Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Formule Statistica
Formule Statistica
frecvenţa relativă
ni
fi = ⋅ 100
∑ ni
xi
fi = n
⋅ 100, i = 1, n
∑x
i =1
i
n
x + x 2 + x 3 + ... + x n
x= 1 sau ∑x i
, i =1, n , n=volumul
n x= i =1
n
colectivităţii
Media aritmetică ponderată se foloseşte în cazul seriilor cu
frecvenţe
x n + x 2 n 2 + x 3 n 3 + ... + x n n m
∑x n i i
x= 1 1 sau x= i =1
n 1 + n 2 + ... + n m n
∑n
i =1
i
∑ (x i − a) ⋅ n i
-pt. serii ponderate: x= i =1
n
+a
∑n
i =1
i
∑ xi ⋅ c
∑ xini
c i =1
∑x n i i
x= i =1
= = i =1
=x
n
n 1 n n
∑i=1 ci ∑ ni
c i =1
∑ni =1
i
U Me − Na
Me = x 0 + d ⋅ , unde:
n Me
Quartilele
U Q1 − Na
Q1 = x 0 + d ⋅
n Q1
U Q 2 − Na
Q2 = x0 + d ⋅
n Q2
U Q 3 − Na
Q3 = x 0 + d ⋅
n Q3
Decilele
U D1 − Na
D1 = x 0 + d ⋅
n D1
U D 2 − Na
D2 = x0 + d ⋅
n D2
D5 = Me = Q2
U D 9 − Na
D9 = x 0 + d ⋅
n D9
U D1 =
∑n i
10
2∑ n i ∑n i
U D2 = =
10 5
9∑ n i
U D9 = .
10
-se caută locul unităţii mediale pe şirul Li, alegând un nivel egal sau mai
mare decât acesta;
-se identifică mediala ca fiind nivelul caracteristicii corespunzător unităţii
mediale.
-se caută locul unităţii mediale pe şirul Li, alegând un nivel egal sau mai
mare decât acesta;
-se identifică intervalul medial, ca fiind intervalul caracteristicii
corespunzător unităţii mediale;
U Ml − La
-se aplică formula medialei: Ml = x 0 + d ⋅ , unde:
x i n i Ml
n
xh =
Media armonică simplă: 1
∑x
i
xh =
∑n i
x1 =
x1 + x 2 + x 3
, x2 =
x2 + x3 + x4
, , x n−2
=
x n − 2 + x n −1 + x n
.
3 3 3
x1 =
x1 + x 2 + x 3 + x 4
, x2 =
x2 + x3 + x4 + x5
, , x n −3
=
x n −3 + x n − 2 + x n −1 + x n
.
4 4 4
Media progresivă
x + xs
x progr = , unde:
2
x g = ∑ n x 1n ⋅ x n2 ⋅ ⋅ x nm
i 1 2 m
n
Media pătratică ponderată: x patr =
∑x ⋅n
2
i i
∑n i
Amplitudinea variaţiei
În mărime absolută
Ax = x max − x min
În mărime relativă
x max − x min
Ax % = ⋅ 100 , unde:
x
x max , x min = nivelul maxim, respectiv minim al variabilei X;
x = nivelul mediu al variabilei X.
2. Abaterea individuală
În mărime absolută
d i = xi − x
În mărime relativă
xi − x
di% = ⋅ 100
x
• Indicatorii sintetici ai dispersiei
1. Abaterea medie liniară
∑d i ∑x i −x
-pentru serii simple: d= i
= i , când
n n
n1 = n 2 = ... = n n = k ,
∑ d ⋅n ∑ x − x ⋅ n i i i i
-pentru serii cu frecvenţe: d= = i i
, când
∑n ∑n i
i
i
i
n1 ≠ n 2 ≠ ... ≠ n n
2. Varianţa (dispersia)
∑d ∑(x ) 2
i
2
i −x
-pentru serii simple: σ2 = i
= i ,
n n
∑d ⋅n ∑ ( x − x)
2
i
2
i i ⋅ ni
-pentru serii cu frecvenţe: σ 2
= i
= i
.
∑n i
i ∑n i
i
∑d ⋅n ∑ ( x − x)
2
i
2
i i ⋅ ni
-pentru serii cu frecvenţe: σ = i
= = i
= σ2
∑n i
i ∑n i
i
∑ (x ) 2
− x ⋅ ni
∑ (x ∑x n ∑x n ∑n
2 2
i 2
i − 2x i x + x )n i 2
i i i i x i
σ = 2 i
= = − 2x ⋅ + =
∑n i
i ∑n
i
i ∑n i ∑n i ∑n i
2 2 2
= x 2 − 2x + x = x 2 − x
∑ ( x − a)
2
i ⋅ ni
-pentru serii cu frecvenţe: σ 2
= i
− (x − a ) 2 .
