Imitatiunea lui Cristos

Thomas a Kempis
Traducere de Andrei Brezianu

�N LOC DE PREFATA

Imitatiunea lui Cristos vorbeste at�t de frumos de la sine, �nc�t s-ar putea
dispensa de orice prezentare. C�teva cuvinte nu vor fi totusi inutile, pentru a
oferi cititorului nostru o c�t de sumara orientare �n fundalul istoric si sensul
acestei opere, una din marile carti ale umanitatii, floare a darurilor, distil�nd
unele dintre cele mai alese arome ale spiritualitatii crestine dintotdeauna.
Aparuta si circulata, initial, sub forma de copii manuscrise, putin �nainte de
inventia tiparului, �n acel veac al XV-lea, - care gratie descoperirii lui
Gutenberg, avea sa revolutioneze mijloacele comunicarii si ale culturii scrise -,
Imitatio Christi a beneficiat, �ndata dupa iesirea de sub teasc a primelor biblii,
de un numar at�t de impresionant de editii, �nc�t a tine socoteala lor ar �nsemna a
�nsirui cifre rivaliz�nd, poate, doar cu cele reflect�nd nenumaratele reeditari ale
sfintelor Scripturi, �n cele mai diverse limbi ale pam�ntului. �ntr-adevar, foarte
aproape de Biblie si Evanghelii, Imitatiunea lui Cristos se dovedeste a fi
dob�ndit, de-a lungul epocilor, statutul unei carti ce nu cunoaste �nvechirea,
ram�n�nd - de cinci veacuri �ncoace -, mereu proaspata si la fel de actuala, �n
pofida trecerii timpului si a diversitatii ariilor �n care si-a iradiat mesajul.
A pune problema rasp�ndirii si circulatiei Imitatiunii lui Cristos �nseamna,
desigur, a pune problema talmacirilor de care s-a bucurat aceasta carte de
exceptie, compusa �n latina, - �ntr-o limba clara, viguroasa, de o mare
transparenta si substanta. Primele traduceri, �n mod semnificativ, n-au asteptat
aparitia tiparului, rasp�ndindu-se, cum spuneam, prin opera copistilor, �nca
�nainte de mijlocul secolului al XV-lea (�n engleza, de pilda); o prima talmacire
franceza imprimata (�n fapt o adaptare) dateaza de la 1462; cea dint�i traducere
italiana (tiparita la Venetia) este din 1488; �n timp ce editia princeps a
originalului latin - un pretios incunabul -, iesea de sub teasc la 1472 (�n acelasi
an cu prima editie imprimata a Divinei Comedii de Dante Alighieri). �n secolele
care au urmat, acest proces de difuzare continua s-a �ntetit, ajung�nd sa cuprinda,
ca �ntr-o vasta �mbratisare, nu numai �ntreaga Europa, dar si, gratie operei de
evanghelizare dusa de misionari pe alte continente, marginile cunoscute ale
pam�ntului. �n afara de Biblie, nici o alta carte de �ndrumare spirituala nu a
fost, �ntr-adevar, conform statisticilor, tradusa �n mai multe limbi dec�t Imitatio
Christi. Opera contemporana cu sufletul omului dintotdeauna, ea nu a �ncetat sa
stea �n atentia marilor spirite si nu a �ncetat niciodata de a hrani, fara
deosebire, pe cei mici si pe cei mari, oferind tuturora, �n scurgerea lenta a
timpului, balsamul si �nvatatura necesara cugetului dornic de perfectiune.
Putem astfel �ntelege mai bine de ce un mare clasic francez, poetul si
dramaturgul Corneille, se simtea dator, �n secolul sau, sa dea o splendida
talmacire �n versuri a Imitatiunii lui Cristos (1652-1654). Astfel se explica,
desigur, elogiile aduse, incidental, acestei carti de personalitati at�t de
diferite ca preocupari si orientari profesionale, at�t de diverse �n credinta,
precum literatul si g�nditorul preiluminist Fontenelle, care afirma despre ea ca
este "cea mai frumoasa carte din c�te s-au scris de m�na omului: caci Evanghelia
vine de la Dumnezeu"; sau filosoful academician Leibniz, contemporan al lui
Dimitrie Cantemir; criticul literar Sainte-Beuve; un istoric ca Jules Michelet; un
mare descoperitor precum Ampcre; romancierul Balzac; sau, mai aproape de noi,
maresalul Foch, si multi altii, care au recunoscut - fiecare �n felul si la timpul
lor -, capacitatea inestimabila a acestei carti, nu foarte mari, de a da raspuns
tocmai unor �ntrebari si aspiratii fundamentale ale omului, confruntat mereu cu
unul si acelasi manunchi de probleme vitale: sensul vietii �naintea suferintei si a
mortii, dilema asupra cailor m�ntuirii, �nsemnatatea abnegatiei ca dimensiune
launtrica fara de care, cum bine stim, omul nu poate fi cu adevarat om dec�t �n
parte; si, poate, mai presus de orice, ceea ce cugetul crestin intuieste fara gres:
acea capacitate a ei de a oferi, pe tar�mul practicii, o rezolvare temeinica si
demna pentru dorinta fireasca de desav�rsire a sufletului omenesc: pornind nu de la
vreo filosofie �nalta, ci de la premisele caii simple si drepte a Evangheliei,
�nteleasa ca urmare a lui Cristos. Este, de altfel, semnificativ de observat ca mai
vechile talmaciri rom�nesti ale acestei capodopere foloseau �n titlu, nu fara rost,
forma astazi cumva arhaizanta, dar neta si frumoasa "De urmarea lui Hristos".
Imitatio Christi s-a asternut �nt�ia oara pe h�rtie �ntr-o manastire din nordul
Tarilor de Jos, unde - �nca de la sf�rsitul secolului al XIV-lea - se cristalizase
o puternica miscare de primenire spirituala, cunoscuta, de atunci �ncep�nd, sub
numele de Devotio Moderna. "Modernitatea" devotiunii si evlaviei care a iradiat
catre noi, pornind de atunci si de acolo, merita sa ne retina atentia pentru c�teva
clipe, deoarece, printr-o providentiala �ntorsatura, �n �nsusi faptul voitei sale
"noutati" �n raport cu peisajul de atunci al practicii crestine, Devotio Moderna a
reprezentat un factor formator de constiinta de lunga durata. Nu alta, desigur,
este si explicatia faptului ca Imitatiunea lui Cristos - opera de spiritualitate
sintetiz�nd cel mai perfect tendintele si luminile acestei scoli - ne-a ramas, de
atunci �ncep�nd, contemporana, �n sensul cel mai bun si mai profund al cuv�ntului.
Trag�ndu-si sevele de la �nvatatura unor predecesori ca Fericitul Ruysbroek (ale
carui scrieri, �n secolul al XIV-lea, marcheaza de altfel �nceputurile limbii
literare neerlandeze), Devotio moderna datoreaza, cum se stie, foarte mult �n
primul r�nd lui Gerhard Groote (1340-1384), cunoscut si sub numele de Gerhard cel
Mare, �ntemeietorul "Fratilor vietii comune", ordin calugaresc la a carui scoala a
�nvatat, printre altii, si marele umanist al Renasterii Erasmus, ilustrul prieten
de o viata al sf�ntului Thomas Morus. Asezata astfel �n perspectiva momentului
inaugural al epocii moderne, miscarea despre care vorbim ni se �nfatiseaza cu at�t
mai graitoare, �n acest rod al ei de exceptie - cartea Imitatiunii lui Cristos -,
�ndrumar �n care tot ce a avut mai bun si mai durabil spiritul crestin al
Renasterii ne-a fost transmis ca zestre de �nvatatura actuala si pururi proaspata,
nemarcata de stigmatul vestejitor al trecerii timpului.
Imitatiunea lui Cristos reprezinta, asadar, o opera de devotiune moderna �n mai
multe sensuri, pe care este bine sa le enuntam pe scurt, spre folosul unei
�ntelegeri mai exacte a rosturilor ei ad�nci si �n raport cu propria noastra viata
spirituala.
�n primul r�nd, s-ar putea spune ca este vorba de ideea mereu moderna de
�nnoire, aplicata �nsa aici acelui plan strict personal, unde - odata cu fiecare om
si cu ajungerea fiecarei constiinte la maturitatea �ntelegerii si a harului -
convertirea �nseamna, de fapt, cotitura si primenire radicala. Despre aceasta
renovare interioara, mereu re�nceputa, vesnic �n stare de cautare si curajoasa
explorare, vorbeste Imitatiunea lui Cristos; si, �n aceasta privinta, cartea era
menita sa ram�na, �ntra-devar, moderna, asa cum moderna, �n toate sensurile, este
azi ca si ieri, �ntotdeauna, neobosita conditie a oricarui spirit care se �ncumeta
la drum. Dar drumul despre care ne vorbeste Imitatiunea este drumul lui Cristos,
nou si proaspat o data cu biografia fiecarei constiinte renascute.
Moderna este, apoi, desigur, modalitatea comunicarii sugerata si preconizata de
Imitatiunea lui Cristos. �n istoria Bisericii si a spiritualitatii crestine �n
general, au existat, cum este si firesc, mai multe stadii, si, �n potrivire cu
acestea, mai multe stiluri concrete de practica religioasa. �n masura �n care, �n
exterior, acestea au reflectat conditii istorice si culturale locale, partea lor de
acoperam�nt uman a fost, o data cu trecerea timpului, lovita de desuetudine. Pentru
o credinta �ntemeiata pe Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu, comunicarea reala cu
Domnul �ntrupat, cu cel fara de moarte, ram�ne �nsa - dincolo de caracterul
vremelnic si mutabil al stilurilor -, chezasia tineretii si a unei modernitati
perpetue. Adun�nd toate la Cristos �ntr-un mod at�t de direct si de personal,
concentr�nd viata spirituala pe reala prezenta a lui Isus �naintea ochiului mintii
fiecaruia si, mai concret �nca, �n sacramentul sfintei cuminecari, �n misterul
euharistic al iubirii, Imitatiunea lui Cristos transcende fireste toate modurile
istorice de viata crestina, caci, dincolo de orice amanunt accidental, merge
nemijlocit si esential la izvoarele comunicarii cu persoana M�ntuitorului �nsusi,
Domnul si Stap�nul timpului. De aici, fara �ndoiala, fragezimea �mbietoare si unica
a acestei capodopere, pertinenta ei perpetua fata de actualitatea crestina.
 �n sf�rsit, s-ar putea spune ca modernitatea devotiunii propuse de Imitatio
Christi provine si din locul aparte acordat persoanei umane �n structurile acestui
dialog despre perfectiune. Interiorizarea recomandata de autorul Imitatiunii - acea
stare de veghe activa si de permanenta interogare a lui Isus Cristos - presupun,
nici vorba, asumarea deplina si responsabila a calitatii de interlocutor. Notiunea
de persoana trec�nd �naintea aceleia de grup; notiunea de evlavie si rugaciune
personala si interioara trec�nd �naintea exercitiilor colective (cum ar fi
pelerinajele, hramurile, marile celebrari si cortegii festive etc.) - acestea s�nt
tot at�tea accente moderne, deloc neglijabile, pe care Imitatiunea lui Cristos le
pune �n lumina plina, ca parte dintr-o conceptie si dintr-o psihologie pe care ni
le simtim, de la Renastere �ncoace, aproape.
De vreo trei secole chestiunea autorului adevarat al Imitatiunii lui Cristos a
facut sa curga suficient de multa cerneala. Cum se stie, primele editii ale operei
au aparut anonim, numele scriitorului - prin propria sa vointa - ram�n�nd �nvaluit
�n mister. Era �n spiritul umilintei acest anonimat, prin care �ntreaga slava - ca
si �n cazul constructorilor medievali de catedrale - era adusa lui Dumnezeu.
Polemica asupra paternitatii cartii a izbucnit ceva mai t�rziu, �n secolul al XVII-
lea, st�rnind de atunci �ncep�nd pe eruditi si filologi la sustinerea mai multor
puncte de vedere. O prima ipoteza a atribuit c�ndva textul vestitului teolog
francez Jean Charlier, supranumit Gerson (1363-1429) cancelar al Universitatii
pariziene si unul dintre marii animatori ai sinodului ecumenic de la Konstantz
(1414-1418). Analiza stilistica a demonstrat �nsa lipsa de fundament a acestei
presupuneri. Un examen stilistic la fel de atent a dus, de asemenea, la respingerea
altei ipoteze (emisa de parintele iezuit J. Van Ginneken), potrivit careia textul
latin al Imitatiunii ar fi, de fapt, o versiune tardiva dupa �nsemnari facute �n
neerlandeza de magistrul Gerhard Groote �nsusi, propagatorul miscarii spirituale la
care ne-am mai referit, Devotio Moderna. Un al treilea punct de vedere a sustinut,
�n sf�rsit, ca autorul formei originale a Imitatiunii ar fi fost Ioannes Gerson,
abate benedictin de Vercelli si prieten cu sfintii Anton din Padova si Francisc din
Assisi (+ cca 1243); at�t analiza istorica c�t si cea filologica si stilistica au
demonstrat imposibilitatea materiala a unei atari supozitii.
�ntemeiata pe o scrutare atenta a codicelor si manuscriselor existente,
analiz�nd cu rigoare �ntreg aparatul de texte din punct de vedere statistic,
stilistic si filologic, cercetarea a izbutit - de c�teva decenii �ncoace - sa faca
definitiv lumina �n controversata problema. Dificultatea �ntreprinderii a fost
sporita, cum era si firesc, de faptul ca, anterior primelor tiparituri (mai �nt�i
ca incunabul, �nainte de 1500) Imitatio Christi a circulat destul de mult, �n mai
toate tarile Europei, sub forma de fragmente manuscrise, uneori si ca �ntreg, dar
cu variatii �n titlu* sau cu adnotari, subtitluri, interpolari si glose (uneori
derutante) - datorate copistilor.
O stabilire temeinica a formei �ntregi si fidele a textului original a fost si
ram�ne opera umanistului francez Fran�ois Joseph Desbillons (1711-1789) care a dat,
la 1785, o editie magistrala a Imitatiunii, ce ram�ne un model de exactitate si
eruditie. �n aceasta forma a sa, potrivit tuturor argumentelor pe care se poate
�ntemeia stiinta si cercetarea moderna, textul Imitatiunii lui Cristos apartine lui
Thomas Hemerken a Kempis (al carui nume se regaseste, de altfel, �n 37 din
manuscrisele operei) si figureaza pe drept ca atare �n monumentala editie �ngrijita
de M. J. Thomas, Hemerken a Kempis Opera omnia (7 vol. Freiburg am Briesgau, 1902-
1922). Un pivot important al demonstratiei, venind sa coroboreze toate celelalte
argumente ale analizei, a fost furnizat filologiei si de studiul unui manuscris
olograf din 1414, conservat �n Biblioteca Regala din Bruxelles si cuprinz�nd textul
Imitatiunii de chiar m�na lui Thomas a Kempis (Codex Bruxellensis, MS 5855-5861).
�n 1956, eruditul si filologul L. M. J. Delaiss� a demonstrat, �ntr-o ampla teza
expusa �n doua volume, ca manuscrisul bruxellez nu este o opera de copist (asa cum
anumite voci sugerasera c�ndva), ci un autograf de autor; un an mai t�rziu, �n
1957, specialistii J. Huyben si P. Debougnie puneau capat disputelor, public�nd o
sinteza finala a chestiunii �n acelasi sens.
Thomas Hemerken, intrat �n memoria posteritatii sub numele de Thomas a Kempis
(dupa Kempen, o mica localitate din dieceza K�ln unde acesta a vazut lumina zilei
�n 1379), a dus o viata retrasa si modesta, consacrata rugaciunii, educatiei si
pregatirii novicilor, la manastirea Sf�nta Agnes de pe Munte, l�nga Zwolle (tinutul
Overijsel), �n nordul Tarilor de Jos. C�nd a �nchis ochii, la v�rsta de 92 de ani,
�n 1471, Thomas a Kempis lasa �n urma lui un volum impresionant de scrieri
spirituale, dintre care se cuvin mentionate, macar pentru savoarea evocatoare a
titlurilor si marilor teme Sermones ad novicios, De contemptu mundi, Sermones ad
fratres, Conciones, Meditationes, Chronicon Canonicorum regularium Montis Sanctae
Agnetis, Parvum alphabetum monachi in schola Dei, Orationes de Spiritu Sancto et de
sacra conversatione primitivae Ecclesiae, Orationes piae de Passione Domini,
Meditationes et orationes de Iesu Christo, Exercitia spiritualia, Hortulus rosarum,
Manuale parvulorum, Sermones de Incarnatione Domini, Vallia liliorum si altele.
Cuviinta si smerenia vietii sale, o ad�nca familiarizare, cunoastere si iubire a
sufletului uman, o solida experienta a suferintelor si rabdarii s�nt calitatile
unui psiholog si ale unui sf�nt, pe care le regasim si intuim, printre r�nduri, la
tot pasul, si �n opera sa fundamentala, Imitatio Christi, �nfatisata acum �ntr-o
noua versiune cititorului nostru, cu speranta ca acesta va putea descoperi �n ea
acel tezaur spiritual, avut mai demult �n vedere si de catre cei care ne-au
precedat, atunci c�nd, �n mai multe r�nduri, au talmacit pentru binele sufletelor
acest nepretuit �ndreptar �n limba rom�na.
Ram�ne un paradox al istoriei faptul ca cel dint�i rom�n care s-a aplecat cu
os�rdie asupra textului Imitatiunii lui Cristos spre a-l traduce din latina ne-a
dat o talmacire slavona a capodoperei. �l evocam aici pe boierul carturar Udriste
Nasturel, cumnatul lui Matei Voda Basarab, care, la jumatatea secolului al XVII-
lea, scotea de sub tiparnita Manastirii Dealului, cu porunca si cu toata cheltuiala
prealuminatei si dreptcredincioasei Doamne Elena - "Cartea despre imitarea lui
Hristos... cu osteneala rudei sale Orest Nasturel, al doilea logofat, tradusa acum
din limba latina �n limba slavona", V Dealscom monastiri, 1647 (216 pp.). Mai
t�rziu, alta figura ilustra a culturii rom�nesti, Samuil Micu, patriotul corifeu al
Scolii Ardelene, scotea de sub teascurile Blajului prima traducere rom�neasca, cu
titlul "A Thomii dela C�mp: De Urmarea lui Hristos, patru carti"... la Tiparul
Seminarului, 1812 (420 pp.), �n timp ce dincoace de munti, la Bucuresti, Gavril
Munteanu publica �n 1845 propria sa talmacire, Urmare lui Iisus Hristos (Tipografia
lui I. Kopainig, 282 pp.) reeditata apoi, cu mult succes, de mai multe ori (1901,
1938, 1944). Pentru catolicii din Moldova, parintii franciscani tipareau la Bacau
�n 1902 o alta versiune a Imitatiunii lui Cristos (semnata P.N.) urmata, �n 1932,
de talmacirea lui I.B., publicata la Iasi �n seria religioasa a Institutului "Presa
Buna" (nr. 13), unde, trei ani mai t�rziu, vedea lumina tiparului o reeditare a
aceleiasi, frumos ilustrata, cu reproduceri dupa desene si gravuri de Iosif
F�hrich.
Versiunea prezenta, care a urmat �ndeaproape textul latin al editiei F. J.
Desbillons, cu unele lectiuni ale editiei J. Valart (1773), s-a confruntat constant
cu interpretari rom�nesti, mai vechi si mai noi, propun�ndu-si mai �nainte de orice
sa gaseasca tonul just �n comunicarea admirabilei substante a originalului:
evit�nd, pe c�t posibil, at�t excesul de modernisme c�t si formele arhaizante
suparatoare, straduindu-se sa arunce, cu alte cuvinte, o punte c�t mai fireasca
peste veacuri si traditii de cultura, oper�nd cu fluenta necesara jonctiune �ntre
vechi si nou, �n spiritul eternei tinereti a mesajului acestei capodopere, cu care
crestinul de pretutindeni continua sa se simta, astazi ca si ieri, contemporan.
Cum trebuie citita Imitatiunea lui Cristos? A da retete si indicatii amanuntite
de lectura cititorului matur ar risca sa devina, cumva, un act prezumtios. "Daca
tii sa-ti priiasca citirea - ne-o spune �nsusi autorul Imitatiunii - citeste cu
duhul drept si cinstit al smereniei" (I, 5). �n acest spirit, ar fi de subliniat ca
aceasta carte de capat�i nu se lasa cu usurinta din m�na si ca, o data parcursa cu
luare aminte p�na la capat, la ea se poate reveni, oric�t de des, fara ca mintea
cititorului sa �ncerce vreodata sentimentul unei epuizari reale a lecturii. Tocmai
de aceea Sf�ntul Ignatiu de Loyola recomanda discipolilor sai s-o redeschida mereu
- chiar si la �nt�mplare -, �ncredintat ca, indiferent la ce pagina s-ar opri
ochiul, �nvatatura si povetele aflate acolo vor folosi sufletului din belsug.
Despre acest belsug de lumina si pace interioara se va convinge nemijlocit
cititorul atent, oriunde i-ar poposi privirea; si fara �ndoiala ca meditatia lui va
deveni mai spornica, iar viata lui crestina de zi cu zi mai apropiata astfel - prin
har dumnezeiesc -, de calea regeasca a Crucii lui Cristos. Caci, asa cum spune
iarasi cartea Imitatiunii lui Cristos: "Dumnezeu vorbeste �n noi �n cele mai
felurite chipuri, fara a tine seama de crainici" (I, 5, 2).

Cartea I: �ndrumari de folos pentru viata sufletului

Capitolul I
URM�ND PAS CU PAS PE CRISTOS, SA TRECEM CU DISPRET PESTE DESERTACIUNILE LUMII

1. Cel ce ma urmeaza nu umbla �n �ntuneric (In 8, 12), zice Domnul. S�nt chiar
cuvintele lui Cristos, �ndemn�ndu-ne sa traim �ntru totul dupa pildele vietii lui,
daca dorim cu adevarat sa propasim �ntru lumina, dezrobiti de orice orbire a
inimii. Iata de ce prima noastra straduinta se cuvine sa fie aceea de a chibzui si
cugeta ad�nc la viata lui Isus Cristos.
2. �nvatatura primita de la Cristos depaseste cu mult toate �nvataturile
sfintilor, iar cel ce are �n inima darul duhului sau nu va �nt�rzia sa descopere �n
ea miezul unei mane ceresti (Ap 2, 17). Se �nt�mpla ades ca multi dintre cei care
asculta �n chip obisnuit cuv�ntul Evangheliei nu �i simt dec�t prea putin chemarea,
caci le lipseste duhul lui Cristos. Cel ce vrea cu adevarat sa �nteleaga si sa
guste cuvintele lui Cristos, va trebui, tocmai de aceea, sa-si r�nduiasca cu
s�rguinta �ntreaga viata dupa pildele vietii Domnului.
3. La ce ti-ar folosi sa dezbati de-a fir-a-par nepatrunsele taine ale Sfintei
Treimi, daca, lipsit �n sufletul tau de virtutea smereniei, ai displace Sfintei
Treimi? �ntr-adevar, nu vorbele dibace si iscusite s�nt cele ce fac omul sf�nt si
drept �n ochii lui Dumnezeu, ci viata cea de toate zilele traita �n virtute. Mai
bine ar fi sa simt �n inima mea ce este adevarata cainta, dec�t, pe din afara, sa-i
cunosc definitia. Daca ai sti pe de rost toata Scriptura si toata �nvatatura
filosofilor, la ce ti-ar folosi atare stiinta, fara dragostea si harul lui
Dumnezeu? Desertaciunea desertaciunilor si toate s�nt desertaciune (Eccl 1, 2), �n
afara de iubirea si slujirea lui Dumnezeu. Cu adevarat, aceasta-i �ntelepciunea cea
mai mare: trec�nd cu dispret peste aratarile lumii de fata, sa poti cu barbatie
pasi spre �mparatia cerurilor.
4. Desertaciune, prin urmare, e sa cauti avutiile trecatoare, dupa cum zadarnic
este sa-ti pui �n ele nadejdea. Desertaciune, de asemeni, sa jinduiesti dupa
onoruri sau sa r�vnesti sa fii ridicat la scaunele �nalte. Desertaciune, sa te lasi
t�r�t de dorintele trupului, poftind acele lucruri de pe urma carora, la sf�rsit,
omul nu culege dec�t os�nda. Desertaciune e sa t�njesti sa ai parte de o viata c�t
mai lunga, �n loc sa te �ngrijesti ca viata data tie sa fie c�t mai buna.
Desertaciune, sa fii cu ochii numai la viata de fata si de cea viitoare, cu
nesabuinta, sa nu-ti pese. Desertaciune, sa-ti lipesti inima de ceea ce trece cu
repeziciune, �n loc de a grabi pasul spre acel loc unde desfatarile nu au sf�rsit,
ci ram�n ca o bucurie vesnica.
5. Tocmai de aceea, adu-ti adeseori aminte de spusa Sfintei Carti: ochiul nu se
satura de a vedea si nici urechea a auzi (Eccl 1, 8). Sileste-te, prin urmare, sa-
ti dezlipesti inima de cele vazute si �nvata sa te apropii cu drag de cele
nevazute. Caci las�ndu-se t�r�ti de imboldul simturilor lor, multi au ajuns sa-si
p�ngareasca constiinta, pierz�nd astfel harul lui Dumnezeu.

Capitolul II
SA NU AVEM DESPRE NOI �NSINE PARERI �NALTE

1. Dorinta de a cunoaste e fireasca la tot omul; dar la ce-ar folosi stiinta de

carte fara frica lui Dumnezeu? Fara �ndoiala, mai c�stigat e taranul slujind lui
Dumnezeu cu smerenie, dec�t filosoful semet care, las�ndu-si propriul suflet �n
paragina, se �ncumeta sa iscodeasca mersul stelelor. Omul care se cunoaste pe sine
�nsusi temeinic stie bine sa se umileasca: pe el n-au cum sa-l �nc�nte laudele
oamenilor. La ce mi-ar folosi �naintea lui Dumnezeu, care ma va judeca dupa faptele
mele, sa am cunostinta de toate c�te s�nt pe lume, daca inima mea ar fi lipsita de
dragoste?
2. Sileste-te sa-ti �nfr�nezi nazuinta nesabuita de a cunoaste, caci multa
risipire si multa amagire stau cuibarite �n aceasta. Celor cu stiinta de carte le
place mereu sa se afle �n vazul lumii si sa treaca �n vazul oamenilor drept
�ntelepti. Multe s�nt �nsa lucrurile a caror cunoastere nu aduce c�stig sufletului,
sau �i priesc doar prea putin; mare nesabuinta, prin urmare, este sa-ti irosesti
vremea cu lucruri ce nu s�nt de folos m�ntuirii. Nu vorba multa satura sufletul
omului; �n schimb viata cinstita si dreapta daruieste pace cugetului, dupa cum o
constiinta curata da o mare �ncredere �n Dumnezeu.
3. Cu c�t vei sti mai mult si cu c�t vei cunoaste mai bine, cu at�t mai aspru
vei fi judecat, daca viata pe care o duci nu va fi la �naltime. Fereste-te asadar
de a te umfla �n pene pentru destoinicia sau stiinta ta de carte, ci, mai degraba,
teme-te pentru tot ceea ce ti-a fost dat sa cunosti. Iar daca ti se pare cumva ca
stii sumedenie de lucruri, nu uita ca mai multe si mai nenumarate s�nt cele despre
care nu ai habar. Nu te fali asadar cu nimic ci, mai cur�nd, marturiseste-ti
marginirea. Cum ai putea sa te socotesti mai presus dec�t altul, c�nd �n jurul tau
se gasesc at�tia mai �nvatati si mai priceputi �n cunoasterea legii dec�t tine? De
vrei cu adevarat sa stii si sa deprinzi un lucru de folos, �nvata-te sa treci
nebagat �n seama si socotit drept bun de nimic!
4. Cea mai �nalta si mai folositoare �nvatatura este adevarata cunoastere si
dispretuire de sine. Mare �ntelepciune si desav�rsire este sa te socotesti pe tine
�nsuti bun de nimic, iar pe ceilalti sa-i vezi �ntotdeauna mai buni si mai vrednici
ca tine. Chiar daca ai vedea pe altul gresind pe fata, ori caz�nd �n pacat, nu te
grabi sa te socotesti pe tine �nsuti mai bun, deoarece nu poti sti c�t timp ai sa
poti fi �n stare sa tii tu �nsuti calea dreapta. Slabi s�ntem cu totii din fire;
�nsa mai slab si mai subred dec�t tine nu socoti pe nimeni.

