N.

IORGA
-111- •

24 IANUAR 1916
Conferinţă ţin tă la Ateneul Romin
pentru �ocietatea ortodoxă naţională a
femeilor romine.

111
---=== ====----

BUCUREŞTI
Editura" Librăriei Romăneşti CI Pavel Suru
1916
 N. IORGA

24 IANUAR 1916
Conferint& tinut& la Ateneul Rom In
pentru Societatea ortodox& national& a
femeilor romine.

Ill

BUCURE*T1
Editura Libririei Romineqtr Pavel Sum
1916
 Onor. auditoriu,
Poate fi o intrebare daca, in -momentul cind
()chit tuturora sint indreptatt cu o asa de legi-
tima nerabdare spre viitor, trecutul ma! are un
rost ; clack in momentul cind ne stapinesc alte
gindurt decit acela al legaturit cu un trecut mat
apropiat sail mat departat, plin de mat mutt
eroism si de mat multa virtute ca al nostru, tre-
buie sa se vorbeasca despre cele ce ad fost.
Am auzit in timpul din urmA mart guraliv1
spunind a se vorbeste prea mult. Natural, erad
in rolul lor : cine poate sa se plinga ca se vor-
beste prea mult decit oamenil cari n'ad facut
altceva in viata lor intreaga ? De aceia n'as voi
ca, pentru astfel de critic!, asa de indreptatitt sa,
critice, prin tot ce n'aii feicut o viata intreaga,
sa adaug la vorbele celorlaltl.
La acest 24 lanuar, care isprAveste un an de
la care asteptam alte lucrurt, pe care anul acesta
nu le-a dat si ne doare, §i dorim ca anti
viitor sa ni le aduca , la acest 24 Ianuar 1916
plin de multa melancolie, de multe durer! §i de
malt desgust pentru greselile noastre, penult
ceia ce n'am stiut sa facem, n'as voi sa se cu-
leaga si din gura mea un manunchid de vorbe.
Dar, iarasf, nu sint de loc in masura sa daii
 4

formulele magice pe care atita lume le asteapa.

CiudatA ideie 41 fac unil oament despre rostul
unui arturar intr'o societate CArturarul trebuie
1

sä aibA toate infAtisgrile posibile, intre care o

infAtisare pe care el, cel putin dacA are sufletul
mied, o rAspinge : aceia de a fi ecoul sonor, si
atit, al tuturor ambitiunilor i tuturor intereselor,
mai bine sad mai prost mascate. (Aplause.) Rolul
. acesta refus sA-1 joc. SA-si urnfle fiecare glasul
potrivit intereselor sale, sA strige pentru el, dar
sA, nu cearA until om de modestA muncl sA joace
un rol teatral, care-i repugnA. Am fAcut teatru,
maI bine de- o jumAtate de veac, top, in toatv
pArtile. E destul. E peste mAsurA ; cu toate re
presintatiile noastre teatrale nu miscAm nimic :
niclun singur soldat dusman de la frontierA nu
va pArAsi locul sAti pentru orlcit din bogatul
talent teatral pe care-I desfAsurAm de mai bine
de o jumAtate de secol.
Prin urmare, dacA ar fi vorba sà mi se dea sä
invirt i ed vechea minavetá solemnA, vechea corgA
de Barbarie, pentru a scoate 'Inca un cintec inutil,
pe ltngä cele pe care le-ad scos atitia, cu spinarea
ma! buna ca a mea, dar poate cu gust mai prost
decit al mied, indrAznesc sl spun ca n'as fi vorbit.
Nu e nici vremea comemorarilor banale, nici vre-
mea glorifi cArilor zAdarnice,nici vremea fraselor cu
un anume piment, cu un anume condiment is-
toric, care singur sl le deosebeascA din potopul
fraselor in care ad fost amestecate. DacA este o
vreme cind 24 lanuar trebuie sA. fie un moment
de hotArire luata in adincul inimilor, de fiecare,
dacA este o vreme cind in sufletul fiecaruia, pre-
ficut prin durerea, prin zbuciumul nostril de
aproape doi an! de zile, sl se petreacA un lucru
 5

rodnic, inteadevar rodnic, apoi este in anul

acesta.
Anul acesta nu ne lasa cum ne-a gsit. Aceasta
e sigur ; in bine sad in rad, cum voim, cum
nu voim, un lucru e sigur : nu ne intilnim
de acum inteun an de zile asa cum am fost.
WA, in multimea din care o mare parte imi e
necunoscutà personal, sint atitia oameni pe cari
n'am sf-I mai vad niciodata. Si-mi pare rad si
nu-11A pare rad. (Aplause.) Si, chiar daca ar fi
ca aceastä nevedere sa nu fie numal din partea
unuia, sa fie din partea amindurora, ceia ce nu
mai inseamna o nevedere. ci o revedere, aiurea...
E sigur ca. nimic din oamenil ce sint in aceasta
said, nimic din sufietul, nimic din elementul moral
al fiintel noastre nu va fi, peste un an, asa. 5i, oricit
de mart nenorocirf ar fi, oricit de multe suferinte,
oricite lacrimi i oricit singe s'ar varsa pe pa-
mintul acesta, este bine ! Orlce, numal sa nu fim
ceia ce am fost ! (A plause puternice.) Nu numal
in materie de hotar, dar i in materie de su-
flete. (Aplause puternice.)
Pentru cà niment nu creiaza hotare care sa
ramiie pentru totdeauna decit numal daca este
o garantie de suflet in dosul fiecáril cuceriri, a
fiecarit intregiri. (Aplause.) Sa nu ni inchipuim
ca noT, cu sufletul de astazr, cu sufletul nostru
care nu s'a prefacut in de ajuns, cu sufletul acesta
care crede ca, daca gura a vorbit, a racnit, omul
din nauntru e altfel, vom ispravi ceva trainic,
definitiv. Nu zic ca nu vom merge la biruinta
o sà ni-o dea altil, cari ad avut totdeauna alt
suflet decit sufletul nostru ; o sa ni-o dea aceia pe
cari ne-am razimat toti, cu balurile noastre mas-
cate, cu revistele noastre de sfirsit de an, cu toata
 6

destrAbAlarea de bant luatt de la strAint a mise-

rabilet societAtt dominante din acest desonorat
Bucure§tl. (Furtunoase aplause indelung prelun-
gite.)
Nu cu sufletul de azt, neprefAcut printeo re-
volutie interioarA, vom putea face, nu ca o vic-
torie militara, ci, ca o Jundatie politica, c Unirea
cea mare>, de care trebuie sA vorbim cit mar
putin §1 s'o pregAtim cit mat mult, dupA vor-
bele cuiva dintr'un popor cu mat mult bun gust
In politica lut decit nor, poporul frances, care a
zis despre Alsacia si Lorena, prin una din cele
mat autorisate gurt: sA ne gindim totdeauna la
ele si sl nu vorbim nictodatA. Frumos cuvint t
AstAzt et, Francesit, vorbesc si aü dreptul sä
vorbeascl, pentru cl sint supt steag, pentru cd
sint la tin capAt de biruintA, fiindcA se aflA dupl
cele mat inviersunate silinti pe care un popor
le poate cheltui pentru atingerea idealulut Wt.
(Aplause cAlduroase.) Eu zic un lucru : un sin-
gur gest din mina plira de singe a until rAnit
care luptA face mat mult decit toatA ieftina re-
toricA, fie si cu pretentit de a dura cinct sute de
ant de acurn innainte, pe care Parlamentul si
adunArile noastre §i toatA aIcatuirea noastrA so-
ciala aU cheltuit-o in aproape dot ant de zile.
Asa fiind, nu ca sa adaug la toatA aceasta
paradA, foarte putin potrivita cu un tempera-
ment care a urit §i a despretuit totdeauna tea-
tralitatea, nu de aceia vin a vorbi astAzt. Nu,
ci pentru altceva. Oare, in ceia ce s'a fAcut la
1859, nu sint invAtAturt §i pentru astAzt ? Nu
sint invAtAturt pe care nu e prea tarzia ca sA
le urmAm, cu care sA putem indrepta anume
 7