∑n i
i
∑ (x ) 2 ni
i −x ⋅
c
σ2 = i
ni
∑ i c
Indicatorii de asimetrie
O primă imagine asupra gradului de asimetrie (As) al unei distribuţii o
putem face comparând media ei asimetrică cu modul.
As = x − Mo
As 0 , x Mo , asimetrie negativă, cu extinderea frecvenţelor spre
stânga.
As 0 , x Mo , asimetrie pozitivă, cu extinderea frecvenţelor spre
dreapta.
În mărimi relative se utilizează coeficientul de asimetrie a lui Pearson
(kas).
x − Mo
k as =
σ
q1 = Me – Q1.
Dacă valorile Cay se apropie de ±0,1 , atunci distribuţia este moderat
asimetrică, iar dcaă depăşesc ±0,1 , atunci distribuţia este pronunţat
asimetrică.
) Indicatorii de boltire.
. de boltire Pearson ( β2 ) şi coef. de boltire Fisher ( γ 2 ).
µ4
β2 = , unde: µ2 este dispersia.
µ 22
∑ (x ) 2
i − x ⋅ ni
µ2 = σ 2 = i
, iar µ4 se determină după relaţia:
∑n i
i
∑ (x ) 4
i − x ⋅ ni
µ4 = i
∑n i
i
q
după relaţia: i1 / 0 = q ⋅ 100 ,
q 1
v0=q0p0
q 1 p1
i1v/ 0 = ⋅ 100
q0 p0
q 1 p1 q 1 p1
= ⋅
q0p0 q0 p0
q
după relaţia: i1 / 0 = q ⋅ 100 ,
q 1
v0=q0p0
q 1 p1
i1v/ 0 = ⋅ 100
q0 p0
q 1 p1 q 1 p1
= ⋅
q0p0 q0 p0
Indicii de grup
.a Indicele agregat
Indicele agregat simplu al producţiei se determină astfel:
I1q/ 0 =
∑q 1
⋅ 100
∑q 0
I1q/ 0 =
∑q p 1 1
⋅ 100
∑q p 0 0
sisteme de
ponderare
E. Laspeyres
I1q/ 0 =
∑q p 1 0
⋅ 100
∑q p 0 0
H. Paasche
I1p/ 0 =
∑p q 1 1
⋅100
∑p q 0 1
I1v/ 0 =
∑q p 1 1
⋅ 100
∑q p 0 0
variaţiei valorice
Între aceşti indici se verifică relaţia:
I1v/ 0 = I1q/ 0 ⋅ I1p/ 0
∑q p ∑q p
0 0 1 0
b. Indic
ele mediu aritmetic ponderat
∑i ⋅ q p q
1/ 0 0 0
I1q/ 0 = i
× 100
∑q p i
0 0
c. Indic
ele mediu armonic ponderat
∑p q 1 1
I p
1/ 0 = i
×100
1
∑i
i
q
p1 q 1
1/ 0
I sx.v =
x1
=
∑x n 1 1
÷
∑x n 0 0
x0 ∑n 1 ∑n 0
I sx.f =
∑x n 1 1
÷
∑x n 0 1
∑n 1 ∑n 1
de Laspeyres
I sx.f =
∑x n 1 0
÷
∑x n 0 0
∑n 0 ∑n 0
Laspeyres,
I xv.s. =
∑x n 0 1
÷
∑x n 0 0
∑n 1 ∑n 0
Între aceste trei categorii de indici se stabileşte relaţia:
I sx. v = I sx.f ⋅ I xv.s.
-diferenţa dintre două sporuri absolute cu baza fixă consecutive este egală cu
sporul cu bază mobilă corespunzător:
(x 3 − x o ) − (x 2 − x 0 ) = x 3 − x 2
B. Indicatorii relativi
1. Ritmul variaţiei (Rx) – exprimă viteză de variaţie exprimată în mărimi
relative. După modul de calcul, rimul variaţiei este de două feluri:
• Ritmul variaţiei cu bază fixă ( R ix/ 0 ) – arată de câte ori a crescut sau
scăzut nivelul unui fenomen în decursul unei perioade de timp şi se
calculează astfel:
xi
R ix/ 0 = , i =1, n
x0
• Ritmul variaţiei cu bază mobilă ( R ix/ i −1 ) – arată de câte ori a crescut sau
scăzut nivelul unui fenomen într-un moment faţă de momentul anterior.
