Fișă de recapitulare

„Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate:

Către țărmul dimpotrivă se întind, se prelungesc,
Ș-ale valurilor mândre generații spumegate
Zidul vechi al mănăstirii în cadență îl izbesc.

Dintr-o peșteră, din rîpă, noaptea iese, mă-mpresoară:

De pe muche, de pe stîncă, chipuri negre se cobor;
Mușchiul zidului se mișcă… pîntre iarbă să strecoară
O suflare, care trece ca prin vine un fior.

Este ceasul nălucirii; un mormânt se dezvelește,

O fantomă-ncoronată din el iese… o zăresc…
Iese… vine către țărmuri… stă… în preajma ei privește…
Râul înapoi se trage… munții vârful își clătesc.

Ascultați!… marea fantomă face semn… dă o poruncă…

Oștiri, taberi fără număr împrejuru-i înviez…
Glasul ei se-ntinde, crește, repetat din stîncă-n stîncă,
Transilvania l-aude, ungurii se înarmez.

Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute,

Și puternici legioane p-a ta margine-ai privit,
Virtuți mari, fapte cumplite îți sînt ție cunoscute,
Cine oar’ poate să fie omul care te-a-ngrozit?

Este el, cum îl arată sabia lui și armura,

Cavaler de ai credinței, sau al Tibrului stăpîn,
Traian, cinste a Romei ce se luptă cu natura,
Uriaș e al Daciei, sau e Mircea cel Bătrîn?

Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează.

Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc,
Unul altuia îl spune; Dunărea se-nstiințează,
Ș-ale ei spumate unde către mare îl pornesc.”

1. Identifică sinonime contextuale pentru următoarele cuvinte: cumplite, fantomă,

clătesc.
2. Identifică tema textului poetic.
3. Identifică două motive regăsite în poezia lui Grigore Alexandrescu.
4. Ilustrează, prin două enunțuri, sensul denotativ și cel conotativ al cuvântului „drum”.
5. Comentează, în 3-5 rânduri, o figură de stil care apare în text.
6. Comentează, în 7-10 rânduri, cele două secvențe/planuri ale textului.
7. Ilustrează patru trăsături ale romantismului prezente în text prin exemple
corespunzătoare.
 8. Citeşte textul:
Dar fiindcă mi-am permis, într-o vreme, să mă consider înrudit sufleteşte cu Don Quijote, m-
aş putea mândri, oare, cel puţin, cu iluzii pe măsură? O viaţă mediocră poate fi justificată.
Mai ales într-o lume mediocră. Dar mediocritatea iluziilor nu are nicio scuză. Nimic nu ne
opreşte să visăm „fără măsură”. Şi mi-am trăit oare cum se cuvenea pasiunile? Sau m-am
mărginit să le răscumpăr pe cele eşuate prin sinceritatea investită în altele? În fond, nu m-am
mulţumit, oare, să mă las trăit de întâmplări şi m-am refugiat mereu în scuza că, de vreme ce
am trăit cu bună-cuviinţă, am făcut „ce se cuvenea”? mi-a plăcut să cred că important nu e ce
face istoria din noi, ci ceea ce facem noi cu ceea ce face istoria din noi.
(Octavian Paler, Autoportret într-o oglindă spartă)
Redactează un eseu de 75-100 de cuvinte (15-20 de rânduri), în care să-ţi exprimi opinia
despre ideal, valorificând informaţii sau idei din textul dat.