Bazele

tehnicii coşurilor de fum

Dezvoltare

Scurt istoric La început, când în încăperi ardeau focuri cu flacără liberă, vetrele
aveau partea superioară deschisă, permiţând evacuarea fumului
rezultat prin arderea combustibilului.
Dezvoltarea tehnicii de evacuare a fumului şi a gazelor de ardere
trebuie privită în strânsă legătură cu evoluţia sistemelor de
încălzire.

În prezent Coşurile de fum trebuie să fie astfel corelate cu sursele de căldură,

încât să se prevină producerea unor accidente (scăpări de gaze
arse, incendii etc).
Aceste sisteme au rolul de a evacua în deplină siguranţă, deasupra
nivelului acoperişurilor, fumul şi gazele de ardere, care prin
conţinutul lor de substanţe nocive reprezintă un pericol pentru
sănătatea omului şi mediul înconjurător.

Schimbări în tehnica Dezvoltarea continuă a sistemelor de încălzire în direcţia utilizării

construcţiei coşurilor judicioase a combustibililor necesită o permanentă corelare cu
tehnologia de execuţie a coşurilor.

Coş monostrat din zidărie Pentru mult timp, varianta constructivă cea mai utilizată a fost
coşul zidit cu un singur strat. Datorită montajului mai uşor şi
mai rapid, această soluţie constructivă a fost înlocuită de coşul cu
perete simplu, realizat din elemente prefabricate.

-3-
Bazele
tehnicii coşurilor de fum
Dezvoltare
Cerinţele crescute au necesitat
utilizarea sistemelor cu două
straturi
În prezent sunt deja depăşite
Inovaţii determinate de
crizele de energie
Sisteme de coşuri cu
trei straturi
Ventilarea termoizolaţiei
pentru cele mai joase
temperaturi ale gazelor
de evacuare
Utilizarea din ce în ce mai frecventă a sistemelor de în-
călzire cu păcură a necesitat - pe lângă proprietăţile de
stabilitate şi refractaritate - şi o bună rezistenţă a cana-
lului de fum la acţiunea condensului acid. Astfel s-a ajuns la
coşurile cu două straturi.
Coşul era format dintr-un tub interior rezistent la coroziune
chimică şi dintr-o manta exterioară care conferă sistemului
rezistenţă şi stabilitate.
Coşurile cu un singur strat sau cu două straturi sunt
astăzi încă admise şi sunt descrise în lucrările tehnice
de referinţă. Raportate însă la instalaţiile moderne de
încălzire, sunt deja depăşite.
Criza de energie din anii ‘70 a avut drept consecinţă
o dezvoltare continuă a tehnicii încălzirii, ducând în final la
apariţia pe piaţă a cazanelor cu randament energetic mai
ridicat şi cu o temperatură mai scăzută a gazelor de ardere. În
urma acestei evoluţii s-a impus utilizarea coşurilor cu trei
straturi.
În cazul acestui sistem, tubulatura de şamotă este prevă-
zută cu un strat special de material termoizolant,
împiedicând răcirea accentuată a gazelor de ardere în
coş. Astfel, se obţine un tiraj ce asigură evacuarea
completă a reziduurilor de ardere. În plus, stratul de
material termoizolant permite dilatarea termică liberă a
tubulaturii.
În prezent, ultima treaptă a evoluţiei coşurilor s-a atins
odată cu introducerea coşurilor cu termoizolaţie ventilată
insensibile la umezeală. Prin utilizarea acestui sistem s-a
extins şi mai mult domeniul de aplicabilitate a coşurilor spre
intervalul de temperaturi scăzute a gazelor de ardere.
Acest coş de fum funcţionează ireproşabil şi sigur, indiferent
de tipul instalaţiei de încălzire la care este conectat.
-4-
Evoluţia coşurilor de fum

COŞ ZIDIT
• Rezistenţă redusă la:
- umiditate, condens acid
- temperaturi ridicate
- fenomenul de îngheţ-dezgheţ
• Etanşeitate necorespunzătoare
• Durată de execuţie mare
• Durată "de viaţă" scurtă

(SISTEM) COŞ MODULAT SCHIEDEL

• Tub interior din şamotă:
- rezistenţă la acizi;
- rezistenţă la temperaturi ridicate;
- dilatări termice libere.
• Îmbunătăţire semnificativă faţă de coşul zidit