xi
R ix/ i −1 =
x i −1
Între ritmul variaţiei cu bază fixă şi cel cu bază mobilă se verifică
relaţiile:
-produsul ritmurilor cu bază mobilă este ritmul cu bază fixă al întregii
perioade:
x1 x 2 x 3 x x
⋅ ⋅ ⋅⋅ n = n
x 0 x1 x 2 x n −1 x 0
-raportul a două ritmuri ale variabilei cu bază fixă este egal cu ritmul cu bază
mobilă corespunzător:
x 2 x1 x 2
÷ =
x 0 x 0 x1
rx i / i −1 = R ix/ i −1 − 1
C. Indicatorii medii
1. Sporul mediu ( ∆x )
x xn − x0
∆ = , unde:
n −1
∑y ∑x
i i
∆ a ∑ xy ∑ x ∑ x ∑ y − ∑ x∑ xy
2 2
ii i i i i ii
a= = = 2 2
∆ n ∑ x i n ∑ x i − (∑ x i )
∑x ∑x
2
i i
n ∑ yi
∑x ∑x2
i i
serii cu frecvenţe, sistemul de ecuaţii normale devine:
a ∑ n i + b∑ x i n i = ∑ y i n i
a ∑ x i n i + b∑ x i2 n i = ∑ x i y i n i
Determinarea parametrilor a şi b prin aceeaşi metodă conduce la
rezultatele:
∑ yn ∑ xn ii ii
∆ a ∑ xyn ∑ x n ∑ x n ∑ yn − ∑ x n ∑ xyn
2 2
iii i i i i ii ii iii
a= = = 2 2
∆ ∑ ni ∑ x nii ni∑∑ xini − (∑ x nii )
∑ xn ∑ x n
2
ii i i
∑ n ∑ yn
i ii
∑ xn ∑ xn2
ii i i
Coeficientul de corelaţie
rx , y =
∑( x i − x ) ⋅ ( y i − y)
, unde:
nσ x σ y
xi = caracteristica factorială;
yi = caracteristica rezultativă;
x, y = mediile celor două caracteristici;
σx , σy = abaterea medie pătratică a celor două caracteristici.
Dacă în această relaţie înlocuim pe x, y , σx , σy cu expresiile lor dezvoltate
şi efectuăm simplificările posibile, se ajunge la formula:
n ∑x i y i − ∑x i ∑ y i
rx , y = -pt. serii simple
[ n ∑x − (∑x i ) 2 ] ⋅ [ n ∑ y i2 − (∑ y i ) 2 ]
2
i
rx , y =
∑n ∑ x y n − ∑ x n ∑ y n
i i i i i i i i
[ ∑n ∑ x n − ( ∑ x n ) ] ⋅ [∑ n ∑ y n − ( ∑ y n
2 2 2
)2 ]
-pt. serii cu
i i i i i i i i i i
frecvenţă
∑y 2
i −
n
(∑ y i n i ) 2
∑y n 2
−
∑n
i i
i
variabilei y.
1
n a+ b ∑ x = ∑ yi
i
a x + b 1 = 1 y
∑ i ∑ x2 ∑ x i
i i
1 1
n∑ yi − ∑ ∑ yi
xi xi
b=
1 1
n ∑ 2 − (∑ ) 2
xi xi
1 (∑ yi ) 2
a ∑ y i + b∑ y i −
xi n
η=
(∑ y ) 2
∑y
i
2
i −
n
n a+ b∑ x i + c∑ x i2 = ∑ y i
a ∑ x i + b∑ x i + c∑ x i = ∑ x i y i
2 3
a ∑ x i2 + b∑ x 3i + c∑ x i4 = ∑ x i2 y i
Intensitatea corelaţiei parabolice se măsoară cu ajutorul raportului de
corelaţie:
(∑ y ) 2
a ∑ y i + b ∑ x i y i + c∑ x y i − 2 i
i
η= n
(∑ y ) 2
∑y
i
2
i −
n
Regresie şi corelaţie multiplă
y x1, x 2,..., xk = a 0 + a 1 x 1 + a 2 x 2 + + a i x i + + a k x k , unde:
a0 = parametrul care exprimă influenţa celorlalţi factori consideraţi cu
acţiune constantă, în afară de factorii cauzali luaţi în calcul;
ai = coeficienţi de regresie multiplă care arată cu cât variază variabila
rezultativă, atunci când variabila factorială xi se modifică cu o unitate.
σ y2
ηy x1, x 2,..., xk = x 1, x 2 ,... xk
.
σ y2
∆y i = y i − y sau ∆y i = y i − y i −1
∑(∆x ) ⋅ ∑ (∆y )
i
2
i
2
S = P −Q P = ∑p i Q = ∑q i
pi = nr. rangurilor superioare ale variabilei yi ordonate după xi, care există
după fiecare rang;
qi = nr. rangurilor inferioare ale variabilei yi ordonate după xi, care există
după fiecare rang;
n = nr. unităţilor observate.
Acest coef. poate lua valori cuprinse între -1 şi +1, cu aceleaşi
semnificaţii.
Coeficientul de asociere
ad − bc
Q=
ad + bc
Valoarea coef. de asociere are ca interval de variaţie (-1;+1) şi se
interpretează ca oricare coef. de corelaţie.