Capitolul III
�NVATATURA ADEVARULUI

1. Ferice de cel luminat nemijlocit de �nvatatura adevarului �nsusi, nu de

t�lcul �ntrezarit al unor chipuri si vorbe trecatoare. Parerile si simturile
omenesti �nseala �ntr-adevar adeseori, vederea lor e scurta. Ce rost poate avea sa
iscodesti cu mintea, p�na �n p�nzele albe, lucruri ascunse ori �nvaluite �n negura
tainei, de vreme ce la ceasul judecatii nimeni nu-ti va cere vreodata socoteala de
necunoasterea lor? Mare nesabuinta e sa tii mortis la cercetarea si iscodirea fara
rost a unor lucruri nefolositoare, ba chiar pagubitoare, las�nd deoparte tocmai pe
cele mai trebuincioase si mai folositoare. Ca, ochi av�nd, sa nu vedem.
2. De ce ne-ar pasa at�t de mult de deosebirea filosofica dintre fire si speta?
Cel caruia Cuv�ntul etern �i vorbeste se poate lipsi de felurimea si sumedenia
parerilor omenesti. Toate �si trag ob�rsia dintr-un singur Cuv�nt, toate se rostesc
�ntr-un glas; e �nsusi izvorul si �nceputul care pe noi, acum, ne cheama ca sa ne
vorbeasca. Fara El nimeni nu poate dob�ndi �ntelegere, fara El nu-i cu putinta o
judecata dreapta. Cel pentru care toate s�nt una, pe toate la un rost aduc�nd, si
una vaz�nd �ntru toate, acela poate fi statornic �n sufletul sau, �ntemeiat cu
totul pe pacea lui Dumnezeu. O, Dumnezeule, adevarul meu, fa sa fiu una cu tine,
�ntru iubire fara sf�rsit! Searbada e citirea, searbada ascultarea din carti: tu
singur esti tot ce-mi doresc si tot ceea ce vreau. �nvatatii sa pastreze tacerea,
amuteasca gura fapturii �naintea fetei tale: vorbeste-mi, Doamne, tu singur.
3. Cu c�t mai adunat �ntru sine va fi cineva - cu c�t mai limpezite cugetul si
inima lui - cu at�t mai usor �i va fi sa priceapa lucruri mai multe, mai �nalte si
mai nepatrunse, caci, pentru el, lumina �ntelegerii vine de sus. O minte limpede,
curata si statornica nu se risipeste �n mijlocul �ndatoririlor zilnice - oric�t de
multe ar fi chemata sa faca, caci pe toate le sav�rseste cu g�ndul la Dumnezeu,
straduindu-se sa scuture, din launtrul sau, toata cautarea de sine. Ce anume te
st�njeneste si-ti aduce mai multe necazuri pe cap, daca nu tocmai pofta ne�nfr�nata
a inimii, lasata �n voia ei? Omul drept si evlavios �si lamureste mai �nt�i pe
dinauntru rostul faptelor sale, abia apoi trece la ceea ce are de sav�rsit si
sav�rseste pe din afara; si nu se lasa m�nat �ncotro l-ar �mbia imboldurile
stricate ale firii ci, el �nsusi stap�n, le tine pe toate cu tarie sub c�rma si
�ndrumarea dreptei judecati. Care lupta este mai apriga dec�t a aceluia care vrea
sa se biruiasca pe sine? �ntr-adevar, aceasta s-ar cuveni sa fie grija noastra
dint�i: sa ne biruim pe noi �nsine, zi de zi sa sporim �n putere, pas cu pas si
ceas cu ceas, �naint�nd pe calea binelui.
4. Orice desav�rsire �n aceasta viata �si are partea ei de nedesav�rsire si nu-i
cunoastere sau cugetare �nalta nescutita de taine si umbre. Cunoasterea smerita de
sine e o cale mai sigura spre Dumnezeu dec�t iscodirea ad�ncurilor stiintei. Nu ca
stiinta sau cunoasterea oricarui lucru ca atare nu ar fi buna �n sine, r�nduita si
vruta chiar de Dumnezeu; dar pentru ca mai de pret e constiinta curata si o viata
cinstita. Si tocmai fiindca numerosi s�nt cei ce se silesc sa adune cunostinte, mai
cur�nd dec�t sa duca o viata dreapta si sf�nta, at�t de des vedem cum at�tia ajung
sa rataceasca drumul si sa aduca la urma rod putin sau deloc.
5. O, at�ta silinta de si-ar da - pentru a plivi si st�rpi viciile si a rasadi
�n sufletele lor virtutea -, c�ta stradanie irosesc fara oprire �n dezbateri, n-ar
fi at�tea rele si at�ta smintire �n r�ndul credinciosilor, si nici at�ta delasare
�n manastiri. Caci de un lucru putem fi siguri: �n ziua judecatii nu vom fi
�ntrebati ce carti am citit, ci ce fel de fapte am sav�rsit, nimeni nu va cerceta
c�t de iscusiti am fost �n vorbire, ci c�t de crestineste ne-am trait zilele pe
pam�nt. Spune-mi, unde s-au dus toti cei care, p�na nu de mult, erau socotiti drept
mari �nvatatori si domni, cei care, p�na mai ieri, pe c�nd traiau �nca, se bucurau
de o faima �nfloritoare pentru stiinta lor de carte? Scaunele lor s�nt goale si au
fost date altora, si ma �ntreb daca cineva �si mai aminteste de ei. C�t timp au
fost �n viata, treceau drept barbati de vaza dar iata, nimeni, acum, nu-i mai
pomeneste.
6. O, c�t de repede se stinge si amuteste toata slava lumii! Ce bine ar fi fost
daca viata le-ar fi fost pe potriva stiintei de carte! Atunci, cu adevarat,
citirile si �nvatatura lor ar fi avut un rost. Si c�ti �n aceasta viata nu se
pierd, cu toata stiinta lor zadarnica de carte, pentru ca prea putin se sinchisesc
de slujirea lui Dumnezeu! Si tocmai pentru ca �n loc sa se smereasca pe sine le
place mai cur�nd sa treaca drept oameni de vaza, �n fumurile g�ndului lor se
mistuie p�na ce pier. Cu adevarat mare e cel ce are �n suflet dragoste mare. Cu
adevarat mare este cel care se socoteste pe sine mic si toata fala si slava lumii o
socoteste fara pret. Sabuit cu adevarat este acela care toate bunatatile pam�ntului
le socoteste gunoi, ca sa c�stige pe Cristos (Fil 3, 8). Si �nvatat cu adevarat e
cel care se leapada de vointa sa, spre a putea face numai voia lui Dumnezeu.

Capitolul IV
BUNA CHIBZUINTA A FAPTELOR NOASTRE

1. Nu te pripi sa dai crezare oricarei vorbe si porniri, ci mai �nainte de

orice, cumpaneste si chibzuieste temeinic orice fapta �n fata lui Dumnezeu. Caci
iata, vai, de cele mai multe ori, atunci c�nd vine vorba de altii, dam crezare mai
cur�nd lucrurilor rele dec�t celor bune, at�ta s�ntem de subrezi. Dar cel
desav�rsit nu ia drept buna orice vorba, caci �si da seama care s�nt metehnele
firii, trag�nd omul la rau, mai ales pe alunecusurile limbutiei.
2. Mare �ntelepciune e sa nu te pripesti niciodata si sa nu tii cu �ncapat�nare
la parerile tale. Aceeasi trasatura te fereste de a te �ncrede �n cuv�ntul
orisicui; si, de asemenea, de a purta vorba de colo-colo, de �ndata ce vreun zvon
ti-a ajuns la urechi. De aceea, sfatuieste-te, pe c�t se poate, cu un om �ntelept
si constiincios, caut�nd mai cur�nd sa dob�ndesti �nvatatura de minte, dec�t sa
urmezi orbeste nazaririle tale. Viata chibzuita, potrivita vointei lui Dumnezeu,
face omul �ntelept si �ncercat �n multe. Cu c�t va fi mai smerit �n fata
constiintei sale si mai supus �naintea lui Dumnezeu, cu at�t, �n toate privintele,
el va fi mai �ntelept si se va bucura de mai multa pace.

Capitolul V
DESPRE CITIREA SFINTEI SCRIPTURI
 1. Nu rostirea frumoasa, ci Adevarul e ceea ce trebuie cautat �n Sfintele
Scripturi. �ntreaga Scriptura se cere astfel citita, �n duhul �n care a fost
scrisa. Nu iscusinta cuv�ntarii, ci folosul �nvataturii e de cautat cu precadere.
Tocmai de aceea, cu aceeasi placere se cade sa citim cartile evlavioase si simple,
precum cele �nalte si ad�nci. Nu te poticni de numele si faima scriitorului, nu te
g�ndi la c�t de mare sau de mic a fost socotit; la citire sa te traga un singur
lucru - dragostea de adevar. N-are rost sa te �ntrebi cine a zis cutare lucru, ci
urmareste cu s�rguinta ce s-a spus.
2. Oamenii s�nt trecatori, dar adevarul Domnului ram�ne neclintit �n vesnicie.
Dumnezeu vor-beste �n noi �n cele mai felurite chipuri fara a tine seama de
crainic. Ne st�njeneste adesea, �n citirea Sfintelor Scripturi, dorinta de iscodire
nemasurata, atunci, de pilda, c�nd am vrea sa cernem prin ciur si sa deslusim
lucruri asupra carora, de fapt, trebuie trecut mai departe. Daca tii sa-ti priasca
citirea, citeste cu duhul drept si cinstit al smereniei si nu urmari sa capeti
faima de �nvatat. Nu te sfii sa pui �ntrebari si asculta �n tacere raspunsurile
sfintilor: nu dispretui pildele batr�nilor; nu fara rost au fost si-ti s�nt
�mpartasite.

Capitolul VI
DESPRE IMBOLDURILE NE�NFR�NATE

1. De �ndata ce un imbold nesabuit �i da pinteni, omul se tulbura. Cel trufas,

de pilda, sau cel zg�rcit, n-au parte de tihna niciodata; cel sarman si cel smerit
cu inima gusta, �n schimb, din belsug binefacerile pacii. Cel ce nu si-a rastignit
cu totul poftele se va lasa usor pascut de ispita si va fi lesne biruit �n
�mprejurari din cele mai marunte si ne�nsemnate. Cei care s�nt sufleteste subrezi -
robiti �nca, �ntruc�tva, trupului lor si aplecati spre bucuriile simturilor -
anevoie se vor dezlipi cu totul de dorintele si nazuintele lumesti. Iata de ce �i
umbreste tristetea, deseori, atunci c�nd trebuie sa se �nfr�neze de la c�te ceva,
ba chiar se supara, c�teodata, atunci c�nd un lucru sau cineva li se aseaza de-a
curmezisul.
2. Daca �nsa omul si-a dob�ndit ce si-a poftit, cur�nd �l apuca mustrarile de
cuget, caci si-a urmat fara fr�u imboldul, ceea ce nu ajuta cu nimic la dob�ndirea
pacii pe care si-a dorit-o. Adevarata pace a inimii se capata lupt�nd �mpotriva
poftelor neor�nduite, nu slujindu-le si urm�ndu-le orbeste imboldul. Iata de ce
inima omului robit simturilor nu cunoaste pacea, caci binefacerile ei nu se revarsa
asupra celui �mprastiat �n afara, ci doar �n ad�ncul sufletului aprins de r�vna si
evlavie.

Capitolul VII
SA NU NE LASAM AMAGITI DE NADEJDI ZADARNICE SI SA FUGIM DE �NFUMURARE

1. �n zadar nadajduieste cel care se bizuie pe oameni sau pe fapturi. Nu-i nici
o rusine sa te pui �n slujba altora, din dragoste pentru Isus Cristos iar �n ochii
lumii sa treci drept neajutorat. Nu te bizui pe tine �nsuti, ci pune-ti �ntreaga
nadejde �n Dumnezeu. Fa doar tot ceea ce depinde de tine, si m�na lui Dumnezeu nu
va parasi bunavointa ta. Nu te �ncrede �n stiinta ta de carte sau �n iscusinta
judecatii nimanui, ci doar �n harul lui Dumnezeu, ajutorul de nadejde al celor
smeriti, care, �nsa, pe cei �nfumurati �i umileste.
2. Nu te m�ndri cu bogatia - daca �nt�mplator te bucuri de ea, nici cu
prietenii, chiar daca ar fi preaputernici; ci m�ndreste-te cu Dumnezeu singur, cel
care daruieste tot darul si care, mai presus de orice, doreste sa ni se dea pe sine
�nsusi �n dar. Nu te fuduli ca ai fi chipes si frumos, caci orice trup e iute
destramat si se strica la cea mai mica atingere a bolii si suferintei. Sa nu ai
parere buna despre priceperea si �nzestrarile tale, oricare ar fi ele, de teama ca
Dumnezeu sa nu aiba, dimpotriva, alta parere, El caruia �i datorezi tot ceea ce ai
primit �n dar de la fire.
3. Nu te socoti mai bun dec�t altii, ca nu care cumva, �n ochii lui Dumnezeu,
care cunoaste tot ceea ce ascunde inima omului, sa fii socotit mai rau. Nu te fali
cu faptele tale bune, deoarece judecatile lui Dumnezeu se deosebesc de ale
oamenilor, si nu o data se �nt�mpla ca ceea ce place oamenilor sa nu fie deloc pe
placul lui Dumnezeu. Chiar daca ai avea parti bune, fii �ncredintat ca altii s�nt
totusi mai buni dec�t tine, ca fac�nd astfel sa poti pastra �n suflet smerenia. Nu-
i nimic daca te socoti pe tine mai prejos dec�t oricine: vatamator ar fi sa te
socoti mai presus chiar dec�t unul singur dintre semenii tai. Pacea sufletului nu
paraseste niciodata pe cel smerit, �n timp ce �n inima celui cu ifose clocotesc
�ntr-una nemultumirea si pizma.

Capitolul VIII
SA NE FERIM DE APROPIEREA NESABUITA FATA DE CEILALTI

1. Nu deschide inima ta orisicui (Eccl 8, 19), ci doar unui om �ntelept si cu

frica lui Dumnezeu spune-i tot ce ai pe suflet. Nu te aduna prea des cu cei tineri
si cu necunoscuti. Nu te lingusi pe l�nga cei cu dare de m�na si nu te grabi sa
calci pragul mai marilor zilei. Mergi mai cur�nd la oamenii umili si simpli, la cei
cumpatati si tematori de Domnul; cu ei descarca-ti inima, pentru binele tau
sufletesc. Nu fi apropiat de nici o femeie anume, dar roaga-te �ndeobste lui
Dumnezeu pentru toate femeile bune. Sa nu-ti doresti sa fii apropiat sufleteste
dec�t de Dumnezeu singur si de �ngerii lui; c�t despre oameni, cauta sa-i cunosti
c�t mai putin.
2. Sa ai �n suflet dragoste pentru toata lumea, apropierea de toti �nsa nu are
nici un rost. De c�te ori nu se �nt�mpla ca cel mai putin cunoscut sa straluceasca,
de departe, cu faima mare: ca de �ndata ce soseste de fata, bunul sau nume sa-si
piarda luciul �n ochiul celui care-l poate cunoaste mai �ndeaproape. Tot astfel, ne
�nchipuim uneori ca am putea face altora placere venind mai aproape de ei; ca abia
sa �ncepem sa ne dam seama ca metehnele si cusururile noastre, vazute de aproape,
s�nt departe de a le face placere.

Capitolul IX
ASCULTARE SI SUPUNERE

1. Nu-i putin lucru sa-ti traiesti viata �n ascultare, nu dupa cum te-ar taia
capul, ci supus mai marilor tai. Esti, �ntr-adevar, �n mai mare siguranta st�nd pe
treapta de jos, unde sa primesti porunci, dec�t �naltat �n v�rf, de unde sa le
�mparti altora. Dar multi stau sub pavaza ascultarii mai mult de nevoie dec�t din
iubire, si tocmai de aceea sufera, ba nu se sfiesc uneori sa si c�rteasca. E drept
ca nici nu vor putea vreodata dob�ndi libertatea launtrica, daca nu �mbratiseaza
virtutea supunerii din toata inima, din dragoste pentru Dumnezeu. Omul poate
colinda �ncoace si �ncolo: linistea sufleteasca nu si-o va gasi dec�t �n supunerea
smerita fata de mai marii sai. Multi s-au lasat �nselati amarnic, �nchipuindu-si
mereu si mereu alte locuri mai bune.
2. E adevarat ca fiecare tine bucuros la parerile sale si se simte mai bine
�mpreuna cu cei cu care �mparte pareri si gusturi asemanatoare. Dar daca Dumnezeu
este �n mijlocul nostru, se cade uneori sa renuntam la parerile noastre, pentru
binele pacii. Si cine poate fi oare at�t de �ntelept �nc�t sa le stie pe toate?
Prin urmare nu te bizui prea mult pe parerile tale, ci asculta bucuros si pe ale
altora. Chiar daca parerea ta este �ndreptatita, dar �ncetezi sa tii mortis la ea
si, din iubire pentru Dumnezeu, urmezi pe a altuia, mai mare este folosul pentru
propasirea ta sufleteasca.
3. Deseori mi-a fost dat sa aud ca mai la adapost e cel ce stie sa aplece
urechea si sa primeasca sfaturi, dec�t cel care se �ncumeta sa le dea. Se poate
totusi �nt�mpla ca �ndreptatita �ntr-adevar sa fie parerea fiecaruia; a tine �nsa
mortis numai la parerile tale - chiar atunci c�nd, �n chip limpede, dreapta
chibzuinta si judecata nu-ti pot da dreptate - e semn de cerbicie si de �nfumurare.

Capitolul X
�NFR�NAREA LIMBUTIEI
 1. Ocoleste c�t poti larma si gura lumii: vorbaria, chiar lipsita de rautate,
aduce omului multa bataie de cap. Nu-i trebuie mult nimanui ca sa fie cuprins de
fumuri si, alunec�nd, sa-si piarda capul. Tocmai de aceea, de c�te ori nu mi-am
dorit sa fi tacut din gura si sa nu ma fi dus printre oameni! Ma �ntreb ce ne
�mpinge mereu sa flecarim, cu at�ta usurinta, bat�ndu-ne �ntr-una gura despre vrute
si nevrute, c�nd, aproape �ntotdeauna, ne �napoiem la tacere cu constiintele
vatamate? Flecarim cu at�ta placere, deoarece prin vorbaria noastra cautam, cumva,
sa ne destindem, despovar�ndu-ne inimile, �ndeobste apasate de greutati. De aceea
ne place at�t de mult sa g�ndim si sa vorbim tocmai despre acele lucruri la care
tinem mai mult, sau pe care le dorim, sau despre altele, pe care ni le simtim
potrivnice.
2. Dar vai, de cele mai multe ori, fara nici un rost si cu totul zadarnic. Caci
usurarea aceasta parelnica dauneaza nu putin alinarii launtrice, care-i darul lui
Dumnezeu. Iata de ce se cade sa stam de veghe si sa ne rugam, ca timpul ce ni s-a
dat sa nu ni se iroseasca �n desert. Daca are �ntr-adevar vreun rost sa deschizi
gura, fa ca vorbele tale sa fie pline de miez si sufleteste folositoare. Naravul si
nepasarea fata de propasirea sufletului nostru ne trag de cele mai multe ori la
limbutie. Dimpotriva, a sta cuviincios de vorba despre cele sufletesti poate fi de
mare folos, mai cu seama daca cei ce se aduna sa schimbe asemenea g�nduri
�mpartasesc, �ntr-un singur suflet, una si aceeasi r�vna pentru �mparatia lui
Dumnezeu.

Capitolul XI
DOB�NDIREA PACII LAUNTRICE SI R�VNA PROPASIRII SUFLETESTI

1. Ne-am putea bucura de multa pace daca n-am tine sa ne amestecam cu tot
dinadinsul �n treburile, faptele si spusele altora, care, de fapt, nici macar nu ne
privesc. �ntr-adevar, cum s-ar putea bucura mult timp de pace cel ce se amesteca
tam-nisam �n treburi care nu-l privesc, zorind �ntr-una dupa prilejuri din afara,
si d�nd astfel uitarii datoria de a se reculege macar din c�nd �n c�nd �n sufletul
sau? Ferice de inimile limpezi si curate, caci se vor bucura de belsug de pace.
2. Cum de-au izbutit unii sfinti sa atinga at�ta desav�rsita reculegere si sa
dob�ndeasca at�ta lumina launtrica �n sufletul lor? Silindu-se din rasputeri sa-si
rastigneasca orice imbold si pofta pam�nteasca, ei s-au dovedit �n stare sa se
contopeasca, din ad�ncul inimii lor, cu Dumnezeu si lui singur sa-i slujeasca �n
deplina libertate launtrica. Iar noi prea mult ne lasam stap�niti de patimi, prea
mult ne lasam fram�ntati de lucruri vremelnice si trecatoare. Rar se �nt�mpla sa
putem spune ca am �nfr�nt �n noi, cu desav�rsire, macar un singur viciu, iar de
�naintarea zilnica a sufletului nostru nu ne sinchisim prea mult: iata de ce
ram�nem at�t de reci si �mpietriti �n l�ncezeala.
3. Daca am izbuti sa rastignim cu desav�rsire �n noi pornirile rele, scutur�nd
totodata acele lanturi care ne tin legati pe dinauntru, am putea deprinde si gusta,
macar �n parte, placerile luminarii dumnezeiesti. Una este pricina dint�i si
piedica cea mai mare: ram�nem �nca robiti pornirilor rele si poftelor; sovaim sa
pasim barbateste pe calea desav�rsirii pe care au mers sfintii. E de ajuns, ia-ta,
sa �nt�mpinam pe drumul nostru o �mpotrivire c�t de mica, si ne pierdem de �ndata
cumpatul si ne re�ntoarcem spre m�ng�ierile omenesti.
4. Daca ne-am lupta cu barbatie, tin�nd piept p�na la capat �mpotrivirii, fara
nici o �ndoiala am vedea ajutorul lui Dumnezeu cobor�nd asupra noastra din cer, sa
ne �ntareasca. Celor ce lupta cu nadejdea �n puterea harului sau, Dumnezeu nu
sovaie sa le dea m�na de ajutor trebuincioasa: ne trimite �n cale prilejuri de
lupta tocmai pentru a ne ajuta sa �nvingem. Daca am lega �naintarea noastra pe
calea desav�rsirii doar de pazirea acelor cerinte si r�nduieli ce se pot vedea pe
dinafara, evlavia noastra s-ar stinge cur�nd. Sa punem, asadar, securea la
radacina, ca, rastignind pornirile noastre rele, sa putem dob�ndi pacea launtrica.
5. Daca �n fiecare an ne-am dezbara de un singur viciu, st�rpindu-l cu totul din
suflet, n-am �nt�rzia sa devenim desav�rsiti. Din pacate se �nt�mpla adesea pe dos,
ca, dupa multi ani de viata religioasa, sa ne simtim mai putin buni si mai putin
desav�rsiti, dec�t eram la �nceput. R�vna si dorinta de mai bine se cuvin sa
creasca din zi �n zi mai mult; iata �nsa ca a ajuns acum sa ni se para lucru mare
daca cineva si-a putut pastra �n suflet r�vna aprinsa de la �nceput. Macar daca din
capul locului am pune mai multa hotar�re si d�rzenie, toate le-am putea face, dupa
aceea, cu voie buna si usurinta.
6. E greu sa te lepezi de o obisnuinta; mai greu �nca e sa te debarasezi de un
narav care a prins radacini �n vointa. Daca �nsa nu te vei �nfr�nge pe tine �nsuti
�n lucruri marunte si lipsite de �nsemnatate, cum vei izbuti oare sa fii �nvingator
�n cele grele? �mpotriveste-te din capul locului pornirilor rele, dezvata-te din
timp de narav, daca nu vrei sa te trezesti, pe nesimtite, la ananghie mai mare. O,
daca ai sti ce pace ai putea c�stiga pentru tine, ce bucurie ai putea darui celor
din jur, r�nduindu-ti purtarile cum se cade - nu ma �ndoiesc ca alta ar fi tragerea
de inima cu care te-ai �ngriji de progresul tau sufletesc.

Capitolul XII
NU S�NT FARA ROST �MPREJURARILE POTRIVNICE

1. E bine ca, din c�nd �n c�nd, sa avem de �nt�mpinat �mprejurari potrivnice si

suferinte, caci ele readuna omul �n reculegerea inimii sale, �l fac sa-si cunoasca
surghiunul, si-l �mpiedica de a-si mai lega nadejdile de lucrurile acestui pam�nt.
E bine, din c�nd �n c�nd, sa dam piept cu potrivniciile, e bine ca oamenii sa aiba
despre noi pareri proaste si sa ne ponegreasca, chiar daca nu le-am fi gresit cu
nimic, nici cu g�nd rau n-am fi fost �n nici o privinta. Acestea toate s�nt reazem
de nadejde pentru smerenie si ne apara de �nfumurarea desarta. �ntr-adevar, atunci
c�nd mai rau s�ntem ponegriti de gura lumii, c�nd ceilalti au despre noi parerile
cel mai proaste, mai bine si cu mai mult temei ochii ni se �ndreapta spre Dumnezeu,
martorul launtric al constiintei noastre.
2. Ar trebui, de aceea, ca omul sa-si puna �ntreaga sa nadejde si tot reazemul
�n Dumnezeu, ca sa nu simta nevoia de a cersi pe nicaieri amarul m�ng�ierilor
omenesti. C�nd un om de bunavointa trece prin �ncercari si ispite, sau c�nd �i dau
t�rcoale g�ndurile rele, el �ntelege mai bine ca niciodata c�t de trebuincioasa �i
este m�na lui Dumnezeu, fara de care nimic bun nu va putea vreodata, de unul
singur, sa duca p�na la capat. �n astfel de �mprejurari, omul se �ntristeaza,
suspina, se roaga, caci sta sub pintenul amaraciunii. Atunci viata i se pare
searbada si si-ar dori sa moara, ca sa se poata topi cu totul si sa se uneasca cu
Cristos. Atunci abia �si da seama, cu adevarat, ca nicaieri pe lume nu va putea
gasi adapost sigur si pace netulburata.

Capitolul XIII
LUPTA �MPOTRIVA ISPITELOR

1. C�t timp vom fi �n viata pe acest pam�nt, nu vom putea fi scutiti de

amaraciuni si de ispite. De aceea, �n cartea �nteleptului Iov sta scris: ispita e
viata omului pe pam�nt (Iov 7, 1). Iata de ce fiecare ar trebui sa fie cu ochii �n
patru, de veghe asupra ispitelor sale, rug�ndu-se ca diavolul, care nu doarme, ci
ca un leu racnind umbla caut�nd pe cine sa sf�sie (1 Pt 5, 8), sa nu gaseasca
nicaieri prilej de �nselaciune. Nimeni, �ntr-adevar, nu este at�t de desav�rsit si
de sf�nt �nc�t sa nu sufere din c�nd �n c�nd cercetarea ispitei, iar scutit cu
desav�rsire de ispite nu poate fi nimeni.
2. Dar ispitele, desi grele si suparatoare, s�nt adesea de mare folos: prin ele
sufletul omului se umileste, se curata, se cuminteste. N-a fost sf�nt al lui
Dumnezeu care sa nu fi trecut prin sumedenie de �ncercari si de ispite, ca
biruindu-le sa propaseasca pe calea binelui, p�na la capat. �n schimb cei care n-au
fost �n stare sa le �nfr�nga s-au facut vrednici de os�nda si s-au pierdut pe drum.
Nu-i stare at�t de sf�nta, nici loc at�t de tainuit unde ispitele si amaraciunile
sa nu patrunda cumva.
3. Nimeni dintre cei vii nu poate fi cu totul la adapost de ispita, caci �n noi
�nsine se afla s�mburele ei, nascuti fiind cu totii �ntru pofte. Chiar daca o
ispita sau alta tulburare ne lasa, altele si mereu altele vor veni sa le ia locul,
si pururi vom avea c�te ceva de �nfruntat si �ndurat. Caci comoara fericirii
noastre am pierdut-o. S�nt multi care se silesc sa fuga de ispite, si mai rau se
�nfunda �n ele. Doar cu fuga nu putem �nvinge, ci cu rabdare si prin adevarata
smerenie: nu-i alta cale pentru a birui cu adevarat puterile vrajmase.
4. Cel ce se fereste doar pe dinafara - fara sa smulga raul de la radacina - va
bate mai mult pasul pe loc: as spune chiar ca valul ispitelor va reveni asupra lui
mai grabnic �nca, mai puternic �nca, fac�ndu-l sa se simta vatamat. Putin c�te
putin, cu binisorul si cu inima rabdatoare, afl�nduti reazemul �n bratele lui
Dumnezeu, mai mare spor �n lupta vei simti, dec�t ne�nduplecat si batos,
�ncr�ncen�ndu-te de unul singur. Fa-ti un obicei din a cere sfat ori de c�te ori
esti �ncercat de ispita; nu fi aspru cu altul ca tine aflat �n ispita, ci da-i
�mbarbatare, asa cum tie �nsuti ti-ar place sa primesti �mbarbatare atunci c�nd
ispita �ti da t�rcoale.
5. Toate ispitele care ne vatama pornesc de la nestatornicia sufletului si lipsa
de �ncredere �n Dumnezeu: �ntr-adevar, precum corabia fara c�rma, purtata de
talazuri c�nd �ncoace c�nd �ncolo, tot astfel si omul molatec si uitator de
hotar�rile luate este supus �n fel si chip ispitirii. Fierul se �ncearca �n foc,
omul drept e �ncercat �n ispite. De cele mai multe ori ne cunoastem prea putin
puterile; dar ispita scoate la iveala �ntocmai ceea ce s�ntem. Trebuie �nsa sa stam
de veghe, mai cu seama atunci c�nd ispita mijeste, gata-gata sa �ncolteasca, caci
vrajmasul poate fi mai lesne �nfr�nt daca-i tinut la departare de usa, dec�t daca i
se iese �n �nt�mpinare, chiar si �ndata dupa ce a ajuns sa bata. Iata de ce s-a
zis:

Pune piciorul �n prag: t�rziu vine leacul

c�nd, �ndelung cuibarita, meteahna a prins radacina.
(Ovidiu, Remed. am. 91, 92).

�ntr-adevar, mai �nt�i trece prin minte un g�nd razlet, apoi �nchipuirea se
aprinde, din placere se �nfrupta, cugetul luneca �n jos si consimte. Astfel, pe
nesimtite, se strecoara �n suflet, cu totul, vatamarea vrajmasa, ori de c�te ori
raul nu-i curmat de la bun �nceput. Si cu c�t mai mult timp omul se arata molatic
fata de primejdie, cu at�t mai mult, zi de zi, puterile lui sleiesc, iar vrajmasul
devine tot mai puternic.
6. Unii s�nt �ncercati de ispite mai grele la �nceputul �ntoarcerii lor la
Dumnezeu; altii dimpotriva, la sf�rsit. Mai s�nt si altii care �ndura aceleasi
�ncercari mai mult sau mai putin fara oprire, �n tot timpul vietii. Dar s�nt si
unii mai usor cercetati de ispita, dupa socotinta proniei si dreptatii ceresti,
care stie cumpani vredniciile si puterile fiecaruia, r�nduind totul spre m�ntuirea
alesilor sai.
7. Iata de ce nu trebuie sa ne pierdem nadejdea atunci c�nd trecem prin focul
ispitelor, ci, dimpotriva, sa-l rugam pe Dumnezeu cu r�vna si mai aprinsa, ca sa
binevoiasca sa ne trimita ajutorul sau �n orice str�mtorare si ananghie; caci El,
asa cum marturiseste Sf�ntul Apostol Pavel, odata cu ispita, va aduce si scaparea
din ea, ca sa puteti rabda (1 Cor 10, 13). Sa ne smerim, asadar, sufletele sub m�na
lui Dumnezeu, �n orice ispitire si amaraciune, caci pe cei smeriti cu inima �i va
m�ntui si �i va �nalta.
8. �n focul ispitelor si la amaraciune se vede mai bine c�t de mult a propasit
omul pe calea desav�rsirii: aici ies cel mai bine la iveala vredniciile fiecaruia,
iar virtutea se arata fara putinta de tagada. Caci n-ar fi mare lucru a te arata
evlavios si plin de r�vna, st�nd la adapost de str�nsoarea ananghiei; la vremea
�ncercarii �ndurate cu rabdare se vadeste chezasia si nadejdea ca sufletul va
propasi cu adevarat �ntru desav�rsire. Unii se pazesc de ispitele cele mari, dar se
poticnesc si cad ades �n �mprejurari marunte ale vietii de toate zilele, ca astfel,
umiliti de subrezenia puterilor lor, sa nu-si mai caute vreun reazem de nadejde �n
sine.

Capitolul XIV
SA NE FERIM DE A FACE JUDECATI TEMERARE
 1. �ntoarce-ti privirea spre tine �nsuti si fereste-te de a judeca faptele
altora. Atunci c�nd judeca pe ceilalti, omul se osteneste zadarnic, de cele mai
multe ori e pascut de greseala si lesne aluneca �n pacat; �n schimb, c�nd se judeca
pe sine si-si cerceteaza propriul cuget, fapta-i prieste, aduc�ndu-i �ntotdeauna
rod si folos. Ne dam mereu cu parerea cu privire la acele lucruri care ne stau pe
suflet, ceea ce face ca, orbiti de iubirea noastra de noi �nsine, sa pierdem usor
din vedere dreapta judecata. Daca Dumnezeu ar fi tinta curata a tuturor g�ndurilor
si dorintelor noastre, nu ne-am fram�nta at�ta c�nd parerile noastre �nt�mpina
�mpotrivirea celorlalti.
2. Dar iata ca sta cuibarit �n noi c�te un lucru - alteori vine si altceva sa ne
dea ghes din afara - si ne pomenim, �ntr-un fel sau altul, m�nati care �ncotro de
imbolduri. Multi, de fapt, se cauta �ntr-ascuns pe sine �n tot ceea ce fac, dar nu-
si dau seama de asta. Pot chiar parea cu totul �mpacati cu ei �nsisi, atunci c�nd,
dupa voia si parerea lor, toate le merg struna; e de ajuns �nsa ca lucrurile sa ia
alta �ntorsatura dec�t aceea dorita, si ei nu �nt�rzie sa intre �n fram�ntare si sa
se �ntristeze. �ntre prieteni si concetateni, �ntre oameni evlaviosi si calugari,
se nasc astfel, destul de des, ne�ntelegeri, dezbinari si sfada.
3. Naravul care a prins radacini anevoie se dezvata si nimanui nu-i face placere
sa primeasca povete �mpotriva parerilor sale. Daca te vei bizui mai mult pe
luminile mintii si pe iscusintele tale dec�t pe virtutea supunerii lui Isus
Cristos, cu greu, daca totusi vreodata, vei ajunge cu adevarat luminat la suflet:
Dumnezeu, �ntr-adevar, ne doreste cu desav�rsire supusi vointei sale si ridicati
dincolo de toata priceperea si lumina mintii omenesti, prin focul arzator al
dragostei sale.

