u t f a v o - j
r i ţ i i s u b g u v e r n a r e a s a şi m u l ţ i m e a i n t r i g i l o r d e c u rte ,;
^ u c a r e a f o s t î n s e m n a t ă d o m n i a lu i. E r a d e a s e m e n i
nea un p rin ţ, lite r a t. E le v al lu i P h o t i i i s ,. s u b vin- |
f l u e n ţ a , a c e s t u i p r o f e s o F e r n i n H l l el pfirrScg g g u s t p e f l^ i
t f l T u i h u i a d u i i c u ; T o a n e in s tr u it in t o a S ^ d o S S ^ ^ S
îi • p lă c e a s a s c rie : e x is tă de la el p o e z ii, lu c ră ri de
m o r a lă , b u c ă ţi te o lo g ic e , u n tra ta t de ta c tic ă * o cu ~ 4
le g e n e de o ra c o le ; C o n te m p o ra n ii săi îl' num eau
„ fo a rte în v ă ţa tu l" îm p ă ra t; e p o c ile p o s te rio a re au
în fru m u s e ţa t în c ă fig u ra sa eu o a u re o la le g e n d a ra ,
şi p î n ă î n u l t i m e l e s e c o le a l e B i z a n ţ u l u i a m i n t i r e a lu i;]
A s-a • p ă s t r a t f o a r t e p o p u la ră , ca aceea a u n u i e ru d it
'p r o f u n d , şi u n i v e r s a l , a t î t î n : ce. p r i v e ş t e m a t e m a t i c i l e ,|j
. a s t r o n o m i a , m u z i c a , c î t şi c e l e l a l t e ş t i i n ţ e .
 In s fîfş ic , era fo a r te c r e d i n c i o s : a r ă m a s d e # la e l
o c o le c ţie d e p r e d i c i , p e c a re -i p lă c e a , în z ile le m a ­
r ilo r s ă r b ă t o r i , s ă l e p r o n u n ţ e d i n î n ă l ţ i m e a a m v o r n ic
I lu i j a v e a un re sp e c t n e m ă rg in it p e n tru co n fe so ru l
I sau , p e c a re -1 c o n s u lta fă ră în c e ta re , d eşi c îte o d a ta
I I se c e r ta c u e l şi o v ie p re d ile c ţie p e n tru s o c ie ta te a
I c ă lu g ă r ilo r , c ă r o r a le fă c e a , cu p lă c e re , v iz ite neaş-
■ te p ta te şi f a m i l i a r e , a ş e z în d u -s e la m asa lo r «şi d is -
I c u tîn d d e s p r e c a lita te a v in u lu i. Şi pe d e a su p ra e ra ,
I cel p u ţ i n î n v o rb ire , u n om de o ip o c r iz ie e x tre m a ,
I E f a în f i e r a t c u e n e r g i e . î n u n a d in N o v e le le s a le , p e
I o a m e n ii c a r e . „ î n l o c s a s e a d a p e d i n u n d e l e , p u re ~ a l e
I căsă to r ie i, se tă v ă le s c in n o ro iu l le g a tu rilo r n e p e r-
I rnise“ . N u s-a a r a t a t m ai p u ţin rig u ro s fa ţă -d e cei
I c a re se c ă s ă t o r e s c a d o u a s a u a t r e i a o a r ă j „ C e a m a i >
1 m a re p a r t e d i n a n i m a l e , s c r i e e l î n u n a d i n o r d o n a n - -
I ţele .sale, c î n d f e m e l a a m u rit, se resem n ează în tr-o .
I v ă d u v ie v e ş n ic ă . N a t u r a o m e n e a sc ă , d in c o n tra , ne-
H v ă z în d c ă a c e a s t ă s l ă b i c i u n e e o ru ş in e , n u • se m u l-
I ţu m e şte c u ? S a d i n ţ i i l e g ă t u r ă , ci fă ră ru ş in e p ro c e -
I d e a z a la a d o u a - c ă s ă t o r i e , ş i, f ă r ă s a s e o p r e a s c ă a i c i ,
I tre c e d e l a :a d o u a c ă s ă t o r i e l a a t r e i a " , î n d is p re ţu l# -
E le g ii e c le z ia s tic e şi a p e d e p s e lo r c a n o n ic e pe c a r e 'l e . —
I a p lic ă , f ă r ă g r i j ă d e l e g e a c i v i l ă ş i‘ d e d e z a p ro b a re a
R p e c a re o a r u n c a a s u p r a u n o r u n i r i a s e m ă n ă t o a r e .
T o tu ş i, c u m s -a o b s e r v a t p e b u n ă d r e p t a t e , d o m n i a ^
I lu i T e o iT a l V l-le a . fa c e epocă în is to ria m o n a r h ie i /
R b iz a n tin e . P r i n o p e ra s a le g is la tiv a , p r in re o rg a n iz a - S
I re a a d m i n i s t r a ţ i e i p r o v i n c i a l e , p n n fe lu l c u fn a p re - /
I f-V* ......... i , 1 • ■■ ■ * --— '
f ă c u t i c r a F fila T f r i e ? i a s i i c x r a c e s t . p r i n c i p e a lă s a t o
u rtriă d u r a b i l ă în in s titu ţiile im p e riu lu i g re c e sc d in
u A" 1 VJ • P
o r ie n t. A c e a s t a p e n tru că, în a d e v ă r, cu to ţi fa v o -
r iţii a c ă ro r in flu e n ţă o 's u p o r t a , el e ra , p o a te m ai
m u lt d e c î t s - a s p u s , “c a p a b i l d e v o i n ţ ă . p e r s o n a l ă si d e
e n • y p ric it de s l a b şi - s c h i m b f t f e r
o d a tă ’ o r ic ît d e c a p r ic io s şi d e p a s io n a t n i se p a r e ,

32T
V •
el era totuşi un suveran Inteligent, urmărindjcu
fermă tenacitate scopul propus şi ştiind,, cu.dibăcii
suplă, să găsească mijloacele şi prilejul să ajungă unde
dorea. Cu toate acestea şi cu unele rezerve pe care
trebuie să le facem asupra felului în care ni se pre­
zintă de obicei împăratul Leon al Vl-lea, este sigur
că acest legislator auster, aşa de respectuos, faţa de
convenienţele sociale, aşa de preocupat de legile bise­
riceşti, prin căsătoriile sale succesive trebuia sa scan­
dalizeze, în mod ciudat, pe contemporanii săi şi sa
tulbure profund biserica timpului său. Aceasta,/ din
cauză că Leon al Vl-lea se urca pe tron la douăzeci
de ani şi era însurat cu o femeie pe care n-o iubea.

Cu toate că Vasile, din raţiuni dinastice, asociase [

pe Leon la puterea supremă încă din 86p. cu toatfc
că l-a crescut cu o grijă extrema ca pe moştenitorii
imperiului, totuşi niciodată nu l-a iubit şi lîngă acest
tată bănuitor, supărăcios şi sever, existenţa tînărului j
pare să fi fost destul de tristă. Vasile avea o pre­
ferinţă vizibilă pentru fiul său Constantin, născut
fără îndoială din prima sa căsătorie şi în care recii?
noştea cu siguranţă pe descendentul său legitim; lui
Leon îi arăta, dimpotrivă o remarcabilă reavoinţă,
mergînd pînă la a strînge, împotriva lui, se spune,'
acuzaţiile cele mai neverosimile.
Pe măsură ce înainta în. vîrsta, Vasile pierdea ceva
din acel solid bun simţ, care-1 călăuzise multă vremfl
se lăsa dominat de favoriţi, mai ales de un oarecarl
călugăr Teodor Santabarenos, protejat al patriarhii
lui Fotie şi pe care contemporanii îl bănuiau dq
practici magice şi de vrăjitorie. Moartea prematur
 a fiului sau p re fe ra t. C o n sta n tin , sfîrşise p rin a tu l­
bura ra ţiu n e a solida a îm p ă ra tu lu i : n em îngîiaţ de
această p ie rd e re , n u vedea- în ju ru l lu i decîc in trig i
şi co m p lo tu ri c a re să-l ră sto a rn e . D eci, c în d S an ta-
barenos, d e m u lt tim p c e rta t cu p rin ţu l m oştenitor,
den u n ţă p e L eo n basileului ca v in o v a t de a conspira
îm p o triv a v ie ţii ta tă lu i său, V asile se lăsă uşor con­
vins de cele m a i n eîn sem n ate a p a re n ţe . D in o rd in u l
său, Leon fu în c h is în tr-u n u l d in a p a rta m e n te le p a ­
latului, d e s b ră c a t d e cişm ele sale roşii, d e insignele
ran g u lu i său im p e ria l şi se p a re că su v eran u l s-a
g în d it serios să p u n ă să i se sc o a tă o ch ii tîn ă ru lu i. în
orice caz, p e rso a n e le d e la c u rte b ă n u ite d e a fi fa v o ­
rizat p re tin s a in tr ig ă , fu r ă to r tu r a te sau e x ila te ;
tim p de tre i lu n i, L eo n în su şi fu ţin u t în în ch iso are,
şi fu n ev oie, spre a i s e . d a lib e rta te a , d e in te rv e n ţia
energică a p a tria rh u lu i F o tiu s şi m a i ales a u n u ia d in
intim ii lui V asile, S ty lie n Z a o u tz e ş, c a re c o m a n d a
atunci u n u l d in reg im en tele d e g a rd ă şi c are în d ră z n i
să v o rb ea scă s tă p în u lu i său cu o sin c e rita te lo ia lă şi
cu rajo asă.
Astfel, toţi marii dem nitari şi Senatul întreg, destul
de îngrijaţi de starea sănătăţii *din zi în zi tot mai
nesigură a lui Vasile, îl sfătuiau să fie în durător. Unii
cronicari povestesc chiar în această p rivinţă o anec­
dotă. în sala cea m are de m încare a palatului Sacru,
se afla un papagal în tr-o cuşcă ; anim alul avea obi­
ceiul să strige.: „V ai ! V ai ! sărm anul Leon !“ în tr-o
zi de mare recepţie, pe cînd papagalul repeta fraza
obişnuită, m ulţi din in vitaţi, m işcaţi'de am intirea pri­
zonierului, nu puteau să?-şi ascundă tristeţea. împă-r
râtul sfîrşi prin a băga de seamă şi-i întreba : „Ce
inimă am avea sa m încăm , cînd un simplu animal
pare că ne cere socoteală de p u rta rea noastră ? El îşi
cheamă stăpînul şi noi cum am putea, în mijlocul
desfătărilor, să u ităm de p rin ţu l n o *tru-ne vinovat ?

. 329

24*

Sau c vinovat şi atunci sin tem gata să-l condamnăm!
sau n-a făcut nimic şi atunci pîna cînd limba unui
calomniator va avea trecere îm potriva nevinovăţiei
- j j e Evdochia : I-----------
lui ?“ ^ ^ . . . .
Oricare ar fi adevărul acestei istorii, Vasile se lăsa
înduplecat; în ziua sărbătoririi Sfîntului Ilie, prin­
ţul fu eliberat, restabilit în onorurile şi demnităţile
sale şi figura din nou în procesiunea imperială. :Dar
bătrînul basileu iertînd, nu-şi uitase de loc antipatia.
Cum»'.la trecerea lui Leon, poporul aplauda şi striga;
R ă r i r e lui Dumnezeu ! — Pentru fiul meu, exclamă
Vasile, îl glorificaţi voi pe Dumnezeu ! Ei bine, da­
1 cu Teofana.
torita vouă el a cunoscut multe amărăciuni şi a trăit
zile grele
Se vede din aceste detalii că între îm părat şi. fiul
său'raporturile numai calde nu erau şi se înţelege ca
Leon se temea foarte m ult de acest tată violent-şi
, bărbatul său continua să facă cu rte fiicei iui Z a o u t­
teribil, căre-1 supunea fără "milă tuturor, capriciilor
sale. Trebui şa, se fi obişnuit de timpuriu cu supune­
rea. Avea aproape şaisprezece ani, cînd Vasile .-«e
hotărî să-l însoare. D upă tradiţie, reuni. într-una din
sălile palatului M agnaur o duzină de fete alese prinzi
tre cele mai frumoase din toată monarhia. Aşteptmcl
venirea basi leul ui, aceste mici persoane,- foarte emdj
ţionate, se distrau încercînd să vada care din ele va
fi fericita aleasa. O ateniană care, spune cronicarul,,
„ştia, graţie obiceiurilor din ţara el, să ghicească
viitorul prin semne", propuse atunci ca un joc, ur­
mătoarea încercare ciudată. Toate candidatele tre­
buiau să se aşeze jos şi fiecare să-şi pună încălţămin­
tea dinainte : aceea dintre"cele douăsprezece, care
la un semn .dat, ar putea să ‘se ridice, mai repede7$i
după ce s-ar încălţa, ar face cea dinţii o frum oaS
reverenţă, aceea cu siguranţă ar deveni împărăteasă.
Pe cînd se distrau cu acest joc, iată ca împăratul
intră. Gea dinţii, în picioare, fu o oarecare Teofana,
dîntr-o fam ilie p axriciană a cap italei, M a r tl-
n ••. CUIn era din nobleţe şi pe lîngă aceasta f o a r te
jgL şi credincioasa, ea plăcu lui V asile şi soţiei
astfel seI realiza prezicerea care-i. ves-
tronul. în toate acestea, Leon n ic i nu Fusese în ­
ţes _ . A. . A f A w I • •' • — A
trebat. Ori, se intim pla ca ti n ăru i p r in ţ a v e a in im a in
alta parte. Sndien Zaoutzes, c o m a n d a n tu l gărzii,
mare intim al basileului al cărui c o m p a trio t e ra , av ea
o fata, Zoe. Leon era fo arte în d ră g o s tit d e eă şi v o ia
s-0 ia în căsătorie. D a r V asile nu voi sa a u d ă d e
aceasta: el porunci şi, de frică, fiul său a scu ltă. Şi
cu mare pompă, în iarna lui 881"—882, el se în su ra
>
0 astfel de căsătorie trebuia, p rin f o rţa lu c ru rilo r,
sa meargă rău, cu a tît m ai m u lt cu c ît T e o fa n a î a
mulţimea de virtuţi adăuga şi n eajunsul d e a fi
geloasa şi defectul de a fi stîngace. Ei i se p ă r u ca
zes : îndată tînăra femeie alergă să se p lîn g ă Iui V a­
sile. Cu brutalitatea sa obişnuită, îm p ă ra tu l făc u fiu ­
lui sau o scenă dintre Cele m ai vio len te ; luîndu-1 do
par, îl trînti jos şi cu lo vituri de p ic io r şi d e p u m n i
u porunci să fie credincios nevestei sale. D u p ă aceea,
pentru a pune capăt lucrurilor, d u p ă cum îşi însuraso
fiul fără voia lui, o m ărită pe Z oe fă r ă v o ia ei cu u n
oarecare Teodor G outzouniates şi se felicită d e a fi
adus astfel pacea în casă. Se p o a te ghici că a n tip a tia
pe care Leon o simţea de la în cep u t p e n tru T e o fa n a .
nu fu de loc micşorată p rin această în tîm p la re * şi
deşi după aceea, în tim pul disgraţiei p rin ţu lu i tîn ă ra .
femeie s-a arătat plină de un sincer d e v o ta m en t, m e r-
gind puia-la a dori să îm p a rtă c a p tiv ita te a soţului
sau, înţelegerea casnică nu se restabili n icio d a tă pe
deplin. Leon putu să aibă o arecare stim a p e n tru soţia
Iui ; dar n-o iubi mai m ult ca înainte.
331
 Totuşi, atîta vreme cît trai temutul Vasile, înţeleg
■ gerea aparentă dăinui între cei doi soţi. D ar cînd Leon
deveni îm părat şi fu liber, lucrurile se stricară deştul
de repede. Teofana era 6 femeie virtuoasă, foarte pre-^
ocupată de opere de binefacere şi mai ales de dra­
gostea divină. „Cu o pasiune bolnăvicioasă, spune]
credinciosul său biograf, Augusta se preocupa de
mîntuirea sufletului său, căi cînd în picioare ca pe un
p raf netrebnic toate plăcerile vieţii acestei lumi. Zi
şi noapte ea se înălţa către Dumnezeu, cîntînd psalmii
şi spunînd continuu rugăciuni; nu înceta niciodată
de a se apropia de El prin operele sale de milostenie.^
în public, ea purta florile de purpură şi era împodcS
bită cu toata strălucirea m ajestăţii; acasă, în secret*
îşi acoperea corpul cu zdrenţe. Preferind viaţa ăscci
tica, nu ţinea de loc la splendoarea meselor - bogat
serv ite; cînd vedea adudndu-se înaintea ei bucate
delicate, ea se mulţumea cu pjine şi cu legume. Toţi
banii care-i treceau prin mîini, toate aceste bunurr
aşa de preţioase pentru oamenii de lume, le împărţea
săracilo r; măreţele sale vestminte le dădea nevoiaşi-I
l o r ; se îngrijea de nevoile văduvelor şi orfanilor,
îmbogăţea / mînăstirile, iubind pe călugări ca, pe
nişte fraţi*. N oaptea se scula din patul imperial cu
somptuose cuverturi brodate cu aur, spre ^a se întinde
într-un colţ, pe o rogojina acoperită cu o stofă gro­
solană şi din oră în oră se ridica spre a se ruga lui
Dumnezeu. O astfel de femeie era o s fîn tă ; ea nu'
era nici împărăteasă, nici tovarăşă plăcută pentru
un prinţ de douăzeci de ani.
" M oartea unicului copil născut din această^ căsătorie,
mica Evdochia. car^ se în timp Ia în iarna anului 892,
agravă neînţelegerea dintre soţi. După această nenoj
rocire, Teofana fu maî tristă ca oricînd, mai detaşataj

332
 I de lu m e ; p e lîn g ă a c e a s t a , e x c e s e le a s c e tis m u lu i s ă u
[ o îm b o ln ă v ise ră în m od s e rio s . „ îm p ă ra tu l, spune
I biograful p io a s e i s u v e r a n e , n u m a i p u t e a s p e r a să a ib ă
de la ea u n n o u c o p i l ; c ă c i t r u p u l . s ă u s l ă b i t şi c o n ­
sum at d in c a u z a c o n te m p la ţie i s p i r i t u a l e n u m a i e r a
în stare să se b u c u re d e v o l u p t a t e a c ă r n i i " . D i n ce î n
[ ce m ai m u lt, se în ţe le g e , .L e o n se p l i c t i s e a d e o fe ­
meie care n u -i o fe ris e , n i c i o d a t ă a l t c e v a d e c î t n e p lă ­
ceri. P e de a ltă p a r t e , n u u ita s e p e p r i e t e n a d i n t i n e ­
reţe ; el se h o t ă r î SrO ia p e Z o e c a a m a n t ă .
îm p ă ră te a sa f u r e p e d e î n ş t i i n ţ a t ă şi c u m , p r i n t r - o
ciudată c o n tra d ic ţie , a c e a s tă fe m e ie s f î n t ă r ă m ă s e s e
geloasă, n e în ţe le g e re a m e n a ju lu i i m p e r i a l e r a g a t a să
[ se schimbe în r u p t u r ă d e f i n i t i v ă .
în vrem ea a ceea t r ă i a la C o n s t a n t i n o p o l , în m î-
I năstirea P s a m a th ia , u n o m s f î n t n u m i t E u t h y m i o s , a
I [c ă ru i biografie, d e s c o p e r ită d e c u r î n d , e s te u n u l d in
docum entele cele m a i in s t r u c t i v e p e c a r e le a v e m
asupra dom n iei lu i L e o n a l V l - l e a . F o a r t e b in e v ă z u t
I d e p rin ţ, c ă ru ia , p e v r e m e a c î n d t r ă i a V a s ile îi a d u -
I sese servicii im p o r ta n te , e l lu a s e o b ic e iu l s ă - i v o r -
l bească, cu o s in c e r ita te a s p r ă şi c h i a r s ă -l c e r te . î m -
I I părăteasa, în d is p e r a r e a e i, r e c u r s e la d î n s u l. E a îi
I ►spuse că d e la m o a r te a s c u m p e i s a le fiic e n u m a i
avea nici o r a ţiu n e să t r ă i a s c ă î n p a l a t , c ă s u f e r e a -
[p re a cru d d e s itu a ţia c a re i se c re a s e , c ă n u c e re a
decît un lu c ru , a u t o r i z a ţ i a d e a se r e t r a g e î n m în ă s -
[tirea de pe lîn g ă b is e ric a B la c h e m e s , u n d e d e m u ltă
[v rem e îi p lă c e a să se r o a g e şi c ă , c u a c e s t p r e ţ a r
[consim ţi la o ric e , c h ia r la d i v o r ţ . E u th y m io s o îm -
Ib ărb ătă, îi a r ă tă ce g r a v ă r ă s p u n d e r e îş i lu a p ă r ă s in d
I h i n soţ şi a şa f o a r t e î n c l i n a t s p r e p i e r z a n i e ; d u p ă
[aceea, se du se să -l v a d ă p e î m p ă r a t ; î l g ă s i î n c î n t a t
de p ro ie c tu l so ţie i s a le şi r a d io s la g în d u l c ă a r p u te a
în. cu rîn d să se în s o a r e c u a m a n t a lu i. E u th y m io s îl
certă a sp ru şi c u m b a s ile u l, d u p ă c e a m i n t i t o a t e n e -
plăcerile şi toate suferinţele strînse de ani împotriw
Teofanei, sfîrşea zicînd: _„La urma urmei eu n-o
izgonesc şi legea ca şi canoanele bisericii îmi'vor
dreptate dacă-mi iau alta“, sfîntul indignat, declară
că nu vrea sa-1 niai vadă dacă persistă în vinovata sa
hotărîre.
Cu toata această ameninţare, foarte grava pentru
omul credincios care era Leon, prinţul nu voi sa-ţină
seamă de nimic. Mai întîi, pentru că-o iubea pe Zoc
cu pasiune. Dar pentru a se încapăţîna, el mai avea
încă un m otiv: dorea cu ardoare-un fiu, pentru .a
asigura perpetuarea casei Macedoniei. El însumi ştia
ca are o sănătate destul de şubredă ; fratele- sau
Alexandru se ruina în orgii, nebuneşti; interesul di­
nastiei, ca şi acela al păcii publice îi porunceau»
asigure deci cît mai curind un moştenitor legkipi
pentru tron. De altfel, de multă vreme aceasta era
grija.lui cea m are; pentru a obţine de' la cer acest
copil aut de dorit, el se ducea în pelerinaj la cele mai
ilustre sanctuare ; pentru a afla daca dorinţa îi va fi
realizată, consulta fără. preget astrele ;jşi cum acestea
n promiteau un fiu, „crezînd, spune un cronicar, 3
asculta chiar de porunca , lui Dumnezeu şi de p%fa«
litate căreia nu i se putea împotrivi", nu-şi făceaM^
un scrupul din a-şi păstra amanta.
Trebuie sa remarcam, de altfel, ca în ochii ;’conJ
tempo răni lor şi chiar ai panegi rişti lor Teofanei
această raţiune politică pare ca a fost de ajunspeai-
tru a explica şi a scuza adulterul lui Leon.- împail
teasa de asemenea sfîrşi prin a se înclina în faţa fap­
tului. Îndemnată de Euthymios,; care-i înfăţişăm me­
ritul înalt al resemnării, ea consimţi să nu ofere liffl
spectacolul unei despărţiri şi lăsa locul liberpriv»
sale. încercmd să se consoleze cu ajutorul lui Dasotl
«eu. De altfel, nu avu mult timp de suferit:î -puţi
după intîmplarile povestite, Teofana muri, la IQ jS
iembrie din anul 893 ; n-avea nici treizeci de am.
Leon făcu soţiei sale funeralii splendide, aşa -curai se
cădea. Ea fu înmormîntată în sanctuarul imperial din
.biserica Sfinţii Apostoli, unde se odihnea .şi m ka Ev-
dochia, .fiica e i ; basileul :hotărî să ridice o biserică
în cinstea ei, care să-i poarte numele. In curînd^nu­
meroase -minuni, vindecări miraculoase întîm plate pe
mormîntul ei, vestiră Bizanţului întreg vimuţife -fostei
sale suverane; biserica puse în rî ridul sfintelor pe
trista şi melancolica prinţesa şi tim p de jmidţi ani
ceremonialul presoria chiar îm păratului să meargă în
fiecare an. să aducă; în amintirea ei, tămîie *şi rugă­
ciuni.
m
' -Leon era liber.
; 'ELdeclaraseodimoară Iui Euthymios : „Mu Voi uita
•niciodată pe.Zoe şi v a veni o zi în care -îmi va fi
milă de ea şi de mine". Această zi venise. N um ai, -ta
spre a se putea căsători cu amanta sa, răm înea un
obstacol, soţul. G o u rzo im iates - avu buna idee să
moară puţin timp d trp ă Teofana, în m od aşa de. po­
trivit, îneît gurile rele socotiră că aceste două decese
aşa de binevenite, nu erau poate cu- totul accidentale.
DaT Leon era î m p ă r a t ; Z o e'era fiica primului mi­
nistru ; lumea se' feri să adînceâsca întîm plarea.
. Totul conspira deci pentru căsătoria dorită. M ai
mult ca oricînd basileul îşi adora am antai care, cu
cîteva luni înainte, îi salvase viaţa, descoperind un
complot urzit împotriva zilelor sale. Tatăl Zoei, Sty-
îieri Zaoutzes, care de* la începutul 'domniei conducea
afacerile şi care primise din partea prinţului titlul,
creat de curind şi oarecum simbolic, de basUeopatoT
sau. tatăl împăratului, îndemna la această alianţă din
toate puterile sale, găsind în aceasta un mijloc de M
consolida influenţa, pe .care o simţea atunci puţin
zdruncinată; şi, pentru a uşura lucrurile, el insta­
lase pe tînăra văduvă în apartamentul pe care el în,
suşi îl ocupa în palat. Singur Euthym ios,care nu
fusese niciodată în termeni buni cu ministrul, rezista.
El repeta împăratului că ceea ce voia să facă era q
nelegiuire şi o ilegalitate. D ar Leon rîdea -de aceste
mustrări : „Să vedem, părinte, zicea el sfîntului.om
ascultă-mă şi nu spune prostii. Mi-am pierdut soţia,
după cum ş tii; ca toată lumea, trebuie să mă gîn.
dese să mă în so r; ori, Zoe se găseşte în aceeaşi situa­
ţie ca şi m ine; e liberă. De ce vrei să împiedici ceea
ce legile poruncesc şi Evanghelia sfătuieşte ?“ Euthy­
mios se supăra : „Nimeni nu te împiedică să te căsă­
toreşti cu a lt a ; dar nu cu aceasta, pe care lumeajo
învinovăţeşte de atîtea rele. Dacă această căsătorie
se face, toată lumea va crede adevărate zvonurile rele
care circulă pe socoteala ei“. Şi din nou el declara
că dacă Zoe devine împărăteasă, el niciodată nu va
mai revedea pe îm părat.
Un om îndrăgostit nu raţionează; între confesorul
şi amanta sa, Leon nu ezită de lo c ; el invita pe
Euthymios să se retragă într-o mînăstire şi se însura
cu Zoe. D ar fericirea lui fu scurtă : după mai puţin
de doi ani, la sfîrşitul anului 896, tînăra împărăteasă
murea de o boală destul de misterioasă, urmînd'nu­
mai după cîteva luni în mormînt pe tatăl său Styllen
Zaoutzesv, Şi imediat, cu toată durerea lui Leon,
curtenii prevăzură ce avea să se întîmple şi rudele
Zoei, a căror înălţare ea o protejase pe cînd trăia,
declarau deschis: „împăratul îşi va lua o altă femeie
şi ne va îndepărta pe toţi."