Facate ale noastre, pe care le-am mentinut, le-am

inrait chiar ? Oare fn fapta acelul grup de oa-
inenl can ail dat, in locul Moldova §1 Munte-
niel amenintate la toate hotarele lor, o tail care,
cel putin prin intinderea el, prin unificarea ho-
tarelor el, poate resista mal mult la aceia§I du§-
man!, oare in opera acelel marl generatil care
s'a format in tara §i strainatate Inca innainte de
1848, care a facia carp, care a scris, a propo-
vaduit, care a dus o viata apostolica in dome-
niul sufletulub, pentru ca ma/ tarzitl sa alcatuiasca
o falanga de luptatorl §i aceasta falanga sa intre
in politica, nu pe calea meschina a lingu§iril §i
a serviciilor misterioase, ci supt arcul de triumf
al unel culturl biruitoare (aplause), oare in fapta
acestel generatil, culturala India, politica pe
urrna §i nobil biruitoare tocmal fiindca a fost
intaiii culturala §i pe unnä politica, nu sint marl
invataturl pentru nol, invataturI care ni pot prii
§i astazI, tinindu-ni cald sufletulul ?
Cacl cu sufletul cald al fiecaruia se ci§tiga bi-
ruinta, §i apoi cu tehnica. E prost acela care nu
intelege ce stä in dosul orIcaril tehnice birui-
toare : este o convingere, este o dorinta de sa-
crificiu, fie §i pentru un scop nedrept, egoist une
on ; este caldura sufleteasca a unul popor in-
treg. Aceasta trebuie sa ni-o pregatim. La Mi-
nisteriul de Razboifi adune-se munitil, adune-se
tunurl, adune-se provisil §i tot ceia ce se cere
pentru ca orlce Romin in stare a lupta sa aiba
o arma in mina §i tot ce-I trebuie ca s'o poata
intrebuinta, dar orIcare dintre nob, fie macar
pentru el insu§! sail pentru ceI mai aproape de
dfnsul, trebuie sa pregateasca cellalt factor al
victorieb, gra de care toate lucrurile acestea nu
 8

inseamnA nimic : inima caldA, vointa nezguduita,

pornirea frAteascA spre concordie, uciderea in
constiinta fiecAruia dintre not a acelul demon
mat rad decit tog demonil care este grija inte-
reselor propril si satisfacerea propriel vanitatl.
(Aplause.)
$i, dacA vom intreba pe oamenit de la 1859
cum le-ad avut, ni vor rAspunde. SA incercAm
a-1 intreba, nu aruncind care amintirea lor frase
mart. La acestea et nu rAspund, act el nu le-ad
fAcut. In toatA generatia lor a fost unul singur
care a avut, nu talentul frasel, ci acel geniu al
frasel dincolo de care se gAse§te un suflet Ca-
pabil sa o sustinA, in tot avtntul si in toatA de-
licateta el. Acel om a fost Kogklniceanu.
Att auzit acum in urmA ceia ce dovede§te
citA copilArie este in judecata acestel societatl
oament spunind : KogAlniceanu ? Asa si-asa !
Avem not altit ! Emulul lul KogAlniceanu nu s'a
nAscut insA in natia romAneascA, un suflet de
puterea lur, in stare sä ridice toatA invAtA tura,
toatA cugetarea si toatA simtirea lut la innAltimf
pe care cel mat fericit dintre orator! nu poate
rivni sl le atingA totdeauna. Nu coborind oa-
menit trecutulut dupl interesele zilet de astAzt,
ci silind pe oamenit de astAzt sA munceascA
pentru a se ridica la innAltimea oamenilor tre-
cutulul, se face moralisarea unel societAtf. (Aplause
indelung prelungite.) FiindcA altfel sAmAnAm cu
copilul cAruia i s'a dAruit o statuetA, de citiva
centimetri, a lut Hercule si care ar zice : ce-o
fi fost Hercule pe vremea lut, o fi fost, dar sta-
tueta aceasta pe care mi-a dat-o tata, de fret
centimetri si jumAtate, aceasta este mult mat
nouA, prin urmare si cu mult mat bunA decit
 9

Hercule insusl, cind Jua in brate leul de la Ne-

meia §i-1 innAbusia. SA nu punem nicl noi statuia
de tref centimetri i jumAtate a faptelor diverse
oratorice din Parlamentul nostru in locul uria-
suluI care zugruma odinioarA leI in bratele sale
(marl aplause).
Nu frase sA indreptAm cAtre oamenl cari, sad
nu le fAcead, sad le fAcead de atitea or! ma! bine
decit sintem in stare sA le facem astAzr, ci sa Ii
punem modest si pios o intrebare a constiinteI
noastre, la care ceia ce rdmine din constiinta until
om, dupA ce trece de margenile vietiI : sufletul
desbrAcat de lanturile materialitAtit noastre, poate
sA rAspundA.

S'ar putea zice : de ce sA asAmAnArn ceia ce

a fost la 1859 cu ceia ce dorim sa se facA la
1916 ? Sint lucrurl asa de deosebite ! La 1859
nimenI nu cerea Rominilor sA se amestece in-
tr'un rAzboid. Au fost citiva entusiastI cari cre-
dead cA ar fi bine ca in rAzboiul Grimed* sA se
verse si singe romdnesc ; unil o cred i acum,
si poate cu dreptate. Italia era atund numaI
Piernontul, si Piemontul nu era. fArd indoiald, o
formidabild putere politicd, o formidabild putere
militard inca maI putin. Piemontul a tinut sd
trezeasc d. insd chestiunea italiand, nu in Parla-
mentul din Turin, ci pe cimpiile de lupta de
lingd Sevastopol. Este totdeauna o oarecare deo-
sebire. Noua Italie piemontesd a tinut sä des-
tepte aceastd chestiune, nu prin graiul. orlcit de
alduros, al unor oamenI cari vorbesc doar acasd,
fatd de oament cu aceleasT sentimente, ci prin
manifestarea de asprd vitejie a ostasuluI lingd
ostasii celorlalti, can luptaQ pentru a zdrobi la
 10