Capitolul XV
BINEFACEREA PURCEDE DIN IUBIRE

1. Pentru nimic �n lume si de dragul nimanui nu trebuie vreodata sav�rsita o

fapta rea; dar, pentru a fi de folos celui lipsit, se cade uneori sa lasam de
bunavoie o binefacere �nceputa, preschimb�nd-o �n acest fel �n alta binefacere mai
mare. Fapta buna nu se pierde, ci dimpotriva, e stramutata atunci �n mai bine. Fara
dragoste, luate pe dinafara, faptele, ca atare, ram�n sterpe; �n schimb, p�na si
cea mai mica si ne�nsemnata fapta, sav�rsita din suflet, cu dragoste, �si aduce
negreselnic rodul deplin. Ochiul lui Dumnezeu cumpaneste �ntr-adevar mai cur�nd
g�ndul din care fapta omului purcede, dec�t fapta ca atare, privita pe dinafara.
2. Mult face acela care iubeste mult. Mult face acela care face bine ceea ce are
de facut. Bine face acela care slujeste cu precadere rosturile semenilor sai mai
cur�nd dec�t foloasele sale. Adesea ceea ce pare dragoste nu-i altceva dec�t imbold
trupesc, caci chemarile firii, ghimpele vointei, nazuinta rasplatii, placerea
omului de a se simti �n largul sau rar daca se lasa cu totul tinute �n fr�u.
3. Cel care are �n suflet iubirea cea adevarata si desav�rsita nu se cauta pe
sine �n nimic, caci nu doreste din inima dec�t un singur lucru: ca �n toate sa fie
proslavit Dumnezeu singur. Nu pizmuieste pe nimeni, de vreme ce nu-si doreste
placerea vreunei bucurii pentru sine; nici nu s-ar putea simti bine bucur�ndu-se
singur, deoarece, mai presus de orice, doreste sa guste placerea fericirii �n
Dumnezeu. Nu ia nimic de bun din partea vreunei fapturi, ci toate rosturile le vede
adunate la Dumnezeu, �n al carui izvor �si au toate ob�rsia si �ntru care toti
sfintii se bucura de rodul desfatarii si al pacii. O, macar o sc�nteie c�t de mica
de-am avea din focul adevaratei iubiri, am simti cu siguranta c�t de zadarnice s�nt
toate bunurile pam�ntului.

Capitolul XVI
RABDARE FATA DE CUSURURILE CELORLALTI

1. Se cade ca omul sa rabde cu resemnare ceea ce nu poate fi �ndreptat - �n sine

si la ceilalti -, p�na ce Dumnezeu va binevoi sa r�nduiasca lucrurile altfel. Nu
uita niciodata ca aceasta prieste cel mai mult sufletului, calindu-i rabdarea, fara
de care vredniciile noastre n-au cum sa pretuiasca mare lucru. Dar nu �nceta sa te
rogi fierbinte, cer�nd ajutorul lui Dumnezeu, spre a putea sa porti �n duhul
bl�ndetei povara.
2. Nu te sfadi cu cel care - o data sau de doua ori povatuit -, ram�ne
�ndaratnic, ci �ncredinteaza totul �n m�inile lui Dumnezeu, ca, �n faptele tuturor
slujitorilor sai, voia si cinstea lui sa straluceasca, El care stie sa �ntoarca �n
bine tot raul. Da-ti silinta sa fii rabdator si �ngaduitor fata de cusururile si
metehnele celorlalti, oricare ar fi ele, caci nu esti nici pe departe scutit de
multe altele, pe care cei dimprejurul tau s�nt nevoiti si ei sa le rabde de la
tine. C�nd tu �nsuti nu te dovedesti �n stare de a-ti �ndrepta purtarile asa cum
�ti propui, de unde cutezanta de a cere ca altul sa si le �ndrepte pe ale lui, dupa
voia bunului tau plac? N-am zice nu ca ceilalti sa fie fara cusur, dar de
�ndreptarea metehnelor noastre ne sinchisim prea putin.
3. Am vrea sa-i vedem pe ceilalti mustrati cu asprime; c�t despre noi, nici nu
vrem sa auzim de dojana. �ngaduinta aratata altora ne displace, desi nu suferim sa
fim respinsi atunci c�nd cerem pentru noi �nsine scutire ori �ngaduinta. Pe
ceilalti i-am dori tinuti din scurt, potrivit tuturor r�nduielilor; noi �nsine nu
suferim sa fim, �ntru nimic, restr�nsi de asprimile legii. Astfel se adevereste c�t
de rar c�ntarim cu aceeasi masura pe aproapele nostru si pe noi �nsine. Daca toti
oamenii ar fi desav�rsiti, ce ne-ar mai ram�ne de �ndurat de la ceilalti din
dragoste pentru Dumnezeu?
4. Adevarul este ca Dumnezeu �nsusi a r�nduit sa ne purtam unii altora sarcinile
(Gal 6, 2), caci nimeni nu-i fara cusur, nimeni fara jug si povara, nimeni deajuns
siesi, nimeni �ndeajuns de cuminte si �ntelept; se cade, tocmai de aceea, sa fim
�ngaduitori unii cu altii, sa ne �mbarbatam unii pe ceilalti, sa ne dam, dupa caz,
unii altora o m�na de ajutor, sa schimbam �ntre noi �ndemnuri si povete. La necaz
se arata, fara gres, virtutea fiecaruia. Ia-ta ca nu prilejurile �l fac pe om
subred, ci doar arata c�t este de slab.

Capitolul XVII
DESPRE VIATA MONAHALA

1. �n multe trebuie sa te �nveti sa-ti calci pe inima, daca tii cu adevarat sa

traiesti �n pace si buna �ntelegere cu ceilalti. Nu-i lucru usor sa-ti duci zilele
la manastire sau �mpreuna cu fratii sub acoperisul aceluiasi asezam�nt; nu-i putin
lucru sa poti convietui fara sfada si sa-ti pastrezi statornicia �n credinta p�na
la moarte. Ferice de cel �n stare sa-si �ncheie cu bine zilele traind astfel. Daca
�nsa tii cu adevarat sa nu sovai si sa propasesti p�na la capat, nu uita ca esti,
pe pam�nt, un biet pribeag �n trecere, un calator �n surghiun. Daca vrei ca viata
ta sa fie cu adevarat legata de a lui Cristos, fii gata sa treci drept nebun �n
ochii lumii.
2. Nici haina, nici tonsura nu fac pe monah: adevaratul calugar este cel care
�mbratiseaza un cu totul alt fel de viata, prin rastignirea desav�rsita a poftelor
si imboldurilor firii sale. Cel ce umbla si dupa altceva afara de Dumnezeu, cel ce
cauta si altceva dec�t m�ntuirea sufletului sau nu va gasi �n calea sa dec�t
amaraciune si durere. Nu poate gusta tihna unei paci statornice cel ce nu-si da
�ntreaga stradanie de a fi cel mai mic, �ntru totul supus tuturora.
3. Ai venit aici sa slujesti, nu sa poruncesti; nu uita ca rosturile chemarii
tale s�nt rabdarea, supunerea si truda, iar nu huzurul si taifasul. Aici omul se
�ncearca precum aurul �n cuptor. Nu poate sta nimeni aici dec�t daca, din toata
inima, e hotar�t sa se smereasca pe sine, �ntru totul, pentru Dumnezeu.

Capitolul XVIII
PILDA SFINTILOR PARINTI

1. Cugeta ad�nc la pildele vii ale Sfintilor Parinti, �n care a stralucit

adevarata desav�rsire si credinta duhovniceasca, si vei vedea c�t de putin, aproape
nimic, pretuieste ceea ce facem noi. Vai, ce este viata noastra fata de viata lor!
Sfintii si prietenii lui Cristos au slujit Domnului �n foame si sete, �n frig si
goliciune, �n munca si osteneala, �n privegheri si posturi, �n rugaciuni si
meditatii sfinte, �n prigoniri si ocari nenumarate (2 Cor 11, 27).
2. O, c�t de multe si c�t de grele necazuri au �ndurat Apostolii, Mucenicii,
Marturisitorii, Fecioarele si toti ceilalti care au voit sa mearga pe urmele lui
Cristos! Caci ei si-au rastignit sufletele �n lumea aceasta, ca sa le pastreze �n
viata vesnica. Ce viata aspra si plina de renuntari au dus Sfintii Parinti �n
pustiu! C�t de grele si �ndelungate ispite au �ndurat! C�t de des erau chinuiti de
dusmani! Ce rugaciuni staruitoare si fierbinti au �ndreptat spre Dumnezeu! Ce
posturi aspre au facut! C�ta r�vna si �nflacarare pentru a �nainta �n viata
duhovniceasca! Ce lupta si �nfr�nare pentru a-si stap�ni pornirile neor�nduite! Cu
ce g�nd curat si drept tindeau spre Dumnezeu! Ziua munceau iar noaptea o petreceau
�n rugaciune, desi, chiar si lucr�nd, nu �ncetau a se ruga cu mintea.
3. Tot timpul �l �ntrebuintau cu folos; fiecare ceas consfintit lui Dumnezeu li
se parea scurt; at�t era de mare placerea contemplarii lui Dumnezeu, �nc�t uitau
chiar si de nevoia hranei trupesti. Se lepadau de toate bogatiile, demnitatile,
onorurile, prieteniile si rudeniile lor; din ale lumii nu tineau sa aiba nimic si
de abia daca se atingeau de cele trebuincioase traiului: se �ntristau ca erau
nevoiti sa dea trupului chiar si numai cele neaparat de trebuinta. Erau, asadar,
saraci �n cele pam�ntesti, dar foarte bogati �n har si �n virtute. Pe dinafara
duceau lipsa de toate, �n schimb pe dinauntru se saturau cu harul si m�ng�ierea
dumnezeiasca.
4. Erau straini de lume, dar familiari si apropiati de Dumnezeu. Ei se socoteau
pe sine drept nimic si erau dispretuiti de lumea aceasta, dar erau scumpi si iubiti
�n ochii lui Dumnezeu. Se tineau �n adevarata smerenie, traiau �ntr-o ascultare
simpla si umblau �n dragoste si rabdare; de aceea, duhovniceste propaseau zilnic si
dob�ndeau har mare �naintea lui Dumnezeu. Au fost dati drept pilda tuturor celor
consfintiti lui Dumnezeu si mai mult trebuie sa ne �ndemne unii ca acestia la
propasire �n virtute, dec�t multimea celor l�ncezi, la delasare.
5. C�t de mare era r�vna celor consfintiti lui Dumnezeu la �nceputul sfintei lor
�ntemeieri! C�ta evlavie �n rugaciune! Ce �ntrecere �ntre ei �n practicarea
virtutii! C�ta cuviinta si c�ta ascultare fata de legile si regulile
�ntemeietorului lor! Urmele lasate de ei marturisesc �nca si astazi ca au fost cu
adevarat oameni sfinti si desav�rsiti, care, lupt�ndu-se cu barbatie, au biruit
lumea. Astazi este luat drept lucru mare si rar exemplul celui care nu calca regula
si care sufera cu rabdare ceea ce si-a luat asupra sa.
6. O, raceala si nepasare a starii noastre! Cu c�ta usurinta ne-am �ndepartat de
av�ntul sf�nt din trecut! Ni s-a ur�t de viata din pricina delasarii si nepasarii
noastre! Macar de n-ar adormi cu totul �n tine dorinta de a �nainta �n virtute, tu,
care ai vazut pildele at�tor oameni evlaviosi!

Capitolul XIX
DEPRINDERILE UNUI BUN CALUGAR

1. Viata unui bun calugar trebuie sa fie �nzestrata cu belsug de virtuti, ca

launtrul sufletului sau sa fie asa cum se arata �n fata oamenilor. Ba, la drept
vorbind, ar trebui sa fie mai mult �nlauntru dec�t apare pe dinafara; deoarece
Acela care vede cele din launtrul omului este Dumnezeu, pe care s�ntem datori sa-l
respectam mai presus de toate, oriunde ne-am afla, si sa ne purtam �n ochii lui
curati ca niste �ngeri. Se cuvine sa re�nnoim, �n fiecare zi, hotar�rile noastre si
sa ne �ndemnam la r�vna, ca si c�nd ne-am fi �ntors la Dumnezeu acum pentru �nt�ia
data; si sa zicem: "Ajuta-ma, Doamne Dumnezeule, �n buna propunere si �n sf�nta ta
slujba, si fa ca astazi sa �ncep bine, deoarece p�na acum n-am facut nimic".
2. Propasirea noastra �n desav�rsire depinde de puterea hotar�rilor noastre si
de multa s�rguinta are nevoie cel care vrea sa �nainteze. Daca cel ce ia hotar�ri
puternice da gres at�t de des, ce se va �nt�mpla cu acela care rareori, si fara
at�ta d�rzenie, �si propune sa faca c�te ceva? Abaterea de la propunerea noastra se
�nt�mpla �n fel si chip; chiar si cea mai mica neglijenta �n deprinderile noastre
anevoie poate trece fara pierdere. Hotar�rile celor drepti se bizuie mai mult pe
harul lui Dumnezeu dec�t pe propria lor �ntelepciune, si �n orice �ntreprind ei �si
pun �n darul Domnului, �ntotdeauna, toata �ncrederea. Caci omul propune, dar
Dumnezeu dispune si calea omului nu-i �n m�inile sale (Ier 20, 23).
3. Daca �ntrerupem o �ndeletnicire obisnuita pentru o fapta evlavioasa sau
pentru binele fratilor nostri, ne vom re�ntoarce la ea cu toata usurinta. Dar daca
se lasa cu usurinta - fie din nepasare, fie pentru ca ni s-a ur�t -, fapta nu va fi
scutita de vinovatie, iar dauna se va simti mai t�rziu. Sa ne silim c�t putem si
tot vom gresi c�te putin �n multe. De aceea se cuvine sa ne propunem �ntotdeauna
lucruri anume, mai ales cu privire la acele �mprejurari care ne �mpiedica mai mult
�n desav�rsire. Trebuie sa cercetam si sa or�nduim at�t viata noastra launtrica c�t
si cea exterioara, pentru ca am�ndoua s�nt de folos pentru a propasi �n
desav�rsire.
4. Daca nu poti sa te reculegi fara �ntrerupere, adunati g�ndurile cel putin din
c�nd �n c�nd, sau cel putin o data pe zi, dimineata sau seara. Dimineata ia
hotar�ri, iar seara cerceteaza purtarile de peste zi: cum te-ai purtat �n vorbele
tale, �n fapte, �n g�nduri, deoarece �n acestea ai suparat de mai multe ori pe
Dumnezeu si pe aproapele tau. �narmeaza-te ca un soldat �mpotriva vicleniilor
diavolesti, �nfr�neaza-ti lacomia, ca sa �nfr�nezi mai usor orice pornire
neor�nduita a trupului. Nu sta niciodata degeaba; apuca-te fie de citit, fie de
scris, fie de rugaciune, fie de meditatie, sau fa ceva folositor pentru binele
comun. Totusi munca cu bratele sa se faca cu masura, deoarece nu poate fi facuta de
toti la fel.
5. Deprinderile particulare nu trebuie scoase la iveala, deoarece �n taina se
pot practica mai bine. Totusi fereste-te de a fi lenes �n �ndeplinirea
deprinderilor comune si r�vnic numai pentru cele particulare; ci, odata ce ti-ai
facut datoria cu toata fidelitatea �n cele impuse, daca �ti mai ram�ne ceva timp,
�ntoarce-te �nlauntrul tau dupa cum te �ndeamna sufletul. Nu toti pot face aceleasi
practici; unuia i se potriveste mai mult una, altuia alta. De asemenea, dupa cum
s�nt �mprejurarile, s�nt de ales si practicile; deoarece unele s�nt mai indicate �n
zilele de sarbatoare, altele �n zilele de lucru. La fel, �n vreme de ispita avem
nevoie de unele, si de altele �n timp de pace si de liniste. Deosebite s�nt
g�ndurile care ne plac atunci c�nd s�ntem m�hniti, de cele c�nd ne bucuram �n
Domnul.
6. La sarbatorile mari, se cuvine sa re�nnoim deprinderile frumoase din trecut
si sa cerem cu mai mare �nflacarare ocrotirea sfintilor. De la o sarbatoare la alta
se cuvine sa luam �ntr-adevar hotar�ri ca si c�nd ar urma sa fim chemati
ne�nt�rziat la sarbatoare �n viata cea vesnica. Tocmai de aceea, la zile mari, este
cazul sa ne pregatim cu mai multa s�rguinta, ad�ncind bunele hotar�ri de a duce o
viata mai duhovniceasca, pastr�nd toate r�nduielile cu mai mare sfintenie �nca,
�ntocmai ca si cum, �n scurta vreme, ar urma sa primim de la Dumnezeu rasplata
tuturor ostenelilor noastre.
7. Si daca ziua rasplatii se am�na, sa socotim ca nu s�ntem �nca �ndeajuns de
bine pregatiti, nevrednici �nca de o slava at�t de mare, care se va arata �nsa �n
noi la vremea hotar�ta, si astfel sa ne dam silinta a ne pregati c�t mai bine cu
putinta pentru sf�rsitul nostru. Fericita sluga - spune Evanghelistul Luca - care
atunci c�nd va veni stap�nul, o va gasi veghind; adevar va spun, o va pune peste
toate bunurile sale (Luca 12, 37).

Capitolul XX
IUBIREA DE SINGURATATE SI TACERE

1. Cauta timpul potrivit pentru a te �ntoarce �n tine �nsuti si cugeta adeseori

la binefacerile lui Dumnezeu. Lasa la o parte lucrurile ce-ti at�ta curiozitatea.
Citeste lucruri care sa-ti st�rneasca mai cur�nd cainta dec�t voia buna �n suflet.
Daca ai fugi de palavragelile de prisos si ai ocoli drumurile zadarnice, daca ti-ai
feri urechile de ascultarea tuturor noutatilor si zvonurilor, ai gasi timp din
belsug si prilej nimerit pentru a starui �n meditatii evlavioase. Cei mai mari
sfinti ocoleau, pe c�t puteau, adunarile oamenilor si alergau mai cur�nd sa-i
slujeasa lui Dumnezeu �n ascuns.
2. Bine a spus cel ce scria: De c�te ori am fost printre oameni, mai putin om m-
am �ntors acasa (Seneca, Epist. 7). Acelasi lucru ni se �nt�mpla deseori, atunci
c�nd prisosim cu vorba �n adunari. Este mai lesne sa pastrezi tacerea cu totul,
dec�t, vorbind, sa nu aluneci �n vorbirea de prisos. Este mai usor sa stai ascuns
la tine, dec�t sa te pazesti cum se cuvine �n afara. Asadar, acela care vrea sa
ajunga la o viata launtrica si duhovniceasca, trebuie sa se �ndeparteze de multime,
�mpreuna cu Isus. Nimeni nu se arata fara primejdie �n lume, dec�t daca �i place
singuratatea. Nu poate vorbi nimeni, dec�t daca stie sa iubeasca tacerea. Nimeni nu
poate fi mai mare cu siguranta, dec�t daca stie sa fie mai mic, cu placere. Nimeni
nu poate porunci cu siguranta, daca n-a �nvatat bine virtutea ascultarii.
3. Nimeni nu se bucura fara teama, daca nu are �n sine marturia bunei
constiinte. �ndrazneala sfintilor era �ntotdeauna �ntovarasita de frica lui
Dumnezeu. Cu toate ca straluceau prin mari virtuti si har, nu erau mai putin
smeriti, si mereu �n stare de veghe. Nu asa cei faradelege: �ndrazneala lor se
naste din m�ndria lor si din prea mare �ncredere �n ei �nsisi si, la sf�rsit, se
�ntoarce �n dezamagire. Oric�t de bun calugar sau pustnic te-ai crede, �n viata
aceasta nu-ti fagadui niciodata siguranta deplina.
4. Adeseori cei mai buni dupa socoteala omeneasca s-au primejduit foarte mult,
fiindca s-au �ncrezut prea mult �n sine. De aceea multora le este mai de folos sa
nu fie scutiti cu totul de ispite, ci sa fie c�t mai mult nevoiti sa lupte, ca nu
cumva, �ncrez�ndu-se prea mult �n sine, sa se m�ndreasca si sa alunece apoi cu
usurinta �nspre m�ng�ieri lumesti. O, c�t de mare pace si liniste ar avea �n suflet
acela care ar st�rpi orice grija desarta si s-ar g�ndi numai la cele m�ntuitoare si
dumnezeiesti, pun�ndu-si �n Dumnezeu toata �ncrederea!
5. Cine nu s-a deprins cu smerenie �n sf�nta pocainta, nu este vrednic de
m�ntuirea cereasca. Daca vrei sa te caiesti din toata inima, intra �n odaia ta si
�ndeparteaza de la tine tot zgomotul lumii, dupa cum sta scris: Caiti-va �n
chiliile voastre (Ps 4, 5). �n chilie vei gasi ceea ce afara pierzi adesea. Chilia
locuita ne�ntrerupt se face placuta; parasita de multe ori, naste ur�tul. Daca de
la �nceputul �ntoarcerii tale la Dumnezeu o vei locui si o vei pazi, �ti va fi dupa
aceea cea mai draga prietena si cea mai scumpa m�ng�iere.
6. �n tacere si �n tihna �nainteaza sufletul evlavios si patrunde tainele
Scripturii. Aici afla izvorul lacrimilor cu care sa se spele si sa se curete �n
toate noptile, pentru a fi cu at�t mai aproape de Facatorul sau cu c�t a stat mai
departe de v�ltoarea tuturor celor lumesti. Asadar, de acela care se desparte de
cunoscuti si de prieteni se va apropia Dumnezeu, �mpreuna cu �ngerii sai sfinti.
Este mai bine a trai ascuns si a te �ngriji de m�ntuirea proprie, dec�t a face
minuni, neglij�ndu-te pe tine �nsuti. Este vrednic de lauda cel consfintit lui
Dumnezeu, care iese rareori �n lume, care se pazeste de a fi vazut si care nu
doreste sa vada pe altii.
7. De ce vrei sa sorbi cu ochii ceea ce nu-ti este �ngaduit sa ai? Lumea trece,
si �mpreuna cu d�nsa si pofta ei (1 Ioan 2, 17). Pofta simturilor te trage sa iesi
�n lume, dar dupa ce a trecut ceasul, ce aduci cu tine �napoi, dec�t o constiinta
�mpovarata si o inima �mpartita? Iesirea vesela adeseori da nastere unei �ntoarceri
triste si o seara de veselie aduce dupa sine o dimineata posomor�ta. Astfel, orice
placere trupeasca se furiseaza pe nesimtite, dar la urma musca si ucide. Ce poti
vedea �n alta parte ce n-ai putea vedea unde te afli? Iata cerul si pam�ntul si
toate elementele, caci din acestea s�nt facute toate.
8. Ce ai putea vedea �n alta parte si care sa staruie mult sub soare? Daca �ti
�nchipui ca vei afla �ndestulare, te amagesti. Chiar de-ai vedea toate c�te s�nt,
ce-ar fi altceva dec�t o vedere desarta? Ridica-ti ochii tai �n sus, spre Dumnezeu
(Ps 122, 1) si roaga-te pentru pacatele si greselile tale. Lasa cele zadarnice
celor ce-si irosesc viata �n zadar, iar tu �ngrijeste-te de ceea ce ti-a poruncit
Dumnezeu. �nchide usa �n urma ta (Mt 6, 6) si cheama la tine pe Isus, iubitul tau.
Ram�i cu d�nsul �n chilia ta, deoarece nicaieri nu vei afla at�ta pace. Daca n-ai
fi iesit si n-ai fi auzit nimic din zvonurile lumii, ai fi ramas �ntr-o liniste si
mai mare; dar fiindca �ti place sa auzi din c�nd �n c�nd noutati, ajungi sub jug,
purt�nd tulburarea inimii tale.

Capitolul XXI
 �NFR�NGEREA INIMII

1. Daca vrei sa propasesti c�t de c�t �n viata duhovniceasca, pastreaza-te �n

frica lui Dumnezeu si nu cauta sa fii prea slobod, ci tine �n fr�u toate simturile
tale si nu te da la veselii nepotrivite. �nfr�nge-ti inima cu toata daruirea si vei
afla adevarata evlavie. Cainta deschide comoara multor bunuri, pe care desfr�ul le
risipeste pe neg�ndite. E lucru de mirare ca omul sa poata pe deplin sa se bucure
de viata aceasta, g�ndind si cumpanind acest surghiun al sau si primejdiile
nenumarate care �i ameninta sufletul.
2. Din pricina usurintei inimii si a nepasarii fata de scaderile noastre, nu
simtim durerile sufletului nostru, ci adesea r�dem zadarnic, pe c�nd, pe drept, s-
ar cuveni sa pl�ngem. Nu-i libertate adevarata si nici bucurie dreapta, dec�t �n
sufletul care are frica de Dumnezeu si constiinta �mpacata. Fericit este acela care
poate �ndeparta de la sine toate oprelistile ce-i risipesc cugetul si se poate
reculege �n sf�nta cainta! Fericit acela care �ndeparteaza de la sine tot ceea ce
�i poate pata si �mpovara constiinta. Lupta-te cu barbatie; caci obiceiul cu obicei
se �nvinge. De-ai sti sa-i lasi �n pace pe ceilalti, si ei te-ar lasa linistit la
ale tale.
3. Nu te amesteca �n cele ce nu te privesc si nu te baga �n treburile celor mai
mari dec�t tine. Ochiul tau sa fie, mai �nainte de orice, deschis asupra ta; si
p�na a-ti mustra prietenii, mustra-te pe tine. Nu te �ntrista ca nu ai trecere �n
fata oamenilor; sa ai �nsa parere de rau ca nu traiesti asa cum se cuvine unui
slujitor al lui Dumnezeu si unui evlavios consfintit lui. Adesea este mai folositor
si mai sigur ca omul sa nu aiba �n viata aceasta parte de prea multe m�ng�ieri, mai
ales din cele trupesti. Iar daca ne lipsesc cele dumnezeiesti, sau daca le simtim
rareori, noi s�ntem de vina pentru ca nu cautam �nfr�ngerea inimii noastre si nu ne
lepadam cu totul de m�ng�ierile desarte din afara.
4. Recunoaste-te nevrednic de m�ng�ierea divina si mai degraba vrednic de multa
potrivnicie. C�nd omul se caieste din ad�ncul inimii, lumea �ntreaga i se pare o
amara povara. Cine-i bun gaseste usor pentru ce sa fie �ndurerat si sa pl�nga. Fie
ca g�ndeste la sine sau la aproapele sau, el stie ca �n lumea aceasta nu-i nimeni
lipsit de necazuri. Si cu c�t cugeta mai ad�nc, cu at�t mai mult se �ndurereaza.
Pricinile unei pareri de rau �ndreptatite si launtrice s�nt pacatele si propria
noastra viata, de care s�ntem at�t de tare legati, �nc�t rareori s�ntem �n stare sa
ne ridicam mintea la cele ceresti.
5. Daca te-ai g�ndi mai des la moartea ta dec�t la lungirea vietii tale, desigur
ca te-ai �ndrepta cu mai mare s�rguinta. Daca te-ai g�ndi �ntr-adevar la chinurile
viitoare ale iadului si ale purgatoriului, cred ca ai �ndura cu placere truda si
durerile, si nici o vitregie n-ar fi �n stare sa te �nspaim�nte. Dar fiindca
acestea nu patrund p�na �n inima noastra si fiindca ne place �nca ceea ce ne
maguleste �n lume, de aceea ram�nem reci si foarte tr�ndavi.
6. Adeseori neputinta noastra spirituala este pricina pentru care bietul trup se
pl�nge cu at�ta usurinta. Roaga-te asadar lui Dumnezeu cu smerenie, ca sa-ti dea
duhul caintei, si spune �mpreuna cu psalmistul: Hraneste-ma, Doamne, cu p�inea
pl�ngerii si adapa-ma cu lacrimi din belsug (Ps 79, 6).

Capitolul XXII
DESPRE NEFERICIREA FIRII OMENESTI

1. Netrebnic esti oriunde vei fi si ori �ncotro vei apuca, daca nu te vei
�ntoarce la Dumnezeu. De ce te tulburi daca nu-ti merg treburile asa cum vrei si
asa cum doresti? Cine-i omul caruia sa-i mearga toate dupa plac? Nici eu si nici
tu, si nimeni pe fata pam�ntului. Nu-i nimeni �n lumea aceasta, fie el rege, sau
papa, scutit de potrivnicie si de grija. A cui soarta este mai buna? Negresit a
aceluia �n stare sa �ndure ceva pentru Dumnezeu.
2. Multi vor spune, �n prostia nepriceperii lor: "Iata ce viata fericita duce
cutare, c�t este de bogat, c�t de mare, c�t de puternic si c�t de sus sta!" Dar
�ntoarce-ti privirile spre cele ceresti si vei vedea ca toate aceste lucruri
vremelnice nu s�nt nimic, ca s�nt nesigure si ca s�nt mai mult o povara, pentru ca
nu se pot pastra dec�t cu frica si grija. Fericirea omului nu sta �n a agonisi
belsug de averi vremelnice, ci �ndestularea sta undeva la mijloc. �ntr-adevar,
saracie este viata pe pam�nt. Cu c�t omul cauta sa propaseasca duhovniceste, cu
at�t viata aceasta i se pare mai amara, fiindca simte si vede mai lamurit toate
cusururile nimicniciei omenesti. Caci a m�nca, a bea, a veghea, a dormi, a se
odihni, a lucra si a fi supus la toate celelalte trebuinte ale firii, cu adevarat e
o mare saracie si necaz pentru omul evlavios care bucuros ar voi sa fie dezlipit de
pam�nt si liber de catusele pacatului.
3. Mare povara este, pentru omul cu viata launtrica, sa duca jugul trebuintelor
trupesti, legate de lumea aceasta. De aceea psalmistul se ruga fierbinte ca sa fie
scutit de toate acestea: Scapa-ma Doamne, din necazurile mele (Ps 24, 17). Dar vai
de aceia care nu-si cunosc saracia! Si mai de pl�ns s�nt �nsa aceia care �ndragesc
aceasta stare si netrebnicia vietii acesteia trecatoare. Caci unii tin at�t de mult
la ea, �nc�t, chiar daca ar trebui sa trudeasca din greu, sau sa-si cerseasca cele
trebuincioase traiului, daca ar putea sa ram�na �n veci �n viata aceasta, nu s-ar
mai g�ndi la �mparatia lui Dumnezeu.
4. Nebuni si necredinciosi cu inima s�nt toti aceia care s�nt asa de ad�nc
scufundati �n cele pam�ntesti �nc�t nu mai gusta dec�t cele trupesti. Dar, la
sf�rsit, acesti sarmani nepricopsiti �si vor da seama pe deplin ce lucruri de nimic
si fara pret au fost acelea pe care le-au iubit. �n schimb, sfintii lui Dumnezeu si
toti credinciosii prieteni ai lui Cristos au trecut peste placerea simturilor si
peste cele cu stralucire �n lumea aceasta, toata nadejdea si dorinta lor
�ndrept�ndu-se spre cele vesnice. Singura lor s�rguinta este �naltarea spre
bunurile statornice si nevazute, ca nu cumva mrejele celor vazute sa-i coboare spre
cele pam�ntesti. Nu-ti pierde, frate, �ncrederea de a �nainta �n cele duhovnicesti,
deoarece mai ai �nca timp si prilej.
5. Pentru ce sa-ti am�ni hotar�rea pe m�ine? Scoala-te si �ncepe numaidec�t si
spune: acum este timpul de lucrat, acum este clipa potrivita de a ma �ndrepta. C�nd
dai �n greu si �n necazuri, atunci este prilejul de a aduna merite. Trebuie sa
treci prin apa si prin foc, mai �nainte de a ajunge la odihna (Ps 75, 12). Daca nu-
ti vei face sila, nu vei birui pacatul. C�ta vreme purtam acest trup neputincios,
nu putem fi fara pacat si nici trai fara durere si amaraciune. Am fi bucurosi sa
fim scutiti de orice neajuns si saracie, dar fiindca prin pacat ne-am pierdut
nevinovatia, am pierdut totodata si adevarata fericire. De aceea se cuvine sa fim
rabdatori si sa asteptam mila lui Dumnezeu, p�na c�nd va trece faradelegea, iar ce
este muritor sa fie �nghitit de viata (2 Cor 5, 4).
6. O, c�t de mare este subrezenia noastra, necontenit plecata spre rau! Astazi
�ti marturisesti pacatele si m�ine sav�rsesti din nou acelasi lucru. Acum te
hotarasti sa te feresti de pacat si peste un ceas te porti ca si cum n-ai fi luat
nici o hotar�re. Asadar, cu tot dreptul, trebuie sa ne smerim pe noi �nsine si sa
nu g�ndim niciodata bine despre noi, caci iata c�t s�ntem de nestatornici. C�t de
repede putem pierde, prin nepasarea noastra, ceea ce abia am ajuns sa dob�ndim,
dupa multa truda si bizuiti pe ajutorul harului lui Dumnezeu.
7. Care ne va fi sf�rsitul, daca asa de slabi ne aratam, de la �nceput? Vai de
noi daca avem de g�nd sa ne lasam �n voia lenei, ca si c�nd am putea fi siguri de
stap�nirea pacii, �n timp ce purtarea noastra nu vadeste nici urma adevaratei
sfintenii! Mai bine sa primim �nvatatura, ca niste os�rduitori �ncepatori,
slefuindu-ne cu grija purtarile; macar daca ar mai fi vreo nadejde de �ndreptare
viitoare, de spor si propasire �n viata duhovniceasca.

