Lucrarea MANUAL EUROPEAN DE PRIM AJUTOR

(EDIȚIE TIPĂRITĂ, 2012) autor CRUCEA ROȘIE

a fost înregistrată având codul ISBN 978-973-0-13459-9.

Societatea Naţională de Cruce Roșie din România

Str. Biserica Amzei nr. 29, sector 1, București

Tel: 021 317 60 06
Email: crr@crucearosie.ro
www.crucearosie.ro
www.facebook.com/crucearosieromana

Elaborat de Crucea Roșie Belgiană.

Traducere asigurată de editura Aramis.
Toate drepturile sunt rezervate SNCRR.

Tipărit la MEGApress holdings S.A.

2
Manual european
De priM
ajutor

3
 CupRiNS

Introducere............................................................................................7

CAPITOLUL 1: PRInCIPII dE BAZă...................................................................8

În cazul unui accident 8
În timpul unui accident 9
după producerea unui accident 11
Concepţii greşite 12

CAPITOLUL 2: ETAPELE PRINCIPALE ÎN ACORdAREA PRImULUI AjUTOR .........14

Luarea măsurilor de siguranță 14
Evaluarea stării victimei 20
Apelarea serviciilor de urgenţă, dacă este necesar 20
Acordarea primului ajutor 22

CAPITOLUL 3: SUPORT VITAL dE BAZă șI dEFIBRILARE

EXTERnă AUTOMATă............................................................................24
Verificarea stării de conştiență 25
Eliberarea căilor respiratorii 26
Verificarea respiraţiei 27
Compresia toracică şi respirația gură la gură 32
defibrilarea externă automată 38
Resuscitarea făcută de doi sau mai mulţi salvatori 42
Resuscitarea doar cu compresii toracice 42
Bebeluşi și copii 43

CAPITOLUL 4: PRImUL AjUTOR .............................................................44

A I Urgenţe de ordin medical...................................................................44
Reacţii alergice 44
dificultăţi la respiraţie 46
Astm 46
Hiperventilație 47
Blocarea căilor respiratorii cu un corp străin 48
Căi respiratorii parțial blocate 49
Căi respiratorii complet blocate 49
Sufocarea la bebeluși și copii 51
Sufocarea la femeia însărcinată sau
la persoana obeză 51
4
 Intoxicaţii 52
Monoxid de carbon 54
dureri în piept 55
Accident vascular cerebral (AVC) 56
deshidratare/probleme gastrointestinale 58
Complicaţii acute ale diabetului 59
Şoc 61
Leşin 62
Convulsii 64
Convulsii febrile 64
Epilepsie 66

B I Leziuni...............................................................................................68
Leziuni la nivelul capului 68
Leziuni la nivelul coloanei vertebrale 72
Leziuni la nivelul ochilor 75
Leziuni toracice şi abdominale 76
Leziunea toracică 76
Leziunea abdominală 78
Leziuni la nivelul extremităţilor 79
Leziuni la nivelul membrelor 79
Fractura 79
Luxația 81
Entorsa 82
Hemoragia 83
Leziuni cutanate 85
Leziunea ușoară 85
Tăietura 86
Leziunea provocată prin înțepare 86
Lacerația 87
Răni provocate în urma mușcăturilor 90
CUPRINS

dinți crăpați sau scoși 90

Leziuni cutanate cu caracter deosebit 92
Corpi străini în plăgi 92
Arsuri 94
C I Probleme de sănătate cauzate de animale...................................98
Muşcături 98
Mușcătura de șarpe 99
Înțepătura de meduză 100
Înțepătura de insectă 102
Înțepătura de căpușă 104
d I Probleme de sănătate cauzate de mediu....................................106
Probleme de sănătate cauzate de frig 106
degerături 106
Hipotermia 108
Probleme de sănătate cauzate de căldură 110
Insolația 110
Senzația de epuizare și leșinul cauzat de căldură 111
Crampe cauzate de căldură 111
deshidratarea 112
Probleme de sănătate cauzate de altitudine 113

E I Înecul și boala de decompresie a scafandrilor............................115

Resuscitarea în caz de înec 116
Poziţionarea victimei 117
Leziunile la nivelul coloanei cervicale în cazul victimelor unui înec117

Mulţumiri......................................................................................118

Referințe......................................................................................119
 iNtRoduCeRe

Accidentele se produc mult prea des şi leziunile apar frecvent. Fiecare dintre noi se
poate simţi dintr-odată rău. În astfel de situaţii, ajutorul vine din partea membrilor
familiei, a colegilor de serviciu, a persoanelor din jur etc. dacă ai cunoştinţe de bază în
ceea ce priveşte primul ajutor, şi tu poţi ajuta pe cineva.

În orice caz, pentru a ajuta cu adevărat o victimă, este necesar să acorzi tipul adecvat
de prim ajutor. Acest tip de ajutor, acordat la momentul potrivit, poate duce la o
îmbunătăţire a stării de sănătate şi la salvarea de vieţi omeneşti. Manualul european de
prim ajutor are la bază Ghidul de prim ajutor şi resuscitare al IFRC 2011 şi a fost
aprobat de o echipă internaţională de experţi de la diferite societăţi naţionale ale Crucii
Roşii şi ale Semilunii Roşii. Ghidul cuprinde descrierea celor mai noi tehnici şi are
rolul de a perfecţiona primul ajutor.

În această lucrare se arată cum poţi acorda în mod corect primul ajutor, în situaţii care
pun în pericol vieţi omeneşti şi în cazul accidentelor care se produc cel mai frecvent. Vei
învăţa pas cu pas cum poţi acorda ajutor victimei, utilizând echipament medical modest
sau fără să dispui de un astfel de echipament. Începem de fiecare dată prin a întreba:
„Ce observi?” şi „Ce trebuie să faci?” Tehnicile specifice sunt explicate în casete.
Explicaţiile legate de tehnici şi de proceduri sunt însoţite de ilustraţii.

Pregătirea practică este deosebit de importantă pentru acordarea primului ajutor în

situaţii reale, de urgenţă. Este necesar să exersezi în mod constant pentru a-ţi menţine
cunoştinţele şi abilităţile la un nivel ridicat. Lectura acestui manual nu înlocuiește
instruirea practică.

Cunoştinţele legate de primul ajutor sunt într-o continuă evoluţie, astfel încât această
lucrare va trebui revizuită permanent, pe măsură ce apar noi descoperiri ştiinţifice.

Există pe piaţă o serie întreagă de mărci de produse de prim ajutor. diferite mărci
sunt amintite în această lucrare doar spre exemplificare şi nu trebuie să se înţeleagă că
INTRODUCERE

acestea ar fi recomandate de către Crucea Roşie Belgiană – Flandra.

 1 PrinciPii de bază

În acordarea primului ajutor, trebuie să ţii seama de o serie de factori.

Următoarele principii de bază sunt deosebit de importante când acorzi primul
ajutor.

În cAzul unui Accident

Acţionează ca o persoană bine să faci, asigură-te de faptul că faci

care ştie să acorde primul ajutor
Dacă te confrunţi cu o urgenţă în care
trebuie acordat primul ajutor şi nu ştii ce
este mai
PrinciPii de bază
doar lucrurile pe care ai fost pregătit să
le faci şi pe care le stăpâneşti. Dacă ai
anumite îndoieli, apelează serviciile de
urgenţă.
 În timpul unui Accident
Într-o situaţie de urgenţă, fii
calm Chiar dacă eşti instruit în ceea
ce priveşte acordarea primului ajutor,
este normal să fii stresat atunci când
trebuie să acorzi primul ajutor.
Încearcă să îţi stăpâneşti emoţiile
înainte de a trece la acţiune. Acordă-
ţi un moment în care să evaluezi
situaţia şi să te calmezi. Nu te grăbi
să acţionezi şi în niciun caz nu te
pune în situaţii riscante. În capitolul care
urmează îţi explicăm ce trebuie să faci
pentru a te afla în siguranţă.
evită infectarea
În cazul unor plăgi deschise este important
să se reducă pe cât posibil riscul de
infectare, care apare în urma
contactului dintre vic- timă şi persoana
care acordă primul ajutor. Asigură-te că
nu intri în contact cu sângele sau cu
fluidele organice ale victimei.
Dacă este posibil, spală-te pe mâini cu
apă şi săpun lichid măcar înainte şi
după ce acorzi primul ajutor. Dacă nu ai
la dispoziţie apă şi săpun, poţi utiliza
dezinfectanţi pe bază de alcool. Dacă
este posibil, foloseşte mănuşi. Dacă nu
ai la dispoziţie mănuşi, spală-te pe
mâini cât mai des posibil. Poţi folosi
şi pungi de plastic pentru a-ţi proteja
mâinile.
Procedează cu atenţie atunci când
lucrezi cu obiecte ascuţite şi pune-le
într-un loc sigur. Dacă faci respiraţie
gură la gură în vederea resuscitării,
trebuie să ştii că există un risc minim
de infectare pentru persoana care
acordă primul ajutor. Poţi să te
protejezi pe tine însuţi, dar şi victima
împotriva contaminării dacă utilizezi
o mască în timpul procedurilor de
resuscitare.
PrinciPii de bază
 Oferă ajutor psihosocial
Oferă victimei sprijin emoţional. Abordează
victima, vorbindu-i pe un ton cald,
fără a-i da impresia că o judeci.
Prezintă-te, spunându-i acesteia cum te
numeşti. Dacă eşti pregătit în ceea ce
priveşte acordarea primului ajutor,
spune-i victimei lucrul acesta. Întreabă
victima cu calm ce anume s-a întâmplat
şi explică-i ce urmează să faci. Solicită-
i acesteia cooperarea. Ascultă ce are
de spus victima şi manifestă-ţi
compasiunea. Dacă este necesar,
ajută victima în chestiuni de ordin
practic.
PrinciPii de bază
Asigură-te de faptul că
victima se simte confortabil
Dacă este răcoare, acoperă victima cu
o haină sau cu pături, astfel încât
să-i fie cald. Poţi utiliza şi o folie
termoizolantă. Pentru a proteja victima
împotriva căldurii, improvizează ceva
care să o protejeze împotriva soarelui,
folosind, de exemplu, o haină, o
pătură, o umbrelă sau o folie
termoizolantă. Aşază-te în aşa fel
încât să-i faci umbră victimei. Așază
victima într-o poziţie confortabilă.
Aceasta este, de obicei, poziţia în
care simte cel mai puţin durerea. Nu
oferi mâncare sau băutură unei
victime care este bolnavă sau rănită
decât dacă un cadru medical îţi spune
că poţi face acest lucru.
după prOducereA unui Accident

Gândeşte-te la reacţiile tale

emoţionale după ce acorzi
primul ajutor
Nu este întotdeauna uşor să faci faţă în
plan psihic unui eveniment dramatic.
Cei care oferă primul ajutor se
confruntă adesea cu dificultăți în
depășirea emoțiilor după eveniment.
Discută despre acestea cu alte
persoane care acordă primul ajutor.
Dacă acest lucru nu te ajută, apelează
la ajutorul unui specialist.

PrinciPii de bază
 cOncepţii Greşite

Există o serie întreagă de concepţii greşite care îi fac pe oameni să nu acorde

ajutor. Mai jos o să analizăm câteva dintre motivele pentru care oamenii nu
acordă ajutor. Există aici şi sfaturi utile, respectiv răspunsuri la întrebările pe care
le-ai putea pune.

„nu poate fi atât de grav” deci este evident că nu e

Situaţiile de urgenţă nu sunt necesar”
întotdeauna clare. Uneori oamenii se Efectul de turmă ne poate face să
îndoiesc de gravi- tatea situaţiei. Nu ne reacţionăm ciudat. Dacă alte
dorim să fie vorba despre un lucru persoane care asistă la tot ceea ce
grav şi vrem să credem că nu este. se întâmplă ezită să dea o mână
Nu te lăsa indus în eroare.
Foloseşte-te de cunoştinţele pe care
le ai în legătură cu primul ajutor.
Apropie-te de victimă şi convinge-te
personal dacă este grav sau nu.

„Altcineva va veni în ajutor”

Cu toţii avem ceva de făcut, ori
trebuie să ajungem undeva. Există
o mulţime de motive pentru care nu
avem timp să dăm o mână de
ajutor. Uneori suntem tentaţi să
aşteptăm să vină altcineva care să dea
o mână de ajutor. Nu gândi aşa,
pentru că, dacă toată lumea ar
reacţiona în felul acesta, victima nu ar
fi ajutată de nimeni. Mai mult decât atât,
PrinciPii de bază

primele minute într-o situaţie de urgenţă

sunt deosebit de importante. Este
important să acţionezi rapid şi să
apelezi serviciile de urgenţă cât mai
repede posibil. Acest lucru poate face
diferenţa între salvarea unei victime
sau decesul acesteia.

„nimeni nu dă o mână de ajutor,

de ajutor sau pur şi simplu nu fac nimic,
putem să avem un sentiment de nesigu-
ranţă. Îţi este greu să-ţi dai seama dacă
este cazul să dai sau nu o mână de
ajutor. Evaluează situaţia, folosind
cunoștințele de acordare a primului
ajutor. Nu risipi timp preţios.

„În situaţii de urgenţă, intru în panică”

Majoritatea oamenilor nu intră în panică în
situaţii de urgenţă. Cu toate acestea, este
normal să avem o senzaţie de stres. Chiar
şi personalul pregătit să intervină în
situaţii de urgenţă are această senzaţie.
Încearcă să-ţi păstrezi calmul şi să te ba-
zezi pe cunoştinţele tale de acordare a
primului ajutor. Dacă nu reuşeşti să îţi
aduni gândurile, apelează la personal
specializat în situaţii de urgenţă.

„nu sunt obligat(ă) să ajut”

În situaţii de urgenţă, fiecare persoană are
obligaţia de a ajuta, în conformitate cu
nivelul de cunoştinţe şi cu abilităţile pe
care le are. În unele țări, acest lucru este
prevăzut de lege. Dacă acorzi ajutor fiind
bine intenţionat, nu trebuie să te temi că
vei suporta rigorile legii pentru că nu ai
acordat suficient ajutor sau pentru că ai
creat un prejudiciu acordând ajutor. Instan-
ţele de judecată apreciază mai mult ajutorul
acordat unei victime, decât dacă s-a comis
vreo eroare.
„nu este nevoie să se apeleze sentimentul de groază, încearcă să acorzi ajutor
la serviciile de urgenţă” aşa cum poţi mai bine (efectuează masaj
Uneori este posibil ca o victimă sau
o persoană oarecare să spună că nu
este nevoie să se apeleze la serviciile de
urgenţă. Dacă ai îndoieli, apelează la
cunoştinţele tale de prim ajutor. Este
mai bine să suni la serviciile de urgenţă,
chiar dacă situaţia nu impune acest
lucru. În cazul în care starea unei
victime se înrăutăţeşte, serviciile de
urgenţă sunt la faţa locului şi nu se
mai pierde timp preţios.

„O să coste foarte mult”

În majoritatea statelor, apelurile la
serviciile de urgenţă sunt gratuite. De
aceea nu trebuie să te temi de
faptul că factura ta telefonică va fi
încărcată din cauză că ai sunat la
serviciile de urgenţă. Dacă suni la
serviciile de urgenţă (112), apelul nu
va fi taxat.

„e o situaţie neplăcută”
E normal să fim îngroziţi când vedem
sânge, dinţi rupţi, vomă sau când simţim
miros de alcool sau alte mirosuri
neplăcute. Gândeş- te-te la faptul că ai
putea face ceva pentru a salva vieţi.
De exemplu, te poţi proteja împotriva
contactului cu sângele victimei purtând
mănuşi de unică folosinţă. Dacă
efectuezi manevre de resuscitare, poţi
purta o mască chirurgicală pentru a
evita contactul cu gura acesteia. Dacă
aceste lucruri nu te ajută să treci peste
cardiac, chiar și fără în putinţă te va ajuta să treci mai
respirație artificială, ușor peste evenimentul traumatizant.
telefonează la serviciile
de urgenţă). În orice caz,
nu abandona victima!

„mă tem să nu mă infectez”

Riscul de infecţie în urma
acordării primului ajutor
este mai mic decât se
crede. Există un risc de
contaminare în cazul unor
plăgi deschise şi atunci
când se efectuează
respiraţie gură la gură.
Te poţi proteja utilizând
mănuşi de unică
folosinţă şi o mască
chirurgicală. Există oameni
care au astfel de obiecte în
torpedoul automobilului sau
în geantă, astfel încât să
fie pregătiţi oricând să
ofere ajutor.

„de ce să fac asta?”

Nu oferi ajutor unei
victime şi familiei ei, ci te
ajuţi şi pe tine însuţi. Cei
care au ajutat persoane
aflate în situaţii de urgenţă
declară frecvent că este o
experienţă pozitivă. Este
greu să trăieşti cu
gândul că nu ai fost
PrinciPii de bază

alături de o persoană care

avea nevoie de ajutorul
tău. Chiar dacă ştii să
acorzi primul ajutor, se
întâmplă să nu poţi salva
victima întotdeauna.
Uneori nici medicii nu
reuşesc. Sentimentul că
ai făcut tot ce îţi stătea
 2 EtapElE principalE
în acordarEa primului
ajutor
Indiferent cât de mult diferă situaţiile în care acorzi primul ajutor, tu, persoana
care acordă primul ajutor, trebuie să ai în vedere etapele principale pe care
trebuie să le parcurgi. Procedând astfel, vei evalua situaţia în mod corect şi vei
putea acorda ajutor într-un mod corespunzător, fără să omiţi nimic.
EtapElE principalE în acordarEa primului ajutor

1. LUAREA MăSURILOR dE SIgURAnţă

Cele patru etape principale
sunt:
1. Luarea măsurilor de siguranţă.
2. Evaluarea stării victimei.
3. Apelarea serviciilor de
urgenţă, dacă este necesar.
4. Acordarea primului ajutor.
Prima sarcină este aceea de a te
asigura de faptul că există condiţii de
siguranţă. Încearcă să afli ce s-a
întâmplat. Analizează situaţia şi verifică
dacă există potenţiale pericole (trafic,
foc, surse de electricitate).

Nu te pune niciodată într-o situaţie

riscantă. Apropie-te de locul accidentului
numai dacă poţi face acest lucru fără
a-ţi pune viaţa în pericol. Dacă te
poţi apropia de locul accidentului,
încearcă să procedezi astfel încât
victima şi persoanele aflate la faţa
locului să fie în siguranţă.

Dacă situaţia este nesigură şi nu poţi

acor- da ajutor decât dacă îţi pui viaţa
în pericol, apelează serviciile de urgenţă.
Aşteaptă într-un loc sigur sosirea
echipajelor specializate.
Accident în trafic
Când te apropii de locul în care s-
a produs un accident în trafic, redu
viteza fără a frâna brusc. Parchează
maşina la loc sigur, pe banda de
urgenţă, pe marginea drumului sau în
afara acestuia. Pune-ţi vesta
reflectorizantă şi aşază-te în spatele
parapetului de siguranţă, în situaţia
în care te afli pe o autostradă/pe o
şosea. Foloseşte semnele de avertizare
(de exemplu, triunghiul reflectorizant
sau luminile de avarie) astfel încât
participanţii la trafic să îşi dea seama
că a avut loc un accident. Asigură-te
de faptul că nimic
nu împiedică accesul echipajelor de
la serviciile de urgenţă.
Nu traversa niciodată autostrada.
EtapElE principalE în acordarEa primului ajutor
Verifică dacă există cabluri electrice pe
jos. Asigu- ră-te că nimeni nu atinge
cablurile şi că nu se apropie de ele.
Încearcă să previi izbucnirea unui
incendiu. În cazul tuturor vehiculelor
implicate în accident trebuie scoasă
cheia din contact. Nu permite nimănui
să fumeze în zona în care s-a produs
accidentul. Orice airbag care nu s-a
activat se poate declanşa la un moment
dat. Dacă este posibil, acţionează frâna
de mână la toate vehiculele implicate în
accident, astfel încât acestea să aibă o
poziţie stabilă.
Dacă la locul accidentului a sosit
personal specializat, continuă-ţi drumul.
Respectă întotdeauna Codul Rutier.
Acolo sunt foarte clar precizate obligațiile
ce-ți revin în cazul unui accident pe
drumurile publice.
 Incendiu într-o clădire
Încearcă să avertizezi persoanele
aflate în situaţii de risc, însă fără a-
ţi pune viaţa în pericol. Nu intra
niciodată într-o clădire care arde. Nu
te apropia de foc şi du-te într-un loc
situat la distanţă de locul incendiului,
astfel încât să te afli în siguranţă.
Dacă te afli într-o clădire care arde,
EtapElE principalE în acordarEa primului ajutor
ieşi imediat din ea.
Ajută alte persoane să iasă din clădire
dacă poţi face acest lucru în condiţii de
sigu- ranţă. Dacă ai îndoieli în ceea ce
priveşte condi- ţiile de siguranţă în
ansamblu, aşteaptă intervenția
echipajelor serviciilor de urgenţă.
Accident casnic cauzat
de sursele de curent
electric
Trebuie să presupui că toate
cablurile electrice şi dispozitivele care
funcţionează pe bază de curent electric
sunt alimentate cu energie electrică, asta
până în momentul în care se confirmă
că a fost întreruptă alimentarea cu
energie electrică. Nu atinge o victimă
care se află în contact cu o sursă de
electricitate. Nu uita că lichidele şi
obiectele care intră în contact cu victima
pot fi conducătoare de electricitate.
Întrerupe alimentarea cu energie
electrică şi sună la serviciile de
urgenţă, pentru a solicita sprijinul
pompierilor şi a ambulanţei. Aş- teaptă
apoi sosirea echipajelor.
Evacuare de urgenţă
Există o regulă de bază, deosebit
de importantă: nu trebuie să deplasezi
victima de la locul accidentului.
Aceasta poate fi îndepărtată de la locul
accidentului numai dacă se află în
pericol, situaţia nu prezintă siguranţă şi
poţi acţiona fără a-ţi pune viaţa în
pericol. Dacă este necesar să

EtapElE principalE în acordarEa primului ajutor

îndepărtezi victima de la locul
accidentului, du-o în cel mai apropiat
loc în care se află în siguranţă şi fă
acest lucru cât mai repede posibil.