336
 iy s

T re b u ie s â r e c u n o a ş t e m , d e a l t f e l , c ă L e o n n - a v e a
n o ro c . D i n l e g ă t u r a l u i c u . Z o e s e n ă s c u s e n u m a i o
f e tiţa , p r i n ţ e s a A n a ; r a ţ i u n e a d in a s tic ă p o ru n c e a
deci î m p ă r a t u l u i o a t r e i a c ă s ă t o r i e . D a r p e n t r u p r i n ţ
e ra g re u s ă se h o t ă r a s c ă l a u n a s e m e n e a p a s . C a n o a ­
n ele b ise ric ii d e z a p r o b a u f o r m a l o a s t f e l d e l e g ă t u r ă :
o p in ia p u b l ic ă o s o c o t e a n e d e m n ă d e u n b a s il e u ; *şi
L eo n în su ş i, i n i r - i i n J d i n In o v e le l e s a le . î n f i e r a s e î n
te rm e n i s e v e ri p e o a m e n i i c a r e p o t a j u n g e p î n a . l a
a p t a n e î n l r î n a r e. A c e a s t a n u - i t o t u l . î m p ă r a t u l o
iubise p e Z o e c u p a s i u n e ; e l r e g r e t a a d i n e p i e r d e r e a
ei. T re b u ie v ă z u t î n c e t e r m e n i m i ş c ă t o r i v o r b e a e l '
lu i E u th y m io s d e „ s ă r m a n a m e a s o ţi e , c u m z i c e a .el,
p e care .tu n - o i u b e a i d e loc*4. î n a c e a s t ă s t a r e s u f l e ­
tească, n u - i fu s e s e d e l o c g r e u s ă c a d ă i a r s u b i n f l u ­
e n ţa c o n fe s o r u lu i s ă u ; şi d e ş i n u î n ţ e l e g e a d e lo c , c u m
d e c la ra d e s c h is , „ s ă g ă s e a s c ă î n a c e s t a u n n o u S t v l i e n ,
c o n d u c în d şi g u v e r n î n d to tu l* * , e l e r a t o t u ş i f o a r t e
resp e c tu o s f a ţ ă d e c ă l u g ă r , a c ă r u i s i n c e r i t a t e a s p r ă
şi n e c r u ţă to a r e o c u n o ş t e a şi d e c a r e se t e m e a . P e n t r u
to a te a c e ste m o ti v e , b a s il e u l e z i t ă d e c i d e s t u l d e m u l t
tim p să se r e c ă s ă to r e a s c ă . C u m e t i c h e t a c e r e a i m p e ­
rio s să fie o f e r h e ie î n P a l a t u l S a c r u , p e n t r u a p r e ­
z id a c e re m o n iile î n c a r e f i g u r a u d o a m n e l e c u r ţ i i , e l
p r o c la m ă A u g u s t ă p e t î n ă r a p r i n ţ e s ă A n a şi a c e a s ta
a r a tă r e p u ls ia p e c a r e o s i m ţ e a e l p e n t r u o n o u ă .că—
s ă to rie . D a r A n a 'e ra l o g o d i t ă c ii u n p r i n ţ c a r o l i n -
g ia n , t î n ă r u l L u d o v i c d e P r o v e n ţ a ; e a era=-pe p u n c t u l
d e a p ă r ă s i G o n s t a n t i n o p o l u l , p e n t r u a se d u c e să
tră ia s c ă î n n o u a s a p a t r i e . P e n t r u a o î n lo c u i, e r a
n e a p ă r a tă n e v o ie d e o î m p ă r ă t e a s ă . Ş i d e a l t f e l , L e o n
e ra t î n ă r ; a v e a t r e i z e c i şi d o i sau - t r e i z e c i şi t r e i d e
a n i ; c u t i m p u l , d u r e r e a i se p o t o l i s e şi s c r u p u le le se ,
\ m ic ş o ra s e ră o d a t ă c u e a .
337
 In an u l 899, el făcu p asu l. Se căsăto ri, c u 'o foarte
fru m o asă fe m e ii de o rig in e asiatica, E v d o ch ia Baianiţ
d a r, cum , ho ta r it, îm p ă r a tu l n - a y e a n o ro c în inten­
ţiile sale, se în tîm p lă c ă n o u a 'b asilissă m uri după un
a n , d în d n aştere u n u i fiu, c a re d in nen o ro cire nu trai,
T o tu l tre b u ia d eci lu a t d e la “început,, deoarece
m o şten ito ru l visat, lipsea. O ri, p ro b le m a devenea acum
d e o g ra v ita te e x tra o rd in a r ă . A tr e ia căsătorie a îm­
p ă r a tu lu i, deşi se ju stific a p r in r a ţiu n i destul de ad­
m isibile şi b is e ric a , deşi c o n s id e rîn d -o ca „un act
murdar" nn o d e z a p ro b a s e f o rm a l» scandalizase to­
tuşi m u lte su fle te cred in cio ase. A ce asta se văzuse and,
d u p ă m o a rte a E v d o ch iei, s ta re ţu l m ln ă stirîi Şfîntul
L a z ă r r e fu z a s e h o tă rît, să prim ească- în biserica sa
ră m ă şiţe le su v e ra n e i şi cin ci tre b u i seră să aducă iar
în p a l a t c a d a v ru l n e n o ro c ite i ; şi- acelaşi sentiment
d e d e z a p ro b a re a p ă re a şi în a titu d in e a - lui Euthynuos,
c în d s fă tu ia p e L eon să fa c ă sq ţie i sale fu n eralii dis­
c r e te şi f ă r ă p o m p ă , r e m a re în d c ă -nu e ra locul sa se
tu lb u re p r in m a n ife s ta ţii d e d o liu s ă rb ă to a re a A nasu-
sis (E v d o c h ia m u rise în z iu a d e P a ş ti) şi d e altfel
to a te a c e s te c o rte g ii o fic ia le , aceste g em ete a le boci­
to a re lo r, aceste la m e n ta ţii fu n e b re d u c e a u la^ acelaşi
m o rm în t, la acelaşi s fîrş it m iz e ra b il, la acelaşi neanfc
P e n tr u n işte .o a m e n i c a re g în d e a u a s tfe l, o . a. patra
c ă s ă to rie tr e b u ia să li se p a r ă o a d e v ă r a ta nelegiuite.
/B iseric a o in te rz ic e a în c h ip f o r m a l ; leg ea civ ilă nici
I n u p re v e d e a , c ă se p u te a a ju n g e la a c e st g r a d nemai-
l a u z it d e p e r v e rs ita te . I n o ch ii b iz a n tin ilo r , o astfel!
\def în s o ţire - e r a m a i re a d e c ît a d u lte r u l. în s ă ,- c e v reţi 1
■Leon a v e a n e v o ie .d e u n fiu.
~ Comploturile şe înmulţeau,, în adevăr, îjn jurul îmf
paratului. în p a la t chiar, fratele basileului, tulbură!
torul şi- îndoielnicul Alexandru, intriga împotriva
Imperialului asociat pe care îl unse întotdeauna, c rJ
zîndu-se mai m ult decît el descendentul legitim al Iul
[ Vasule; $i nu trebui m u lt'c a prinţul să fie victima
acestor uneltiri. Atentatul pregătit contra lui în bi-
! serica Sfîntul Mocius era cît pe ce sa reuşească şi fu­
sese o simplă întâmplare că în acea zi împăratul nu
fusese ucis de ciomagul unui asasin. Toate acestea în­
grijorau pe Leon, care simţea cît de mult erau în­
curajate aceste conspiraţii de lipsa unui moştenitor ade­
vărat. Neîndraznind să ajungi numaidecît la căsă­
torie, el începu deci prin a-şi lua o amanta. Aceasta
fu o oarecare Zoe Carbonopsina, Zoe £cu ochii negri"*;
care aparţinea, cum se pare, uneia "din marile familii
din aristocraţia bizantină şi care avea legaturi Je ru­
denie cu celebrul cronicar Theofan. Era 6 femeie
inteligenta, ambiţioasă, energică şi pe deasupra înde-
imînatecă: ea ştiu repede, sa capete o influenţa consi­
derabilă asupra amantului său, profită de trecerea ei
pentru a-şi introduce rudele la curte şi a forma un
partid şi în curind se gîndi să facă în aşa fel ca sa .
fie luată în căsătorie.
De la începutul legăturii, Leon din partea sa pare
a se fi gîndit la o căsătorie. Probabil în "acest scop el
instala în anul 90L pe jronul patriarhal pe io rudă a
lui Fotius „mysticos“-ul sau secretarul intim Ni colac.
Frate adoptiv ;al împăratului (Vasile I îl ţinuse hT
braţe la botez), acest personaj fusese crescut împreună
cu el şi rămăsese -prieieauL-său ; basileul deci gîndea
că poate conta pe îngăduinţa lui, 'pentru a înlătura
piedicile pe care Biserica le punea unei a patra casa­
torii şi de Ia început căută să afle ce gîndea despre
această chestiune. Dar Nicolae era unul din acei pre.-
laţi, cum se aflau qiulţi în Bizanţ .in acelaşi timp
şi călugăr, care ştia *n unele îiM reprări să
închidă ochii şi- în a ltele să dea un mare exemplu 3e'
curaj“ K Intrat în Biserică, puţin caro împotriva vo-
1 Rambâud, L'empire grec 'au X-e sieele, pjSKX! -
 inţei sale, el nutrea în sufleţul său trufaş şi senjf
ambiţii mondene şi pămînteşti. Sîmţindu-şi stofa de
om de Stat, el se ocupa de' politică mai bucuros decîţ
de administrarea Bisericii; aspira sa guverneze
pentru a-şi realiza visul credea ca e inutil sa $e
oprească la scrupule zadarnice de recunoştinţa sau de
fidelitate: el a fost acuzat de mai multe ori şi nu
fără dreptate, de a fi conspirat împotriva suveranu­
lui său legitim. în înalta sa demnitate ecleziastica el
vedea mai ales un mijloc de a parveni şi un început
al viitoarei sale înălţări. Foarte mîndru de rangul
său, se credea în drept să trateze de sus autoritatea
imperială şi nu ezita să discute ordinele emanate de
la basileu. El a scris undeva acestea: ..Dacă împăf
râtul pnmnrpşrp. şub inspiraţia diavolului, ceva'con­
trar legii lui Dumnezeu, nu eşti dator sa-1 asculţi;
treb u ie <a~rn n Qidpri nul un ordin nelegiuit, venind
, ftr~Tâ un om nrlfljiuit. Niciodată un servitor al lui
\ Dumnezeu nu va asculta de aceste ordine criminale
şi ar vrea mai bine să-şi piardă viaţa decît sa ser­
vească un astfel de stăpîn". Nu mai puţin ^trufaş
faţă de papă, nu se temea de loc să facă morala pon:
tifului roman, să critice hotărîrile lui şi în interven­
ţia sa inoportună în afacerile Bisericii ^orientale şi în
rezistenţa sa simţindu-se susţinut de tot clerul, cu
; toate ordinele basileului el refuza să comunice cuje-
\ gaţii romani, înfruntînd în acelaşi timp şi pe papă şi
\ pe împărat.
Foarte intransigent şi obraznic cînd simţeâ momen­
tul prielnic, Nicolae ştia totuşi, cînd trebuia, să sej
arate îngăduitor şi gata la orice compromis: aceasta,!
pentru că dacă inteligenţa lui era superioară, sufla
tul în schimb îi era cam josnic. Pe lîngă acestea, vîoJ
lent şi pasionat, plin de'invidie şi de ură puternică,
nu uita niciodată o insultă şi nu ierta pe duşman l
şi cînd ziua răzbunării venea, el punea cruzimea elf

340
 I mai nemiloasă în a-şi urm ări adversarii. Asprimea
[ lui era atunci neînduplecată, îm potriva celor pe care
[ odinioară îi linguşise u m il; fără scrupule, fără milă,
I călca în picioare pe duşmani, nu mai puţin gata, dacă
I norocul se întorcea şi interesul îi poruncea, să devină
repede servitorul lor foarte respectuos şi foarte de-
i votat.
Un astfel1de om nu avea să răspundă speranţelor
I pe care Leon le pusese în el. C înd îm păratul mărtu-
I risi lui Nicolae intenţiile' sale matrimoniale, patriar-
I hui refuză hotarît, după cît se pare, să violeze ca-
r noanele Bisericii. în orice 'caz, este vizibil că situaţia
I se încorda repede între prelat şi basileu; la curte,
| favoriţii, în frunte cu Samonas, întărîtau pe faţa pe
[ împărat împotriva patriarhului şi Leon era aşa de
I supărat, că se gîndea să facă pe Nicolae responsabil
de atentatul încercat la Sfîntul Mocius şi fu nevoie de
“ intervenţia lui Euthymio"s' ca să împiedice urmărirea.
F Dar, cu toate bănuielile. şi mînia sa, îm păratul era
l destul de încurcat, neştiind cum să înduplece intran-
| sigenţa patriarhului, pe car^-1 ş tia . susţinut aproape.
F de unanimitatea clerului, cînd, din fericire pentru
[ Leon, o împrejurare neaşteptată îl puse într-o situaţie
avantajoasă faţă de prelat.
Simţindu-se fără trecere la curte, Nicolae nu ezi-
l tase să conspire împreună cu Andronic Dukas, care
f în 904 se ridicase împotriva autorităţii imperiale.
Ori, întîmplă, atunci cînd revoltatul trebuise să
[ fugă la arabi, că unii dintre intimii săi, ca să-şi răs-
| cumpere iertarea, predară lui, Leon hîrtiile rebelu- '
| lui; printre ele se găsi o scrisoare autografă a pa-
t triarhului, care dovedea hotărît trădarea lui. Basileul
[ avea acum în mînă mijlocul de a îndupleca semeaţa
[ opoziţie a lui N icolae; şi în adevăr acesta, cînd in-
[ discreţia unui servitor din palat îi aduse la cunoş^
tinţă întîmplarea, înţelese că de acum înainte n-avea

341
clecît un mijloc de a-şi salva locul şt capul, a c e l
a înceta orice rezistenţa şi, prin îngăduinţa lui^
dezarmeze, dacă se putea, pe îm părat. Şi de atunc.
schimbîndu-şi deodată atitudinea, el se arăta-ga^
la orice.
Era în 905. Zoo C arbonospina avea sa fie mam;
şi îm păratul era încintat în speranţă apropiatei sal;
paternităţi. Atunci lumea văzu pe semeţul patrîarj)
v e n in d în fiecare zi în palat. El lua masa cu îmffi
ralul şi cu am anta acestuia, asigura pe Leon ca Copi­
lul aşteptat va fi un băiat şi recomanda sa se spună
în Sfinta Sofia tim p de şapte zile rugăciuni solemnei
apoi, grav,, cu mîinile sale sacerdotale binccuiuua
pîntccclc favoritei şi declara ca prinţul care avea si
so nască va fi gloria şi grandoarea Bisericii. Soarta
adeveri promisiunile prelatului şi îndeplini dorinţele
îm păratului. La sfîrşitul anului 905, copilul se născu:
era un fiu. A legitima pe acest moştenitor aşa-ile mult
dorit fu de acum înainte singura dorinţă a prinţului
Nicolae aproba bucuros.; d a r ceilalţi episcopi rezi*
tau, declarînd că „naşterea unui copil nu putea face
ca legea să perm ită o legătură oprită" şi ca urmate
ci refuzau să celebreze botezul, mai ales cu onorurile
imperiale cu care voia sa-1 înconjoare Leon. La sfir*
şit, se recurse la un mijloc de scăpare. Cum, la urma
urmei, aşa cum explica patriarhul mai tîrziu, „e ud
sentiment omenesc să-ţi iubeşti copilul", clerul
mise să boteze băiatul, dacă Leon promitea să:X
despartă de mama lui. Cu acest preţ, la 6 ianuarţ
906, botezul fu celebrat în Sfînta Sofia de m iinîl
proprii ale patriarh u lu i: Alexandru, fratele ■basiljfl
lui şi Euthymios fură naşii tînarului Constau®
Porfirogcnetul. Dorinţa împăratului se realizase. | l|
D ar Leon ţinea la Zoe. După trei zile de la bofm
cu toate promisiunile şi jurămintele, îşi a d u c e a ţ i
amanta în p a la t; mai mult, se hotărî s-o ia de 'soţia

342
■Nicolae nu crezu nim erit să îm pingă îngăduinţa pînă
|l a a binccuvînta această legătură scandaloasă ; d a r el
Igasi (pentru aceasta un p reot 'binevoitor, pe care-1
Idestituira apoi, şi cu mîinile «ale Leon puse coroana
Ipe capul noii împărătese.. Em oţia fu,' natural, foarte
Imare în capitală ţ Biserica. în fru n ta tă pe faţă, ras- --
Ipunse căsătoriei îm păra tu lu i tetragam înterzicmcTu-î
Irrtrnrtăl intrarca-~TTr^ocurile sfinte. A tunci.' pentru^ a
■obţine dispensele .necesare fg«» «CT=f<ri»girimeze casa-
Iţpria^JLepn avu o . idee ingenioasă, care face marc
I cinste diplomaţiei sale indernm attce ă tenace. Impo-
|t r i v a intrai isigeiiţdi clerului bizantin, el Tecurse la
|Bjsenca universală ţ se h o tărî sa ronsuîie asupra
fehest mmPcHei de a p a tra 'n u n ţi pe pontiful rom an
iş r pe patriarhii din Alexâli d r ia ^ c L n A ntloh ia şi d m
peFusalim ; işi~~ambiţlosul Nicolae, Tdeşi foarte nemul­
ţumi t~ de aceste în terv en ţiţ străine, -:care micşorau
prestigiul atotputerniciei dui, trebui sa se resemneze-
îşi să se supună. D e alttel, el socotea că această con-
Isultafe. se lva.. întoarce îm potriva speranţelor îm pă­
ratului. D ar, în orice caz, aşteptînd^rezultatul trim i-
Işilor-;săi,; Leon ţinu pe Zoe în palat, refuzînd să se
Idespartă devea‘ nici m ăcar o: z i ; el>poruncî să L-se
| aducă toate onorurile datorite unei suverane ~şi sin- ~
Ig ura concesie pe care o făcu Bisericii, fu aceea de a
Ke supune interdicţiei lansată îm potriva lu L ~
■ P a tria rh u l -Nicolae, . în povestirea pe care a lăsat-o
[mai tîrz iu despre aceste evenimente, cum. era şi natu­
ral, a p rezen tat p ro p ria sa atitudine în-culorile c e le .
mai favorabile. D aca a r fi să-l credem , a doua z i
■după căsătorie el n -a r fi scutit p e "suveran nici de.
[sfa tu ri, nici de m u s t r ă r i e l l-a r fi rugat, p în ă la
«venirea sentinţei p atriarh ilo r, să îndepărteze deo-
Ica m d ată -pe Zoe şi să n u dezlănţuie, p rin îric a p a ţîn a -
jre a lui, o-^schismă în Biserică .• la toate aceste cuvinte
[frum oase, Leon n -a r fi răsp u n s d 6eît p rin refuz. Ade-

343
-Figuri bizantine voi. I
vărul este că patriarhul pare- a fi arătat prinţului
m ult mai puţină intransigenţă energică; în marea;
d o rin ţă.p e care o avea de a fi iertat, se pare ca din
contră, s-a silit să placă basileului prin graba cu care
a aranjat lucrurile. în izvoarele mai puţin suspecte
-deeîi scrisoarea lui Nicolae; vedem pe prelat ..cînd
eautînd în scrierile părinţilor Bisericii texte care. sa
justifice o a patra căsătorie, cînd încurajînd pe Leon
sa treacă, cu toată interdicţia şi fără sa aştepte hota-
rîrile patriarhilor, pragul bisericilor, declarînd sus şi
iare ca el însuşi l-ar primi. Spera Nicolae, îndemj
Jnmd pe îm părat sa facă un pas greşit, să ridice şi
mai mult îm potriva lui opinia publică şi aşa. destul
kde pornită ? Ori voia mai curînd, prin tot -felul de
atenţii, să-l facă să uite hîrtia nenorocită care dove-
£a lipsa lui de loialitate ? D in partea unui om ca
L ambele lucruri sînt posibile. în orice caz, ■împă­
iatu l-se feri să asculte sugestiile prelatului. „Atîfli
j c m e cît nu vom vedea aici pe episcopii veniţi cfern"1
ERftma, spunea el, nu vreau să profit de o libertate
pe care mi-o dai iară voia Iot*-.
în aceste împrejurări, sosiră*, din occident,: veşti
bune. Trimişii imperiali aduseră basileului vestea ca
papa nu dezaproba de loc a patra nuntă şi că repre-[
zentanţii .papei aveau să pornească la drum aducînd I
dispensa mult dorită. Aceasta provocă o -schimbare
bruscă în atitudinea patriarhului. A tîta vreme \ cît
chestiunea căsătoriei, răm înînd nesigură, punea în
oarecare măsură pe îm părat în dependenţa prelatu­
lui, Nicolae putuse crede cu bună dreptate că prinţul,
avînd nevoie de' el, va fi silit să-l menajeze şi că în
aceste împrejurări îi va fi uşor, prin bune. servicii, sa
fie iertat de crima lui de înaltă trădare. Acum lucru­
rile luau o alta întorsătură. Sigur de aprobarea bi­
sericii universale, Leon nu mai avea n ici'u n . motiv
să se pună bine pe lîngă şeful Bisericii bizantine |
 chiar declara p e r so a n e lo r d in a n tu r a ju l s ă u ca p r im a ,

B lui grijă dup ă re u n iu n ea S in o d u lu i, v a l i sa se sc ap e

I de un p a triarh o s til şi tr ă d ă to r f a ţ ă d e s u v e ra n u l s ă u .'
N icolae în ţelese că n u m a i a v e a d e c ît o s c ă p a r e , ac ee a
de a se da cu to tu l d e ^ p a rte a o p o z iţie i. E-l c u n o ş te a
vechea o s tilita te p e c a r e c le ru l d i n o r ie n t o n u tr e a
' îm p otriva R o m e i şi se c re d e a sig u r d e a f i u r m a t d a c a
se arăta a p ă ră to r u l in d e p e n d e n ţe i b i z a n t in e î n f a ţ a
intervenţiei p o n t if ic a le . D a c ă g r a ţ i e a c e s te i t a c t ic i a r
fi reuşit să în f r în g ă p e p a p ă şi p e î m p ă r a t , ce t r i u m f '
i pentru a m b iţiile lu i ! D a c ă a r f i î n v i n s î n l u p t ă , cel
■ puţin căderea ar f i f o s t f r u m o a s ă şi a u r e o l a m a r t i r i u ­
lui ar fi ^în c o n ju r a t p e c a m p io n u l n e î n d u p l e c a t a l
t canoanelor b ise r ic e şti n e s o c o t it e . N i c o la e . c a r e e r a d e
I altfel fo a r te jig n it în m în d r ia l u i d e a v e d e a R o m a
[ arnestecînd u -se in c h e s t iu n ile p a t r i a r h u l u i s ă u , r e l u ă
deci a titu d in ea c e a m a i in t r a n s ig e n t a si m a i s e m e a ţă .
O ri, c h ia r ”în a c e s t m o m e n t , L e o n , a ş t e p t î n d h o t ă -
[ rîrile ro m a n e, c r e d e a in u t il să m a i p ă s t r e z e m u l t a
i vrem e situ a ţia u m ilit o a r e a u n u i o m l o v i t d e i n t e r d i c ­
ţie, care cu -v rem ea a r f i c o m p r o m is p r e s t i g i u l s ă u
im perial. î n z iu a d e C r ă c iu n a a n u l u i 9 0 6 , u r m a t d e
? S en at şi d e to a tă C u r te a , e l se p r e z e n t ă l a Ş f î n t a S o f i a ,
l i g în d in d u -se c ă p a t r ia r h u l n - a r e s ă - i r e f u z e i n t r a r e a p e
[ care d e a t îte a o r i i- o o f e r i s e î n l u n i l e p r e c e d e n t e .
D a r , în p r a g u l p o r ţ i i r e g a le , e l g ă s i p e p r e l a t , c a r e ţ i
j in te rzise h o t ă r î t in tr a r e a în b is e r ic ă : to tu ş i, N ic o la e
[ d ă d u p r in ţ u lu i s p e r a n ţ a c ă l a s ă r b ă t o a r e a a p r o p i a t ă
[ a B o b o te z e i a r c o n s im ţi s ă - l p r i m e a s c ă . L e o n c r e z u
m ai n im e r it să n u i n s is te şi p r i m i u m i l i n ţ a c a r e i se
a d u c e a : a s tf e l, p r e l a t u l c r e z u c ă p o a t e f i şi m a i o b r a z -
! n ic . L a 6 i a n u a r i e 9 0 7 , d i n n o u o p r i p e p r i n ţ l a u ş ile
| b a silic e i. „ F ă r ă : c o n s i m ţ ă m î n t u l u n a n i m a l m i t r o p o -
| l iţ il o r , d e c l a r ă e l, n u p o t s ă t e - p r i m e s c a ic i ; şi d a c ă
> v r e i să i n t r i c u f o r ţ a , v o m ie ş i n o i “ . D e d a t a a c e a s ta ,
f p a t r i a r h u l m e r s e s e p r e a d e p a r t e . „ M i se p a r e , p ă r i n t e

345
patriarh, exclamă basileul* că-ţi: baţi joc de-majcita,
tea-noastră. O aie nadaşfhâeştn d r rebflloL Dufcaa se
va întoarce din. Siria ? D in încredere faţă-dcehne
disprcţuieşti. astfeh?". La. această ieşire neaşteptat^
patriarhul,. înspaimîruatv nu. ştiu: ce. atitudine, sa ia^
în picioare,, p e pragul uşii-regale; ek n® răspunse^n».
mic şi -părea x ă -niL îndrăzneşte n k i: să?. înaimezEţ:nhk
să dea înapoi..Leonr dinipotri vă^îşi*păstrâitot»sîngelfc
rece şi toata, dem nitatea- Cum* curtenii» îl* îndemnat
sa p ătru n d ă-în . basilicăr cm un:, gest* eh îiifă a i să tacă.
şi-simţind c ă prin:această purtare punea i pciNicolac
în încurcătura;.se>întoarse liniştrt'tn.paiaitthimperial
D ar seara,., la ospăţul oficiah în prezenţa episcopilor.
şi a marilor demnitari, spre sfîrşitul .mesei împăratul
începu să apostrofeze violent pe*- prelat: îi reaminti
promisiunile, linguşirile^ îngăduinţele din trecut şi-l
trată de mincinos şi sperjur. Apoi, ducînd pe mitro-
poliţi în apartamentele particulare, le/aminti, cu; la­
crimi în ochi, nenorocirile succesive ale căsătoriilor
sale şi cîrid îi fu adus fiul sau îl luă în braţe şi ceru
tuturor să-l binecuvinteze şi să se roage pentru eL
Această scenă mişcătoare emoţiona pe mulţi episcopi,
care nu urmau decît de teamă politica intransigenta
a lui Nicolae. Astfel, sfîrşitul conflictului se apropia.
Trimişii Romei sosiră, aducînd dispensa v
undeva patra căsătorie-mi era opriră, ceiexea.imperiala
păruse foarTP- narnrală. în zadar Nicolae refuza^ sa
intre în legături publice cu aceşti străini, sperînd sa
dezlănţuie astfel vechea ură bizantina împotriva la­
tinilor, „care păreau că nu vin la noi decit ca să ne
declare război", cum spunea el. O parte din episcopa­
tul grec, cîştigat cu bani, îşi părăsi şeful: cei mai
recalcitranţi fură trimişi în e x il; dar mai ales, pentru
a.sustrage clerul de sub influenţa patriarhului, îm­
păratul se hotărî să reacţioneze împotriva lui Nicolae.
La 1 februarie, la palat, la sfîrşitul marelui dineu
 d e curte, împăratul începu un adevărat rechizitoriu
împotriva prelatului, pe care-1 termină denunţînd
formal intrigile cu Dukas şi trădarea lu i; după aceasta,
. el dădu ordin să-l aresteze pe Nicolae şi să-l trimită
sub paza bună într-o mînăstire din Asia. D upă cîteya
zile, dnodul reunit acorda lui I.eon dispensa npr^afjH
pentru căsătorie şi ridica interdicţia ecleziastică pro-
1 *nunţată contra lui. $i cum patriarhul'^icolae se în-
- căpaţma în opoziţia lui, împăratul îl invită să-şi dea
I demisia din funcţia lui. De teama urmăririi cu care
era ameninţat pentru crima de înaltă trădare, Nicolae
[- sfîrşi prin a ceda; şi deşi mai tîrziu s-a plîns cu amă-
[ răciune de defăimările calomnioase răspîndite împo­
triva lui şi de parţialitatea odioasă pe care au pus-o
[ reprezentanţii papei în a primi minciunile răspîndite
| pe socoteala sa, faptul de netăgăduit oă a preferat să
[ demisioneze de bună voie decît Sa se lase destituit, do-
j vedeşte că nu-şi simţea conştiinţa absolut liniştita. în
I locul lui, mitropoliţii ridicară pe tronul patriarhal pe
| piosul şi austerul Euthymios şi acesta, cu toată scîrba,
r sfîrşi prin a ceda rugăminţii unanime a episcopilor, a
[ reprezentanţilor papei şi a împăratului.
Prin acest aranjament, Leon se felicita de a fi re-
L zolvat, după dorinţele sale, chestiunea celei de a
j patra căsătorii: în realitate, el deschisese o schismă în
I Biserica orientala. Clerul şi credincioşii se împărţiră
[ intre Euthymios si Nicolae : tu nevoie .de a exila pe *
! ' cei mai eminenţi mitropoliţi, care se încăpăţînau să ia
\ apărarea patriarhului destituit, de a ordona urmăriri,
* de a închide pe opozanţi; şi această asprime*, făcu să
J crească cu atît mai mult dezaprobarea publica îm­
potriva lui Leon, a Zoei şi chiar împotriva noului pa-
* triarh. Fără îndoiala, Euthymios nu se prAf-ac»'/Wţţ
: la un aranjament (oihonomiaT:Y\berind pe îm părat de
■cenzura.'ecleziastică, pi. nu., rp rim n ^ .^ He drept le-
gimitatea celei de a patra , căsătorii, şi menţinuse cu

347
hotărîre destituirea preotului care binecuvmtase nunt|
imperială. Totuşi, pamfletele nu-1 cruţau, m âr mul?
decît pe stapînul sau şi Leon se baza pe el pentru a
şterge ultimele urme de nelegitimitate pe care încă le
mai păstra căsnicia sa. El ceru prelatului ca Zoe să fie
numită oficial, în calitate de Augusta, în rugăciunile
spuse în Sfînta Sofia. Dar asupra acestui punct, cu
toate rugăminţile şi ameninţările împărătesei, cu toata
niînia prinţului care s*e gîndi un moment să-l destituie
pe Euthymios, prelatul rămase neînduplecat. Totuşi,
el consimţi la 9 iunie 911, să încoroneze solemn,' in
Sfînta Sofia, pe tînărul Constantin Porfirogenetuî ca
basileu al Romanilor. Prin tenacitatea sa dibace, Leon
al Vl-lea îşi ajunsese totuşi scopurile.