Capitolul XXIII
DESPRE G�NDUL LA MOARTE

1. Foarte cur�nd se va sf�rsi cu tine pe lumea aceasta; cauta deci sa-ti dai
seama �n ce stare te afli. Omul astazi este, iar m�ine nu mai este. Odata ce s-a
mistuit din ochii nostri, se sterge repede si din amintire. O, nebunie si
�mpietrire a inimii omenesti, cu g�ndul numai la cele vremelnice, iar de cele
viitoare prea putin sinchisindu-se! Ar trebui sa te porti �n asa fel - at�t �n
fapte, c�t si �n g�nd - ca si c�nd, astazi chiar, ar trebui sa mori. Daca ai avea o
constiinta r�nduita nu te-ai teme at�ta de moarte. Dar daca astazi nu esti
pregatit, cum vei putea oare sa fii gata m�ine? Ziua de m�ine este nesigura, si
parca stie cineva daca va ajunge ziua de m�ine?
2. Ce folos este a trai vreme �ndelungata, daca ne �ndreptam asa de putin? Ah,
de multe ori viata �ndelungata nu ne �ndreapta, ci mai mult ne sporeste vinovatia.
Macar de am fi trait cum se cuvine �n lumea aceasta chiar si numai o singura zi!
Multi socotesc anii �ntoarcerii lor la Dumnezeu, dar rodul �mbunatatirii lor adesea
este mic. Daca a muri este lucru �nspaim�ntator, poate ca ar fi mai primejdios a
trai multa vreme. Ferice de acela care are totdeauna �naintea ochilor ceasul mortii
sale si se pregateste zilnic de moarte. Daca ai vazut c�ndva pe cineva murind,
g�ndeste-te ca si tu vei merge pe acelasi drum.
3. Dimineata g�ndeste-te ca nu vei ajunge sa vezi seara; iar seara nu �ndrazni
sa-ti fagaduiesti ziua de m�ine. Fii asadar totdeauna gata si traieste �n asa fel
ca moartea sa nu te surprinda niciodata nepregatit. Multi mor de o moarte grabnica
si neprevazuta, caci: Fiul omului va veni �n ceasul �n care mai putin ne asteptam
(Lc 12, 40). C�nd va sosi ceasul de pe urma, vei �ncepe a te g�ndi la toata viata
ta trecuta cu totul altfel, iar atunci te vei cai ca ai fost asa de neglijent si
nepasator.
4. Ferice de omul �ntelept care �si da silinta sa fie toata viata asa cum ar
vrea sa fie �n ceasul mortii! Caci dispretul desav�rsit al lumii, dorinta
�nflacarata de a �nainta �n toate virtutile, iubirea de disciplina, ostenelile
pocaintei, neprecupetirea ascultarii, lepadarea de sine si �ndurarea tuturor
vitregiilor din dragoste pentru Isus ne va da marea �ncredere de a ne putea bucura
de o moarte fericita. C�t timp esti sanatos, poti sa faci multe lucruri bune, dar
odata ce te-ai �mbolnavit, nu stiu ce vei putea face. Pe putini boala �i face mai
buni, dupa cum si aceia care fac multe pelerinaje rareori se sfintesc.
5. Nu te �ncrede �n prieteni si �n rude si nu am�na m�ntuirea ta �n viitor,
deoarece oamenii te vor uita mai cur�nd dec�t �ti �nchipui. Este mai bine sa te
pregatesti acum si sa dai �nt�ietate faptelor bune, dec�t sa te �ncrezi �n ajutorul
altora. Daca acum nu te �ngrijesti de tine �nsuti, cine se va �ngriji de tine �n
viitor? Timpul cel mai de pret acum este. Acum s�nt zilele m�ntuirii, acum este
vremea potrivita (2 Cor 6, 2). Dar, din nefericire, nu dai folosinta mai buna
acestui timp, c�nd poti agonisi merite ca sa-ti asiguri viata vesnica. Va veni
vremea c�nd vei dori sa mai ai parte de o zi sau chiar si de numai un ceas, dar
cine stie daca ti se va da.
6. Iata, dragul meu, de ce mare primejdie, de ce urgie te-ai putea elibera daca
ai trai �nca de pe acum, necontenit, cu frica si g�ndul mortii. �nvata, asadar, sa
traiesti acum �n asa fel �nc�t sa poti, �n ceasul mortii, sa te bucuri, nu sa te
�ngrozesti. Obisnuieste-te, de pe acum, a muri pentru lumea aceasta, ca atunci sa
poti �ncepe a trai pentru Cristos. Obisnuieste-te de pe acum a dispretui toate, ca
atunci sa poti sa mergi nest�njenit la Cristos. Pedepseste-ti de pe acum trupul
prin pocainta, ca atunci sa te poti bucura de �ncredere deplina.
7. O, nesocotitule, pe ce temei te bizui ca vei trai multa vreme, c�nd n-ai
macar o singura zi asigurata? C�ti au fost �nselati si s-au vazut pe ne-asteptate
despartiti de trupul lor? De c�te ori ai auzit spun�ndu-se: cutare a cazut lovit de
sabie, cutare s-a �necat, cutare caz�nd de sus si-a spart capul, cutare s-a �necat
m�nc�nd, cutare a murit juc�nd? Unul a murit de foc, altul de fier, altul de ciuma,
altul a murit de m�na hotilor, si asa, sf�rsitul tuturor este moartea, iar viata
oamenilor trece repede ca umbra.
8. Cine �si va aduce aminte de tine dupa moarte? Si cine se va ruga pentru tine?
Fa acum tot ce mai poti face, dragul meu, fiindca nu stii c�nd vei muri si nu stii
ce te asteapta dupa moarte. C�t mai ai vreme, str�nge-ti bogatii nepieritoare. �n
afara de m�ntuirea ta, nu te g�ndi la altceva; �ngrijeste-te numai de cele ce s�nt
ale lui Dumnezeu. Fa-ti acum prieteni, cinstind pe sfintii lui Dumnezeu si urm�nd
pilda lor, pentru ca atunci c�nd vei sf�rsi cu viata aceasta, ei sa te primeasca �n
corturile cele vesnice (Lc 16, 9).
9. Socoteste-te pe lumea aceasta ca un calator si un oaspete, care n-are grija
de lucrurile lumii. Pastreaza-ti pururea inima dezlegata de cele lumesti,
necontenit �naltata spre Dumnezeu, deoarece nu ai aici pe pam�nt cetate statornica
(Ev 13, 14). Spre �nalt �ndreapta zilnic rugaciunile si suspinele tale cu lacrimi,
pentru ca dupa moarte sufletul tau sa se �nvredniceasca a trece cu fericire la
Domnul. Amin.

Capitolul XXIV
JUDECATA SI OS�NDELE PACATOSILOR

1. �n orice lucru cauta sa vezi sf�rsitul si �nchipuieste-ti felul cum te vei

�nfatisa �n fata dreptului Judecator, caruia nu-i este nimic ascuns, care nu se
�mbuneaza cu daruri si nici nu primeste dezvinovatiri, dar care va judeca ceea ce
este drept. O, pacatos nesabuit si nenorocit! Ce-i vei raspunde lui Dumnezeu,
cunoscatorul tuturor faradelegilor tale, tu care adesea tremuri �n fata m�nioasa a
unui muritor de r�nd? Ce te �mpiedica sa te pregatesti pentru ziua judecatii, c�nd
nimeni nu va putea fi dezvinovatit sau aparat prin altul, c�nd fiecare va fi destul
de �mpovarat cu sine �nsusi? Acuma ostenelile tale pot da rod, lacrimile tale s�nt
primite, suspinul tau e ascultat, suferinta ta e curatitoare si-l poate �mpaca pe
Dumnezeu.
2. Mare si sf�nt purgatoriu este acela al omului rabdator, care, suferind
nedreapta ocara din partea altora, mai mult se �ntristeaza de pacatul lor dec�t de
nedreptatea �ndurata de el �nsusi; el se roaga bucuros pentru potrivnicii sai, le
iarta din toata inima greselile, si nu �nt�rzie sa ceara iertare celor pe care i-a
suparat. Se �ndupleca mai cur�nd dec�t se m�nie. Se �nfr�nge adeseori pe sine si
�si da silinta de a supune trupul sufletului. Mai chibzuit este sa te cureti acum
de pacate si sa st�rpesti viciile, dec�t sa lasi spalarea lor pentru viata
cealalta. �ntr-adevar, pe noi �nsine ne �nselam prin dragoste neor�nduita fata de
trupul nostru.
3. �ntr-adevar, ce altceva va mistui focul acela, daca nu tocmai pacatele tale?
Prin urmare, cu c�t mai mult te cruti pe tine �nsuti, urm�nd acum poftele trupului,
cu at�t mai multa spuza si zgura aduni spre ardere, la urma. Caci �n ceea ce a
pacatuit omul, �n aceea se va pedepsi mai aspru. Ghimpi mistuitori nu vor da pace
celui lenes; foamea si setea vor chinui pe cel lacom. �n smoala clocotinda si
pucioasa vor fi scufundati desfr�natii si iubitorii de placere si, precum c�inii
turbati, vor urla de durere pizmataretii.
4. Nu va fi pacat sau viciu fara rasplata. Atunci cei trufasi vor fi facuti de
toata rusinea, iar zg�rcitii se vor zv�rcoli �n cele mai cumplite str�mtorari.
Atunci un singur ceas de cazna si chin va fi mai greu de �ndurat dec�t, aici pe
pam�nt, un veac �ntreg �n cea mai aspra pocainta. Acolo, �ntr-adevar, nu va fi
clipa de ragaz, nu va fi data os�nditilor nici o m�ng�iere; aici, totusi, caznele
cunosc din c�nd �n c�nd ragazuri, iar omul se poate bucura de m�ng�ierea
prietenilor. �n asa fel sa te �ngrijesti acum si sa te caiesti de pacatele tale,
�nc�t �n ziua judecatii fara grija sa fii, �n r�nd cu fericitii. Ca atunci dreptul
va sta cu multa �ndrazneala �naintea fetei celor ce l-au asuprit (�nt 5, 1) si l-au
�njosit. Abia atunci se va ridica la judecata cel care, acum, se supune cu umilinta
judecatii oamenilor. Abia atunci va fi plin de �ncredere cel sarman si smerit, �n
timp ce omul trufas va fi apucat de tremur si spaima.
5. Atunci, �ntr-adevar, se va vedea ca �ntelept �n aceasta viata a fost cel
care, pentru Cristos, a �nvatat sa treaca drept nebun �n ochii lumii si sa fie
dispretuit. Atunci tot necazul �ndurat cu rabdare va deveni prilej de bucurie si
toata faradelegea �si va astupa gura siesi (Ps 106, 42). Atunci toti cei evlaviosi
se vor bucura si toti cei faradelege se vor �ntrista. Atunci trupul, acum pedepsit,
va fremata de fericire, mai mult dec�t daca, aici pe pam�nt, ar fi dus-o �ntr-o
necurmata desfatare. Atunci haina ponosita va deveni luminoasa, iar vesmintele
scumpe se vor �ntuneca asemenea cenusei. Atunci proasta casuta a saracului se va
dovedi mai de pret dec�t palatele aurite. Atunci mai de folos va fi statornicia �n
rabdare, dec�t toata puterea lumii acesteia. Atunci mai slavita va fi ascultarea
curata dec�t toata maiestrita viclenie a lumii.
6. Atunci mai multa bucurie va da constiinta limpede si dreapta, dec�t toate
�nvataturile filosofiei. Atunci va at�rna mai mult �n cumpana dispretul bogatiilor,
dec�t toate comorile agonisite de locuitorii pam�ntului. Atunci mai multa m�ng�iere
vei avea de pe urma rugaciunilor facute cu evlavie, dec�t de pe urma ospetelor la
care te-ai �nfruptat cu bucate alese. Atunci mai cur�nd te vei bucura de roadele
tacerii pastrate, dec�t de �ndelungi convorbiri avute cu altii. Atunci mai de pret
vor fi faptele bune si sfinte dec�t toate cuvintele frumoase. Atunci mai multa
placere va aduce viata cumpatata si pocainta aspra dec�t toate dezmierdarile
pam�ntului. �nvata de pe acum sa �nduri suferinta �n cele marunte, ca atunci sa fii
vrednic de a fi scutit de cele mult mai grele. Aici, acum, �ncearca si vezi ce ai
sa poti la urma. Daca acum nu esti �n stare sa �nduri at�ta lucru, cum oare vei
putea �ndura cazne fara sf�rsit? Daca, astazi, un dram de suferinta te scoate din
rabdari cu at�ta usurinta, ce va face din tine focul gheenei? Caci, �ntr-adevar, nu
te vei putea bucura de doua desfatari odata: sa fii fericit �n lumea aceasta si,
�mpreuna cu Cristos, sa locuiesti �n cealalta.
7. Si daca p�na astazi ti s-ar fi �nt�mplat sa traiesti numai �n onoruri si
dezmierdari, spune-mi, la ce ti-ar folosi �n clipa de fata toate acestea daca ar
trebui sa mori chiar acum? Toate, �ntr-adevar, �n afara iubirii de Dumnezeu si �n
afara slujirii sale curate, s�nt zadarnice. Cel ce iubeste pe Dumnezeu din toata
inima nu se teme nici de moarte, nici de chinuri, nici de judecata, nici de infern;
caci dragostea desav�rsita deschide calea cea fara de piedici spre Dumnezeu. Nici
nu-i de mirare ca se �nspaim�nta de moarte si de judecata cel caruia �i place �nca
sa pacatuiasca. E bine, totusi - daca nu din dragoste, macar de spaima iadului - sa
te pazesti de rele. �n schimb, cel care leapada teama de Dumnezeu nu va putea sta
pe cararea dreapta multa vreme, ci foarte cur�nd va cadea �n cursele diavolului.

Capitolul XXV
R�VNA DE A NE �NDREPTA CU TOTUL VIATA

1. Spune Profetul: Nadajduieste �n Domnul si fa binele; locuieste pam�ntul si

hraneste-te din bogatiile lui (Ps 36, 3). Un lucru �ndeparteaza pe multi de la a
tinde spre desav�rsire, fr�n�ndu-le r�vna pentru �ndreptarea vietii: teama de
greutati si de asprimea luptei. �ntr-adevar, cei dint�i pe calea virtutii s�nt cei
care nu pregeta sa dea piept, din plin, cu mare barbatie, cu tot ce-i mai greu si
mai anevoie de biruit. Caci omul cu at�t mai mult propaseste si se �nvredniceste de
haruri mai multe, cu c�t se biruie pe sine cu puterea spiritului.
2. Dar nu toti �nt�mpina aceeasi greutate �n a se birui si rastigni pe sine.
Totusi, cel care se asterne pe lucru cu r�vna, oric�t de multe ar fi patimile lui,
va spori �n calea binelui mai mult dec�t altul, �nzestrat cu o fire mai fericita,
dar lipsita de r�vna virtutii. Doua s�nt faptele care ajuta, �ntr-un chip deosebit,
la �ndreptarea din temelie a vietii noastre: sa ne ferim cu strasnicie de acele
lucruri catre care este plecata firea noastra stricata; sa staruim cu �nflacarare
pentru a dob�ndi ceea ce ne lipseste mai mult. Cauta deci �n primul r�nd sa
ocolesti si sa biruiesti acele porniri care, cu precadere, �ti displac la altii.
3. �ntru toate, cauta sa vezi cum te-ai putea schimba �n bine; daca vezi sau
auzi vorbindu-se despre pilde bune, acestea sa-ti st�rneasca dorinta de a le imita.
Daca, dimpotriva, vezi ceva vrednic de dojana, fereste-te ca nu cumva sa faci si tu
la fel, sau daca ti s-a �nt�mplat sa cazi �n acea greseala, cauta sa te �ndrepti
c�t mai degraba. Dupa cum ochiul tau vede pe altul, tot asa si altul te vede pe
tine. Ce poate fi mai frumos si mai placut dec�t sa vezi niste frati r�vnici si
evlaviosi, ascultatori si disciplinati? C�t de dureros si c�t de m�hnitor este,
dimpotriva, sa-i vezi ca se poarta altfel dec�t se cuvine, fac�nd alte lucruri
dec�t acelea pentru care au fost chemati! C�t de pagubitor este a nu te sinchisi de
datoria chemarii si a te lasa prada celor ce nu s�nt �ngaduite!
4. Adu-ti aminte de fagaduinta facuta si ia drept pilda icoana Rastignitului. Pe
drept s-ar cuveni sa te rusinezi, uit�ndu-te la viata lui Isus Cristos, deoarece nu
te-ai straduit mai mult sa te asemeni cu d�nsul, desi te afli de at�ta timp pe
calea lui Dumnezeu. Cel consfintit lui Dumnezeu, care se straduieste cu evlavie,
din tot sufletul, sa mediteze la preasf�nta viata si Patimile Domnului, va gasi
belsug din toate cele trebuincioase si folositoare si nu va mai avea nevoie sa
caute nimic mai bun �n afara de Isus. O, daca Isus cel Rastignit ar veni �n lumea
noastra, c�t de repede si de bine am deprinde aceasta �nvatatura!
 5. Omul consfintit lui Dumnezeu, daca este vrednic, �ndura bucuros si fara
c�rtire tot ce i se cere; �n schimb, cel ce nu se sinchiseste si se complace �n
l�ncezeala, da �ntr-una peste necaz si se simte str�mtorat din toate partile, caci
nu are m�ng�iere launtrica, iar cea din afara �i este oprita. Cel care nu duce o
viata dupa regula pe care a �mbratisat-o se afla �n mare primejdie. Iar cel care
cauta o viata mai libera si mai putin aspra va fi totdeauna �n str�mtorari, fiindca
va fi nemultumit, c�nd de una, c�nd de alta.
6. Cum fac at�tia oameni consfintiti lui Dumnezeu, duc�nd o viata destul de
aspra, sub disciplina manastireasca? Rareori ies �n lume, traiesc retrasi, man�nca
saracacios, se �mbraca prost, lucreaza mult, vorbesc putin, vegheaza mult, se
scoala dimineata de timpuriu, fac rugaciuni multe, citesc adesea si se tin de toate
r�nduielile. Priveste pilda benedictinilor, cartuzienilor si cistercienilor,
g�ndeste-te la calugarii si calugaritele at�tor ordine manastiresti, cum se scoala
�n toate noptile pentru a lauda pe Domnul. Ar fi �ntr-adevar o rusine sa te lasi �n
voia lenei, c�nd e vorba de un lucru at�t de sf�nt, c�nd at�t de multe suflete
consfintite lui Dumnezeu aduc astfel laude lui Dumnezeu.
7. O, daca n-am avea nimic altceva de facut dec�t sa laudam din toata inima pe
Domnul, av�nd mereu pe buze numele lui! O, daca n-ar trebui sa man�nci, sa bei, sa
dormi, ci ar fi de ajuns sa poti lauda necontenit pe Dumnezeu si sa fii cu g�ndul
numai la cele duhovnicesti! Ai fi mult mai fericit dec�t acum c�nd slujesti
trupului tau, constr�ns necontenit de nevoile zilnice. Macar de n-am avea de
�ndestulat aceste nevoi si am putea sa ne g�ndim numai la hrana duhovniceasca a
sufletului, pe care din nefericire asa de rar o gasim si o gustam!
8. C�nd omul a ajuns �n stare sa nu caute m�ng�iere �n nici o faptura, atunci
�ncepe sa guste pe deplin dulceata lui Dumnezeu, fiind multumit de orice i s-ar
�nt�mpla. Atunci nici nu se va bucura c�nd toate �i merg bine si nici nu se va
m�hni c�nd nu-i merg cum ar vrea, ci se va supune cu totul, cu deplina �ncredere,
lui Dumnezeu, care pentru el este totul si, �ntru toate, cel pentru care �ntr-
adevar nimic nu piere si nimic nu moare, ci toate traiesc si �i slujesc fara
preget.
9. Adu-ti aminte mereu de sf�rsitul tau si ca timpul pierdut nu se mai �ntoarce.
Fara stradanie si silinta, niciodata n-ai sa dob�ndesti virtutea. Daca �ncepi sa te
lasi �n voia lenei, ne�nt�rziat vei da de rau. Daca, �n schimb, te vei purta cu
r�vna, sufletul tau va afla liniste si pace, truda ti se va parea mai usoara,
multumita harului lui Dumnezeu si dragostei de virtute. Omul r�vnic si harnic este
gata la toate. Mai multa osteneala este sa te �mpotrivesti pacatului si pornirilor
rele, dec�t sa asuzi sub povara muncilor trupesti. Cine nu �nlatura defectele
marunte, �ncetul cu �ncetul va cadea �n cele mari. Te vei bucura totdeauna seara,
daca ziua �ncheiata va fi fost cu rod. Vegheaza asupra ta, �ndeamna-te, mustra-te
pe tine �nsuti si orice s-ar �nt�mpla cu altii, tu g�ndeste-te la tine. At�ta vei
�nainta �n bine c�ta silinta �ti vei da.

Cartea a II-a: Povete pentru luminarea launtrica

Capitolul I
RECULEGEREA CUGETULUI

1. �mparatia lui Dumnezeu este �nlauntrul vostru (Lc 17, 21), zice Domnul.
�ntoarce-te din toata inima la Domnul, paraseste lumea aceasta pacatoasa si
sufletul tau va afla odihna. �nvata sa nu pui pret pe lucrurile exterioare si
�mbratiseaza cele launtrice si vei vedea �mparatia lui Dumnezeu venind �ntru tine.
Caci �mparatia lui Dumnezeu este pace si bucurie �n Duhul Sf�nt (Rom 15, 17), si de
ea nu vor avea parte nelegiuitii. Va veni la tine Cristos arat�nduti m�ng�ierea sa,
daca pe dinauntru �i vei pregati o locuinta vrednica. Toata slava si frumusetea lui
e launtrica (Ps 44, 14), si acolo Cristos cerceteaza deseori pe omul adunat
�nlauntrul sau, �i da placuta m�ng�iere, pace din belsug si minunata sa prietenie.
2. Asadar, suflete credincios, pregateste-ti inima pentru acest mire, ca sa
binevoiasca a veni si a salaslui �ntr-�nsa. El doar spune asa: Daca ma iubeste
cineva, va pazi cuv�ntul meu si vom veni si ne vom face locuinta la el (In 14, 23).
Asadar, fa loc lui Cristos si �mpiedica intrarea tuturor celorlalte fapturi.
Av�ndu-l pe Cristos, esti bogat si-ti ajunge. El va fi purtatorul tau de grija si
pazitorul credincios a toate, �n asa fel �nc�t sa nu mai ai trebuinta de a-ti pune
nadejdea �n oameni. Caci oamenii se schimba cu usurinta si te lasa cur�nd; �n
schimb, Cristos ram�ne �n veci (In 12, 34) si sprijinul lui sta neclintit, p�na la
sf�rsit.
3. Nu se cuvine sa-ti pui mare �ncredere �ntr-un om slab si muritor, oric�t de
folositor si scump ti-ar fi; nici nu trebuie sa te m�hnesti prea mult, daca se
�nt�mpla sa te dusmaneasca si sa ti se �mpotriveasca! Cei care astazi tin cu tine,
m�ine pot fi �mpotriva ta, si dimpotriva, caci asemenea s�nt schimbatori ca
v�nturile. Pune-ti toata �ncrederea �n Dumnezeu si El sa fie toata frica si
dragostea ta. El se va �ngriji de tine si va face cum e mai bine. Nu aici ai
locuinta statornica (Evr 13, 14) si oriunde te vei afla esti strain si calator; la
fel, niciodata nu vei avea odihna daca nu vei fi str�ns unit cu Cristos.
4. Ce cauti �mprejurul tau, de vreme ce nu este acesta locul odihnei tale?
Locuinta ta trebuie sa fie �n cele ceresti (2 Cor 5, 2) si toate cele pam�ntesti sa
le privesti din treacat. Toate trec, si tu �mpreuna cu ele. Cauta sa nu te lipesti
de nimic, ca nu cumva sa ram�i prins si sa te pierzi. G�ndul tau sa fie la Cel
prea�nalt, iar rugaciunea ta sa se �ndrepte necontenit spre Cristos. Daca nu te
pricepi sa-ti �nalti g�ndul la cele ceresti, opreste-ti cugetul asupra patimii lui
Isus Cristos si ram�i bucuros �n meditarea sfintelor lui rani. Caut�ndu-ti adapost
�n ranile si nepretuitele stigmate ale lui Isus, vei simti o mare m�ng�iere �n
mijlocul necazurilor si dispretul oamenilor te va atinge prea putin, iar vorbele
clevetitoare le vei suferi cu usurinta.
5. Cristos �nsusi a fost dispretuit de oameni �n lumea aceasta si parasit de
cunoscutii si prietenii sai, tocmai �n mijlocul batjocurilor. Cristos a voit sa fie
dispretuit si sa sufere: cum ai mai cuteza sa te pl�ngi de ceva? Cristos a avut
parte de dusmani si defaimatori si tu vrei ca toti sa-ti fie prieteni si
binefacatori! Cu ce ai dori sa-ti fie �ncununata rabdarea, daca nu ti se va
�nt�mpla nimic �mpotriva vointei tale? Daca nu vrei sa suferi nimic, cum vrei sa
fii prietenul lui Cristos? Sufera deci cu Cristos si pentru Cristos, daca vrei sa
domnesti �mpreuna cu d�nsul.
6. Daca ai fi patruns cu g�ndul, o data macar, pe deplin, �nlauntrul lui Cristos
si ai fi gustat c�tusi de putin din dragostea lui �nflacarata, nu te-ai mai
sinchisi de fel de placerea sau neplacerea ta, ci, dimpotriva, te-ai bucura de
batjocura �ndurata, deoarece dragostea lui Isus face omul sa se lepede de sine. Cel
ce iubeste pe Isus si �ndrageste adevarul, omul cu adevarat launtric si liber de
poftele neor�nduite, poate sa se �ntoarca cu usurinta la Dumnezeu si sa se �nalte
cu duhul mai presus de sine, afl�nd astfel liniste sufleteasca deplina.
7. Cel ce stie sa ia lucrurile asa cum s�nt, nu dupa cum se spune, sau dupa cum
s�nt pretuite �ndeobste, acela cu adevarat este �ntelept si �nvatatura lui vine nu
de la oameni, ci de la Dumnezeu. Cel care stie sa duca o viata launtrica si sa nu
puna mare pret pe lucrurile exterioare, nu cauta un anumit loc si nu asteapta
timpuri deosebite pentru deprinderile sale de evlavie. Omul launtric se reculege cu
usurinta, fiindca niciodata nu se lasa cu totul �n voia celor ce-l �nconjoara. Pe
el nu-l �mpiedica nici munca exterioara, nici �ndeletnicirea adesea trebuincioasa,
ci dupa cum vin lucrurile, asa se da dupa ele. Sufletul bine or�nduit �n sine nu ia
�n seama purtarea obisnuita si nebunatica a oamenilor. Omul se �mpiedica si se
risipeste �n afara, �n masura �n care pune pret pe cele din afara.
8. Daca ai fi asa cum ar trebui sa fii, bun si curat la inima, toate ar fi spre
binele si propasirea ta. Nefiind pe deplin mort pentru poftele tale, nedezlipit
�nca de cele pam�ntesti, multe lucruri nu-ti s�nt pe plac si adesea te tulbura.
Nimic nu pateaza si zapaceste at�t de mult inima omului ca iubirea neor�nduita fata
de creaturi. Daca ai �nceta sa pui pret pe m�ng�ierile exterioare, te-ai putea
desfata de cele ceresti si ai simti mai des bucuriile sufletesti.

Capitolul II
SUPUNEREA SMERITA
 1. Sa-ti pese prea putin cine tine cu tine si cine este �mpotriva ta, ci cauta
si fa �n asa fel ca Dumnezeu sa fie cu tine �n tot ceea ce faci. Sa ai constiinta
curata si Dumnezeu bine te va apara. �ntr-adevar, cel pe care Dumnezeu vrea sa-l
ajute nu va putea fi atins de rautatea nimanui. Daca vei sti sa taci si sa �nduri
fara cr�cnire, vei simti ne�ndoielnic ajutorul Domnului. El stie c�nd si cum sa te
scape, si tocmai de aceea lasa-te fara grija �n voia lui. Ajutorul si scaparea din
orice �ncurcaturi s�nt toate �n m�na lui Dumnezeu. Adeseori, pentru a ne pastra mai
bine �n smerenie, este de cel mai mare folos ca altii sa ne cunoasca metehnele si
cusururile si sa ne dojeneasca pentru ele.
2. C�nd omul se smereste pentru lipsurile si scaderile sale, el �mpaca fara
greutate pe altii si-i multumeste lesne pe cei care s�nt suparati pe d�nsul. Pe cel
smerit Dumnezeu �l ocroteste si-l scapa, �l iubeste si-l m�ng�ie; Domnul se apleaca
catre cel smerit; celui smerit �i da har �mbelsugat si, dupa �ncercarile �njosirii,
�l �nalta la adevarata marire. Celui smerit �i descopera tainele sale, �l cheama
si-l ridica cu bl�ndete la sine. Cel smerit traieste �n pace chiar si c�nd a
suferit batjocura, deoarece �si pune �ncrederea �n Dumnezeu, nu �n lume. Sa nu-ti
�nchipui ca ai propasit cumva pe calea binelui at�ta timp c�t nu stii sa te
socotesti pe tine �nsuti mai prejos dec�t toti ceilalti.