Dacă victima este conştientă, spune-i

ce urmează să faci şi cere-i să
coopereze. Dacă este posibil, susţine
ceafa victimei în timpul deplasării.
Roteşte cât mai puţin posibil capul,
ceafa şi corpul victimei. Există tehnici
destinate evacuării rapide, cum ar fi
târârea victimei (cu sau fără ajutorul
unei pături). Vezi Tehnica:
„Ridicarea Rautek“, p. 18.

Încearcă să aplici tehnica corectă, dar

nu uita că lucrul cel mai important
este să evacuezi victima rapid.

Încearcă să protejezi victima împotriva

frigului şi a căldurii, însă deplaseaz-
o numai dacă a stat mult timp într-un
mediu rece şi a fost supusă unor
riscuri majore.
 TEhnIcA: RIdIcAREA RAUTEk
1 Aşază braţele victimei pe lângă
corp.
ETAPELE PRINCIPALE ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
2 Îngenunchează în spatele capului
victimei. Aşază o mână sub cap
şi pe cealaltă între omoplaţii
victimei. Ridică cu atenţie capul
şi umerii victimei şi apropie-te
mai mult de aceasta.
3 Ridică spatele victimei în poziția
şezând. Susţine umerii victimei.
4 Trece-ți mâinile pe sub
subsuoara victimei şi apucă
unul dintre antebraţele acesteia.
Prinde cu o mână încheietura
mâinii victimei şi cu cealaltă
antebraţul acesteia.
5 Stai pe vine, fără a da drumul
braţului victimei. Acum victima se
află între picioarele tale
depărtate. Apasă bine braţul
victimei pe pieptul acesteia.
6 Ridică-te în picioare cu spatele
drept şi trage victima în sus, astfel
încât aceasta să fie sprijinită de
tine. Mergi cu spatele, trăgând
victima după tine. Fii atent la
ETAPELE PRINCIPALE ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
obstacolele care s-ar putea afla în
spatele tău.
 3. ApELAREA SERvIcIILOR dE URgEnţă,
dAcă ESTE nEcESAR
apar pierderea cunoştinţei sau tulburările de respiraţie pot pune frecvent în pericol viaţa victimei. Alt

Nu este întotdeauna necesară

prezenţa la faţa locului a
personalului medical (de urgenţă) (de
exemplu, pentru leziuni cutanate, mici
stări de leşin, cu o durată scurtă).
Dacă este nevoie de ajutor, alertați
EtapElE principalE în acordarEa primului ajutor

serviciile de urgență. 112 este numărul

de urgență european, inclusiv în
România.
ce informaţii transmiţi? un bloc de locuinţe, o şcoală sau un magazin
Deoarece fiecare secundă contează într- universal), indică serviciilor de urgenţă care
o situaţie în care sunt puse în pericol vieţi este adresa unde se află intrarea la care
ome- neşti, este important să dai trebuie să ajungă echipajele. Poate să nu fie
informaţii clare şi corecte în momentul în
care telefonezi.
• Prezintă-te şi spune ce cunoştinţe ai
în legătură cu acordarea primului
ajutor.
• Explică ce s-a întâmplat:
Care este natura accidentului?
o De exemplu: accident produs în
trafic, a căzut cineva de pe o
scară, incendiu.
Există situaţii cu risc, ce necesită
inter- venţia personalului
specializat?
o De exemplu: victimă blocată,
pericol de explozie, cablu de înaltă
tensiune pe jos.
• Comunică serviciilor de urgenţă
unde anume trebuie să se
deplaseze echipajele lor:
o Localitatea, dacă este cazul,
judeţul, respectiv sectorul, strada,
numărul, punctul de reper din
zona respecti- vă, de exemplu: un
depozit, o staţie de benzină, un
monument.
o În cazul în care s-a produs un
accident rutier, comunică numărul
drumului (de exemplu, E40),
sensul de deplasare şi care este
cea mai apropiată bornă
kilometrică.
o În situaţia în care apare o
situaţie de urgenţă într-o
clădire mare sau într-un loc în
care accesul se
face cu dificultate (de exemplu:
 vorba despre intrarea principală,
ci despre intrarea
care permite
accesul în cele mai
bune condiţii (de
exemplu: lift,
rampă, loc ferit de
intemperii etc.).
Procedează în aşa
fel încât toate căile
de acces să fie
libere (nu există
porţi închise
sau bariere, lifturile
sunt funcţionale etc.),
astfel încât timpul
preţios al echipajelor
serviciilor de urgenţă
să nu fie risipit.
• Oferă informaţii în
legătură cu victi-
deschisă).
• Comunică-i dispecerului care
preia apelul că va exista cineva
care va îndruma echipajele
serviciilor de urgenţă către locul
accidentului.
• Răspunde la întrebările
dispecerului care se ocupă de
apelul tău.
• Ai grijă ca linia telefonică să fie
liberă, astfel încât cei de la
serviciul de urgenţă să te poată
suna dacă este necesar.
• Roagă pe cineva să aştepte
echipajele serviciilor de urgenţă,
pentru a le îndruma spre locul
accidentului.

EtapElE principalE în acordarEa primului ajutor

mele şi descrie starea
în care se află
acestea:
o Numărul victimelor.
o Dacă există
bebeluşi, copii
sau alte victime
care necesită
îngrijiri speciale
(de exemplu,
persoane cu
handicap, femei
însărcinate,
persoane cu
diabet).
o Dacă victima
este conştientă
şi respiră
normal.
o Dacă se observă
anumite leziuni (de
exemplu, hemoragii
sau o fractură

cine alertează
serviciile de urgenţă?
Dacă este posibil, rămâi alături de
victimă. Roagă o persoană aflată în
zonă să sune la serviciile de urgenţă.
Dacă persoana respectivă trebuie să se
deplaseze, pentru că nu dispune de
telefon mobil, roag-o să se întoarcă
ETAPELE PRINCIPALE ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
şi să-ţi spună ce anume şi cu cine a
vorbit la telefon. Procedând astfel,
poţi fii sigur de faptul că apelul a fost
făcut (şi într-un mod corespunzător).
Dacă eşti singur cu victima, dă
telefon folosind mobilul tău. Nu trebuie
să pleci de lângă victimă pentru a
telefona decât dacă nu există nicio
altă opţiune.
Dacă a dat altcineva telefon la serviciul
de urgenţă, asigură-te de faptul că
apelul a fost făcut într-un mod
corespunzător. Dacă detaliile oferite la
telefon sunt incorecte sau
incomplete, dă din nou telefon şi
oferă informaţiile suplimentare care
sunt necesare.
4. AcORdAREA pRIMULUI AjUTOR
După ce ai verificat dacă victima
este conştientă şi dacă respiră şi
după ce ai alertat serviciile de
urgenţă, examinează mai îndeaproape
victima şi continuă să acorzi primul
ajutor. Acordă prioritate răni- lor celor
mai grave.
În timpul acordării primului ajutor,
evalu- ează victima, astfel încât să-ţi
dai seama dacă este conştientă şi
respiră regulat. Examinează victima,
pentru a constata dacă mai prezintă
şi alte leziuni, de exemplu, piciorul
fracturat. Verifică dacă victima are
asupra sa medicamente: de exemplu,
pastilele pentru inimă indică faptul
că este vorba despre un bolnav cu
probleme cardiace. Nu administra
niciodată medicaţia.
După ce ai acordat primul ajutor
(de exemplu, după ce ai oprit
hemoragia sau ai tratat rana
provocată prin arsură), informează-i
pe reprezentanţii serviciilor de urgenţă
în legătură cu măsurile luate.
23 ETAPELE PRINCIPALE ÎN ACORDAREA PRIMULUI AJUTOR
 suport vital de bază
3 și defibrilare
externă automată

Oxigenul este esenţial pentru viaţă. Sângele transportă oxigen la organe. Dacă
inima se opreşte, circulaţia sângelui este întreruptă (stop cardio-respirator,
respectiv stop cardiac). Din acest motiv, în cazul unui stop cardiac există un deficit
de oxigen la nivelul organelor vitale. Creierul este în mod special sensibil la lipsa
de oxigen. În general, neuronii nu pot supravieţui în absenţa oxigenului mai
mult de câteva minute.

Victimele aflate într-o astfel de situaţie îşi pierd rapid cunoştinţa, încetează să
mai respire şi în cele din urmă decedează. Din acest motiv este necesar să începi
manevrele de resuscitare cât mai curând posibil. Deşi şansele de supravieţuire ale
unei persoane care a suferit un stop cardiac sunt reduse, acestea cresc
considerabil dacă se acordă rapid primul ajutor. Modul în care trebuie să
intervii este descris în continuare.

Asigură-te de faptul că tu, victima şi persoanele aflate în imediata voastră

apropiere sunt în siguranţă.
SUPORT VITAL DE BAZĂ

2
4
 Verificarea stării de conştiență
> Scutură victima uşor, apucând-o de umeri.
> Întreabă victima, cu voce tare: „Sunteți bine?”
Victima reacţionează
(de exemplu, deschide ochii sau
răspunde)
1 Lasă victima în poziţia în care ai
găsit-o, verificând să nu existe
niciun fel de pericol. Nu o deplasa
decât dacă este în pericol.
Vezi Tehnica: „Ridicarea
Rautek“, p.18.
2 Încearcă să afli ce i s-a
întâmplat victimei.
3 Solicită ajutor, dacă este necesar
sau dacă ai anumite dubii.
4 Verifică dacă victima este conştientă
şi respiră regulat.
Vezi „Verificarea respiraţiei“, p. 27.
Victima nu reacţionează
1 Strigă după ajutor. Fă acest
lucru pentru a nu fi singur când
acorzi primul ajutor. În timp ce
o a doua persoană sună la
serviciile de urgenţă şi aduce
un defibrilator automat extern
(DAE), dacă este disponibil un
astfel de dispozitiv la o distanţă
rezonabilă faţă de victimă, tu te poţi
concentra asupra acesteia.
2 Aşază victima pe spate şi
eliberează-i căile respiratorii.
SUPORT VITAL DE BAZĂ
 eliberarea căilor respiratorii

În cazul unei victime care şi-a pierdut cunoştinţa muşchii se relaxează. Din
această cauză este posibil ca victima să-şi înghită limba şi astfel să fie împiedicată
respiraţia. Această situaţie poate fi evitată dacă înclini uşor capul victimei
către spate şi îi ridici bărbia (ridicarea bărbiei). În acest fel căile respiratorii
sunt eliberate.

tehnica: Înclinarea capului şi ridicarea bărbiei

1Pune o mână pe fruntea 4 Plasează vârfurile degetelor

victimei. celeilalte mâini sub bărbia victimei.

2 Apasă fruntea încet, astfel încât 5 Ridică bărbia victimei pentru a

capul victimei să se încline către
spate.
3 Degetul mare şi arătătorul trebuie
să rămână libere, pentru a putea
prinde victima de nas în cazul
respiraţiei gură la gură.
SUPORT VITAL DE BAZĂ
elibera căile respiratorii. Nu
apăsa pe zona moale care se
află sub bărbie. O astfel de
manevră poate îngreuna
respiraţia.
Verificarea respiraţiei
Imediat ce ai eliberat căile
respiratorii ale victimei, poţi să verifici
dacă aceasta respiră.
• Observă mişcările pieptului.
• Ascultă respirația lângă
gura victimei.
• Apropie obrazul de gura victimei,
pentru a-ţi da seama dacă
respiră.
Observă, ascultă şi simte timp de 10
se- cunde dacă victima respiră
normal.
O perioadă de 10 secunde poate să
pară foarte lungă, dar se întâmplă
uneori ca o victimă care şi-a pierdut
cunoştinţa să respire foarte încet. Dacă
verificarea este
mai scurtă de 10 secunde, este
posibil să te afli exact în intervalul
dintre două respiraţii şi ai putea trage
concluzii greşite.
Imediat după producerea unui stop
cardiac poate exista impresia că victima
încearcă încă să respire. Acest
lucru se poate manifesta printr-o
respirație greoaie sau bolboroseli
zgomotoase și neregulate. Martorii au
în mod frecvent impresia că aceasta
respiră normal. Această situaţie este
una care pune în pericol viaţa victimei:
nu o confunda cu respirația normală.
Dacă nu eşti sigur(ă) că victima
respiră normal, este bine să presupui că
nu respiră şi să iei măsurile ce se
impun într-o astfel de situaţie.
SUPORT VITAL DE BAZĂ
victima nu reacţionează, există trei opţiuni: > Victima nu
a nu reacţionează, dar respiră normal. (Vezi p. 28) reacţionează, dar
a nu reacţionează şi nu respiră normal. Nu este respiră normal.
nibil un DAE sau încă nu a fost adus un DAE. (Vezi p. 32)
a nu reacţionează şi nu respiră normal. Este disponibil un1DAE.
Pune(Vezi p. 40)
victima în poziţie laterală
de siguranță. Vezi Tehnica:
„Poziţia de siguranță“, p. 29.

2 Roagă pe cineva să alerteze

serviciile de urgenţă. Du-te chiar
tu după ajutor dacă eşti
singur(ă).

3 Verifică din minut în minut

respiraţia victimei.
SUPORT VITAL DE BAZĂ
tehnica: poziţia de siguranță

Victimele care şi-au pierdut cunoştinţa 4 Adu celălalt braţ al victimei

şi care respiră normal ar trebui peste piept aşezând dosul
aşezate în poziţia de siguranță. palmei pe obraz. Menține-i
Procedează în aşa fel încât capul mâna în această poziție.
victimei să fie înclinat pe spate şi
gura să fie orientată către sol. În
acest fel, căile respiratorii ale victimei
vor rămâne libere. De asemenea,
voma şi sângele nu vor pătrunde în
plămânii acesteia.

1 Dacă este cazul, scoate ochelarii

victimei.

2 Aşază-te în genunchi lângă victimă

şi asigură-te că picioarele
acesteia sunt întinse.
3 Pune braţul victimei, care se află
cel mai aproape de tine, în unghi
drept faţă de corp. Îndoaie braţul
victimei în aşa fel încât palma să
fie orientată în sus.
5 Cu mâna liberă trage în sus
genunchiul aflat în partea opusă.
Fă în aşa fel încât să ridici
genunchiul, însă talpa piciorului
SUPORT VITAL DE BAZĂ
victimei să rămână lipită de pământ.
 6 Trage genunchiul îndoit al
victimei către tine, menţinând
dosul palmei sale lipit de obrazul
acesteia. Întoarce victima către
tine, dar procedează în aşa fel
încât aceasta să rămână în
poziţia culcat.

7 Așază piciorul situat deasupra

într-un unghi drept.
SUPORT VITAL DE BAZĂ
 8 Împinge capul victimei spre
spate pentru a menține căile
respiratorii deschise.
9 Asigură-te de faptul că gura
victimei este orientată către sol.
În acest
fel se previne înecarea acesteia
cu sânge sau vomă.
10 Dacă e nevoie, potrivește mai bine
mâna victimei sub obraz, astfel încât
capul acesteia să rămână înclinat
către spate.
32
11 Verifică respiraţia victimei la
fiecare minut. Această tehnică
poate fi aplicată şi atunci când
vrei să aşezi un bebeluş sau un
copil în poziţia de siguranță. Dacă
este vorba despre un bebeluş,
poţi să-l sprijini cu spatele pe o
pernă sau pe o pătură rulată în
prealabil. Astfel bebeluşul are o
poziţie mai stabilă.
Dacă este vorba despre o
femeie a cărei sarcină este
vizibilă, întoarce-o întotdeauna pe
SUPORT VITAL DE BAZĂ
partea stângă. Astfel uterul nu va
restricţiona circulaţia sângelui
către inimă.
Dacă trebuie să te ocupi de o
victimă care şi-a pierdut
cunoştinţa, dar care respiră
normal, mai mult de 30 de
minute, întoarce-o pe cealaltă
parte pentru a evita producerea de
leziuni ale nervilor de la nivelul
 compresia toracică
şi respirația gură la gură
Resuscitarea mai este denumită şi
RCP (resuscitare cardio-pulmonară).
Aceasta implică o combinaţie între
compresie şi ventilaţie. Compresia
toracică asigură o cantitate mică, dar
foarte importantă de sânge pentru
inimă şi creier. Prin ventilaţie se asigură
faptul că sângele care circulă
transportă suficient oxigen la creier.
Căile respiratorii trebuie să fie libere.
Acesta este un lucru important.
Un DAE este un dispozitiv portabil
cu ajutorul căruia se transmit către
inimă şocuri electrice în eventualitatea
apariţiei unei aritmii cardiace care
pune în pericol viaţa victimei. DAE
determină, respectiv analizează
ritmul cardiac al victimei şi stabileşte
automat dacă un şoc electric poate fi
util în cazul victimei. Defibrilatoarele sunt
dispozitive sigure şi eficiente, indiferent
dacă sunt utilizate de către specialişti
SUPORT VITAL DE BAZĂ
sau de persoane fără pregătire
medicală. Prin utilizarea DAE de către
persoanele care acordă primul ajutor,
defibrilarea se poate realiza cu mult
timp înainte de a ajunge specialiştii
să se ocupe de victimă.
> Victima nu reacţionează şi nu
respiră normal. nu este disponibil
un dae sau încă nu a fost adus un
dae
1 Roagă pe cineva să alerteze
serviciile de urgenţă. Cere-i
persoanei respective să aducă un
DAE dacă este disponibil unul în
imediata vecinătate a locului în care
vă aflaţi. Dacă eşti singur,
alertează serviciile de urgenţă
folosind telefonul mobil şi, dacă
este posibil, procură un DAE din
imediata vecinătate a locului în
care te afli.
2 Începe cu treizeci de
compresii toracice.
3 Fă apoi respirații gură la gură de
două ori.
4 Alternează treizeci de compresii
toracice cu două respirații
gură la gură.
5 Continuă manevrele de resuscitare
până în momentul în care:
• Soseşte personalul specializat
care poate continua
resuscitarea.
• Victima îşi recapătă cunoştinţa,
se mişcă, deschide ochii,
respiră normal.
• Eşti prea obosit(ă) pentru
a continua.
33 SUPORT VITAL DE BAZĂ
 tehnica: compresii toracice

1 Asigură-te de faptul că victima 3 Pune podul palmei pe mijlocul

este întinsă pe spate, pe o cutiei toracice a victimei.
suprafaţă tare.

2 Îngenunchează în apropierea
victimei, lângă braţul acesteia.
SUPORT VITAL DE BAZĂ

3
4
4 Așază cealaltă palmă peste prima şi
încrucișează degetele.
5 Ai grijă să nu apeși victima pe
coaste. Apasă pe partea
superioară a abdomenului şi pe
partea inferioară a toracelui.
6 Asigură-te de faptul că umerii
tăi se află chiar deasupra
pieptului victimei. Ţinând
braţele întinse, apasă în jos
minimum 5 cm, maximum 6
cm pe stern.
7 De fiecare dată când apeși,
permite pieptului să se ridice.
Astfel inima se va umple din
nou cu sânge.
Asigură-te de faptul că
mâinile tale nu alunecă,
respectiv nu se deplasează
de pe stern.
8 Perioada de compresie ar trebui să
fie egală cu aceea în care nu se
apasă pe torace.
9 Efectuează treizeci de compresii
toracice la un ritm de 100 de
com- presii pe minut (poţi
efectua mane- vrele şi mai
rapid, dar la un ritm maxim de
120 de compresii pe minut).
10 Continuă cu două respirații
gură la gură.
11 Continuă să efectuezi alternativ
treizeci de compresii toracice şi
două ventilaţii gură la gură. Nu te
opri pentru a face diverse verificări.
12 Continuă manevrele de resuscitare
până în momentul în care:
• Soseşte personalul specializat
care poate continua SUPORT VITAL DE BAZĂ
resuscitarea.
• Victima îşi recapătă cunoştinţa,
se mişcă, deschide ochii,
respiră normal.
• Eşti prea obosit(ă) pentru
a continua.
Imediat ce ai la dispoziţie un DAE,
continuă manevrele de resuscitare utilizând
aparatul.
 tehnica: respirații gură la gură

1 Procedează în aşa fel încât 5 Suflă uniform aerul în gura

căile respiratorii ale victimei să fie victimei timp de o secundă.
libere: apleacă-i capul pe spate Verifică dacă pieptul victimei se
şi ridică-i bărbia. ridică.

6 Menține victima cu capul aplecat

2 Pune o mână pe fruntea victimei către spate şi bărbia ridicată,
şi prinde nasul acesteia cu astfel încât să nu se piardă aer.
arătătorul şi cu degetul mare. Verifică dacă pieptul victimei
coboară.

3 Continuă să ţii bărbia

victimei ridicată folosindu-te
de cealaltă mână şi
deschide-i gura.

4 Inspiră normal, apleacă-te peste

SUPORT VITAL DE BAZĂ

victimă şi acoperă-i gura cu gura

ta.
Asigură-te de faptul că nu
se pierde aer.

7 Inspiră din nou normal şi efectuează

Dacă respirația gură la gură
se efectuează cu dificultate,
ventilaţia gură la nas reprezintă
o opţiune.
o a doua respirație gură la gură.
8 Cele două respirații gură la gură
nu ar trebui să dureze în total
mai mult de 5 secunde.
 tehnica: Verificarea caVităţii bucale

În situaţia în care pieptul victimei nu

se ridică după prima insuflare,
respectă următorii paşi înainte de
a trece la a doua insuflare:

1 Verifică dacă se află ceva

în cavitatea bucală a
victimei.

2 Înlătură orice obiect vizibil care

blochează sau care ar putea
obtura căile respiratorii.