C hestiunea tetragamiei trebuia totuşi să tulbure încă

Jmultă vreme lumea bizantină. Cînd, în luna mai 912,
Leon al Vl-lea muri, totul fu în adevăr discutat din
nou. Timp de şapte ani, două ambiţii rivale- aveau sa
se găsească faţă în faţă în luptă : Zoe, doritoare de
a-şi apăra rangul imperial, căsătoria şi pe fiul său
şi patriarhul Nicolae, nu mai puţin doritor de a se
răzbuna şi de a-şi realiza, reuşind să facă. să biruie
ideile pe care le susţinuse, eterna dorinţă de putere,
Fără îndoială, conform promisiunilor pe care- Se­
natul le făcuse basileului gata şă moară, tînărul Con­
stantin al V ll-lea fu proclamat împărat. D a r el avu
ca asociat şi ca tutore pe unchiul său Alexandru şi
prima grijă a acestuia fu sa alunge cu brutalitate din
palat pe Zoe şi să cheme pe Nicolae pe tronul patriar­
hal. Prelatul revenea din exil însetat de răzbunară
mai semeţ în triumful s'ău şi mai obraznic decît ori*
cînd,- el îşi urmări cu străşnicie satisfacerea răzbunării

348
 şi sigur că p la c e p r i n a c e a s ta b a s ile u lu i A l e x a n d r u , n u
cru ţa n im ic şi p e n im e n i. V e n e r a b i lu l E u t h y m i o s f u
lo v it cel d in tîi. C i t a t s a a p a r ă î n a i n t e a u n e i a d u n ă r i
ţin u tă în p a la t u l M a g n a u r , n u n u m a i c ă f u d e s t i t u i t
şi a n a te m iz a t, d a r N i c o l a e se c o b o r î p î n ă l a a-1 î n j u r a
în m o d jo s n ic şi s e r v i to r i i p a t r i a r h u l u i , a r u n c î n d u - s e
a s u p ra n e n o r o c itu lu i, îi ru p se ră v e s tm in te le sa­
c e rd o ta le , îi s m u ls e ră b a r b a , îi s f ă r î m a r ă ^ d i n ţ i i şi l a
u rm ă îl b ă tu r ă a ş a d e r ă u , c u l o v i t u r i d e p i c i o a r e şi d e
p u m n i, . î n c î t r ă m a s e l e ş i n a t p e lo c şi riu s c ă p ă d e c î t
cu m a re g r e u ta te d e m o a r t e .
A c e a s ta n u e r a d e a ju n s p e n t r u a p o t o l i u r a l u i N i -
'C olae. E l în ţe le g e a să se r ă z b u n e î m p o t r i v a t u t u r o r c e ­
lo r c a re -i a d u s e s e r ă d i s g r a ţ i a şi e x i l u l , î m p o t r i v a Z o e i ,
a p o n tif u lu i r o m a n , c h i a r î m p o t r i v a î m p ă r a t u l u i r ă ­
p o s a t. î n t r - u n lu n g m e m o r iu a d r e s a t p a p e i A n asitasie^
el e x p u se , d in p u n c t u l s a u d e v e d e r e , t o a t ă c h e s t i u n e a
celei d e a p a t r a c ă s ă t o r i i, t r a t î n d c u o s e v e r i t a t e i n s u l ­
tă to a r e p u r t a r e a b a s ile u lu i, d e z a p r o b î n d c u o m i l ă
b a tjo c o r ito a r e s lă b ic iu n e a l u i S e r g iu a l I I I - l e a î n ş e l a t
d e r e p r e z e n t a n ţi i s ă i, d î n d l e c ţ i i l a t i n i l o r , r e c l a m î n d
m a i a le s, p o r u n c i t o r , r e p a r a r e a s c a n d a l u r i l o r s ă v î r ş i t e .
E l n u v o ia să v a d ă în a p a t r a c ă s ă to r ie a b a s ile u lu i
d e c ît u n a c t d e d e s f r î u ( p o r n e ia ) , d e c î t o c ă s ă t o r i e
s p u r c a t ă , d e m n ă d e o b r u t ă şi r u ş i n o a s ă p e n t r u n a t u r a
[ u m a n ă ; şi d a c ă c o n s i m ţ e a s ă f i e i e r t a ţ i m o r ţ i i , î n
s c h im b c e r e a o c o n d a m n a r e s e v e r ă a v i n o v a ţ i l o r î n c ă
f î n v i a ţ ă , a d i c ă a Z o e i şi a f i u l u i e i. Î m p ă r a t u l
[A le x a n d ru in te rv e n e a la R o m a î n a c e la ş i se n s. E l u r a
p e fiu l f r a te lu i să u , a c ă r u i e x is te n ţă î i î n c h i d e a c a le a
p u t e r i i s u p r e m e şi d o r e a cu^ p a s i u n e s ă - l . p o a t ă d e c l a r a
b a s t a r d . S e g î n d e a c h i a r , se s p u n e , s ă s'e s c a p e d e a c e s t
[c o p il s u p ă r ă t o r , f ă c î n d u - 1 e u n u c ; ş i n u m a i c u m a r e
g re u ta te c e ila lţi a u r e u ş it s ă -l f a c ă să p ă r ă s e a s c ă a s e ­
m en e a p ro ie c t c ru d . D in fe ric ire p e n tr u t în ă r u l C o n ­
s ta n tin , A le x a n d r u m u ri î n iu n ie 9 1 3 , d a r , î n a in te d e

343
 a muri, avu .grijă.să numească şef al*-consiliului
regenţă pe patriarhul-Nicolae. Ştia că putea să se.bi-
zuie pe prelat pentru continuarea politicii şi. potolirea
urii sale. în momentul în care Alexandru eraan agoriieJ
Zoe, mereu energica^ încercase o lovitură îndrăzneaţă;
ea s’e prezentase la. Palatul Sacru,, declarînd că "voia
să vadă pe fiul său şi-să vorbească.cu muribundul}
se gîndea să pună astfel, din nou mîna pe putere. Ni­
colae o alungase.cu brutalitate: Apoi; pentru .aiscăpia
definitiv de această rivală posibila, .autoputernicul^re-
gent,. stăpîn suprem al Statului, dădu un'decret! care
interzicea 2 oei: intrarea în. locuinţa imperială şi-i lua
pînă şi titlul de basilissă ; puţin mai tîrziu,- el -o sili
I chiar să intre intr-o mînăstire şi. credea că astfel'ea,va
fi moartă de acum pentru lume-. Dar Zoe-era un ad­
versar demn de patriarh : din fundul mîriăstirii unde
iisese surghiunită fără voia ei, nu aştepta decît ■©ocazie
' să-şi înlăture rivalul. Ea o găsi în curind.. Asprimea
t care regenţii înăbuşiseră răscoala lui Constantin
Skas ridicase contra lor violente nemulţumiri; pe
kltă parte, în palat, tinărul împărat îşi cerea mama.
airă;'să ia hotarîrea de a o chema ; era în oc-
le 913.
|Fel, reluîndu-şi; locul, ea profită pentru a^pune
[menii săi în slujbele importante.; îndepărtă:-pd
[feriţii răposatului; împărat Alexandru, instalaţi-ide
p f în: consiliul de regenţă, apoi, cu îndrăzneală,-ataca
pe patriarh. Că o femeie cutezătoare ce_era, ea; se gîndi
|sa pună pur-şi simplu să-l asasineze ; Nicolae reuşii sa
scape de asasini, se refugie în;Sfînta Sofia şi ţimpide
douăzeci şi două de zile n u în d ră z n is ă ' păţascasca
azilul inviolabil. Zoe era victorioasa. Ea se gîndea
chiar-..să faca-săî se pronunţe destituirea prelatului^
oferea. succesiunea lui Euthymios. Dar acesta se sus-
trase; Nicolae de altfel era încă puternic;; deci nego-
ciară. Patriarhul -promise că nu se va mai ocupa decît

350
 de ch estiu n ile b is e r ic ii s a le , c a v a r e n u n ţ a l a g u v e r n a r e a
statului, c a nu va- m a i a p a r e î n p a l a t f ă r ă - - s a f ie c h e ­
mat ; se o b lig ă să p o m e n e a s c ă p e Z o e î n r u g ă c i u n i l e
oficiale lîn g ă f iu l ei b a s ile u l şi s ă o p r o c l a m e s o le m n
în ca lita te d e A u g u s t a . C u a c e s r p r e ţ , e l o b ţ i n u o a m ­
nistie d e p lin ă şi î n t r e a g ă p e n t r u t r e c u t şi m e n ţ i n e r e a
în d em n ita tea sa e c le z ia s t ic ă . î n a c e a s tă c e a r t ă p e n t r u
coroană în c ep u r ă în t r e Z o e şi N i c o l a e , o m u l B is e ric ii
părea în v in s d e fin itiv - ( f e b r u a r ie 9 1 4 ) .
T otu şi, p în ă l a sFîrşir, e l t r e b u i a s ă b i r u i a s c ă şi s ă li­
chideze, d u p ă v o in ţ a - lu f, n e în ţ e le g e r e a ' i s c a t ă d in a
patra că să to rie ar lu i L e o n a l V L -le a . Z o e , în . a d e v ă r ,
devenită r e g e n tă , se: a r ă tă i n c a p a b i l ă să= r e z i s te in ­
trigilor c a r e o în c o n j u r a u ./D e m u l t ă v r e m e î m p ă r ă t e a s a
avea un fa v o r it , p a r albim o m e n u l C o n s t a n ti n ,, p e n t r u
oare, chiar p e c în d tr ă ia L e o n a l V l - l e a ,. e a f u s e s e b ă ­
n uită că ar a v e a m a i m u l t d e c î t b u n ă v o i n ţ ă . A c e s t
personaj, care îm p ă r ţis e g h î m p ă r ă t e a s a d i s g r a ţ i a , r e ­
venise, n a tu ra l, l a p u t e r e î m p r e u n ă c u e a şi a v e a ' a s u p r a
suveranei o in f lu e n ţă a t o t p u t e r n ic ă . I n a m i c i i r e u ş i r ă
p deştepte, în a c e a s tă p r i v i n ţ ă , în g r ijo r a r e a * t m ă r u l u i
îm părat ; in tim ii .săi îl p r e z e n t a r ă p e f a v o r i t ' p r e g ă t i n d
căderea sa şi g în d în d u - s e să- p u n ă - p e t r o n p e p r o p r i u l
sau ginere, str a te g u l L e o n P h o c a s . U n - c o m p l o t se u r z i .
î n con tra p a r a k im o m e n u lu i şi a r u d e i sale- se c ă u t ă u n
sprijin în flo tă ^ şi m a r e le a m ir a l R o m a n L e c a p e n p r i m i
ordin scris d in p a r te a b a s ile u l u i şr a c c e p t ă m is iu n e a
de a aresta p e f a v o r it : A c e a s t a e r a o l o v i t u r ă d i r e c t ă
îm p o triv a îm p ă r ă te s e i. D i s p e r a t ă , es? a le r g ă p e t e r a s a
B u colin , în tr e b în d p e f iu l s ă u şi p e i n t i m i i a c e s tu ia
ce în sem n a a c e a s tă r e b e liu n e . I se r ă s p u n s e c ă d o m n i a
ei se şfîrşise, că p u t e r e a tr e c e a în a lt e m î m i ; şi c h ia r
a d ou a z i se g în d ir ă s-o - a lu n g e d i n p a l a t . A t u n c i,
p lîn g în d , a r u n e în d u -s e î n b r a ţ e le . f i u l u i s ă u , e a i n v o c ă
d rep tu rile sa le d e m a m ă şi s e r u g ă s ă fie l ă s a t ă să r ă -
m în ă . T în ă r u l C o n s t a n t in se la s ă - m iş c a t : „ L ă s a ţ i p e

351
' siama lingă mine", zise el. Dar daca ea ramînea
palat, pierdea totuşi autoritatea suprema; Ersă*
anul 918. 15
în aceste împrejurări critice, un singur om părea în
ştare să exercite puterea. Acesta era paţriarhiil Nîcolae
care cu toată disgraţiâ, nu pierduse nimic din energij
şi ambiţia lui. în momentul revoluţiei în -care căSfca
favoritul său,-;Zoe însăşi se îndreptase către el, singurul
sprijin pe care putu să-l găsească ; lui îi încredinţa
basileul sarcina de prim-ministru. El se afla în aceasta
funcţie, cînd, în martie 91.9, Roman Lecaperi se ridica
la rîndul lui, puse mîna pe palat şi pe persoana pria.i
ţului, aşteptînd ziua următoare cînd deveni; asociat la
imperiu, primul din acea seric de' uzurpatori, care, de
mai multe, ori în curs’ul secolului al X-lea, guveţnara
monarhia bizantină sub numele basileilor legitimi.|~
în jurul lui Roman Lecapen se întîlniră pentru ul­
tima oară cei doi adversari, a cărorş ambiţie şi lupte
umpleau de douăzeci de ani aproape istoria Palatului
■Sacru. Zoe, mereu frumoasă se gîndi, pentru a pune
iar mîna pe putere, să seducă pe parvenit şi sa se că­
sătorească cu e l ; în orice caz este sigur că ea încerţa,
după ce partidul său fu strivit definitiv în răscoŞa
Ini Leon PhocaS, să otrăvească pe uzurpator; ea nu
reuşi şi trebui să plece, exilată de la curte de data
aceasta pentru totdeauna, şă-şi sfîrşească, în rnînăstffia
Sfînta Eufimia din Petrion, tumultoasa şi dramatya
sa existenţă. în acest timp, Nicolae triumfe., ■"
în iunie 920, atît pentru a plăcea lui Roman şi a
satisface răzbunarea sa personală, cît şi pentru ă ter­
m ina cu schisma ieşita din tetragamie, patriarhul
pronîulgă actul faimos cunoscut sub numele' de torni
unionis1. Într-o sărbătoare solemnă, Biserica greaj
în prezenţa basileilor Roman şl Constantin,
1 A ctul 'îm păcării (Iar.).
[înţelegerea restabilită între partizanii lui Nicolae şî
Icei ai lui Euthymios. împăcarea se făcea în detrimen-
[tul împăratului Leon al Vl-lea. Fără îndoială, Biserica
admiţînd faptul, în mod excepţional, consimţea să
;scuze şi chiar să legitimeze a patra căsătorie a suvera­
nului ; dar se arăta cu atît mai neînduplecată în men­
ţinerea principiilor canonice şi condamna, în -termeni
severi, însoţirile de acest fel. „De comun acord, spuneau
jrelaţii în sentinţa lor, declarăm că a patra căsătorie
este absolut interzisă. Oricine va îndrăzni s-o realizeze-
va fi exclus din toate oficiile -religioase, a tîta vreme
cît va persista în concubinaj. înainte de noi, părinţii
jisericii au judecat la fel şi noi, precizînd gîndul lor,
)roclamăm că acesta e un act contrar oricărei insti­
tuţii creştineşti". Cu o egală, severitate, prelaţii înfierau
'şi a treia căsătorie. „Trebuie,’ ziceau ei, să- curăţim
această infamie, aşa cum mături murdăriile, cînd în
oc să fie. aruncate într-un colţ, sînt îm prăştiate în
[toată casa". Şi conientînd aceste- cuvinte, p atriarh u l.
■Nicolae scria triumfător papei că din respect pentru
[majestatea imperială au făcut uz de indulgenţa, dar
[că a patra nuntă era contrară bunelor moravuri şi
[disciplinei Bis'ericii.
.Tînărul împărat Constantin al VlI-lea trebui să-
asiste la citirea actului care înfiera căsătoriile asemă­
nătoare cu aceea din care se născuse; el „trebui să
celebreze= solemn, îm fiecare an, această sărbătoare a
'căsătoriei, care-i amintea lucruri a tît de penibile.
Aceasta era o umilinţă gravă pentru autoritatea im-
Derială; pentru Biserică o victorie de care p e drept
cuvînt era mîndra ; pentru patriarhul Nicolae, şeful
ei, un triumf fără egal, după atîtea lupte, disgraţii şi
întoarceri neaşteptate ale norocului. Totuşi, cu toate
aparenţele, daca ţinem seama de fondul lucrurilor, s e ­
va înţelege că din dorinţa sa neînvinsă de a avea un
fiu, prin căsătoriile succesive p e care le încheie în
 acest scop, prin tenacitatea abila pe care a pus»g!f C a ţ i t olul IX
chestiunea celei de a patra căsătorii, ,Leon al Vl-lea J
adus un serviciu însemnat imperiului şi dinastiei,
mai prezenţa unui moştenitor legitim, in jurul cărui,
se grupară toţi credincioşii, împiedică Bizanţul d e ,
cădea in haosul revoluţiilor, după moartea hasileuL
Existenţa acestui copil, reprezentant al casei Macedo,
niei, făcu să nu izbutească planurile ambiţioase ale Ijj theo ph an o
Constantin Dukas şi ale lui Leon iPhocas şi împiedic
pe Roman Lecapen de -a-şi instala definitiv moşteni,
torii la putere. Dacă familia princiara a Macedoniei
în loc.să stea cîţiva ani pe tron, a guvernat Bizanţul
timp de aproape două secole şi i-a adus o glorie şi 0
prosperitate prodigioasă,; aceasta se -datofeşte exclusiv In seria împărateselor din Bizanţ, Theophano e cew
prevederii lui Leon al Vl-lea, diplomaţiei îndemînatice lebră aproape în aceeaşi masuri ca şi Teodora. De
şî curajului calm cu care acest, principe a urmărit, cu cînd, acum aproape cincisprezece a n i '%domnul G ustave
toate greutăţile şi cu toată opoziţia Bisericii, scopul Schlumberger,.într-o carte frumoasă,, a încercat să re­
pe care şiJ propusese şi pe care l-a realizat. ; g » învie imaginea ei pitorească-şi seducătoare şi ne-a po-
[vesrit destinul ei romanţios,'această prinţesă uitata a
intrat, deodată în istorie şi aproape în glorie. Scriitori
Ivestiţi ca Maupas’sant, literaţi de talent ca vicontele
de Vogiie, s-au lăsat seduşi de farmecul acestei fru­
moase fiinţe „care a pus lumea în mişcare tot a tît şl
chiar mai mult decît Elena" 2 şi pînă şi în ficţiunile
unor romancieri ca Hugues Le Roux, s-a putut vedea
■trecînd „această femeie tînară, de o frumuseţe supra­
naturală, ale cărei, trăsături de camee închideau în ar­
monia lor puterea care tulbură lumea". Se cuvine deci
ca şi noi să facem loc în această galerie de portrete,
„acestei mari păcătoase, cum zice domnul Schlum-
berger, ale cărei farmece urmau să aibă o influenţa
atît de fatala şi care trebuia Sa se facă iubită, suc­
cesiv, de trei împăraţi". în realitate, trebuie s-o spu­
nem de pe acum, figura ei va rămîne întunecată, în
î Figuri Bizantine a apărut- m anul 1906.
^ Vogiie, Regards historiqiies et Utteraires, p. 189.

355
 multe puncte şi trebuie să ne resemnăm' dinainn
ignoram m ulte despre această enigmatică şi « 4
rioasă suverană. C înd documentele tac, imaginaţi^
oricît ar fi de ingenioasă, n-are cred, dreptul să în,
locuiască lipsa lor ; perm iţîndu-ţi astfel de libertate
cu textele, rişti să nu m âi faci, istorie/., ci romara Ori
B izanţul nu e de lo t, cum afirm ă domnii! de Vogiie,
„un dom eniu feeric, c ţa ră virgină, şi necunoscuta"*
e o ţa ră foarte reală, care p oate şi trebuie să ne trudim
s-o cunoaştem ştiinţific.: Se poate întîm pla ca stu-
diind-o astfel, T heophano să p ară unora mai puţin
pitorească de cît e a ră ta tă d e o b icei; dar. cel puţin
sper că v a apare m ai ad ev ărată: I
D e unde ieşea această îm părăteasă vestita cînd,
spre sfîrşitul anului 956, se căsători cu fiul unic al
basileului C onstantin al V H -leâ, tînărul Roman^moş-
tenitorul im periului ? N u Se ştie p rea bine. Cronicarii
curţii, cu grijă de bunul renum e al dinastiei,: afirma
eu g rav itate c ă era d in tr-o fam ilie foarte veche jşi
fo arte nobilă şi că îm p ă ratu l şi soţia lui au simţit o
bucurie nespusă de a fi descoperit p en tru fiul lor.6
soţie d e o r a s ă -a tît d e -b u n ă . D acă trebuie sa-icre-|
dem pe istoricii m ai p u ţin binevoitori casei.de Mace­
donia, originea viitoarei bâsilişsa a r fi fost infinit mai
m odesta. T a tă l ei, C rateros, de origine laconiana, era
un plebeu obs’cur, care ţinea o circium ă într-d: ma­
h ala a c a p ita le i: ea însăşi, în a in te de căsătorie sg nu­
m ea A nastasia şi m ai fam iliar chiar A nastaso ; şi nu­
m ai apropiindu-se de tro n a~ p rim it numele mai su­
n ă to r de T heophano, „ p e n tr u ; a a ră ta , spun parie-
giriştii săi, că fusese aleasă de D um n ezeu ". *
D in tr-u n m o tiv , în orice caz, ea m erită acest num J
frum useţea ei era radioasă, superum ană, d ivină. „Prin,
frum useţea sa, spune un contem poran, p r in eleganţa
sa, ea întrecea pe to a te femeile din vrem ea aceea"!
„ E ra , scrie a lt cronicar, de o Frumuseţe incom parabilă,

356

i
I o a d e v ă ra tă •. m in u n e a n a t u r i i " . P r i n a c e a s ta , f ă r ă î n -
| doiala, v r ă ji e a p e R o m a n . D a r u n d e l - a î n t î l n i t ?
I Cum l-a c u c e r i t .? N u se ş tie . D a t o r ă p r o d ig i o s u l ei n o -
I roc, u n u ia d in a c e le c o n c u r s u r i d e f r u m u s e ţ e c a r e se
I obişnuia să se in s t i tu i e î n B i z a n ţ , c î n d Se c ă u t a s o ţie
[ unui p r in ţ şi u n d e cele m a i f r u m o a s e f e t e d in i m p a r ă -
I ţie erau. tre c u te în r e v i s tă d e î m p ă r a t şi d e c e i d in j u -
| rul lu i? D in p a r t e a m e a , e u a ş c r e d e , m a i c u r î n d
f aceasta. A fo st, d i m p o t r i v ă , î n t r e f r u m o a s a p l e b e i a n ă
şi m o şte n ito ru l t r o n u lu i v r e o i n t r i g ă d e d r a g o s t e c a r e
se te rm in ă p r in c ă s ă t o r i e ? A v e n t u r a T e o d o r e i n e
t a ra tă că a s tfe l d e lu c r u r i e r a u p o s ib ile şi c e e a ce se
f ştie despre c a r a c te r u l l u i R o m a n ^ n u e x c lu d e d e lo c
[ această ip o te z ă . ^
A cesta e ra u n b ă i a t f r u m o s , î n a l t , c u u m e r ii l a r g i şi
f „ d re p t ca u n c h ip a r o s " . A v e a o c h i f r u m o ş i, t e n u l d e s -
£ chis, în fă ţiş a re a s im p a tic ă ; v o r b e l e s a le e r a u d u l c i şi
| seducătoare. F ă c u t p e n tr u a p lă c e a , el iu b e a d i s t r a c -
t- ţia. M are v în ă to r , m a r e a m a t o r a l t u t u r o r s p o r t u r i l o r ,
era fă r ă în c e ta r e î n m iş c a r e şi n a t u r a s a p u t e r n i c ă
L gusta f o a r te m u lt p lă c e r ile m e se i şi a lte le î n c ă . R ă u î n -
fc co n ju rat, r ă u s f ă t u it d e in ti m i i s ă i, el n - a v e a î n c a p d e -
E'cît a v e n tu ri şi n e b u n ii şi r ă s p l ă t e a d e s tu l d e p r o s t t o a t ă
ţ grija pe c a re -o âv u s’ese t a t ă l s ă u c a s ă -l c re a s c ă . B ă t r î -
r nul îm p ă rat C o n s t a n ti n a l V I I - l e a , a ş a d e c e re m o n io s
1 şi de c re d in cio s, s e tr u d is e s ă t r a n s m i t ă f iu lu i s ă u
I. aceste c a lită ţi. „ î l î n v ă ţ a s e , s p u n e c r o n ic a , c u m t r e -
i b u ie.să v o rb e a s c ă u n b a s ile u , să m e a r g ă , s ă s’e p o a r t e ,
E s ă 'z îm b e a s c ă , să s e , îm b r a c e , să se a ş e z e " ; şi d u p ă
L aceste le c ţii, el s p u n e a t î n ă r u l u i c u g ra v ita te N : „ D a c ă
p te c o n fo rm e z i a c e s to r r e g u li, v e i s tă p î n i m u l t a v r e m e
[ îm p ă r ă ţia r o m a n i lo r " . P e n t r u i n s t r u i r e a p o l it ic ă şi d i­
p lo m a tic ă a m o ş te n ito r u lu i s ă u . C o n s t a n t i n a l V I I - l e a
f scrisese, în tr e a lte le , c ă r ţ i f o a r t e s a v a n t e — şi f o a r te
f p re ţio a s e p e n tr u n o i — d e s p re T h e m e s şi d e s p re A d -
| m in istra ţia im p e r iu lu i. D a r R o m a n a v e a o p ts p r e z e c e