Capitolul III
OMUL BUN SI PASNIC

1. Mai �nainte de orice, pastreaza-ti cumpatul si pacea sufletului: mai apoi,

vei fi �n stare sa daruiesti pacea si celor din jurul tau. Mai de isprava este omul
iubitor de pace dec�t cel av�nd temeinica stiinta de carte. Omul robit patimilor,
p�na si binele �l trage �nspre rau, si lesne da crezare celor rele. Omul bun si
pasnic pe toate le �ntoarce spre bine. Cel ce traieste cu statornicie �n pace nu
g�ndeste rau despre nimeni; spre deosebire de acesta, omul rascolit de nemultumire
e ros necontenit de banuiala si ne�ncredere; nu numai ca el �nsusi nu se bucura de
pace, dar nu da pace nimanui. Tot mereu spune ceea ce nu ar trebui spus si uita sa
faca ceea ce, pentru binele lui cel mai mare, s-ar cuveni facut. Tine �ntr-una
socoteala celor ce ar trebui facute de ceilalti, trec�nd �n schimb cu vederea ceea
ce ar avea, �n primul r�nd, el �nsusi datoria sa faca. R�vna propasirii s-o ai,
deci, mai �nt�i pentru sufletul tau; abia dupa aceea, cu deplin temei, pentru
aproapele tau.
2. Stii bine sa gasesti dezvinovatiri ca sa pui �ntr-o lumina c�t mai buna
faptele tale: �n schimb de dezvinovatirile altora nici nu vrei sa auzi. Mai drept
ar fi pe tine sa te �nvinovatesti, iar pe fratele tau sa-l ierti si sa-l
dezvinovatesti. Daca vrei sa fii iertat, iarta si tu metehnele si cusururile
altora. Da-ti seama c�t esti de departe de adevarata smerenie si dragoste, care nu
se m�nie si nu se amaraste dec�t numai pentru sine. Nu-i nici o isprava sa te porti
frumos cu cei buni si cu cei bl�nzi; tuturor le s�nt pe plac asemenea oameni, caci
fiecare �si iubeste pacea si �ndrageste cu precadere pe cei cu care �mpartaseste
vederi asemanatoare; un mare har si o fapta de barbatie vrednica de toata lauda
este, �n schimb, sa poti trai �n buna pace cu oameni aprigi si rai, cu cei
neascultatori, cu cei ce ni se aseaza mereu de-a curmezisul.
3. S�nt unii care �si vad de treburile lor �n buna pace si lasa totodata si pe
ceilalti �n pace. Si mai s�nt si din aceia care nici nu se bucura de pace, nici nu
dau pace altora; acestia s�nt o povara pentru ceilalti, si, mai mult �nca, o povara
grea pentru ei �nsisi. Mai s�nt �nsa si aceia care stiu sa-si vada de ale lor �n
pace, straduindu-se �n acelasi timp sa aduca si celorlalti pacea. �ntr-adevar,
toata pacea de care ne-am putea bucura �n aceasta viata sarmana sta mai cur�nd
�ntr-o smerita rabdare a celor potrivnice noua dec�t �n ocolirea piedicilor ce ni
s-ar ivi �n cale. Cel care stie mai bine sa rabde se va bucura de pace mai mare.
Biruindu-se pe sine, el este domn asupra lumii: e prietenul lui Cristos si
mostenitorul cerului.

Capitolul IV
PURITATEA INIMII SI SIMPLITATEA INTENTIEI
 1. Doua s�nt aripile care-l �nalta pe om mai presus de cele pam�ntesti:
simplitatea si puritatea: simplitate �n intentii si puritate �n dragoste.
Simplitatea �l cauta pe Dumnezeu, puritatea �l afla si �l gusta. Sav�rsirea
faptelor bune nu te va putea st�njeni niciodata, daca �nlauntrul tau vei fi
neat�rnat, liber de patimi neor�nduite. Daca tinta ultima a faptelor tale va fi
numai si numai vointa lui Dumnezeu si folosul aproapelui, te vei bucura de
adevarata libertate a spiritului. Caci daca inima ta ar fi dreapta si curata, nici
o faptura n-ar fi pentru tine altceva dec�t oglinda curata a vietii, o carte
deschisa, vorbindu-ti despre sfintele �nvataturi. �ntr-adevar, nu-i pe lume faptura
at�t de mica ori ne�nsemnata care sa nu fie, �n felul ei, o icoana vie a bunatatii
lui Dumnezeu.
2. Daca ai fi bun si curat la suflet, ai vedea limpede totul si ai putea
�ntelege toate t�lcurile si tot rostul pe deplin. Inima curata patrunde cerul si
iadul. Dupa cum e sufletul omului, la fel e si judecata lui despre cele din afara.
Daca lumea aceasta cunoaste vreo bucurie, aceasta-i comoara din inima omului curat
la suflet. Daca lumea cunoaste amaraciune si str�mtorare, izvorul lor cel mai sigur
�l vei gasi �n constiinta �mpovarata. Asa cum fierul pus �n para flacarilor �si
leapada rugina si se face una cu focul, la fel si omul se �ncredinteaza cu totul
lui Dumnezeu, se dezbraca de orice l�ncezeala si renaste ca un om nou.
3. E de ajuns ca cineva sa �nceapa a se lasa �n voia molesirii, ca cea mai
ne�nsemnata stradanie sa i se para lucru nesuferit: sufletul, atunci, �ncepe sa
umble bucuros dupa alinarile din afara. �n schimb, de �ndata ce omul pune
barbateste m�na sa se �nfr�nga pe sine, pasind cu hotar�re pe cararea ce duce spre
Dumnezeu, tot ceea ce mai �nainte i se parea povara grea devine lucru fara
�nsemnatate.

Capitolul V
PAREREA NOASTRA DESPRE NOI �NSINE

1. Nu ne putem prea mult �ncrede �n noi �nsine, caci foarte adeseori ne lipseste
harul si dreapta judecata. Nu s�ntem �nzestrati dec�t cu un dram de lumina, si pe
acesta cu usurinta �l pierdem prin lenevire. Ba se �nt�mpla des ca nici macar sa nu
ne dam seama ca, pe dinauntru, judecata noastra este oarba. Nu o data gresim, iar
dezvinovatindu-ne, gresim si mai mult, �nca. Ceea ce ne m�na este c�te o pornire
patimasa, dar ne �nchipuim ca s�ntem �nsufletiti de r�vna. Mustram fara crutare
orice scadere, c�t de mica, a altora, dar metehnele noastre mari le trecem usor cu
vederea. Bagam ne�nt�rziat de seama si tinem socoteala tuturor lucrurilor neplacute
pe care trebuie sa le �nduram din partea celorlalti; �n schimb, nu ne g�ndim de fel
la tot ceea ce altii au de �ndurat de la noi. Omul care s-ar judeca pe sine �nsusi
sincer si fara partinire n-ar gasi nimic de judecat si os�ndit la ceilalti.
2. Omul recules asupra propriului sau suflet pune �naintea oricaror alte griji
grija propasirii sale launtrice: purt�ndu-si astfel, neobosit, de grija, el trece
mult mai usor peste cusururile celorlalti. Nu te vei putea reculege �n spiritul
evlaviei mai �nainte de a fi �nvatat sa pastrezi tacerea despre toate cele ce nu te
privesc, mai �nainte de a-ti cerceta cugetul si pe tine �nsuti �n ad�ncime. Daca te
reculegi ad�nc �ntru tine, g�ndindu-te la Dumnezeu, putin o sa-ti pese de tot ce se
petrece �n afara. Unde esti tu oare, atunci c�nd nu stai fata �n fata cu tine
�nsuti? Si dupa ce ai alergat �ncotro ai poftit, spune-mi, cu ce te-ai pricopsit
oare de pe urma faptului ca ai dat uitarii plivirea de metehne a sufletului tau?
Daca vrei cu adevarat sa te bucuri de pace si reculegere deplina �ntru Domnul,
trebuie, mai �nainte de orice, sa dai toate celelalte uitarii, ca, fata �n fata cu
tine �nsuti, sa te poti cerceta singur, �n ad�ncime.
3. Vei propasi cel mai mult �n virtute daca te vei lepada de toate grijile
acestei lumi. Dimpotriva, vei �nt�mpina cele mai grele piedici �n calea propasirii
tale daca vei purta de grija celor lumesti. �naintea ta nimic sa nu fie mai presus
de maretia, frumusetea si placerea lui Dumnezeu. Orice alinare venita din partea
fapturilor socoteste-o nalucire zadarnica. Un suflet care-l iubeste pe Dumnezeu se
leapada de toate pentru Dumnezeu. Singur Dumnezeu, cel vesnic, nemarginit si a
toate �mplinitor sa fie m�ng�ierea sufletului si adevarata bucurie a inimii tale.

Capitolul VI
BUCURIA CONSTIINTEI CURATE

1. Lauda omului bun e marturia constiintei sale. De vei avea constiinta curata,
�ntotdeauna vei avea parte de bucurie. O constiinta curata poate purta sarcini c�t
de grele, si multumirea si-o poate pastra, bucuroasa, p�na si �n mijlocul
amaraciunilor. O constiinta �ncarcata e �nsa pururi tematoare si fram�ntata. Daca
inima ta nu cunoaste pricina de mustrare, te vei putea bucura �n tihna si pace de
odihna. Nu te bucura dec�t de faptele bune pe care le-ai putut sav�rsi. Cei ce
sav�rsesc raul nu gusta niciodata adevarata bucurie si nici de pacea launtrica nu
au parte, caci astfel zice Domnul: Nu-i pace pentru cei nelegiuiti (Is 57, 21). Si
chiar daca unii ca acestia ar zice: "s�ntem pe pace, nici un rau nu ne poate
atinge; cine ar �ndrazni sa ne aduca vreo vatamare?" - nu da crezare spuselor lor:
m�nia lui Dumnezeu va izbucni cum nici nu g�ndesc, faptele lor se vor face una cu
pam�ntul, iar toate cugetarile lor vor fi spulberate.
2. Nu-i greu pentru cel care iubeste sa se laude cu necazurile sale (Rom 5, 3);
astfel de lauda �nseamna lauda �n crucea Domnului (Gal 6, 14). Scurta este lauda
data si primita de la oameni. Slava lumii acesteia este mereu �nsotita p�na la urma
de amaraciune. Slava oamenilor buni sta �n constiinta lor, nu �n gura oamenilor.
Bucuria celor drepti vine de la Dumnezeu si �si are temeiul �n Dumnezeu, caci se
veselesc pentru adevar. Cel ce doreste marirea vesnica si adevarata se sinchiseste
prea putin de slava lumii acesteia trecatoare. Iar cel ce umbla dupa marirea celor
trecatoare si nu stie sa dispretuiasca desertaciunea mai greu se va lasa convins sa
se apropie cu dragoste de cele ceresti. Mare e linistea si pacea domnind �n
sufletul celui caruia nu-i pasa nici de laude, nici de ocari.
3. Putin �i trebuie ca sa multumeasca, si usor se resemneaza cel cu constiinta
curata. Nu devine omul cu nimic mai sf�nt daca e coplesit de laude; si cu nimic nu-
l pot �njosi ponegririle si cuvintele de ocara. Fiecare este ceea ce este; oric�te
vorbe s-ar v�ntura despre tine, ele nu te vor face nici mai rasarit, nici mai putin
rasarit dec�t cum esti de fapt �n ochii lui Dumnezeu. Daca g�ndul �ti sta la ceea
ce esti cu adevarat �naintea sufletului tau, nu are cum sa-ti pese de ceea ce zic
oamenii despre tine. Omul vede �n fata, Dumnezeu vede �n inima (1 Reg 16, 7).
Oamenii urmaresc cu ochiul fapta ce se vede, Dumnezeu, dimpotriva, cumpaneste
g�ndul care nu se vede. A face binele neabatut si a nu pune prea mare pret pe sine,
acestea s�nt semnele unui suflet cu adevarat smerit. A nu t�nji dupa m�ng�ierea
nici unei fapturi e semn de mare puritate si �ncredere launtrica.
4. Ne�ndoielnic, cel ce nu asteapta de la oameni nici un fel de marturie si
�ndreptatire pentru sine s-a �ncredintat cu totul �n m�na lui Dumnezeu. Ca nu cel
ce se lauda pe sine este ales, spune Apostolul Pavel, ci acela pe care Domnul �l
lauda (2 Cor 10, 18). A duce �mpreuna cu Dumnezeu o viata launtrica, a nu fi legat
pe din afara de nici o alta iubire, aceasta este starea adevarata a omului traind
�n reculegere si pace.

Capitolul VII
IUBIREA LUI ISUS MAI PRESUS DE ORICE

1. Fericit cel ce �ntelege ce �nseamna iubirea lui Isus si lepadarea de sine din
dragoste pentru Isus. Orice alta iubire trebuie lepadata din dragoste pentru cel
iubit, caci Isus doreste sa fie �ndragit mai presus de toate fapturile. Dragostea
fapturii este �nselatoare si nestatornica; dragostea lui Isus este statornica si
pururi credincioasa. Cel ce �si lipeste inima de faptura va cadea cu tot ceea ce
este supus caderii; cel ce �mbratiseaza pe Isus va fi �ntarit pentru totdeauna. Pe
Isus �ndrageste-l, El sa-ti fie prieten, caci, chiar atunci c�nd toti te-ar parasi,
el va ram�ne alaturi de tine, sa te scape de la pieire. Crede-ma, va veni ziua
c�nd, vr�nd-nevr�nd, va trebui sa te desparti de toti si de toate.
2. Stai c�t mai aproape de Isus �n viata si la moarte, �ncrede-te �n
fagaduintele lui, caci El singur - atunci c�nd toti te-ar lasa de izbeliste - va fi
�n masura sa te ajute. Iubitul tau nu poate suferi sa aiba de �mpartit iubirea cu
nimeni: El singur vrea sa fie stap�nul inimii tale si, asemenea unui rege, sa
domneasca pe tronul sufletului tau. Daca ai sti sa te desprinzi temeinic de orice
faptura, Isus ar veni fara �ndoiala sa salasluiasca �n sufletul tau, ca la El
acasa. Aproape tot ceea ce pierzi vei regasi �n Isus: �n El vei afla rascumparare
pentru tot ceea ce - �n afara lui - ai fi putut afla, urm�nd nadejdile omenesti.
Nu-ti cauta sprijinul si reazemul �n trestii clatinate de v�nt, caci tot trupul e
ca iarba, si toata marirea lui ca floarea ierbii cade (Is 40, 6).
3. Degraba vei fi dezamagit daca stai cu privirea atintita la aratarea din afara
a lucrurilor omenesti. Caut�nd m�ng�iere si folos de la fapturi, de cele mai multe
ori te alegi numai cu paguba. Daca, �n schimb, �n toate vei cauta pe Isus, pe Isus
�l vei gasi cu adevarat; daca pe tine �nsuti te vei cauta, fara �ndoiala ca pe tine
�nsuti te vei gasi, dar �n paguba. �ntr-adevar, cel ce-l ocoleste pe Isus, departe
de a se �mbogati, se vatama pe sine, ba �si face un rau mai mare dec�t i-ar putea
aduce lumea �ntreaga si toti dusmanii laolalta.

Capitolul VIII
BUNATATEA PRIETENIEI LUI ISUS

1. C�nd Isus e l�nga tine, totu-i bine, nimic nu pare prea greu; c�nd Isus
lipseste, totul devine dusmanos. C�nd glasul lui Isus nu rasuna �n suflet, orice
m�ng�iere e nalucire; c�nd Isus rosteste chiar si numai un singur cuv�nt, sufletul
simte o mare alinare. Nu oare de aceea Maria Magdalena s-a sculat �n picioare din
locul unde statea si pl�ngea, de �ndata ce Marta a vestit-o: �nvatatorul e aici si
te cheama (In 11, 28)? Fericita clipa c�nd Isus soseste sa cheme sufletul omului de
la lacrimi la bucurie! C�t de searbad si amar e totul c�nd Isus e departe! Ce
nebunie si ce zadarnicie sa-ti doresti orice �n afara lui Isus! �ntr-adevar, paguba
mai mare n-ar fi, chiar daca ai pierde �ntreaga lume.
2. Caci ce-ar putea, la urma urmei, sa-ti aduca �n dar lumea aceasta, �n lipsa
lui Isus? A fi fara Isus e chin de iad; a fi cu Isus �mpreuna e un dulce paradis.
C�t timp Isus este cu tine, nici un potrivnic nu va putea sa-ti aduca nici cea mai
mica atingere. Cel ce gaseste pe Isus, afla o comoara minunata, mai mult chiar:
lucrul cel mai de pret de pe lume; cel ce pierde pe Isus, pierde nemasurat de mult,
mai mult, de netagaduit, dec�t lumea �ntreaga. �n cea mai lucie dintre saracii se
afla sufletul strain de Isus; cel mai bogat om de pe lume e cel care se bucura de
Isus �n toate zilele vietii sale.
3. Mare destoinicie sa stii sa-l ai mereu pe Isus aproape, mare �ntelepciune sa
stii sa nu-l �nstrainezi de la tine. Fii smerit si iubitor de pace si Isus va fi
mereu cu tine. Fii evlavios si bl�nd si Isus va sta vesnic alaturi de tine. Usor
poti alunga pe Isus si, astfel fac�nd, sa-i pierzi harul, atunci c�nd inima te
�mpinge spre lunecusul lucrurilor din afara. Dar, te �ntreb, daca Isus va fi
�nstrainat de tine si �l vei pierde, la cine oare vei alerga, la ce prieten vei
putea cauta si afla �ntelegere? Fara caldura unei prietenii, nimeni nu se poate
bucura de multumire �n viata; dar daca nu Isus va fi pentru tine prietenul cel mai
bun, vei fi cuprins p�na la urma de alean si de amaraciune. Ar fi, asadar, nesabuit
sa te �ncrezi �n altcineva, �n orice alta faptura sa-ti cauti fericirea. Mai cur�nd
lumea �ntreaga sa ti-o pui �mpotriva, dec�t sa aduci jignire Domnului Isus. Din
toti cei ce �ti s�nt dragi, Isus sa fie asadar cel mai drag, singurul si cel mai
scump inimii tale.
4. Iubeste pe toti oamenii pentru Isus; pe Isus, �nsa, iubeste-l pentru sine.
Isus singur se cuvine iubit �ntr-un chip aparte, caci e singurul bun si credincios,
mai presus dec�t tot ce ti-ar putea darui vreo alta prietenie. Pentru Isus si �n
Isus sa-ti fie dragi nu numai toti ceilalti prieteni, dar si dusmanii; pentru toti
roaga-te, ca toti oamenii sa-l poata cunoaste si iubi la r�ndul lor. Nu t�nji sa
fii drag oamenilor si �ncondeiat cu vorbele lor de lauda: iubirea si lauda se cuvin
lui Dumnezeu, si nimeni nu i se poate asemana �n vreun fel �n aceasta privinta. Nu
dori sa fii cel dint�i �n inima nimanui, nici nu da �n inima ta �nt�ietate nimanui;
Isus mai presus de orice sa fie stap�nul inimii tale, ca si al inimii tuturor
oamenilor de bine.
 5. Fii curat si liber �n sufletul tau, scutura orice piedica din partea
fapturilor. Se cuvine sa te lepezi de toate si, cu inima curata, sa te daruiesti
lui Dumnezeu, daca doresti cu adevarat sa gusti c�t de bun este Domnul (Ps 33, 9).
Dar nu vei ajunge niciodata aici, daca nu te vei lasa calauzit �n voie de harul
dumnezeiesc, parasind si lepad�nd totul, ca, de unul singur, sa te poti uni cu
Dumnezeu singur. �n clipa c�nd harul lui Dumnezeu coboara asupra sufletului, omul
devine puternic �n toate privintele; dimpotriva, c�nd harul �nceteaza sa-l
obladuiasca, omul devine subred si sarman si, astfel, cade prada usoara tuturor
urgisirilor. �n astfel de �mprejurare nu deznadajdui �nsa si nu-ti pierde cumpatul,
ci �mbratiseaza cu seninatate vointa lui Dumnezeu �nfrunt�nd clipele amaraciunii,
pentru marirea lui Isus Cristos; caci dupa viforul iernii vine vara, dupa noapte,
lumina zilei si dupa furtuna, vreme buna.

Capitolul IX
C�ND SUFLETUL E VADUVIT DE ORICE M�NG�IERE

1. Nu-i greu sa dispretuiesti m�ng�ierile oamenilor, c�t timp te bucuri de

alinarea lui Dumnezeu. Dar neasemuit de greu este sa �nduri lipsa alinarilor
omenesti, fiind, totodata, lipsit de m�ng�ierile lui Dumnezeu; si sa poti suferi
aceasta �nsingurare a inimii pentru marirea lui Dumnezeu, fara a te cauta pe tine
�nsuti �n nimic, fara a te g�ndi la ceea ce ti s-ar putea cuveni de fapt. Nici o
mirare ca sufletul se veseleste si gusta din dulceata evlaviei �n clipele c�nd
harul coboara asupra lui ca sa-l lumineze. Toti si-ar dori asemenea clipe. Placut e
sa �naintezi purtat pe umeri de harul lui Dumnezeu. De ce ne-am mira ca povara nu
apasa pe grumazul celui dus, ca pe aripi, de m�inile unei calauze atotputernice?
2. Bucurosi ne grabim la orice dezmierdare: dar c�t de greu ne vine sa ne
lepadam de noi �nsine! Sf�ntul Martir Laurentiu a biruit lumea cu ai ei slujitori,
caci tot ceea ce parea placut �n ochii oamenilor, el a stiut sa dispretuiasca; iar
de Sf�ntul Papa Sixt, la care tinea at�t de mult, a stiut, pentru dragostea lui
Cristos, sa se desparta cu toata resemnarea. Dragostea pentru Creator a biruit �n
el dragostea omeneasca: mucenicul a ales mai cur�nd vointa lui Dumnezeu dec�t
m�ng�ierea omeneasca. La fel si tu, �nvata sa te poti desparti de orice prieten
apropiat si drag, din dragoste pentru Dumnezeu. Si nu te lasa coplesit de
amaraciune daca vreun prieten te paraseste; doar stii bine ca, mai devreme sau mai
t�rziu, vine clipa sa ne despartim cu totii unii de altii.
3. Lunga si anevoioasa batalie trebuie sa duca omul �n sufletul sau mai �nainte
de a �nvata sa se biruie pe sine cu totul si toata dragostea inimii sa si-o
stramute la Dumnezeu. C�nd omul se reazema doar pe sine, aluneca usor spre ispita
dezmierdarii omenesti. Dimpotriva, cel ce iubeste cu adevarat pe Cristos si se
straduieste sa-i urmeze virtutile nu se �ncrede �n asemenea m�ng�ieri, nu umbla
dupa dulceata ce alina simturile, ci cauta mai cur�nd �ncercarile aspre, fiind gata
sa �ndure pentru Cristos povara unor cazne oric�t de mari.
4. Atunci, asadar, c�nd Dumnezeu �ti daruieste clipe de m�ng�iere spirituala,
primeste-le cu rugaciuni de multumire, si nu uita ca ele s�nt darul Domnului,
nicidecum lucruri datorate tie pentru vreuna din vredniciile tale. Nu te semeti, nu
te bucura peste masura si nu te �ncrede cu nesabuinta �n tine; dimpotriva, fii cu
at�t mai umil, av�nd �n vedere tocmai darul primit; ba fii mai grijuliu �nca, mai
temator pentru toate faptele tale, caci ceasul acela dulce trece repede, iar ispita
se va ivi din nou �n cale. C�nd timpul m�ng�ierii launtrice a trecut, nu te lasa
cuprins de deznadejde, ci, cu smerenie si rabdare, asteapta cercetarea cereasca;
caci Dumnezeu, cum bine stii, are puterea sa-ti daruiasca oric�nd alinare �nca si
mai mare. Aceasta nu-i o noutate care sa surprinda pe cei deprinsi cu caile
Domnului: astfel de cumpana e lucru obisnuit, binecunoscut sfintilor mari, ca si
profetilor din vechime.
5. Iata de ce, primind harul Domnului, bine spunea psalmistul: �ntru prisosinta
mea mi-am zis: nu ma voi clatina �n veci (Ps 29, 7, 9, 11, 12). Iar c�nd acelasi
har se departa, ceea ce simtea el �n sufletul lui �l facea sa zica: Ti-ai �ntors
fata de la mine si m-am tulburat. Dar �n aceasta tulburare, departe de a se lasa
prada deznadejdii, �si ridica ne�nt�rziat glasul la Domnul si se ruga: Catre tine,
Doamne, voi striga si Dumnezeului meu ma voi ruga. Ca mai apoi, culeg�nd rodul
rugaciunii, sa marturiseasca ca rugaciunea i-a fost ascultata: Auzit-a Domnul si s-
a milostivit de mine; Domnul a fost ajutorul meu. Cum anume? Ai �ntors pl�ngerea
mea - spune tot el - spre bucurie si m-ai �ncins cu br�ul veseliei. Daca asa s-a
�nt�mplat cu sfintii cei mari, nu e cazul sa ne pierdem nadejdea, noi cei subrezi
si sarmani: daca sufletul nostru este c�nd �nflacarat de r�vna, c�nd cuprins de
l�ncezeala si raceala, fapt este ca spiritul lui Dumnezeu vine si se departeaza de
noi dupa cum �i este placul si vrerea. Tocmai de aceea, fericitul Iov zice: �ncepi
sa-l cercetezi �nca din zorii zilei, ca ne�nt�rziat sa-l pui la �ncercare (Iov 7,
18).
6. �n ce anume mi-as putea pune �ntreaga nadejde, �n cine, asadar, s-ar cuveni
sa am toata �ncrederea, daca nu �n milostivirea netarmurita si fara de pereche a
lui Dumnezeu, �n necuprinsa fagaduinta a harului ceresc? Caci chiar daca as avea
mereu prin preajma mea numai oameni buni, frati evlaviosi, prieteni credinciosi;
chiar de-as tine �n m�ini numai si numai carti sfinte si scrieri preafrumoase;
chiar de-as fi �nconjurat �ntr-una de dulci c�ntari si imnuri - acestea toate nu
mi-ar ajuta prea mult, neav�nd cum sa-mi �ndestuleze sufletul, daca harul
dumnezeiesc m-ar parasi, las�ndu-ma �nsingurat, �n toata saracia fiintei mele. Daca
acestea s-ar �nt�mpla, nu este alt leac si alta tamaduire dec�t rabdarea si lasarea
deplina �n voia lui Dumnezeu.
7. N-am �nt�lnit niciodata suflet credincios si evlavios care sa nu fi avut de
suferit, macar din c�nd �n c�nd, de seceta harului dumnezeiesc, sau care sa nu fi
resimtit cumva o racire si o scadere a r�vnei sale. N-a fost sf�nt at�t de �naltat
si luminat de Domnul care - mai �nainte sau mai t�rziu - sa nu fi fost supus
urgisirilor ispitei. �ntr-adevar, nu este vrednic sa-si �nalte privirea la Dumnezeu
cel care, pentru Dumnezeu, n-a fost cercetat prin amaraciuni de tot felul. De
obicei, ispita prevesteste, ca un semn, ivirea m�ng�ierii ce urmeaza. Caci
sufletelor �ncercate �n ispite le-a fost fagaduita alinarea cereasca. Celui ce va
birui - zice sf�nta carte - �i voi da sa se �nfrupte din pomul vietii (Apoc 2, 7).
8. M�ng�ierea dumnezeiasca e data de sus ca omul sa prinda puteri noi si sa
poata �nfrunta urgisirile ce i se pun �mpotriva. Ispita urmeaza, �ndeobste, ca omul
sa nu se semeteasca cu faptele sale bune. Caci diavolul nu doarme, iar trupul �nca
nu-i mort si rastignit cu desav�rsire; iata de ce nu �nceta niciodata sa te
pregatesti pentru lupta, caci iata, la dreapta si la st�nga ta, dusmani ce nu
cunosc odihna stau pururi la p�nda.

Capitolul X
RECUNOSTINTA PENTRU HARUL LUI DUMNEZEU

1. Pentru ce cauti odihna si tihna, c�nd te stii nascut pentru munca? Fii
pregatit mai cur�nd sa rabzi dec�t sa primesti m�ng�iere, mai degraba gata sa-ti
duci crucea, dec�t sa te veselesti. Care dintre oamenii veacului nu ar primi
bucuros m�ng�ierea si dezmierdarile spirituale, daca s-ar putea �nfrupta din ele la
tot pasul? Caci alinarile acestea depasesc orice desfatare si placere trupeasca.
�ntr-adevar, toate placerile lumii s�nt fie desarte, fie rusinoase. Placerile
spiritului s�nt, dimpotriva, dulci si curate, izvor�te din sfintele virtuti
rasadite de Dumnezeu �n sufletele fara de prihana. Numai ca nu sta �n puterea
omului sa guste necurmat, dupa voie, din aceste m�ng�ieri dumnezeiesti, caci clipa
ispitei niciodata nu �nt�rzie sa se arate din nou.
2. Ceea ce �mpiedica mult sufletul sa fie vizitat de Dumnezeu este falsa
libertate a mintii omenesti si o prea mare �ncredere �n sine. Dumnezeu face bine
c�nd da omului harul m�ng�ierii sale; omul, �n ceea ce-l priveste, face rau atunci
c�nd nu-i arata lui Dumnezeu toata recunostinta pentru binefacerea primita. Iata si
de ce nu pot rodi �n noi toate comorile harului dumnezeiesc, caci, arat�ndu-ne
nerecunoscatori fata de cel ce ni le da, uitam sa le �ntoarcem, �n prinos de
multumire, izvorului de unde s-au revarsat asupra noastra. �ntotdeauna darul se da
celui ce-si arata, cuviincios, recunostinta; iar celui ce se semeteste nu i se da
�n dar ceea ce sufletul smerit primeste.
3. La ce mi-ar folosi m�ng�ierile, daca mi-ar vaduvi inima de cainta? Nu-mi
doresc nici cugetari �nalte, daca e vorba ca ele sa ma duca la �nfumurare. Caci nu
tot ce e �nalt este si sf�nt, nu tot ce-i dulce e si bun, nu orice dorinta
�ncoltita �n inima este curata, nu tot ce ni se pare scump este si placut lui
Dumnezeu. Primesc bucuros harul care ma face mai smerit, mai grijuliu cu mine
�nsumi, mai gata a ma lepada cu totul de mine. Deprins cu darniciile harului
dumnezeiesc - dar �nvatat totodata si cu amaraciunile secetei sufletesti, ori de
c�te ori harul se ridica - omul nu va �ndrazni sa-si �nsuseasca vreo bunatate, ci
mai degraba se va socoti pe sine sarman, nepricopsit si gol. Da lui Dumnezeu ceea
ce este al lui Dumnezeu (Mt 22, 21), iar tie ce este al tau: cu alte cuvinte,
prinos de multumire Domnului pentru darurile sale, iar tie �nsuti, pentru pacat,
os�nda cuvenita pacatului.
4. Aseaza-te mereu pe tine la locul cel mai de jos (Lc 14, 10), si ti se va da
tie cel mai de sus: caci nimic din ce sta sus nu-i lipsit de temelie jos. Sfintii
cei mai mari �naintea lui Dumnezeu, �n propriii lor ochi, dimpotriva, se simt cei
mai mici; si cu c�t mai slaviti s�nt prin har, cu at�t mai smeriti s�nt �ntru sine:
n-au cum sa fie plini de adevar si de cereasca marire cei ce r�vnesc la nalucile
proslavirii desarte; cei ce se sprijina pe Dumnezeu ca pe o temelie puternica n-au
cum sa se m�ndreasca �n sine. Si �ntruc�t lui Dumnezeu ei �i aduc prinos pentru tot
binele primit, nu umbla sa primeasca proslavire unul de la altul, ci slava care
vine de la unicul Dumnezeu, pe aceea o cauta (In 5, 44); mai presus de orice, ei
doresc din inima ca, �n sine si �n sfintii sai, Domnul sa fie laudat: acesta e
telul spre care g�ndul lor, neabatut, se �ndreapta.
5. Fii, asadar, recunoscator pentru binele cel mai mic, si binele cel mai mare
va veni sa te rasplateasca. Lucrurile ce ti se par mici sa fie pentru tine cele mai
mari cu putinta, iar cele ce par ne�nsemnate sa fie pentru tine cele mai alese
daruri. Tin�nd seama c�t de mare este Cel care daruieste, nimic din ceea ce ni se
da nu poate fi ne�nsemnat, nimic din ceea ce ni se da nu poate avea pret prea mic.
Si chiar de ne-ar da pedepsire si palmuire, recunostinta i se datoreaza, caci tot
ceea ce Domnul �ngaduie sa ni se �nt�mple, spre m�ntuirea noastra e �ngaduit sa se
�nt�mple. Iata de ce, acela care tine sa nu piarda harul Domnului sa stie sa fie
recunoscator pentru cele primite si rabdator c�nd, dimpotriva, cele date i se iau.
Sa staruie �n rugaciune, ca harul, �n cele din urma, sa se re�ntoarca; sa stea cu
smerenie de veghe, ca darul revarsat asupra lui sa nu se piarda.