3 Procedează astfel încât victima

să aibă capul aplecat pe spate în
mod corect şi bărbia ridicată.
Nu efectua mai mult de două
respirații gură la gură înainte de
a trece la compresia toracică.

SUPORT VITAL DE BAZĂ

 defibrilarea eXternă automată

În momentul în care inima încetează să mai pompeze şi sângele nu mai circulă,

victima a suferit un stop cardiac. În numeroase cazuri inima continuă să bată.
Aceste bătăi sunt atât de neregulate, încât inima nu se mai contractă aşa cum
ar fi normal. În această situaţie, inima nu mai poate pompa sânge care să
circule prin organism.

Cu ajutorul unui DAE (defibrilator Chiar şi după ce şocul electric a

automat extern) se poate corecta
ritmul cardiac anormal prin folosirea
șocurilor electrice. Dacă se trece rapid
la utilizarea defibrilatorului, o inimă
normală începe să funcţioneze rapid în
parametri normali. Acest procedeu se
numeşte „defibrilare”.
Un DAE reprezintă un dispozitiv
acţionat cu ajutorul unui computer, care
analizează bătăile inimii victimei. După
ce efectuează analiza, dispozitivul
decide dacă sunt necesare şocurile
electrice. DAE este un dispozitiv de
înaltă precizie şi va declanșa şocuri
electrice numai atunci când este
necesar. Există defibrilatoare semiautomate
şi defibrilatoare automate.
SUPORT VITAL DE BAZĂ
fost administrat cu succes, trebuie
să ur- mezi întocmai indicaţiile date
de DAE. Este deosebit de important
să continui resuscitarea. Un DAE nu
înlocuiește compresiile toracice și
respirația gură la gură.
Dacă salvatorii încep manevrele de
defi- brilare şi resuscitare la câteva
minute după ce s-a produs stopul
cardiac, şansele de supravieţuire pe
care le are victima cresc. În majoritatea
ţărilor europene echipajelor serviciilor
de urgenţă le sunt necesare 8
minute sau chiar mai mult pentru a
ajunge în locul în care trebuie să
intervină. De aceea se recomandă ca
un număr cât mai mare de persoane

Defibrilatorul semiautomat îi indică să înveţe cum se efectuează

salvatorului momentul în care trebuie să
apese pe buton, astfel încât să fie
declanșat un şoc electric. Un
defibrilator automat declanșează
singur şocurile electrice.
manevrele de resuscitare şi cum se
utilizează un defibrilator automat
extern.
măsuri de precauţie
Șterge pieptul victimei dacă acesta este ud, înainte de a aplica electrozii. Îndepărtează oric
Unele victime au stimulator cardiac. Dacă este vorba despre astfel de victime, vei observa
stimulator, ci lângă, respectiv sub acesta.
Îndepărtează orice bijuterie din metal care ar putea intra în contact cu electrozii. Dacă aces

SUPORT VITAL DE BAZĂ

 > Victima nu reacţionează
şi nu respiră normal.
este disponibil un dae

1 Efectuează manevre de 3 Îndepărtează tot ceea ce acoperă

resuscitare până în momentul în pieptul victimei. Dispune electrozii
care este disponibil un DAE. pe pieptul victimei. Poziţia corectă a
electrozilor este prezentată chiar pe
ambalajul acestora.

2 Pune în funcţiune DAE imediat ce

ai la dispoziţie un astfel de
dispozitiv. Urmează întocmai
indicaţiile DAE. Dacă există doi
salvatori, unul dintre ei trebuie să
continue manevrele de
resuscitare.
SUPORT VITAL DE BAZĂ

4 Procedează în aşa fel încât nimeni

să nu atingă victima în timp ce
dispozitivul analizează ritmul
cardiac.
5 Dacă este necesar un şoc
electric, procedează în aşa fel
încât nimeni să nu stea în
imediata vecinătate a victimei.
Dacă este necesar,
acţionează butonul pentru şoc.
Dacă dispozitivul este automat,
acesta administrează el însuşi
şocul.
8 În situaţia în care victima îşi
6 În situaţia în care dispozitivul
indică faptul că trebuie să începi
resuscitarea, efectuează imediat
manevre de resuscitare. Efectuează
de fiecare dată câte treizeci de
compresii toracice şi două
respirații gură la gură.
7 Urmează în continuare instrucţiunile
date de dispozitiv, până în
momentul în care:
• Soseşte personal specializat care
poate continua resuscitarea.
• Victima îşi recapătă
cunoştinţa, se mişcă,
deschide ochii, respiră
normal.
• Eşti prea obosit(ă)
pentru a continua.
recapătă cunoştinţa, întrerupe
manevrele de resuscitare. Nu
opri defibrilatorul şi menţine
electrozii pe pieptul victimei. O
victimă care respiră, dar şi-a
pierdut cunoştinţa trebuie
aşezată în poziţia de
siguranță. Nu opri defibrilatorul
şi menţine electrozii pe pieptul
victimei. Defibrilatorul nu va
administra şocuri dacă nu
este necesar.
SUPORT VITAL DE BAZĂ
4
1
4
2
 resuscitarea făcută
de doi sau mai mulţi
salVatori
Dacă sunt prezenţi mai mulţi salvatori,
este bine să se înlocuiască reciproc în
timpul manevrelor de resuscitare.
Efectuarea compresiilor toracice poate fi
o operaţiune extenuantă. După câteva
minute, salvatorul nu mai poate efectua în
mod corespunzător compresiile.
Salvatorul nu îşi dă seama întotdeauna
de acest lucru. Pentru a se efectua în
mod corespunzător compresiile, salvatorii
ar trebui să se înlocuiască reciproc la
fiecare două minute. Înlocuirea ar trebui
făcută după ce unul dintre salvatori
a efectuat două respirații gură la
gură.
• Primul salvator efectuează manevre
de resuscitare timp de două
minute (compresii toracice şi
respirații gură la gură).
• Un al doilea salvator
efectuează manevre de
resuscitare timp de două
minute (compresii toracice şi
respirații gură la gură). Primul
SUPORT VITAL DE BAZĂ
salvator îl înlocuieşte pe cel
de-al doilea.
• Schimbul între salvatori trebuie
să se efectueze cât mai rapid
posibil, astfel încât manevrele de
resuscitare să fie întrerupte pentru
o perioadă cât mai scurtă de
timp.
resuscitarea
doar cu
compresii
toracice
Numeroase persoane, printre care
se numără şi personal medical,
recunosc faptul că sunt reticente în a
face respirație gură la gură.
Întotdeauna este mai bine să
efectuăm chiar și numai compresii
toracice decât să nu intervenim în
niciun fel. Chiar dacă efectuezi
manevre de resuscitare fără a ventila,
vei spori şansele de supravieţuire ale
victimei. Dacă nu poţi sau nu vrei să
ventilezi, efectuează continuu
compresii toracice. Persoanele care
au cunoştinţe despre manevrele de
resuscitare pot primi instrucţiuni prin
telefon în legătură cu modul în care
trebuie să administreze RCP, respectiv
exclusiv compresii toracice. Cea mai
bună metodă de resuscitare cardio-
pulmonară este aceea în cadrul căreia
se efectuează compresii toracice,
combinate cu respirații gură la gură.
Aceasta ar trebui să fie metoda
standard de resuscitare.
bebeluşi și copii

În cadrul ghidurilor de resuscitare se

face următoarea distincţie:
bebeluş: persoană care nu a împlinit 1
an. copil: persoană care are vârsta
cuprinsă între 1 an şi cea
prepuberală.
Procedurile de resuscitare care sunt
valabile pentru adulţi se aplică şi în cazul
bebeluşilor şi copiilor.
resuscitarea bebeluşilor şi
copiilor cu ajutorul dae
Defibrilatoarele standard pot fi utilizate
pentru victime de toate vârstele.
Dacă defibrilatorul este utilizat pentru
bebeluşi şi copii, este bine să se
folosească electrozi corespunzători, cu
atenuator. Dispunerea electrozilor
diferă de la o ţară la alta.

În cazul bebeluşilor şi copiilor trebuie resuscitarea în caz de înec

să foloseşti mai puţină forţă în Vezi „Înecul și boala de decompresie a
momentul în care aplici compresii scafandrilor”, p. 115.
toracice. Apasă sternul până la o
distanţă egală cu cel puţin o treime din
înălţimea totală a toracelui.

În cazul bebeluşilor, efectuezi manevra

cu două degete. În cazul copiilor, poţi
folosi o mână sau ambele mâini. În
cazul copiilor care sunt mai mari, îţi
va fi mai uşor să te foloseşti de
ambele mâini. Este evident faptul că nu
trebuie să sufli atât de mult aer în
cavitatea bucală pentru a asigura o SUPORT VITAL DE BAZĂ
ventilaţie corespunzătoare atunci când ai
de-a face cu bebeluşi și copii. Dacă
observi că pieptul victimei se ridică,
înseamnă că ai suflat aer destul.
 4 PrImul ajutor

A I Urgenţe de ordin medical

reacţii alergice
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Alergia reprezintă o reacţie adversă a organismului faţă de anumite substanţe. Acest

gen de reacţii pot fi foarte diferite între ele. Substanţe la care cei mai mulţi dintre noi
nu reacţionează pot declanşa, în cazul anumitor persoane, tot felul de reacţii. Ceva
ce pentru noi constituie o neplăcere minoră le poate pune altora viaţa în pericol.

Pielea, ochii, căile respiratorii şi la fân. Deşi oamenii reacţionează, de

tubul digestiv vin frecvent în contact cu
substanţe provenite din exteriorul
organismului. De aceea, aceste părţi
ale organismului sunt foarte vulnerabile
la reacţii alergice locale, de exemplu
urticaria, eczema sau alergia
cele mai multe ori, în acelaşi fel la o
anumită substanţă, este posibil să
apară reacţii mai violente la contactul cu
anumite substanţe, de exemplu
inflamaţia căilor respiratorii superioare
sau şocul anafilactic.
 ce observi?
• Pielea roz sau roşie;
• Urticarie;
• Faţa, mâinile sau picioarele
sunt umflate;
• Șoc anafilactic;
• Stare de somnolenţă;
• Stare de confuzie;
• Victima nu îşi revine din leşin
sau stare de rău după câteva
minute;
• Respiraţie şuierătoare;
• Dificultăţi la respiraţie;
• Senzaţie de sufocare;
• Pierderea cunoştinţei.
ce trebuie să faci?
Dacă acorzi primul ajutor, ar trebui să
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical
acţionezi în felul următor:
• Dacă bănuieşti că o persoană are
o reacţie alergică, sună la serviciile
de urgenţă.
• Solicită ajutorul ori de câte ori
este necesar; dacă ştii că
victima a mai avut, în trecut,
reacţii alergice, menţionează
acest lucru în momentul în care
suni la serviciile de urgenţă.
• Lasă victima care suferă o
reacţie alergică să-şi ia
medicamentele, dacă doreşte
acest lucru,
şi asigură-te că îşi administrează
doza corectă.
• Nu administra niciodată
medicamente din proprie
iniţiativă.
4
5
 ce trebuie să faci?
Dacă acorzi primul ajutor, ar trebui
să acţionezi în felul următor:
Încearcă să afli dacă victima suferă de
astm.
• Linişteşte victima; procedează în
aşa fel încât să nu intre în
panică.
• Cere-i victimei să respire cât mai
calm posibil şi să nu se agite.
• Lasă victima să se odihnească;
procedează în aşa fel încât să nu
se obosească.
• Lasă victima să adopte poziţia în
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

care se simte cel mai bine (în

şezut, într-o poziţie intermediară
între în
şezut şi culcat, în picioare); se
întâmplă frecvent ca unele persoane
să se simtă mai bine dacă stau
aplecate înainte, cu coatele sprijinite
pe masă.
• Asigură-te de faptul că nimic nu
îngreunează respiraţia victimei;
dacă este necesar, descheie-i
hainele care sunt prea strâmte.
• Lasă victima care suferă de
astm să-şi folosească inhalatorul
dacă doreşte acest lucru şi
asigură-te de faptul că îşi
administrează doza corectă.
• Nu administra niciodată
medicamente din proprie iniţiativă.
• Apelează la serviciile de urgenţă
dacă victima îşi pierde cunoştinţa
sau dacă se învineţeşte.
HiperVentilaţie
ce observi?
• Victima respiră adânc şi rapid;
• Frecvent, aceasta prezintă o
stare de teamă sau de
anxietate;
• Victima se simte ameţită şi
poate avea palpitaţii;
• Senzaţia de furnicături în
degete sau în zona gurii;
• În situaţia în care criza durează
mai mult, degetele de la mâini şi
de la picioare ar putea deveni
rigide.
Inspiraţi şi
expiraţi calm.
ce trebuie să faci?
Hiperventilaţia se poate manifesta la fel
ca alte afecţiuni grave. Dacă ai îndoieli
asupra cauzei problemei existente,
rezolvă problemele legate de dificultăţile
în respiraţie.
În caz de dificultăţi în respiraţie:
• Lasă victima să tragă aer în
piept, astfel încât să poată
reveni la un ritm normal al
PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical
respiraţiei.
În caz de hiperventilaţie:
• Aplică procedurile inserate mai
jos doar dacă victima îşi dă
acordul
în acest sens şi dacă eşti
sigur(ă) că te confrunţi cu un
caz de
hiperventilaţie de origine psihogenă.
• Dacă este posibil, du victima într-
un loc liniştit şi cere-le
persoanelor aflate în locul
respectiv să se depărteze de ea.
• Cere-i victimei să inspire şi să
expire cu calm. Dacă este
necesar, arată-i ce trebuie să
facă.
• Dacă te confrunţi cu un caz
de hiperventilaţie
neurovegetativă, foloseşte o
pungă.
• Rămâi alături de victimă până
când aceasta respiră normal.
• Apelează la serviciile de
urgenţă dacă hiperventilaţia
persistă.
 blocarea căilor respiratorii
cU Un corp străin

Pentru persoanele adulte aceste situaţii apar, de obicei, în timpul mesei. Bebeluşii şi
copiii, însă, se îneacă cu obiecte care nu sunt comestibile, de pildă obiecte mici
(monede sau jucării de mici dimensiuni). Dacă ne înecăm când mâncăm, de obicei,
este cineva alături de noi. Acest lucru face ca şansele de a fi salvaţi să crească dacă
ni se acordă rapid primul ajutor. De aceea este foarte important să ştii cum să
acţionezi.

V-aţi înecat?
PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

4
8
Trebuie să faci distincţia între
blocarea parțială și cea completă a
căilor respiratorii.
căi respiratorii
parțial blocate
ce observi?
• Victima poate să-ţi răspundă
la întrebări, respectiv să-ţi
vorbească;
• Victima este în stare să
vorbească, să tuşească şi să
respire.
ce trebuie să faci?
• Încurajează victima să continue
să tuşească.
• Verifică dacă victima respiră
normal.
căi respiratorii
complet blocate
ce observi?
• Victima este conştientă, dar nu
poate răspunde la întrebări (poate
să dea din cap);
• Victima nu poate vorbi, tuşi
sau respira; în unele cazuri
poate să respire extrem de
greu sau să încerce să
tușească;
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical
• Victima se învineţește sau îşi
pierde treptat cunoştinţa;
• Victima intră în panică şi duce
mâna la gât sau scoate tot felul de
sunete, încercând să tragă aer în
piept.
ce trebuie să faci?
• Strigă după ajutor;
• Bate victima de cinci ori pe spate;
• Dacă acest lucru nu ajută,
aplică-i cinci apăsări pe
abdomen;
• Dacă tot nu s-a rezolvat
problema, alternează cinci lovituri
pe spate cu cinci apăsări pe
abdomen;
• Dacă victima îşi pierde
cunoştinţa, întinde-o pe jos şi
apelează la serviciile de
urgenţă;
• Începe manevrele de resuscitare;
când apleci capul victimei pe
spate şi îi înalţi bărbia, uită-te în
gura ei; dacă observi vreun
obiect acolo, încearcă să-l
îndepărtezi.
 teHnica:
bătăi pe
spate
1 Aşază-te lateral faţă de
victimă, puţin în spatele
acesteia.
2 Susţine pieptul victimei cu o
mână şi apleac-o înainte.
Acest lucru este util, deoarece
atunci când corpul străin va fi
eliminat, el va ieşi pe gură şi
nu va reintra în căile
respiratorii.
teHnica:
apăsări abdominale
1 Aşază-te în spatele victimei şi
cuprinde-o cu ambele braţe în partea
superioară a abdomenului.
2 Apleacă victima spre înainte.
3 Fă o mână pumn şi așaz-o în
partea superioară a abdomenului
victimei.

3 Aplică cinci lovituri pe spatele

victimei, între omoplaţi. Fă această
operaţie folosindu-te de mâna
PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

liberă.

4 Prinde-ţi pumnul cu cealaltă

mână. Trage pumnul brusc
către tine printr-o mișcare din
față în spate și de jos în sus.
Repetă această
mişcare fără întrerupere, de cinci

situaţii în care este necesar ca victima să meargă la spital:

> Apăsările aplicate pe abdomen pot cauza leziuni interne grave. Persoanele
cărora li s-a aplicat această manevră ar trebui să fie examinate de un
medic.
> După ce o persoană s-a înecat cu un obiect, este posibil ca un fragment
din acel obiect să rămână în căile respiratorii. Persoanele care continuă să
5
0 tuşească, au dificultăţi la înghiţire sau au senzaţia că le-a rămas ceva în
gât trebuie să fie examinate de un medic.
ori.

5
1
sUfocarea
la bebelUŞi și copii
Tehnicile prezentate anterior pot fi
folosite şi în cazul copiilor care au
depăşit vârsta de un an. În cazul
bebeluşilor, nu se recurge la apăsări
pe abdomen, ci pe piept. Aplică
aceeaşi tehnică la care apelezi
atunci când aplici compresii toracice la
bebeluşi. Vezi „Bebeluşi şi copii”, p. 43.
teHnica:
apăsări pe
piept
1 Poziţionează-te în spatele victimei.
Lipeşte-te de victimă, dacă aceasta
stă în picioare.
Lipeşte-te de scaun, dacă victima
stă pe scaun.
2 Treci mâinile pe sub subsuorile
victimei.
3 Fă o mână pumn şi poziţionează-o
în partea inferioară a sternului
victimei.
sUfocarea
la femeia însărcinată
saU la persoana obeZă
În situaţia în care se îneacă o femeie
însărcinată sau o persoană obeză, nu
poţi folosi tehnica apăsărilor pe
abdomen. În cazul acestor victime se
pot aplica lovituri în spate şi apăsări pe
piept.
PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical
4 Prinde-ţi pumnul cu cea de-a
doua mână.
5 Cere-i victimei să
tuşească şi trage pumnul
spre tine cu hotărâre.
6 Direcţionează-ţi forţa spre coloana
vertebrală a victimei.
 intoxicaţii

Intoxicaţia apare în momentul în care o substanţă toxică intră în organism.

Substanţele toxice pot fi solide (medicamente, plante otrăvitoare, otravă pentru şobolani,
cocaină), lichide (detergenţi, sodă caustică, sirop de tuse) sau gazoase (gaze de
eşapament, gaze care conţin vapori de clor, butan etc.). Din această cauză, intoxicaţia
poate să apară în urma înghiţirii, inhalării sau contactului cu produse chimice,
respectiv materiale injectabile.

ce observi?
Adesea situaţia în care se găseşte
victima te face să bănuieşti o intoxicaţie
(un motor care funcţionează, un tub de
medicamente gol) sau este posibil ca
persoane care se află în preajma
victimei să-ţi spună ce s-a întâmplat.
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Uneori, victima poate prezenta

următoarele simptome:
• Crampe la stomac;
• Pupilele sunt foarte mari sau
foarte mici;
• Pielea este umedă şi rece;
• Pielea are o culoare
neobişnuită (albă, roşie sau
vânătă);
• Greţuri şi vărsături;
• Contracţii musculare
necontrolate (convulsii);
• Arsuri;
• Pierderea parţială sau totală
a cunoştinţei;
• Dificultăţi la respiraţie sau
absenţa respiraţiei;
• Probleme în ceea ce priveşte
ritmul cardiac şi tensiunea
arterială;
• Șoc;
• Stop cardiac.
Simptomele variază în funcţie de toxicul
în discuţie, respectiv de modul în care
victima a venit în contact cu acesta.
 ce trebuie să faci? urgenţă?).
o Produsul:
• Evită orice contact direct cu
gaze, lichide sau alte materiale - Denumirea;
care pot fi toxice. De aceea este - Cantitate (numărul de pastile
deosebit de sau de înghiţituri).
important să te gândeşti la
siguranţa proprie în momentul în
care acorzi primul ajutor. Poartă
echipament
de protecţie, de exemplu, mănuşi
şi ochelari. În prezenţa
substanţelor
toxice cum ar fi cianurile,

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

hidrogenul sulfurat, substanţe
corozive sau fosfaţi organici,
evită să faci respiraţie gură la
gură.
• Contactează serviciile de urgență,
specialiştii în toxicologie sau alte
categorii de medici, în situaţia
în care victima este expusă la
substanţe toxice. Nu aştepta
până apar primele simptome.
Următoarele informaţii sunt
importante:
o Victima:
- Starea (conştientă sau
nu, arsuri, dificultăţi în
ceea ce priveşte
respiraţia, vomă);
- Vârsta (copil sau adult);
- Timpul (cât timp a trecut de
la ingerarea/contactul cu
substanţa toxică până în
momentul în care s-a luat
legătura cu toxicologii,
respectiv cu serviciile de

5
3
• Urmează cu stricteţe
indicaţiile pe care le
primeşti de la specialiştii în
toxicologie, respectiv de la
serviciile de urgenţă.
• Aşază victima pe partea ei
stângă, în poziţia de
siguranță.
• Folosește cărbune activ
doar la indicaţia expresă
a medicului.