Sevastopol acel vis de dominatie- asupra lumif

intregl incepind prin Orient, pe care-I aveail
Rusii atund si care nu e mai putin criminal,
dar nici mai criminal decit gindul de dominatie
asupra lumii intregi incepind prin Occident.
(Aplause). $i voiil zice mai mult decit atita :
este mai criminal gindul de a stApini lumea in-
treagg incepind prin Occident decit prin Orient.
La 1855 Orientul ar fi suferit mai putin ca viatg
strivitg pentru o dominatie mondialg decit civi-
iisatia, ajunsg la cel mai innalt grad de consti-
in tg. omeneascg, a Apusuluir, pe care altif astge
vread s'o calce in picioare, cu tot sufletul din-
tr'insa, pentru a ajunge la dominatia lumii.
(Aplause.) Este, oricum, mai inteligent sg por-
nestI de la Moscova trecind pe la Nistru si Prut
ca sg. camp a ajunge la Paris, decit A. pled
dintr'un mare centru de viata strAlucitoare mo-
derng ca sg te infunzi in mlastinile Balcanilor,
algturi cu tovargsi a cgror vitejie, mai bine cer-
cetatg, se resolvä in doug singure elemente : lg-
comie si sälbgtgcie. (Puternice aplause.)
AstAzi, ni se spune, este cu totul altfel decit
la 1859. Nu numal a ar.fi bine sg fim si noi
pe cimpul de luptg, dar numai astfel putem cl-
pgta ceia ce ni se cuvine. AstAzi, prin urmare,
imprejurgrile ar pgrea cu totul schimbate : ceia
ce odinioarg apartinea domeniuluf diplomatiel in
rindul intlig si doar pentru citiva fantasti putea
fi strgmutat si in domeniul armelor, astgzi tre-
buie cgutat, innainte de toate, in teribila dovadg
a armelor bine purtate si duse la victorie si nu-
mai pe algturi, ca preggtire. ca intovgräsire si ca
desgvirsire, in isteata activitate de minte a di-
plomatilor.
 1
$i, fiindcl situatia ar pArea cu totul schirn-
batA, ar zice cineva : de ce sl asement oamenif
de la 1859, cari avea5 o singurA misiune : sl
vorbeascl pretutindenl de durerile romAnestI, sX
proclame pretutindeni drepturile romAnesti, sk
arAte a in aceste regiuni despretuite este cul-
turn, sint amintirl mad, sint aspiratil puternice
cAtre viitor, cA lumea, in hotArirea soarte1 Orien-
tulur, trebuie sA se uite putintel si la fiintele acestea
care sufAr, cu toatA intensitatea silintelor lor, la Iasr
ca si la Bucurestl, cu oamenif din vremea noastrA,
cind, dacA nu e adevArat cl lumea ne cunoaste si
ne recunoaste de ajuns, dar anume tractate, ma-
car dintr'o parte, ni recunosc anume drepturi si
trebuie numal un semn, pe care toatA lumea il
doreste dar aceasta nu inseamnA a smunci mina
aceluia singur ce are dreptul de a-1 face,
un semn si un cavint al tell!, pentru ca totul A
fie bine si statornic indeplinit ?
Dacl ar fi vorb c numal de a face un semn,
de a intra in luptA, de a trece o granitA, de a
infige un steag si de a ne intoarce acasA mul-
tAmitl de ceia ce am indeplinit, dacA ar fi vorba de
un 1916 ca 1913, e5 n'as avea nimic de zis. Fla
indoiall cl, distribuind Dumnezeil darurf tuturor
popoarelor, ni va fi dAruit si nouA darul noro-
culuT care dispenseazA, se vede, de toate cele-
lalte insusiri. Dar pentru cei cari voim un 1916
scAldat, nu in sudorile marsurilor gimnastice, ci
in singele inimilor generoase, cari voim sA pe-
cetluim, nu prin amintirea unor excursil, mar
mult sail mai putin bine hrAnite, ci prin amin-
tirea und lupte infruntate cu toatA hotarirea,
anul 1916, chestiunea se presintA putin altfel :
granitA o putem trece ; o biruintA o putem cis-
 12

tiga. Avem doar teranimea si avem tot acest

tineret, pentru cresterea caruia, orice s'ar zice,
nu s'a5 cheltuit in zaclar silintile cel putin ale
unel generatif de dascall entusiasti nu dascalf
pentru leafä sal pentru catedra si, as zice. Mel
dascAll pentru gradatie, nici pentru situatiile la
care poll ajunge avind, cum zicea odinioara un
ministru, avind supt picioare o catedra univer-
sitara. ca sa poti ti numai un om de valoarea sa
morala, ci ale unel generatir de dascall cari
si-ail pus in minte sa prefaca, dupa slabele lor
puteri, dar dupa marea lor dorinta, sufletul until
popor. Teranul, nu mai e nevoie sä-1 laudam.
Dar, pentru a-I conduce, avem si un tineret bun.
L-am vazut in atitea si atitea imprejurarf. N'o
sa uit un cas : in 1913, intra undeva, in Bal-
can!, pe cea mai teribila ploaie pe care am va-
zut-o in viata mea, printr'un noroi5 inspäimin-
tator, corpul de armata din Moldova-de-sus. Dru-
mul fusese ingrozitor de greti, oamenil erall cu
totul istoviti, luptind cu tina eine!, sase ceasurf ;
puterile celor mat hotariti dintre terani Inca in-
cepea5 sa se ispraveasca, Multi protesta5, multi
cirtia5, multi blastamati. Alaturi de dinsii, mer-
gind pe jos, am vazut un final- profesor sprinten.
Pentru dinsul nu era ploaie, nu era noroi5. De
la capat mersese cu ei, si, unde muschif vinjosi
a! teranului se ispravisera, vointa entusiasta a
acestul suflet final- nu se isprävise Inca (aplause
calduroase). *i cu baieti ca acestia acela este
exilat undeva prin provincie fiindca a tinut la
o intrunire un discurs prin care a suparat pe
un sef electoral, care ceruse chiar ca vinovatul sa
fie dat afara din invatamint ; dar aceasta n'are
 13

a face ' ! si cu acei cari blastdmä, dar ascultd,

cirtesc, dar se bat, sint furiosi pe toatä lumea,
dar mai furiosi pe dusman, cu ei facem lard
indoiald lucrul cel mare. Granita o trecem, vic-
toria o repuram. Dar dupd aceia vine altceva,
care este al oamenilor ceva mai bdtrini, mai obo-
sit!, cari nu comandl o unitate, ci, top laolaltd,
o societate ; este datoria noastrd, a intregil so-
cietati, care ea mugs! trebuie sa fie pregatita pdnd
la capdt. *i adaug : incl de acum sd rabde, O.
nu tipe cind se ingusteazd putin venitul ca sä
se mai puie pusca in mina citorva miT de sol-
dap. Este adevdrat cd acela care, de curind, a
cistigat din exploatarea unel intregi societati, lu-
ind banul strdinului in proportie mai mare decit
de obiceiii, acela trebuie sa fie impus innainte
de orice altd categorie sociald, dar nicfo cate-
gorie socialàl n'ar trebui sd denunte pe alta farA
sd spuie din parte-1 : sint gata sa primesc orice
impunere asupra mea, pAnd la miserie, ca sl ser-
vesc tara (aplause).
Da, sufletul unel societAti intregi trebuie pre-
gdtit. SI nu ne pregatim pentru defilare de stea-
guri biruitoare, pentru buletine de victorie in fie-
care zi. Nu! SI ne pregatim pentru lipsa indelun-
gatä de acasd de la no!, sl ne pregAtim pentru
familia noastrd suferind de foame, sa ne pregatim
pentru moartea celor mai apropiap de noi ; sa
ne pregItim pentru rdtdcirile prin Incur! pustir
cu dusmanul dupl noi, cad se poate intimpla
()rice, in anume locuri, chiar aldturi de biruinta
cea mai stralucitä : aici unul biruieste, altul su-
fere allturi tocmai fiindca cellalt birueste. Dacd.
1 Profesoral se chianati N. Aadriescu si o astAzi la Tirgu-
Rata
 14

nu vom avea sufletul acesta, care nu se saturI

de o biruinth uparg, ci rabdg pang la greaua
biruintg finalg, atuncl biruinta teranilor no§tri,
biruinta copiilor no§tri va fi zadarnicg. Nol nu
vom fi fost in stare sl pgstram tot! laolaltä bi-
ruinta pe care el singurl vor 5 cgpAtat-o. Un
suflet eroic trebuie sg ni-1 facem totI, un suflet
,eroic pentru zilele mar! ca §i pentru zilele ne-
norocite, pentru marile sfortgrl ca §i pentru ma-
rile triumfurl. Numal atund putem zice : sintem
gata ; ()rice s'ar intimpla, mergem pang la sfir§it,
pentru ca RomAnia este una singurg, represin-
tind o natie nebiruitg, fie §i saraca, ranitg, pling
de singe (mar! aplause).
Domnilor, oameniI de la 1859 n'ail avut pri-
lejul sg lupte, dar và asigur cg, dacà ar fi avut
acest prilej, cqa ar fi luptat.
No! ni inchipuim a Europa de la 1859 era
pgtrunsg de o nespusg simpatie pentru poporul
romin. Vezl Doamne, in poesie dgdusergm un
emul al lul Dante ; statul ca ale lul Phidias §i
Praxitele impodobiaii Virciorova §i Tirgul-Frumos;
cugetAtorl de-al no§tri adgugiserg la cuno§tin-
tele asupra naturil ale lul Newton ; Moldovenl
§i Munten1 stateati cu chipurile lor §i insemnarea
activitgtil lor in cgrtile de istoria culturil umane.
Foarte simpaticI, oamenl frumo§l, boierl moldo-
valahl, prin caliatile noastre sociale cgpltasergra
iubirea tuturora. *i., atund, evident, Europa a
spus : pAcat cg un popor cu astfel de insu§ir
care a dat a§a de mult culturil, sl fie lgsat de
o parte in impgrtirea darurilor! i de aceia ni-a
dat atuncl Unirea Principatelor, cele trel judete
basarabene, §i de aceia ni-a dat Domnia poste
 15

amindouA terile a luI Cuza-Vodl S 1-a lAsat in

timp de citfva an! de zile sA. fac acele marI reforme
.