357
 ani şi nu prea se străduia să deviuă un om de Stat. î^
orice caz, cum de altfel tatăl său îl adora, el nu făcu
desigur, nici o opoziţie serioasă cesdînd dorinţii lui |
lăandu-1 să se însoare cu Theophano, ori de unde ar
fi venit ea. îndată după căsătorie, în anul 958; tînăra
femeie dădu soţului ei un fiu, care va fi Vasile al
II-lea şi prin aceasta ea îşi întări situaţia la curte
mări influenţa în palat. Cînd, în luna oc% aifâă 959
Constantin al V ll-leâ muri, Theophaiio -şe urcă pe
tron, împreună cu Roman al II-lea, Ea avea atunci
optsprezece ani şi tînărul împărat douăzeci şi unii.
Ce era din punct de vedere moral această .tînăfă fe­
meie, nu-i de loc uşor de determinat.' Gronicarul de
curte pe care l-am mai citat, spune despre ea cu o bu­
năvoinţă, fără margini : „Era frumoasă la trup, în-;
cîntătoare la faţă şi sufleteşte cu totul cinstită^ Cel
.mai modern istoric al lui Theophano declară, din eoni
tră şi cu insistenţă, ca era „profund* vicioasă, profund
coruptă? şi că această vrăjitoare seducătoare, aceasta
„■sirenă încoronată", era 6 creatură cu totul „neruşw
na ta şi desfrânată". Acestea sînt cuvinte foarte grave
şi foarte puţin măgulitoare, ,daeă consideram7mai; ales
puţinul pe care-1 ştim despre ea. Trebuie să observăm
totuşi că în Bizanţ ea avu printre contemporanii săi
şi mai ales printre cronicarii secolelor posterioare, un
renume bine Stabilit de femeie teribilă şi fatală, ţin
istoric povesteşte că spre a ajunge mai repede pe tron,
ea încercă, în înţelegere cu soţul. ei, să otrăvească pe-
îm părat, socrul sau. Alţi scriitori spun că atunci rina]
acest soţ muri, s-a r.ăspîndit vestea în capitali că
Theophano i-a d a t otravă. Dacă ar fi să credem alte]
mărturii, ea S-ar fi scăpat în acelaşi fel de un prinţi
din familia lui Roman- Lecapen, care i se părea a f
pretendent şi un rival posibil şi în acelaşi chip s-ar Hi
răzbunat, se zice, şi pe Ioan Tzimitzes, amantul săP
U nii cronicari merg pînă acolo îneît afirmă că „ticăl
35»
Msa împărăteasă" gîndea să-şi otrăvească propriii
‘ii. în realitate, toate aceste bîrfeli, provenind de la
jameni care trăiau departe de curte şi care în cea mai
nare parte sîrit posteriori cu o sută sau două de ani
impului în care domnea Theophano, înseamnă puţin
ucru. în unele cazuri, aces’te zvonuri răutăcioase sînt
contrazise hotărât de fapte ; în altele, ele p ar în ade­
văr prea neverosimile. Şi apoi, nu trebuie sa uităm
ca atunci cîrid Theophano a crezut necesar să _săvîr-
şească o crimă —: aceasta i s-a întîmplat cel puţin o
dată în viaţă — ea n u s-a servit.de loc de otravă, ci.
cu îndrăzneală, pe faţă, de sabie.
\ Amintind toate acestea, eu nu am, după cum se
poate vedea, nici o intenţie de a reabilita memoria
Iui Theophano.-Dar sînt" destule lucruri sigure şi pre­
cise despre care i se poate cere socoteală, pentru a nu
îngreuna inutil dosarul său cu epitete vagi şi cu afir­
maţii imposibil" de dovedit. Aşa cum îmi apare mie,
leu o văd; mai ales, ambiţioasă, dornică de putere- şi
[de influenţă, în stare de orice şi chiar de crimă, pen-*
|ţru a păstra, imperiul la care se ridicase ; o văd intrâ-
jgînd adeseori, câteodată violentă şi pasionată şi tot-
Ideauna fără scrupule ; o văd, în sfîrşit, cînd interesele,
jiira şi capriciile ei erau în joc, prefăcută şi perfidă.
K>înd s-a urcat pe tron, avea o influenţă considerabilă
[.asupra lui Roman al II-lea, influenţă pe care ..nu ad­
mise s-o împartă, cu nimeni. Nu numai că toţi intimii
[domniei precedente fură înlăturaţi, tot personalul de
■rang înalt schimbat | dar cea dintîi grijă a tinerei
[împărătesc, cînd se văzu stăpîna suverană în^ palat,
fu de a îndepărta pe soacra ei, basilissa Elenă şi pe
[cele cinci cumnate. - - i'-
Acestea erau nişte prinţese în o tăto are, care fuse-
şeră crescute admirabil de un tata ce le adora. Sul)
[domnia lui Constantin al Vil-lea, ele fuseseră chiai
amestecate adeseori în conducerea, afacerilor politice j.
[2 6 359;
 una dinire ele, Agata, preferata batrînului împaj
îi servea adesea de secretară şi birourile, ca şi fun^T Latură a tânărului împărat, istovit repede din cauza
narii cunoşteau trecerea de care ea se bucura. Ad [plăcerilor şi exceselor de tot f e lu l; şi chiar contem- -
lucru nu putea să placă Theophanei; Astfel, S poranul care face să intervină otrava î ţ u aceasta afa- .
fecre, arată în altă parte ca basileul a murit din cauza
ordinul pe care ea îl smulse slăbiciunii lui Rom an j
!tulburărilor interne survenite în urma unei cavalcade
II-lea, cele cinci surori ale-suveranului fură invit*
nebuneşti. Dar mai ales nu se vede ce interes ar fi
să intre într-o mînăstire. Zadarnic se rugă mama | |
avut Theophano să facă sa-i dispară soţul. Era îm pă­
pentru ele ; zadarnic, ţinîndu-$e_ strîns îmbrăţişau
răteasă, era atotputernică; pe deasupra, se înţelegea
tinerele fete cereau plîngînd îndurare. Nimic nu L
[foarte bine cu Roman, căruia, în şase ani şi jumătate
losi. Num ai ba'silissa Elena fu autorizată să ramfoj
de căsnicie îi dăduse patru c o p ii; cu două zile îna-
îri palat, unde muri trist cîteva luni mai tîrziu. Fiictjl
linte de moartea împăratului, ea o născu pe fiică lor
sale trebuiră sa asculte de'' voinţa neîndurată carii]]
Ana. De ce l-ar fi otrăvit pe basileu, cînd această
arunca în mînăstire şi, cu o asprime rafinată, |j
[moarte, lăsînd-o singură cu copii mici, o expunea- mai
fură despărţite una de alta. Zadarnic prinţesei*
mult decît orice împrejurare la pierderea bruscă a pu­
răsculâră pentru ultima oară. Cînd patriarhul Poly
terii la care ţinea ? Theophăno era prea inteligenta
euct puse să li se taie părul, cînd li se dădu hainâa pentru a se expune astfel.
călugăriţe, ele protestară, rupseră veştmintele de dimii
I: Dar ceea ce trebuic*sa observăm mai ales în faptele
şi cerură să mănînce carne în fiecare zi. Pînă la urma.
[care au fost povestite, este că nu se întîlneşte absolut
Rom anţai II-lea dădu ordin să li se lase acelaşcffl inimic în ele care să'poată fi judecat vicios, desfrînat
de trai pe care-1 avuseseră odinioară în Palatul Sacri [ sau neruşinat. A tîf cît trăi Roman al II-lea, se poate
Dar ele erau :pentru totdeauna moarte pentru lum® terede cajtnăra femeie a fost ireproşabilă. După el;
g Theophano triumfa. I tea se casatori, mai ales din raţiuni politice, cu un soţ
Trebuie să credem, din cauză că s-a purtat astfel, jeave avea cu treizeci de ani mai mult ca e a : acest
cu rude aşa de apropiate, că şi-a otrăvit in .urma |
jlucru nu e, în viaţa suveranilor şi chiar în aceea a
soţul ? „Cea mai mare parte din oameni bănuieşiB
| oamenilor de rînd, un eveniment aşa de rar şi de ex-
spune un contemporan, Leon Diaconul, în legaţin
Itracrdinar; şi fără să dorim a insista asupra acestui
cu moartea lui Roman al II-lea — că i s-a dat otray)
în gineceuu. Această grozavă acuzaţie dovedeşti d? [punct, această căsătorie era poate pentru Theophano
" ce o credeau în stare pe Theophano oamenii din vre­ I singurul mijloc de a păstra tronul pentru fiii săi- —
mea eu şi este sigur, în adevăr, că o femeie cărei®, Icel puţin n-o sa-i reproşăm de a fi judecat că puterea
ucis pe al doilea soţ .spre a' se mărita cu un alt trefla ■supremă merită oarecare sacrificiu. Singura învinuire
ar fi putut tot aşa de bine să-l otrăvească şi p e f gravă care i se poate aduce, nu este aceea că cinci ani.
. dintîi, spre:a se mărita-cu al doilea. Cu toate acesjT mai tîrziu 'şi-a trădat sbţul bătrîn pentru un amant
oricî t de gravă e mărturia istoricului, acuzarea pL j mai tînăr dacă e regretabil, acest fapt nu-i de loc
aici absolut absurdă. Mai întîi, cronicarii ne-au dai I excepţional — ciTapţul că n-a ezitat, pentru a putea
explicaţie cu totul satisfăcătoare despre moartea® ■ să se căsătorească cu acesta din urmă, să se debara-
 seze de îniparat^ soţul ei^ printr-un asasinat groazij fmat de ele oriunde.voia să le ducă, Focas era idolul
Şi trebuie să adăugam că de altfel ea a ispăşii crun Pjdaţilor, ale căror oboseli şi primejdii Ie împărţea.
nelegiuirea. |nJu trăia decît pentru armată", a zis cu dreptate
despre el unul din biografii sai. Nu era mai puţin
Eopular Ia Constantinopol. Gînd, la întoarcerea din
II •Kpediţia din Creta, apăruse în triumf în Hipodrom,
li minunase oraşul prin splendoarea strălucitului cffr-
în momentul în cate, la 15 martie 963, Roman % iegiu, „în care toate bogăţiile barbarilor păreau că se
rea aproape subit, Theophano avea douăzeci^ doi|reV.arsâ !n c*rc\,ca un fluKÎu imens care nu se opreşte'
de ani. Rămînea singură cu patru, copii, doi baieţLjftdodaţă.) încărcat de• atitea- onoruri, „pe. care m
două fete. Fără întârziere, luă regenţa în. numele ce»Pvremur^e Ye*— e".P^Imisera generalii Romei , extrem
lor doi porfirogerieţi, Vasils care avea atunci cinci anjl de b o g a t şi î n t r e ţ i n î n d pe domeniile sale din Asia o
şi Constantin care avea d o i; dar. situaţia era pesteBfatreaga clientelă de vasali, devotaţi cu .pasiune per-
măsură de grea pentru o femeie şi mai ales pentru oBsoanei sale, el era iubit şi admirat de toţi.; trecea
femeie ambiţioasă. Lingă ea, se găsea un*'mimstruBclrept singurul ;şef capabil sa apere imperiul împotriva
atotputernic, parakimomenul Iosif Bringas, care ^^Hsarasinilor. Romanţai II-lea, pe patul ^de moarte, po-
verriase în mod despotic afacerile sub domnia lui Ro-Bruncise să fie menţinut în postul său.
man, şi care putea fi ispitit să înlăture pe r e g la j Dacă, în ochii unui politician, un astfel de om pu-
pentru a deţine singur puterea în timpul lungii mino-Btea să apară, ca un pericol de temut, trebuie să adău-
rităţi a micilor, basilei. în faţa ei, în fruntea armateiBglm că în ochii unei tinere femei acest general victo-
din Asia, ea întîlnea:un: general victorios, de ale căruiBrios nu oferea nimic care să facă' din el un erou de
ambiţii putea să se: teamă cu drept cuvint, pe şefulfcoman.; Nichifor Focas avea în 963 -cincizeci şî unu
gărzilor, Nichifor Focas. -ani şi nu .era frumos. Mic, destul:de gras, avea un
Nichifor Focas era ^în acea vreme omui cel mai^trunchi robust, aşezat pe nişte picioare cam scurte
şi măi popular din monarhie^ Ieşit dmtrnBşi pe deasupra un cap puternic, cu chipul întunecat
mare familie a aristocraţiei capadociene, coborît <9 pi ars de soare, încadrat de un paT lung şi negru;
tr-un neam de generali iluştri, îşi mărise înea prest [avea nasul încovoiat, barba scurta şi căruntă ; sub
giul şi renumele prin victorii strălucite. El recuceri sprîneene groase, ochi negri, cu privirea gînditoare
de la arabi Creta, pierdută de o sută *cincizeci! dil [şi întunecată. Lhitprand, episcopul din Cremona, care
ani ; dincolo de Taurus, în Cilicia, făcuse să fîlfîiej" [a venit că ambasador la curtea \lui, a spus despre el -
steagurile imperiale; luase cu asalt marea cetate Alep] că era de o urîţenie rară, „negru la piele ca un arap,
şi sfărîmase mîndria ,emirilor hamdanizi în Siriaf ■bă ar .speria pe oricine l-ar întifni noaptea . Pe lingă
dat admirabil, tactician îndemmatec, general incol I acestea, era un om sever şi aspru, melancolic ca tem­
parabil, ştiind să -.vorbească trupelor şi să se-: fă p e ra m e n t şi tăcut. După -ce-şi pierduse soţia şi un ac-
363
cid en t n e n o ro c it îi răp ise unicu l fiu , se arunca®
un zel p a sio n a t în c re d in ţa şi în m isticism . JuraJj tre: şeful gărzilor şi basilissă n -a ex ista t nim ic pe
v a tra i în ca stitate , n u m a i m în ca carne,- se culca U trăia Rom an al II-le a, nici sim patie, nici in trig ă,
u n p a t. ta re , ca u n ascet, în fă ş u ra t în h aina aspjj1 jar după m oartea soţului sau, în m ijlocul p rim ejd iilo r
unchiului său M aleinos, un c ă lu g ă r m o rt ca un slt (jnieroase care o am eninţau, reg en ta înţelese repede
se sim ţea b in e în to v ă ră şia călugărilor. Luase dj f acest general reprezenta o fo rţă şi că ar- p u te a să
confesor pe A th an asie, fo n d a to ru l celei m ai vechi iw t servească de el pen tru a n eu tra liz a am b iţia lui Br'in-
hs. Ea înţelese că trebuia, p en tru a-şi asigura tro n u l,
n ă s tiri d e la m u n tele A th o s şi^n ep u tîn d u -se lipsii» • rv v > . ■,*,
sfa tu rile lu i; îl lu a cu el p în ă şi în ta b ără. în to v * B Pe N lch lf? r de Partea sa S1 fa ra m d o ia la>
femeie frumoasă şi elegantă cum era, gîndi că sarcina -*■
şia acestui: om sfîn t, e ra cuprin s Ca şi el de riostalJ
m în ă stirii şi se gîn d ea fo a rte serios să părăsească 2 Iar fi prea anevoioasă. O ricum , din in iţiativ a îm p ă-
m ea. C h ia r pusese să i se clădească o chilie în y btesei şi cu to ată opoziţia prim ului m inistru, Focas
ju chemat în capitală şi se p are că fă ră m are greutate
n ă s tir e a p e care A th a n a sie o -zidea pe SfîntuUMuţJ
■ se lasă atras de ochii frum oşi ai prinţesei şi cuce-
A scet şi răz b o in ic, asp ru , sobru, sever, lacom de bai -it pentru scopurile ei. „ N u era nici uri secret, spune
şi d esfă cu t d e lu c ru rile p ăm în te şti, capabil definii
Ichlumberger, pentru nim eni în B izan ţ că farmecele
c a şi de p erfid ie , N ic h ifo r Focas, ca m u lţi; o a S peţitoare ale îneîntătoarei suverane produseseră asu-
d in v re m e a sa, .reunea în sufletu l său complex- cor, ra sufletului simplu şi aspru al şefului gărzilor din
trastele- cele m a i n ea şte p tate şi, m ai ales, sub acead lient o impresie neştearsă. Se poate crede, în ad ev ăr.
a p a re n ţa rece d o rm e a o inim ă adine, pasionată.;! Ieşi contemporanii ne-au spus p u ţin lucru despre
E r a u n a m b iţio s ? E fo a rte greu de spus. Avincij ceasta, că in tra t mai în tîi în simple relaţii de servi­
m în ă tru p e credin cio ase şi victorioase, N ich ifo r Focaj ta şi de afaceri cu regenta,^N ichif or îşi m ărturisi în
în c riz a deschisă de m o artea lui R o m an al *1I-le| p rin d dragostea şi se declară gata la orice pentru a o
p u te a să în d răz n ea scă orice şi isp ita era cu atitlm herita. N im ic nu ne îndreptăţeşte să credem că Theo-
m are, cu c ît "interesele sig u ran ţei sale p ăre âu M Ihano l-ar fi ră s p lă tit; ea nu l-a iubit nifciodată ; dar
ceară o răsco ală. G eneralul ştia că B ringas îl ura şil hmţea puterea de care dispunea şi to t folosul pe care
treb u ie să se te am ă din p arte a m inistrului atotpu Iuţea să-l trag ă pentru interesele şi am biţia sa. D in
nic. T o tu şi, la încep u t el nu se mişcase, ca un sol interese politice, ea îi încurajă pasiuaea, după cum
credincios, şi loial, preocupat mai ales să ducă mail jnai tîrziu, to t din interese politice, îl luă de bărbat.
p a rte războiul îm p o triv a necredincioşilor. Şi dacă (Este interesant să adăugăm că în tim pul şederii la
decise în sfîrşit să ia o atitudine, aceea c a re -M Lonstantinopol, alte raţiuni, nu mai puţin hotărîtoşre,
m ai ales să acţioneze, fu T h eo p h a n o .; [eniseră să se adauge farmecelor Theophanei, pentru
în isto ria legăturilor d in tre N ich ifo r Focas şîffl j l scoate pe N ichifor din nehotărîrea sa. E ra .sigu­
m oaşa îm părăteasă, trebuie să ne ferim cu grijă dl ranţa pe care o avusese despre ura neîm păcată a lui
intro d u ce p rea m ulte elemente rom antice. E sigur Iringas. Desigur, primul ministru nu putuse refuza ge-,
n e ra lu lm u n n o u şi strălucitor trium f. D ar popularitate! i |u| $î o revoluţie.populara, m ăturind pe Bringas
cre scîn d ă a lui Focas îngrijora pe om ul de Stat ea jf* p riete n ii lui, deschise uzurpatorului porţile capi-
b ă n u ia , se zice, in trig a ce se lega între comandantul Theophano nu juca nici un rol pe ra ţă şi p ărea
tilo r şi reg e n tă. Z a d a rn ic se trudea N ichifpr, purcea ţj-rî j’să sa se împlinească-destinul. D ar în realitate,
p lo m a ţie v icleană aşa de scumpă bizantinilor,, să îsjichifor Focas elevenise ambiţios, dacă în urm ă, -
d o a rm ă tem erile p arakim om enulu i; el declara o i i v o t toate ezitările şi scrupulele, se hotărîse. să îm brace
s^ ^ sSu^te c* v *sFl sau c<^ maj scump era să intre R urpUra, dragostea pe care i-o. inspirase frum oasa îrn-.
m in ă stire . D a r Bringas nu^se lăsă înşelat. Bl gindi (Mpărăteasă avusese un mare rol în hotărîrile sale/ Şi de
cel m a l sigur m ijloc de a scăpa dc acest rival, era de ajjasemenea, înzilele -.tragice din august 963, în tim p ce
sco ate ochii. D in fericire pentru Focas, cmd fachert^Mmulţimea răsculata, „ca apucată de o nebunie furi-o
la p a la t sub ,un' p retext oarecare, nu^se duse sau priîJoasa', ataca pe soldaţii ministrului şi-i distrugea pa­
la tim p vreo înştiinţare prieteneasca ; el alergă sa Matul. în timp ce patriarhul Polyeuct şi fostul para -
refu g iez e m Biserica M are şl ceru protecţia P&tnarhJlcimomen ■Vasileconduce-au pe faţă mişcarea în
lui. P o ly e u c t avea destule cusururi : er;a încăpăţînaţi favoarea pretendentului,-.se poate crede că din fu n d u l•
n e în d u p le c a t, adeseori m ărginit şi cu vederi scurte,^■gineceidui.Theophano se înţelegea pe ascuns cu şefii re-:
a v e a c u ra j, ştia să vorbească deschis şi nu-1 iubea- p J voltei. Deşi numele .sau nu e pronunţat nicăieri, această-
p rim u l m in istru . E l alergă la Palatul Sacru, ceru $1 femeie intrigantă şi ambiţioasă::fusese sufletul însuşi
se convoace fără întîrziere Senatul şi se exprimă cilal marilor evenimente care se săvîrşiseră.
o sin ceritate a t ît de hotărîtă, îneît N khifor.-fu d | | Oricum ar fi, la 16 august 963 N ich ifo r Focas îşi
n o u în tă r it la comandament, cu puteri extraoidinartljfacuintrarea ' solemnă în. Constantinopol. Călare; în,
cu to a tă reauavoinţă a lui Bringas. Fără să riniîrzieBpare- costunv imperial, el intră pe P o arta de Aury
co m an d a n tu l părăsi oraşul şi plecă la cartierul sawrimit de oraşul întreg, salutat de aclamaţiile popu-r
g eneral d in Gesareea ; era stăpîn pe situaţie. J j i l l are ca s^lv^prul imperiului şi al creştinătăţii. „Sta^-.
I n această lu p tă surda .de -intrigi, THeophano-j n\®ul cere pe Nichifor, ca basileu, striga/în calea, sa mul-
ap a ru se d e loc. Este totuşi foarte probabil că ea î^«imea.enturiastă : Palatul aşteaptă pe N ichifor.A rm ata-
a ju tă aliatu l .cu: toata influenţa pe care o avea «cere pe Nichifor.-Lumea aşteaptă pe N ichifor. Aces^-
sprijini cu to a tă puterea intervenţia patriarhului PoBtca sînt dorinţele:Palatului, ale armatei, ale Senatului,-
ly eu ct. T o t astfel în evenimentele care urmară, atunci ale poporului. Doamne, ascultă-ne 1 V iaţa lungă lui*
c în d în lu n a iulie 963 împrejurările îl siliră pe Focal Ochilor.f1 Străbătînd Mese, el ajunse în Forul lui
să se pronunţe, cînd, to t mai mult ameninţat de! umConstantin,' unde • se închina cu pietate în biserica,
lu i B ringas şi temîndu-se pentru viaţa sa, cu toată silal[Theotokos; apoi pe jos, solemn 'şi precedat. deiSfînta
se lăsă proclam at basileu de către trupele sale şi Î^C ru ce, el se duse la Sfînta-Sofia şi, prim it de patriarh;
c ă iţă cişmele de purpură în lagărul din Cesareea, cîti|p e rse , cu luminările în- mînă,- să îqgenunche la sfin-
t în sfîrşit, în august 963 el apăru în faţa C o n s ta n ti i^ l^ aitare* Apoi, împreuna cu Pplyeuct se urca m
367
amvon şi fu încoronat solemn basileu al R o m a n » [ sa primise tronul şi jură că înţelegea să trăiască
ca asociat al celor dorîm părâţf tineri, Vasile şi CoL f î Theophano ca un f ra te ; îi promise că în d ată ce
stantin. în sfîrşit, intră în Palatul Sacru. Pentrof rile publice îi vor permite, va veni să întîlnească
fi complet fericit, nu-i mai ramînea decît să obţihl rriilugar în mînăstirea lui. La aceste cuvinte fru-
recompensa cea mai dulce promisă ambiţiilor |$ajJ r se el adăugă daruri bogate şi Athanasie, puţin m ai
aceea a cărei speranţă îi înarmase braţul şi-i arata* l& it, se întoarse la Sfîntul Munte. .
drumul: nu-i mai rămînea decît să se căsătorească ^ ^La Constantinopol, mirarea cauzată de căsătorie nu
Theophano. L mai puţin violentă şi scandalul mai mare. P a tria r­
Unii cronicari afirmă totuşi că împărăteasa fu mai h i Polyeuct, se ştie, era un om virtuosr sever, fără
intîi îndepărtată din palat din ordinul noului stăpînj Lriiduinţă pentru slăbiciunile lumeştf, " de care era
Dacă faptul este exact, nu era desigur decît o prefă- tomplet desfăcut, îngrijindu-se numai de prescripţiile
cătorie : de mai multe luni cei doi aliaţi se înţeleseserl tj de interesele Bisericii ale cărui păzitor era şi punînd
Nichifor, acest lucru nu e de loc îndoielnic, era îndră ^apărarea lor un curaj neîmblînzit, o îndărătnicie
gostit cu pasiune de tînăra femeie şi pe deasupra şi ra­ Neînduplecată şi o sinceritate de temut. Cînd ajunsese
ţiunea de Stat îl îndemna la o căsătorie care legitima Ba patriarhat, cel dintîi act al său fusese sa certe sever
în oarecare măsura uzurparea. Theophano, deşi poate pe împăratul Constantin al V ll-le â , aşa de credincios
simţea puţin entuziasm pentru această noua căsătorie,
[totuşi şi aşa de respectuos fîiţa de lucrurile sfinte ; de
cum declară unii scriitori, ştia însă din partea şa- ca
■data aceasta, spiritul său rigid şi pasionat se manifestă
era. singurul mijloc de a^păstra puterea şi pentru
şi mai violent. Aceasta nu pentru că ar fi fost ostil
aceasta era gata la orice. Cei doi parteneri se cony||
lui Nichifor, nici cu scopul de a face opoziţie unui
seră deci repede unul pe altul. La 20- septembrie 963]
uzurpator: în revoluţia din 963 el se arătase foarte
căsătoria fu celebrată cu solemnitate în Biserica cea
devotat lui Focas şi atitudinea lui riu contribuise puţin
N ouă.' la căderea lui Bringas şi la succesul rivalului său. Dar,
Nichifor era în culmea bucuriei. Revenea', la viaţă]
în numele canoanelor, el credea intolerabilă căsătoria
Uita severitatea, visurile mistice, promisiunile, pă| basileului văduv cu o prinţesă tot văduva ; şi hotărît,
truns cu totul de fericirea pe care i-o dădea, posesi­ [atunci cînd în Sfînta Sofia Nichifor voi, conform pri­
unea Theophanei. Dar prietenii săi călugării nu uita­ vilegiului său imperial, să intre în încăperea sfînta a
seră ca el trecutul. Cînd, în singurătatea sa de [iconostasului spre a primi împărtăşania, prelatul îl
Athos, Athanasie află de nunta imperială, dezamăgit [îndepărtă de la masa sfînta şi ca pedeapsă pentru a
în speranţele sale şi profund indignat, alergă la/Coj^Bdoua căsătorie ii interzise intrarea pentru un an. Cu
stantinopol. Primit de împărat, el îl dojeni cu sincef»toată'supărarea sa, prinţul trebui sa cedeze m faţa
ritatea sa obişnuită şi-i reproşa cu asprime lipsa lui tăriei neînduplecate a patriarhului. ^
cuvint şi scandalul pe care-1 provoca. Focas se sili să-II fn Curînd se ivi o alta greutate. P?ly^uct alia c a N i -
linişteasca pe călugăr. El îl convinse că nu pentru p l ^ J chif_or_fusese naşul unuia din topiu Theophanei. Uri,
 după regulile ecleziastice o înrudire.spirituala d e f ^ ^ \ a,.areîn plină lumină. Trebuie să ne resem-
acesta era o piedică absolută pentru căsătâriâ HLub „r;nde numai liniile generale ale aventurii şi
tractată: pe faţa, fără mei o cruţare, patriarhul f. p ■a pus capăt.
pe basileu să aleagă între despărţirea de ^ o p l M ^ d,an încirăROstit de Tbeophanoy îm bătat de ra-_
şunterdicţie. Pentru un om credincios ca Fooas, frumuseţe, Nichifdr făcea pentru ea, după
I menea ameninţare,era un lucru cu jotuhgraY. « Vată şi-scurtă a istoricului Leon Diaco-
carneaiu-mai slaba Nichifor^refuza sa se % p â ® P feS‘aţi muk decît trebuia"! Acest onueconom, grav,
Theophano meentmd. sa deslanţme astfel .un f copleşea pe frumoasa prinţesă cu cadouri somp-
de-temut, intre Stat-şi Biserica. La shrştt - t o n ţ i i ■cop t5oalePte miliunatef cu bijuterii splendide;
tervem o împac-are. Un preot veni sa ture-cai.na-M1103* ’ . ' , ,*•- i 1• • i.
copilului fusese.Bardas, tatăl î m p ă r a t u l u i , N i # « r a d e d a te rafinamentele,celui mai strajuci-
]or. Polyeuct vedea clar minciu na; dar. ei era parăB°r ^ux ’ n aJcatuia 0 avere> dariundu 1 proprietăţi şi
de taţi, chiar şi de -cler cedă de nevoie şi se prefăcu }je admirabile şi elegante. „Nimic, zice Schlumber-
crede ceea ce i se spunea. în nenorocirea, sa, el nici L, nu era p rea costisitor, nimic nu era prea frumos
mai ceru împăratului să-şi execute pedeapsa, p e c [entru a fi oferit de el. basilissei lui iubite"; mai. ales
i-o dăduse-pentru a doua căsătorie.”Dar .basilâSf |u se putea lipsi de prezenţa ei. Q n d în 964 plecă la
fusese mai puţin mîhnit de aceasta atingere &presi lăzboi, o lua pe Theophano cu. el,, în tabără, şi poate
giului şi. a dragostei sale. Niciodată j i u iertă .lu i P| lentru prim a d ată. în cursul lungii sale, cariere, mili­
lyeuct amestecul său..nepotrivit şi Theophano-păsn, tare întrerupse brusc campania începută, pentru a se
ntoarce mai repede lîngă ea.
mereu .ură prelatului.. Şi din, această afacere,.jăm
un zvon 'supărător pentru .-împărat şisoţia. Iui J c lţk | Dar, m fond, acesta soldat bătrîn nu era de loc un
ani măi tîrziu, Liutprand, ecoul zvonurilor care cir Im de curte. După un scurt moment dăruit pasiunii
culau la Constantinopol, declara hotărit că. aceas ale, războiul, cealaltă dragoste, puse iar stăpînire pe-
lufletul său şi fiecare an îl văzu-de acum încolo ple-
căsătorie a lui Michifor era un incest. H
and spre hotare, unde avea să se lupte cu arabii, cu
Bulgarii, cu ruşii: şi acum nu mai lua pe Theophano
jcu el. îşi dădea toata ^osteneala sa-şi îndeplinească
III
lonştiincioS ;meseria de îm părat; şi prin aceasta, :pu-
Gircîte puţin, prinţul aşa de aclamat odinioară, de-
O căsătorie atît de nepotrivită, şi care începea |eni din ce în ce mai nepopular. Poporul strivit de
auspicii; supărătoare, risca să ajungă rău. Asta - se) mpozite murmura-^clerul, ale carui privilegii Nichifdr
întîmpla destul de repede. Şi aici cunoaştem, incomgl ■restringea, călugării, a căror bogăţie pamîntească prea
detaliile evenimentelor care .umplură,:.timp .de z( bare voia s-o reducă,, nu-şi ascundeau nemulţumirea;
ani,-intimitatea menajului imperial şi rolul Theoifa- latriarhui era făţiş împotriva lui. In capitală, Azbuc^
nei, mereu discretă şi abilă, se lasă ghicit în culise maj liră mişcări. N ichifor fu insultat de populaţie, se