în cazul expunerii pielii sau

ochilor la baze sau acizi:
• Protejează-te, purtând
echipament de protecţie;
• Spală rapid pielea şi ochii
cu apă de la robinet;
asigură-te că apa nu
atinge alte părţi ale
corpului, respectiv nu
atinge persoana care
acordă primul ajutor.

în cazul expunerii pielii sau

ochilor la substanţe chimice
care nu sunt lichide sau care
se prezintă sub formă de
pulberi:
• Îndepărtează substanţa
toxică de pe victimă;
• Curăţă corpul victimei;
• Diluează substanţa toxică
corozivă cu apă.

în cazul unei inhalări:

• Scoate imediat victima din
mediul toxic; efectuează
această operaţiune numai în
condiţiile în care nu te expui
unui pericol.

5
4
 monoxid de carbon
Monoxidul de carbon (CO) este un gaz care apare în cazul arderii incomplete a
materialelor inflamabile (de exemplu cărbune, gaz, păcură, lemn). CO poate rezulta şi de
la un foc, de la gaze toxice eliminate de instalaţii industriale, de la fumul de ţigară, dar şi
de la gazele de eşapament. Monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor şi insipid.
Din acest motiv, el nu poate fi detectat decât cu ajutorul unor dispozitive speciale. CO
este inflamabil şi exploziv; acestea din urmă reprezintă însă situaţii foarte rare.
Gravitatea intoxicației cu monoxid de carbon și apariția simptomelor depind de cantitatea de
CO prezentă în încăpere, perioada de timp în care victima a fost expusă şi de procentul
de globule roşii din sânge care sunt saturate cu CO. Copiii sunt mai vulnerabili decât
adulţii atunci când este vorba despre intoxicaţie cu CO. În cazul femeilor gravide, CO
poate afecta fătul sau determina decesul acestuia.

ce observi?

ce trebuie să faci?
• Asigură-te că primul ajutor
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

este acordat în condiţii de

siguranţă;
• Apelează la serviciile de urgenţă;
• Deschide uşile şi ferestrele;
• Închide cât mai rapid
instalaţia care crezi că
reprezintă sursa de monoxid de
carbon (de exemplu, boilerul
din baie);
• Transportă victima la loc sigur,
fără a-ţi pune viaţa în pericol.

Dacă îţi acoperi gura cu o cârpă udă,

Simptomele tipice ale intoxicării cu
monoxid de carbon sunt:
• Dureri de cap, ameţeală,
somnolenţă, senzaţia de epuizare;
• Vomă şi ameţeli;
• Pierderea cunoştinţei sau decesul;
• Tegumentele pot avea o culoare
roz, deşi s-a instalat hipoxia.
nu eşti protejat(ă) împotriva
monoxidului de carbon.
În timp ce evacuezi victima, nu uita
regula: siguranţa înainte de toate. În
unele cazuri evacuarea nu este
posibilă decât dacă te expui unor
riscuri mari. Dacă aceasta este
situaţia cu care te confrunţi, lasă să se
ocupe de victimă(e) echipajele de la
serviciile de urgenţă, deoarece
acestea dispun de măşti de gaze.
 dUreri în piept

Principalii factori de risc în bolile cardiace sunt fumatul, hipertensiunea arterială,

diabetul şi obezitatea. Durerile în piept pot constitui un semnal de alarmă: ceva nu
este în regulă cu inima, plămânii sau toracele. Ca persoană care acordă primul
ajutor, trebuie să ştii că un atac de cord poate fi iminent. Principalele complicaţii sunt:
stopul cardiac, şocul şi insuficienţa respiratorie.

durere moderată sau cu o senzaţie

ce observi?
Simptomele care anunţă un atac de
cord sunt următoarele:
atacul de cord:
Majoritatea atacurilor de cord sunt
însoţite de o senzaţie neplăcută în
de disconfort. Se întâmplă frecvent ca
victimele în cauză să nu ştie ce
problemă au şi să aştepte prea mult
timp înainte de a cere ajutor. Chiar
dacă persoana care acordă primul
ajutor nu este sigură că e vorba
despre un atac de cord, nu ar

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

piept. Această senzaţie poate să treacă trebui să aştepte mai mult de cinci
şi să revină după un timp. Poate să ia minute înainte de a apela serviciile
forma unei apăsări sau a unei de urgenţă.
dureri.

dureri în alte porţiuni ale corpului: ce trebuie să faci?

O victimă poate avea dureri la nivelul
unui braţ, al ambelor braţe, al spatelui,
al cefei, al fălcii sau al stomacului.
dificultăți de respirație:
Cu sau fără dureri în piept.
alte simptome:
Paloare, transpiraţii reci, greţuri şi
ameţeli sunt alte simptome care pot
constitui semnalul unui atac de cord.
În unele situaţii, atacul de cord
apare brusc, dar poate să
debuteze şi cu o
• Cere-i unei persoane aflate în
preajma ta să alerteze imediat
serviciile de urgenţă. Dacă eşti
singur(ă) cu victima, telefonează
cât mai repede la urgenţă. Ajută
victima să se odihnească şi să se
relaxeze.
• Așază victima într-o poziţie în
care să stea comod (de exemplu,
în şezut, respectiv semişezut).
• Lasă victima să-şi ia
medicamentele dacă doreşte
acest lucru şi
asigură-te că îşi administrează doza
corectă. Nu administra niciodată
medicamentele din proprie iniţiativă.
• Monitorizează victima, pentru
a constata dacă este
conştientă şi dacă respiră.
Nu subestima gravitatea situaţiei.
Este posibil ca victima să spună că
nu e vorba despre nimic serios,
dar să aibă urgent nevoie de
ajutor.
 aCCIDENT vasCular CErEbral (avC)
Uneori simptomele sunt de mică amploare și se pot repeta la anumite
intervale. În asemenea cazuri este vorba despre AIT (atac ischemic tranzitoriu)
care precede, de obicei, un atac cerebral.

Este deosebit de important să se acorde ajutor de specialitate urgent. Într-o

măsură mai mică sau mai mare creierul poate fi afectat permanent. Totul
depinde de cât de rapid este administrat tratamentul medical. Dacă acest
tratament este inițiat în primele trei ore, şansele de recuperare cresc.

„Accident vascular cerebral” este un termen general pentru diverse afecţiuni, în

care oxigenul nu mai ajunge într-o anumită parte a creierului şi o serie
întreagă de celule cerebrale mor.
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

atac cerebral hemoragic: atac cerebral ischemic:

Hemoragia cerebrală este o sângerare
la nivelul creierului. Apare ca urmare
a spargerii vaselor de sânge rigidizate.
• Tromboza cerebrală este blocarea
unui vas de sânge din creier,
datorită îngustării, obstrucției
vasului respectiv de către un
cheag de sânge sau asocierii
celor două.
• Embolia este un blocaj apărut
brusc la nivelul unui vas de
sânge, cauzat de un cheag care
provine din altă parte a
organismului. De exemplu, un
cheag care se formează la nivelul
inimii în urma fibrilaţiei atriale.
Blocajul poate fi cauzat şi de
picături de grăsime de la nivelul
măduvei osoase, pătrunse în
fluxul sanguin, în cazul fracturilor.
În situaţia
unui accident produs când se
fac scufundări, când se
administrează o perfuzie sau o
transfuzie, este
posibil ca în fluxul sanguin să
intre şi o bulă de aer.
 ce observi? apărute brusc.
Simptomele caracteristice unui atac
vascular cerebral se manifestă brusc şi
depind de locul şi suprafaţa de creier
afectată. De aceea, nu toate
simptomele menţionate mai jos se
manifestă în fiecare caz.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

• Amorţeală bruscă sau senzaţie
de slăbiciune la nivelul feţei,
braţului sau piciorului, adesea în
aceeaşi parte a corpului;
• Confuzie, probleme în a vorbi sau
în a înţelege ceea ce se spune,
brusc instalate;
• Tulburări de vedere la unul sau
la ambii ochi, brusc instalate;
• Probleme la mers, ameţeală, pier-
derea echilibrului, probleme în
ceea ce priveşte coordonarea
mişcărilor, apărute brusc;
• Dureri severe de cap, în
absenţa unei cauze cunoscute,
Se întâmplă frecvent ca
simptomele să se manifeste la
nivelul unei singure părţi a
corpului.

ce trebuie să faci?
„Metoda celor cinci semne”
reprezintă cele cinci semne
care indică existenţa unui AVC:

mersul
Victima nu îşi poate menţine echilibrul?
exprimarea
Victima vorbeşte greu şi are o figură
„căzută”, tristă?
forţa musculară și
sensibilitate: Victima prezintă
tulburări de sensibilitate, forță și
coordonare musculară pe o parte
a corpului?
Văzul
Victima nu mai vede bine sau chiar
deloc?
durerea
Victima are o durere de cap severă?

În situaţia în care unul dintre

simptomele amintite mai sus se
manifestă brusc:
• Apelează la serviciile de urgenţă;
• Cere-i victimei să-şi păstreze
calmul şi să nu depună
efort;
• Așază victima într-o poziţie
în care să stea comod
(semișezând);
• Notează durata aproximativă a AVC;
• Verifică cu regularitate
victima, pentru a
constata dacă este
conştientă şi dacă
respiră.
 desHidratare/probleme gastrointestinale

În situaţia în care victima elimină o cantitate mai mare de fluide decât aceea pe care
o introduce în organism, intervine deshidratarea. Victima nu pierde doar fluide, ci şi
săruri şi nutrienţi. Această afecţiune gravă apare în caz de diaree severă, vomă,
transpiraţii sau febră. Victima va avea o senzaţie de slăbiciune tot mai accentuată. În
special bebeluşii, copiii mici, persoanele în vârstă şi persoanele care prezintă diverse
afecţiuni sunt supuse riscului deshidratării.

ce observi? • Urmează
instrucţiunile de pe
În cazul deshidratării: ambalajul soluţiei de
• Pielea este palidă şi uscată; rehidratare;
• Limba și gura sunt uscate;
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

• Apare senzaţia de slăbiciune;

• Dureri abdominale.

În cazul problemelor gastrointestinale:

• Senzaţie de greaţă;
• Vomă;
• Diaree;
• Dureri de stomac;
• Febră.

ce trebuie să faci?
Asigură-te de faptul că victima
consumă cu regularitate lichide în
cantități mici. Cu excepţia cazurilor
grave, este suficient ca victima să bea
apă.

În cazuri grave, ar trebui să

administrezi o soluţie orală de
rehidratare (SOR):
• Spală-te pe mâini cu apă şi cu
săpun înainte de a prepara
soluţia sau
cere-i altcuiva să facă acest lucru;
• Pune apă curată într-un vas curat
(urmează instrucţiunile);
• Toarnă în vasul respectiv conţinutul
pachetului conţinând SOR.

Dacă nu dispui de săruri de rehidratare, poţi

prepara chiar tu o soluție orală de rehidratare,
procedând după cum urmează:
• pune un litru de apă potabilă într-un vas;
• adaugă o jumătate de linguriţă de praf de
copt (bicarbonat de sodiu şi săruri) şi trei
linguriţe de zahăr.

Există şi SOR gata preparată. Compoziţia acesteia

diferă de aceea a băuturilor pentru sportivi.

În situaţia în care simptomele caracteristice

problemelor gastrointestinale se manifestă brusc,
sunt severe sau sunt însoţite de deshi- dratare (sau
dacă este vorba numai de deshidratare), este
posibil să fie necesar tratament de urgenţă. Chiar
şi problemele gastrointestinale mai puţin severe
necesită un tratament adecvat.
complicaţii acUte ale diabetUlUi

Diabetul este o afecţiune provocată de metabolizarea defectuoasă a zaharurilor din

organism, fiind afectat și metabolismul proteinelor şi grăsimilor. În mod normal,
organismul transformă zaharurile din alimente în glucoză (zahăr, care se află în
sânge).

Glucoza este transportată la toate celulele din organism, care o utilizează ca sursă
de energie. Insulina, un hormon pe care îl secretă pancreasul, reglează metabolismul
zaharurilor, proteinelor şi grăsimilor. Insulina reduce nivelul zahărului din sânge.

Glucagonul, un alt hormon pe care îl secretă pancreasul, cre ște nivelul zahărului din
sânge. În condiţii normale, prin interacţiunea dintre cei doi hormoni, nivelul zahărului
circulant în sânge este menţinut constant.

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

În cazul bolnavilor care suferă de diabet, apare un dezechilibru între acțiunea
insulinei şi cea a glucagonului; fie se secretă prea puţină insulină, fie acţionează în
mod ineficient.

Dacă o persoană are un nivel redus de zahăr în sânge, aceasta suferă de

hipoglicemie. Dacă o persoană are un nivel ridicat de zahăr în sânge, aceasta suferă
de hiperglicemie.

Este important ca cel care acordă primul ajutor să fie informat în ceea ce priveşte
hipoglicemia. Dacă te confrunţi cu o situaţie în care se manifestă hipoglicemia,
trebuie să acţionezi repede. Hiperglicemia evoluează mai lent.
 ce observi? de tabletă. Dacă nu
ai la
Simptomele caracteristice
hipoglicemiei apar în mod frecvent în
următoarea ordine:
1 Senzaţie de foame, durere de cap;

2 Stare de anxietate, tremor;

3 Comportament anormal (asemănător

stării de beţie);
4 Pierderea cunoştinţei; (posibile)

convulsii.

Hipoglicemia se manifestă brusc şi

în situaţia în care este netratată, poate
pune în pericol viaţa persoanei în cauză.
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

Victima necesită tratament urgent.

ce trebuie să faci?
• În cazul unei urgenţe legate de
o criză de hipoglicemie diabetică,
sau dacă nu se ştie cauza
acestei crize (hipo- ori
hiperglicemie), victima este
sfătuită să consume mâncăruri şi
băuturi bogate în glucide.
• Încearcă să afli dacă victima
suferă de diabet.
• Întreabă bolnavul de diabet dacă
poate să-şi măsoare nivelul de
zahăr din sânge. Dacă este
necesar, ajută victima să
folosească glucometrul.
• În cazul în care apare o urgenţă
care este legată de diabet,
victimei trebuie să i se
administreze 20 de grame de
glucoză, preferabil sub formă
 îndemână o astfel de tabletă, atunci există
metode mai puţin eficiente (în ordinea
eficienţei): glucoză sub formă de gel, suc de
portocale, zahăr tos (20 g). Apoi, oferă-i
victimei o gustare uşoară (o bucată de pâine,
măr, iaurt).
• Cere-i victimei să-şi măsoare din nou
nivelul de zahăr din sânge.
• În situaţia în care victima este la un pas
de a-şi pierde cunoştinţa, nu-i mai oferi
de mâncare şi de băut, deoarece i s-ar
putea obtura căile respiratorii.
• Apelează serviciile de urgenţă în situaţia în
care victima are o stare de confuzie, îşi
pierde cunoştinţa sau nu răspunde rapid la
tratament.
• Așază victima, dacă este conștientă şi
respiră normal, în poziţie de siguranță.

În cazul unei crize de hiperglicemie, lasă

victima să-şi ia medicamentele dacă doreşte
acest lucru şi asigură-te că îşi administrează
doza corectă. Nu administra niciodată
medicamentele din proprie inițiativă.
 Şoc

Şocul se manifestă printr-o scădere bruscă a tensiunii arteriale. Corpul încearcă să

reducă efectele acestui fenomen. Inima bate mai repede pentru a face să circule
sângele şi respiraţia este accelerată. Sângele este direcţionat către organele ce
asigură supravieţuirea: inima, plămânii şi creierul. Şocul este o reacție care poate
pune în pericol viaţa victimei şi care are cauze diverse.

Mai jos se discută despre şocul apărut în urma unei hemoragii.

ce observi?
• O hemoragie masivă (internă ce trebuie să faci?
sau externă);

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

• Somnolenţă, stare de confuzie,
stare de disconfort; starea de
leşin nu trece nici după ce
victima este întinsă;
• Paloarea tegumentelor;
• Transpiraţie şi frisoane; mâinile
şi picioarele pot fi reci;
• Senzaţie de greaţă şi stare de
rău general;
• Respiraţie scurtă şi sacadată;
• Pierderea cunoştinţei.
• Apelează imediat la serviciile
de urgenţă;
• Ai grijă ca victima să fie întinsă;
• Opreşte, dacă este
posibil, hemoragia;
• Ia măsuri, astfel încât
temperatura corpului victimei să
se menţină la un nivel constant;
victima trebuie să fie ținută la
căldură;
• Verifică dacă victima este
conştientă şi dacă respiră regulat;
acționează în consecință.
 leŞin

Leşinul reprezintă o pierdere bruscă şi de scurtă durată a cunoştinţei, datorită lipsei

temporare a oxigenului la nivelul creierului, cauzată de afluxul redus de sânge.
Leşinul poate fi o reacţie la durere, la epuizare sau la emoţii (de exemplu teamă sau
când vedem sânge). El se manifestă şi în cazul persoanelor care au stat nemişcate
vreme îndelungată (de obicei, într-un mediu cu temperatură crescută).
O pierdere bruscă a cunoştinţei poate provoca căderi ori răniri ale persoanei în
cauză. Dacă victima nu îşi recapătă cunoştinţa o perioadă mai îndelungată de timp,
pot să apară probleme legate de respiraţie.
aflate în
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

ce observi?
• Victima vede puncte negre;
• Senzaţie de slăbiciune şi
uneori senzaţie de greaţă;
• Transpiraţie şi piele rece;
• Pierderea cunoştinţei, faptul că
victima se prăbuşeşte.

ce trebuie să faci?
• Ai grijă ca victima să se întindă pe
jos. Sprijin-o dacă observi că este
pe cale să leşine;
• Verifică dacă victima este conştientă
sau nu, verifică dacă sunt libere
căile respiratorii şi monitorizează
respiraţia victimei. Dacă aceasta
respiră normal, așaz-o în poziţia
de siguranță;
• Procedează în aşa fel încât locul să
fie aerisit. Cere-le persoanelor
 preajmă să se depărteze de victimă.
Descheie hainele victimei, astfel încât aceasta
să poată respira mai uşor;
• Pune comprese reci, folosind eventual un
prosop de față umed pe fruntea victimei;
• În momentul în care victima îşi revine, ajut-o să
se aşeze în şezut şi apoi
să se ridice în picioare, dar aceasta numai în
momentul în care nu mai are senzaţia de
slăbiciune;
• Dacă victima are din nou senzaţia de
slăbiciune, ajut-o să se întindă, pentru a rămâne
în poziţia respectivă până îşi revine complet;
• Apelează serviciile de urgenţă:
o dacă leşinul nu are o cauză clară (de
exemplu, victima nu a avut emoţii,
dureri mari, nu a stat nemişcată într-un
loc pentru o perioadă mai îndelungată de
timp, nu s-a aflat într-un mediu în care e
cald);
o dacă starea de leşin reapare;
o dacă suspectezi existenţa unor probleme
cardiace (victima leşină în timp ce stă
culcată, după ce a depus efort, într-o
situaţie riscantă);
o dacă victima rămâne în stare de
inconştienţă mai mult de 2 minute.
teHnica: sUsţinerea Victimei,
dacă aceasta este pe cale să cadă

1 Prinde victima de umeri.

3 Trage ferm victima spre tine, în

timp ce te laşi încet în jos.

PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical

2 Prinde cu ambele mâini unul
dintre braţele victimei, utilizând
tehnica de susţinere a victimei
în vederea evacuării acesteia.

4 Întinde victima pe jos.

63
 conVUlsii

Convulsiile se produc frecvent, fără a exista o cauză vizibilă. Orice disfuncţie la

nivelul creierului, fie că aceasta este temporară sau permanentă, poate atrage după
sine o criză.

conVUlsii febrile

ce observi?
• Contracţii bruşte, incontrolabile
ale muşchilor;
• Mişcările convulsive pot dura
uneori câteva minute;
Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

• Febră.
 ce trebuie să faci? • Rămâi alături de victimă până în
momentul în care îşi recapătă
• Îndepărtează obiectele care ar
cunoştinţa. Procedează în aşa fel
putea răni victima sau transportă
încât victima să se simtă
victima într-un loc sigur;
• În timpul fazei convulsive pune
un prosop împăturit sau o
bucată de material textil
împăturit sub capul victimei.
Astfel vei evita producerea de
leziuni la nivelul capului;
• Asigură-te cât mai rapid posibil

Primul ajutor i Urgenţe de ordin medical

că sunt libere căile
respiratorii;
• Unei victime care are o criză
nu trebuie să i se dea nimic
de băut;
• Unui bebeluş care are
convulsii din cauza febrei i se
poate reduce
temperatura dacă este dezbrăcat
și şters uşor cu o cârpă udă
(călduţă). Nu efectua aceste
manevre dacă victima devine
agitată;
• În situaţia în care victima
rămâne în stare de inconştienţă
după ce a
trecut faza convulsivă,
monitorizează respiraţia acesteia
şi verifică dacă nu sunt blocate
căile respiratorii.
Dacă victima respiră, dar este
inconştientă, aceasta ar
trebui așezată în poziţia de
siguranță;

6
5
 confortabil (de exemplu, las-o
să se împrospăteze puţin, să-
şi schimbe hainele). Lasă
victima să își revină în liniște;
• Apelează la serviciile de
urgenţă dacă nu există
nimeni prin preajmă care să
ştie care este cauza
convulsiilor.

Convulsiile febrile sunt cauzate de

o hiper- stimulare a creierului,
care determină contracții
musculare necontrolate.

Mai ales în cazul bebeluşilor şi

copiilor care au febră, convulsiile
se pot manifesta odată cu
creşterea temperaturii. Uneori
convulsiile febrile reprezintă primul
semn că un copil este bolnav.

Nu toţi copiii suferă de convulsii

febrile. Predispoziţia poate să fie
ereditară. Se întâmplă frecvent
ca un copil să aibă con- vulsii
febrile o singură dată în viaţă.
Dacă un copil a suferit de
convulsii febrile, nu înseamnă
neapărat că în cazul lui există un
risc ridicat să facă epilepsie.