care sint singurele pe care le-am indeplinit

curagios in decursul veaculuf al XIX-lea : luarea
de la GrecI a pAmintulul tell! i luarea, tot de
la Gred la urma urmef, orIcit de spalap in nu
Sid cite ape de botez romAnestf, a pAmintulul
teranulur (furtunoase aplause, indelung prelun-
gite).
D-lor, nu ni s'ati dat usor aceste lucrurl, de
un aeropag european in care eraa si glasuri
dusmane nouA. Austria ne urà de moarte, si
spunea, cum din actele diplomatice se vede :
dad. aceastA Unire a Moldovel S a Munteniel
se indeplineste, ce ne facem mine cu Ardealul,
cu Bucovina, cu Banatul, cu pArtile Crisurilor,
cu MaramurAsul, pe care Sim ca nu le tinem
cu dreptate, pe care, minI, ni le vor cere ? Cer-
tificatul era foarte onorabil pentru noI, dar nu
1-am meritat. S'a unit Moldova si Muntenia si de
atunci n'am ma! cerut nimic. Cine insàl acusA pe
unil oamenf cl nu s'aa miscat, sl se dud acasA
la dinsul si, dad crede in Dumnezed, atuncl
care dinsul, iar, dad nu, care constiinta luf
omeneascA sä se indrepte i sA spuie : in inca-
pacitatea RomAniel, la un anume moment, de
a rosti cuvintul pe care-1 asteptati top, n'am
ea o parte de vinovAtie ? i cine o are, sa. nu
indrAzneasca ,a mar spune nimic. Dar as vrea
sA-1 vAd pe acela ce nu are aceastA parte de
vinovatie ! (Mar! aplause.)
Se asteptaa Austriecil la lucrurf marf ; dad ar
fi stiut insA ca entem asa de Inofensivf, apoI ef
ar fi fAcut la Viena cel d'intAit steag pentru
 17

pe Rust, acum e rIndul sl se restituie Statul

turcesc in granitele de odinioarA. Cu astfel de
gindurr ea se impotrivia la eliberarea deplinA a
orlcàril provincir supuse pAnä atuncr. IatA, deci,
inca un dusman.
DacA era pentru nor Franta, diplomatia er nu
ne iubia de Mc ; diplomatir din Constantinopol
erad sAtur de tchestia moldo-valahA,; insusT repre-
sintantul Jur Napoleon al III-lea pe linga Sultan
vedea cu oroare aceastA chestie care nu se mar
isprävia nicrodatA.
pe de altA parte, chestiunea romAneascl in-
dusmAnia pe Franta cu Anglia : alianta aceasta,
atit de necesarl in viitor, intre cele douà Pu-
tell se putea sfArima prin acea grijA de nor pe
care Franta o avea si pe care Anglia nu voik
s'o aibA, fiindcA avea grijA de Turcia.
Atuncl, inteo astfel de Europa, cine oare tinea
cu deosebire la nor, pe ling& cine ne urà franc
orr ne iubia numal ca sA facA in nacaz altuia ?
Ne sprijinia doar nobila personalitate a Imp.-
ratulur frances, insl gra ca Franta intreagl sa
fie prinsa de aceiasr iubire. Si, atuncl, de ce ni s'ad
sdat toate acele lucrurr? De ce intregul program
al generatier de la 1848 a fost adus la inde-
plinire ?
Raspunsul este foarte usor : fiindca top cer ce
hotaraa in strainatate si-ail dat seama de un
lucru, care era foarte adevarat : c aceasta ge-
neratie nu se lasa cu nictun pret despartit a. de
idealul pentru care traia, ca aceasta generatie
este in stare sa provoace rascoale, s aprindl
din nod focul care abia se stinsese, cä pang la
moarte top represintantil acestel generatil sint
gata de toate sacrificiile pentru indepfinirea unur
2
 '16

Rominia unit i ar fi comandat de sigur un

articol-prim de toatA frumuseta in toate gazetele
germane si ungurestf ca sl ne laude. EI aü
crezut cA sintem nebunf, dar nof eram cumintf.
Si nof eram prostfl Nu putead calcula cit orien-
talism a mal rAmas in sufletul acestor oamenl
cari aveail o asa de convenabill imbrAcAminte
occidentall ; nu stiaii cit, din Grecul cel siret,
din Turcul cel zAbavnic, a rAmas infipt in fiinta
noastrA morall prin viciile clasef noastre do-
minante. Si de aceia ef socotiati cA o sA fie alt fel.
Anglia ? Anglia crease pe Turcul modern ;
if trebuia Turcul intreg, si Turcul, redus la pro-
portif mai modeste in ceia ce priveste teritoriul,
nu era un lucru plAcut pentru negustorul engles.
Prin urmare iatA dof dusmanf : Austria, care se
temea de iredentismul nostru, si Anglia, care ,b1-
nuia pierderea posibill a cistiguluf el, a comer-
tuluf el in Orient. Era Rusia apof, care zicea :
sl se uneascA Principatele, numaf sA-I fac in nA-
caz Austrief ! Dar, evident, cine ajuth cuiva nu-
mar pentru ca astfel sA facl in nAcaz altuia, nu e
cel maf bun prieten al celuf d'intbid : nu-I e
prieten pentru iubirea fata de el, ci pentru ura
fatA de cellalt.
Si era si Turcia, care din cind in cind se
trezeste intr'o zguduire de frigurf furioase, si
atuncl cel din urmA lustragiii is! inchipuie cä
e de potriva luf Mohammed Socoli, Marele-
Vizir de pe vremea luf Soliman-cel-MAret. Turcia
a suferit de frigurf si Ia. 1859, cind credea cA
poate sd reintemeieze o ImpArAtie turceascA pAnA
in Carpatf ; ea era gata sA dea un atestat Fran-
cesilor i Englesilor cA-I sint auxiliarf bunr, vred-
nici hamall de rAzboiii, dar, odatI ce aü bAtut
 18

ideal. Si, cind o societate intreagl este in stare

sl inlocuiascA o armatA si cwi era societatea
de la 1859 , el bine se poate zice cà societatea
aceasta are tot atita putere cit o societate con-
temporanA sprijinitA pe cea ma! puternicA ar-
math.. Sint soldatI, fiecare, a1 idealulul lor ! (Marl
aplause.)
Da, este o asAmAnare intre vremea de atunci
si intre vremea de astAz1. SA incercAm a vedea
acum care sint metodele pe care le-ail intre-
buintat acest1 oamen1 or! care sint acele part!,
cel putin, din metodele lor de odinioara care
se potrivesc si Ora astAzI.
tutfill, onorat auditoriu, orIcite inimf bune ar
fi intr'o societate, orIcite ming luminate, orlcita
eonstiintä nobill, orrcita dorintA de a face bine
§i or1citA putinta de a-I face, o societate nu ajunge
ifticlodata la niciun capat fara o conditie, mat
insemnatI decit toate celelalte : nu numai o or-
ganisgie, dar o organisgie potrivita pentra seopul
pe eare-1 urnaire#e. De ce pAtimim no1 de atita
timp ; de ce atitea lucrurI pe care le dorim nu
se indeplinesc ; de ce vedem mentinindu-se o
stare de lucrurl impotriva cAreia partea cea mal
*instal a societAtil protestl de decenil intreg1 ?
riindcA lipsesc oamenil ? Nu: sint. Finda nu
sint strins1 impreuna printr'o indelungata edu-
eatie de solidaritate, printr'o fixare de rangur1
dreaptA si potrivitA, prin prefacerea societAli1
inteo adevarata ostire indreptatA spre atingerea
until scop clar. Avem organisatil, §i unele de
fier, dar este intrebarea citl cuprind, pe cine
euprind, si cu ce scop. Sint organisatil, nu de
 19