SISTEM DE COŞ UNI, UNI Plus (SIH)

• Recomandat pentru utilizarea în cazul celor mai moderne
tehnici de încălzire indiferent de tipul combustibilului
• Recomandat pentru temperaturi ale gazelor de evacuare
cuprinse între 80°C - 600°C

-5-
Bazele
tehnicii coşurilor de fum

Condiţii de presiune şi curgere

Componente corelate În cazul oricărei instalaţii de ardere, componentele acesteia,

- cazanul, piesa de racordare, coşul - trebuie să fie adaptate
reciproc (puse în concordanţă). Numai astfel se realizează
condiţiile de bună funcţionare pe termen lung.
Greşelile de corelare pot cauza defecte în procesul de exploa-
tare al instalaţiei de ardere, ca de exemplu arderea incompletă
a combustibilului = cantitate mai mare de funingine, cu riscul
autoaprinderii şi arderii acesteia la temperaturi de circa
1000°C ! În acelaşi timp, datorită unei dispuneri incorecte,
locuitorii casei pot fi afectaţi de scăpările de gaze de ardere din
sursa de căldură.
Ca urmare a îmbib ă rii cu umezeal ă provenit ă din
condensarea vaporilor de apă pe pereţii coşului de fum, se
poate ajunge la distrugerea acestuia.

Condiţii de presiune şi temperatură Condiţiile de presiune şi de temperatură necesare unei

funcţionări în condiţii de siguranţă a instalaţiilor de ardere sunt
(conform normelor DIN 4705, descrise în normele DIN 4705/ partea I şi DIN 18160 respectiv
respectiv ONM 7515) ONM 7515.

Condiţii de presiune: Condiţii de temperatură: Tiob To

Pz > Pze [N/m2] sau [Pa] Tiob - Tp > 0

Te > TL
Pz = PH - PR [N/m2] sau [Pa]

Pze = PL + Pw + PFV [N/m2 ] sau [Pa]

Semnificaţia notaţiilor:
H - înălţimea utilă a coşului
HV - înălţimea utilă a piesei de racordare
PFV - presiunea de refulare necesară la piesa de
racordare (pierderea de presiune) H
PH - presiunea statică în coş
PL - presiunea de refulare necesară aerului
aspirat (rezistenţa hidraulică)
PR - presiunea rezistentă în coş
(pierderea de presiune în coş)
PW - presiunea de refulare necesară pentru
sursa de căldură
Pz - depresiunea din coş (tirajul)
Pze - depresiunea necesară la intrarea în coş
(disponibilul de presiune)
Te - temperatura gazelor de ardere la intrarea în coş
Tiob - temperatura peretelui interior la nivelul gurii de
evacuare PZ
TL - temperatura mediului ambiant (aerului) Pw
PZe
To - temperatura gazelor de ardere la nivelul gurii de PL
evacuare
Tp - temperatura punctului de rouă Hv

PFV

-6-
Bazele
tehnicii coşurilor de fum
Condiţii de presiune şi curgere
Forţa ascensională datorată
diferenţei de temperaturi
Forţa portantă a coşului de fum
Circulaţia aerului şi a
gazelor de ardere
Ca urmare a procesului de ardere, gazele de evacuare au o tempe-
ratură mai ridicată decât temperatura aerului (mediului ambiant).
Astfel ia naştere în coş şi în ramura ascendentă a piesei de
racordare forţa ascensională care asigură transportul gazelor de
ardere şi care determină apariţia unei depresiuni în coş, piesa de
racordare, iar în majoritatea cazurilor şi în focar precum şi spaţiul
de amplasare al acestuia.
Coloană aer rece Coloană gaze de ardere
Arzătorul, cazanul şi coşul de fum sunt legate datorită fenomenelor
de circulare al aerului necesar arderii şi a gazelor de ardere.
Aerul necesar combustiei este aspirat din mediul înconjurător şi
trecut prin arzător împreună cu combustibilul utilizat de sursa de
căldură.
Gazele de ardere sunt evacuate în exterior prin intermediul piesei
de racordare şi al coşului de fum, după ce au cedat căldura în focar.
-7-
Bazele
tehnicii coşurilor de fum

Condiţii de presiune şi curgere

Tiraj natural
şi cazan cu suprapresiune
Raportul de presiuni din coşul de fum în cazul evacuării cu tiraj
natural este influenţat de construcţia focarului, de existenţa
sau nu a unei suflante.
Prevederea cu o suflantă a focarului conduce la apariţia unei
suprapresiuni în camera de ardere.