6
6
 epilepsie

„Epilepsie” este denumirea generică pentru o serie întreagă de afecţiuni legate de o

hiperstimulare a creierului care duce la afectarea conștienței, la perturbarea
mişcărilor şi a capacităţii de observaţie.

ce observi?
• Victima respiră neregulat sau
nu respiră deloc;
• Victima salivează în exces;
PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical
• Stare de confuzie şi de
oboseală după producerea
contracţiilor;

• „Dă ochii peste cap“; • Mod necorespunzător de reacţie;

• Corpul este rigid; • Incontinenţă urinară sau anală;
• Contracţii musculare ritmice, • Victima trăieşte senzaţii
bruşte, necontrolate; ciudate, de exemplu,
halucinaţii.
 ce trebuie să faci?
• Linişteşte victima, spunându-i că
o vei ajuta;
• Îndepărtează obiectele care ar
putea răni victima;
• Nu restricţiona mişcările
victimei şi nu încerca să o
împiedici să se mişte;
• Nu pune nimic între dinţii
victimei şi nu îi introduce nimic
în gură;
• Protejează capul victimei în
timpul fazei de şoc, punându-i
sub cap un prosop împăturit sau
o bucată de material textil
împăturit;
• În situaţia în care criza a fost
provocată de o creştere bruscă
a temperaturii corpului,
descheie hainele victimei și
asigură-i un flux de aer proaspăt;
• După ce a trecut criza, asigură-
te de faptul că sunt libere căile
respiratorii, verifică respiraţia
victimei şi vezi dacă există
semne care să trădeze
prezenţa unei leziuni;
• Dacă victima este inconştientă,
dar respiră normal, așaz-o în
poziţia de siguranță;
• Rămâi alături de victimă până
în momentul în care îşi
recapătă cunoştinţa.
Procedează în aşa fel încât
victima să se simtă
confortabil (de exemplu, las-o să se
împrospăteze puţin, să-şi schimbe
PRIMUL AJUTOR I Urgenţe de ordin medical
hainele). Lasă victima să-și revină
încet;
• Apelează serviciile de urgenţă dacă:
o victima nu a mai avut până acum
o criză de epilepsie;
o victima are diabet sau este rănită;
o criza durează mai mult de
cinci minute sau se repetă;
o victima nu îşi
recapătă cunoştinţa;
o victima se află într-o stare
care îi pune viaţa în primejdie;
• Du victima la spital în
situaţia în care crizele de
epilepsie se manifestă mai
frecvent sau au
forme diferite faţă de cele pe
care victima le-a avut până la
momentul respectiv.
 b I leZiUni

leZiUni la niVelUl capUlUi

O leziune la nivelul capului poate să rezulte din contactul direct al capului cu un

obiect, respectiv în urma unei accelerări sau decelerări a corpului, în urma unui
accident care se produce în trafic sau a unei căderi pe scări.

Este posibil să existe leziuni cutanate (răni la cap), leziuni ale oaselor craniului
(fracturi ale craniului) sau la nivelul creierului. O leziune gravă la nivelul capului
determină, de obicei, o combinaţie a acestor trei forme anterior amintite.

Din cauză că pielea capului este subţire şi puternic vascularizată, rănile de la nivelul
capului sângerează mult. Dacă victima s-a lovit la cap, este posibil ca oasele
craniene să fie fracturate. Acest lucru se întâmplă, de obicei, doar în cazurile în care
s-a aplicat o forţă considerabilă la nivelul capului. Fractura la nivelul craniului poate fi
însoţită de leziuni interne. De asemenea, în cazul unei lovituri puternice la cap,
trebuie să iei în considerare şi posibila existenţă a unor leziuni la nivelul coloanei
vertebrale.

Mai mult decât atât, leziuni grave la nivelul capului pot crea pericolul existenţei unor
leziuni cerebrale. Acestea pot întrerupe temporar sau permanent funcţionarea
creierului. Comoţia reprezintă o perturbare temporară a funcţionării creierului, fără a
fi vorba despre o vătămare care să persiste pe o perioadă îndelungată de timp.
Primul ajutor i Leziuni

Oricum, persoana care acordă primul ajutor nu poate spune cu certitudine dacă s-au
produs sau nu leziuni cerebrale. Poate doar suspecta existenţa unor astfel de leziuni.
Simptomele manifestate depind şi de locul şi dimensiunea acelei părţi a creierului
care este afectată. O întrerupere îndelungată a funcţionării creierului pune în pericol
viaţa victimei. În funcţie de zona afectată, victima poate paraliza sau poate chiar
deceda.

6
8
 ce observi?
• Victima are dureri de cap şi
este confuză. Dacă există o rană
la cap, aceasta poate sângera
abundent. Uneori se întâmplă ca
o bucată de piele (de pe scalp)
să se fi desprins şi se poate
vedea craniul;
• Semne care pot indica existenţa
unei
fracturi craniene:
o din nas, gură sau ureche
curge sânge sau un lichid
transparent;
o victima este vânătă în
zona ochilor;
• Semne care pot indica existenţa
unei
leziuni cerebrale:
o tulburări severe ale
o victima respiră încet;
Primul ajutor i Leziuni
cunoștinței, cum ar fi
o stări de vomă după
somnolenţă, stare de
producerea unui accident;
nelinişte, ameţeli, pierderi de
• Există numeroase semne care
memorie, pierderea
indică leziuni la nivelul
cunoştinţei;
coloanei vertebrale: a se
o victima nu suportă lumina
vedea „Leziuni la nivelul coloanei
şi/sau zgomotul;
vertebrale”, p. 72.
o curge sânge din ureche
şi/sau din nas;
o victima se zdruncină, are
crampe musculare; poziţia
mâinilor şi picioarelor este
una ciudată;
 lui victimei între
ce trebuie să faci? picioare”, p.74.
• Pune-ţi mănuşi dacă observi că
victima pierde sânge sau alte
fluide;
• Tratează o rană uşoară la cap ca
pe orice altă rană. (A se vedea
„Leziuni cutanate”, p. 85);
• Nu curăţa cu apă sau
dezinfectant o rană gravă la cap
(cum ar fi, de exemplu, o rană
provocată în urma unei lovituri la
cap sau o rană care penetrează
pielea, deoarece este posibil să
existe o fractură deschisă în
apropierea rănii. Orice bucată de
piele care s-a desprins trebuie
lăsată într-o poziţie comodă,
putându-se aplica un pansament
uşor, comprese şi apoi un bandaj;
• Dacă lovitura a fost
puternică (de exemplu, dacă
a avut loc un accident de
circulaţie sau dacă victima a
căzut):
o caută să identifici semne
carac- teristice unei fracturi
craniene sau unei leziuni
cerebrale; dacă ai îndoieli în
ceea ce priveşte gravitatea
Primul ajutor i Leziuni

situaţiei, este bine să presupui

ce e mai rău;
o calmează victima şi convinge-
o să stea nemişcată;
o imobilizează capul şi ceafa vic-
timei; fă acest lucru numai
dacă victima cooperează (nu şi
dacă este agitată sau
neliniştită);
Vezi tehnica: „Imobilizarea capu-
 A se vedea și tehnica: „Imobiliza- rea
capului victimei cu ambele mâini”, p. 74.
• Verifică dacă victima este conştientă şi dacă
respiră. Acţionează în funcţie de situaţia de la
faţa locului.
A se vedea „Compresia toracică şi respirația
gură la gură”, p. 32.
• Continuă să monitorizezi victima până în
momentul în care aceasta beneficiază de
ajutor specializat. Verifică dacă starea
victimei se agravează;
• Trimite victima la medic dacă:
o are o rană la cap, dar în rest se simte
bine;
o şi-a pierdut cunoştinţa pentru o perioadă
scurtă de timp;
o nu se simte bine după producerea unui
accident sau starea acesteia se agravează
(de exemplu, dacă durerile de cap sunt
din ce în
ce mai greu de suportat, dacă senzaţia
de somnolenţă şi de greaţă se
amplifică);
• Sună la 112 dacă:
o victima este inconştientă;
o a fost lovită puternic la cap;
o suspectezi existenţa unei frac- turi
craniene sau a unei leziuni cerebrale.
71 Primul ajutor i Leziuni
 leZiUni la niVelUl coloanei Vertebrale

Leziunile coloanei vertebrale se produc la nivelul uneia sau a mai multor vertebre, fie
la nivelul cefei, fie la nivelul spatelui. În urma leziunilor coloanei vertebrale poate fi
afectată măduva spinării. În situaţia în care măduva spinării este afectată în zona
cefei, este posibil ca o mare parte a corpului să fie paralizată sau poate surveni
decesul victimei. O leziune la nivelul spatelui poate duce la paralizie.
Leziunile coloanei vertebrale apar în cazul accidentelor cu impact puternic asupra
corpului, de exemplu accident rutier sau căderea de la înăl țime.

folosi bine muşchii în

ce observi? partea de sus a
Este greu ca o persoană care corpului, respectiv la
acordă primul ajutor să-şi dea nivelul membrelor
seama dacă s-a produs o leziune a superioare;
coloanei vertebrale. Nu poţi decât să
bănuieşti existenţa unei astfel de
situații.
• Poţi bănui existenţa unei
leziuni la nivelul coloanei
vertebrale în următoarele
situaţii:
o dacă s-a produs un accident
de maşină;
o dacă s-a produs un accident
de scufundare în apă (dacă
victima a suportat o lovitură la
Primul ajutor i Leziuni

cap sau la ceafă);

o dacă victima a căzut de la o
înălţime mai mare de un
metru, respectiv de la o
înălţime care depăşeşte
cinci trepte;
o dacă victima nu îşi simte
mem- brele sau are furnicături
la nivelul membrelor;
o victima nu îşi simte foarte
bine partea de sus a
corpului sau nu îşi poate
7
2
 o victima prezintă răni care îi
provoacă dureri, mai ales la
nivelul capului şi al cefei;
o victima nu este conştientă în
totalitate sau s-a intoxicat;
o dacă este vorba despre copii sub trei
ani care au suferit traume la nivelul
capului sau al cefei;
o dacă este vorba despre o victimă de
peste 65 de ani care a căzut.
• Dureri la nivelul cefei sau al spatelui;
• Leziuni posibil severe la nivelul
capului;
• Victima nu este conştientă în
totalitate, prezintă somnolenţă,
ameţeli, anxietate, pierderi de
memorie, îşi pierde cunoştinţa;
• Dacă ai îndoieli în ceea ce priveşte
gravitatea situaţiei, este bine să
presupui ce e mai rău;
• Verifică starea căilor respiratorii şi
respiraţia victimei care a suferit
leziuni la cap; verifică dacă semnele vitale
sunt în regulă; nu uita că poziţia victimei
nu trebuie modificată (coloana nu trebuie
mișcată).

7
3
 ce trebuie să faci?
• Sună la 112;
• Calmează victima şi convinge-o
să stea nemişcată;
• Imobilizează capul şi ceafa
victimei fă acest lucru numai
dacă victima cooperează (nu şi
dacă este agitată sau
neliniştită). A se vedea tehnica:
„Imobilizarea capului victimei între
picioare”, p. 74, respectiv tehnica:
„Imobilizarea capului victimei cu
ambele mâini”, p. 74.
• Dacă bănuieşti că victima a
suferit leziuni la nivelul coloanei
Primul ajutor i Leziuni
vertebrale, dar aceasta nu mai
respiră normal sau este
inconştientă, prioritatea este să-i
eliberezi căile respiratorii. A se
vedea „Resuscitarea”, p. 26.
 teHnica: imobiliZarea capUlUi
Victimei cU ambele mâini

1 Îngenunchează în spatele capului

victimei. Prinde-i capul cu
ambele mâini, sprijinindu-ţi
antebraţele pe picioare.
Efectuează această manevră
fără a mişca deloc capul
victimei.
2 Așază capul victimei într-o
poziţie fixă până la sosirea
echipajelor serviciilor de
urgenţă.

teHnica: imobiliZarea capUlUi

Primul ajutor i Leziuni

Victimei între picioare

1 Îngenunchează în spatele capului victimei.

2Poziționează-ți genunchii cât mai aproape de umerii victimei.

Procedează în aşa fel încât să nu îi mişti capul.
leZiUni la niVelUl ocHilor

Leziunile la nivelul ochilor sunt deosebit de serioase, deoarece este afectat organul
vederii. Astfel de leziuni pot fi cauzate de izbituri, lovituri sau un alt impact serios la
nivelul capului. În aceste situaţii pot să existe şi alte răni la nivelul capului (de
exemplu, comoţie, fractură cervicală, fractură facială).

Orbitele şi reflexul de a închide ochii ne protejează împotriva accidentelor. Cu toate

acestea, ochiul poate fi afectat, de exemplu, din cauza unui corp străin, a unei
lovituri, a unor substanţe chimice sau chiar din cauza excesului de lumină (poate să
apară, de exemplu, orbirea temporară din cauza zăpezii). Dacă nu este tratată la
timp, orice leziune la nivelul ochilor poate să ducă la orbire.

ce observi? mai bine ca victima să ţină

• Victima are pleoapele umflate
şi acuză dureri. Se întâmplă
frecvent ca aceasta să nu
poată deschide ochii;
• Victima acuză dureri ale
ochiului; ochiul lăcrimează;
• Este posibil ca din ochiul
victimei să curgă sânge sau
un lichid transparent.
Victima poate să aibă probleme în
ceea ce priveşte acuitatea vizuală.
ochii închişi. Dacă victima intră în
panică, poţi să-i laşi descoperit
ochiul care nu este afectat;
• Dă-i victimei o cârpă curată şi
uscată cu care să-şi acopere
ochiul. Victima nu trebuie să
apese pe ochiul pe care îl
acoperă. Dacă se exercită
presiune asupra ochiului, se
pierde fluidul intraocular şi apare
orbirea;
• Tratează rana din zona ochiului ca
Primul ajutor i Leziuni

pe orice altă rană, dar ai grijă să

ce trebuie să faci?
• Convinge victima să stea liniştită
pe spate şi să-şi ţină capul
nemişcat;
• Cere-i victimei să-şi mişte ochii
cât mai puţin cu putinţă. Ochii se
mişcă simultan. Din acest motiv
este cel
nu afectezi ochiul în timp ce o
tratezi.
Fii foarte atent(ă) cu produsele
(de exemplu, săpun) şi obiectele
(de exemplu, foarfece) pe care le
foloseşti în imediata apropiere a
ochilor;
• Apelează la un medic sau la
un optician.
 leZiUni toracice Şi abdominale

leZiUnea toracică
În situaţia în care se produce o leziune toracică majoră, este posibil să fie afectate
organe vitale, cum ar fi inima, vasele de sânge importante şi plămânii. Se poate, de
asemenea, ca organe situate în partea superioară a abdomenului, cum ar fi ficatul
sau splina, să fie afectate. Orice leziune la nivelul organelor vitale pune în pericol
viaţa victimei.

ce observi? ce trebuie să faci?

• Iese aer din rană în momentul
în care victima respiră;
• Se formează bule în perimetrul
rănii;
• Victima respiră slab, repede
şi neregulat;
• Buzele, urechile, nasul,
degetele sau faţa sunt vinete;
• Când tuşeşte, victima
elimină spumă cu sânge.
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI
• În primul rând, ia toate măsurile
de siguranţă (verifică dacă există
arme etc.);
• Sună la serviciile de urgenţă;
• Pune-ţi mănuşi;
• Așază victima într-o
poziţie semișezândă;
• Apasă pe rana victimei cu
mâna, dacă nu ai bandaj;
• Aplică un bandaj (de preferat un
bandaj ocluziv lipit pe tegument
la 3 laturi şi numai pentru răni
deschise);

• Susţine victima, astfel încât

aceasta să adopte o poziţie în
care îi este cel mai uşor să
respire;
• Dacă victima nu este întru
totul conştientă, așaz-o în
poziţia de siguranță, pe
partea pe care
se află rana.

7
6
 teHnica: aplicarea UnUi bandaj
oclUZiV pe trei latUri

1 Acoperă rana cu o compresă şi

cu o bucată de plastic, de
exemplu, cu
ambalajul bandajului, cu o pungă
din plastic, cu o folie adezivă din
plastic sau cu un dosar din
plastic.

2 Fixează bandajul pe trei părţi,

astfel încât totul să fie acoperit
perfect, dar lasă partea de jos
desfăcută.

În momentul în care victima trage aer

în piept, bandajul va fi tras pe rană şi
astfel între membranele pulmonare nu
va mai ajunge aer sau va ajunge
foarte puţin. În momentul în care
victima expiră, este posibil să mai
iasă aer prin partea de jos a
bandajului.
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI
 leZiUnea abdominală
În urma unei lovituri în zona abdominală pot rezulta leziuni la nivelul intestinelor.
Dacă a fost perforat peretele abdominal, este posibil ca intestinele să fie grav
afectate. Drept consecință a presiunii cauzate de tuse (dar se întâmplă și în absen ța
acesteia), este posibil ca organele interne să iasă în afară.

Pe lângă riscul de infecţie, există şi riscul ca intestinele să se deshidrateze,

restricţionân- du-se în acest caz şi alimentarea cu sânge. Organele la nivelul cărora
există o cantitate ridicată de sânge, cum ar fi ficatul, splina sau rinichii, pot fi serios
afectate în urma unei lovituri sau a unui şoc în zona stomacului sau în zona lombară.
Chiar dacă nu există o rană vizibilă, pot apărea leziuni interne.

ce observi? • Acoperă rana cu comprese

• O rană în zona abdominală;
• Intestinele ies în afară.
ce trebuie să faci?
• În primul rând, ia toate măsurile
de siguranţă (verifică dacă există
arme etc.);
Primul ajutor i Leziuni
(de preferat sterile);
• Așază victima cu genunchii ușor
îndoiți, în semișezut pentru a
reduce presiunea la nivelul
abdomenului;
• Acoperă organele care ies în
afară cu comprese ude pentru a
preveni deshidratarea lor;
• Apasă cu putere pe bandaj,

• Sună la serviciile de urgenţă; astfel încât organele să nu iasă în

• Pune-ţi mănuşi;
• Descheie hainele victimei, pentru
a putea avea acces la rană.
afară în situaţia în care victima
tuşeşte;
• Nu atinge intestinele care ies
în afară şi nu încerca să le
împingi înapoi la locul lor;
• Nu înlătura niciodată un obiect
străin care se mai află încă în
rană; încearcă să imobilizezi
obiectul cu mai multe
pansamente.

7
8
 leZiUni la niVelUl extremităţilor

leZiUni la niVelUl
membrelor ce observi?
Leziunile la nivelul membrelor pot Victima are dureri şi îi este greu să
crea probleme, deoarece reduc se folosească de membrul în cauză.
mobilitatea şi aduc victima în situaţia Acest lucru te face să bănuieşti că
de a nu-şi putea îndeplini deloc sau victima a suferit o fractură.
cu greu sarcinile zilnice. O serie de
leziuni sunt provocate de practicarea
sportului, însă pot să apară şi în cazul
unor mişcări neaşteptate.

fractUra
Fractura reprezintă ruperea parţială
sau totală a unui os, situaţie cauzată Alte simptome într-o asemenea situaţie
fie de impactul direct asupra acestuia (de pot fi:
exemplu, asupra tarsienelor, după ce s- • umflătură;
a mers mult pe jos), fie de o • sângerare;
suprasolicitare mecanică (mişcare • învineţire;
bruscă, neaşteptată) sau de diferite • poziţie anormală a articulației sau
afecţiuni (de exemplu, osteoporoză). a membrului în cauză;
• victima mişcă nefiresc sau nu
poate mişca deloc membrul în
cauză;
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI
• osul trosneşte când victima mişcă
membrul afectat;
• se observă fragmente de os
dacă este vorba despre o
fractură des- chisă.