armate, ci de bande de sclavl. Dar nu prin or-

ganisatil de bande de sclavl pentru ci§tigul lie-
oAruia, nu prin acestea o societate e vrednicA
de numele el. Ni trebuie, nu bande de sclavI,
4arganisate pentru jaf, pentru pradA, ci ()stir! intregl
de constiinte indreptate spre cucerirea until ideal.
El bine, oamenil de la 1859 ail §tiut sA facl
ceia ce noI, acum, in ultimil aproape dol ant
de zile, in acest an si jumAtate de zbucium, n'am
§tiut sa facem. Erail putinl: s'ail strins laolaltA,
§i nimic nu i-a despArtit. Pe cind, astAz1, intaiil
St tAgA duiestI cuIva onestitatea sufletulul, intiitl
ii acoperl, nu cu loviturile pe care le-aI da d-ta,
viteje§te, dar cu lAturile oamenilor de casA a!
d-tale, a! unel miserabile prese anonime de
partid, care-§f iea toate drepturile fiinda nu is-
ale§te §i nu intelege a se lua individual rAspun-
derea niclunuia din lucrurile scrise. Oamenif de
la 1859 all ignorat aceste mijloace de luptA ;
dusmanY marl s'ail intilnit in aceia§1 casA si all
vorbit din inimA, mArturisind cu toatA sinceri-
tatea cugetuluI ce doresc ,pentru tara bor. i atl
ajuns a se intelege.
A fost la Academia RominA unde ell nu
sint cel mal tirar de mal multA vreme, unde sint
de obiceid oamenl mal bAtrinI acum dol
an!, o mare si sincerg emotie : ni dAruise cineva
ni§te hirtil vechl. Curiositatea fireascA la un
istoric m'a fAcut sA rAscolesc incA innainte de
sfir§itul §edintel prin ele, §i am gAsit o scri-
scare pe care Academia a comunicat- o apol
preset §i pe care presa a §i tipArit-o, unil la
coadA, fiecare dupA cit intelege. EA a§ fi tipl-
rit-o in frunte. Era o scrisoare a lul Mihail Ko-
gAlniceanu cAtre LascAr Catargiu, in care Ko-
 20

cAlniceanu spunea a a cApAtat un rost in Stat,

ea rostul sAti este asa de important, incit are
nevoie de sprijinul tuturor oamenilor cinstitr $i
incheia cam ay. : slut anr de zile de crud nu ni
vorbim, aril de zile de cind nu mai avem nick)
legAturA intre nor ; astgzr ea lac cel d'intAid pas
si te rog pe d-ta A. uithm tot ceia ce s'a pe-
trecut infra nor, pentru cA numar pe silintile
tuturora se poate sprijini cum trebuie mersul
eel bun al treburilor teri1. (Aplause.)
Este oarecare deosebire intre acest sistem, pe
care, ca istoric, 1-am mar vAzut in atitea scrisorr,
si intre sistemul care consisth in a sill pe om
sa-tr dea prilej de a-1 uri. Repet formula : a sili
pe om sii-0 dea prilej de a-1 uri. i cred cA mar
bunA politicA este aceia care sileste pe om a-tr
da prilej sA-1 iubestr. (Aplause.)
$i, d-lor, fiinda, de la o bucatA de vreme,
cAtre 1859 a inceput sA batA vintul si din altä
parte, fiindcA s'a vAzut cA Rusia se- pleacA, si cä
Puterile occidentale cistigA victorir, cl o sA poath
fi unith Moldova cu Muntenia, cA o sA poatA fi
un singur Seaun pentru amindouA terile sad ma-
car un Scaun mar demn in las! si alt Scaun mar
demn la Bucurestr, s'a petrecut un lucru. Anu-
mit! oamenr si-aii lAsat cum zice povestea
noastrA si o veche poveste greceascA , si-aa
lAsat pielea cea veche : s'aii intins putin, pielea
de sarpe a plesnit si a rAsärit Fat-Frumos : Fat-
Frumosul sprinten, cu oehir luminosr, cu parul de
aur revArsat pe umerr, FAt-Frumos care e numar
nevinovAtie, numal vitejie, numal noutate in su-
flet. Oamenir de la 1859 n'aveaa insA nicr nai-
vitatea neexperienter, nicr talsa naivitate a prea-
 '2 1

multei experiente pe care o avem noi. Si si-ad

da, e adevarat, sint oameni cari ad avut
zis :
odinioara pielea verde de sarpe ; a aid e Fit-
Frumos, acum, nu se poate tagadui : are och1
de Fat-Frumos, are par de Fat-Frumos, are graid
de Fat-Frumos, are vitejie de Fat-Frumos, dar
totusi si pielea aeeia de sarpe dintr'un colt nu
e rad sà n'o uitam (ilaritate) ! $i atunci oamenil
de la 1859, onorat auditoriu, cari n'aveau naivi-
tatea reald a unora de acum si falsa naivitate,
de masa, a altora de acum, ad zis : nu ! nu mer-
gem cu Mihal Sturza, nu mergem cu Grigore
Sturza ! Dar venia beizadeà Grigore, om cult,
-care a facut filosofie, care avea calitatT de in-
vatat, de orator, de om politic, venia si li spu-
nea : ce este Alecsandri, ce este Cuza. ce e Negri,
ce e Kogalniceanu : niste copil pe linga noi ; nol
sintern oameni cu experienta. E adevarat a akä
data am facut alta politica, dar acum ne-am in-
tins putin de a pocnit pielea de sarpe si a azut
jos ; sintem Feti-Frumosi ca si dinsii, dar, pe
cind cellalti sint Feti-Frumos1 saraci, no1 sintem
Fetl-Frumosi bogati cit de bogati ! Si voit1
Unirea ? V'o dam si not. Voiti neatirnarea terii ?
Vom pregati-o si noL Voitr o noua viata roma-
neasca ? 0 garantarn si no!. $i dam si parale pe
de-asupra !
El bine nu : oamenii de la 1859 si-ad dat sama
de un lucru, ca pentru a ujunge la un scop net
trebuie organisa(ie, dar trebuie organisalie nouci i
cu oameni noi. $i, dacä noi ne inselam si cre-
dem, in naivitatea noastra, adevarata sad pre-
ficuti, ea Fetir-Frumosi abia jupuit1 de pielea
de sarpe pot fi imbratisati de instinctul sanatos
.al until popor, un popor intreg ni raspunde, de
 22

un an §i jumatate, ca instinctul luf nu admite

aceasta metamorfosa. (Aplause.) $i atuncf if cre-
dem no!, cari am folosit din aceasta viatá poli-
tica, dar el, milioanele care ad suferit din aceasta
viata politica, zic : mergem §i no!, ne mi§carn
impreunä cu d-voastra, dar sä vedem in frunte
Fetf-Frumo§f de aceia cari n'ad purtat niclodata.
piele de §arpe.
Prin urmare organisatie : organisatie noul pen-
tru scopurl hol ; oamenf curatf, de cari sl nu se
lege nimic din tarina amestecata cu putregaid
a until trecut miserabil. Daca oamenif de la 1859
ar fi mers cu Mihal Sturza, cu Grigore Sturza,,
cu toata protipendada fanariota, cu top aceia
cari se marturisisera pe la toate consulatele, cari
erad plinf Inca de rama§itele scirboase ale unuf
trecut de umilinta §i de tradare, daca ar fi mers-
cu oamenif ace§tia, nof am fi trait, cef din Mun-
tenia in Principatul muntean cu cine §tie ce cHos-
podar) in frunte, eel din Moldova in Principatul
moldovean cu cine §tie ce alt (Hospodars in frunte.
Pe cind, a§a, lumea a ramas placut uimità cind
a vazut pe colonelul Alexandru loan Cuza, la
care nimeni nu se gindise, Domn in cele doua
tea $i §tilf d-voastra ce imens bine a resultat
de acolo ? Un om al trecutuluf ar fi venit ducincl
dupa dinsul toate amintirile partif celef rele din
viata luf ; aceste amintirf lar fi urmarit la fie-
care pas ; du§manif de odinioara nu i-ar fi dat
ragaz ; prietenil Ca nol n'ar fi putut sa aiba.
absoluta incredere in persoana MI, pe cinci
omul cel nod a titers gra niclun tel de interese
ale Iuf, gra niclun fel de legaturf ale lul, gata
sil se sacrifice orlcind pe dinsul ; a mers pe calea
convingerif absolute drept la sacrificiu. El a cazut,
 23