Capitolul XI
PUTINI S�NT IUBITORII CRUCII LUI CRISTOS

1. Multi s�nt acum iubitorii �mparatiei lui Cristos din ceruri; putini s�nt �nsa
gata, cu adevarat, sa poarte pe umerii lor povara crucii. Multi �si doresc de la
Isus alinare, putini s�nt cei ce vor sa �mparta cu El patimirea; mai toti ar pofti
sa sada cu El la masa, putini doresc, �n schimb, sa se �nfr�neze. Toti ar dori sa
se bucure cu Isus, putini ar sari sa rabde pentru El vreo cazna. Multi nu pregeta
sa-l urmeze pe Isus p�na la fr�ngerea p�inii, putini cuteaza sa mearga p�na la
paharul patimirii sale. Multi �i proslavesc din gura minunile, putini s�nt cei care
sa-si �nsuseasca, �n fapt, ocara crucii. Multi, �n sf�rsit, �l iubesc pe Isus at�ta
timp c�t nu li se pune nimic �mpotriva. Multi �i aduc prinos de lauda si �l
binecuv�nteaza c�t timp �i simt �n suflet dezmierdarile. Daca �nsa Isus se ascunde,
ori �i paraseste o clipa, �ncep sa c�rteasca ori cad cu usurinta prada deznadejdii.
2. Dimpotriva, cei care-l iubesc pe Isus pentru El �nsusi - nu pentru folosul
m�ng�ierii -, �l binecuv�nteaza mereu, �ntocmai ca si c�nd s-ar bucura de cele mai
mari desfatari, oricare ar fi amaraciunile si str�mtorarile �n mijlocul carora s-ar
afla. Si chiar daca Domnul n-ar binevoi sa le mai dea niciodata m�ng�ierea sa, ei
totusi l-ar lauda pururi, gata mereu sa-i aduca multumire.
3. O, dar ce nu poate iubirea de Isus Cristos atunci c�nd e curata si dezbracata
de dragostea de sine, de g�ndul la propria ei tihna! N-ar mai fi nimerit sa li se
spuna simbriasi celor care r�vnesc doar la folosul m�ng�ierii proprii? Si oare nu
se dovedesc mai cur�nd iubitori de sine dec�t iubitori ai lui Cristos toti cei cu
g�ndul la folosul si dob�nda alinarilor de sus? Unde se va gasi acel om care sa
vrea sa-i slujeasca lui Dumnezeu neprecupetit si fara plata?
 4. Rara este desav�rsirea spiritului ce se dezrobeste de toate. Cine, �ntr-
adevar, ar putea spune ca a �nt�lnit pe acel om cu sufletul descatusat de orice
pofta, cu totul dezbracat de legaturi fata de orice faptura? Cutreier�nd pam�ntul
�n lung si �n lat, nu vei afla lucru mai de pret dec�t asemenea nestemata. De si-ar
da omul toata avutia, nimic n-ar fi; de-ar face cea mai aspra pocainta, n-ar fi
mare lucru; de si-ar �nsusi toata stiinta de carte, �nca ar fi departe; chiar daca
ar avea �n suflet multa virtute si evlavie �nflacarata �n inima sa, i-ar lipsi �nca
foarte mult: un singur lucru si cel mai trebuincios �ntre toate. Anume care? Sa se
dezbrace de toate, sa se lepede de sine, sa se scuture de orice legatura, sa nu mai
pastreze nici un dram de iubire de sine si, dupa ce va fi facut toate c�te stie ca
este dator sa faca, sa creada ca �nca n-a facut nimic.
5. Sa nu faca nici un caz de ceea ce ar putea sa para mare si vrednic de lauda,
ci sa se recunoasca �n adevar drept o sluga netrebnica, dupa cuv�ntul Adevarului
care zice: C�nd veti face toate c�te vi s-au poruncit, spuneti: slugi netrebnice
s�ntem (Lc 17, 10). Atunci abia spiritul omului va fi cu adevarat sarac si gol si
va putea spune cu prorocul: Singur si sarac s�nt eu (Ps 24, 16). Dar nimeni totusi
nu-i mai bogat dec�t el, nimeni mai puternic, nimeni mai liber dec�t cel care a
stiut sa se lepede de sine si de toate, asez�ndu-se pe sine pe locul din urma.

Capitolul XII
CALEA REGEASCA A SFINTEI CRUCI

1. Multora li se pare aspru cuv�ntul acesta: Leapada-te de tine, ia-ti crucea si

urmeaza-l pe Isus (Mt 16, 24). Dar mult mai aspru totusi va fi cuv�ntul celalalt,
rostit �n ziua de pe urma: Duceti-va de la mine, blestematilor, �n focul cel vesnic
(Mt 25, 41)! Cei ce asculta acum si urmeaza cu bucurie cuv�ntul crucii, nu se vor
teme c�nd vor rasuna cuvintele os�ndei vesnice. Acest semn, al crucii, va sta
�naltat pe ceruri c�nd Domnul va veni la judecata. Atunci toti ucenicii crucii,
care si-au or�nduit viata dupa Cel Rastignit, nu vor avea a se teme de nimic, ci se
vor apropia de Cristos-Judecatorul cu cea mai mare �ncredere.
2. Pentru ce, asadar, te temi sa iei crucea, calea �nsasi care duce spre cer? �n
cruce este m�ntuirea, �n cruce viata, �n cruce ocrotirea �mpotriva vrajmasilor; �n
cruce izvorul dulcilor desfatari ceresti, �n cruce taria sufletului, bucuria
spiritului, �mplinirea virtutii, desav�rsirea sfinteniei. Nu este m�ntuire pentru
suflet, nici nadejde de viata vesnica dec�t numai prin cruce. Ia-ti asadar crucea
si urmeaza-l pe Isus, pe drumul vietii fara sf�rsit. El a deschis calea, purt�nd pe
umeri crucea, si a murit rastignit pe ea pentru tine, ca, purt�nd aceeasi povara si
tu, sa r�vnesti sa mori la r�ndul tau pe cruce. Caci daca vom muri cu Cristos
�mpreuna, vom trai �mpreuna cu El (Rom 6, 8). Si daca vei fi partas la patimile
lui, din marirea lui te vei �mpartasi.
3. �ntr-adevar, iata ca totul at�rna de cruce, totul sta �n rastignire; si nu
alta este calea ce duce la viata si la adevarata pace launtrica: sf�nta cale a
crucii si a rastignirii zilnice. Poti colinda lumea �ntreaga, daca vrei; poti cauta
pretutindeni tot ce doresti: nicaieri nu vei gasi o carare mai �nalta pe sus, si
nici o poteca mai sigura pe jos, �n afara de calea sfintei cruci. R�nduieste si
aseaza totul dupa cum vrei si cum ti se pare mai bine: te vei convinge singur ca
pretutindeni pe lume trebuie, vr�nd-nevr�nd, sa patimesti si sa suferi, p�na la
urma, pentru c�te ceva - si astfel, iata, peste cruce vei da, fara sa vrei,
�ntotdeauna: fie ca trupul tau va fi �ncoltit de vreo durere, fie ca sufletul tau
va fi macinat de alean si de amaraciune.
4. Se va �nt�mpla sa fii parasit de Dumnezeu, se va �nt�mpla sa fii pus la
�ncercare de aproapele tau, dar, mai des �nca si �nainte de orice, �ti vei fi tie
�nsuti povara si �ntruc�t nu vei putea afla usurare ori scapare prin m�ng�ieri sau
alte leacuri si tamaduiri, dec�t c�nd Dumnezeu va voi, va trebui sa rabzi.
Dumnezeu, �ntr-adevar, vrea ca tu sa �nveti sa suferi povara amaraciunii fara a te
bucura de vreo alinare, si lui singur sa i te �ncredintezi, si astfel, prin
urgisiri trec�nd, sa te smeresti tot mai mult. Nimeni, �ntr-adevar, nu simte mai
ad�nc �n inima patima lui Cristos dec�t acela caruia i s-a �nt�mplat sa sufere
amaraciunea rastignirii. Crucea este, asadar, gata mereu si te asteapta �n tot
locul. De ea nu vei putea scapa, oriunde ai fugi: caci oriunde te-ai afla, te vei
purta si te vei gasi pe tine �nsuti, mereu. �ntoarce-te �ncotro vei vrea, �n sus si
�n jos, �n dreapta si �n st�nga: �n toate partile vei da peste cruce, si, oriunde
te-ai afla, n-ai alta cale dec�t sa-ti pastrezi cumpatul �n rabdare, daca vrei sa
te bucuri de pacea launtrica si sa te poti �nvrednici de cununa vietii vesnice.
5. Daca �ti porti crucea de bunavoie, crucea la r�ndul ei te va purta pe tine si
te va duce spre limanul mult dorit, acolo unde vor �nceta toate amaraciunile care,
aici pe pam�nt, nu pot lua sf�rsit niciodata. Daca �ti duci crucea c�rtind, �ti
sporesti singur povara si vei simti pe umerii tai o greutate si mai apasatoare;
totusi n-ai �ncotro: nu poti dec�t sa �nduri mai departe ce ti s-a dat. Daca te
scuturi de o cruce, vei da fara �ndoiala de alta, aproape sigur �nca si mai grea.
6. Cum ti-ai putea �nchipui ca ai sa scapi de ceea ce n-a scapat nimeni dintre
muritori p�na acum? Care dintre sfinti si-a trait viata �n aceasta lume scutit de
cruce, fara sa aiba de �nfruntat amaraciuni si lucruri potrivnice? Nici Isus
Cristos, Domnul nostru, n-a fost - macar un singur ceas - scutit de durerile si
amaraciunile patimirii pam�ntesti: Trebuia - zice el - sa patimeasca Cristos si sa
�nvie din morti si astfel sa intre �n marirea sa (Lc 24, 26, 46). Cum ai putea
cauta o alta cale dec�t calea regeasca, drumul sfintei cruci?
7. �ntreaga viata a lui Cristos n-a fost dec�t o cruce si o �ndelunga mucenicie;
cum sa cutezi acum sa cauti, pentru tine, huzur si veselie? Te amagesti peste
masura daca socotesti ca, tot caut�nd, vei gasi altceva dec�t mereu alte suferinte
de �ndurat, caci viata noastra muritoare e tesuta cu durere si �mpresurata de
cruci. Si cu c�t va fi �naintat cineva mai mult �n spirit, cu at�t mai grele, de
cele mai multe ori, �i devin crucile de care are parte, caci os�nda surghiunului
acestuia pam�ntesc e cu at�t mai amara cu c�t sufletul este mai �nflacarat de
iubire.
8. Dar sufletul, oric�t ar fi �ncercat de suferinta, nu-i cu totul lipsit de
balsamul m�ng�ierii, caci din chiar caznele crucii el simte cel mai bine cum �ncep
sa prinda a rodi fructele m�ntuirii. �ntrade-var, plec�ndu-se omul de buna voie
crucii, toata povara urgisirilor se stramuta �n �ncrederea ca va veni si alinarea
dumnezeiasca. Si cu c�t trupul sub jugul suferintei se mistuie, cu at�t spiritul se
�ntareste �nlauntru prin har. Se �nt�mpla chiar, uneori, ca spiritul sa se
�ntareasca at�t de mult prin �ndurarea potrivniciilor si suferintei, �nc�t, �mpins
de dragostea fata de crucea lui Cristos - din care se �mpartaseste p�na la
contopire -, ajunge sa nu mai voiasca a trai fara durere si amaraciune: simtind ca
va fi cu at�t mai placut lui Dumnezeu cu c�t va putea patimi mai mult pentru numele
lui. Dar aceasta nu-i o virtute omeneasca, ci harul �nsusi al lui Cristos,
�mpartasind omului muritor at�ta tarie �nc�t sa �mbratiseze, ba sa iubeasca chiar,
prin r�vna spiritului, ceea ce, dupa legile firii, orice trup ar ocoli si ur� de
moarte.
9. Nu intra, �ntr-adevar, �n firea omului sa-si duca crucea si crucea sa-i fie
scumpa; nici sa-si pedepseasca trupul si sa-l supuna: nu intra �n firea lui sa fuga
de laudele omenesti, sa rabde ocara, sa se dispretuiasca pe sine, ba sa si doreasca
a fi dispretuit de ceilalti; nu intra �n firea omului sa sufere toate oropsirile,
jertfindu-si folosul mereu, fara a pofti la nimic din belsugurile lumii acesteia.
Daca te uiti la tine, nimic, �ntr-adevar, din toate acestea nu-ti sta �n putere;
dar daca �ti pui nadejdea �n Domnul, puterea ti se va da de sus si vei stap�ni
peste trup si peste lume. Nici de vrajmasul tau diavolul nu te vei teme, fiind
aparat de platosa credintei si de semnul crucii lui Cristos.
10. Ca o sluga buna si credincioasa a lui Cristos, pregateste-te, asadar, sa
porti cu barbatie crucea Domnului tau, care s-a rastignit din dragoste pentru tine.
Fii gata sa �nduri multe �mpotriviri si nenumarate necazuri �n viata aceasta plina
de oropsiri, caci tot astfel vor sta lucrurile oriunde te-ai afla; si oriunde te-ai
ascunde, numai peste aceasta vei da pretutindeni. Nu se poate altfel si nu-i leac
care sa te scape de amaraciunile vietii si de durere, �n afara de puterea rabdarii.
Bea, asadar, bucuros din paharul Domnului, daca doresti sa fii prieten si partas al
maririi sale. Bizuie-te pe Dumnezeu si asteapta de la El orice m�ng�iere: sa faca
Domnul dupa voia lui cu toate acestea. C�t despre tine, fii gata sa suferi multe
oropsiri si amaraciuni si socoteste aceasta drept cea mai mare dintre m�ng�ieri,
caci nu s�nt vrednice patimirile vremii de acum spre dob�ndirea maririi viitoare
(Rom 8, 18), chiar de le-ai fi putut purta povara singur.
11. C�nd vei ajunge p�na acolo �nc�t, din dragoste pentru Cristos, amaraciunile
sa ti se para dulci si placute, socoteste-te fericit, caci ai aflat raiul pe
pam�nt. C�t timp suferintele �ti vor fi nesuferite si vei cauta sa fugi de ele, vei
fi nenorocit si �mpotrivirile de care acum �ncerci sa fugi nu vor conteni sa te
urmareasca pretutindeni.
12. Fiind pregatit sufleteste pentru ceea ce te asteapta - adica pentru
suferinta si rastignire -, nu vei �nt�rzia sa te simti mai bine si, �n cur�nd, vei
gasi pacea. Si daca ti s-ar �nt�mpla sa fii rapit, precum Apostolul Pavel, �n cerul
al treilea, tot nu ai fi, pentru aceasta, scutit de amaraciune. Eu �i voi arata -
zice Domnul - c�te i se cade sa sufere el pentru numele meu (Fapte 9, 16). Prin
urmare, daca vrei sa-l iubesti pe Isus si sa-l slujesti p�na la capat, nu-ti ram�ne
altceva de facut dec�t sa �nduri si sa patimesti.
13. C�t de bine ar fi sa te �nvrednicesti a patimi macar ceva pentru numele lui
Cristos! Ce marire te-ar rasplati, ce bucurie ar fi pentru toti sfintii lui
Dumnezeu, ce pilda vie pentru aproapele tau! �ntr-adevar, toata lumea sfatuieste
rabdarea, putini �nsa s�nt gata sa �ndure si sa se caleasca �ntru adevarata
rabdare. Pe drept cuv�nt s-ar cuveni sa suferi si tu putin pentru Cristos, c�nd
at�tia sufera lucruri cu mult mai grele doar de dragul lumii.
14. �ntipareste-ti �n minte ca trebuie sa duci o viata de necontenita calire si
�nfr�nare, p�na la moarte: cu c�t cineva moare mai mult poftelor sale, cu at�t si
mai mult e pregatit sa traiasca pentru Dumnezeu. Nimeni nu poate fi destoinic �n
cuprinderea celor ceresti daca, mai �nainte, nu s-a umilit, purt�nd povara
suferintei din dragoste pentru Cristos. Nimic nu-i mai placut lui Dumnezeu, nimic
nu-ti este tie �nsuti mai folositor �n lumea aceasta dec�t sa �nduri bucuros
amaraciunile, din dragoste pentru Cristos. Iar daca ti-ar sta �n putere sa alegi,
s-ar cuveni mai cur�nd sa-ti doresti sa suferi oropsiri pentru Cristos, dec�t sa ai
parte de rasfatul m�ng�ierilor sale: astfel, �ntr-adevar, te-ai putea apropia mai
mult de Domnul, aseman�ndu-te si mai mult cu sfintii. Caci vredniciile si
propasirea noastra pe calea binelui nu stau �n multimea m�ng�ierilor si �n dulceata
desfatarilor primite, ci mai degraba �n puterea noastra de a ne cali purt�nd jugul
greutatilor si al durerii.
15. Daca ar fi fost pe lume o alta cale pentru m�ntuirea noastra mai buna si mai
folositoare dec�t suferinta, Cristos, de buna seama, prin cuvintele ca si prin
pilda vietii sale, ne-ar fi aratat-o. Iata �nsa ca El �ndemna din toata inima -
at�t pe ucenicii sai, c�t si pe toti cei dornici sa-l urmeze - cu urmatoarele
cuvinte: Oricine vrea sa vina dupa mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si
sa-mi urmeze mie (Lc 9, 23). Dupa citirea si cercetarea amanuntita a tuturor
acestora, nu ram�ne dec�t o singura �ncheiere: prin multe necazuri se cade noua a
intra �ntru �mparatia lui Dumnezeu (Fapte 14, 1).

Cartea III: Despre m�ng�ierea launtrica

Capitolul I
CUV�NTUL DOMNULUI VORBESTE �N SOAPTA SUFLETULUI CREDINCIOS

1. Auzi-voi ce va grai �ntru mine Domnul Dumnezeu (Ps 84, 8). Ferice de sufletul
care aude glasul Domnului rasun�nd �ntr-�nsul, si care soarbe cuvintele m�ng�ierii
de pe buzele Domnului. Ferice de urechile pururi deschise soaptelor lui Dumnezeu,
ferice de cei ce stiu sa nu se sinchiseasca de susotelile lumii. Fericiti, de
asemenea, cei care nu-si apleaca urechea la rostirile ce rasuna �n afara si care,
dimpotriva, iau aminte la glasul ce povatuieste sufletul. Ferice de ochii care-si
�nchid pleoapele pentru cele din afara, ca sa-si atinteasca mai bine privirile
asupra celor din launtru. Ferice de cei care patrund lucrurile dinauntru si care se
straduiesc zi de zi, prin �ndelunga pregatire, sa �nteleaga tot mai bine tainele
ceresti. Ferice de cei ce-si consfintesc faptele si g�ndurile Domnului, lepad�ndu-
se de toate lucrurile si piedicile lumii. Ia seama la toate acestea, suflete al
meu, si pune zavor simturilor din afara, ca sa poti auzi cuv�ntul Domnului si
Dumnezeului tau rasun�nd �ntru tine.
2. Iata ce zice Acela care te iubeste: Eu s�nt m�ntuirea ta (Ps 34, 3), Eu s�nt
linistea si viata ta. Fii alaturi de mine mereu si ai sa te bucuri de pace.
Leapada-te de tot ceea ce este trecator si cauta lucrurile care nu pier. Ce altceva
s�nt toate lucrurile si fapturile lumii acesteia, daca nu o nalucire amagitoare? Si
la ce ti-ar putea folosi toate fapturile lumii, daca tu, suflete al meu, ai ajunge
sa fii parasit de Parintele si Creatorul tau? Prin urmare, leapada-te de toate, ca
sa te faci placut, �n credinta, Domnului si Ziditorului tau, si astfel sa poti
ajunge la o fericire ne�nselatoare.

Capitolul II
GLASUL ADEVARULUI RASUNA �N ASCUNZISURILE SUFLETULUI FARA LARMA DE CUVINTE

1. Vorbeste, Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10). Sluga ta s�nt eu; fa-ma
�ntelept si voi cunoaste marturiile tale (Ps 118, 125). Pleaca inima mea spre
cuvintele buzelor tale si rostirea ta sa coboare precum roua asupra inimii mele. �n
vechime, fiii lui Israel se rugau de Moise: Vorbeste-ne tu si te vom asculta; sa nu
ne vorbeasca noua Domnul, ca nu cumva sa murim (Ex 20, 19). Nu �n acest fel ma rog
eu tie, Doamne, ci mai cur�nd �mpreuna cu profetul Samuel, plin de dor si umilinta:
Vorbeste Doamne, sluga ta asculta (2 Regi 3, 10). Mie sa nu-mi vorbeasca Moise sau
vreun altul dintre proroci, ci tu �nsuti, Domnul si Dumnezeul meu, lumina cea vie,
spiritul �nsusi care i-a �nsufletit pe toti prorocii: tu singur, fara ei, �mi esti
de ajuns si ma poti umple cu �nvatatura p�na la desav�rsire; ei �nsa, fara tine,
ram�n neputinciosi.
2. Pot, desigur, sa rasune �n urechi cuvintele; dar, prin ele �nsele, n-au cum
sa �mpartaseasca darul spiritului. Pot suna frumos, �nsa daca tu, Doamne, pastrezi
tacerea, nu au cum sa �nflacareze inima. Litere zareste ochiul, tu �nsa t�lcul
ascuns �l dezvalui. Pot vorbi despre mistere, dar cheia �ntelegerii lor e la tine.
Se cuprind �n ele porunci, dar tu singur ajuti la �mplinirea lor. Arata calea, tu
�nsa dai puterea de-a pasi pe ea. Cuvintele ne �nr�uresc doar pe dinafara; tu �nsa
dai �nvatatura si lumina inimilor. Ele m�ng�ie cu roua din afara; tu, dimpotriva,
din launtru. Ca vorbe razbat p�na la urechile noastre; tu �nsa dai auzului
�ntelegerea din ad�ncuri.
3. Asadar, nu Moise sa-mi vorbeasca, ci tu, Domnul si Dumnezeul meu, adevarul
vesnic: altminteri m-as usca si m-as vesteji fara nici un rod, lasat �n voia
povetelor din afara, vaduvit de �nflacararea launtrica; sa nu-mi fie mie spre
os�nda cuv�ntul auzit si lasat fara urmare; cuv�ntul cunoscut si nepretuit;
cuv�ntul crezut dar neadus la �ndeplinire. Vorbeste, asadar, Doamne, sluga ta
asculta (2 Regi 3, 10); tu ai cuvintele vietii vesnice (In 6, 69). Vorbeste,
Doamne, ca sufletul meu sa se m�ng�ie, ca viata mea sa se poata �ndrepta cu totul,
iar tie sa-ti pot aduce prinos de lauda si preamarire fara de sf�rsit.

Capitolul III
CUV�NTUL LUI DUMNEZEU SE CADE ASCULTAT CU SMERENIE, DESI PUTINI S�NT ACEIA CARE
�SI APLEACA URECHEA LA GLASUL LUI

1. Asculta, fiul meu, cuvintele mele, cuvinte dulci, al caror rost pentru suflet
depaseste cu mult toata stiinta filosofilor si toata �ntelepciunea lumii acesteia.
Cuvintele mele s�nt spirit si viata (In 6, 64), si nu pot fi judecate dupa mintea
omeneasca. Cuvintele mele nu trebuie luate drept desarta magulire: ele se cad
ascultate �n tacere si primite cu toata smerenia si cu fierbinte dragoste.
2. Am raspuns: Ferice de cel �ndrumat de tine, Doamne, de cel pe care-l vei
�nvata din legea ta, ca sa-i �ndulcesti lui zilele rele (Ps 93, 12, 13) si sa nu
ram�na stingher �n nem�ng�ierea pam�ntului.
3. �nca de la �nceput, spune Domnul, i-am �nvatat pe proroci, si p�na �n ziua de
astazi nu �ncetez sa vorbesc fiecarui suflet �n parte; multi �nsa ram�n surzi si
�mpietriti la cuvintele mele. Mai multi �nca s�nt cei care asculta mai bucuros de
lume dec�t de Dumnezeu; mai lesne urmeaza acestia poftele trupului dec�t vointa lui
Dumnezeu. Lumea fagaduieste bunatati vremelnice si ne�nsemnate, si cei care-i
slujesc poftesc la ele fara preget si din toata inima; Eu fagaduiesc bunatati
nemarginite si vesnice, dar inimile muritorilor nu se misca din amortire.
Unde se va gasi omul care sa-mi slujeasca cu s�rguinta si ascultare �ntru toate,
precum �ndeobste e slujita lumea cu stap�nii ei? Rusineaza-te, Sidonule, striga
marea (Is 23, 4), si afla pentru ce: pentru un folos de doua parale omul e gata sa
bata mii de drumuri; pentru viata eterna multi n-ar misca un singur pas. O simbrie
de nimic e la mare cinste; fara rusine, pretul unei parale chioare devine, nu o
data, pricina de judecata; pentru fleacul cel mai mic, pentru fagaduiala celei mai
ne�nsemnate dintre placeri, omul nu pregeta sa intre �n zbucium si iures ziua si
noaptea.
4. Dar ce rusine! Daca-i vorba de osteneli pentru binele ce nu se strica, pentru
rasplata fara de pereche, pentru cinstea fara asemanare si marirea fara de sf�rsit,
omul se sperie, sta pe g�nduri, pregeta. Ai pentru ce sa te rusinezi, asadar,
slujitor tr�ndav si c�rtitor, caci, iata, toti ceilalti se arata mai nerabdatori si
r�vnici de a �ntreprinde c�te ce-va pentru pierzare, dec�t esti tu gata sa
�ntreprinzi spre m�ntuire. Mai mult se bucura ceilalti pentru ultima desertaciune,
dec�t te bucuri tu pentru bunul adevarului. Si c�nd te g�ndesti de c�te ori oamenii
acestei lumi se lasa �nselati �n sperantele lor; fagaduintele mele, �n schimb, nu
lasa niciodata pe nimeni nemultumit, �n zadarnica asteptare. Ceea ce am fagaduit,
voi da; ceea ce am zis, voi �ndeplini, daca cineva va ram�ne p�na la sf�rsit
credincios �n dragostea mea. Caci eu �mpart rasplata tuturor faptelor bune, eu s�nt
cel care �ncearca si trece prin foc pe toti cei drepti.
5. �ntipareste-ti ad�nc aceste cuvinte �n inima ta: la vreme de ispita ele �ti
vor fi de mare trebuinta. Ceea ce nu �ntelegi citind acuma, vei cunoaste de-a fir-a
par �n clipa �ncercarii. Caci doua s�nt caile �n care-i cercetez pe alesii mei:
prin ispitire si prin m�ng�iere. Doua s�nt �nvataturile pe care, �n fiece zi, le
dau lor: de mustrare pentru ratacirile lor; de �ndemn spre calea propasirii �n
virtute. Cel care, av�nd �n fata cuvintele mele, le dispretuieste are cine sa-l
judece �n ziua de apoi (In 12, 48).

Rugaciune pentru a cere darul evlaviei

6. Doamne, Dumnezeul meu, Tu esti singurul meu bine. Dar cine s�nt eu ca sa
�ndraznesc sa-ti vorbesc? Cel mai sarac dintre slujitorii tai, st�rpitura cea mai
josnica, cu mult mai sarac si mai vrednic de dispret dec�t mintea poate g�ndi si
dec�t gura cuteaza sa spuna. Cu toate acestea, adu-ti aminte, Doamne, ca nu s�nt
nimic, nu am nimic, nu s�nt �n stare de nimic. Tu singur esti bun, Tu singur drept,
Tu singur sf�nt; Tu poti toate, Tu dai toate, Tu �mplinesti toate, doar pe omul
pacatos �l lasi cu m�inile goale. Adu-ti aminte de milostivirea ta si umple inima
mea cu harul tau, Tu care doresti sa nu fie desarte lucrarile tale!
7. Cum as putea eu oare duce jugul greutatii zilelor mele, �n viata aceasta
plina de amaraciuni, daca nu m-as bucura de milostivirea si de harul tau? Nu-ti
�ntoarce fata de la mine; nu prelungi �ncercarile cu care ma cercetezi acuma; nu
lua de la mine m�ng�ierea ta, ca sa nu fie sufletul meu ca un ogor fara apa.
�nvata-ma, Doamne, sa fac voia ta (Ps 142, 10. 6), �nvata-ma sa ma port cu smerenie
si cuviinta �naintea ta. Caci tu esti �ntelepciunea mea, tu ma cunosti �n adevar,
ba m-ai cunoscut �nca dinainte de a ma naste si de a veni pe lume.