Sunt şi situaţii în care nu vei

observa niciunul sau doar câteva
simptome. De aceea nu te baza
numai pe ceea ce vezi. Dacă ai
îndoieli, acţionează pornind de la cel
mai grav scenariu pe care ţi-l poţi
imagina.
 ce trebuie să faci?
• Nu repoziţiona membre care par
să se afle într-o poziţie
anormală;
• Exercită presiune asupra rănii
în cazul în care există o
fractură deschisă (fără ca osul
să iasă în
afară), în cazul în care hemoragia
nu a fost oprită. Nu uita că există
riscul de infecţie;
• În cazul în care există o
fractură deschisă, acoperă
rana cu o compresă sterilă;
Primul ajutor i Leziuni
• Mişcă membrul afectat cât mai
puţin cu putinţă;
• Fractura este însoţită de
învineţirea ţesuturilor din imediata
vecinătate a acesteia. Pentru a
mai reduce umflătura, până la
sosirea
personalului de specialitate, poţi răci
zona afectată cu cuburi de gheaţă
puse într-o pungă. Nu efectua
această manevră dacă este vorba
despre o fractură deschisă;
• Nu îi oferi victimei nimic de
mâncare sau de băut;
• Dacă este vorba despre o leziune
la nivelul mâinii, braţului sau
umărului, cere-i victimei să ţină
brațul strâns lipit de piept;
• Dacă este vorba despre o leziune
la nivelul piciorului, nu permite
victimei să se sprijine în membrul
cu probleme.
În situaţia în care este vorba despre
leziuni ale membrelor inferioare, trebuie să
apelezi neapărat la serviciile de urgenţă.
Echipajele acestora vor transporta
victima la spital. Dacă este vorba
despre leziuni la nivelul membrelor
superioare, poţi duce chiar tu victima
la cel mai apropiat spital.
lUxația
Luxația apare atunci când două oase
ale unei articulații se deplasează. În
cazul unei luxații, capsula
încheieturii este lezată şi ligamentele
se rup. Încheietura este deformată.
Luxația este provocată de un
impact cauzat de o forţă exterioară
(un şoc, o lovitură, o căzătură) sau de
o forţă care acţionează dinspre interior
către exterior (contorsiunea unui
membru). Deoarece ţesuturile din
imediata apropiere a luxației se umflă,
pot fi afectate vase de sânge sau nervi,
ceea ce poate conduce la leziuni
iremediabile. O luxație însoţită de o
rană este denumită „luxație
deschisă“.
ce observi?
• Durere severă la nivelul
încheieturii;
• Poziţie anormală a unui
membru sau a unei
încheieturi;
• Umflături;
• Sângerări;
• Învineţire;
• Victima mişcă în mod
nefiresc membrul în cauză;
• Capacitate redusă sau
incapacitate de a mişca membrul
în cauză;
• Se observă fragmente de os,
dacă este vorba despre o luxație
deschisă.
ce trebuie să faci?
• Nu repoziţiona membre care par să
se afle într-o poziţie anormală,
lasă-i pe specialişti să facă acest
lucru;
• Răceşte rana cu gheaţă. Nu
aplica gheaţa direct pe piele.
Pune-o
într-un prosop sau într-un alt
material. Dacă nu există gheaţă, poţi
folosi un material rece;
• În cazul unei fracturi deschise
acoperă rana cu comprese
sterile;
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI
• Efectuează această operaţie timp
de cel mult 20 de minute;
• Procedează în aşa fel încât să
mişti cât mai puţin membrul cu
probleme;
o cere-i victimei să-şi ţină braţul
cu probleme strâns lipit de
piept;
o nu-i permite victimei să se
spri- jine în piciorul cu
 probleme. un medic sau, dacă este necesar,
• Transportă victima la apelează la serviciile de urgenţă.
81
 entorsa
În situaţia în care o încheietură
este solicitată dincolo de limitele
normale la care rezistă, vorbim
despre o entorsă. Această situaţie
implică întinderea sau ruperea
ligamentelor şi, uneori, afec- tarea
vaselor de sânge, a nervilor sau a
altor ţesuturi. O entorsă poate să
apară în timp ce facem sport (de
exemplu la o aterizare greşită în urma
unei sărituri) sau dacă facem o
mişcare greşită.
Unei persoane care nu are pregătire
de specialitate îi poate fi greu să
facă dife- renţa între entorsă şi
fractură. Dacă ai îndoieli în acest
sens, este recomandabil să presupui
că e vorba de o fractură.
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI
ce observi?
• Dureri;
• Limitarea mobilităţii membrului
în cauză;
• Umflare şi învineţire.
ce trebuie să faci?
• Răceşte locul afectat, folosind
gheaţă. Nu aplica gheaţa
direct pe piele. Pune-o mai
întâi într-un prosop sau alt
material;
• Efectuează această operaţie timp
de cel mult 20 de minute;
• Procedează în aşa fel încât să
mişti cât mai puţin membrul cu
probleme;
• Cere-i victimei să-şi ţină mâna,
respectiv braţul sau umărul
nemișcate și strâns lipite de
piept;
• Nu-i permite victimei să se
sprijine în piciorul afectat;
• Dacă ai îndoieli asupra problemei
existente sau dacă este vorba
despre o entorsă gravă, transportă
victima la spital;
• Unele victime se simt mai bine
dacă le este bandajată
încheietura cu probleme.
82
 Hemoragia

Oprirea unei hemoragii reprezintă

unul dintre tratamentele de bază ce trebuie să faci?
atunci când discutăm despre primul
ajutor. În cazul unei hemoragii
externe, sunt afectate pielea, unul
sau mai multe vase de sânge şi
ţesuturile situate sub piele. În
situaţia în care victima pierde prea
mult sânge, poate intra în stare de
şoc şi îşi poate pierde cunoştinţa.
Este important să acţionezi rapid şi
corect, astfel încât să reduci
pierderea de sânge până în
momentul în care sosesc la faţa
locului echipajele serviciilor de
urgenţă.
• Cere-i victimei să exercite
presiune asupra rănii;
ce observi?
• Dacă prezintă simptome de
• Victima are o rană deschisă, şoc, ajut-o să se întindă;
care sângerează abundent. • Cere-i cuiva să alerteze serviciile
de urgenţă. Fă tu acest lucru, dacă
eşti singur(ă);
• Pune-ţi mănuşi; PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI
• Apoi exercită presiune asupra rănii:
o cu un bandaj compresiv (sau
cu alt tip de bandaj);
o cu o cârpă curată (de exemplu,
cu un prosop);
o cu mâinile ;
o nu apăsa pe rană dacă
vic- tima este lovită la
ureche şi
sângerează. Procedează în aşa fel
încât sângele să se poată scurge
din ureche.

83
 teHnica:
bandajUl compresiV
1 Scoate bandajul din ambalaj.
2 Pune compresa pe rană.
3 Ţine capătul cel mai scurt al
bandajului cu o mână. Trece
capătul mai lung peste compresă,
astfel încât aceasta să exercite
presiune asupra rănii. Poți crește
compresia punând deasupra o
rolă de bandaj sau o batistă
împăturită. Astfel creşte presiunea
exercitată asupra rănii,
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI
reducându-se sângerarea.
4 Leagă capetele bandajului.
84
5 În situaţia în care rana continuă
să sângereze, aplică un al doilea
bandaj compresiv peste primul. Nu
înlătura primul bandaj.
6 Asigură-te de faptul că bandajul
este strâns suficient de bine pentru
a opri sângerarea, dar fără a bloca
circulaţia sângelui. În situaţia
în care pielea din extremitatea
membrului cu probleme începe
să se învineţească sau dacă
victima nu îşi mai simte membrul
respectiv, poţi slăbi bandajul,
fără a-l înlătura
complet. Poţi folosi bandaje de orice
fel.
7 Continuă să presezi pe rană până
când sosesc echipajele serviciilor de
urgenţă.
8 Spală-te pe mâini după ce
ai acordat primul ajutor.
Nu este indicat să acţionezi prin
presiune indirectă (puncte de
presiune), nici să ridici victima.
leZiUni cUtanate

Leziunea cutanată reprezintă o vătămare a pielii (afectarea straturilor dermului). În

cazul în care leziunile cutanate sunt adânci, ţesuturile care se află sub piele (muşchi
şi oase) şi chiar organele interne pot să fie afectate. Există numeroase modalităţi în
care pielea poate fi rănită. Leziunile cutanate se pot infecta.

leZiUnea UŞoară
Julitura este o rană superficială în
care este înlăturat doar stratul superior
al pielii. Juliturile nu sângerează mult,
dar pot fi foarte dureroase. Este
important ca o astfel de rană să fie bine
spălată cu apă. În rană pot să rămână
bucăţi de pământ sau de nisip.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

85
 tăietUra
O tăietură este o rană provocată cu
un obiect ascuţit (o lamă ori un ciob de
sticlă). O tăietură sângerează abundent,
dar este, de obicei, mai puţin
dureroasă.
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI
8
6
leZiUnea proVocată
prin înţepare
Înţepăturile par a avea dimensiuni mici,
dar nu există posibilitatea de a se
evalua problemele interne pe care le
atrag după sine. Astfel de leziuni nu
sângerează foarte mult şi nu sunt
deosebit de dureroase.
laceraţia
Dacă pielea este sfâşiată,Învorbim
situaţia în care victima prezintă o leziune cutanată, există două situa
despre
o laceraţie. O astfel Ai apă dela dispoziţie.
rană
Nu ai apă
sângerează foarte puţin, dar poate saufiai foarte puţină apă la dispoziţie.
foarte dureroasă.

PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

 > ai apă la dispoziţie

ce observi?
• Victima are o leziune cutanată; • După ce ai terminat cu spălatul
• Există o sursă de apă în rănii, usucă zona din imediata
apropiere. apropiere a acesteia, având grijă
să nu atingi rana în sine;

ce trebuie să faci?
Măsurile care se iau în cazul unei
leziuni cutanate sunt aceleaşi ca şi
în cazul oricărui alt tip de leziune.
Există câteva excepţii, asupra cărora
urmează să ne oprim mai târziu.
• Asigură-te că nu intri în contact
cu sângele victimei, respectiv cu
alte fluide biologice ale
acesteia;
• Pune-ţi mănuşi; • După ce ai curăţat rana, acoper-
• Opreşte sângerarea apăsând pe o cu o compresă sterilă. Dacă
rană; nu ai la dispoziţie o compresă,
• Spală rana cu apă călduţă de la foloseşte o cârpă uscată şi
robinet. Dacă nu ai la dispoziţie curată;
apă de la robinet, utilizează orice
sursă de apă potabilă. Lasă apa
să curgă direct pe rană, astfel
încât să fie îndepărtată orice
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

urmă de mizerie;
• Nu freca rana pentru a
îndepărta impurităţile;

• Spală-te pe mâini după ce

acorzi primul ajutor.
 > nu ai apă sau ai foarte puţină apă la dispoziţie

ce observi?
ne ca victima să ajungă la medic sau la spital:
• Victima are o leziune cutanată;
poate fi oprită.
• Nu ai apă sau ai foarte puţină
fi curăţată în mod corespunzător.
apă la dispoziţie.
probabil) insuficient protejată îm- potriva tetanosului (nu este vaccinată, i s-a făcut rapelul cu mult tim
mare decât suprafaţa echivalentă unei jumătăţi din palma victimei.
ase, muşchi sau alte ţesuturi subcutanate.
a nivelul ochilor, feței sau organelor genitale.
un obiect. ce trebuie să faci?
• Pune-ţi
ltatul muşcăturii unuimănuşi;
animal, respectiv a unui om.
• Opreşte
pre o plagă înţepată,sângerarea
făcută cuapăsând pe contaminat.
un obiect
rană;
pela la ajuto- rul unui specialist în primele 6 ore după ce rana a fost provocată, spal-o mai întâi şi apoi
• După ce ai oprit sângerarea,
spală rana cu un antiseptic pe
bază de apă, care nu conţine
colorant;
• Tamponează rana dacă este
nevoie (dar nu o freca). Continuă
să tamponezi până în momentul în
care nu mai există mizerie în
rană. Dacă rana este foarte
murdară, trebuie
să schimbi mereu compresele şi
să utilizezi mult antiseptic;
• Usucă zona din imediata
Primul ajutor i Leziuni
apropiere a rănii;
• Acoperă rana cu o compresă
sterilă. Ulterior folosește bandaj
neadeziv. Schimbă regulat
bandajul, pentru a observa în ce
mod decurge procesul de
vindecare. Este normal ca pielea
din imediata apropiere a rănii să
fie puţin roşie şi este un lucru
obişnuit ca la început din rană să
se scurgă un lichid incolor.
 răni proVocate în
Urma mUŞcătUrilor
A se vedea „Muşcături“, p. 98.
Primul ajutor i Leziuni
dinţi crăpaţi saU scoŞi
Există situaţii în care dinţii sunt crăpaţi
sau scoşi cu totul, în situaţia în care
cineva este lovit la nivelul gurii cu
mâna, cu piciorul sau cu alt obiect.
Dacă se acordă în mod corespunzător
primul ajutor, cresc şansele ca dintele
pierdut să poată fi recuperat.
În cazul copiilor de peste 5 ani, dinţii
de lapte cad la un moment dat. În
locul lor cresc alţii, care vor rămâne
definitivi. Nu trebuie să iei niciuna
dintre măsurile enumerate în
continuare, în cazul în care s-a pierdut
în mod firesc un dinte de lapte şi dacă
eşti sigur că este vorba despre un
astfel de dinte.
Există două situaţii:
ce observi?
• Victima are un dinte spart sau
care se mişcă.
ce trebuie să faci?
• Pune-ţi mănuşi;
• Cere-i victimei să-şi clătească
gura cu apă potabilă proaspătă;
• Pune pe rană o compresă sau
o batistuţă pentru faţă, sau
cere-i victimei să „muşte“
compresa respectivă;
• Nu face acest lucru dacă există
riscul ca victima să înghită
compresa (dacă este vorba, de
exemplu, de un copil de vârstă
mică, de o victimă anxioasă, de
o victimă inconştientă sau în stare
de ebrietate);
• Dacă este necesar, protejează
cu ajutorul unei comprese
vârfurile ascuţite ale dintelui
rupt;
• Transportă victima la dentist.
ce observi?
• Victima a pierdut un dinte.
ce trebuie să faci?
• Pune-ţi mănuşi;
• Atinge dintele numai pe coroană.
Nu trebuie să atingi rădăcina
(acea parte a dintelui care este
prinsă în gingie);
• Clăteşte dintele care este
vizibil murdar, timp de 10
secunde, în lapte sau sub jet
de apă rece de la robinet;
• Păstrează dintele într-un vas
cu lapte. Dacă nu ai lapte, poţi
folosi salivă. Dacă nu există
riscul ca victima să înghită
dintele, aceasta poate să ţină
dintele în gură;
• Transportă cât mai rapid Primul ajutor i Leziuni
posibil victima la dentist.
 leZiUni cUtanate cU caracter deosebit
corpi străini
în plăgi
Corpul străin prezent la nivelul unei
leziuni poate fi de dimensiuni foarte
mici, de exemplu, un ciob de sticlă, o
aşchie de lemn sau de dimensiuni relativ
mari, de exemplu, un cuţit, un cârlig
pentru pescuit, o bucată de sticlă.
Gravitatea rănii este determinată nu
doar de mărimea obiectului, ci şi de
zona în care este localizată, precum şi
de adâncimea leziunii. În mod normal,
poţi să înlături singur un ciob de
sticlă sau o aşchie care ţi-a intrat în
mână, dar dacă ai un cuţit înfipt în
abdomen, nu încerca să-l scoţi
singur.
Ca regulă generală, nu încerca să
înlături un obiect străin care se află
într-o rană.
Primul ajutor i Leziuni
ce observi?
• Victima prezintă o rană în care
există un obiect străin (de
exemplu, o bucată de sticlă sau
de metal, un cuţit).
ce trebuie să faci?
• Asigură-te de faptul că nu intri
în contact cu sângele victimei sau
cu alte fluide ale acesteia. Spală-
te pe mâini şi pune-ţi mănuşi;
• Lasă obiectul care este înfipt în
rană acolo unde se găseşte! Orice
încercare de a-l scoate poate
cauza vătămări suplimentare.
Excepţia de la regulă o
reprezintă cazul în care este
vorba despre un ciob mic sau
despre o aşchie;
• Asigură-te că obiectul în cauză
nu se mişcă. Vei afla cum să
faci acest lucru folosind tehnica
„Imobilizarea obiectului din
rană“, p. 93;
• Transportă victima la un specialist.
TEHNICA:
imobilizarea obiectului din rană
1 Pune comprese sterile pe
ambele părţi ale obiectului. Dacă
nu dispui de comprese sterile,
poţi utiliza
o cârpă curată şi uscată sau
mai multe cârpe curate şi
uscate.
2 Compensează diferența de
înălțime dintre obiect și rană cu
bandaje și comprese.
3 Înfășoară cu grijă un bandaj
deasupra. Bandajul nu trebuie să
exercite presiune asupra obiectului
din rană.
4 Dacă obiectul este atât de
mare, încât diferența de
înălțime nu poate fi
compensată (dacă este vorba,
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI
de exemplu, despre un cuţit),
realizează bandajul în jurul
obiectului, lăsând parte din el
să iasă din rană.
 arsUri

Arsurile pot fi clasificate în diverse moduri. Cel mai important lucru este să poţi face
distincţia între arsuri uşoare şi arsuri grave. O arsură gravă implică faptul că îngrijirile
trebuie să fie acordate de către o persoană specializată. În ceea ce priveşte arsurile
uşoare, le poţi trata şi tu.

Există diferiţi factori care au un rol O arsură de gradul al doilea este o

în determinarea severităţii unei
arsuri:
• adâncimea (gradul) arsurii;
• suprafaţa care a fost arsă;
• locul în care este situată arsura;
• cauza arsurii;
• vârsta victimei.
Arsurile sunt clasificate pe grade, în
funcţie de adâncime, existând arsuri de
gradul întâi, doi şi trei. Cu cât o
arsură este mai adâncă, cu atât este
mai gravă.
leziune mai profundă și implică
formarea de vezicule, iar dacă
acestea crapă, se pot observa răni de
culoare roşie sau albă. Aceste arsuri
sunt deosebit de dureroase, deoarece
sunt afectate atât suprafaţa pielii, cât
şi derma. În imediata apropiere a
arsurilor de gradul al doilea se
remarcă arsuri de gradul întâi.

O arsură de gradul întâi este, de cele

mai multe ori, rezultatul unui
accident casnic sau al expunerii la
soare. Pielea are o culoare roşie,
poate fi uşor umflată şi victima are
PRIMUL AJUTOR I LEZIUNI

dureri/usturimi. În astfel de situaţii este

afectată doar suprafaţa pielii, astfel
încât terminaţiile nervoase, sensibile la
durere, sunt stimulate continuu.
o arsură de gradul al treilea,
respectiv arsura care afectează
pielea pe toată grosimea ei, este o
arsură de culoare neagră sau albă,
pergamentoasă. Din cauză că nervii
care răspund de senzaţia tactilă,
respectiv cu ajutorul cărora este
detectată durerea, au fost distruşi,
acest gen de leziune nu este una
dureroasă. Oricum, în imediata
apropiere a arsurilor de gradul al treilea
pot exista arsuri de gradul întâi şi doi,
iar acestea provoacă dureri.
Nu întotdeauna severitatea unei arsuri
depinde de adâncimea ei. Un factor
important în acest sens este şi
suprafaţa afectată. Arsurile care se
întind peste 10% din suprafaţa
totală a corpului pot pune în pericol
viaţa victimei. În cazul copiilor,
arsurile care afectează peste 5%
din suprafaţa totală a corpului sunt
considerate a fi severe. Întinderea
unei arsuri poate fi apreciată luându-se ca
unitate de măsură palma victimei. Palma
victimei cu degete cu tot constituie
aproximativ 1% din suprafaţa totală a
corpului acesteia.
Şi locul în care este prezentă arsura
este important atunci când se
determină gravi- tatea arsurii. Arsurile
în zona gurii şi a gâtului pot pune
întotdeauna în pericol viaţa victimei,
chiar dacă sunt de dimensiuni
reduse. Ţesuturile se pot umfla şi
astfel victima se poate sufoca.
Arsurile de la nivelul feţei, urechilor,
mâini- lor, picioarelor, încheieturilor,
organelor genitale sunt, de asemenea,
severe, din cauză că se pot forma
cicatrici şi există riscul ca respectivele
segmente/organe ale corpului să nu
mai poată funcţiona. În sfârşit, arsurile
care se manifestă în jurul gâtului,
trunchiului, respectiv în jurul unui
membru sunt severe. Ţesuturile se umflă
şi astfel este împiedicată circulaţia
sângelui. O astfel de situaţie este
considerată a fi gravă şi reclamă
intervenţia urgentă a personalului
PpRrIiMmUULl AaJjUUTtOoRr II LLEEZZIIUUNNII
specializat.
Atunci când ne gândim la cauza
arsurilor, ne vin în minte automat
focul, lichidele fierbinţi sau un obiect
fierbinte. Cu toate acestea, arsurile pot fi
cauzate şi de curent electric, produse
chimice, radiaţii ionizante sau de aburi.
În astfel de situaţii rana este gravă,
deoarece este însoţită de leziuni
interne serioase.
Vârsta victimei este importantă atunci
când ne gândim dacă este cazul să
apelăm la serviciile specialiştilor. Este
cel mai bine să apelăm la serviciile
acestora atunci când e
vorba de copii care nu au
ajuns la vârsta de 5 ani sau
de persoane care au
depăşit vârsta de 60 de ani,
indiferent de tipul arsurii.
 ce observi?
• Victima a suferit o arsură;
• În cazul în care este o arsură
superficială, pielea se
înroşeşte, rana se umflă şi
victima are dureri. Dacă e vorba
despre o arsură mai profundă,
se formează băşici.
Acest tip de arsură este
însoțită de dureri mari;
• În situaţia în care este arsă până
la stratul ei cel mai profund,
rana nu mai este dureroasă,
deoarece nervii din zonă au fost
distruşi. Zona din imediata
apropiere a rănii prezintă arsuri
mai puţin grave, acestea fiind
dureroase. Rana este uscată şi
poate fi neagră, albă sau
asemănătoare pergamentului.
ce trebuie să faci?
• Răcește rana cu apă călduţă
sau rece, de la robinet sau de
la duş;
• În situaţia în care trebuie să
răceşti rana mai mult timp (peste
Primul ajutor i Leziuni
10
minute) şi dacă rana are o suprafaţă
mai mare (de exemplu, în cazul
arsurilor extinse), există riscul să
induci starea de hipotermie. De
aceea nu este indicat să utilizezi apă
cu gheaţă şi este bine să protejezi
victima împotriva vântului şi ploii,
după ce ai răcit rana;
• Nu pune niciodată gheaţă pe o
arsură. Acţionând astfel, afectezi
şi mai mult ţesutul respectiv;
• Răceşte rana până când durerile
se atenuează;
• Înlătură cu atenţie
îmbrăcămintea şi bijuteriile
victimei, cu excepţia situaţiei în
care acestea sunt lipite de piele;
• Nu sparge băşicile care s-au
format; Nu uita că există risc de
infecţie; Acoperă-le cu un
pansament sau cu o cârpă curată;
• Verifică dacă victima a
făcut vaccinul antitetanos;
• Verifică dacă există simptome
de intoxicaţie. În caz de
incendiu, se formează gaze
toxice;
• În situaţia în care pielea sau ochii
au intrat în contact cu acizi sau
baze, clăteşte zonele respective
cu multă apă de la robinet.
Asigură-te de faptul că apa nu
atinge alte părţi ale corpului sau
persoana care acordă primul
ajutor;
• Încearcă să apreciezi cât de
gravă este arsura.
În cazul unei arsuri grave:
• Apelează la serviciile de urgenţă;
• După ce răceşti locul afectat,
aplică un bandaj umed (de
exemplu, o compresă sau o
cârpă curată).
Atenție! Produsele care conţin antibiotice
vor fi folosite numai la
recomandarea medicului.
După ce ai acordat primul ajutor,
îndrumă victima către o unitate
spitalicească, respectiv către un
medic atunci când:
• Este vorba de copii sub 5 ani
sau adulţi care au depăşit vârsta
de 60 de ani şi au suferit arsuri;
• Este vorba de arsuri la nivelul
feţei, urechilor, mâinilor,
picioarelor, încheieturilor sau
organelor genitale;
• Este vorba de arsuri la nivelul
căilor respiratorii (de exemplu, din
cauză că victima a inhalat fum
sau gaze fierbinţi);
• Este vorba de arsuri care se
manifestă în jurul gâtului,
trunchiului, respectiv în jurul
unui membru;
• Pielea este arsă în totalitate,
respectiv până la ţesutul
Primul ajutor i Leziuni
subcutanat;
• Este vorba de arsuri provocate
de curentul electric, produse
chimice, radiaţii ionizante sau
aburi sub presiune.
 c I probleme de sănătate caUZate de animale

mUŞcătUri
PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de animale

Există multe animale care pot să ne înţepe, respectiv să ne muşte. Rănile provocate
astfel nu sunt, de obicei, grave. Cu toate acestea, ele implică anumite riscuri. La
nivelul gurii şi al dinţilor există un număr mare de microorganisme care pot infecta
rănile provocate de muşcături. În plus, victima poate avea o reacţie alergică. Unele
animale produc toxine care pot avea urmări serioase sau care pot fi chiar fatale.

ce observi?
• Răni cauzate de muşcătura de
câine;
• Învineţirea ţesuturilor;
• Laceraţie serioasă la nivelul pielii,
al ţesuturilor subcutanate şi
eventuala vătămare a tendoanelor
şi nervilor;
• Victima are dureri.
ce trebuie să faci?
• Pune-ţi mănuşi;
• Spală rana cu multă apă;
• Usucă zona din imediata apropiere
a rănii şi pune un bandaj;
• Apelează la medic.
mUŞcătUra de Şarpe
Muşcătura de şarpe ne provoacă îngrijorare, deşi, de multe ori, urmările acesteia nu
sunt permanente. Sunt numai câteva specii de şerpi (250 din 2700) deosebit de
veninoşi, care pot provoca afecţiuni ce pun în pericol viaţa victimei. Deoarece copiii
au o greutate mai mică, ei sunt mai sensibili la veninul de şarpe decât adulţii.