%mania s'a innaltat ; el a murit in exil, Roma-

nia s'a intemeiat pentru totdeauna ca tara inde-
pendenta, ca tara lihera. (Inflacarate aplause, mult
prelungite.)
Al doilea lucru : era nevoie de o propaganda
atund ; este nevoie de propaganda orlunde i or1-
cind. Ca sa vedep d-voastra cit de mare este
nevoia de propaganda in societatea moderna
chiar la cei ma1 innaintap supt raportul patrio-
tismului, o sa aduc un cas, cam m'a impresionat
adinc. Raposatul protesor la Universitatea din
Leipzig-, de pioasa. amintire, Lamprecht, mi-a tri-
mes odata o publicatie germana in care era vorba
de o intrevedere intre dinsul i Cancelariul Im-
periului. Cancelariul Imperiului avea intilnir1 cu
Lamprecht, lucru foarte explicabil : un Cancelariti
nu cunoaste multe lucruri pe care un om de spe-
cialitate le poate cunoaste. $i nimen1 in Ger-
mania n'a acusat pe Lamprecht ca s'ar fi dus la
Cancelariti ca sa-1 faca ministru saü sa-i dea di-
urne sail alte nazdravanif idioate care pot rasari
doar In capul cite unti1 mahalagiii politic stupid
din acel noü arigrad care este o parte din
Bucurestil de astazi (ilaritate, aplause). A de-
nega orfarul ministru al terif tot ceia ce cu-
nostintele tale si munca ta pot sa dea, a o de-
nega oricarul om public, dusrnanuluf tati de
moarte, este o trima. Trebuie sa, fie un miserabil
acela care se face capabil de dinsa. Liber omul
catre care te indrepp sa nu tie sama de sfatu-
rile date... i sà va fac o marturisire personala.
In 1913, vara, a venit de la Orhanie, cam bol-
nav, un soldat trecut de 40 de an!, care nu era
dator sa mearga acolo ; a venit cu vesti teribile de
 24

hoIera si cu alte rosturr si s'a dus in casa until

om la care nu calcase nicrodata in viata si nicr
n'a mai calcat dupa aceia, ca sa.4 spuie cam acestea:
Se incheie un tratat asupra lucrurilor din Balcanr ;
stiii lucrurr pe care si d-ta le stir si lucrurr pe
care nu le stir ; sa vorbim impreuna. Nu am va-
zut pe ar mier de atita vreme, dar void sta aid, ca
sa ma intrebi orice vrer. $i adaug : dacd ver fo-
losi, nicrodata nu se va sti aceasta. Ministrul
acela era d-1 Take lonescu ; soldatul eram eii.
N'as fi spus daca as fi fost intrebat, daca as fi
fost consultat ca sa fie cit de putin mai bun trac-
tatul din Bucurestr, facut cu ochir inchisl, de oarnenr
cari adesea habar n'aveau de ce era vorba acolo.
Prin urmare ceia fac astazr am facut-o si alta data,
nu fata de un om impotriva caruia n'am nimic, ci
fata de un om care stie si el ca n'am fost nicro-
data, supt nicrun raport, prietenul sail $i tot asa
La mpretht s'a dus la Cancelariii, dar nu s'a ga-
sit niclun imbecil care sa socoata ca. Lam precht
este pentru aceasta vinovat fata de spiritul de
critica liber al natiunir.
$i stitr ce i-a spus Lamprecht Cancelariulut ?
I-a spus cam asa : Germania aceasta a noastrà
este o tard foarte puternic4. Ce n'avem ! Un lucrul
insa nu-1 avem, si pe acesta trebuie sa.-.1 capatam :
acea constiinta coborita panä la cel din urma
om, acea intregime a cligetarii politice pe care
o gasesc in Franta, pe care o gasesc in Angli a
si pe care nor, poporul german, in masele noas-
tre, n'o avem. Era parerea Jur Lamprecht. Ger-
mania, care am vazut de cita infrinare, de cita
jertfa este capabila pentru scopul nedrept, absolut
rtdrept, pe care-1 urmareste, Germania aceasta
nu credea, acum trer, patru anr, cà are destula.
 25

pregkire a maselor populare pentru un rzboiü. $i

nof afirmam, in toate discursurile solemne pe care
le rostim, cl natiunea e pe deplin pregkia mo-
ral. Ba, in Senat, dacà unul a fAcut reserve in
aceastA privintà. toat A. lumea s'a ridicat impo-
triva luf : D-ta af uitat de Mitropolitul Varlaam, ba,
ce tiü eü ? de Mitropolitul Dosofteiti, etc. ?, de
cari auzise intrerupkorul cu doug.zecf i patru
de ceasurf innainte : de Varlaam i Dosofteiti si
de pregkirea lor pentru... viata moralA modernI
a natiunif noastre ! (Ilaritate, aplause.) Nu ! Tre-
buiesc pregkitf oamenii de astAzI. $i aceia cu
diplome mart din Paris. din Berlin si din alte
part!, cari vor fi stiind stiinta /or, dar stiinta noas-
trd, despre nof, n'o still in de ajuns. $i aceasta
este stiinta cea mare ; cealalt4 nu plkeste dof
banl pe lingA dinsa Pentru stiinta noastrá des-
pre nof trebuiesc pregkitf tot!, i cef cu nasul
mat ridicat in sus si maf suptire. si de multe orf
chiar acestia in rindul intAit) (ilaritate).
Ef bine, la 1859 s'a fácut asa. $i la 1859 ant
avut o presd. Ei. dacA a fi presedintele socie-
tAtil Presel nu sint nici membru , as retipAri
o colectie de articole de atuncf si le-as rAspindi
intre ziaristif de astAzT, ca s vadA cum se facea
o gazetd in anif de pregkire pentru viitorul nog
al unuf popor : cu ce seriositate. cu ce onestitate,
cu ce bunAcuviintà, cu ce spirit in adevAr euro-
pean si modern se scria atuncf, si in ce forml
pentru top inteligibilA. IT dati samA o parte din
membril, foarte talentatf de alminterf, al presel
romAnestf de astAzf de faptul cà lucrurile la care
fac alusie, toate viciile, toate pAcatele cutlror
persoane din Bucuresti care se spurcl zilnic
 26