370 371
 a ru n c ă în p a la tu l lu i cu .p ie tr e ; şî cu to t sîngdJ
a d m ira b il p e c a re-1 a r a tă în această împrejurare ■ Lj mUlt decît dezgustata de N ic h if o r ; înţelegerii de
a tre b u it ca să-şi p ia r d ă v ia ţa , d acă intim ii n j f i Jtadafă îi urm aseră u ra şi b ăn u ielile; îm părăteasa
sc ă p a t la tim p . î n s fîrşiţ, fu d in n o u ap u cat de a l ® |unsese pînă acolo în c ît p ă re a că-se teme ca îm p ara-
cese d e re lig io z ita te m istică, ce-1 tulburau y Sa nu încerce ceva îm p o triv a copiilor ei. M ai m ult
d evenise tris t, n u v o ia să se m ai culce în patul i Eca îi era to t ftiai greu să fie d esp ărţită de am antul
t___ _de
şi d o rm e a în tr - u n co lţ, în tin sBpLe )o piele _ r*Tzim
panterăitzes,pare
^ s ă .fi fost în ad ev ăr m area şi fără
i se p u n e a o p e r in ă d e p u r p u ră şi d in nou. îşi Puj f ndoiala, singura dragoste ad ev ărată a vieţii ei. In
p ie le căm a şa a s p ră a unch iu lu i său Maleinoş. Â l l iceste condiţii, ea alunecă fă ră să-şi dea seam a către
île tu l n e lin iştit, tu lb u ra t, p r e o c u p a t; se' temea <peiJ [ea mai îngrozitoare nelegiuire.
* ^ . v • i• i i lyt
■De C 11IC1 osew llU
cînd UiOvdw U
întorsese I11 Jllld.
din Siria, ici
la II Iv
începutul anului
siguranţa sa şi-.şi făcuse o cetaţuje dm p a l a t u l B u || L Nichifor era chinuît de pr’e simţir; întunecoase.
F ă ră în d o ia lă , o a d o ra m ereu p e T heophano şi Simţea urzindu-se în jurul său^ com ploturi în um bră.
n ea, m ai m u lt d e c ît era p ru d e n t şi raţional supusa Moartea bătrînului său ta tă, cezarul B ardas Focas,
flu e n ţe i ei dulci şi tainice. D a r în tre soldatul aspru sporise şi mai m ult tristeţea. Totuşi, el iubea mereu
p rin ţe s a eleg a n tă c o n tra stu l eră p rea mare. El o pl^ pe Theophano. Aceasta uză cui perfidie de influenţa
tisea şi ea se p lictisea. -Aceasta treb u ia să aibă urma, ei pentru a-1 rechema pe Tzim itzes la curte. E a arătă
grave. împăratului cît era de supărător sa se lipsească *de ser-
N ic h ifo r av ea un nep o t, Io an T zim itzes. E ra un 0l viciile unui astfel de om şi, foarte dibace, spre a goni
d e p a tru z e c i şi cinci de ani, d a r bine făcut şi foarij din mintea lui N ichifor bănuielile pe care; le-ar fi pu­
elegant. A v ea ten u l alb, ochi albaştri, părul blond tut deştepta' această simpatie prea făţişă p en tru Ioan,
a u riu îi în c a d ra o brazul, b a rb a roşcată, nasul mic plănui să-l însoare cu una din rudele sale. C a totdea-
în c în tă to r, o p riv ire în d răz n ea ţă care nu. se temţa dt una, basileul cedă dorinţelor^ soţiei. A ceasta aştep ta şi
n im ic şi n u se apleca în a in te a nim ănui. Puternic,^» ea. Ioan a p ă ru din nou la C o n stan tin o p o l; m ulţu­
dem în atec, sprinten, generos şi m ăreţ pe deasupra;’pe m ită în ţe le g e rii aran jată cu abilitate de T heophano în
lîn g ă aceasta p u ţin iubitor de petreceri, el era grozin [anturajul ei, cei doi amanţi se întîlniră chiar în palat,
de seducător. în plictiseala în care îşi tîra existenţa] [fără ca N ichifor să bănuiască ceva şi puseră la cale
sa, el p lă cu desigur, Theophanei. Şi atunci, pasiuneaj [com plotul. N u era vorba de altceva decît de asasinarea
duse spre crim ă. T zim itzes era a m b iţio s; eră de alt fcasileului. Ioan găsi uşor complici p rin tre generalii
fel fo a rte su p ă ra t de disgraţia care îl lo v ise; în urm n e m u lţu m iţi ; între conspiratori, între T zim itzes şi îm -
u n u i accid en t de război, fusese destituit din fund Ip ărăteasă, avură loc numeroase d isc u ţii; în sfîrşit,
de co m an d a n t a l gărzilor din orient de către îinpfj H a ţie complicităţii gineceului, oameni în a rm aţi fu ră
şi in v ita t să se retrag ă pe proprietăţile l u i ; a c e s t» in tro d u şi în palat şi ascunşi în aprtam entele Augustei.
se gîndea decît să se răzbune de o insultă pe ea§j I Era în v primele zile ale lui decembrie, povesteşte
credea nem eritată. în ce-o priveşte pe Theophano/el Ih e o n Diaconul, oare ne-a lăsat o. istorisire foarte sur-

372 373
prinzătoare a dramei. Om orul fusese fixat periţ
noaptea de 10 spre 11. în ziua precedentă, ni* §1
conjuraţi, deghizaţi în haine femeieşti, pătrunScrj ■
Palatul Sacru cu ajutorul împărătesei. De data acea»!
i se dăduse împăratului o înştiinţare misterioasă [$]%
chifor puse să se cerceteze apartam entul femeilor | jJ
fie că s^a căutat superficial, fie că ' n-.au vrut sa ^
sească nimicj. n-au descoperit pe nimeni. între timp
venise noaptea: pentru a lovi, nu. aşteptau decît j
pt
Tzimitzes. Conspiratorii avură atunci o team ă:
împăratul se închidea în camera lui, d a c a : trebuia for,
ţaţă uşa, dacă se deştepta din pricina zgomotului, t0.
tul va fi pierdut. Theophano, cu un sînge reee cari
înspăimîntă, se însărcină să îndepărteze obstacolul,
Tîrziu, ea se duse în apartamentul lui Nichifor jj
stătu cu el de vorbă, prieteneşte; apoiv sub\ motiv ca
se duce să mai vadă pe cîteva tinere femei bulgare vej
nite în vizită la Palat, . ea ieşi, spîinînd ca^e întoarce
îndată şi rugind pe bărbatul său să Jase3uşa. deschisa
se însărcina s-o închidă ca la întoarcere.. Nichifor
spuse da, şi rămas singur -se• rugă,> apoi «adormi.I
Era aproape ora unsprezece, noaptea. Afara'.^ningea
şi peste Bosfor sufla un vînt. prevestitor de; furţuna.
într-o barcă mică, Ioan Tzimitzes; ajunse pe plaja
pustie care se întindea sub zidurile castelului/ imperial
Bucoleon. Cu ajutorul unui coş legat cu, o frînghie, |u
traş în_gineceuşi conspiratorii, cu şeful în -frunte,! pă­
trunseră în camera suveranului. Acolo .urma;.uri scurt
moment de spaimă : patul era goL Dar un euruiddin
gineceu, care.cunoştea obiceiurile lui Nichifor, arătă
conspiratorilor, pe basileu întins într-un colţ, dor­
mind pe pielea» de panteră.,Ei se arunca furioşi.asupra
lui. Focas se deşteaptă de zgomot şi se ridică.C u 1
lovitură puternică de sabie, unul din conspiratori q

374
 I - y capul din creştet p î na la sprincean㧠Plin de
nenorocitul, striga: „Theotbkos, ajuta-m ă!“
/ audă, crim inalii îl tîrăsc la picioarele lui
f i ? t z ^ 5, care î l- în jură în m od grosolan şi cu. un
brutal îi smulge b a rb a ; după exemplul şefului,
Krg^ toţi ta b ă ra asupra nenorocitului pe jumătate mort.
B f ii sfirşit/ Ioan îl doboară cu o lovitură de picior şi
/ scoţînd spada/ ii da o lo v itu ră puternică în cran iu ;
; lCUo ultimă "lovitură, altu l din asasini îl doboară. Im-
f paratul cade m ort, scăldat i n sînge.
k t La zgomotul luptei, soldaţii din gardă alergară în
F sfîrşit, prea tîrziu. P e fereastră, în tre torţe, li se arată
( capul tăiat şi în sîn g erat al srăpînului lor. Acest specia- '
col tragic p o to li d eo d ată orice încercare de rezistenţă.
^Poporul făcu ;întocm ai ca şi îm părăteasa : se dădu de
partea lui T zim itzes şi-l aclam ă îm părat.

375
 r 'denunţă pe complici şi o sacrifică pe. Theophaiiol
visase să se căsătorească cu om ul pe care-1 iubea
împartă cu el această putere carc-i era aşa de scund
însuşi amantul îi hotărî căderea; el o trimise în J
în insulele Prinkîpo, într-una din mînăstiriie de I
- Proti.
Dar energică cum era şi simţindu-se mereu fril
moaşă — avea abia douăzeci şi nouă de ani — Tj1Co<
1 phano nu voi de loc" să se resemneze cu disgraţja
Cîteva luni mai tîrziu fugea din închisoare şi se re­
fugia în azilul Sfintei Sofia. Se baza ea pe afecţiunea
amantului său ? Nădăjduia oare că după cele dint
greutăţi trecute, Tzimitzes, -recunoscător, s-ar întoarce
la ea ? Spera că cu o privire a ochilor ei frumoşi l-ar
cuceri iar ? E probabil. Dar ministrul atotputernic
care conducea politica noii domnii, parakimomenul
Vasile, zădărnici încercarea îndrăzneaţă a seducătoarei
suverane. Fără să respecte sfinţenia locului, el puse sa
o scoată din Marea Biserică şi hotărî să fie trimisa în
Armenia, într-un exil mai îndepărtat. Tot ceea ce ob­
ţinu înainte de plecare^ fu sa mai vpdă o dată pe omul
pentru care sacrificase totul şi care o părăsea. Această
întrevedere supremă, Ia care parakimomenul avu pre­
cauţia să asiste, a fost, se pare, de o extremă violenţa.
Theophano îl insulta pe Tzimitzes cu cruzime, apoi, în
culmea mînieî, se aruncă, asupra ministrului cu pum­
nii strinşi. Trebui, scoasă cu forţa din sala de audienţă.
Viaţa ei se sfîrşise.
Ce s-a întîmplat cu ea în tristul exil ? Ce a suferit
în mînăstirea îndepărtată unde îşi lira viaţa, departe
de splendorile curţii, departe de eleganţa Palatului
Sacru, cu ura speranţelor dezamăgite şi cu regretul pu­
terii pierdute? Nu se ştie. In orice caz, dacă fusese
vinovată, ea şi-a ispăşit atunci aspru greşelile. Lîncezi
şase ani în singurătatea ei, pînă în ziua în care Tzimia

376
■zes ni uri. în acel moment, in anul 976, ea. fa rec/ie-

(
■fliaia Ia ConstantinopoJ, lîngă fiii săi, care deveniseră
mdeţinătorii efectivi ai autorităţii supreme. D ar fie că
jiiînc/ria ei fusese sfărîm ată şi am biţia ;stinsă, fie mai
Ifurînd ca parakimomenul Vasile rămas atotputernic
Jpusese această condiţie pentru întoarcerea ei, se pare
ca ea n-a m ai jucat nici un roJ în. stat. M uri în mod
obscur în palat, nici nu se ştie Ia ce dată'şi/astfel,
pînă la sfîrşit destinul acestei ambiţioase,'seducătoare
ţi perverse prinţese, păstrează ceva enigmatic şi mis-
;ţeri6s.

\
 Capitolul X

ZOE PORFIROGENETA

în luna noiembrie 1028, Constantin al Vlll-lea, îm­

părat al Bizanţului, simţindii-se foarte bolnav şi fiind
de altfel în vîrstă de aproape şaptezeci de ani, chib-
zui că era vremea să se gîndească la orînduirea'suc­
cesiunii. Va fi de mirare poate că fiind ultimul repre­
zentant bărbat al Casei Macedonene, Constantin al
V llI-lea nu se gîndise mai demult să clarifice o ches­
tiune aşa de importantă, şi de necesară. Aceasta, din
cauză că acest împărat nu se gîndise niciodată la ni­
mic, în tot timpul vieţii lui.
Asociat din copilărie al. fratelui său Vasile al Il-lea,
el trăise jim p de cincizeci de ani în umbra acestui su­
veran energic şi puternic, neocupîndu-se de loc de afa­
cerile publice, neluînd din putere decît avantajele şi
plăcerile. Apoi, cînd moartea lui Vasile făcuse din el
sţăpînul unic al imperiului, el nu se putuse decide sa
renunţe la obiceiuri vechi şi scumpe şi, ca şi înainte,
continuase să lîncezească şi să lase totul în părăsire.
Mare cheltuitor, el risipise cu mîinile pline economiile
-pe-care le adunase cu răbdare prudenţa fratelui săuj
Prieten marc al plăcerii şi al mesei — se pricepea săr
aranjeze o listă de mîncare'şi la nevoie să inventeze
sosuri — el se dedase cu atîtă pasiune acestor distrad

378

■ K S H i
 i jj jncît devenise a tît de bolnav de podagră, că abia
putea merge. Pe deasupra, adora Hipodromul,
se pasiona după întrecerile din circ, era îndrăgostit
nebuneşte de luptele de animale şi de spectacole. în
I sfîrşit, îi plăcea jocul şi cînd avea zarurile în mînă,
! uita de t o t : am basadorii pe . care trebuia să-i pri-
| fliească şi afacerile pe care trebuia să le tra te z e ; uita
l ţjînă şi plăcerea: sa favorită, masa, şi petrecga nopţi
| întregi ju cîn d .S e înţelege că între atîtea ocupaţii ab-
-sorbitoare ă putut uita că era ultimul bărbat din, rasa
psa şi că nu laşa ca moştenitoare decît trei fete ne-;"
■măritate. '?
Ele; se num eau : Evdochia, Zoe şi Teodora. Despre
cea mai mare, Evdochia, istoria vorbeşte .puţin. Era o
^persoană cu gusturi simple, de 6 inteligenţă mijlocie,.
de o frumuseţe to t mijlocie : o boală pe care o avusese
; în copilărie îi stricase obrazul pen tru totdeauna. Ast­
fel, ea intră " de tim puriu într-(T mîrîastire, şi nicio-
datâ nu se mai vorbi de ea. Celelalte două surori erau
altfel şi mult m ai interesante^; totuşi, amîndouă, prin-
tr-o.intîmplare ciudata, se maturizaseră încet în ob­
scuritatea gineceului. N ici unchiul' lor Vasile, care le-
iubea totuşi, dan.care se pare că dispreţuia femeile —
el însuşi nu se căsătorise niciodată — nici tatăl lor
Constantin nu se îngrijise să le căsătorească. Şi în
1028 ele erau fete destul de coapte: Zoe avea cinci­
zeci de ana. Teodora nu mult m ă i p u ţ i n .
Acestor două prinţese, puţin cam trecute, le revenea
tronul după Constantin al VlII-lea. D ar, cu toate că
de la ridicarea Casei de Macedonia principiul legiti­
mităţii făcuse destul progres în Bizanţ, pentru c a ni­
meni să nu bănuiască văzînd imperiul trecînd în m îi-
nile unei forjei, basileul chibzui totuşi că în aceste
împrejurări delicate ar fi necesar un om în p a la t şi
căutăjîn grabă) pentru fiica sa Zoe, pe care o prefera

379
ş i c a r e i se p ă r e a m a i b i n e f ă c u t ă p e n t r u a! l o ^ H
s o ţ c a r e , l î n g ă s u v e r a n ă , s ă ţ i n ă locul d e p r i n ţ i
s o r t. E l se g î n d i l a u n n o b i l arm ean, c a re se num '
C o n s t a n t i n D a l a s s e n şi t r i m i s e s ă - l aducă. ţ ) a r Co/
s t a n t i n se a f l a p e p r o p r i e t ă ţ i l e lu i, d e p a r te de capi'
t a l ă şi t i m p u l t r e c e a . S c h i m b î n d u - ş i id e e a , îm păratul
s e a d r e s ă a t u n c i p r e f e c t u l u i o r a ş u lu i, R o m a n Arghir
A c e s ta e r a u n o m d e o r i g i n e n o b ilă şi c u înfăţişare
f r u m o a s ă , d e ş i a v e a ş a iz e c i d e a n i t r e c u ţ i : d in nefe­
r ic ir e e r a î n s u r a t , îş i iu b e a s o ţia şi a c e â s ta îl adora.
A c e a s tă d i f i c u l t a t e n u o p r i p e C o n s t a n t i n al V lI I - lea
C m d v o i a c e v a , a v e a p r o c e d e e e x p e d itiv e şi argum ente
I a r ă r e p lic ă : e l d ă d u lu i R o m a n s ă aleagă în tre di­
v o r ţ şi p i e r d e r e a o c h i l o r ; şi p e n t r u a - i în frîn g e mai
r e p e d e r e z is te n ţa şi m a i a le s p e a s o ţie i sale, el ordonă,
s im u lîn d o m în ie v io le n tă , să a r e s te z e imediat p e pre­
f e c t. L a a c e a s tă v e s te , s o ţia lu i R o m a n , f o a jte emo­
ţ i o n a t ă , în ţe le s e c ă tr e b u ia să d is p a r ă , dacă Vbia să-şi
.sa lv e z e s o ţ u l ; e a se în c h is e î n t r - o m în a s tir e şi Roman
se c ă s ă to r i c u . Z o e . D u p ă tr e i z ile , C onstantin
a l V l I I - l e a m u r e a c u s u f le tu l lin iş tit şi cele două
fiic e , îm p r e u n ă c u g in e re le să u , p u n e a u s tă p în ire pe
im p e riu .
T im p d e a p r o a p e u n s f e r t d e seco l, Z o e P orfiroge-'
n e ta a v e a să- u m p le p a l a t u l im p e r ia l cu a v e n tu rile ei
s c a n d a lo a s e şi is to r ia ei e ste d e s ig u r u n a d in cele mai
p ic a n te p e c a re n i le -a u p ă s t r a t a n a le le bizantine şi
u n a d in c ele m a i b in e c u n o sc u te . în tim p ce p e n tr u cea
m a i m a re p a r t e d in su v e ra n e le c a re s -a u su c c e d a t în
P a la tu l S a c ru s în te m a t î t d e p u ţin in f o r m a ţi, c ă abia
p u te m să le s c h iţă m , se în tîm p lă , d in c o n tr a , c a Z oe
s ă n e a p a r ă în tr - o lu m in ă s tră lu c ito a re . E a a avut
în tr - a d e v ă r n o ro c u l — p e n tr u n o i — s ă a i b â _ r a | ^ B
to ric p e u n u l d in o a m e n ii cei m a i in te lig e n ţi cei I
 TTnareabili pe care i-a p ro d us B izanţul : acesta este
I^Sîail Psellos, a cărui cTonica sau mai" curlfld me-
IKoTîrTîe^âre le-a scris despre istoria vrem ii sale, au
| fost publicate acum treizeci de ani.
' Intim al îm părătesei, ca şam belan şi ca m inistru
|iniţiat”în toate intrigile de la curte, curios de luate
spc'ctXcoieÎF; lacom să afle to ate pălăvrăgelile, indis-
I creţ şi flecar c ît vrei, Psellos a dezvăluit cu o bună-
j v o in ţă adm irabilă şi cîteodată cu o libertate de limbaj
| p r o d i g i o a s ă ,, to t ce a v ă z u t şi a auzit în jurul lui. N u
f e x is tă secret pe care ,să-nu-l fi pătruns, nici un d e -'
I raliu, _chiar cel m ai in tim , pe care să nu fi găsit m ij-
r locul s ă - l afle ; şi cum avea fo arte m ult dar, hum or,
I ră u ta te , povestirea pe ca re a facut-o despre aceste eve-v
ni m en te e s te unul din lucrurile, cele m ăi picante şi m ăi
| s a v u r o a s e care se p o t în tîln i. F ă ră îndoială, nu tre-
I buie s ă - c r e d e m cu v în t cu' c u v în t to t ce povesteşte : i
E se înţîihplă cîteo d ată să altereze în chip>ciudat eve- .
F n im e n te le j atunci c î n d politica, în care el a jucat un
m are rol, se am estecă prea direct cu istoria ; "d ar în
al a r ă d e aceasta' el e foarte veridic şi cum curiozita­
tea lui n a tu ra lă e totdeauna la p în d ă să prindă^ cel
m ai neînsem nat evenim ent, l-a făcu t să deschidă ochii
d e v re m e cu fo arte m ultă atenţie ; el e în general ;per- 1
fec t d e bine in form at.
Şi apoi, e un aşa de m are noroc să găseşti, în s f î r - '
şir, p rin tre ’a tîţia cronicari seci. şi plictisitori, u n om de-
talent, care ştie să vadă şi Ştie să scrie, un m aestru în .
arta grea de a picta p o rtrete şi a în su fleţi figuri, u n ;
po v estito r incom parabil de anecdote p ica n te l S-a pu-j
tu t fă ră prea m ultă exagerare, spune despre Psellos!
că te face sa te gîndeşti la V oltaire ; şi, în 'a d e v ăr, ca-
şi V oltaire, el a încercat” to tu l, a scris despre to ate , j
A vem de Ia e^> a fa ră de istorie, sute de opuscule^