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de animale

În situaţia în care muşcătura e foarte dureroasă, membrul afectat se umflă şi pielea
se decolorează, şarpele care a muşcat este, probabil, veninos. Veninul de şarpe
conţine substanţe care descompun celulele (deci şi sângele) şi care afectează inima
sau nervii.

Uneori veninul conţine substanţe care reduc tensiunea arterială. Există însă antidoturi
pentru muşcăturile de şarpe, respectiv pentru venin. În caz de nevoie, sună la 112.

ce observi?
• Urmele a două rânduri de
dinţi sau câteva răni înţepate
de mici dimensiuni;
• Victima are dureri;
• Umflături;
• Pielea se decolorează, devenind
uneori verzuie sau purpurie.
În situaţia în care victima
reacţionează la venin, ea poate
prezenta următoarele simptome:
• Scăderea tensiunii arteriale
din cauza reacţiei de şoc;
• Ameţeli şi vomă;
• Senzaţie de sete;
• Transpiraţie şi salivaţie excesivă;
• Probleme de vedere (imagine
în ceaţă, imagine dublă);
• Convulsii;
• Tulburări de natură senzorială
sau paralizie.
ce trebuie să faci?
• Asigură-te că situaţia este
sub control;
• Nu te apropia de victimă
dacă şarpele este încă în
preajma acesteia;
• Apelează la serviciile de urgenţă
sau asigură transportul victimei;
• Transportă victima într-un loc sigur;
• Cere-i victimei să-şi păstreze
calmul, și să nu se agite pentru ca
veninul
să se răspândească cât mai puţin
posibil în organism;
• Imobilizează membrul afectat,
astfel încât să rămână nemișcat;
• Înlătură bijuteriile victimei, astfel
încât să permiţi sângelui să
circule, dacă observi că există
umflături;
• Vezi ce model are
şarpele pe piele, astfel
încât să se poată
determina ulterior din
ce specie face parte.
 înţepătUra de medUZă
Meduzele sunt organisme celenterate gelatinoase, marine sau oceanice. Corpurile
lor sunt acoperite cu nematocite, care secretă o substanţă cu care îşi paralizează
prada. În unele regiuni ale lumii există meduze ce pot ucide un om într-un timp foarte
scurt.
Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de animale

În anumite situaţii (în funcţie de anotimp, temperatură, direcţia vântului, etc.)

meduzele ajung în zona de coastă până pe plaje, purtate de apă. Oamenii pot veni în
contact cu meduzele când se plimbă pe plajă sau când înoată.
Două exemple de specii de meduze cu înţepătură letală:

1 Viespea-de-mare din Australia De vreme ce există o multitudine de

(Chironex fleckeri/meduză de
talie mare) este un animal
care trăieşte în zonele de
coastă şi în estuaruri.
Înţepătura ei provoacă
dureri extrem de mari. Veninul unei
astfel de meduze poate avea ca
efect stopul cardiac la 5 minute
după ce substanţa toxică a intrat în
organism.
2 Meduza Irukendji face înţepături mici
la nivelul pielii, dar, într-un
interval care variază între 5 şi 40
de minute, veninul său poate
cauza dureri care se răspândesc
prin tot corpul, greţuri şi vărsături,
dificultăţi la respiraţie, transpiraţii,
stare de nelinişte, senzaţia „unui
dezastru iminent”, urmată de un
posibil infarct, edem pulmonar şi
puseu de hipertensiune.
meduze, existând diferenţe chiar şi în
cadrul aceleiaşi specii, nimeni nu poate
avea pretenţia ca persoana care
acordă primul ajutor să identifice exact
meduza şi este imposibil să se
stabilească o procedură general-
valabilă pentru tratamentul înţepăturii de
meduză. Pentru fiecare persoană
care acordă primul ajutor este
important să ştie ce fel de meduză este
întâlnită frecvent în regiunea în care se
află. O altă opţiune este aceea de a
contacta autoritățile competente, pentru a
se obţine fotografii cu diferite specii
de meduze, respectiv cu diferite
tipuri de înţepături.
 ce observi?
• Urme de culoare roşie,
umflături mici, de culoare
roşie;
• Senzaţie de mâncărime şi de
arsură;
• Dureri.
Reacţiile la nematocite:
• durere;
• greţuri şi vărsături;
• crampe;
• dificultăţi la respiraţie (nevoie
de aer, tuse, respiraţie
şuierătoare);
• aritmie cardiacă;
• şoc;
• piederea cunoştinţei.
ce trebuie să faci?
• Nu atinge zona afectată;
• În situaţia în care victima se află
PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de animale
într-o zonă în care există meduze
a
căror înţepătură este letală,
alertează cât mai curând serviciile
de urgenţă şi efectuează
manevrele de prim ajutor,
monitorizând căile respiratorii ale
victimei, respiraţia şi circulaţia;
• Toate înţepăturile de meduză
trebuie clătite atent cu oţet, timp
de cel puţin 30 de secunde, astfel
încât să se neutralizeze veninul
nematocitelor şi să se prevină
răspândirea acestuia în organism.
Dacă nu dispui de oţet, poţi să
folosești o soluţie cu praf
de copt. Dacă este vorba despre
o meduză „Caravela-
portugheză“ (Physalia utriculus),
nu folosi oţet, pentru că în cazul
acestei specii
oţetul va avea exact efectul contrar
celui dorit;
• După ce ai neutralizat toxinele,
poţi spăla muşcătura cu apă caldă
până în momentul în care durerea
începe să se diminueze (cel puţin
20-30 de minute). Procedează în
aşa fel încât să nu opăreşti
victima;
• Dacă este necesar, apelează
la ajutorul specialiştilor.
 înţepătUra de insectă
Înţepătura de insectă este o rană de mici dimensiuni, cauzată de o insectă; de obicei,
o astfel de rană este inofensivă şi creează o vagă senzaţie de disconfort.
Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de animale
Dacă însă victima a fost înţepată în
mai multe rânduri, cantitatea de substanţă
toxică ce ajunge în organism în urma
înţepăturilor poate atrage după sine o
reacţie cât se poate de serioasă. O
înţepătură la nivelul gurii sau al gâtului
poate să pună în pericol viaţa victimei,
deoarece apare inflamaţia care
împiedică respiraţia.
În cazul unei victime cu
hipersensibilitate la toxinele provenite
de la insecte, poate să se declanşeze
o reacţie alergică, ceea ce poate
implica umflături la nivelul căilor
respiratorii, dificultăţi la respiraţie,
şoc anafilactic sau chiar deces.
ce observi?
De cele mai multe ori:
• umflături în punctul în care s-
a produs înţepătura, roşeaţă,
mâncărime şi durere
suportabilă.
În cazul unei reacţii severe:
• edem la nivelul căilor
respiratorii, dificultăţi la
respiraţie sau şoc.
În unele situaţii se remarcă de asemenea:
• dureri de cap, ameţeli, greţuri
şi diaree;
• dificultăţi la respiraţie, la
înghiţit, pierderea
cunoştinţei.

ce trebuie să faci?
• Linişteşte victima;
• Dacă acul mai este înfipt în
piele, scoate-l folosindu-te de
unghii sau de suprafaţa boantă
a unui cuţit. Efectuează această
operaţie împingând uşor acul de
jos în sus.
Nu utiliza o pensetă, deoarece
aceasta ar putea presa săculeţul
cu substanţă toxică ce rămâne în
piele şi astfel aceasta ar putea
pătrunde în sânge;
• Răceşte locul în care s-a
produs înţepătura. Foloseşte
gheaţă, astfel încât să se mai
reducă umflătura, senzaţia de
mâncărime şi durerea;
• Spală cu apă zona din
imediata apropiere a
înţepăturii;
Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de animale
• Cere-i victimei să țină în gură un
cub de gheaţă sau apă rece în
situaţia
în care a fost înţepată în gură
sau în gât. Astfel se va reduce
riscul de producere a edemului;
• Aşază victima într-o poziţie
intermediară între şezut şi culcat,
în situaţia în care are o reacţie
alergică şi nu se simte bine.
Acest lucru o va ajuta să respire;
• Apelează la serviciile de
urgenţă dacă:
o victima are o hipersensibilitate
la substanţele toxice provenite
de la insecte şi nu se simte
bine;
o victima a fost înţepată a
nivelul gurii sau în gât.
• Îndrumă victima către un spital
sau un medic dacă:
o nu poţi să scoţi acul de insectă;
o victima începe să se simtă
din ce în ce mai rău după
ce a fost înţepată.
 înţepătUra de căpUŞă
O înţepătură de căpuşă este o rană de dimensiuni reduse cauzată de un parazit
asemănător cu păianjenul, care trăieşte în păduri, zone acoperite cu iarbă, tufişuri şi
dune. Pentru a se putea reproduce, căpuşa are nevoie de sânge. Ea nu poate sări şi
PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de animale

nici zbura, de aceea aşteaptă, stând pe plante sau în iarbă.

În momentul în care trece pe lângă
ea un animal sau un om, căpuşa se
agaţă cu gura de epiderma expusă a
acestuia. Apoi suge sângele victimei
timp de mai multe ore sau chiar mai
multe zile. Căpuşa poate transmite
diverse boli. Una dintre ele este boala
Lyme.

Cu cât căpuşa stă mai mult timp pe

pielea cuiva, cu atât riscul de infecţie
este mai mare. Acesta este motivul
pentru care căpuşa trebuie înlăturată
cât mai rapid, de preferat în primele
24 de ore.
 ce observi?
• O înţepătură de căpuşă nu este
dureroasă şi trece de multe ori
neobservată. După câteva ore
apare senzaţia de mâncărime;
• După ce se alimentează cu
sânge, o căpuşă ajunge la
dimensiunea unui bob de
mazăre şi este mai
uşor de depistat. În cazul
oamenilor, căpuşa se instalează
de obicei pe cap, pe gât, la
subsuori, în zona genunchilor, în
zona inghinală şi a gleznelor.
Teoretic, o căpuşă poate fi găsită
oriunde pe corp.
ce trebuie să faci?
• Îndepărtează cât mai rapid
căpuşa. Utilizează în acest scop
un
dispozitiv special, destinat
înlăturării căpuşelor sau o
pensetă fină. Nu înlătura căpuşa
cu degetele
• Procedează în aşa fel încât
să îndepărtezi şi corpul
insectei şi capul acesteia;
• Îndepărtează căpuşa printr-o
singură mişcare;
• Nu utiliza alcool, antiseptic
sau alte substanţe pentru a
PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de animale
anestezia căpuşa;
• Spală rana cu apă şi apoi
dezinfecteaz-o cu alcool sau cu
un antiseptic;
• Notează unde este locul pe
corpul victimei şi care este data
la care a înţepat căpuşa;
• Dacă pielea îşi modifică
aspectul în mod neobişnuit în
primele săptămâni după
înțepătură, sfătuieşte victima
să se ducă
la un medic;
• Îndrumă victima către un spital
sau un medic dacă:
o pielea îşi modifică aspectul
în mod neobişnuit;
o apar alte simptome (de
exemplu, febră, dureri de cap,
dureri ale încheieturilor);
o victima este o femeie însărcinată.
Există o serie de măsuri care se pot
lua pentru a se preveni înţepătura de
căpuşă. Poţi utiliza o plasă antiinsecte
sau un spray împotriva insectelor. De
asemenea, poţi purta îmbrăcăminte
care îţi acoperă cea mai mare parte
a corpului (în special în cursul după-
amiezii). Poţi să consulţi şi un medic,
care îţi poate recomanda un anumit
vaccin. Poţi, de asemenea, să te
informezi despre cum arată și ce
probleme pot cauza anumite insecte.
 d I probleme de sănătate caUZate de mediU

Dacă oamenii se expun la temperaturi extreme, ei pot fi afectaţi la nivel local (de
exemplu, arsuri sau degerături) sau sistemic (insolaţie ori hipotermie).
PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de mediu

probleme de sănătate caUZate de frig

Ţesuturile unei persoane expuse la frig pot avea de suferit. Ţesuturile respective pot
îngheţa sau se poate instala hipotermia.

degerătUri
ce observi?
Atunci când este frig, vasele • Pielea devine albă;
sangvine periferice se contractă, • După o anumită perioadă de
astfel încât mai puţin sânge (cald) timp apar pete albăstrui în acele
circulă prin extremităţile corpului. porţiuni ale corpului care au
Urmare a acestui fapt, se pot forma îngheţat;
cristale în anumite porţiuni ale • Existenţa unor furnicături, care
organismului. Din cauză că aportul de se transformă în senzaţie de
sânge nu se face în mod arsură apoi durere;
corespunzător, pot fi afectate serios • Apar băşici cu lichid negru;
pielea şi diverse ţesuturi. • Se exfoliază pielea;
• Pe anumite porţiuni pielea este
Există riscul apariţiei degerăturilor albă, tare, rece şi apoi devine
pe suprafeţe mari ale corpului şi la neagră;
nivelul extremităţilor (degetele de la mâini, • Apare senzaţia de amorţeală.
degetele de la picioare, nasul,
urechile). La 0 grade Celsius sau la
temperaturi mai scăzute, vasele de
sânge încep să se îngusteze. Acest
fenomen apare şi atunci când o
persoană este expusă vântului
puternic. În momentul în care corpul
este expus unor temperaturi extrem
de mici sau este expus unor temperaturi
mici pe o perioadă îndelungată de
timp, fluxul de sânge la nivelul
anumitor părţi ale corpului atinge un
106
nivel periculos de redus.
107

ce trebuie să faci?
• Transportă victima într-un
loc adăpostit;
• Îndepărtează bijuteriile victimei,
fără a-i afecta în vreun fel pielea;
• Reîncălzeşte porţiunile degerate,
atâta vreme cât nu rişti să
provoci răni;
• Protejează porţiunile în
cauză împotriva frigului;
• Porţiunile afectate ar trebui
reîncălzite, prin cufundare
timp de 20-30 de minute în
apă la temperatura
corpului;
• Degerăturile severe ar trebui
tratate într-un interval de 24 de
ore de la instalare;
• Nu aşeza un obiect fierbinte
direct pe ţesutul degerat,
deoarece poate genera
temperaturi mai mari decât cele
dorite şi poate cauza arsuri;
• Întreprinde tot ce este posibil
şi protejează porţiunea
afectată de
Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu
degerături, pe care ai reuşit să o
încălzeşti, astfel încât aceasta să nu
îngheţe din nou şi transportă cât mai
rapid victima la un spital unde să
poată fi tratată;
• Verifică dacă victima a făcut
vaccinul antitetanos;
• Nu sparge băşicile care s-au format;
• Aplică un bandaj, astfel încât
să protejezi porţiunea
afectată;
• Consultă un medic.
Dacă victima este lipită de un obiect
care a îngheţat, de exemplu de un
congelator, încearcă s-o eliberezi
turnând apă la temperatura camerei
peste porţiunea afectată. Dacă este
vorba despre un obiect alimentat cu
energie electrică, întrerupe
alimentarea cu energie înainte de a
face operaţiunea anterior amintită. Nu
utiliza niciodată un uscător de păr
sau un cuţit pentru a elibera victima.
 Hipotermia
Hipotermia se înregistrează în momentul
în care nu se mai poate menţine
temperatura normală a corpului (aceasta
scade). Pentru ca temperatura să
crească, organismul pune în mişcare
Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu
muşchii (frisoane), pentru a produce
căldură.
Corpul încearcă să piardă cât mai
puţină căldură. Astfel, vasele de
sânge de la nivelul pielii se îngustează
(pielea devine palidă), iar rădăcinile
firelor de păr ies în evidenţă, pentru a
forma un strat izolator („pielea de
găină“).
În astfel de condiţii temperatura
corpului este mai mică decât cea
necesară pentru a se asigura un
metabolism normal şi o funcţionare
normală (35°C).
108
ce observi?
în cazul hipotermiei în stadiu incipient:
• Frisoane;
• Piele rece, albă, uscată;
• Respiraţia se modifică, trecându-
se de la hiperventilaţie la o
respiraţie lentă, şuierătoare;
• Stare (generală) de confuzie;
• Senzaţie de oboseală şi somnolenţă;
• Stare de semiconştienţă.
în cazul hipotermiei severe:
• Victima nu mai are frisoane;
• Pierderea cunoştinţei;
• Absenţa reflexelor;
• Ritm cardiac redus;
• Rigidizarea muşchilor;
• Este posibil ca buzele, urechile,
degetele de la mâini şi de la
picioare să fie vinete.
ce trebuie să faci?
în cazul hipotermiei în stadiu incipient:
• Transportă victima într-un loc în
care este mai cald;
• Procedează în aşa fel încât
corpul victimei să nu se răcească
mai mult:
o în situaţia în care hainele
victimei sunt ude (de exemplu,
când este vorba despre o
persoană salvată de la înec),
scoate-i hainele numai dacă
nu există risc de hipotermie;
o acoperă capul victimei,
deoarece la nivelul capului se
pierde multă căldură;
• Dacă nu dispui de o pilotă, poţi
utiliza alte obiecte pentru a În toate cazurile de hipotermie
încălzi victima (o pătură uscată, efectuează toate manevrele cu grijă şi
haine uscate, o folie fereşte victima de frig. Evită să muți

PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de mediu

protectoare etc.); victima dacă nu e necesar.
• Ca o excepţie la regulile
general- valabile în ceea ce Există o serie de măsuri pe care le
priveşte acordarea primului poţi lua astfel încât să previi
ajutor, dacă este vorba despre hipotermia. În primul rând, trebuie să-
o victimă cu hipotermie în ţi iei toate măsurile de siguranţă
stadiu incipient, poţi să-i dai când eşti la munte sau când practici
acesteia ceva cald de băut; sporturi de iarnă. De exemplu, într-o
• Apelează la medic, dacă zonă în care există pericol de avalanşă,
este necesar. poţi să apelezi la localnici pentru a te
informa în legătură cu semnele care
în cazul hipotermiei severe: prevestesc un pericol, respectiv cu
• Procedează în aşa fel încât măsurile de siguranţă pe care se
corpul victimei să nu se cuvine să le iei. Înainte de a pleca
răcească şi mai mult; pe un anumit traseu, este bine să te
• Dacă este posibil, utilizează o informezi asupra modului în care poţi
pătură electrică; contacta serviciile de urgenţă.
• Dacă nu dispui de o pătură
electrică, poţi utiliza o sticlă cu
apă caldă, perne electrice sau
pietre încălzite. Pentru a evita
producerea de arsuri, procedează
în aşa fel încât
obiectele amintite să nu vină
în contact direct cu corpul
victimei. Poţi, de asemenea, să
încălzeşti victima prin contact
fizic;
• Nu îi oferi victimei nimic
de mâncat sau de băut;
• Apelează serviciile de urgenţă.
109
 probleme de sănătate caUZate de căldUră
Corpul produce căldură în mod continuu pentru a- și men ține temperatura de 37°C.
În condiții de temperatură excesivă, pierderile de căldură prin transpira ție, perspira ție,
vasodilatație periferică pot fi insuficiente pentru a menține temperatura normală și
PRIMUL AJUTOR I Probleme de sănătate cauzate de mediu
apar diverse probleme de sănătate. Pierderea electroli ților (prin transpira ție excesivă)
sau deshidratarea sunt doar două exemple.
insolația
Această situaţie intervine în
momentul în care organismul îşi
pierde capacitatea de a-şi menţine
temperatura normală (expunere
directă a capului la soare) şi se
supraîncălzeşte (persoana în cauză se
expune unui mediu în care este mult
prea cald).
ce observi?
• Comportament bizar, dureri
de cap, ameţeli, halucinaţii,
stări de confuzie, anxietate,
absenţa capacităţii de
orientare, stare comatoasă;
• Temperatură ridicată;
• Absenţa transpiraţiei, faţa colorată
în roşu aprins sau piele uscată;
• Puls rapid, dificultăţi în a respira;
• Greţuri, vărsături, senzaţia de
oboseală, senzaţia de slăbiciune.
110
ce trebuie să faci?
• Procedează în aşa fel încât
victima să nu mai fie expusă la
soare;
• Dacă este necesar, apelează
la serviciile de urgenţă;
• Transportă victima într-un
loc răcoros;
• Răcoreşte victima încet,
utilizând următoarele tehnici:
o cere-i victimei să se
dezbrace până la brâu;
o cel mai bine este să foloseşti
jet de apă;
o aplică comprese umede (la o
temperatură care variază între
15 şi 20°C), foloseşte în acelaşi
timp un ventilator, astfel încât
aerul să circule;
o stropeşte victima cu apă şi
orientează ventilatorul spre
ea;
o dacă acest lucru nu este su-
ficient, împachetează corpul
victimei în haine umede şi
frecţionează victima uşor cu
apă călduţă;
o aşază victima în apă rece
(dacă este posibil);
o aşază pungi cu gheaţă în
zona inghinală, la subsuori şi
pe ceafa victimei.
senZaţia de epUiZare
Şi leŞinUl caUZat de
căldUră
Senzaţia de epuizare cauzată de
căldură reprezintă o formă uşoară a
insolației.
ce observi?
Este posibil ca o persoană care are
senzaţie de epuizare, respectiv care
leşină din cauza căldurii să prezinte
următoarele simptome:
• transpiraţie abundentă;
• paloare;
• crampe musculare;
• senzaţie de oboseală, respectiv
de slăbiciune;
• ameţeli;
• dureri de cap;
• greţuri şi vărsături;
• piele rece şi umedă;
• puls rapid, dar slab.
ce trebuie să faci?
• Oferă-i victimei o băutură
care conţine săruri de
rehidratare;
• Evacuează victima din mediul
în care este cald, dacă este
posibil, și răcorește-o cu un
ventilator, pungi cu gheaţă sau
stropește-o cu apă.
Dacă nu se iau măsuri împotriva
epuizării cauzate de căldură, este posibil
ca victima să facă insolație.
crampe caUZate
de căldUră
Crampele cauzate de căldură sunt
crampe musculare dureroase,
involuntare, care se manifestă în timp
ce depunem efort fizic sau lucrăm
într-un mediu în care este cald,
Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu
respectiv după ce am făcut sport
sau am lucrat într-un astfel de
mediu. Crampele musculare se pot
manifesta la nivelul tuturor grupelor de
muşchi, dar ele apar cel mai frecvent
la nivelul braţelor, abdomenului şi
spatelui.
Crampele cauzate de căldură apar
deoarece persoana în cauză pierde
cantităţi foarte mari de apă şi săruri
(prin intermediul transpiraţiei). La
aceasta contribuie şi faptul că persoana
afectată stă sau lucrează într-un
mediu în care este cald și pierderea
fluidelor este compensată doar prin
aportul de apă, nu şi de electroliţi.
ce observi?
• Crampe musculare în combinaţie
cu expunerea la un mediu cald.
ce trebuie să faci?
• Spune-i victimei să bea o băutură
de rehidratare pentru sportivi;
• În timp ce victima bea, mușchii
pot fi relaxați, răcoriți, masați;
• Cere-i victimei să nu se mai
expună unui mediu cald şi
îndrum-o către un mediu răcoros.
11
1
 desHidratarea
În cazul în care o victimă pierde o
cantitate mai mare de lichide decât
aceea pe care o introduce în
organism, intervine deshidratarea.
Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu
Victima nu elimină doar fluide, ci şi
săruri, precum şi alţi nutrienţi.
ce observi?
• Gura şi mucoasele sunt uscate;
• Senzaţie de sete;
• Ochii sunt înfundaţi în orbite;
• Pielea şi-a pierdut elasticitatea;
• Urina este de culoare închisă,
iar victima urinează rar;
• Senzaţie de slăbiciune;
• Dureri de cap;
• Dureri abdominale.
ce trebuie să faci?
• Întreabă victima dacă are
gura uscată;
• Deshidratarea (cauzată de
transpiraţia abundentă, de diareea
severă sau de vomă) se tratează
cel mai bine administrându-se
fluide pe cale orală;
• În situaţia în care victima bea
lichide, este de preferat ca
acestea să conţină carbohidraţi și
electroliți;
• Asigură-te de faptul că victima
introduce în organism o
cantitate mai mare de lichide
decât aceea pe care a eliminat-o;
• În ceea ce priveşte protecţia
împotriva deshidratării, poţi
găsi în farmacii diferite produse
care se eliberează fără reţetă
sau te poţi orienta spre
produsele din
magazinele cu articole sportive sau
din cele specializate în activităţi
în aer liber. Dacă nu există în
apropiere nicio farmacie şi niciun
astfel de magazin, pune o jumătate
de pliculeţ de praf de copt
(bicarbonat de sodiu) şi 3 linguri de
zahăr într-un litru de apă potabilă.
Există o serie de modalităţi
destinate prevenirii deshidratării. În
primul rând, este necesar să bem o
cantitate corespunzătoare de lichide pe
parcursul zilei. Se recomandă evitarea
efortului excesiv după-amiază.
Vestimentația trebuie să fie de
asemenea adaptată. Poţi purta pălărie
şi haine largi, vaporoase, care să
permită circulaţia aerului. Sunt şi alte
metode de prevenire a deshidratării;
printre acestea se numără protejarea
pielii cu loţiuni împotriva razelor solare.
De asemenea, este bine să-i acorzi
suficient timp organismului tău pentru
a se adapta, mai ales dacă nu eşti
obişnuit cu clima caldă.
 probleme de sănătate caUZate de altitUdine

Începând de la 2000 de metri peste nivelul mării şi dincolo de această altitudine aerul
conţine o cantitate semnificativ mai redusă de oxigen. Persoanele care trăiesc la o
astfel de altitudine s-au adaptat la condiţiile existente.

De exemplu, organismul lor produce mai multe celule roşii, astfel încât este reţinută
o cantitate mai mare de oxigen care ajunge în sânge. Chiar şi turiştii ce ajung treptat

Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu

la altitudini din ce în ce mai mari se adaptează în mediul respectiv după câteva
săptămâni. Acesta este motivul pentru care sportivii se antrenează frecvent la mare
altitudine.

Problemele intervin doar atunci când ascensiunea se face prea repede. Organismul
nu are timp să se adapteze la nivelul redus de oxigen din aer. Turiştii, mai ales cei
care au probleme de ordin medical, pot prezenta o stare de rău de altitudine dacă
ascensiunea se face rapid (de exemplu, o plimbare cu telefericul către vârful
muntelui). Alpiniştii care ajung la mare altitudine (de exemplu în Himalaya) pot avea,
de asemenea, o stare de rău datorată acesteia.
„Rău de altitudine“ este o denumire
Dacă simptomele caracteristice pentru
generică pentru o serie de afecţiuni. Ne
hipobaropatie se manifestă la altitudini
vom opri la trei dintre ele, care se
mai mici, acesta poate constitui un
manifestă cel mai frec-vent:
semn al deshidratării sau al insolației. În
hipobaropatia, edemul pulmonar
situaţia în care hipobaropatia nu este
provocat de altitudine şi edemul
tratată, ea poate pune în pericol viaţa
cerebral provocat de altitudine.
persoanei în cauză. Poate să se
Hipobaropatia este o afecţiune care se
manifeste prin edem cerebral sau
manifestă la persoanele care au fost
acumularea de lichid în plămâni.
recent la altitudini de 1.980-
2.440 de metri sau la altitudini mai
mari.

ce observi?
În majoritatea cazurilor simptomele
stării de rău cauzate de altitudine nu
sunt seri- oase, de exemplu:
• ameţeli, senzaţia de oboseală,
dureri de cap;
Primul ajutor i Probleme de sănătate cauzate de mediu
edemul pulmonar provocat de
altitudine:
• tuse seacă şi senzaţia de
lipsă de aer (chiar şi în
stare de repaus);

• greţuri şi vărsături;
• ritm cardiac accelerat;
• aceste simptome se agravează
dacă victima este epuizată.

Simptomele următoare indică o formă

mai gravă a stării de rău cauzate de
altitudine:
• pielea se învineţeşte (cianoză);
• există senzaţia de apăsare pe
piept;
• victima tuşeşte şi scuipă sânge;
• stare de confuzie;
• stare de semiconştienţă,
lipsa interacțiunii în plan
social.

Simptome caracteristice
pentru hipobaropatie:
• persoana în cauză a fost recent
la altitudini de 1.980-2.440 de
metri sau la altitudini mai
mari;
• dureri de cap;
• lipsa poftei de mâncare;
• greţuri însoţite sau nu de
vărsături;
• insomnie;
• senzaţie de oboseală.

Simptome caracteristice pentru

• accentuarea senzației de lipsă de aer;
• posibil durere mare în piept;
• tuse umedă; mai întâi sputa se
prezintă sub formă de spumă,
ulterior sub formă de spumă cu
sânge.

Simptome caracteristice pentru edemul cerebral

provocat de altitudine:
• pierderea capacităţii de coordonare sau
ataxia (persoana în cauză nu se poate
deplasa în linie dreaptă, nu poate sta
cu picioarele lipite unul de altul şi nu îşi
poate menţine poziţia dacă închide
ochii);
• dureri severe de cap, care nu se
atenuează cu medicaţie sau odihnă;
• modificări bizare de personalitate;
• posibil convulsii sau stare
comatoasă.

ce trebuie să faci?
• Este posibil ca persoanele care au edem
pulmonar ori edem cerebral cauzat de
altitudine să necesite tratament cu
oxigen hiperbaric. Acesta este un
tratament medical, care nu trebuie
folosit în situaţii normale de alpiniştii
care doresc să urce cât mai sus;
• Atunci când este vorba despre o stare
de rău cauzată de altitudine, cel mai
bine este ca persoana în cauză să
coboare la o altitudine mai mică. O
reducere a altitudinii cu 300-460 de
metri este suficientă, pentru a reduce
severitatea simptomelor.
 E I înecUl și boala de decompresie a scafandrilor

Problemele de sănătate care au drept cauză sporturile nautice apar în centrele în

Primul ajutor i înecul Și boala de decompresie a scafandrilor

care se practică astfel de sporturi sau pe plaje. Din acest motiv este important ca
persoanele care acordă primul ajutor în centrele destinate sporturilor nautice să fie
pregătite în acest sens.

O persoană se poate îneca într-un râu, un lac sau în mare, într-un bazin de înot sau
acasă (în cadă, într-un puţ). Un astfel de incident se poate produce în timp ce se
practică sporturi nautice sau ca rezultat al unui accident în urma căruia victima
ajunge în mod neaşteptat în apă (de exemplu, accident cu o navă/cu o barcă).

Toate victimele salvate de la înec, despre care ştim clar că s-au aflat sub apă (şi sunt
conştiente şi respiră normal, fără probleme fizice evidente) trebuie sfătuite să
consulte un specialist, deoarece există pericolul unor complicaţii, respectiv acela al
unei infecţii pulmonare.
 resUscitarea în caZ de înec
Primul ajutor i înecul Și boala de decompresie a scafandrilor
Şansele unei resuscitări reuşite cresc
în situaţia în care ne asigurăm că sunt
libere căile respiratorii, astfel încât
oxigenul să poată ajunge în plămâni.
Dacă eliberăm căile respiratorii,
diminuăm şansele de a ne confrunta
cu un caz de aspiraţie. De-a lungul
timpului au fost puse la punct o serie
de tehnici destinate înlăturării de pe
căile respiratorii superioare a apei,
vărsăturilor etc.
Nu se recomandă compresiile la
nivelul abdomenului, deoarece creşte
riscul ca victima să verse şi să
inspire ceea ce varsă. Această
tehnică nu este suficient de eficientă
pentru îndepărtarea apei de la nivelul
căilor respiratorii sau plămânilor şi poate
încetini procesul de resuscitare.
Prioritatea o reprezintă ventilaţia,
pentru a se evita hipoxia, prevenindu-
se astfel stopul cardiac.
ce observi?
• O victimă care s-a înecat nu
reacţionează şi nu respiră
normal.
ce trebuie să faci?
• Intră în apă doar dacă ai
pregătirea necesară în acest
sens;
• Când resuscitezi o persoană
care s-a înecat, primul lucru pe
care trebuie să-l faci este să-i
eliberezi
căile respiratorii şi să o ventilezi cât
mai repede posibil;
• Este acceptabilă şi situaţia în
care resuscitarea se face în
apă, însă doar dacă este vorba
despre ape puţin adânci sau
despre ape cu adâncimi mari,
dar liniştite şi numai în situaţia
în care persoana care acordă
primul ajutor are
un dispozitiv care o menţine la
suprafaţa apei, respectiv în situaţia
în care există cel puţin două
persoane care acordă primul ajutor
şi au pregătire de salvamari;
• Compresiile toracice nu trebuie
executate în apă. În situaţia
în care victima are un stop
cardiac, prioritatea o constituie
scoaterea acesteia din apă;
• Victima trebuie menţinută cât
mai mult timp în poziţie laterală,
la care se face referire mai jos;
• Alertează serviciile de urgenţă.
 poZiţionarea Victimei
ce observi?
• Stop respirator (nu se poate
respira sub apă), respectiv
pentru că
sunt blocate căile respiratorii (de
exemplu, cu noroi sau alge);
• Leziuni la cap sau la nivelul
coloanei vertebrale în urma
faptului că victima a executat
sărituri sau scufundări într-o apă
de mică adâncime;
• Hipotermie, deoarece temperatura
apei este, de obicei, mai mică
decât temperatura corpului
A se vedea „Hipotermia“, p. 108.
ce trebuie să faci?
• Victima ar trebui aşezată în
poziție laterală de siguranță,
astfel încât voma să se poată
scurge cu uşurinţă;
• Nu se va presa asupra
pieptului, astfel încât să nu fie
îngreunată respiraţia;
• Poziţia victimei ar trebui
aleasă, astfel încât ea să poată
fi întoarsă pe spate cu ușurință
și în condiții de siguranță și
trebuie luată în considerare o
posibilă leziune la nivelul
coloanei vertebrale;
• Protejează victima, astfel încât să
nu se instaleze hipotermia.
leZiUnile la niVelUl
coloanei cerVicale în
caZUl Victimelor UnUi
înec
Trebuie să acorzi întotdeauna
Primul ajutor i înecul Și boala de decompresie a scafandrilor
atenţie faptului că o victimă care s-a
înecat poate avea leziuni la nivelul
coloanei vertebrale. Următoarele
recomandări vin în completarea celor
valabile în cazul în care există leziuni la
nivelul capului, respectiv la nivelul
coloanei cervicale.
ce observi?
• O victimă care s-a înecat şi
există suspiciunea că ar prezenta
leziuni la nivelul coloanei
vertebrale.
ce trebuie să faci?
• Persoanele care au pregătire de
salvamar pot aduce victimele pe
uscat cât mai rapid şi mai
eficient posibil, în situaţia în
care sunt necesare manevre de
resuscitare şi acestea nu pot fi
efectuate în apă;
• Imobilizarea capului şi a coloanei
vertebrale în timpul transportului
este necesară numai dacă
victima a suferit un accident ce
implică un impact puternic,
dacă victima relatează în mod
eronat cum s-au produs
evenimentele (fenomen
posibil şi din cauza intoxicaţiei)
sau dacă există
suspiciunea că victima
a suferit leziuni la
nivelul coloanei
vertebrale.
 MulţuMiri

Manualul european pentru prim ajutor, EFAM 2011, este un proiect al Crucii Roşii Belgiene-
Flandra. La realizarea acestui proiect au contribuit numeroase persoane. Am dori să le
mulţumim pentru efortul depus, pentru sfaturile şi sprijinul pe care l-au oferit:

Manageri de proiect: Persoanele care au contribuit

Stephan Lauwers, Katja Verhelst la realizarea proiectului:
Lars Adamsson, Swedish Red Cross
Ljubica Aleksic, Red Cross of Serbia
Text şi editare: Antons Babuskins, Latvian Red Cross
An Cleymans, Krista De Winne, Irina Berechet, Romanian Red Cross
Hans Eelen, Paul Mallentjer, Evy Paul Broos, Belgian Red Cross-Flanders
Pascal Cassan, French Red Cross
Van Parijs
Inna Chenyaeva, Belarusian Red Cross
Liliya Chibisenkova, Russian Red Cross
Consilieri: Samantha Dickson-Roberts, Red Cross of Granada
Emmy De Buck, Tessa Alessandra Diodati, Italian Red Cross
Dieltjens, Nele Pauwels, Stijn Nidal El Barekah, Bosnia and Herzegovina Red Cross
Andrew Farrar, British Red Cross
Van de Velde Gabor Gobl, Hungarian Red Cross
Stephan Lauwers, Belgian Red Cross-Flanders
Machiaj: Sylvie Libotte, Belgian Red Cross-French community
Gaby Van Roosbroeck Grace Lo, International Federation of Red Cross
And Red Crescent Societies
Paul Mallentjer, Belgian Red Cross-Flanders
Fotografi: David Markenson, American Red Cross
Frank Toussaint Joe Mulligan, British Red Cross
Carl Vandervoort Kristiina Myllyrinne, Finland Red
Belgian Red Cross-Flanders Cross
Richard Neville Bradley, American Red Cross
Stefan Osche, German Red Cross
ilustraţii: Natasja Oving, the Netherlands Red
Myrthe Boymans Cross Pencho Penchev, Bulgarian Red
Cross Zarka Rogic, Croatian Red
Cross
Elif Taskin, Turkish Red
MulţuMiri

Crescent Tracey Taylor, British

Red Cross
Peter Paul Tenthof Van Noorden, the Netherlands Red
Cross Philippe Vandekerckhove, Belgian Red Cross-
Flanders Stijn Van de Velde, Belgian Red Cross-
Flanders
Evy Van Parijs, Belgian Red Cross-
Flanders Cees van Romburgh, the
Netherlands Red Cross Katja
Verhelst, Belgian Red Cross-
Flanders
 rEFEriNțE

1. International Federation of Red Cross and Red Crescent Societies. International first aid
and resuscitation guidelines 2011. Geneva

2. Markenson D, Ferguson JD, Chameides L, Cassan P, Chung K-L, Epstein J, Gonzales L,

Herrington RA, Pellegrino JL, Ratcliff N, Singer A. Part 17: first aid: 2010 American
Heart Association and American Red Cross Guidelines for First Aid. Circulation. 2010;
122 (suppl 3): S934-S946

3. Nolan NP, Soar J, Zideman DA, Biarent D, Bossaert LL, Deakin C, Koster RW, Wyllie J,
Böttiger. European Resuscitation Council Guidelines for Resuscitation 2010. Resuscitation 2010
October; 81: 1219-1276

4. Van de Velde S, Heselmans A, Roex A, Vandekerckhove P, Ramaekers D, Aertgeerts

B. Effectiveness of nonresuscitative first aid training in laypersons: a systematic
review. Ann Emerg Med. 2009;54(3):447-457

REFERINțE
Versiune originală realizată de:
Crucea Roşie Belgiană-Flandra, Motstraat 40, 2800 Mechelen, Belgia.

Adresa de corespondenţă:
Departamentul pentru Pregătire, Crucea Roşie Belgiană-Flandra, Motstraat 40, 2800 Mechelen, Belgia.
E-mail: efam @ redcross.be

Ediţia:
Iunie 2011

Procedurile şi tehnicile descrise în prezenta lucrare sunt conforme cu Ghidurile

pentru prim ajutor şi resuscitare ale Federaţiei Internaţionale a Crucii Roşii şi ale
Societăţilor Semilunii Roşii, 2011*.

Indicaţiile oferite nu se substituie aprecierilor personalului care oferă asistenţă într-

o anumită situaţie de ordin medical sau în condiţiile unei anumite stări de
sănătate. Victimele, respectiv bolnavii trebuie să consulte o persoană care
dispune de calificare medicală pentru a primi îndrumări legate de o anumită
situaţie medicală. Autorii nu îşi asumă răspunderea faţă de nimeni în legătură cu
prejudiciile cauzate în urma utilizării sau neutilizării prezentului material sau a utilizării
vreunei informaţii cuprinse în prezentul material, respectiv nu oferă niciun fel de
garanţie în mod direct sau indirect.

Această lucrare contribuie la armonizarea pe plan internaţional a normelor de prim

ajutor şi a completărilor aduse acestora, care au precedat eforturilor de armonizare
depuse de către Crucea Roşie şi Semiluna Roşie, de exemplu, primele
recomandări legate de tehnicile de salvare a vieţilor omeneşti ale Federaţiei
Societăţilor de Cruce Roşie şi Societăţilor Semilunii Roşii (IFRC).

Toate drepturile sunt rezervate. Niciun fragment din prezenta lucrare nu poate fi
reprodus, stocat într-un sistem de difuzare sau transmis în formă electronică, mecanică,
fotocopie, înregistrare sau orice altă formă, fără acordul scris, obţinut în
prealabil de la editor, respectiv de la Crucea Roşie Belgiană-Flandra, Motstraat
40, 2800 Mechelen, Belgia.

Editor:
Philippe Vandekerckhove, Crucea Roşie Belgiană-Flandra,
Motstraat 40, 2800 Mechelen, Belgia.
* Lista cu referințe poate fi consultată la finalul prezentului manual.
NOTE
NOTE
NOTE
NOTE
NOTE
NOTE
NOTE
NOTE