Amintiri din copilărie – rezumat

 PARTEA I
          În prima parte autorul ne povestește cum părinții se
certau din cauza lui. Mama sa, Smaranda, voia neapărat să-l
dea la școală ca să ajungă preot iar tatăl său nu voia spunând
că nu are bani pentru asta. Situația s-a schimbat  într-o
duminică, când a venit în vizită David Creangă, bunicul lui Nică.
Acesta a spus că îl ia pe băiat și îl va duce la școală, la
Broșteni. David le-a explicat că e bine să știi carte și că este
păcat de omul neînvățat. Pe lângă aceasta, Creangă ne mai
povestește și alte întâmplări.
          Caprele Irinucăi –  După ce bunicul David îl duce pe Nică
și pe încă un tovarăș de-al lui la Broșteni, acesta i-a cazat la o
femeie, Irinuca. Casa ei era o cocioabă veche iar  pe lângă
aceasta, ea mai avea un țap și două capre care erau slabe și
râioase. Acestea dormeau în tinda casei. Bărbatul și fata
Irinucăi lucrau la pădure toată săptămâna. La școală cei doi
băieți au mers bine în afara faptului că profesorul a poruncit
unui om să-i tundă la piele pe cei doi, că aveau plete. După ce
trecu iarna, în primăvară băieții s-au trezit plini de râie de la
caprele Irinucăi. Cei doi s-au uns cu leșie, au stat la soare și
apoi au intrat să se scalde în Bistrița. Dar cu toate acestea încă
nu au scăpat de râie. Într-o zi, când Irinuca era dusă prin sat,
băieții  s-au suit pe munte, mai sus de casa ei, și au urnit o
stâncă din locul ei astfel încât să se ducă la vale. A dărâmat
gardul și casa Irinucăi, a făcut bucăți o capră și s-a numai în
Bistrița. Speriați, copiii și-au luat lucrurile și au pornit la drum
spre Pipirig. Uitând de râie și de bucuria pe care i-o făcuseră
Irinucăi, cei doi s-au bucurat de vreme, cât a fost frumoasă. La
un moment dat a pornit o vijelie cumplită urmată de o ninsoare
cum se cade. Au înnoptat în munți, dogoriți de flacăra unui foc
uriaș. A doua zi, spre seară, au ajuns la bunicul David din
Pipirig. Bunica i-a poftit la masă și apoi i-a vindecat de râie
ungându-i cu unsoare de mesteacăn. Peste câteva zile a aflat și
bunicul despre paguba Irinucăi, pentru care a plătit patru
galbeni. În sâmbăta Paștilor a ajuns și Nică acasa la ai săi, în
Humulești. Nică nu fost deloc bucuros deoarece au râs toate
fetele de el, văzându-l tuns de tot.
          Calul Bălan și Sf. Nicolae – Autorul își amintește cu drag
de meleagurile natale și de oamenii gospodari din jurul său. Un
loc aparte îl ocupă părintele Ioan, om bun și vrednic. El a
înfrumusețat cimitirul și a construit o chilie pentru școala
satului. Împreună cu bădița Vasile, dascălul bisericii, părintele a
mers prin sat și i-a îndemnat pe oameni să-și dea copii la
școală. Astfel s-au adunat o mulțime de băieți și fete, dornici
de carte dar și de năzdrăvănii. Ca să-i liniștească, părintele
Ioan a adus la școală un scan numit Calul Bălan și un bici numit
Sf. Nicolae.  Prima pedepsită a fost chiar Smărăndița popii, o
copilă ageră și zdravănă care întrecea pe toată luma. Când
părintele  a descoperit că băieții aveau ceasloavele murdare,
pline de muște moarte, i-a poftit pe toți să încalece pe Calul
Bălan și să-și ia răsplata. Dar ca să-i îmbuneze pe copii, le
aducea colaci de la biserică și cum bădița Vasile, învățătorul,
era om de treabă toate mergeau strună.
 