381

k
 mm

a s u p r a subiectelor celor mai diferite, discurw . . - ,, .• ~ , ••

zii, sc riso ri şi pam flete, tratate de filoMfi' ? pr^ I Pu' in încovwat, admirabil par blond. Tenul p
de fiz ic ă , opere de astronomie, de fizioloai/* • ?*' |)PU' ei ?rau M ° . albeaţa straluatoare;. toata fiinţa
de d e m o n o lo g ie . Şi peste tot, ca şi V o l S l 51 thia T arăta W M !m arm °me 1" c0!?Parab,)5.- ”Cme
v e r v ă c a u stic ă , un Spirit îndrăcit şi o W i ar«e’ arJ ‘ .ctez"
v e rs a lă . P r in îndrăzneala cugetării ° fata tanara 1 N-avea nici o . zbircitura :
i- _ *i r> ii r 5 ’ Pnn 0n& fotul in ea. după cum zice istoricul, era plm şi ne-
n ! • e? |lv1 se os a ost ? nu] oanienii ce eJ“. De statură mijlocie, , dar sveltă şi bine făcută,
m a i e m in e n ţi din vremea sa ; prin dragostea lui pen .vea o ţ i n u t ă cu totul elegantă. Şi deşi'mai tîrziu s-a-
t r u a n tic h ita te a clasica şi filozofia platonică, el este naraşat p u ţi n , p î n ă l a sfîrşit faţa La rămas minunat
111 J? ’îî, S5 Ca° ,a ! 1ea,lun Precur5or al Renaşterii. i \ î nără. La şap tezecişi doi de âsri, atunci cînd irm-
Şi; f a r a . în d o ia la , la el -caracterul nu e la malţime;^ tremurînde şi-'spatele încovoiat î i trădau b a trî-
m te ii g e n ţii. P r in mediocritatea sufletului dedară Psellos. strălucea de o f ru m u -
g u stu l ce-1 a v e a p e n tru intriga, pnn linguşirile lui ser ne proaspâtă«. In sfîrşit, avea 6 înfăţişare m
i , \ ; ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^ b r u s c a şi scandaloasa | g ^ edfr- imperială. Totuşi, nu-i plicea peste; măsura
s • r ilo r şi jo s n ic ia p a lin o d iilo r, p r in vanitatea puenla tremonialul. Foarte preocupată de frumuseţea ei, se.
f ' d e a s e m e n e a b o ln ă v ic io a s ă , P selio s e un reprezentant |unţea mai bine în toalete simple,, decît în rochiile
c o m p le t al ac elei lu m i de curte,- al acelui Bizanţ puj
V |tivj.te cu aur pe care le impunea eticheta şi sub_
tr.ed în c a re a t r ă i t . . D a r în schim b ne-a făcut sa
S'c ■grea a diademei şi a bijuteriilor somptuoase ;
I s t - n o ă ş te m a ş a d e b in e a c e a stă societate, ca prin aces |upă .expresia biografului sau, „ea îşi înfăşură trupul
.(t 11 f a m e - în t r - â d e v ă r n e p r e ţu it. î n aceasta povestire von — “ »• w » ,,
p ,1 T i- • f i . • i i a hum os in tr-o rochie uşoara . In schim mb,
b, aadora
d o ra ppar-
a r-
re v e n î f ă r ă în c e ta re
re v e rn r a r a m c e ia re ia d a c a r te a lui şi
* v a trebui aoeseor . Y ^ -
g , . „ „ 7 1 rumurile Ş1 co sm eticilej ea trim itea să i le aducă din
m sa tr i m i t o e c i t i t o r la. a c e a sta ca rte, cînd anecdotele, • - • »• T ;i • *
, P - -.1 , v Etiopia şi din In d ia şi ap artam en tu l ei, in care a r -
to td e a u n a sp iritu a le şi n o stim e, v o r n , notarit, pr& ir * * -• ■ - . —v ... . i -
Jeau t o t anul tocuri mari pentru pregătirea cremelor
ne * g reu d e p o v e s tit în fra n ţu z e şte . pi arom atelor pe care i le fabricau cam eristele, sem ăna
SC; | un lab o rato r. Şi de altfel ea trăia acolo m ai b u cu ­
pi- ro asă decît o riu n d e ; îi plăcea prea p u ţin ae ru l ta re de
un II
afara,^ p lim b ările p rin grădini, to t-c e p o ate în tu n eca
IU;
strălucirea falsă a unei figuri şi strica o frumuseţe si­
Pa î n c lip a cîn d , îm p re u n ă cu R o m an soţul ei, 2ţn
ta de aci înainte să se păstreze.
pu se urca pe-tro n u l B izanţului, ea era. se zice, deşi ave-
-* - i ■ a w , ,. , a a 5 1 1
— •- wmmz* H H H H i
De/inteligenţa mijlocie şi periect ignoranta, Zoe era
să cincizeci
__ m m de ani, m ea , • deosebit
w de JHcinidiuaic.
incîntatoare rs.ein
Psello ,■
|]n .,
a vedere ' i vioaie,-apnnsa,
moral • —v ‘ • « mimoasa.
A • ■ o Cu
în t c r cunoscu -o ine, a lasat despre .eâ un porftf nîîna uşoară şi inconştientă ea hotăra viaţa şi mOar-
to r ^ a r e m teresant. Se pare ca semăna cu. unchiul I , a „ata sa ia apărarea şi să-şi schim be|părerea, fără
v a s ile : avea ochi m ari, um briţi de sprincene-dese, na ,lţă logici şi hotărîre şi trata chestiunile de S tat cu
380
382
383
 We zgomotul a v e n t u r i l o r s a le , c u a t î t a în fo c a re
a c e e a ş f f r i v o l i t a t e ca şi d is tra c ţiile gîneceiilui r ele puţina d is c r e ţie , î n c î t c o n te m p o ra n ii s - a u
t o a t ă î n f ă ţ i ş a r e a ei frumoasă, e r a îhtr-un cuv'L rîteodatat d e e c h ilib r u l j u d e c a ţ i i ei.
s u v e r a n ă d e s tu l d e incapabilă, cam p ro a s ta , f a » :J^1 Cl t cu a c e a stă fe m e ie a m e ţito a re ş i d o rn ic ă d
nitoasa, copilăroasa, capricioasa^^nestatornica, f IRfrâţ,
11^ noi, R om an — A■— r g ihm ir------
feţii c r|e| z—1
. , , ,r
u c a e d a to r ţ a ţ a d e
s im ţito a r e la lin g u ş iri. U n c o m p lim e n t o încînta E* Zoe, de răposatul î m p ă r a t , so cru l său, şi d e r a ­
f e r i c i t ă c în d j se v o r b e a de v e c h im e a familiei ţ a de Stat, să dea c ît m a i c u r î n d u n m o ş te n ito r
J l o r i a u n c h iu lu i -săj u V a sile,A m a i în c în ţa ta decît îeriului. Ş i a ic i t r e b u i e s ă tr im it pe c i t i t o r “a - P s e l-
c i n a î se v o r b e a - d e e a n rsaşi. Ş i d ev e n ise o disti q —— ---------------------- — - ---------
[ăr^ă- v ă d ă p r in ce m ijlo a c e -—: m agice şi fiz io -
p r i n t r e c u r te n i să o f a c ă să c r e a d ă ' că nu puteai
e şi de a m u le te , în c e rc a ră .- R o m a n şi Z p e -^ - să-şi
Iv a d ă f ă r ă s ă se îndrăgostească m d a ta de eâ. rC , - -rs— — - - *T
tu it o a r e p e n t r u e a însăşi, generoasă prosteşte 1 ' ' “ f cl° rin,ţ a ’ ^ 1 a c e a s t a " c e r c a r e , n n p a r a tu l
a l ţii, e a r is ip e a n e b u n e ş te ; dar în unele împrej, dădu r e p e d e s e a m a c a a vea şa izcc, d e a m , ceea ce
ş tia să f ie n e în d u p le c a tă şi crudă. în ifîrşit, caol!"uk f ca.x™ P « a« a s a a v e a -c in c iz e c i, ceea ce e şi
b iz a n ti n ă , e r a c re d in c io a s ă , dar cu a c e a : credinţa :* mil 51; laspra l a o parte~-raţiunea de S t a t şi p e
te r i o a r a , c a re a r d e t ă m î i e înaintea icoanelor şi âp i asta-sa> e se m u l ţ u m i să gu vern eze b in e m o n a r-
lu m î n ă r i la a l ta r e . Ş i m a i ales era grozav 7de lei 1
C h e s tiu n ile p o litic e o p lic tis e a u ; lucrul de m ină SuA a c c . a s t a e r a g socoteala d oam n ei. F o a rte jig n iră
in te r e s a m a i m u lt. N u - i p lă c e a nici; sa brodeze, m 111cin a e i iiia i în tîi, de a fi a stfel d isp re ţu ită , Z o e
să ţe a s ă , n ic i sa to a r c ă ; şe d e a ore întregi fără 1 n e m u lţu m ită şi pentru a lte m o tiv e, care n -a v e a u
p a ţr e şi i a r ă g r ijă . Şi v ă z în d -6 astfel, ai fi - crezi: n,c de a f a c e . nici cu am orul p ro p riu , nici cu ra ţiu -
u n c h iu l să u V a sile a ş a d e a c tiv ş i.d e neobosit, clca d e -Şta t *» şi p e jieasu p ra, ca p e n tru a um p le m ă-
iu b e a a tîta , - o şi d is p re ţu ia p u ţin . a R o m a n , î n vrem e ce o părăsea, avusese ’ideea să
A ceastă p e rso a n ă b lo n d ă , molateca şi proasta, 5na im e d ia t f r î u cheltuielilor ei nebune. F u rio a să şi
,pe -d easu p ra m o şte n iri ‘ d estu l de îngrijbrat.'are. n ţm d în e a mai puternică decît ori cînd d o rin ţa de
p o a tă a lui R o m a n al II-le a , care muri tînăr din d e n tu r a , Z o e îşi c ă u tă .o cpnsolare şi o găsi fă ră g reu -
că tr ă is e p r e a m u lt în p lă c e ri şi a vestitei şi-peril ‘ ^ a p u s e ochii pe C onstantin, care în d ep lin e a la
T h e o p h a n o , f iic a a a c e lu i u ş u r a tic , ce fusese Coia rte. i uncţiunea de m are p ita y şi după el un a lt C o n ­
ţin a l V lI I - le a , e a a v e a d e la cin e moşteni, acesl m % f d in .m a r e a fam ilie a M onom achilor, pe care
m o s te m p e r a m e n t d e în d r ă g o s tită , care aVea 1 ru d i rea lui cu îm p ăratu l îl introdusese în p a la t,
m a n if e s te în c u r î n d . F o a r te m îndră^le f r u m u s e ţ i umdoi î f plăcură o vrem e prin în făţişarea lo r sedu-
c o n v i n s ă c a e ra ire z is tib ilă ,, f u r io a s ă că-şi pierdil ^ a re ^ g ra ţia .şi tinereţea l o r ; d ar n u se b u c u ra ră d
g in e ce u .cei m â î f ru m o ş i a n i ai tin e r e ţii, p lin ă J « e c ţ i e d e c lî f T U m p J în 5 u n n f- ^ f t e a Z o e i
' r: npeotîcfx^.ro o: - 1 * p. - fîv ă a s u p ra a l t u i a m a n t . P r i n t r e i n t i m i i l u i R o m a n
la rin rîv p ri A ^ u sa c e a t r a c ţi a n e c u n o sc u ţi jea Se a f la u n e u n u c n u m i t I o a n , o m i n t e l i g e n t ,
la c in ciz ec i d e a m tr e c u ţi a v e a să umple o ra ştf m
 cu b ă rb a tu l eî, n u cre z u n e -
co ru p t şi cu fo a rte m are trecere pe lîngă prinţ. Ac na e a . însăşi ee e e iui clipe. A v e a a lte g riji m a i
Io an a v e a un fra te , c a re se nun a Mihail, băiat de ;; să. asiste la .u lu r
| frum useţe rem arcabilă, cu ochi \$pi, cu tenul desch e'ntc.
cu ţin u ta eleganţă, şi al cărui farm ec învăluitor şi <
d u c ă to r poeţii tim p u lu i l-au pream ărit cu toţii. Ic
îl p rez e n tă la cu rte : el plăcu împăratului, care-1 I III
în serviciul* său ; d a r el plăcu şi mai m ult împărate»
ta re d in tr-o d a tă se îndrăgosti de el cu pasiune. goe nu se gîndea d e c k la un lu c ru : să asigure im -
J,cum e ra in cap ab ilă să-şi stapîneasca dorinţele**, spui lu l lui M ihail. Z a d a rn ic o s fă tu ia u o am en ii d e
Psellos, ea nu a v u linişte p în ă ce M ihail nu-i răspur curte, bătrîriii servitori a i ta tă lu i ei C o n s ta n tin ,
se mai gîndească, să n u dea m în a d e c ît celui m ai
] A tu n c i se desfăşură la curte o-comedie foarte am rrtn şi mai ales' să nu se lase p re a m u lt în s tă p în ire a
z a n tă , p e care-Psellos a povestit-o nu fără oarfica lilui ei soţ. Ea nu se gîndea d ecît la a m a n t. P e de
ră u ta te . A ltă d a tă Zoe dispreţuia pe faţă pe eunuc 6 parte, eunucul Ioan, p o litician fin , o g ră b e a -sa
l lo a n ; acum , c a să a ib ă ocazia să vorbească de ace hotărască şi încă m ai repede : „S în tem p ierd u ţi cu
p e care îl iubea, ea îi făcea ochi dulci, trimitea ii, dacă animăm**, zicea el. D eci, fa ra a m ai
Icheme şi-l însărcina să spună fratelui sau ca va J ;epta, chiar în n o ap tea de joi spre v in erea s fîn tă v
b u n ă p rim ire la suverană, o ri de cîte'Ori va v |m ^ | ie cheamă pe M ihail la p a la t ; îl p une să îm brace
năru i, care nu înţelegea nim ic din această bunăvomB na imperială, îi pune coroana pc cap, îl instalează
subită şi ex trao rd in ară, venea sa fa c ă ~Gurte Zoei, puţi kron, ia loc lingă el şi porunceşte tu tu ro r asisten-
Ştînjenit, tu lb u ra t şi roşu. D a r prinţesa îl în curaj I sa-1 recunoască d rep t suveranul lo r legitim . P a -
ea îi zîm bea am abil, îşi îm blînzea pentru el asprimi arinii, ch eniat în m ijlocul nopţii, aleargă în grabă,
p riv irii şi m ergea p în ă acolo în eît făcea aluzii di ■credea că-1 va în tîln i pe R o m a n ; în Jocul lui, ga­
crete la -sentimentele ei. M ihail, de altfel instruit j te în marele Triclinium de aur„pe Zoe şi p e M ihail
fra tele lui, sfîrşi p rin a înţelege. El deveni îndrazne ■costume de p a ra d ă şi îm părăteasa îi cere sa bine-
de la gesturi tandre trecu la s ă ru tă ri; în curînd | lîuteze fără întîrziere căsătoria ei cu noul basiJeu.
drăzni şi m ai m ult „m ai p u ţin atras poate, spune impe -latul ezita : pentru a-1 convinge, i- se făcu un ca-
tincntul Psellos, d e farm ecele acestei femei caiŢitrecin L Jbogat de l cincizeci
' de livre de aur şi* i* se rv'
făg wăd*u'*i
decît m ăgulit în m îndria lui de gloria unei-aventu ÎUIma egală pentru cler : înaintea acestor-argum ente
imperiale**. Zoe, foarte serios îndrăgostită, săvît se înclină şi se supuse. A doua zi dim ineaţă Sena-
atunci tpate im prudenţele. Fu văzută îm brăţişîndii e pa convocaţi Ia rîndul său pentru a aduce om agii
am antul în public, aşezîndu-se îm preună cu el pe ac€ pînului zilei şi â-şi face ultim ele d ato rii fa ţă de
fotoliu. 'î i plăcea, natural, _____
să împodobească p ajun. Şijîn îunp ce duceau, cu f a ţa descoperită
T oxrnri
t u l ! J
_ 1 Al • - ..
favoritul ei ca pe un idol, îl acoperea cu biju terii şi ct păfobicei, pe Roman al III-lea de nerecunoscut şi
36e 3
 descompus — Psellos care a văzut trecînd cortegiul 9
a lăsat despre acest spectacol 'un .tablou de un realism}1,
pătrunzător — în P alatul Sacru marii demnitari se
prosternau cu respect înaintea lui Mifoail şi sărutau
m îna fericitului parvenit. Zoe nu lăsase' să treacă deeît.'
douăzeci şi p a tru de ore după ce devenise; văduvă peni* j
tru a se (mărita iar.
S ufletul noii guvernări fu eunucul loan, fratelejum
paratului. A cesta era uri om cu o inteligenţă vie;, cu
h o tă rî rea rapidă, cu privirea -semeaţă şi aspra, un po­
litician rem arcabil şi. un financiar de '..prima ''-mină,
A dm irabil in iţia t,în afacerile publice, perfect. info® |
m a t de- to t c e se petrecea în capitală şi în Stat; el
u rm ărea c h ia r şi în zgom otul serbărilor şi în mnuiltuL
banchetelor realizarea ideilor ambiţiilor sale. Pîn|
şi în fierbinţeala ospeţelor el supraveghea - cu a te n ţS
p e meseni şi avea acea facultate preţioasă,. .chiar cana
e ra am eţit, de a p ăstra o am intire exactă despre to6
ce se spusese în ju ru l lui după băutură. Astfel, el u v
sp ira fric a şi era mai de tem ut poate atunci, cînd era.
beat, deoît atu n ci cîmd era flăm înd. Absolut devota®
"7. t' ” 1.
fra telu i său. p e. care îl- adora, am biţios numai peninM
el, p u n e a în serviciul lui inteligenţa^ dibăcia, a d in a
cunloaşterc a oam enilor. El aruncase odinioară pe MM
hail în braţele Z o e i; acum cînd, m ulţum ită ei, îl
făcuse îm p ă ra t, el credea că a a ră ta recunoştinţa sim
veranei e ■lucru de prisos. A doua zi după rid ic ară
lui, basileul se ară tase m ai înpîi foarte atent ou ZoS^
docil Ia to a te dorinţele ei, căutînd toate ocaziile cj
să-d placă. în să ,, sub influenţa fratelui său, el începi
sa-şi schim be atitudinea : „ N u p o t,. zice Psellos, riif
sa-il laud, nici să-l, învinovăţesc. Nil- aprob, desagi
sa se a ra te in g ra t fa ţa de binefăcătoarea sa. Şi,, totuş
n u p o t să-d reproşez d e a se fi tem ut să nu aib ă acee*

A
 I rtă ca primul ei bărbat*. M ihail cunoştea prea bine
2oe, spre a nu fi ispitit să se ferească de ea.
Jjrj începu prin a trim ite în exil p e favoriţii pe; care . .
fel ii distinsese odinioară. "Apoi,, diipa sfaturile frate­
lui său, luă cu hotarîre p u te re a în rnîini şi porunci
împărătesei sa se închidă în gineceu şi să se abţină de
B aici înainte să apară în procesiunile oficiale. în'acelaşi :
j jimp, îi lua eunucii, fem eile cele m âi credincioase şi
I în locul lor instala doam ne în ru d ite cu el, spre a 6 -
l supraveghea. U n ofiţer dev o tat lui M ihail fu însărci- :
Knat .cu serviciul de onoare p e lingă îm părăteasă şi în
[ aurind fu aşa de ţâre sechestrata, în c ît nu mai putu
\ sa primească' pe nim eni decît dacă se ştia dinainte
- cine era vizitatorul şi ce avea de spus bâsilissei. I s e .
| interzise chiar să iasă din apartam entul său, de a se
f plimba, de a merge la baie, fără a u to rizaţia di sec ta a
împăratului. Zoe era disperată din cauza acestui tra ­
tament, dar n-avea nici un mijloc d e rezistenţă. Fără
sa reacţioneze, ea ara tă o blîndeţe neschim bata şi O' \
perfectă .resem nare; suportă fără să se plîngă insul­
tele şi umilinţele care i se aduceau; nefacînd nici un :
reproş lui Mihail, nerevofţîndu-se îm potriva nimănui, -'
| graţioasa .chiar cu. călăii c a re -o p ăzeau. D ar, după :
tot ce făcuse pentru am antul e7, lovitura, era to t atît
de,aspră, pe-cit era de neaşteptată.
Ceea ce erâ încă mai dureros pentru ea,* era că
acest Mihail, pe care mai înainte îl iubise a tîta , acum
se depărta de ea cu silă şi nici nu m ai voia s-o vadă. |
Pe lingă; faptul că era< oarecum încurcat de a fi răs­
puns cu atâta, ingratitudine tuturor binefacerilor, el
se simţea din ce în ce m ai bolnav ; crizele' sale d e
epilepsie-.deveneau mai frecvente şi mai intense şi se
temea^fără încetare să- nu i- se întâmple vreuna în-pre- _
zenţâ Zoeâ. Apoi, cuan nu era un om rău, avea remuş-

391
2*
cari şi c ă u ta să-şi ispăşească p ăcatele. N u m ai trăia
decît în societatea c ă lu g ă rilo r, în p a la t se înconju­
rase de asceţi îm b ră c a ţi î-n/ z d re n ţe şi strînşi de pe
d ru m u ri şi, um il, p e n tru a se canoni,-se culca la picioa­
rele lor, cu tru p u l în tin s pe o seîn d u ră; cu eapul culcat
pe o p ia tră . Z id e a sp itale, b ise ric i; închinase un cult
special lui D em etrius, m arele sfîrit din Tesalonic ; avea
un respect deosebit p e n tru C o sn ia şi D am ian, medicii
sfin ţi, ca re se b u c u ra u în B izan ţ de re p u ta ţia d e a vin­
deca bolile incurabile. D a r nim ic nu p o to le a suferin­
ţele şi neliniştea lui în g rijo ră to a re. A tim ci confesorii
săi, c ă ro ra le m ărturisise crim ele şi nebuniile sale* îi
p o ru n ciră să ru p ă orice leg ătu ri fizice cu soţia lui. Şi
cu sm erenie el ascu ltă de p o ru n cile lor. -
C u v rem ea totuşi, Z oe, lipsită d e ' to t ce iu b e a , se
revoltă.* E a se ştia p o p u la ră în c a p itală , ca fem eie; şi
ca m oştenitoare legitim ă a m onarhiei şi de asemenea
p e n tru d a ru rile p e care le răspîndise to td e a u n a e u dăr­
nicie. E a se rid ică deci îm p o triv a tra tam e n tu lu i care i
se im punea ; în cu rîn d , în d ră z n i m ai m u lt : încerca,
se zice, să otrăv ească p e p rim u l m inistru, socotind că
o d a tă ieşit de sub această fa ta lă in flu en ţă, M ihail, pe
care încă îl iubea, s-a r în to arce supus la ea. în cercarea
sa d ă d u greş şi singurul re z u lta t pe care îl o bţinu fu o
în ăsp rire a vieţii ei. Şi lucrurile d u ra ră astfel p în ă la
m o artea îm p ă ra tu lu i. D in ce în ce m ai b o ln av , slăbit
în că p rin e fo rtu l făc u t ca să se p u n ă pe p ic io a re -o
vrem e p e n tru a p o to li rev o lta bulgarilor, M ihail j |
sim ţea m urind. P lin de rem uşcări, d o rito r de a-şi sfîrşi
cel p u ţin v ia ţa în m od creştinesc, în lu n a decembrie
1 0 4 1 el fu tra n s p o rta t în lr-o m înăştire z i d i t ă d e 2 L
d u p ă obiceiul m u lto r bizantini şi se îm b răcă cu h.iitia
n e a g r ă a călugărilor, spre a sfîrşi în sfinţenie. Cad]
a c e a s tă veste ajunse în gineceul im perial, Zoe, nebAl

392
 •| durere, vo r sa rev a d ă p e n tru u ltim a o a ră p e acest
H S pe acest am ant p e care n u p u te a să-l uite .şi, dis-
inreţuind eticheta, fă ră grijă de decor, ea alergă p e jos
|a mînastire, ca sa-şi ia u ltim u l b un răm as: D a r M ihail,
Idoritor de a muri în pace, re fu z ă cu răceală să p ri-
*mească pe femeia; care-1 adorase şi care-1 pierduse. P u ­
ţin după aceea el muri; '

IV

jp Prevăzînd acest evenim ent, eunucul Io an îşi luase

j ’din vreme toate m ă su rile r^ Io ^ rte a lui M ihail a l IV -lea,
[ rcdînd Z oei' libertatea de a dispune de au to ritate a su-
“ premă, trebuia sa ruineze de la sine toate speranţele pe
care acest mare am biţios, le n u tre a p en tru ai săi. A stfel,
Şei sugerase frateluL său să asocieze la im periu, fiin d încă
/.in Viaţa, pe u n u l/d in n ep o ţii lor, care ^e n um ea to t'
Mihail şi sa; p ro fite d e 'p o p u la rita te a Z oei sp re a d a ‘
acestui intrus în v e stitu ra le g itim a şi a-i deschide d ru ­
mul spre putere.; Se propuse deci bătrînei îm părătese
-sa-1 adopte p e acest t î n ă r r ş i , lucru ciudat, cu toate
neajunsurile care i se făcuserş,_Zoe fu chiar fericită
sa îndeplinească d o rin ţa soţului ej. în biserica Blacher-:
nes, in p rezen ţa întregului popor, ea declarase solem n, -
m faţa sfintelor altare că ad o p ta ca fiu pe nepotul IN V S

bărbatului său, după care noul p rin ţ im perial p rim i

titlul de C ezar şi rangul de m oştenitor prezum tiv.
C â to ţi cei din fam ilia sa, M ihail al V -leâ e ra de
origine fo arte modestă. T atăl lui exercitase în p a r t me-'
seria de reparator de corăbii (calafagiu) şi de aceea
pop o ru l capitalei, totdeauna g a ta să-şi b a tă joc, d ăd u
repede tînărului C ezar porecla de M ihail C a la fa t sau
Calafagiu- E l însuşi era un personaj destul de trist, ră u -
tăcios, ingrat, prefăcut, plin de ură surda împotriva
tuturor binefăcătorilor săi. Unchiul său, împăratul
hail, care-1 cunoştea bine, nu-1 iubea şi deşi îl apropiase
de tron, îl ţinea departe de afaceri şi de curte.. Unchiul
lui, eunucul Ioan, deşi nepotul îi arăta un profund
respect, n-avea încredere în el. Acesta ave^. să justi­
fice din plini temerile pe care le inspira.
Transmiterea puterii se făcu totuşi fără greutăţi
cînd Mihail al IV-lea muri. Bătrîha.Zoe, cu sufletul
ei slab, aşa ,,de uşor de "înşelat", cum spune Psellos,
admise tot ce i se ceru. Eunucul Ioan, duşmanul k
persecutorul ei de altădată,' n-avu decît să-i arate
mare respect; se aruncă la picioarele ei şi-i dedata
că nimic nu putea fi făcut în Stat fără e a ; îi jura ca
fiul său . adoptiv, dacă s-ar urca pe tron, n-ar avea
decît numele de împărat şi că ea ar deţine toată
realitatea puterii. îneîntată de această comedie dibace,
fericită de această jeîntoarcere neprevăzută a in­
fluenţei. ei, ea consimţi, după obiceiul ei, la tot ce
i se cerea şi Mihail al V-lea fu proclamat basileu.1
Noul prinţ răsplăti rău-pe toţi cei care-Ucrescusela,
El începu prin a se debarasa de unchiul său Ioarjşi
în locul lui instală ca prim ministru, cu titlul de no-
bilissim, pe un alt „unchi, Constantin. Apoi, obserţă
ca Zoe îl stînjenea. Şi el, ca altadata Mihail al IV-feă,;
arătase mai întîi mare respect' mamei sale adoptive^
„E împărăteasa: mea, repeta el vorbind de ea, e suve­
rana mea. Sînt cit totul al e i“! Dar în curînd el|o
dădu la o parte, tăindu-i banii necesari cheltuielilor,
refuzîndu-i onorurile datorite rangului^ său, ^închi-
zînd-o în gineceu sub o aspră supraveghere, luîndu^.
femeile, bătîndu-şi joc de ea pe faţă. în jurul lui^H
timii îl sfătuiau că a r fi mai cuminte s-o detronezi»
bătrîna prinţesă, dacă nu voia să aibă soarta pr|(ffl