Capitolul IV
�NAINTEA LUI DUMNEZEU SE CADE SA NE PURTAM �N SPIRITUL SMERENIEI SI AL
ADEVARULUI

1. Fiul meu, umbla �naintea mea �n spiritul adevarului si - cu inima curata si

dreapta - cauta-ma fara preget. Cel ce umbla �naintea mea �n spiritul adevarului va
fi scutit de cursele rele, iar adevarul �l va feri de amagiri si de ponegririle
ticalosilor. Daca adevarul te va dezrobi, vei fi liber cu adevarat, si de gura
lumii n-o sa-ti pese.
2. Doamne, Tu ai dreptate �n adevar: asa sa fie. Adevarul tau sa fie �nvatatura
mea, el sa ma pazeasca si sa ma pastreze nevatamat p�na la sf�rsit, pe drumul
m�ntuirii. Adevarul tau sa ma dezrobeasca de toate aplecarile rele ale inimii si de
orice pofta neor�nduita; alaturi de tine ma voi putea bucura de cea mai mare
libertate a inimii.
3. Eu te voi �nvata - zice Adevarul - tot ceea ce este bun si drept, tot ceea ce
�mi face placere. Cugeta la pacatele tale, adu-ti aminte de ele cu parere de rau si
caieste-te din tot sufletul: pe de alta parte nu te m�ndri niciodata cu faptele
tale bune. �n fapt, esti un pacatos, supus multor patimi si stingherit mereu de
imbolduri neor�nduite. Lasat �n voia ta, pornirile te trag �ntr-una �n jos spre
nimicuri; iute te �mpiedici, iute te lasi biruit, iute te pierzi, iute te risipesti
cu firea. N-ai nimic cu care sa te lauzi, ba, dimpotriva, esti plin de toate
cusururile si metehnele pentru care s-ar cuveni sa te smeresti: caci mult mai slab
si mai subred esti dec�t �ti �nchipui.
4. Asadar, nimic din ceea ce ajungi sa sav�rsesti sa nu ti se para mare lucru:
nimic grozav, nimic nemaipomenit, nimic minunat, nimic vrednic de lauda. Nimic,
�ntr-adevar, nu poate fi mare; nimic cu adevarat vrednic de lauda si vrednic de a
fi dorit, dec�t daca e vesnic. Mai presus de orice, sa-ti placa deci Adevarul
neschimbat, cel care nu trece; mai presus de orice, nesuferita sa-ti fie ad�nca ta
nemernicie. De nimic sa nu-ti fie teama mai mult, de nimic sa nu fugi, de nimic sa
nu te feresti mai strasnic, dec�t de viciile si de pacatele tale: ele sa-ti fie mai
nesuferite dec�t orice alta pacoste sau dauna. S�nt unii care nu se poarta sincer
�n ochii mei: m�nati de un fel de cutezanta, de un fel iscoditor si plin de
nesabuinta, ar dori sa-mi patrunda tainele, sa cuprinda si sa-si �nsuseasca, de-ar
putea, cu mintea, cele mai �nalte lucruri ce tin de dumnezeire, uit�nd �n schimb sa
vada de ei �nsisi si de propria lor m�ntuire. Unii ca acestia, pentru trufia si
necuviinta iscodirii lor - parasiti fiind de mine - cad �n ispite si �n pacate
grele.
5. Teme-te de judecatile lui Dumnezeu, cutremura-te cu g�ndul la m�nia Celui
Atotputernic. Nu trece prin ciur lucrarile Celui Prea�nalt ci, mai cur�nd, judeca
la amanunt faradelegile tale, cumpaneste tot ce ai gresit si c�t de mare este
binele pe care nu l-ai sav�rsit. Unii �si pun toata evlavia �n carti, altii, �n
sfintele icoane, altii, �nca, �n semne ce se arata la prima vedere, si �n alte
purtari bune, de ochii lumii. Altii s�nt mereu cu numele meu pe buze, dar prea
putini �l pastreaza �n inima. S�nt si unii care, luminati la minte si curatiti de
poftele neor�nduite, nazuiesc fara ragaz spre bunurile vesnice: cele vremelnice nu-
i �nc�nta de fel, fara placere dau firii cele ce i se cuvin; acestia �nteleg ceea
ce le spune spiritul adevarului, care sopteste �n sufletul lor: �i �nvata sa
dispretuiasca bunurile trecatoare si sa �ndrageasca cele ceresti, sa nu se
sinchiseasca de lume; ziua si noaptea, sa caute fara ragaz �mparatia lui Dumnezeu.

Capitolul V
MINUNATUL ROD AL DRAGOSTEI DUMNEZEIESTI

1. Fii binecuv�ntat, Parinte ceresc, Tatal Domnului meu Isus Cristos, caci te-ai
�ndurat sa-ti amintesti de mine, sarmanul! Parinte al �ndurarilor si Dumnezeule a
toata m�ng�ierea, �ti multumesc pentru ca binevoiesti sa-mi dai alinare, mie celui
nevrednic de m�ng�iere. Fii binecuv�ntat si slavit �ntotdeauna, �mpreuna cu Fiul
tau unul nascut si cu Sf�ntul Duh, M�ng�ietorul, �n toti vecii vecilor! O, Doamne,
Dumnezeul meu, dragostea mea sf�nta, atunci c�nd vei veni sa-ti faci lacas �n
sufletul meu, tot launtrul meu va fremata de fiorul fericirii. Tu esti slava si
veselia inimii mele; Tu esti nadejdea si scutul meu aparator �n ziua �ncercarii si
amaraciunii mele.
2. Dar, fiindca s�nt �nca slab �n dragoste si nestatornic �n virtute, am nevoie
sa fiu �mbarbatat si m�ng�iat de tine. Vino la mine c�t mai des si �nvata-ma
�nvataturile sfinteniei. Scapa-ma de patimile rele si lecuieste inima mea de orice
pofte neor�nduite, ca, vindecat temeinic si curatit cum se cuvine, sa fiu �n stare
sa te iubesc, sa fiu �ntarit �n rabdare, sa ram�n neclatinat �n statornicie.
3. Mare �mplinire este dragostea, zestre cu adevarat fara pereche, caci singura
ea poate preface apasarea oricarei poveri �ntr-o sarcina usoara; singura ea - cu
aceeasi inima �mpacata - poate duce juguri felurite, oric�t de grele. Povara n-o
�mpovareaza, amaraciunea o preface �n dulceata si placere. Nobila iubire de Isus
�mbie la sav�rsirea faptelor celor mai mari, ea insufla vointei dorinta arzatoare
de desav�rsire. Iubirea tinde spre cele �nalte, ea nu se lasa �mpiedicata de
nimicurile pam�ntesti. Iubirea se vrea libera si nestingherita de poftele lumesti;
vrea ca privirea ochiului ei launtric sa nu-i fie �ncurcata �n placeri trecatoare;
nu se lasa trasa �n jos si biruita de necazuri. Nimic nu-i mai dulce dec�t iubirea,
nimic nu-i mai puternic ca ea, nimic mai �nalt, nimic mai cuprinzator, nimic mai
voios, nimic mai datator de �ndestulare si mai plin de bunatate, �n cer si pe
pam�nt: iubirea s-a nascut din Dumnezeu; ea nu-si poate afla odihna dec�t tot �n
Dumnezeu, mai presus de lumea parelnica a fapturilor trecatoare.
4. Iubirea da omului aripi, agerime, voiosie; cel care iubeste este liber si
nici un lant nu-l mai tine. El daruieste totul tuturora si se bucura de toate
�mpreuna cu toti, caci �si afla totdeauna pacea, �nainte de orice, �n binele
suprem, cel din care izvoraste si se revarsa tot ce este bun pe lume. Nu se uita la
daruri, ci - mai presus de toate bunatatile si darurile - �si �nalta inima la Cel
ce daruieste totul. De multe ori, iubirea nu cunoaste noima, caci pe cel care
iubeste r�vna �l �nflacareaza mai presus de masura. Iubirea nu simte poverile, nu
stie ce-i osteneala; se av�nta mai presus de puteri; nu vrea sa stie de neputinta,
caci socoteste ca totul �i sta �n putere si �i este �ngaduit. Tocmai de aceea poate
orice, multe �ndeplineste si izbuteste des, acolo chiar unde cel lipsit de flacara
iubirii s-ar da batut si ar cadea rapus.
5. Iubirea e pururi treaza, ba, chiar atunci c�nd adoarme, sta �n fapt de veghe.
Osteneala n-o osteneste, piedicile n-o �mpiedica, teama n-o �nfricoseaza; ca o
vapaie vie, ca o faclie aprinsa se ridica spre �nalt si-si croieste drum sigur
catre cer. Cel care iubeste pricepe ceea ce �nseamna acestea toate; dorul
�nflacarat al sufletului care iubeste strabate p�na la Dumnezeu ca strigatul
inimii: Dumnezeul meu, iubirea mea! Tu esti cu totul al meu, eu s�nt cu totul al
tau!
6. Largeste inima mea �ntru iubire, sa pot �nvata si deprinde gustul si dulceata
dragostei, �n dragoste sa ma contopesc si �ntru ea sa plutesc, prin tine. Iubirea
sa puna cu totul stap�nire pe mine, sa ma uit pe mine �nsumi �n �nflacararea si
freamatul vapaii ei orbitoare. Sa c�nt c�ntecul iubirii, sa te urmez, iubirea mea,
�n �naltul tariei, sa se topeasca inima mea �n laudele tale, sa ma strabata cu
totul fiorul de fericire al dragostei. Sa te pot iubi mai mult dec�t pe mine
�nsumi, iar pe mine �nsumi, doar din dragoste pentru tine; �n tine sa pot iubi pe
toti cei ce te iubesc cu adevarat, dupa cum porunceste legea iubirii stralumin�nd
din tine.
7. Iubirea este agera, sincera, evlavioasa, voioasa, dulce, puternica,
rabdatoare, credincioasa, �nteleapta, darnica, ne�nfricata; ea niciodata nu se
cauta pe sine. �ntr-adevar, de �ndata ce �ncepe cautarea de sine, iubirea paleste
si piere. Iubirea este prevazatoare, smerita si dreapta; nu-i molatica, nu-i
usuratica, nu tinde spre lucruri desarte; priveghetoare, curata, statornica,
pasnica si pururi de straja simturilor e iubirea. Iubirea este supusa si
ascultatoare fata de mai mari; pe sine se dispretuieste si se smereste; fata de
Dumnezeu este plina de evlavie si de recunostinta; �ncrederea si nadejdea si-o pune
pe de-a �ntregul �n El, chiar atunci c�nd i se pare ca e parasita, caci dragoste
fara durere nu se poate �n viata aceasta.
8. Cine nu este gata pentru orice suferinta, gata sa se lase cu totul �n voia
celui iubit, acela nu este vrednic de a fi socotit �n r�ndul celor ce iubesc cu
adevarat. Se cade, cu adevarat, ca cel care iubeste sa �ndrageasca voios toate
amaraciunile si vitregiile de dragul celui la care tine si nici o �mpotrivire sa
nu-l poata �mpiedica de la aceasta.

Capitolul VI
CALIREA CELUI CE IUBESTE CU ADEVARAT

1. Fiul meu, iubirea ta nu-i �ndeajuns de puternica si de luminata.

2. Pentru ce, Doamne?
3. Pentru ca, iata, la cea mai ne�nsemnata �mpotrivire, te opresti din drumul pe
care ai pornit, nepreget�nd sa cauti alte m�ng�ieri. Cel tare �n iubire nu se
clatina �n fata ispitei si nu da crezare viclesugurilor vrajmasului care �ncearca
sa-l �mbie. Tine nestramutat la mine, fara nici o deosebire la bine si la rau.
4. Cel luminat �n dragoste, mai mult dec�t darul primit pretuieste iubirea celui
care daruieste. Se simte �ndatorat mai cur�nd de bunatatea inimii care da dec�t de
fapta buna din al carei rod se �nfrupta. Cel care iubeste cu frumusete, nu
poposeste �n cale la nici un dar, ci merge drept la mine, care s�nt mai presus de
orice dar.
5. Totul nu-i �nsa pierdut, chiar daca, din c�nd �n c�nd, simti fata de mine si
de sfintii mei mai putina �nflacarare dec�t ai fi r�vnit sa poti simti. Caci acea
dulceata si bunatate care uneori te copleseste e doar rodul unui har trecator, un
semn premergator al bucuriilor patriei ceresti: nu te bizui prea mult pe aceasta,
caci asa cum a venit asa se duce. �n schimb, lupta �mpotriva relelor porniri ale
inimii si respingerea hotar�ta a ispitirilor diavolesti s�nt semn de virtute si de
merit deosebit.
6. Prin urmare, nu te lasa tulburat de �nchipuiri straine, oricare ar fi plamada
nalucirii lor. Pastreaza cu credinta hotar�rile luate si g�ndul tau drept sa fie
spre Dumnezeu. Si nu-i nici o nalucire faptul ca acum te simti �naltat, dintr-o
data, p�na la gustul fericirii ceresti, ca �ndata, pe loc, sa cazi �napoi la
obisnuitele nerozii ale inimii tale. Dar at�ta timp c�t slabiciunile acestea nu-s
dupa voia ta si at�ta timp c�t lupti sa le respingi, toate s�nt spre vrednicie, nu
catre pierzare.
7. Nu te �ndoi ca vechiul tau vrajmas se sileste din rasputeri sa zadarniceasca
dorintele tale de mai bine: el �ncearca sa te fure de la rugaciune si de la
cinstirea sfintilor, sa te �nstraineze de la g�ndul sf�nt la patimile mele, sa te
faca sa dai uitarii amintirea, nu fara rost, a pacatelor tale, sa lepezi straja
inimii si sa lasi deoparte hotar�rile de a propasi �n virtute. El �ti sopteste
multe g�nduri rele ca sa te dezguste si sa te �nspaim�nte, sa te �ndeparteze de la
rugaciune si de la citirea sfintelor carti ale Scripturii. Nu poate suferi
marturisirea smerita a pacatelor; daca ar putea, te-ar opri de la Sf�nta
�mpartasanie. Sa nu-i dai crezare si sa nu-ti pese de el, ori de c�te ori ti-ar
�ntinde curse si ar �ncerca sa te amageasca. Ale lui fie toate g�ndurile rele si
murdare. Nu pregeta sa-l alungi: Piei duh necurat! Rusine sa-ti fie, duh al
ticalosiei! Mare trebuie sa-ti fie bicisnicia ca sa umbli cu astfel de soapte la
urechile mele. Piei de la mine amagitor nenorocit, nu te vei alege cu nimic! Caci
Isus va sta alaturi de mine, gata sa ma apere �n lupta cu puterea pavezei sale, iar
tu te vei alege cu rusinea. Mai cur�nd as muri, mai degraba as �ndura orice chin,
dec�t sa consimt la �mbierile tale. Sa taci, sa nu cutezi sa mai soptesti o singura
vorba; sa nu-ti mai aud glasul - oric�t de multe urzeli ai �ntinde �mpotriva mea.
Domnul este lumina mea si M�ntuitorul meu: de cine ma voi teme? (Ps 26, 1). De s-ar
r�ndui �mpotriva mea tabara vrajmasa, inima mea nu se va teme (5). Domnul este
ajutorul meu si rascumparatorul meu (Ps 18, 15).
8. Arunca-te �n lupta ca un bun ostas; si chiar daca, uneori, din slabiciune, se
va �nt�mpla sa fii rapus la pam�nt, ridica-te cu mai multa barbatie, puternic si
�ncrezator �n harul meu pe mai departe; pazeste-te, �nainte de orice, de �nfumurare
si de zadarnica �ncredere �n tine. Datorita unor asemenea maguliri desarte, multi
ajung sa se lase t�r�ti pe drumuri ratacite, si, nu o data, se aleg cu orbirea fara
leac a sufletului. Asemenea prabusire a celor ce se �ncumeta nebuneste, bizuiti pe
propria m�ndrie, sa-ti fie mereu �nvatatura de smerenie si veghe neobosita.

Capitolul VII
SUB PAVAZA SMERENIEI, HARUL PRIMIT SE CUVINE FERIT DE LA VEDERE

1. Fiul meu, mai folositor si mai sigur pentru tine e sa pastrezi ascuns darul
evlaviei; sa nu te semetesti cu el, sa nu vorbesti prea mult despre el; nu sta sa-l
cumpanesti �ntr-una, ci, mai cur�nd, cumpaneste micimea si netrebnicia ta, cu teama
pentru harul �ncredintat tie, nevrednicului. Nu te lega prea mult de aceasta
simtire, care, pe data, se poate �ntoarce pe dos cu totul. C�t timp ai �n inima
harul, g�ndeste-te c�t de sarman si de lipsit esti atunci c�nd nu-l ai. Propasirea
sufleteasca nu sta numai �n gustarea m�ng�ierilor daruite de har; ci, dimpotriva,
si �n a sti sa rabzi cu umilinta si resemnare pierderea lor vremelnica; si, chiar
�n astfel de clipe, sa nu te abati de la straduinta rugaciunii, sa stii sa purcezi
mai departe cu faptele bune �ncepute, fac�nd bucuros tot ceea ce poti, dupa
luminile tale, fara a te lasa cov�rsit de uscaciunea si �ngrijorarea ce trag
sufletul la l�ncezeala si la lene.
2. Multi s�nt aceia care - daca nu vad toate lucrurile merg�ndu-le struna, dupa
socoteala lor - ne�nt�rziat �si pierd rabdarea si se lasa pe t�njeala. Dar nu-i �n
voia omului calea sa (Ier 10, 23), caci al lui Dumnezeu este harul m�ng�ierii, el
daruieste c�nd vrea, c�t vrea, cui vrea, dupa cum �i este placul, nici mai mult,
nici mai putin dec�t socoteste de cuviinta. Lipsiti de sabuinta, unii au ajuns sa
se duca de r�pa, pornind tocmai de la acest har ales al evlaviei, caci au r�vnit sa
�nfaptuiasca mai mult dec�t �i tineau puterile, nesocotind masura subrezeniei lor,
las�ndu-se orbeste trasi de imboldul inimii lor, nu de dreapta judecata a mintii.
Si pentru ca s-au �ncumetat sa jinduiasca mai mult si mai sus dec�t era pe placul
lui Dumnezeu, foarte repede s-au trezit lipsiti cu totul de harul lui. Sarmani si
nepricopsiti au ajuns cei care au r�vnit sa-si faca singuri cuib �n ceruri; golasi
si umiliti, au �nvatat sa nu-si mai ia zborul pe aripile lor, ci toata nadejdea sa
si-o puna �n aripile mele. Cei �nca ne�nvatati, proaspat veniti pe calea Domnului,
se pot �ntr-adevar lasa �nselati si dusi cu usurinta de r�pa, daca nu se lasa
c�rmuiti de povetele celor mai �ntelepti dec�t ei.
3. Daca vor face numai dupa cum �i taie capul, nesocotind povetele altora - mai
�ncercati si mai destoinici ca ei - primejdios le va fi sf�rsitul, afara doar daca
si-ar �nmuia cerbicia. Caci cei ce se socotesc �ntelepti s�nt rareori smeriti �n
inima lor, ca sa se poata supune �ndrumarii si sfaturilor altora. Iata de ce mai
bine e sa nu stii puzderie de lucruri, �n inima pastr�nd smerenie si �nvatatura mai
putina, dec�t, purt�nd �n cap comori de stiinta de carte, sa fii plin de fumuri si
de marire desarta. Mai bine sa duci lipsa dec�t sa-ti prisoseasca, �nc�t sa ai
pentru ce sa te umfli �n pene. Nesabuit e cel ce se lasa cu totul �n voia veseliei,
uit�nd de saracia sufleteasca �n care s-a aflat mai �nainte, trec�nd peste acea
sf�nta teama de Dumnezeu, mereu cutremurata la g�ndul ca ar putea pierde harul
daruit. La fel, lipsit de sabuinta este si cel care, �n clipele de alean si de
amaraciune, ori �n fata celui mai mic neajuns, se pierde iute cu firea, las�ndu-si
g�ndul si inima prada unei ne�ntemeiate lipse de nadejde �n mine.
4. Omul care, la timp de pace, se tine tare si tantos, adesea la razboi se
dovedeste fricos din cale-afara si lipsit de barbatie. De-ai sti sa-ti pastrezi
�ntotdeauna cuviinta si smerenia, tin�nd barbateste �n m�ini c�rma sufletului tau,
n-ai cadea at�t de usor �n cursele pacatului. Nu-i lipsita de rost povata ca - �n
clipele tale de evlavie �nflacarata - sa te g�ndesti la ce va fi atunci c�nd farul
si lumina se vor stinge. Iar c�nd aceasta se �nt�mpla, sa cugeti la clipa c�nd
aceste daruri se vor �ntoarce: caci nu le iau dec�t vremelnic, ca sa-ti �ntaresc
chibzuinta si prevederea, spre slava mea mai mare.
5. Nu o data, atare �ncercare �ti este tie mai folositoare dec�t daca ti-ar
merge toate struna, dupa placul si buna ta voie. Caci vredniciile nu se socotesc
dupa vedeniile avute, nici dupa m�ng�ierile primite, nici dupa iscusinta si
priceperea la citirea Sfintelor Scripturi, nici dupa �naltimea scaunului �n care
omul se �nt�mpla sa fi fost asezat, ci dupa ad�nca �ntemeiere �n smerenia cea
adevarata si dupa dumnezeiasca iubire care-i umple inima; dupa credinta neabatuta
cu care-l cauta pe Dumnezeu singur; dupa felul �n care pe sine �nsusi se socoteste
bun de nimic, dispretuindu-se �n adevar; dupa felul cum mai bucuros stie sa
primeasca jignirile si umilintele din partea oamenilor, dec�t laudele si onorurile
lor.

Capitolul VIII
SA TE SIMTI MIC SI NEVREDNIC �N FATA LUI DUMNEZEU

1. Voi vorbi Domnului meu, macar ca s�nt colb si cenusa (Gen 18, 27). Chiar daca
m-as socoti mai mult dec�t pulberea, Tu, Doamne, te vei ridica sa ma pui la locul
meu pe drept cuv�nt; pacatele mele vor marturisi si ele adevarul, eu �nsumi nu voi
avea nimic de zis �mpotriva. Daca ma voi umili, �n schimb, fac�ndu-ma una cu
pam�ntul, dezbrac�ndu-ma de orice dragoste de a fi pretuit, rastignindu-mi m�ndria
si �ntorc�ndu-ma, cum se si cuvine, cu g�ndul la tar�na din care am fost plamadit,
atunci harul tau va cobor� prielnic asupra mea, iar lumina ta va deveni sora buna a
sufletului meu; atunci orice g�nd - oric�t de mic - de �ng�mfare se va spulbera
�ngropat pentru totdeauna �n surpaturile nimicniciei mele. �n ad�ncurile acestei
str�mtorari �mi vei arata ceea ce s�nt cu adevarat, ceea ce am fost mai �nainte si
ceea ce am ajuns: caci s�nt un nimic si n-am stiut (Ps 72, 22). Lasat �n seama mea,
iata, s�nt un nimic, subrezenia �ntruchipata; �ndata �nsa ce �ti arunci asupra mea
privirea, prind putere si freamat de o bucurie noua. E uimitor cum at�t de lesne,
sub �mbratisarea bl�nda a aripilor tale, ma pot �nalta si desprinde de pam�nt, eu,
care, ca si plumbul, s�nt purtat si tras �ntr-una �n jos.
2. Iubirea ta face aceasta atunci c�nd vine �n �nt�mpinarea mea, cu toate ca
s�nt un nevrednic; ea ma usureaza de povara at�tor griji si nevoi, ocrotindu-ma de
cursa primejdiilor grele si, �nainte de toate, scap�ndu-ma cu adevarat din ghiarele
raului. Caci tin�nd la mine �nsumi cum nu trebuie, m-am aflat pe cararea
pierzaniei; dar las�nd totul si pornind �n cautarea ta, iubindu-te cu inima curata,
nu numai ca te-am gasit pe tine, dar m-am descoperit pe mine �nsumi cu adevarat;
caci, din dragoste fata de tine, am putut dob�ndi o mai ad�nca �ntelegere a
nimicniciei mele: caci tu, iubirea mea dulce, ma coplesesti cu un belsug de care
s�nt nevrednic, �mi daruiesti mai mult dec�t as cuteza sa cer sau sa nadajduiesc ca
as putea primi vreodata.
3. Fii binecuv�ntat, Dumnezeul meu, caci, �n pofida nevredniciei mele, bunatatea
si marinimia ta nemarginita nu conteneste sa ma copleseasca cu tot binele, Tu care
reversi p�na si asupra celor nerecunoscatori si a celor rataciti departe de tine
darul binefacerilor tale. �ntoarce-ti, Doamne, fata catre noi, ca sa-ti putem fi
recunoscatori, �n duhul smereniei si al evlaviei: caci Tu singur esti toata
m�ntuirea, pavaza si toata puterea noastra.

Capitolul IX
TOATE SE CUVIN ADUSE LA ROSTUL LOR ULTIM, CARE E DUMNEZEU �NSUSI

1. Daca vrei sa fii cu adevarat fericit, fiul meu, nu trebuie sa uiti niciodata
ca nazuinta ta dint�i, menirea ta cea mai �nalta si rostul tau ultim s�nt Eu
�nsumi. Av�nd aceasta �n g�nd, imboldurile inimii tale vor fi limpezite si curatate
de aplecarea aceea care te trage mereu, si nu fara vatamare, spre tine �nsuti si
spre lumea fapturilor care te �nconjoara. �ntr-adevar, de �ndata ce te cauti pe
tine �nsuti �n bucuria vreunui lucru ori �n desfatarea unei fapturi, sinea ta
ad�nca �ncepe sa se vlaguiasca si se usuca. Prin urmare, aduna toate lucrurile
vietii la rostul lor dint�i, caci Eu s�nt acela care le-am daruit pe toate. �n
fiecare lucru, sa vezi o particica doar izvor�ta din noianul binelui celui mare si
fara de sf�rsit: tocmai de aceea rostul tuturor lucrurilor se cuvine adus la mine,
izvorul si radacina lor.
2. �n mine si cel mic si cel mare, si cel sarac si cel bogat, cu totii afla
izvorul viu si apa vietii: toti cei ce �mi slujesc bucuros, de buna voie, vor primi
dar pentru dar. Cel �nsa care va cauta sa guste din dulceata slavei �n afara mea,
ori cel care-si va pune bucuria �n vreun bun marunt, aparte, nu va afla de fel
fericirea adevarata, ci, dimpotriva, va simti cum inima i se �nabusa, �ncatusata �n
sumedenie de marunte potrivnicii. Iata de ce, nu socoti niciodata ca vreo bunatate
ar putea sa fie a ta, ori ca vreo faptura s-ar putea bucura de la sine de virtute,
ci adu totul, �n chip de prinos, Celui fara de care omul nu ar avea nimic pe lume,
lui Dumnezeu. Eu am dat totul si cer, tocmai de aceea, fara sovaiala si
precupetire, recunostinta toata.
3. Acesta-i adevarul care spulbera nalucirile slavei desarte. Caci acolo unde
�si va face salas harul ceresc si iubirea curata, inima nu poate fi nici mica, nici
pizmatareata, nici marginita de la sine. Dumnezeiasca iubire le �nvinge pe toate si
da aripi neasemuite sufletului. Sabuit daca ai fi, toata bucuria ti-ai gasi-o �n
mine, toata nadejdea �n mine ti-ai pune-o; caci bun nu este nimeni, dec�t singur
Dumnezeu (Lc 8, 13), caruia i se cuvine toata lauda si toata binecuv�ntarea, �n
veci.

Capitolul X
PLACUT E SA-I SLUJESTI LUI DUMNEZEU SINGUR, �N DISPRETUL �NTREGII LUMI

1. Ma voi �ncumeta din nou sa-ti vorbesc, nu voi pastra tacerea, Doamne, glasul
meu va ajunge la urechile Domnului Dumnezeului si Regelui meu care salasluieste �n
ceruri. C�t de necuprinsa e multimea bunatatilor tale, Doamne, pe care �n taina le
�mpartasesti celor ce se tem de tine! (Ps 30, 20). Caci ce esti Tu �n ochii celor
care te iubesc? Ce esti Tu pentru cei care-ti slujesc din toata inima? Cu adevarat
negraita este placerea vederii tale, darul dulce de care se bucura cei care te
iubesc. Tocmai �n aceasta mi-ai aratat, mai presus de orice, dulceata bunatatii
tale: caci nu eram, si, iata, tu m-ai adus la fiinta si viata; si pe carari
ratacite umblam, departe de tine, si Tu m-ai adus la tine, ca sa-ti slujesc, d�ndu-
mi porunca sa te iubesc.
2. O, izvor al iubirii nesecate, ce-as mai putea sa spun despre tine? Cum as
putea vreodata sa te dau uitarii, pe tine care ai binevoit sa-ti amintesti de mine,
desi ma �nglodasem pe drumul stricaciunii si al pieirii? Dincolo de toata nadejdea,
te-ai �ndurat totusi de sluga ta si, trec�nd peste nevredniciile mele, mi-ai aratat
harul prieteniei tale. Cum ti-as putea multumi vreodata pentru asemenea dar? �ntr-
adevar, nu oricui �i este dat ca - las�nd deoparte totul - sa se poata lepada de
lume si sa �mbratiseze viata manastireasca. Sa fie oare lucru mare a ma afla �n
slujba ta, Dumnezeule, caruia toata faptura se cuvine de fapt sa-i slujeasca? N-ar
trebui, la urma urmei, sa mi se para lucru mare sa-ti slujesc: de necrezut si
uimitor lucru este, �n schimb, ca nu pe altul, ci pe mine - �n ciuda saraciei si
nevredniciei mele - Tu sa ma fi ales drept slujitor al tau, primindu-ma cu at�ta
caldura �n r�ndul celor iubiti si apropiati tie.
3. �ntr-adevar, tot ceea ce am �ti apartine, si toate cele cu ajutorul carora
�ti slujesc s�nt, de fapt, ale tale. Prin urmare, s-ar putea chiar, dimpotriva,
spune ca Tu esti cel care mi te pui la �ndem�na, slujindu-mi mie, dec�t eu �nsumi
as putea s-o fac, de unul singur, ca sluga a ta. Dovada, ia-ta, s�nt cerurile si
pam�ntul, pe care le-ai harazit sa serveasca omului si care, zi de zi, urmeaza
�ntocmai, ascultatoare, tot ceea ce ai poruncit si tot ce astepti de la ele. Dar
nici aceasta n-ar fi mare lucru: caci iata, p�na si pe �ngeri i-ai r�nduit sa stea
pururi �n slujba noastra. Si, mai presus de orice, pe tine �nsuti ai binevoit sa te
pui la �ndem�na omului, fagaduind sa te dai pe tine �nsuti �n dar fapturii tale.
4. Ce as putea sa-ti aduc �n schimb, drept prinos de recunostinta, pentru miile
si miile de daruri ale tale? Macar de-as fi �n stare sa-ti slujesc zi de zi, p�na
la sf�rsitul vietii mele! De-as fi �n stare, macar o singura zi, sa-ti pot sluji
asa cum se cuvine! Caci, cu adevarat, esti singurul vrednic de a fi slujit p�na la
capat, vrednic de a primi toata cinstea si lauda, fara de sf�rsit. Cu adevarat
Domnul si Stap�nul meu esti Tu; eu �nsumi nu-s dec�t o sluga sarmana si mi se cade
sa-ti servesc din toate puterile mele, niciodata sa nu obosesc aduc�ndu-ti lauda.
Vreau si doresc din toata inima acest lucru: ajuta-ma prin bunavointa ta, suplinind
din belsugul darului tau tot ceea ce �mi lipseste.
5. C�t de mare este cinstea, c�t de mare este onoarea de a fi �n slujba ta si,
pentru tine, Doamne, de a putea trece, ne�mpiedicat, peste toate. Mare este harul
celor ce intra de buna voie �n slujba ta sf�nta. Vor descoperi dulceata si
m�ng�ierile negraite ale Spiritului Sf�nt toti cei care, din iubire pentru tine,
�ntorc spatele tuturor desfatarilor trupesti. Vor dob�ndi o mare libertate
launtrica toti cei care, pentru numele tau, se �ncumeta sa calce pe cararea
�ngusta, las�nd deoparte orice grija fata de cele lumesti.
6. O, c�t de voioasa si placuta este slujirea lui Dumnezeu, cea care aduce
omului adevarata sfintenie si libertate! Sf�nta stare a vietii monahale, aduc�nd
omul �n r�nd cu �ngerii, fac�ndu-l placut lui Dumnezeu, temut de diavoli, pilda vie
pentru toti cei cu darul credintei! C�t de mult este de dorit, c�t de demna de
�ndragit aceasta slujba: sav�rsind-o, omul se �nvredniceste de binele cel mai mare
cu putinta; multumita ei, el dob�ndeste zestrea fericirii fara de margini, care nu
se curma niciodata.
 Capitolul XI
IMBOLDURILE INIMII SE CAD BINE CUMPANITE SI TINUTE �N FR�U

1. Fiul meu, multe mai ai de �nvatat, caci �nca multe s�nt lucrurile pe care nu
ti le-ai �nsusit p�na acum asa cum se cuvine.
2. Care s�nt, Doamne, acestea?
3. Sa supui cu totul imboldurile tale vointei mele, sa nu-ti iubesti propria
placere si sa doresti cu r�vna si �nflacarare doar �mplinirea voii mele.
Imboldurile izvor�te din sinea ta s�nt cele care, de cele mai multe ori, aprind
sc�nteia acelui foc care te m�na cu putere �nainte: stai si g�ndeste-te, �nsa, daca
cinstirea mea �ntr-adevar, e cea care te m�na, sau, dimpotriva, folosul placerii
tale. Daca pornirea vine de la mine, vei fi pe buna pace, orice as porunci; daca
inima ta �nsa tainuieste vreun dor ascuns de-al ei, nu alta este pricina pentru
care te simti apasat si st�njenit.
4. Iata de ce e bine sa nu te bizui prea mult pe imboldurile care-ti �ncoltesc
�n inima, fara sa le cumpanesti temeinic �n fata mea; s-ar putea, altminteri, sa te
caiesti si sa-ti para rau de lucruri ce ti s-au parut �n prima clipa bune, si la
care ai r�vnit. �ntr-adevar, nu orice dorinta �ncoltita �n inima si care ti se pare
buna trebuie din capul locului urmata �ntocmai; si tot asa, nu orice dorinta ce ti
se �nfatiseaza, la prima vedere, ca nepotrivita, trebuie respinsa pe data. E bine,
c�t de des, sa tii �n m�ini fr�nele sufletului - p�na si g�ndurile si dorintele
tale de bine -, ca nu care cumva, las�ndu-te m�nat de toane, sa dai prilej
celorlalti de sminteala sau - �n cazul c�nd acestia ti s-ar �mpotrivi - sa cazi,
c�nd te astepti mai putin, prada tulburarii si amaraciunii.
5. Se cade, �ntr-adevar, din c�nd �n c�nd, sa stii a pune piciorul �n prag
barbateste, raspunz�nd fara sovaire "nu" imboldurilor si toanelor hranite de
simturi: sa treci fara sa te sinchisesti peste ceea ce ar fi placut, ca si peste
ceea ce ar fi neplacut trupului, lupt�nd mai �nainte de orice, ca el, chiar �n
pofida lui, sa dea ascultare spiritului. Trupul si toanele lui vor trebui tinute �n
fr�u si sub pinten, p�na c�nd carnea, supusa, va fi gata la orice: �nvat�nd sa se
multumeasca cu putin, sa se bucure de lucrurile cele mai simple si sa nu cr�cneasca
�mpotriva neajunsurilor.