intre ele, nu sint cunoscute de imensa majoritate

a publiculuf romin si c astfel is! cheltuiesc spi-
ritul de zeaba ? De unde sa stie marele public
toate murdariile din casa fiecaruia, care formeaza
biectul alusiilor din presa romina. ? ! Atund se-
spunea5 lucrurile serioase, serios ; lucrurile fun-
damentale, onest ; lucrurile de viitor, cu stiinta
convingere. $i de aceia presa aceasta a avut rol
de capetenie in Unire.
Dar se va zice : nu erat i gazete de alt fel ?
Cum, consulatul austriac, care avea, daca nu casa
sa de fier nu stiti daca se intrebuintaii case-
de fier la 1859, dar pungulite destul de pline,
<Aghentiap nu suna dintr'insele cum II sun! ari-
ciulul cu cheile si joaca ? Nu suna la urechile
unor anumip aric1-ziariesti pungulita Austriel ca sit
joace ? (Ilaritate.) El bine nu : erail atunci arid
cari nu jucall i, daca impungeaii. impungeaii, nu
pe cel de casa, ci pe strain. Dacä e vorba de
aricI de presa, eraii arid de felul acesta, dar nu
jucall nimanui pe ban!.
Cum ? Avea Austria atitea interese in Mol-
dova si nu era un partid austriac ? Nu era. Dar
vet! zice : Nicolae Istrati ? Nicolae Istrati, scriitor,
poet, orn de treaba, care a intemeiat o scoala_
la Rotopänestr, era filo-austriac. Pentru ban! ? Fe-
reasca Dumnezeti ! Asa credea el,om curios, a
carui cugetare falsa ii ducea la aceasta conclusie..
Or! credep d-voastra ca la 1859 s'ar fi putut
aceasta enormitate ca intr'unul din Corpurile Le-
giuitoare sa se ridice un senator care sa spuie
intre no! chiar, sint oamenl vindup, si acel corp,.
acea parte din Parlament sa nu alba sentimentul
elementar de demnitate care ar fi facut sa se
 27

suspende imediat sedinta pentru a se cere ace-

luia care a facut denuntul, fost rector la o Uni-
versitate, sa-sT preciseze acusatia si, in orice cas,
anume persoane sa plece din Parlament : sag
ace! vizati prin acusatia doveditä sail acela care
aruncase acusatia. ce nu se poate dovedi asu-
pra colegilor luT ? (Aplause puternice.)
Presa de coruptiune nu exista. Nu era nicT
gazeta ruseasca, nicl gazeta austriaca, nici gazetä
turceasca la Iasi ori la Bucuresti ; fiecare scria
asa cum ii spunea constiinta, mai bine sail mai
rü informat, i poate ar fi fost bine sä se fi
Inteles tot!, pe aceleast base. Dar crutindu-se si
respectindu-se intre dInil aii dat o lupta corecta
si desinteresata, aratind drumuri deosebite catre
acelasf ideal.
Era atunci i o adunare care a tinut mai multe
luni de zile. Raposatul Dimitrie Sturza, care era
fàrà indoiall un om cu foarte multe calitati, care
ins a. era inchis oarecum in obiceiurile sale de eru-
ditie, a facut sa. se stringd lucrurile privitoare la
Unirea Principatelor in zece volume prea groase.
Intre paginile acelea sint unele care ar trebui
sapate in bronz. De mult ar fi trebuit sa fie alese
astfel de discursuri pentru ca fiecare scolar, la
lectia de istorie, ca si la lectia de morala politica,
sa le ail:a in mina. Decit sà se invete dreptul ad-
ministrativ, cu cite judecatoril sint in tail si
inultime de alte lucruri care, or! vor trebui si se
vor invata atuncl, orT nu vor trebui si de ce sd
se maf invete, mai bine s'ar pune in mina ele-
vilor discursurile de atunc1 ale Jul Kogalniceanu,
discursurile luT Negri, discursurile truntasilor de
aid din Bucuresti al miscariT catre viitor : atunci
s'ar forma alt suflet decit prin invatarea pe de
 28

lost a paragrafelor din Constitutie (aplause).

Ar fi de dorit apol ca un tinar care ar avea
vreme sä faca o paralela intre desvoltarea celor
dol ant at Divanurilor ad hoc si intre desvolta-
rea Camerelor romine de la 1913 pana acum.
Vreml insemnate acelea de dupa 1913, dupa tra-
tatul de la Bucurestt, care a läsat problema bal-
canica intreaga. Cad a veam dreptul sa trimetem
episcopl si n'am trimes ; aveam dreptul sà facem
sea si n'arn facut ; aveam datoria sa dam o .bunä
opinie despre nor in Cadrilater si n'am prea in-
deplinit-o ; aveam misiunea de a tinea unitl in-
tre dinsil pe acer cad iscaliserd tractatul din Bu-
curestl si a doua zi li-am dat drumul ca salt
sparga capetele, ajungind acuma, unil din el, si
la dorinta de a sparge pe ale noastre. in Ca-
mera se discutag la 1913 furniturile cu cintec ale
nu Sig cam! macelar si alte lucrurl care m'ail
silit, intr'un moment, sg. cer cuvintul pentru a
rosti aceasta simpla propositie, in momentul chiar
cind pasiunile in jurul macelarulul era 5 mal
aprinse : cdati-ml voie sä regret ca aceasta fru-
moasä sala are un sino-ur defect : II lipsesc fere-
stre, care sä se poata dbeschide». Nu still cum res-
pirag cellaltl, dar ma innabusiam, si astfel mi-am
permis aceasta criticà fata de arhitectul care nu
-Meuse ferestl pentru ca, intr'un moment de in-
calzire a atitor valorl morale, ele sä poata fi des-
chise catre aierul curat.
Pe urrna a urmat o alta lupta : pentru liberarea
economica a teranulul sag contra, dar. cind te uital
mat bine, era vorba, cel putin de o parte, de altceva
clecit de teorif politice privitoare la liberarea te-
ranulul ; aii urmat conflicte salbatece, desonorante,
cu scufil de puscarlas1 aruncate in fata unul mi-
 29

nistru, cu insulte plecind de la oposiOe spre banca

ministerialA si de multe oil de la banca ministe-
riall spre opositie; aü urmat astfel de scene, incit a§
vrea sa pot vedea pe omul curagios care de acum
in cinzeci de an! o sA indrAzneascA a face o pu-
blicatie despre Parlamentele dintre 1913 si 1916,
cum a fAcut Sturdza, cu pietate, pentru a Ina-
tisa un model generatiflor viitoare, in Divanul
ad-hoc de la 1856-9. (Furtunoase aplause.)
Credeti d-voastrA cl acele sute de oamenl pe
care le cuprind tribunele Parlamentulul in acele
putine momente mai importante, sint lipsite de
auz sail de memorie ? Or! a nu-si vor da voie
sa facA. fiindc sint mai sAraci si mai inculti de-
.

cit multi dintre cei cari staa in incintA jos, de

zece or! ma! mult decit a fAcut floarea na-
tiunii in momentele cele mai marl de indreptare
cAtre idealul national, acolo jos, in incintA ? Vad
cl in tribune se gAsesc de multe orr cocoane
doritoare de a asculta fioriturile de gitlej ale
acelora pe cari-I numesc ea pitigol estetici,

estetici cu totil (mare ilaritate, aplause) ,

la CamerA ca si la Senat, pitigoi ma! finer!, de
o parte, pitigoI mai bAtrini, de altA parte, dar
insl
acolo sus sint i constiinte dureroase, sint frA-
mintArl de indoialA ale uner adevArate constiinte.
Si aceia sorb fiecare cuvint ce vine de jos, ca
o revelatie dumnezeiascA,---si ce gasesc ? Cetitr
(Monitorul Oficiab. Prin spectacolul vietil pu-
blice se dA o mare lectie de rnoralitate sad de
imoralitate until popor, mai mult decit prin toate
discursurile festive care se pot tinea. (Aplause.)
Si, d-lor,---cu aceasta Incheid Inca o parte din
cuvintare, din exemplele pe care ni le dad oa-
 30

menir de atuncr, ml opresc asupra unuia. hi

Camera care a precedat Unirea, s'a vorbit Inn! .

