În textul din ritualul funebru despre trei surori la flori întâlnim următorul fir epic: trei surori

pleacă să culeagă flori într-un anumit ceas al zilei, dar se rătăcesc (sau adorm) şi ajung pe
tărâmul Lumii de Dincolo, al tăcerii depline şi al nemişcării, unde aud numai glasul cucului pe
care îl roagă să le ajute să se întoarcă în lumea din care au venit. Textul este cuprins în
colecția întocmită de Al. I. Amzulescu și are următorul fir epic: Trei surori pleacă dimineața
devreme să culeagă flori pentru a-și împleti cununi. Dar se pierd una de alta prin ceață și
pustiul pădurii.
„Foaie izmă creață,
Joi de dimineață,
Pe rouă, pe ceață
Și pe negureață,
Măre, mi-a plecat
Și s-a depărtat
Departe de sat
Trei surori
La flori,
Să se-nflorărească,
Să se-mpodobească
Ca să-nveselească.
Foaie de năut,
Dumnezeu n-a vrut,
Și-a dat ploaie-n vânt
Și le-a rătăcit,
Mi le-a despărțit
Și le-a risipit:
Fata a mai mare
Luă pe drum la vale,
Nici un habar n-are;
A mai mijlocie
Apucă pin vie,
Nici nu se mai știe;
A mai mitotea
Luă p-o potecea
Și fu vai de ea!ˮ
Fata cea mică aude glasul cucului și îl roagă de trei ori s-o ajute să găsească drumul cel bun,
făgăduindu-i că-i va fi surioară:
„Cuculețule,
Mititelule,
Mititel
De trup,
Cu cuvîntu᾿
Scump,
Scoate-mă la țară,
La frați,
La surori,
La grădini
Cu flori...
Scoate-mă la țară,
Să-ți fiu surioarăˮ.

Verișoară:
- „ Cuculețule,
Mititelule,
Mititel
De trup,
Spornic
La cuvînt,
Scoate-mă la țară,
La frați,
La surori,
La grădini
Cu flori;
Scoate-mă la țară,
Să-ți fiu verișoară.ˮ
Soțioară :
- „Cuculețule,
Mititelule,
Mititel
De trup,
Cu cuvîntu᾿
Scump,
Scoate-mă la țară,
Să-ți fiu soțioară.ˮ
Abia la treia promisiune cucul se decide să o ajute:
„ Foaie ș-o lalea,
Cum ea mi-și vorbea,
Cucu mi s-oprea,
Pe loc s-așeza,
Glasu-și îmblînzea
Și fetii zicea:
- Fată, fetișoară,
Pune-te pe pană
Să te scot din țară,
La frați,
La surori,
La grădini cu flori.
Pune-te pe pană
Să te scot la țară,
Să-mi fii soțioară.ˮ