204 __
Lorilor. Mihail al V-lea .se crezu destul de tare'peh-
fe a încenca aceasta. Se credea pc-pular în capitală:
fusese el primit pe străzi, în sărbătorile recente ale
paştelm, cu un entuziasm de nedeScris, în aşa fel ca
sllb picioarele -calului său străzile fuseseră,acoperite cu
covoare preţioase ? încrezăitor în steaua lud, mîndru de
ceea ce îndrăznea să facă, dispreţuind orice sfaţ, la
jg aprilie 1042 el hotărî $-0 alunge pe binefăcătoa­
rea -- ;
£>în noaptea de duminică Spre luni, Zoe fu arestatav
}n apartamentul ei, sub motiv că voise să-l otrăvească
pe împărat şi cu toate ţipetele , şi protestele ed,xîmbar­
cată-în grabă, -cu b singura cameristă spre a o sluji,
«pe o corabie, care o duse în insula vecină,-Prînkipo.
Acolo, după ordinele basileului, fu-închisă într-o mî-
năstire, îmbrăcată în haine de călugăriţă şi foarfecele
făcu să-i cada: părul lung, cărunt acum, care fu adus
lui MhaLl al V-lea, spre a-d arăta că voinţa iui fusese
'executata. Astfel, scăpat de împărăteasă şi crezînd-o
Lpentiru totdeauna moarta în faţa lumii, prinţul con-
pvoca Senatul şi proclamă solemn căderea suveranei.
i Dar el socotise itotul fără să ţină seamă de dragostea
; tradiţională a poporului peptru Casa de Macedonia,
îndată Ce se răspîndi în oraş vestea atentatului, se
ţ produse o mişcare foarte vie ; pretutindeni nu vedeai
l decît feţe îndoliate, figuri supărate, convorbiri îngri-
[ jorate, adunări tumultoase, pe care soldaţii din zgardă
f le împrăştiau <cu mare greutate; femeile mai ales se
arătau!foarte aţîţate şi umpleau-străzile cu zgomotul
lor. Astfel, atunci crnd în Forul lui Constantin, pre-
[ feetul oraşului apăru spre a citi mulţimii mesajul im-
| penal«care anunţa evenifnentul, abia sfîrşise comuni-
carea, cînd un glas strigă deodată : „Nu vrem de loc
| pe calafagiu ca împărat! Vrem pe moştenitoarea legi-
 urna, pe mama noasira Zoe“. Un vuiet imens răspuns)
acestor cuvinte: „Moarte calafagiului!“ Revoluţi
izbucnise.
Poporul se înarmează în grabă cu tot ce-i cade }|ţ
mîini şi valul deslănţuit se desfăşoară pe străzi^
cetăţii. Închisorile sînc sparte, casele incendiate sau
prădate. In curînd e atacat şi palatul. După sfatul
unchiului său, Constantin, care împreună cu oamenii
lui alergase, curajos, în ajutorul basileului şi organi-
zase apărarea, Mihaîl al V-lea se hotărî să facă 0
concesie răsculaţilor. Trimise în grabă s^ocaute pc
Zoe. foarte îngrijorată de ce avea sa i se înţîmple^în
mînăstirea ei şi o aduse în Palatul Sacru. Repede] fără
să-i lase timp să-şi lepede veşmintele de călugăriţa, ea
fu condusă în loja imperială din Hipodromy şi îm­
r preună cu ea, Mihail al V-lea se prezentă mulţimii
răsculate. D ar la vederea suveranei, - despuiată de
vestmîntul imperial, exasperarea poporului pejeare
sperase să-l potolească, crescu. Zadarnic împăratul
încercă să vorbească răsculaţilor : i se răspunse cu
înjurături şi cu pietre; şi întoreîndu-se. îm preunacu
bătrîna prinţesă în palat, nenorocitul nu se mar gîn-
dea decit sa-şi asigure scăparea prin fugă, cînd iţn-
chiul său Constantin, încurajîndu-1, îl hotărî sa*re-
• ziste.
In acest timp, în Sfînta Sofia, un eveniment nepre­
văzut aducea o nouă forţă răsculaţilor.
Zoe, precum se ştie, avea o soră, Teodora. Asociată
la imperiu la moartea lui Constantin al VIII-ka,
această prinţesă nu întîrziase, deşi protocolul o pusese
într-un rang subordonat, să pară de prisos Istirorei
mai mari, care o ura. Pusă mai întîi chiar în palat
sub o supraveghere discretă, ea fu în urma a c u ^ H
de a conspira împotriva puterii recunoscute şil sub
 • t fu Îndepărtată de la curte şi exilata 1IV
[acest petrion. Apoi, după' cîteva luni', pretextînd
P naSt“e pUteâ altfel pune capăt „intrigilor j i scan-
i leilor* aupâ spusele unui cronicar, Zoe însăşi se
[fe 'la mînăstire şi în prezenţa ei puse să taie^ părul
teodorei. V iaţa prinţesei parea sfirşita. Ea însăşi, de
ritfel, se împăca fără. greutate cu soarta, satisfăcută
Me onorurile pe cart i le păstrase bunăvoinţa mipăra-
Llui Roman cumnatul ei şi, încet, încet,_ în mînăstirea
Linde era închisă,- Teodora era uitată. Mihail al IV-lea
0 trata cum trata şi pe Zoe, destul de rău. Mihail al
V-lea merse,şi mai departe: el părea chiar că nu ştie
,ca exista,f în afară de Zoe,' o descendentă legitimă a
lui Constantin al VUI-lea şi ar fi fost foarte încurcat
întrebîndu-1 dacă Teodora trăia sau murise.
Revoluţia clin 1042 puse deodată în prima linie pe
această călugăriţă uitată. vCînd Mihail al V-lea înlă­
tură pe binefăcătoarea sa, răsculaţii, căutînd un rc-^
prezentam; legitim, pentru a-1 opune uzurpatorului,
îşi ammtiră de Teodora. Ea avea de altfel prieteni
ipnjrtre vechii servitori ai tatălui său şi-chiar în Se­
nat. Aceşti politicieni înţeleseră că Zoe, moale şi ne­
statornică, îndată, restabilita pe tron a r putea reda
toata favoarea omului care o detronase şi ca eră necc-*
sar, spre a putea trage toate foloasele de pe urma re­
voluţiei, să asocieze bătrînei şi indulgentei basilisse o
suverană , mai energică. El aleargă deci la mînăstirea
Petrion, oferă prizonierei imperiul şi ctkn ea şedea lă
îndoială,' mulţimea o ridică aproape cu forţa. I se
aruncă pe umeri haina imperială, o ridicară pe un cal
şi printre săbiile goale, în zgomotul aclamaţiilor
populare, ea traversă oraşul şi se îndrepta spre Sfînta
Sofia. Patriarhul, foarte devotat familiei de Mace­
donia, o aştepta acolo spre a o proclama. Rebeliunea
avea o împarateasa.
 E ra lu n i se a ra . N o u l g u v e rn constituit în Biseiif.1
BPflPdin s a n c tu a ru l S tu d io n -u h iip e îm p ă ratu l' de-
cea M a r e ,. a v u c a p r im ă grijă s ă -pronunţe cădere, j K nobilissim* în huiduielile populaţiei şi'
t si ppee nobilissimy
lui Mihail al V» --le
AJLI ctx i t aa 9.1, 9 1 tasigura
şi, pp eu nt utr uu aa--şi w i g i u a cap
1. a p nitala,
a i a , u H I u â r I U stra A spectatorilor
J l 1 * *d^a5, su b o c h ii * _ . % 1 . . . indîrjiţi,
i - „ -
ă u n n o u ti tu l a r la prefectura oraşului.jjDa. miite anim ale să lb a tic e îm potriva victimelor, punea
AL 1 l u N . SSH u l f A V«1 a v . l h R A Î r /\lllf l/I "
Inimic n u era- c îş tig a t a ti'ta vreme c it palatul rezist^K ljh i s e ^ o a t ^ O c h i i . Apoi i i exila. R e v o lu ţ ia e r a să-
T o a ta z iu a d e m a r ţi se b ă t u r ă în jurul reşedinţeiîS™ Sfrşita. *
p e ria le şi in a se d iu l sîn g e ro s c a re a v u lo c h căzură I în această c riz ă decisivă. Teodora, prin intervenţia,
m u lt; d e tr e i m ii d e v ic tim e . T o tu ş i, seara,: -suBmăvala ■ L ergia, '-hotărîrea-’-efcV^salvase; în-. adevăr situaţia .şi,
'asediatorilor, p o r ţ il e s p a r te c e d a ră şi pe |cînd; mulţi, lE L a spusele; lu i Psellos, „raisturnase tirania*. Astfel,
m e a în t îr z ia je f u in d a p a rta m e n te le , împăratul l^70e trebui să î m p a r t ă cu sora sa fructe^" victoriei,
p r e u n ă cu u n c h iu l s ă u ^b ilissţm §g| 'dtţiva in tim i avura I fără în d o iala, e a a r fi preferat pe oricine acestei su-
timpul ja^ se a r u n c e m t r - o b a rc ă ş h s ă ajungă pe mare I [rori pe care o u r a , i- a r fi plăcut mai mult, zice Psellos
la mînastirea venerată Stoudîon. Cei dor învinşi, |cu energie, să vadă pe tron pe un rindaş, deck să-i
sileul şi ministrul îmbrăcară haina de călugăr^ spe- [facă loc Teodorei; şi de aceea ea pusese to t atâta zel
rînd să-şi salveze astfel viaţa. J în a-1 salv a pe Mihail al V-lea, cît puseseră partizanii
Poporul victorios -era în culmea bucurieu’ „Unii ■rivalei sale în a-1 pedepsi. D ar Zoe nu putea alege.
spune Psellos într-un pasaj curios,consacrau ofrande!
lui Dumnezeu ; alţii aclamau pe împărăteasa ; oasnm'j ■Senatul, poporul, se. declarau pentru sora, ei. B a ceda.
din popor se adunau în pieţe şi dansau, cintind, cîn- ■Se îm păca; .cu Teodora, o strînse în bţaţe, îi oferi jur
tece de jale potrivite cu evenimentele". Zoi, ţ>ej|care R natate din putere şi cu mare pom pă trimise şă o caute
Mihail al V-lea înainte, de a fugi o |elţberasehşi care n n Sfnita Sofia, pentru a o instala în Palatul Sacruw
reluaşe îndată' puterea în palat, nu era: m aţ puţini I Teodora, foarte modesta, nu voi să primească impe-
fericită şi prin urm are foarte dispusă să ierte. Dar în •>ijiul de(^ t cu condiţia să lase surorii mai mari ititrie-
Sfîntâ Sofia, în anturajul Teodorei, lumea înclirfa mai Litatea şi atunci se văzu acest lucru ciudat, pe care
puţin către iertare şi mulţimea, care o şi silise p ^ Z o ^ zanr f w ! cunoscuse nkiodaţa^ gineceul devenind
să recunoască pe sora sa ca asociată, cerea acuni cuI p nitrul oficial al afacerilor de Stat şi imperiul giiver-
hotărire executarea vinovaţilor. Z o e încerca fri^ zadar I ®at de două femei bătrine. Şi, J u c ru şi mai , ciudat,
sa convingă S m atul ca era nimerit să ie rte ; z a d a r * ! N * ? ebuă; femei bătrâne ştiura să se vfacă ascultate. ,
vorbi ea m ulţim ii de. pe uii balcon al şî-î
m ulţum i. C înd ajunse sa vorbească H â l B n P # “ ***? f ua
în v in s şi în treb a ce să fa c ă cu el, un strig ă t u n a n i r ^ H 011 e[ a ^ oe de nunpasa,^ me acuta, e eg an ta, p e ^ a ţit
r. • 1 i , -r j^ ^ ^ H T e o d o r a . puţin mai tanara totuşi, era de pocită de
ră sp u n se: „L a m oarte sceleratul, mişelul T rag eJ în I f ^ . , . * ,
^ ” s f 6 ^ ^ T n a t u r a : era urîta şi deasupra . trupului prea lung,
ţeapă, făstigneşte-1 ; orbeşte-1!‘
^ ^ ^ ^ B c a p u l p rea mic producea o c iu d a tă -lip să de sim etrie.
în t i m p c e Zoe e z i t a , Teodora lucra,
. . . . I p e r î t e r a Zoe de vioaie, de iute, de uşuratecă, pe atît
p o p u la rita te a ei. D in ord in ele sale; p refec tu l r ir a ş u ^ »
399
398
e r a T e o d o r a d e s e rio a s ă , c a lm a , în c e a tă în a lu * 0 . regim n u . p u te a d u r a . L u x u l c u r ţii — to a ta
t ă r î r e . Z o e a r u n c a a u r u l c u a m în d o u ă mîinije, *3 ¥ ca p r in tr - o b ru s c ă s c h im b a re d e d e c o r, r iv a liz a
to a r e , c h e ltu ito a r e , n e b u n e ş te d e d a rn ic a ! Teod/ E ^ L d ^ ^ I ş i c h e ltu ie lile n e b u n e ş ti a le Z o e i g o liră
n u m ă r a f o a r t e p r e c i s : f o a r t e e c o rto m ă — poate fiinfi 11 ,c|e tezau ru l. B a n ii lip s e a u , f id e lita te a slă b e a şi d in
n i c i o d a t ă n u a v u s e s e în a in te d e a d o m n i mulţi pj ■ ■ B s e sim ţe a n e v o ia u n e i m îin i d e b ă rb a t. A p o i,
p e m în ă — îi p l ă c e a s ă în g ră m ă d e a s c ă a v u ţii în !•' n
L*cele d o u ă s u ro ri d u şm a n e , in tim ita te a p relu n g in -
m a r i ; c h e ltu ia p u ţ i n p e n t r u sine,, n e a v în d n ici o dl j|tt^ . v V» •- . * - A -v A
| ; se devenea s u p ă r ă to a r e şi c u rte a se im p a r ţe a in
r i n ţ ă d e l u x şi cu a t î t m a i p u ţin p e n tr u *alţii, fjjJ
lu a Pa r t^ e °stile . P e n tr u a p u n e c a p ă t acestei si­
f o a r t e p u ţ i n d a r n ic ă . î n s fîrş iţ, p e e ît era Zoe J
mţii, Zoe se ca n u e ra d e c ît un lu c ru d e fă c u t,
a p r in s ă şi p a s io n a tă , p e a t î t e ra T e o d o ra , d e ca, ,*
* se mărite a tr e ia o a ră . A v e a a tu n c i şaizeci şi p a tr u
c o r e c tă , i r e p r o ş a b i l ă : e a r e fu z a re to td e a u n a , cuinei
B i n i 'l
g ie, să se m ă r ite . D e a ltm in te r i, b u n ă , am abila, zînj,
b ito a r e , r e z e r v a tă , ş te a rs ă , m o d e s tă , p ă r e a anume fjl
c u tă p e n t r u r o l u r i se c u n d a re şi se a c o m o d a bucuroi
c u ele. A v e a to tu ş i o c a l i t a t e : v o rb e a bine^ şi-i. place] V
a c e a s ta şi, l a n e v o ie , a m v ă z u t că e ra capabila de
o a r e c a re e n e rg ie . î n to tu l, c a şi Z o e, era mediocră, O dată hotărî rea luată — şi trebuie sa spunem, ori-,
f ă r ă m u ltă tă r ie , f ă r ă s p ir it d e c o n tin u ita te . Dar C1t d^ iu d at ar părea acest^ lucru, ca toată lumea din
t o a t ă a c e a s tă m e d io c rita te c o m u n ă , - cele d o u a surori j-.irul e i o în c u ra ja râtrîna împărăteasă începu să-şi
e r a u p r e a d e o se b ite p e n tr u a .ş e iu b i şi a se înţelege caute un soţ. Ea se gîndi mai întîi la Constantin Dă­
in u ită v re m e . pe care Constantin al VlII-lea vbistrîfdinioară
P s e llo s a lă s a t u n ta b lo u fo a rte curios despre’ aspecMsa i-1 dea de b ărb at. Dar acest mare senior, ambiţios
t u l p e care-1 o f e r e a c u rte a în această epocă. în fie c a rA i care Juscse. dexmai multe ori bănuit că pregăteşte o
z i, c o n fo rm e tic h e te i, cele d o u ă îm p ă ră te se , în costume! jlovitură de S tat, nu arătă de loc supunerea şi respectul
d e p a r a d ă , v e n e a u să se a ş e ie u n a lîngă alta pe tro jcare conveneau situaţiei unui prinţ consort. El vorbi
t a- . v/ i i r . • •• i mm
nul basileilor. Lîngă ele, şedeau sfetnicii lor; şi împre- Ideschis, puse condiţii, anunţă mari proiecte de reforme,
jur, formînd un cerc dublu,v se rînduiau aprozii, pur) liotariri energice şi bărbăteşti. Palatul n-avea nevoie
tătorii de spade, varangii înarmaţi cu securea grea ş de un. astfel de îrnparat: acest om supărător fu tri­
două tăişuri, toţi plecind ochii în jos, din respSl mis în provincia lui. Zoe se gîndi atunci la unul din
pentru sexul suveranelor lor. Şi cele. două. prinM^ vechii ;săi -favoriţi, marele pitar Constantin, pe care
judecau, primeau ambasadori, tratau afacerile de Sat, gelozia lui Mihail al IV-lea îl îndepărtase din Con-
luau cîteodată cuvîntul cu un glas dulce spre a daywi stantinopol. Prin caracterul lui, acesta ar fi fost bun ;
ordin sau un răspuns, riscîrid chiar să aibă dini cî^ din nenorocire, ca odinioară Roman Arghir, el era în­
m cinci dorinţi personale. Şi civili şi militari se jîa) surat şi soţia. lui era mai puţin îngăduitoare decît aceea
nau sub aceste mlădioase şi dibace mîini de fe m e ie . a lui Roman: ^eeţt sa cedeze alteia soţul, prefera să-l
Dar fiindcă amîndouă erau destul de incapabile, otrăvească.

400 mm l
401
 în sfîrşit, după mai multe încercări zadarnif^H
lissa îşi aduse aminte de unul din prietenii ei de a|v )S ca Abile,'spune Psellos. N atura făcuse din el un
dată, Constantin Monomacul. Ruga prin alianţă 9 jUe\ desavîrşit". Figura lui era încîntatoare | avea
Roman al IlI-lea, cu doisprezece Jhu treisprezecŢI L ui deschis, t răsături fine, un siiris delicios, o ra­
mai înainte el ocupase un mare loc la curte şi prin fr liceele graţie raspindita pe toată figura. Admirabil
musgţea, eleganţa, vorba frumoasă;, arta de a distra f o p o r ţ io n a t , avea talia elegantă şi bine .făcuta, mîini
suverana, el plăcuse atît de mult Zoef, ca se vorb? L e şi frumoase. Totuşi, o ciudată forţă se ascundea
m ult de ea şi de el şi prim a grijă a lui Mihail al IV-W [ib a c e s te aparenţe puţin cam molatice. Dedat cu
îndată ce se urcă pe tron, fusese de a expedia în e2 fcatc e x e r c iţ i il e corporale, bun călăreţ, excelent aler-
pe acest prieten compromiţător. D ar Zoe nu uit*. I t o r , luptător solid, Constantin ascundea în el re-
de loc :^ea profitase de^revoluţia din 1042, pentru | ’erve de putere. Cei p e care se am uza strîngm du-i
rechema şi a-1 numi în postul de guvernator al Greciei, I braţ, simţeau saceasta mai multe zile în şir şi nu
plănuia acum şă-1 ridice şi mai sus ; şi cum alega :xista obiect, oricît de tare, pe care să nu-1 fi sfa-
sa plăcu foarte mult anturajului — toată, curtea* rimat cu mîinile lui delicate şi bine îngrijite.
pasiona în adevăr pentru această chestiune a căsato, ? Era un mare seducător. Pe -lîngă acestea era un om
riei — ea se hotărî-pentru el. ' incîntatoiy Vocea lui era dulce şi vorbea bine. Amabil
Unul din ofiţerii Aiigustei fu însărcinat, să duci bre, era mereu vesel, mereu zîm bitor, mereu gata
noului fa v o rit insemnele imperiale, simbolul şi găran- » se distreze, şi^să distreze pe ceilalţi. D a r m ai ales
ţia în a ltu lu i său noroc. şi să-l aducă, fără întirzkre, ]j :ra uu baiat^ bun, | de loc trufaş, de loc vanitos, fa ra
Constantinopol La 11 iunie 1042 el îşi făcu; intrarea âmpath şi făra.uri, oricînd gata să facă plăcere tutu-
solemnă, în mijlocul aclamaţiilor poporuluij entu- Mai avea,şi alţe: calităţi. Deşi gata să se mînie,
ziasmat ,* apoi, cu mare pom pă, căsătoria fu celebrata ;n fel. | § }a cea mai mică em pţi^sîngele i se.-urca
în p a la t; şi deşi patriarhul nu crezu .de cuviinţa sa " ajunsese să se stăpînească" to ta l; şi toţdeaT
binecuvînteze el însuşi a treia nunta, pe care Biserica Jna, P.11? pe .^1, se arăta drept,;um an, binevoitor,
greacă o osîndea (se ştie ca ,Zoe era d e două gri. vi ^nnd chiaj şi pe cercare conspirau îm potriva hn.
duvă şi C o n sta n tin -de .asemenea fusese în su ratd e Aua văzut, niciodată, zice Psellos, un suflet m ai
ori), .un prelat bizantin era în «ener&prea bun curtean N g L Era g e n e r o ş ii* la. risipa şi spunea bucu-
. n v r • • ■ ros5 la ici ca Titus, ca atunci cind n-a tacut un act
ŞI prea fin politician pentru a opune< m u ta jrame L haK sau d; dânljcie, şi. a pierdut ziua a a d a r-
rezistenţa celor puternici. „G ed in d jm p reju ran | n;,. în adevăr-Mndulgenţa lui era cîteodată vecină,
spune Psellos cu rautate, sau mai curma -voinţei pu slăbiciunea: ca sa facă plăcere favoriţilor, i se în-
Dumnezeu", după ceremonie el îmbrăţişa călduros] Kmpla să,: împartă, la întâmplare, cele mai înalte
noii soţi. „Era acesta un act‘ foarte canonic, adauga slujbe de stat. Dărnicia lui mergea uneori pînă la ri­
cu ironie scriitorul, sau era pură- linguşire ? Nu prea sipă, *atît de mult îi plăcea să vadă-în jurul lui-oameni
ştim". Oricum, Bizanţul avea un îm părat/ ■fericiţi şi figuri mulţumite. Nu ştia să refuze nimic,
C a fizic, jio u l suveran justifica cu p riso sin ţă ^ | Iniei soţiei, nici amantelor şale, cu mîna totdeauna
gerea împărătesei. Era un om foarte frumos. Era ’fru- [deschisă, gata totdeauna să se- distreze şi declara bucu-

402 403
 în sfîrşir, după mai multe încercări zadarnice, b*
lissa îşi aduse aminte de unul din prietenii'ei de-a],«
dată, Constantin Monomacul. Rugă -prin alianţa
Roman al III-lea, cu doisprezece treisprezece J
1 măi înainte el ocupase un mare loc la curte şi prin
museţea, eleganţa, vorba frumoasă, a rta de a distra
suverană, el plăcuse a tît de m ult Zoef, că se vorfc£
m ult de ea şi de el şi prim a grijă a lui Mihail al IV-|
îndată ce se urcă pe tron, fusese de a expedia în
pe acest prieten compromiţător. D ar Zoe nu uita,*
de loc : .ea profitase de revoluţia din 1042, pentru J
rechema şi a-1 numi în postul de guvernator al Greciei
plănuia acum şă-1 ridice şi m a is u s i şi cum ^alegerea
sa plăcu foarte m ult anturajului — toata; curtea *
pasiona în adevăr pentru această chestiune' a casata.
Iriei — ea se hotărî-pentru el.
■ U n u l din ofiţerii Augustei fu însărcinat să dud
boului favorit însemnele imperiale, simbolul şi garan-
ţîa in altul ui său noroc şi să-l aducă, fără intirziere, u
Constantinopol. La 11 iunie 1042 el îşi făcu intmi&a
solemnă, în. mijlocul aclamaţiilor poporului! entu­
ziasmat ; apoi, cu mare pompă, căsătoria fu celebrau
în .p a la t; şi deşi patriarhul nu crezu de cuviinţa sa
binecuvîntezeel însuşi a treia mintă, pe care £ * ■
7 a0 era A»
"greacăTo^ osîndea (se ştie că «Zoe n n orif vă
de două l crţinct; chiar şi pe cei care'
du vă şi Constantin de .asemenea fusese însurat-de doua
ori), un prelat bizantin era în genere >prea bun curtean
şi prea fin politician pentru a opune m ulta’ vremi
rezistenţă celor puternici. „Gedînd împrejurărilor,
spune Psellos cu răutate,-sau mai curîiid voinţă lui
Dumnezeu", după ceremonie el îmbrăţişa c ă ld u ro ă (
noii soţi. „Era acesta un act'foarte canonic, idaud
cu ironie scriitorul, sau era pură- linguşire ? N u prea
ştim". Oricum, Bizanţul avea un împărat. |
C a fizic, noul suveran justifica cu p riso sin ţa »
gerea împărătesei. Era un om foarte frum os.,,E ra®
402
f ca Ahile, spune Psellos. N atura făcuse din el un
■r jPew U |virşiţ
d esav îr s ig. Figura lui era incintatoare: avea
Lyl deschis, trăsături fine, un suris delicios, o ra
|rc de graţie, răspîndită pe toată' figura. Admirabil
[oporţionat, avea talia elegantă şi bine.făcută, mîini
m m
l e şi frumoase: Totuşi, o ciudată forţă se ascundea
Eb aceste aparenţe puţin cam molatice. Dedat cu
frate exerciţiile corporale, bun călăreţ, excelent aler-
Ktor, luptător solid, Constantin ascundea în el re--
brve de putere. Cei pe care se amuza strîngîndu-i
t braţ, simţeau saceasta mai multe zile în şir şi nu
trista obiect, oricît de tare, pe care să nu-1 fi sfă-
irnat cu mîinile lui delicate şi bine îngrijite.
■Era un mare seducător. Pe -lingă acestea era un om
heîntător. Vocea lui era dulce şi vorbea bine. Amabil
ţin hre, era mereu vesel, mereu zîmbitor, mereu gata
!i_şc distreze şi sa distreze pe ceilalţi. Dar mai ales
OL_un băiat bun, de loc trufaş, de loc vanitos, fără
mpatii şi fără. uri, oricînd gata să facă plăcere tutu
|>r. Mai avea, şi alte calităţi. Deşi gata să se mînie,
in aşa fel-ca la cea mai mica emoţie sîngele i se urca
h— obraziei ajunsese să sestapînească' total; Jşi H
tordea
HH
Pe.A se arata drept,;uman, binevoitor,
care conspirau împotriva
impotnv fui.
N-am văzut niciodată, zice Psellps, un suflet mai
impatic". Era generoşipîna la risipă şi spunea, bucu-
■ la fel ca Titus, că atunci cînd n-a făcut un act
ge *pnanitate sau de dărnicie, şi-a pierdut ziua zadar­
nic. în adevăr, indulgenţa lui era cîteodată vecina
.S N n s w v s
cu slăbiciunea: ca să facă plăcere favoriţilor, i se în-
]împla să împartă, la înumplare, cele mai înalte
slujbe de. stat. Dărnicia, lui mergea uneori pînă la ri-
pipă,tatît de mult îi plăcea să vadă în jurul lui-oameni
fericiţi şi figuri mulţumite. Nu ştia să refuze nimic,
nici.:soţiei, nici amantelor şale, cu mîna totdeauna
deschisă, gata totdeauna să se distreze rşi declara bucu-
403
 l A s ţ f e l , se* o c u p a p u ţ i n d e afacerile publice,
ros că e o d ato rie p e n tru orice supus credincios $$ J RrtdllO Aaceasta
K V
M i
grijă m in iş tr ilo r . T ro n u l nu era pentru
i • ■n__n ' a*. _ j.. v . i
p a rte la distracţiile curţii. Ifdupa spusele lui Psellos, „ d e c ît odih n a după tru d a
F ara să fie, p re a sav an t, C o n stan tin era intelige^ Ic i satisfacerea d o rin ţe lo r". C um a spus un istoric
avea m in tea vie şi se sim ţea bine în societatea W ' Modern, »după g u vernarea u n o r fem ei, acum există un
ţa ţilo r. El adm ise în a n tu ra ju l său savanţi ca XiphijjJ L v e r n a l u n u i om de petreceri şi al unui desfrîn at" 1.
C o n sta n tin Lichudis, Io an M auropus, Psellos ,v | y ■ P l i n d e t e m p e r a m e n t , lui C o n sta n tin îi plăceau aven­
sfaturile lor, el redeschise U n iv ersitatea din Constau e l e şi î n a i n t e de u rcarea pe tron avusese unele destul
xinopol şi în fiin ţa o şcoală de d rep t, pentru a asiguj !je r ă s u n ă t o a r e . în su ra t de două ori şi răm as de două
o bu n a alegere a celor ce trebuiau să servească în | | | | | L i v ă d u v , e l s e consolase îndrăgostiţidu-se^de o fată
n istra ţia publică. Făcu m ai m ult. în loc sa ? împartj [tîn a ra, n e p o a t a c.elei de a doua soţii a lui şi care apar­
slujbele d u p ă nobleţea c a n d id a ţilo r,e l voi să le dej ţinea i l u s t r e i fam iliuŞkleros. E a se num ea S k le re n a ; era
d u p ă m e r i t ; şi p e n tru a realiza această reforma, e| [fru m o a să , i n t e l i g e n t ă ; Psellos, care a cunoscut-o, a
însuşi în c re d in ţa p u tere a oam enilor de litere/.prietenii lăsat d e s p r e e a un p o rtre t cu totul seducător : „N u ca
săi. L ichudis fu p rim -m inistru, Psellos m are şambelan era d e o f r u m u s e ţ e ireproşabilă, spune ‘e l ; dar plăcea.
şi secretar de S tat, X ip h ilin m inistru de justiţiei Mau. Iprin c o n v e r s a ţ i a ei lipsită de răutate. Aşa de m are era
ro p u s consilier intim . P rin to ate acestea, Constant^ b lîn d e ţe a ş i g i n g ă ş i a caracterului, ei, că ar fi p u tu t în ­
devenise fo a rte p o p u lar. în sfîrşiţ, el £vea -curaj! Poat; d u io şa ş i şuncile. A vea o .voce incom parabilă, o dic­
c ă în tr-a d e v ă r această virtu te a sa provenea mai ales ţiu n e a r m o n i o a s a şi aproape o ra to ric ă ; avea pe linibă
din acel su b strat de in d iferen ţă p u ţin fatalista, de care om l a r m e c natural şi cînd vorbea o întovărăşeau graţii
v o rb ea c îte o d ată şi care-1 îndem na să nu pună pază la care n u ^ s e pot exprim a. îi plăcea, adaugă om ul de
uşa a p a rtam e n tu lu i său nici chiar noaptea., Dar/oricare Jite re , s a .- m ă întrebe despre m ituri elenice şi amesteca
i-a r fi .fostt originea, acest curaj real se. manifestă în
in c o n v e r s a ţ i a ei t o t ce învăţase de la oamenii de
num eroase ocazii. Şi dacă recunoaştem , în gengre, ca
ş tiin ţa . E a poseda într-un grad pe care niciodată nu l-a
sub dom nia lui C o n stan tin M onom acul imperiul bi­
a tin s o femeie, talentul de a şti sa asculte." -
z a n tin de m ai m ulte ori victorios şi în general liniştit
îşi. p ă stra î n l u m e prestigiul de odinioară^ poate an [ Ca şi lui Psellos,- e£ plăcea tuturor. C înd apăru pen­
trag e concluzia că acest p rin ţ n -a fost un suveran .aş; t r u prim a data în procesiunea imperială, un curtean,
de rău cum au spus m ai tîrziu detractorii s ă i 3 c a r e a v e a spirit şi cultura, o salută cu a b d ic a tă şi fru-
D in nefericire, defecte grave compromiteau/'aceşti m o a s ă măgulire, citînd primele două versuri din adm i­
incontestabile calităţi. M onom ac iubea plăcerea, fe r a b i l u l pasaj al lui Homer, în care bătrînii troieni, aşe­
meile, v ia ţa uşoară şi luxoasă. Ajuns la cîrm a imperiu­ z a ţ i pe ziduri, spun, văzînd trecîild frum useţea ra­
lui p rin tr-o lovitură a norocului* el v ă z u în puteri dioasă a Elenei „Nu, nu e de. loc de condam nat că
suprem ă m ai ales un mijloc de a-şi satisface fantezjjfc j Rambaud, Micbel Psellos (Rev. Hisi. t. III, 1877)..
„ S a lv a t dintr-o. fu rtu n ă .violentă, spune frum os Psellos 2 Jmprumui pentru acest pasaj traducerea lacuia de Rambaud
el ajunsese pe m alurile fericite şi în po rtu l liniştit?! în articolul citat mai iuV (n.a.).
reg alităţii şi nu-i era team ă că va fi aruncatliarr4
405
404
troienii şi grecii îndură atîtea rele pentru o femeiemj j | ea o invita să vină la palat, asigurînd-o de toată
de frumoasa". Aluzia era fină şi linguşitoare a toat$ | (jonavoinţa Tînara femeie, care credea că basilissa
lumea o auzi şi o aplaudă. Nu e aceasta o dovadă d* fl-o.iubeşte de loc, se temea de ceea ce putea ascunde
rafinament ciudat de cultură în această societate bizan. iCe$t mesaj ; dar ea îl adora pe Constantin şi veni.
tină din secolul al Xl-lea, care prin unele trăsături it\j fodata* împăratul porunci rsă se construiască un palat
se pare aşa de barbară şi pe care această anecdotă ne-o Somptuos pentru favorita lui şi în.fiecare zi, sub pre-
arată aşa de plină de marile amintiri ale Grecie3cla, fţext că urmăreşte progresele construcţiei, se ducea să
sice, aşa de capabilă de inteligenţă subtilă, de gînduri petreacă ore întregi cu Sklerena. Oamenii din suita
graţioase şi delicate ? ■- • ;' imperială, cărora li se dădea de băut şi de mîncat din
La începutul legăturii lui cu Sklerena, Constantin belşug în timpul acestor, vizite, înlesneau^ din toate
Monomacul ar fi luat-o bucuros de soţiei Dar Biserica (puterile aceste întrevederi şi în. timpul ceremoniilor o fi- I
greceasca, se ştie, era foarte neînduplecată pentru a pale, cînd curtezanii-înţelegeau, din înfăţişarea plieri-
treia nuntă, mai ales cînd cei care voiau s-o faca erau sită a suveranului, dorinţa de a-şi vedea amanta, se
simpli particulari; Constantin nu îndrăzni-să înfrânte [întreceau care mai de care. să găsească mijloculpriir,.
împotrivirea. El trăi deci cu amanta lui şi aceasta^ care acesta să poariL pleca la iubita lui.
fost marea pasiune a vieţii sale. Cei doi amanţi nu curînd, legătura fu declarată pe faţa. împăratul
puteau *să se lipsească unul de altul; nici chiar neno­ [dărui Sklerenei o casa şi o gardă ; o copleşi cu cadouri
rocirea mî-i despărţi. Cînd Monomac fu exilat, Skele-j Lminunate: astfel îi trimise odată p Imensă-eupă de
rena îl urmă în Lesbos, punîndu-şi toaţă averea la lbronz, împodobită cu ornamente admirabile şi plină
dispoziţia lui, mîngjindu-1 în disgraţie, ridieîndu- |cu bijuterii; şi în fiecare zi urma uh nou dar, prin care
curajul înfrînt, legănîndu-1 cu speranţa răzbunării vii [golea rezervele tezaurului. în şRrşit, o trată.ca pe o
toare, asigurîndu-1 că într-o zi va fi împarăt şi că’ Psoţie recunoşcută şi legitimă. Ea'avu apartamentul ei
acea-zi o căsătorie legitimă îi va uni pe «amîndoi.fl un palat, unde Constantin 'intra la orice ora şi primi
vecie. Împreună cu el, fără regrete şi fără slăbiciune, jtitlul dt^ebastd, care îi dădea rangul imediat după cele
eleganta tîn ă ră petrecu şapte ani în acea insulă -înde două împărătese bătrîne.
p ă rtată,şi natural, cînd norocul aduse pe Constantin Contrar celor aşteptate de toată lumea, Zoe primi
pe tron, el nu -se gîndi s-o-uite pe aceea-care44ubi$e llucrul cu miiltă filozofie: „Era la o vîrstă, spune
-atîta. Psellos, cu indiscreţie, cînd nu mai eşti prea simţitor
Pîna.şi în braţele Zoei se gîndea la Sklerena. El făcu I la astfel de .suferinţe." Ea îmbătrînea şi îmbătrânind
în aşa fel îneît cu toată gelozia cunoscută a împaia | se schimba mult. Nu-i mai plăceau toaletele, nu mau
tesei, cu toate sfaturile prudente ale prietenilor şi ale iera geloasă şi într-un ţîrziu 'devenise credincioasă.
sorei sale Euprepia, reuşi să-şi aducă amanta la Golf LAcum petrecea ceasuri întregi la picioarele sfintelor
|icoanev; strîngîndu-le în braţe,; vorbindu-le, chemîn-|
stantinopol. Chiar din seara căsătoriei sale, ek voi® Idu-le cu numele cele mai duioase ; şi, plîngînd se rosto-
de ea Zoei, cu o discreţie plină de dibăcie şi ca’deto| eolea înaintea icoanelor în accese de pasiune mistică,
persoana care trebuie protejată, din pricina faimm dînd lui Dumnezeu ce mai rămăsese din dragostea pe
sale; în curînd obţinu de la soţia sa să scrie-Siderali