Intregr, aproape zi de zi, de soarta teranulur ro-

min. Dar aceia can ail vorbit de soarta tera-
nulul romin n'aU vorbit in vint : peste citiva an!
de la alegerea lur Cuza-VodA s'a dat reforma
fAgAduitA ; s'a dat atuncr cit se putea da. Eraii pe
acea vreme oamenr ale cAror cuvinte insemnati un
angajament si cuprindeaii in ele o garantie. Mine
o sl trim etem sute de mir de teranr in foc. Su-
ferinta lor a inceput de mult. Er o primesc bu-
curos. Orr pe cine am intilnit, de orrunde, mi-a
spus a rAspunsul teranulur, la mice intrebare
privitoare la viitor, este aceasta : <DacA vrea
tam ! DacA ni cere tara 1,. N'ail niclun argument
ImpotrivA. Am intrebat si ell in multe locurr :
Mergem ? DacA zice tara, mergem ! $i nu eraq
oamenr can lAsail in bine pe ail lor, ci sAracr
can, plecind de acasA, luau bratul care singur
poate sA dea bucata de mAmAligl copiilor fIA-
minzr si zdrenterosr. Rabd1 iarna, rabdA viforul,
rabdA transeiele umede, rabdA foametea celor de
acasA, si totusr sint gata sl-si verse si ultima pica-
tura a singelur din trupul secAtuit de muncl si ne-
dreptate. (Marl aplause.) $i eii, care sint istoric, iml
aduc aminte de o noapte la Paris, pe vremea Re-
volutiel, cind toatA nobleta s'a ridicat si a spus :
cite drepturr avem asupra sAracilor, le pArAsim
pe toate ; nor sintem feudalir, nor distrugem re-
gimul feudal ; nor tot! fAgaduim cA de acum In-
nainte nu ne mar gindim la nimic din ceia ce
am avut. Cea mar frumoasA clipA din toatI des-
voltarea Revolutier francese, o clipA vrednicA de
a sta allturf cu cele mar marl ale Grecier an-
tice ! $i m'am gindit, in naivitatea mea de cuge-
 31

tAtor politic : oare n'am putea da i nol astfel de

exemplu ? Sintem o Constituantd, ne-am adunat
pentru a legifera in ce priveste chestiunea terA-
neascA. Oare ce ar fi dacA ne-am ridica, azi, cu
totil si am face o declaratie solemnA, arä deose-
bire de partid, in care sl zicem : modalitAtile le
va hotAri orlce CarnerA ; articolele din Consti-
tutie, care impiedecA improprietArirea cea nouA,
cea mare si definitivA a teranulul, articolele
acelea insl le abrogArn no!, acum, i spunem sol-
datilor viitorulul: Vet! pleca gospodarl neliberl,
or vA veg intoarce gospodarl liberl ; din pAmintul
altora at1 plecat, in pAmintul vostru, clacA vett
avea zile, vA vet! intoarce ; dacA nu, macar al
vostri vor stApini pannintul Re care-1 vetl fi me-
ritat prin vitejia voastrA. (InflAcarate aplause
indelung prelungite.)
El bine, in viata mea n'am vAzut adunare mal
incremenitA decit Adunarea deputatilor RomAniel
cind am fAcut aceastA propunere. Au venit doar
vre-o dol cari, fArA s md intrebe, e adevArat, daca
fac parte dintr'o ConstituantA si el, mi-ati pus
intrebArl asa de naive, incit m'am intrebat unde
mA gAsesc. Lull! de zile, in curs de doI aril, Di-
vanurile aü vorbit numal de soarta teranulul,
no! n'am putut gAsi, in certurile noastre pentru
vagoane si cite alte miseril si jafurl, o chi:4 in
care acelas1 mare curent de iubire, de onestitate
fatA de muncitorul sublim si de neintrecutul ostas
al acestel terl sA ne uneascl pe top. (Marl
aplause.)
Si, mine, dupA ce vom hotAri soarta pAmintu-
rilor la care ne uitarn de atita vretne, nu eu
4:chi! pfinl de foc al cuceritorulul sAlbatec, lacom
 32

de alte tert, ci cu ochI duiosl al frateluI care se

uitA la brazda pe care de douA mil de an! fra-
tele WI munceste cu sudoare amestecatA cu singe
pentru ca, ridicindu-se de jos, sA. primeascA pe
fata loviturile de palrne ale stApinilor sAl, cind
vom fi stApinI pe aceste teritoril, oare crede
cineva cl s'a isprAvit ? Nu. Problema romAneascA
face parte dinteo mare problema mondialA ; si
prea o uitAm des. Credep d-voastrA c Bulgarul
care s'a hotArit sl rAmiie totdeauna la Nis va
si rAminea? Credetl d-voastrA cl, cu toate pro-
clamatiile generalilor german! de la Bruxelles cä
sint acolo i acolo vor rAminea, o S rAmiie tot-
deauna acolo ? Credetl d-voastrA cA stApinirea
germanA pAnA in mijlocul Rusiel este un fapt
definitiv ? Una este a ocupa un teritoriu, alta este
a-I pAstra militar si al treilea lucru, cel din urtnA
si cel ma! insemnat, este a sti sA-1 mentil supt
raportul politic Ora in momentul cind cad ho-
tAririle definitive.
Pentru aceasta insa dreptul nostru trebuie cu-
noscut ; trebuie presintat asa, incit nimeni sA nu
se indoiascl de dinsul ; trebuie mentinut asa, incit
nimenl sl nu poatA lovi intr'insul ; trebuie ga-
rantat asa, incit nimic din greselile mintil sA nu
poatA aduce sfArimarea operel cistigate prin vi-
goarea bratulul. SA nu ni se intimple apoi cumva
si noul ca ilustrulul cugetAtor politic din Sofia,
Danev, care tinea minile inclestate pe multe pa-
minturl, dar s'a gAsit pe urmA cine s1-1 scuture
asa incit mult mal putin a rAmas intre unghiile
sale. Trebuie o pregAtire nu numal a noastrA,
dar a lurnil intregi pentru viitorul nostru.
atuncl intreb : Ce a flcut societatea noastrA pAnit
acunt? Ce? Unde? In ce parte?
 :33

Veti intreba : dar la 1850 ? innainte de 1850

aü fost cel putin zece an in cari n'a fost Romin
afi4tor in strainatate care sä nu duel irppreuna
cu dinsul constiinta datoriel de a face, cunoscut
lumil intregl drepturile si idealul natiuni! sale.
Studentil je kr! ni-ad adus noul un colt de strAi-
natate pe pArnintul Romaniel ; studentil de la
1848 la 1853 aü dus eI un colt din aspiratiile
drepturile romanestl pe orlce pamint strain pe
care 1,ail atins. Oamenil bAtrin1 i invAtatr, as-
tAe nu se pricep a face atita pentru triumful
afirrnatiunil de drept a poporulul nostru, cit se
pricepead copiif cari abia parasisera bAncile
cari n'aveati douazecl de aril. i vitorul Romaniel
vorbia in toate unghiurile lumil printriniT. Ne
recomandam prin cultura noastra, traduceam po-
esia noaAra popular6 ; KogAlniceanu tiparia in
frantuzeste fragmente din cronicile noastre. Si
n'a fost Ca pitald in Europa care sA nu stie
cA aid in Carpal!, aid la DunAre, este un popor
hotarit sA traiasca impotriva orlcul, in marge-
nile dreptuld sü intreg.
Invete-se tineril de astle sA fael acelasl lucru.
Dar se va obiecta : nu e vremea pierdutl ? Nu.
Mi-e fricA insA ca intre idealitiI grAbitl, intre
entusiastil neastimparatl. sA nu fie ace marl le-
nesl pe cari-I cunoastem de o viata intreagl. ai
cari sa zica : acum am Mcut un iueru mare, hal
din nod pe cuptor 1 El bine, nu I E atita de lucru,
chiar dui:4 ce vom fi i in muntil MaramurAsulul
si vom oglindi steagurile noastre in apele Tisel,
incit nu o generatie, ci generatil intregl vor tre-
bui sa munceascA. Deocamdata aceastA generatie
iea indemnul, daca nu de la faptele noastre,
 :14

fatal putine intr'o societate care n'a vrut niclo-

data sl le primeascl cu inima deschisg, macar
de la vorba ie§iti din adincul inimiT cite until
idealist desperat de netrebnicia societgtil in care
traieqte. (Marl aplause, ovatiunl prelungite.)
(Stenografiat de H. Stahl.)