 PARTEA a II-A
         În această parte scriitorul narează câteva din
întâmplările foarte cunoscute ale copilăriei sale: La cireșe,
Pupăza din tei, La scăldat.
          La cireșe – Într-o vară prin luna iunie Nică se hotărăște
să se ducă la moș Vasile, fratele cel mare al tatălui său pentru
a fura cireșe. S-a dus la el acasă și s-a prefăcut că îl caută pe
vărul lui, Ion, ca să meargă la scăldat. Mătușa Mărioara i-a
spus că e plecat cu tatăl său la adus de sumani. Bucuros de
cele auzite, Nică își ia rămas bun de la mătușă, după care se
strecoară în grădina casei și se urcă în cireș. A început să-și
umple cămașa cu cireșe până când l-a văzut mătușa Mărioara
cu o jordie în mână. Atunci, repede, băiatul sare repede din
pom direct în stratul de cânepă. Mătușa a început să fugă și ea
tot prin cânepă. Într-un moment în care mătușa se împiedică și
cade, băiatul sare gardul casei și fige acasă. Spre seară a venit
moș Vasile împreună cu vornicul și paznicul la părinții lui Nică
pentru a cere daune pentru cânepă și cireșe. La sfârșit băiatul
primește o bătaie zdravănă de la tatăl său pentru stricăciunile
produse de el.
          Pupăza din tei – Sătul să fie trezit în fiecare zi cu
noaptea în cap, Nică îi puse gând rău unei pupeze care era
ceasornicul satului. Pasărea avea ciubul într-un tei din curtea
lui moș Andrei, unchiul băiatului. Într-o zi, când mama îl
trimise cu de mâncare la țiganii pe care-i aveau la sapă, Nică
se gândi să fure pupăza. Se urcă în copac, găsi scorbura dar nu
reuși să o prindă decât la întoarcere. Duse pupăza acasă și o
ascunse în pod. După ce apare mătușa Măriuca, supărată foc și
îi spuse Smarandei că Nică a furat pasărea, copilul, speriat,
fuge cu pupăza la târg. Acolo încearcă să o vândă, dar un moș
cu vițica de funie a luat-o și i-a dar drumul. Pasărea a zburat
direct în teiul ei și a început să cânte din nou. Băiatul, de frică
să nu-l prindă tatăl său la târg, fugi acasă și stătu cuminte
toată ziua. După ce pupăza începu din nou să cânte trezind
oamenii dimineața, mama lui Nică face masă mare și o chemă
și pe mătușa Măriuca. Cele se împăcaseră iar Nică scăpă basma
curată.
          La scăldat – În acest episod este vorba de Nică, care
pleacă la scăldat, fără să asculte de mama sa. Deși aceasta l-a
rugat să legene copilul deoarece ea avea o mulțime de alte
treburi: de țesut, de cusut, de făcut mâncare; băiatul sta pe
gânduri. A stat el o vreme, dar era așa de cald și senin că nu
putu rezista și a fugit la baltă, la scăldat. Când își dădu seama
că Nică a fugit, mama lui a început să-l strige cât se poate de
tare. Aceasta a lăsat totul baltă și a plecat la baltă după băiat,
că știa că acolo s-a dus. Nică stătea în pielea goală întins pe
nisip, apoi într-un picior, arunca cu piuetre în apă și la urmă
sărea să el și se scufunda. În tot acest timp mama sa l-a privit
cum petreceam, după care s-a furișat și i-a luat hainele și l-a
lăsat acolo în pielea goală. Fetele de pe la râu, văzând asta, au
început să râdă de el. Într-un târziu, când fetele erau ocupate
cu clătitul pânzelor în apă, Nică a luat-o la fugă spre casă,
luând-o prin grădinile  oamenilor ca să nu-l vadă cineva. Ajuns
în grădina lui, băiatul a mers prin porumb până la gardul
ogrăzii. Acolo își vede mama cum alerga să facă trabă, când
afară când afară, când în casă. Nică și-a făcut curaj și a sărit în
ogradă. Apoi i-a luat cu silă mâna mamei și a sărutat-o, i-a
cerut iertare și i-a zis să-i facă ce-o vrea, numai să-i dea de
mâncare, că moare de foame. Mamei i-a fost milă și ia dat să
mănânce dar i-a spus că încă nu-l va ierta. Băiatul a promis să
nu mai iasă din cuvântul ei și a început să o ajute la treburile
casei.
  
 PARTEA a III-A
          În această parte autorul își descrie  satul natal și
împrejurimile acestuia și amintește de istoria acelor locuri. Nică
urmează cursurile Școlii Domnești din Târgu Neamț și apoi pe
cele de la Școala de Catiheți din Fălticeni. În perioada
următoare urmează procesul de formare al băiatului din punct
de vedee social în relațiile cu colegii de școală, cu vărul Ion sau
cu Pavel Ciubotarul. Acesta îi ține pe bîieți în gazdă pe timpul
cursurilor. Aici, cei doi, îșiaduceau mâncare de acasă iar iarna
se îngrijeau de lemne de foc. Autorul amintește și de prietenul
lui Trăsnea pentru care gramatica era de neînțeles. Nică mai
povestește  și de serile  petrecute la crâșmă împreună cu
prietenii lui, unde mâncau plăcinte și găini fripte, beau vin și se
distrau pe cinste.
 
 PARTEA a IV-A
          În ultimul capitol al romanului, autorul ne prezintă
plecarea sa la Seminarul de la Socola. Dar el nu vroia să plece
că satul natal era tot ce îi estemai drag lui.  Nică a tot încercat
să-și convingă mama să nu plece dar nu reușea. Acesta pleacă
trist și cu ochii înlăcrimați împrună cu Zaharia lui Gâtlan, un alt
băiat obligat să plece la Socola. Pe cei doi copii îi duce Luca
Moșneagu’, un vecin, cu căruța trasă de doi cai. Pe tot
parcursul călătoriei cei doi se tot gândeau la la satul natal, la
călugărie, tot felul de lucruri. Ajungând în Valea Pășcanilor,
moș Luca începe să le povestească băieților cum este viața la
câmp. După un popas de o noapte, cei trei se întâlnesc cu niște
drumeți care mergeau și ei spre Iași. Trecând pe la Păcurari,
unii oameni au început să râdă iar alții să-și bată joc. Într-un
târziu, în aceea noapte au ajuns la Socola. Moș Luca a tras
căruța la umbra unui plop înalt, iar atunci cei doi băieți văzură
o mulțime de dascăli și preoți care îți mărturiseau păcatele.