406 feline voi. 1

29 Sif'
 care atît de m ult o dăruise altora. Ea consimţi dcr1 V *' mai multe capricii, se îndrăgosti de o mică prin-
Iară multă greutate la cele mai ciudate compromisuri r * din Alaniă, care trăia ca ostatecă la curtea Bizan-
D ădu lui Constantin toată libertatea, îl autoriza să j j Flui Se pare că nu era prea frumoasa, dar după
ceteze orice legătură intimă cu ea şi un act oficial, cad p ic a ta lui Psellos avea doua lucruri admirabile :
se numi .„contractul de prietenie" fu semnat Si acesi P'elea foarte albă şi ochi incomparabili'. Din ziua în
sens între cei doi soţi şi înregistrat cu toate forrîfalităj care împăratul o zări pe această tînără barbară, părăsi
ţile la Senatul imperial. Sklerena ^avu rangul ei ]J L entru ea toate celelalte cuceriri ; şi pasiunea lui merse
c u rte ; apăru în procesiunile oficiale; fu numita suve. Cnîna acolo, îneît'atunci cînd Zoe muri, el se gîndi se-
rană şi Dasilissă. Zoe privea toate acestea încîntată
frios, după ce-şi declarase în public legătura, să se.
su rîz în d ; ea îm brăţişa cu dragoste pe această rivala
căsătorească cu ea. Totuşi, nu îndrăzni să meargă atît
şi între cele două femei ale lui, Constantin Monomacul
era fericit. Pentru comoditatea menajului,-îşi imigi. de departe, de teama fulgerelor Bisericii şi de teama
nară un aranjam ent îneîntator. Apartamentele "impe­ reproşurilor, rigidei sale cumnate Teodora. Dar cel
riale fură îm părţite în trei părţi. îm păratul îşi' rezerva puţin dădu favoritei titlul de sebasta, acelaşi pe care
c e n tru l; Zoe şi Sklerena ocupară, una apartamentul Iodinioară îl acordase Sklerenei; o înconjură cu toată
din dreapta, cealaltă pe cel din stînga. Şi, printr-o Fpompa etichetei imperiale şTo copleşi cu bijuterii şi cu
înţelegere tacită, Zoe nu mai intra de acum înainte la aur. Şi lumea văzu pe mica circaziană cu capul şi gîtul
p rin ţ decît atunci cînd Sklerena nu era lîngă el şi >ştia acoperite cu aur, cu şerpi de aur în jurul braţelor, cu
că-1 găseşte singur. Şi această combinaţie discretă părea perle grele la urechi, un cordon de-aur şi pietre scumpe
tuturor o minune a iscusinţei sale. stnngindu-i talia^ subţire, prezidînd, ca o adevărata
N um ai poporul capitalei primi cu mai puţina îngă­
ffrumuseţe de harem, toate serbările din palat. Pentru
duinţa această ciudată asociaţie. într-o zi, pe cînd
I ea, pentru rudele care -veneau în fiecare an s-o vada
Constantin se ducea la Sfinţii Apostoli, în clipa cînd
ieşea din palat, o voce din mulţime strig ă: „Nu vrem din îndepărtata Alanie, împăratul termină banii care
pe Sklerena ca împărăteasă î Nu vrem ca din cauzai mai rămăseseră în tezaur şi o prezenta oricărui venit
ei să moară mamele noastre Zoe şi T eodora!“ Mulţi­ ca pe soţia lui şi împărăteasa legitimă. Ea trebui de alt­
mea strigă, urmă o învălmăşeală şi fără intervenţia fel să întristeze în mod ciudat ultimele zile ale suvera­
bătrînelor Porfirogenete, care se arătară în balconul nului aşa de nebuneşte îndrăgostit de ochii ei frumoşi.
reşedinţei im p e ria le şi liniştiră poporul, Monomac ar
fi putut foarte bine să-şi lase viaţa acolo.
Pină în ziua cînd eav muri, Constantin rămase jre- VI
dincios Sklerenei. Cînd o boală neaşteptată o doborî,
el fu nemîngîiat de pierderea ci. Gemînd ca un copil, Astfel, către jumătatea secolului al Xl-lea, sub gu­
el îşi manifesta pe faţă durerea; făcu iubitei funeralii vernarea Zoei şi a lui Constantin Monomacul, palatul
somptuoase şi porunci să i se ridice un mormînţ măreţ. ■ şi curtea Bizanţului ofereau în adevăr un spectacol
Apoi, cum era bărbat, îşi căută alte amante. în sfîrşit, I destul de curios şi de ciudat.
 D u c în d v ia ţa c a re -i p lă c e a , î m p ă r a tu l se trecuse re,
p ed e. N u m a i e r a fru m o s u l M o n o m a c d e a ltă d a tă , aş*
d e e le g a n t şi d e ro b u s t. A c u m s u fe re a d e sto m a c şi niaj
ales a v e a g u tă . A ccesele e ra u a şa d e v io le n te , în c ît mii.
n ile lu i d e f o r m a te şi s tr îm b e n u m a i p u te a u ţine un
o b ie c t şi p ic io a re le d u re ro a s e şi u m f la te re fu z a u sa-1
su sţin ă. C îte o d a tă , c în d tre b u ia să d e a a u d ie n ţe , era
in c a p a b il să s te a în p i c i o a r e ; a tu n c i p rim e a întins pe
p a t ; c h ia r şi p o z iţia c u lc a tă îi d e v e n e a re p e d e inco­
m o d ă şi n e în c e ta t s e r v ito rii tr e b u ia u să -l m u te dintr-o
p a r t e în a lta . C îte o d a tă îi e r a şi g re u să v o rb e a sc ă . Dar
m a i ales c în d tr e b u ia să a p a r ă în p ro c e siu n ile oficiale,
a sp e c tu l lu i e r a ja ln ic . P u n e a să-l rid ic e p e cal-şi pleca,
în s o ţit d e d o i s e rv ito ri v o in ic i, c a re îi su sţin e a u echili­
b ru l ; p e t o t d r u m u l p e c a re tre b u ia să -l fa c ă , se ridicau
cu g rijă p ie tre le , p e n tr u a-i în lă tu r a zdruncinăturile
p r e a b ru ş te şi b a sile u l m e rg e a a s tfe l, cu fig u ra schim­
b a tă , r e s p ir a ţia ş u ie ră to a re , lă s în d să z b o a re ? friul pe
c a re n u m a i p u te a să -l ţin ă în m îin i. T re b u ie sa adău­
g ăm , sp re la u d a lu i C o n s ta n tin , că-şi s u p o rta durerea
c u c u ra j, cu în f ă ţiş a r e a m ereu z îm b ito a re şi veselă; El
sp u n e a glum injd c ă d e sig u r D u m n e z e u îi trimisese
această b o a lă p e n tr u a p u n e f r îu p a s iu n ilo r lui prea
a rz ă to a re şi se d is tr a f ilo z o fîn d a su p ra su fe rin ţe i; De
a ltfe l, în d a tă ce-i m e rg e a bine n u se lip sea de nici o
p lă c e re , d e n ic i o a m a n tă .
L în g ă su v e ra n , tr ă ia u cele d o u ă P o rfiro g e n e te b|J
trin e , d e v e n ite c u v îr s ta cam m a n ia c e : Z o e, p e tre c u t
du-şi v rem ea fabricînd p a rfu m u ri, în c h iz în d u -se vaţj
şi ia rn a în a p a rta m e n te le su p ra în c ă lz ite şi neparasind
o c u p a ţia ei fa v o rită d e c ît p e n tru a a rd e tă m îie în faţă
scu m p elo r icoane şi a le în tre b a despre v iito r ; T e o d J S
n u m ă rîn d şi ia r n u m ă rîn d banii în g ră m ă d iţi în lărilj

410
r j aproape dezinteresîhdu-se de to t, plină de credinţa I
f e-’ curăţenie. In -jurul lo r se perindau am antele, I
j Sklerena, m ica prinţesă d in A lan ia şi altele ; curteni, I
favoriţi, adeseori om eni de origine destul de jo a s ă , c a re I
| e, tu7Jasmau pe îm p ă ra t şi pe care acesta îi ridica atunci I
r la cele mai înalte slujbe de stat. Ş i to a tă lum ea aceasta I
d istra e n o rm şi.se trudea să distreze pe basileu.
L ui. C onstantin, în adevăr, îi p lic e a ^să rîdă. Când
cineva v o ia sa^ î vorbească d e vreo afacere serioasă, cel
1 mai b u n m ijloc, singurul p en tru a-i atrage atenţia, e ra
de a-i s p u n e m ai în tîi vreo glum ă bună. O m u tră se-
rioasă îi în fric o ş a ; un bufon cucerea d in tr-o d ată fa­
v o a r e a . In realitate, ceea ce-1 distra m ai ales7 erau fă r­
aşele ordinare, năzdrăvăniile grosolane," glumele cam
'e x tr a v a g a n ţe . M uzica, cântecul, dansul îl plictiseau,;
voja distracţii de a lt fel şi adesea de un gust cam în - I
; doielnic. Psellos ne-a p ăstra t cîteva exem ple din aceste I
glum e şi trebuie sa m ărturisim că dacă acestea p ăreau
n o stim e îri^ secolul al X l-lea, azi ni se p a r m ai c u rîn d I
n e g h io a b e ; A s tf e l, una din m arile plăceri ale îm p ă ra­
tu lu i era de a auzi pe cineva gîngăvind, sforţându-se
zadarnic să scoată cuvinte distincte şi se povesteşte că
u n curtean av u un fo arte m are succes în p a la t sim u-
lin d o afo n îe com pletă, care încet, încet se sfîrşea p rin
strigăte nearticulate şi prin bîlbîieli jalnice.- E l en tu ­
ziasm a a tît d e m ult p e îm p ă ra t p rin acest ta le n t, în c ît
deveni favoritul lui C on stan tin , şi fu v ă z u t de. aîâi
înain te la orice oră la îm p ărat, strîn g în d u -i m îiniie şi I
sărutîndu-I p e buze, aşezîndu-se rîz în d p e p a t lin g ă I
el şi cîteodată chiar, în m ijlocul n o p ţii, ducîn d u -sejşă-1
deştepte pentru a-i povesti o istorie m ai m u lt sau m a i
p u ţin comică şi să-i sm ulgă, cu aceasta ocazie, o fa v o a re |
sau un cadou.
Avînd voie să in tre peste to t, b u fo n u l se in tro d u c e a
şi în gineceul im perial şi făcea b u c u ria c u rţii p rin n ă z -
 drăvanilie pe care le debita. Imagina aventuri chiar pe
socoteala castei Teodora, afirmînd că avusese copii,
dînd mii de detalii fără perdea asupra întîmplării şi,
la sfîrşit imita pretinsele naşteri ale prinţesei, gemetele
lehuzei, scîncetul noului născut, punind în gura bătrî-
nei şi corectei suverane tot felul de cuvinte caraghioase
şi nelalocul lor. Toată lumea leşina de rîs, chiar şi Teo­
dora şi omul nostru era personajul ' cel mai iubit al
gineceului. Numai oamenii serioşi sufereau puţin, dar,
ca nişte buni curteni, făceau întocmai ca şi ceilalţi.
„Eram siliţi să rîdem, spune Psellos cu oarecare amă­
răciune, cînd ar fi fost mai curînd locul să plîngem.8
Sigur de bunăvoinţa tuturora, 'ciudatul favorit. în­
drăzni şi mai mult. El se îndrăgosti de tînăra prinţesa
din Alania şi, cum era simpatic, se pare că avu destul
succes pe lîngă mică barbară. îm bătat de acest noroc
şi de altfel foarte serios amorezat de frumoasă, avu
atunci ideea, într-un acces de gelozie, că ar, putea sa
asasineze pe rivalul său şi să se. ridice în locul lui.
El fu găsit într-o seară, cu un pumnal în mînă,-la uşa
camerei de dorm it a lui Constantin. Fu arestat îndată
şi a doua zi se reuni un tribunal ca să-l judece,-|ub
preşedenţia basileului. Cînd Monomac văzu pe scumpul
lui prieten apărînd încărcat de lanţuri, în slăbiciunea
lui se emoţiona şi ochii i se umplură de lacrimi. „Dez­
legaţi pe acest om, exclamă el, sufletul meu suferă va-
zîndu-1 astfel." Apoi ceru cu blîndeţe vinovatului să
mărturisească deschis cine-i dăduse ideea crimei. Cela­
lalt spuse că era dorinţa nesfîrşită pe care o simţeajde
a se îmbrăca în hainele imperiale, de a se aşezare tro­
nul basileilor. La această declaraţie, Constantin izbucni
în rîs şi îndată porunci/să fie satisfăcut capriciul omu­
lui. Apoi întorcîndu-se spre fav o rit: „Am să^ţi pun
diadema pe cap, zise el, am să te îmbrac în haitialde

412
| plirpura. Numai te rog arată-mi figura ta obişnuită şi
r înfăţişarea, simpatică de toate zilele." La aceste cuvinte,
I toata asistenţa şi chiar judecătorii nu putură rămine
I serioşi şi un ospăţ mare pecetlui împăcarea împăratului
l cu prietenul lui.
încurajat de această iertare, omul nostru continuă,
I în mod natural, încercările sale asupra amantei prin-
[ ţului. în prezenţa întregii curţi, chiar sub ochii stă-
f pînului, cl îi adresa zîmbete şi-i făcea semne de înţe-
[ legere. Dar Constantin nu făcea decît sa rîda de aceste
r tertipuri. „Priveşteri, spuse el lui Psellos, bietul om!
I tot o mai iubeşte şi nenorocirile trecute nu i-au servit
r de lecţie!“ Iată un „biet om" care ar fi făcut plăcere
l^lui Moliere .'•/ . - '- ' V
în timp ce uşuratecul împărat îşf pierdea vremea cu
I astfel de nerozii — cuvîntul e al lui Psellos — în timp
|_ ce risipea banii statului cu construcţii fastuoase, cu
[ fantezii copilăreşti şi ruinătoare, micşorînd solda, redu-
| and efectivele, evenimentele cele mai grava se pre-
i gateau pentru un viitor apropiat. Se ridicau la orizont
I cele două. furtuni care aveau să izbucnească în curînd
[ asupra imperiului, normanzii în occident, turcii în
t . orient. In interior, nemulţumirea partidului militar, ■
sătul de slăbiciunea puterii civile, supărat de disgraţia
celor mai iluştri generali, se manifesta în încercări pe­
riculoase de pronunciamento. Şi, în sfîrşit, profitînd
de nepăsarea lui Monomac, un patriarh ambiţios, Mi-
haij Cerularios savîrşea ruptura între Bizanţ şi Roma^

i . vn ■

în 1050, în vîrstă de şaptezeci-şi doi de ani, Zoe

Porfirogeneta sfîrşca lunga şi frumoasa sa existenţă.
Soţul ei, Constantin Monomacul, care timp de opt ani
o neglijase, cum am văzut, cîncl o pierdu, crezu de da­
toria lui s-o plîngă conştiincios. Facil chiar mai mult:
avu pretenţia s-o pună în rîndul sfintelor $i încerca sa
descopere tot felul de miracole savîrşite pe mormîntul
ei, spre a dovedi tuturor că sufletul său era printre
îngeri. Era prea multă onoare pentru această. femeie
bătrînă. senzuală -şi pasionată, oare tulburase oraşul şi
curtea cu scandalul căsătoriilor şi amorurilor eL Aşa
încît Monomac nu insistă mai mult decrt trebufă asupra
acestei încercări de beatificare; el se consola repede,
cum se ştie şi mai ales găsi în moartea Zoei o ocazie
potrivită pentru, a o declara oficial pe cea mai recenta
favorită. De altfel, el însuşi va muri după cîţiva ani, la
11 ianuarie 1055, în mînăstirea Sfîntului. Gheofghe,
p e care o fondase şi unde se retrăsese.către sfîrşitul
vieţii.
Atunci, pentru cea din urma oară Teodora, sorâ|
Zoei, intra în scenă. De la a treia căsătorie a Zoei,
Teodora trăise la curte, asociată nominal la imperiu
şi jucînd de fapt un rol foarte şterse De la-moartea îm­
părătesei căpătase mai multă influenţă şi Monomac
pare a se fi temut de scandalul bătrînei surori. Totuşi,
această ultimă descendentă a dinastiei macedonene pă­
rea a ocupa aşa de puţin loc, încît Monomac, fără.să
ţină seama de drepturile .sigure pe care ea le avea
asupra imperiului, ‘se gindişe să numească, alt moştenk
•tor pentru tron. Atunci, încă o dată se deşteptă în
vinele Teodorei sîngele aprins şi energia mîndră a maJ
rilor împăraţi, strămoşii ei. în timp ce Constantul
nomacul era în agonie, ea puse stăpînire, cu hotărire, pe
Palatul cel Mare, puternica prin drepturile naşterii 1
prin prestigiul pe «care i4 dădeau, în ochii poporului!
suferinţele vieţii sale. Regimentele din gardă se dedal
rară de partea e i; Senatul urmă armata. La şaptezeci H
414

B
 trecuţi, bătrîna prinţesă apuca, cu o mîna Hota-
In iap u terea. : : ; - ggs . - ^ ~ m
l- In v ă ţîn d din exemplul sorei sale şi ştiind cit de
■ î n trebuia să se încreadă în recunoştinţa oamenilor
K ’care o basilissa îi asociază la tron, Teodora refuză
Fjă-şi ia un soţ, spre. mirarea g e n e ra lă . E a pretinse sa
fguvemeze^singură şi cum avu înţelepciunea să se lase
condusă de un' ministru , bun, se pare ^că a guvernat
bine. De altfel, bătrîneţea ei verde stîrnea o admiraţie
universală. C u statura, dreapta, -mintea totdeauna vie,.
J e a era în stare să lucreze serios cu sfetnicii săi, în stare
| sa ţină; acele discursuri lungi, care-i plăceau ;.şi se laşa
bucuros convinsă d e p r ie te n ii săi; c ă lu g ă r i c ă -i era d e sti­
n a t -să depăşească marginile obişnuite a le vieţii ome-
E ieşţL >
1 Ţotuşi, du, timpul, ux capitală şi-în imperiu,-toată
glumea- era satufă de guvernarea aceasta a femeilor^ care
..ţinea de^ mai bine de douăzeci, şi cinci de ani. P atriar- ,
:-hul CerularioSj care de la savîrşirea schismei devenise
jpapa Bisericii orientale, declară pe faţă că era nepo­
trivit ca o feineie sa guverneze imperiul rom an.-Parti­
dul militar, nemulţumit de locul pe care birocraţia îl
ocupaţia 5tat,.dntărit de neîncrederea injurioasă pe
care curtea, o arata generalilor, se mişca. Şi mulţi din­
tre cetăţenii buni care se lăudau, ca Psellos, că simt
patrioţi, amintindu-şi; zilele glorioase ale lui Vaşile al
11-lea, judecau cu severitate, pe aceste prinţese, a căror "
risipă nebună,- vanitate puerilă, capricii ciudate, spirit
mediocru, pregătiseră ruinam onarhiei şi introduseseră
în organismul robust şi sănătos al imperiului, germenii
distrugători ai decadenţei. T oata lumea cerea un băr­
b o ş i un soldat. Teodora avu norocul să m oară ta.
vreme, pentru a nu vedea izbucnind criza ameninţă­
toarei'Ea îşi sţîrşi viaţa la 31 august 1056.

415
 _!Cu ea se sfîrşea aceasta casa a Macedoniei care, cu
două secole mai înainte instalase pe tron pe Vasile, ale acestor clase mijlocii; prin ele, prin virtuţile lor
cărui aventuri le-am povestit mai înainte. La sfîrşitul bărbăteşti, monarhia bizantină a putut dăinui timp de
secolului al IX-lea, energia fără scrupule a acestui om atîtea secole ; în sfîrşit, către ele trebuie să ne întoar­
îndemînatic asigurase Bizanţului două secole de glo­ cem privirea, dacă vrem îrt adevăr să cynoaşţem
rie şi de prosperitate, smulgînd monarhia dintr-o deca­ ţeastă societate bizantină, care de acum înainte tre­
denţă ameninţătoare. în mijlocul-secolului al Xl-lea, buie studiată, aproape în întregime. Fără îndoiala,
moartea ultimei sale descendente scufunda din nou im­ soarta manuscriptelor ne-a păstrat rareori documente
periul în anarhie. Dar în secolul al Xl-lea, ca şi în al care să permită să reconstituim cu precizie aceste
IX-lea, această anarhie trebuia să fie de scurtă durată * lucruri: exista totuşi unele şi din ele am scos ultimele
şi de data aceasta se ivi un om care întemeind dinastia ■capitole ale acestei cărţi.
Comneniior, dădu Statului bizantin un nou secol de
strălucire. Astfel, în fiecare criza decisivă, Bizanţul a
găsit totdeauna salvatori; fiecăreia din aceşte deca­
denţe aparente i-a urmat o renaştere neprevăzuta, în
care, după spusele unui cronicar, „Imperiul, aceasta
femeie batrîna, apare ca o fată tînără, împodobita cu
aur şi cu pietre preţioase". Astfel de întoarceri ale no­
rocului pot să surprindă poate pe'acei care, în istoria
bizantină, nu socotesc decît viaţa coruptă a curţii şi
mişcările zgomotoase ale capitalei: de aceea trebuie să
spunem că oricît de vie şi pitorească poate fi povesti
rea evenimentelor care se întîmplă acolo, Cdristanţino-|
polul şi Palatul Sacru nu formează ele singure imperiul.
Dincolo de intrigile şi de conspiraţiile de la curte,
dincolo de revoluţiile militare şi de discordiile civile,]
dincolo de capriciile scandaloase şi puerile ale împăra
ţilor depravaţi şi ale suveranelor destrăbălate, dincolo]
de această lume putredă de uşuratici, de ambiţioşi .şi
de cflrteni, se aflau în burghezia marilor oraşe, în riiaj
rea-aristocraţie feudală şi militară care populează prof
vinciile. Ia ţăranii aspri din Macedonia sau din Ana1
tolia, rezerve Gripase de energie şi de putere care niultL
vreme au fost nesecate. Imperiul bizantin, în atîteai
cotituri ale istoriei sale a datorat salvarea sa de necrei •|B!8tT0?£CA MUNICIPALĂ |

416
j M1HAIL SADOVEANU j
I B U O U R E ,$ T I
i
 /

CUPRINS

'i

Tabel1CTOnologîc . • • • • • v * .XVII

Marile probleme ale istoriei bizantine

Ciivint inaintC\ . « • • • ■> •• 3

C ap i to l ul I

Locul Bizanţului în istoria Evului. Mediu . ■ 7

C a p i t o l u l II
Întemeierea-Imperiului bizantin. întinderea geo­
grafica şi populaţia K , s 7 * . . . • 21 -■

C a p i t o l u 1 III
Marile perioade ale istoriei bizantine « • « 30

C a p i t o l u l IV
Problema naţionalităţilor < • » • ■ • 42

Capitolul V
. P r o b le m a politica » • ■ « , , c, 48'
 X

C a p i t o l u l VI
p r o b le m a r e lig io a sa « «
• •

Capitolul VII
P r o b le m a m ilita r ă . E m
• * * .
Capitolul VIU
P r o b le m a a d m in is tr a tiv a W a 1 • ■ « i

r Capitolul IX
• « ■ ■
) P ro b le m a so c ia lă

Capitolul X
P ro b le m a e c o n o m ic ă « * .
r
Capitolul XI
P ro b le m e le p o litic ii e x te r n e

Capitolul XII
C iv iliza ţia b iza n tin ă : lite r e le fi a rte le < « ,

Capitolul XIII
P ro b lem ele a c tu a le a le is to r ie i b iz a n tin e • • •

C o n c lu z ii ■

Fisuri bizantine — Partea întîi

( Ca p i t o l u l I
V ia ţa u n e i îm p ă r ă te s c în B i z a n ţ • « •

Capitolul II
A .th en ais

, C a p i t o l u l III
T eodora . . . . . g _ |
»
 _J; i o l » 1 IV 238
f W t„ ,p 3 r* 'W ljrina - - • • • • • •

fe I ;t0 lul v
|c.-p 0 burgheza din Bizanţ in secolul al V II Idea 207

U ^ p - î t o 'l u j VI V : V
p r e a fe r ic ita Teodora • * « • . . * . 285
’lf c p l.o lu 'i vh ■'
Aventurile , romanţioase ale lui Vasile Macedo- '
neanul . . . • • •■ • • • » •305
C api to l ui V III
. Cc/e patru casatorii ale împăratului Leoîi cel în­
ţelept. ................................. 325
■Capitolul IX
K Theophano 355

jC a p i t o 1 u I X
® ^ p o^>o&enela , . . . . ^373

® •“’W t l f:"
i

Redactor : TEODORA POPA

Tehnoredactor : TRAIAN ARGETOIANU-
D a t la c u le s 12.01.1969. B u n d e tip a r 17,06.1969.
A p ă r u t 1969. T ir a j 100 175 e x . b ro şa te. H irtie zia r
d e 50 g/m*. F o rm a t 700x 926(22. Coli ed. 20,59.
C oli tip a r 14,5. A . n r. 3567/1969. C i Z . p e n tru b i-
. b lio te c ile m a ri şi m ic i 84—09=59
Tiparul executat sub comanda nr. 30 317 c
Combinatul Poligrafic „Casa ScînteiifiJ Piaţa
Scînteii nr. 1, Bucureşti — Republica Socialistă -I
România