Rapoartele de presiuni
din coş

Rapoartele de presiuni din coş

în cazul diferitelor construcţii
de cazane
Reprezentare schematică

PZ PZ PZ
PZ > PZe

Cazan cu tiraj natural PL PL - presiunea de refulare necesară

}
a aerului aspirat
(rezistenţă hidraulică)
PW PZe
PW - presiunea de refulare necesară
a sursei de căldură
PFV
PFV - presiunea de refulare necesară
la piesa de racordare
(pierdere de presiune)
Cazan cu suprapresiune PL
PW } PZe
Pze - presiunea de refulare
(depresiunea) necesară la
intrarea gazelor de ardere
în coş
Cazan cu randament ridicat PL } PZe
cu piesa de racordare
rezistentă la suprapresiuni

-8-
Bazele
tehnicii coşurilor de fum
Distribuţia temperaturilor
Răcirea gazelor de ardere
Evoluţia temperaturilor în
coş şi temperatura suprafeţei interioare
Parcurgând traseul de la spaţiul de ardere, prin piesa de racordare
până la nivelul gurii de evacuare a coşului de fum, gazele de ardere
se răcesc. Pierderile de căldură sunt dependente în principal de
următorii factori:
• rezistenţa la transmiterea căldurii a structurii coşului de fum
• înălţimea coşului
• mărimea suprafeţei interioare a coşului
• viteza de curgere a gazelor de ardere
În urma arderii combustibililor se produc vapori de apă. (Exemplu:
în urma arderii a 1L de păcură rezultă aprox. 1L H2O). Gazele de
ardere pot asimila doar o cantitate limitată de vapori de apă,
această cantitate reducându-se odată cu scăderea temperaturii.
Ti2 T2
Înălţimea coşului
Gaz de evacuare
Peretele interior
T1 - temperatura gazelor de ardere
la intrarea în coş
T2 - temperatura gazelor de ardere
la gura de evacuare a coşului
TF - temperatura gazelor de ardere
la ieşirea din cazan
Ti2 - temperatura suprafeţei interioare
la gura de ieşire a coşului T1
TF
Temperatura
-9-
Bazele
tehnicii coşurilor de fum

Distribuţia temperaturilor

Atenţie! Dacă gazele de ardere sunt răcite sub temperatura punctului

de rouă, are loc formarea de condens în interiorul piesei de
racordare şi în coş.

Dependenţa temperaturii punctului

de rouă a gazelor de ardere de tipul
Temperatura punctului de rouă Tcon

combustibilului şi de coeficientul
de exces de aer Gaze naturale

Combustibili lichizi

Huilă

Coeficient de exces de aer n

Temperaturi scăzute ale gazelor
de ardere la instalaţiile moderne
Graficul alăturat arată dependenţa temperaturii punctului de
rouă a gazelor de ardere, de tipul combustibilului şi de
coeficientul de exces de aer. Instalaţiile de ardere cu
randament energetic ridicat prezintă valori scăzute ale
temperaturii gazelor de ardere şi a coeficientului de exces de
aer şi deci o temperatură a punctului de rouă ridicată. Pericolul
formării de condens ca urmare a răcirii gazelor de ardere este
deosebit de mare.

Calculul temperaturilor Gradul de răcire a gazelor de ardere în interiorul piesei de

punctelor de rouă conform racordare şi al coşului se calculează cu ajutorul relaţiilor date
în normele DIN 4705/I respectiv ONM 7515. Conform acestor
normelor DIN 4705/I norme, în cazul coşurilor sensibile la umiditate se impune ca
respectiv ONM 7515 valoarea temperaturii peretelui interior la gura de evacuare a
coşului să se situeze deasupra valorii temperaturii punctului
de rouă a gazelor de ardere. Răcirea gazelor de ardere
influenţează condiţiile de presiune şi de umiditate din coş.

- 10 -