Capitolul XII
CALIREA RABDARII �N LUPTA �MPOTRIVA PORNIRILOR NE�NFR�NATE

1. Doamne Dumnezeul meu, �mi dau seama ca �mi trebuie multa rabdare; caci multe,
�ntrade-var, s�nt �nt�mplarile potrivnice din viata. Si oric�t de mult as �ncerca
sa-mi astern toate pe tihna si pace, viata mea nu poate fi scutita de lupte si
amaraciune.
2. Asa este, fiul meu. Nici nu vreau sa te vad caut�nd o astfel de tihna si
pace, scutita de focul ispitirilor si �ncercarilor; sa te socotesti ajuns la liman,
abia dupa ce vei fi trecut prin proba multor vitregii si cunoasterea nenumaratelor
amaraciuni ale vietii. Daca mi-ai marturisi ca nu te simti �n stare de a suferi
at�tea, cum oare crezi ca ai putea �ndura focul purgatoriului? �ntre doua rele,
�ntotdeauna �ntelept e sa alegi pe cel mai mic. Asadar, ca sa poti fi scutit de
chinuri viitoare fara de sf�rsit, cauta sa primesti acum, cu inima deschisa,
amaraciunile, pentru numele lui Dumnezeu. Sau poate �ti �nchipui ca oamenii acestei
lumi nu au de �ndurat nimic, sau ca prea putin s�nt scutiti de suferinta? Nici
vorba, daca ai sta sa-i �ntrebi, fiecare are de �ndurat c�te ceva, p�na si cei mai
rasfatati de soarta.
3. Totusi, cum spui, nu duc lipsa de desfatari; si ei fac ceea ce vor, astfel
�nc�t amaraciunile s�nt pentru ei mult mai putin apasatoare.
4. Fie si asa; sa spunem ca ar avea parte, �ntr-adevar, de tot ceea ce poftesc;
c�ta vreme, �nsa, crezi ca poate tine pricopsirea lor? Iata, ca fumul se spulbera
orice belsug al lumii acesteia, si nimeni nu-si va mai aminti niciodata de
freamatul desfatarilor care au fost si s-au dus. Dar si c�t timp s�nt �nca �n
viata, nici unul din acesti oameni nu se poate bucura deplin de toate, fara
m�hnire, fara dezgust si fara teama. �ntr-adevar, multora li se �nt�mpla ca acele
lucruri din care abia asteapta sa se �nfrupte sa le dea �n schimb durere si cazna.
Si pe drept, caci, umbl�nd nesatiosi dupa placeri neor�nduite, se aleg de pe urma
lor cu rusine si amaraciune. O, c�t de scurte, c�t de �nselatoare, c�t de
neor�nduite si c�t de rusinoase s�nt toate! Si, cu toate acestea, precum
necuv�ntatoarele, �n betia si orbirea judecatii lor, nu �nteleg si, pentru un dram
de placere trecatoare �n aceasta viata, iute destramata, �si primejduiesc de moarte
sufletul. Dar tu, fiule, nu umbla dupa poftele tale si �ntoarcete de la cerbicia
ta. Desfatarea sa ti-o cauti �n Domnul, si El va �mplini cerintele inimii tale
(Eccl 18, 30; Ps 36, 4).
5. Asadar, de vrei cu adevarat sa ai parte de desfatare si sa te bucuri din plin
de alinarile mele - �n dispretul celor lumesti, rup�nd toata legatura sufletului cu
asemenea placeri aparente si subrede - vei afla binecuv�ntare, primind drept
rasplata belsug de m�ng�iere. Si cu c�t te vei putea lipsi mai bine de orice
alinare venita de la fapturi, cu at�t mai mult vei gasi �n mine �nsumi mai dulce si
mai puternica m�ng�iere. Desigur, nu vei putea gusta aceasta dulceata p�na c�nd,
mai �nt�i, nu vei fi trecut prin oarecari m�hniri, p�na c�nd nu vei fi ostenit si
luptat. Ti se va pune de-a curmezisul naravirea veche cu care te-ai obisnuit, dar
de obiceiul rau omul se dezvata printr-un obicei bun. Trupul se va razvrati, dar
r�vna spiritului �l va supune si tine �n fr�u. Vei avea de �ndurat, desigur,
asmutirile si �ntar�tarile dintotdeauna ale sarpelui celui viclean, dar pe acesta
rugaciunea �l va pune pe fuga; munca si harnicia vor ridica de asemenea stavila de
nadejde �n calea lui.

Capitolul XIII
ASCULTAREA SMERITA A CELUI CE URMEAZA CU SUPUNERE PILDA LUI ISUS CRISTOS

1. Fiul meu, cel care �ncearca sa fuga de ascultare fuge singur de har; iar cel
ce umbla dupa lucruri aparte le pierde pe cele obstesti. Cel care nu se supune de
bunavoie si cu placere mai marilor sai da semn ca nu si-a supus �nca cu desav�rsire
propriul trup, mocnind �nca de c�rtire si razvratire. �nvata, prin urmare, sa te
supui fara preget mai marelui tau, daca doresti ca trupul, la r�ndul lui, sa stea
cuminte sub jug. �ntr-adevar, vrajmasul din afara va fi mai usor biruit, daca
�nlauntrul sufletului nu va fi ravaseala. Nici un dusman nu-i mai de temut, mai
vatamator pentru suflet, dec�t omul �nsusi fata de sinea sa, daca trupul nu sta
ascultator sub veghea barbateasca a spiritului. Trebuie neaparat sa-ti �nsusesti un
adevarat dispret fata de tine �nsuti, daca doresti sa fii mai puternic dec�t trupul
si s�ngele. Pregeti sa te supui vointei altora, pentru ca �nca te mai iubesti pe
tine �nsuti cu nesabuinta.
2. Sa fie mare lucru oare, daca - praf si nimica fiind - te supui altui om, din
dragoste pentru Dumnezeu, atunci c�nd Eu �nsumi, Atotputernicul si Prea�naltul,
care pe toate le-am zidit din nimic, m-am supus cu umilinta altor oameni, pentru
tine? M-am facut cel mai smerit si cel mai mic, ca, prin umilinta mea, sa-ti poti
�nfr�nge trufia. �nvata, far�ma de praf, ce este ascultarea. �nvata sa te smeresti,
chip de lut si de tar�na, fii gata sa te asterni sub calc�iele tuturora. �nvata sa-
ti pui sub jug bunul plac si propria voie, supune-te tuturora.
3. Fa-te foc si para, aprinde-te �mpotriva ta de dreapta m�nie, nu �ngadui sa
creasca umflatura acestei bube �n sufletul tau; supune-te si fa-te mic, ca toti si
unul fiecare sa te poata calca �n picioare; asterne-te sub calc�ie, precum tina
batatorita a drumului mare. Ai oare vreo pricina ca sa te vaiti, fiinta de prisos?
Cum ai putea oare raspunde celor ce ti se ridica �mpotriva, fiinta bicisnica si
�ntinata, care de at�tea ori ai adus jignire lui Dumnezeu, fac�ndu-te vrednic de
os�nda iadului? Dar ochiul meu te-a crutat, caci sufletul tau a fost si este scump
privirii mele: ca sa-mi cunosti iubirea si sa fii pururi recunoscator pentru
binefacerile mele; ca sa nu contenesti sa te smeresti �n deplina supunere si sa
duci fara c�rtire jugul dispretului omenesc.

Capitolul XIV
SA TINEM SOCOTEALA DE JUDECATILE NECUNOSCUTE ALE LUI DUMNEZEU SI SA NU NE
�NFUMURAM CU FAPTELE NOASTRE BUNE

1. Deasupra mea aud, ca un tunet, rostirea judecatilor tale, Doamne: de spaima

si �nfrigurare se cutremura maduva oaselor mele, iar sufletul meu sta cuprins de
fiorul groazei. �nmarmuresc g�ndindu-ma ca nici cerul nu-i fara prihana �naintea
ta. Si daca la �ngerii tai ai aflat str�mbatate (Iov 15, 15; 4, 18) si nu i-ai
crutat, cu mine ce se va �nt�mpla oare? S-au prabusit stelele cerului; la ce m-as
putea astepta eu, biata far�ma de praf? Cei ale caror fapte pareau de toata lauda
s-au pravalit totusi din �nalt; am vazut cu ochii mei pe cei hraniti c�ndva cu
p�inea �ngerilor �nfrupt�ndu-se, la urma, din laturile porcilor.
2. Iata de ce nu poate fi vorba de sfintenie, Doamne, acolo unde m�na ta nu mai
este. �ntelepciunea omeneasca ram�ne fara rost c�nd tu, Doamne, �ncetezi a sta la
c�rma. Nu aduce pricopsire nici o tarie omeneasca, daca reazemul tau pastrator nu
mai este. Curatia n-are cum fi sigura, lipsita de pavaza ta. Straja noastra
omeneasca devine fara rost, nesprijinita de sf�nta veghe a puterii tale. �ntr-
adevar, lasati de capul nostru, ne scufundam si ne ducem la pieire; �n m�na ta
fiind, ne �naltam si avem parte de viata. Nestatornici si subrezi s�ntem, dar prin
tine dob�ndim putere; cadem prada l�ncezelii, dar, multumita tie, se reaprinde �n
noi freamatul facliei vii.
3. O, c�t de nepricopsit si de josnic s-ar cuveni sa ma simt! C�t de putin
trebuie sa pretuiesc ceea ce ar parea lucru bun �n mine! C�t de ad�nc se cade sa ma
plec sub judecatile tale nepatrunse, Doamne, �n ad�ncul carora descopar ca s�nt mai
putin dec�t ultima far�ma a nimicului �nsusi! O, cumpana necuprinsa! O, noian
nepatruns, �n care ma pierd ca un nimic �n nesf�rsirea �ntregului! Pe ce scorniri
sa-mi �ntemeiez �ng�mfarea? Pe ce s-ar putea bizui virtutea mea proprie? Strivita e
orice fala desarta sub ad�ncimile fara margini ale judecatilor tale despre mine.
4. Ce poate fi trupul oricarui om �naintea fetei tale? Nu cumva se va fali lutul
fata de cel care l-a plasmuit? (Is 29, 16; 45, 9). Cum s-ar putea umple de lauda
desarta inima celui cu adevarat supus lui Dumnezeu? Lumea �ntreaga n-ar putea sa-l
faca trufas pe cel supus adevarului vesnic; gura �ntregii omeniri ar fi
neputincioasa, cu toate laudele ei, fata de smerenia celui care si-a pus toata
nadejdea �n Domnul. �ntr-adevar, cei ce deschid gura s�nt la r�ndul lor nimica: ei
se vor mistui �n nimic, o data cu larma cuvintelor lor: dar adevarul Domnului
ram�ne �n veci (Ps 116, 2).

Capitolul XV
R�NDUIALA SI ROSTUL LUCRURILOR CARE NE ADUC PLACERE

1. Fiul meu, fii gata sa spui, orice s-ar �nt�mpla: Doamne daca Tu vrei, asa sa
fie. Daca-i spre cinstea ta, Doamne, pentru numele tau, fie si asta. Daca Tu,
Doamne, stii ca-i spre binele si spre folosul meu, da-mi ceea ce trebuie si fa sa
ma pot sluji de aceasta �mprejurare, spre slava ta. �n schimb, daca stii ca lucrul
acesta mi-ar aduce vatamare, sau ca ar dauna sanatatii sufletului meu, �ndeparteaza
dorinta de la mine. �ntr-adevar, nu orice dorinta vine de la Duhul Sf�nt, chiar si
daca, �n ochii omului, pare dreapta si sf�nta. Caci este greu sa stii fara gres
daca duhul cel bun, sau, dimpotriva, cel rau, te �mboldeste sa doresti una sau
alta, dupa cum nu poti sti nici daca dorinta vine de la tine sau din alta parte.
Multi, �ntr-adevar, s-au ales �n cele din urma cu amagirea, desi la �nceput pareau
�nsufletiti, �n dorintele lor, de duhul cel bun.
2. Iata de ce orice dorinta ivita �n minte se cuvine �ntotdeauna lamurita si
cercetata cu teama lui Dumnezeu �n suflet si cu o inima smerita; mai presus de
orice, totul trebuie sa-mi fie �ncredintat �n duhul lepadarii de sine, cu
urmatoarele cuvinte: "Doamne, tu stii cum e mai bine; faca-se voia ta, fie asa, fie
altminteri, dupa cum doresti Tu. Da-mi ce vrei, c�t vrei si c�nd vrei. Fa cu mine
cum stii ca-i mai bine si dupa cum �ti place tie mai mult, dupa cum e mai potrivit
cu cinstea ta prea�nalta. Aseaza-ma unde poftesti, si fa cu mine tot ceea ce
voiesti. S�nt �n m�inile tale, �ntoarce-ma cum vrei, du-ma si adu-ma de unde vrei.
Iata, sluga ta e gata pentru orice: caci nu doresc sa traiesc pentru mine, ci
pentru tine; macar de-as putea fi la �naltimea acestei desav�rsiri, �n toate!"
 Rugaciune pentru a cere �mplinirea vointei lui Dumnezeu
3. Preabunule Isuse, da-mi harul tau, sa fie cu mine si sa lucreze �mpreuna cu
mine, sa nu ma paraseasca niciodata si sa-mi fie alaturi p�na la sf�rsit. Fa sa pot
dori si sa voiesc �ntotdeauna ceea ce �ti este tie mai placut si pe voie. Vointa ta
sa fie vointa mea; vointa mea s-o urmeze pururi pe a ta, �ntr-un singur suflet, pe
totdeauna. Sa pot spune da sau nu, mereu �ntr-un suflet cu tine; sa nu pot voi
nimic, sa nu pot respinge nimic, dec�t �mpreuna cu tine.
4. Daruieste-mi harul de a putea muri pentru toate c�te s�nt pe lume; fa sa-mi
placa sa fiu dispretuit si trecut cu vederea �n viata aceasta. Mai presus de orice
dorinta, da-mi darul de a-mi putea afla odihna �n tine, pacea inimii mele sa fie
�ntru tine. Tu esti limanul pacii adevarate a oricarei inimi omenesti, Tu singur
esti mult r�vnita odihna a sufletului: �n afara ta, toate s�nt aspre si
nelinistitoare. �n aceasta pace chiar - �n binele cel mai mare si fara sf�rsit -
�mi voi afla somnul si odihna. Amin (Ps 4, 9).

Capitolul XVI
SINGURA ALINARE ADEVARATA SE AFLA SI TREBUIE CAUTATA LA DUMNEZEU

1. Nimic din ceea ce mi-as putea dori, nimic din ceea ce ar putea fi g�ndit ca
m�ng�iere nu e de asteptat de la lumea aceasta, ci va veni mai t�rziu, o data cu
viata viitoare. Chiar de-as putea aduna doar pentru mine toate desfatarile
pam�ntului, chiar de as putea sa ma �nfrupt din toata dulceata si bucuriile acestei
vieti, cu ce m-as alege? Sigur e ca acestea n-ar avea cum sa tina o vesnicie.
Tocmai de aceea, suflete al meu, nu poti gasi m�ng�iere deplina si necurmata
desfatare dec�t numai �n Dumnezeu singur, m�ng�ietorul celor lipsiti si ocrotitorul
celor umili. Mai asteapta putin, suflete al meu, ai rabdare si credinta �n
fagaduinta Dumnezeului tau, si te vei bucura de belsugul tuturor bunurilor din
ceruri. Daca din cale afara, fara r�nduiala, t�njesti dupa cele ce se vad aci de
fata, te paste pierderea celor vesnice, din ceruri. Cele trecatoare si vremelnice
sa-ti fie doar bunuri �n folosinta; cele fara de moarte, dorul adevarat al inimii
tale. Nu te vei putea niciodata satura dintr-un bine vremelnic, caci inima ta n-a
fost creata ca sa-si afle rostul si desfatarea �n asa ceva.
2. Chiar daca ai putea avea parte de toate dezmierdarile fapturii, n-ai putea,
inima mea, sa te simti fericita cu totul; caci doar �n Dumnezeu, care pe toate le-a
creat, se afla �ntreaga dulceata a fericirii; nu aceea parelnica, vazuta si laudata
de ochii nerozi ai lumii, cu placerile ei �nselatoare; ci aceea �n care �si pun
nadejdea sufletele bune si credincioase lui Cristos, a caror petrecere este �n
ceruri (Fil 3, 20), cei ale caror g�nduri si simturi s�nt curate ca lacrima.
Zadarnice, prin scurtimea lor, s�nt toate m�ng�ierile omenesti; m�ng�ierea
adevarata, aducatoare de fericire, e cea simtita pe dinauntru, izvor�ta din inima
adevarului. Omul evlavios poarta pretutindeni, �n sufletul sau, pe Isus, aducatorul
m�ng�ierii adevarate; lui �i spune: "Ajuta-ma, Doamne Isuse, �n tot timpul si �n
orice �mprejurare. Aceasta sa-mi fie toata m�ng�ierea: de buna voie, sa-mi doresc
lipsa oricarei m�ng�ieri omenesti. Iar daca m�ng�ierea ta nu se iveste, cea mai
mare m�ng�iere a mea sa fie voia ta si aceasta dreapta �ncercare". Caci nu fara
sf�rsit este m�nia ta, si nu vesnice s�nt mustrarile tale (Ps 102, 9).

Capitolul XVII
ORICE GRIJI NE-AR �MPOVARA, SA LE �NCREDINTAM PE TOATE LUI DUMNEZEU

1. Fiul meu, lasa-te �n voia mea cu totul: Eu stiu tot ceea ce este spre binele
tau. Tu g�ndesti omeneste; de multe ori, �n parerile tale, te lasi m�nat de
imboldul firii tale.
2. Ai dreptate, Doamne, asa este. Tu-mi porti de grija mult mai mult si mult mai
bine dec�t as putea sa-mi port de grija eu �nsumi. Sta ca frunza pe apa cel ce nu-
si �ncredinteaza toate grijile tie. Doamne, daca vointa mea ram�ne statornic,
neclintit credincioasa tie, vei face din mine tot ceea ce voiesti. Nu poate fi
dec�t de bine tot ceea ce ai putea hotar� sa faci cu mine. Daca placul tau este sa
ma cufund �n bezna, fie voia ta binecuv�ntata; daca ma vrei scaldat �n lumina, fii
binecuv�ntat, din nou. Daca binevoiesti sa-mi daruiesti m�ng�iere, fii
binecuv�ntat; daca voiesti sa port jugul oropsirii, fii iarasi binecuv�ntat.
3. Da, fiul meu, astfel vreau sa te stiu, daca doresti sa mergem pe acelasi drum
�mpreuna. La fel de neprecupetit se cade sa fii gata pentru suferinta ca si pentru
bucurie. La fel de voios, gata pentru lipsa si saracie, ca si pentru belsug si
avutie.
4. Bucuros s�nt gata, Doamne, sa �ndur pentru tine orice �mprejurare pe care ai
trimite-o asupra mea, ca sa ma �ncerci. Mi-e tot una si primesc din m�na ta, fara
deosebire, binele si raul, dulceata si amaraciunea, veselia si tristetea si, pentru
tot ceea ce mi se �nt�mpla, tie �ti aduc multumire. Fereste-ma de orice pacat si nu
ma voi �nspaim�nta de moarte si de iad �n vecii vecilor. At�ta timp c�t nu-ti
�ntorci fata de la mine, at�ta timp c�t nu ma stergi din cartea vietii, nici o
vitregie si nici o amaraciune nu va putea sa-mi aduca vreo vatamare.

Capitolul XVIII
AMARACIUNILE TRECATOARE SE CER �NDURATE CU RESEMNARE SI SENINATATE, DUPA PILDA
LUI CRISTOS

1. Fiul meu, am cobor�t din ceruri pentru m�ntuirea ta; am luat asupra mea haina
durerii si amaraciunii tale, nu pentru ca ar fi trebuit s-o fac, ci din iubire; ca
sa �nveti pilda resemnarii si sa poti purta fara cr�cnire jugul suferintelor
trecatoare. Caci, din clipa venirii mele pe pam�nt si p�na �n clipa mortii mele de
pe cruce, n-am fost scutit de nici o durere. Am fost lipsit de foarte multe bunuri
pam�ntesti; am �ndurat necontenit sudalme; am rabdat �ntristarea si ocara; rasplata
faptelor mele bune a fost nerecunostinta: la minuni mi s-a raspuns cu blesteme, la
�nvataturi, cu ponegriri.
2. Pentru ca �n viata ta, Doamne, ai fost at�t de rabdator - �ndeplinind �ntru
totul poruncile Tatalui tau - se cade ca si eu, pacatos bicisnic, sa fac dupa voia
ta, �ndur�nd cu resemnare - at�t timp c�t vei voi tu - jugul vietii acesteia iute
destramate, spre m�ntuirea mea. Chiar resimtita ca o povara, viata aceasta a fost
totusi �nzestrata, prin darul tau, cu foarte multe merite; iar prin pilda ta si a
sfintilor tai, sarcinile ei ne s�nt mai usor de purtat; mult mai datatoare de
�mbarbatare dec�t �n vremea Legii Vechi, c�nd poarta cerului ram�nea zavor�ta, iar
drumul �ntr-acolo �nvaluit �n umbra; c�nd at�t de putini se �ngrijeau sa caute
�mparatia cerurilor. Dar nici chiar ei, cei drepti si vrednici de m�ntuire, nu
puteau atunci - �nainte de rascumpararea platita prin patima si preasf�nta ta
moarte -, sa intre �n cereasca �mparatie.
3. O, c�te multumiri as fi dator sa-ti aduc pentru ca mie si tuturor
credinciosilor ai binevoit sa ne arati calea buna si dreapta spre �mparatia fara
sf�rsit! �ntr-adevar, viata ta a devenit calea noastra si, prin darul sfintei
resemnari, ne putem acum �ndrepta spre tine, cununa noastra. Daca nu ai fi fost
premergatorul si �nvatatorul nostru, cine s-ar fi �ncumetat sa mearga pe asemenea
cale? Si, vai, c�t am fi fost cu totii vaduviti, fara lamurita pilda aratata
tuturora de tine. Dar �nca ne lasam prada l�ncezelii, dupa ce am vazut at�tea semne
si am ascultat at�ta �nvatatura, ce ar fi fost daca n-am fi avut lumina ta drept
calauza?

Capitolul XIX
RESEMNAREA FATA DE NEDREPTATI SI CALIREA RABDARII

1. De ce tot vorbesti astfel, fiul meu? �nceteaza de a fi vaitaret si adu-ti

aminte de patimirea mea si de suferintele sfintilor. �nca nu te-ai �mpotrivit p�na
la s�nge (Evr 12, 4). Ceea ce ai suferit p�na acum nu-i mare lucru, daca te
g�ndesti la altii, care au �ndurat cazne mai grele, trecuti fiind prin ispitiri
cumplite, prin amaraciuni nesf�rsite, prin ciur si d�rmon �ncercati �n toate
felurile. Iata de ce e bine sa te g�ndesti din c�nd �n c�nd la mai grelele
suferinte ale altora, ca sa-ti simti sufletul usurat din ananghie. Iar daca tot nu
ti se va parea lucru ne�nsemnat amaraciunea ta, �ntreaba-te daca nu cumva lucrurile
stau astfel datorita lipsei tale de resemnare si rabdare. Mici sau mari, oricum ar
fi amaraciunile, �ncearca sa �nduri tot aleanul cu rabdare.
2. Cu c�t mai calit sufleteste vei fi prin resemnare, cu at�t mai �ntelepte vor
fi si faptele tale, cu at�t mai spornice vredniciile tale; obisnuinta si calirea
launtrica �ti vor usura, pe de alta parte, ducerea barbateasca a poverilor.
Fereste-te sa spui: "Cine s�nt eu sa �nghit at�tea de la cutare sau cutare; si ce-
am facut eu ca sa �ndur una ca asta? S�nt ponegrit si �nvinuit de lucruri care nici
macar nu mi-au trecut prin cap; din partea altuia as mai zice; ba chiar cu toata
resemnarea". Asemenea pareri ar fi nerozie curata, caci cu g�ndul la oameni si la
ponegrire, pierzi din vedere �nsasi virtutea rabdarii, uiti tocmai de Cel ce vine
la urma s-o rasplateasca.
3. Nu stie ce-i adevarata resemnare cel care nu �ntelege sa sufere dec�t cum si
c�t crede de cuviinta, sau din partea cui socoteste ca-i cazul. Omul cu adevarat
rabdator nu se uita de la cine vine nedreptatea: poate fi chiar mai marele sau, sau
unul de-o seama cu sine, sau altul �nca si mai mic si mai ne�nsemnat; pentru el e
totuna daca umilirea vine din partea unui om bun si sf�nt, sau, dimpotriva, din
partea unuia ticalos si nevrednic; fara nici o deosebire, fara sa tina seama de la
cine vine nedreptatea ce i se aduce, orice si ori de c�te ori i s-ar �nt�mpla,
orice lucru potrivnic, el primeste cu recunostinta totul din m�na lui Dumnezeu,
dob�ndind astfel un c�stig urias: �ntr-adevar, nimic din ceea ce sufera omul pentru
Dumnezeu, - oric�t de mic ar fi lucrul acela - nu ram�ne fara vrednicie si
rasplata.
4. Fii prin urmare gata de lupta, daca doresti sa te bucuri de izb�nda. Fara
lupta nu vei putea niciodata ajunge la cununa biruintei prin rabdare. Cine nu
consimte sa sufere, respinge �ncununarea. Daca doresti �ncununarea, lupta-te asadar
barbateste, caleste-te cu rabdare. Fara cazna n-ai cum sa tinzi catre odihna, caci
fara masurare de puteri nu poate ajunge nimeni la biruinta.
5. Prin harul tau fa, Doamne, cu putinta tot ceea ce firii mele omenesti i se
pare cu neputinta. Tu stii bine c�t de slab s�nt c�nd e vorba de a �ndura si suferi
si cu c�ta usurinta ultimul fleac ivit �n cale ma abate din drum. Fa ca orice
�ncercare si amaraciune sa mi se para, pentru numele tau, placuta si de dorit;
�ntr-adevar, a fi la ananghie si a suferi pentru tine este tot ce poate fi mai
folositor si mai prielnic.

Capitolul XX
SA NE RECUNOASTEM SLABICIUNEA �N FATA AMARACIUNILOR VIETII

1. �mpotriva mea voi marturisi nedreptatea mea (Ps 31, 5); voi marturisi,
Doamne, subrezenia mea �naintea fetei tale. De c�te ori un lucru de nimic ajunge sa
ma descumpaneasca si sa ma �ntristeze! Iau d�rze hotar�ri pentru viitor; dar, de
�ndata ce se iveste o ispita c�t de mica, ma pomenesc la ananghie mare. Uneori
dintr-un fleac se naste o ispita dintre cele mai puternice; ajunge, alteori, cea
mai mica suflare de v�nt, ca - de bine ce m-am socotit la adapost -, sa ma pomenesc
ca si rasturnat din picioare.
2. Vezi, Doamne, c�t de subred s�nt si lesne de vatamat �n slabiciunea mea. Fie-
ti mila si smulge-ma din tina, ca sa nu ma cufund (Ps 118, 157), ca sa nu ram�n
parasit p�na la urma. Aceasta ma chinuie si ma face de rusine �naintea ochilor tai,
sa ma stiu at�t de subred si de neputincios �mpotriva patimilor. Si chiar daca nu
consimt deplin, lupta asta ma fram�nta si ma sf�rseste, caci istovitor e sa-ti duci
zilele �n lupta fara de oprire. �mi cunosc cel mai bine slabiciunea din aceea ca
g�ndurile rele mai des �mi dau t�rcoale, si mult mai rar ma lasa �n pace.
3. Atotputernice Doamne, Dumnezeul lui Israel, pavaza sufletelor credincioase,
priveste la cazna si durerea slujitorului tau, ajuta faptura ta �n tot ce
�ntreprinde! �ntareste-ma cu putere de sus, ca omul cel vechi si subrezenia carnii
sa nu poata birui asupra spiritului, �nca nesupus cu desav�rsire: e lupta de zi cu
zi, mereu re�nceputa, �mpotriva aceluiasi dusman, p�na la ultima suflare a vietilor
noastre, tesute din lacrimi si amaraciune. Caci vai si amar de viata aceasta,
pururi �nsotita de umbra suferintei, de oropsiri si necazuri, la fiece pas p�ndita
de cursele vrajmasului! �ntr-adevar, nu apucam sa rasuflam bine dupa apasarea unui
necaz sau a unei ispite, ca altele �ncep sa dea navala; mai mult chiar, nici nu
�nceteaza cu totul un val, ca altele se abat fara de veste, mai puternic �nca,
asupra capului nostru.
4. Te �ntrebi, cum poate fi �ndragita o astfel de viata, plina de at�ta alean si
amaraciune, pascuta de at�tea nenorociri si primejdii? Cum poate fi numita viata,
ceea ce nu conteneste sa dea nastere la urgisire si moarte? Dar iata ca omul
iubeste totusi viata aceasta si multi se straduiesc din rasputeri sa afle desfatari
�n ea. Unii adesea o vorbesc de rau, recunosc�nd ca e amagitoare si plina de
zadarnicii, dar nu la fel de usor e gata omul sa se desparta de ea, supus �nca
pintenului preaputernic al poftei si imboldurilor trupului. E drept ca unele
lucruri st�rnesc placere, altele, dezgust si dezamagire. Pofta trupului, pofta
ochilor si trufia vietii (1 In 2, 16) trag omul la iubirea lumii trecatoare; �n
schimb caznele si amaraciunile venind, pe drept, la urma, fac sa �ncolteasca �n
inima sila si lehamitea de viata si de lume.
5. Si totusi - durere! - un fleac de desfatare �nvinge c�t ai clipi din ochi
cugetul robit �nca lumii, si el vede placeri �n ghimpele carnii (Iov 30, 7), caci
nu mai are nici ochi nici gust pentru dulceata lui Dumnezeu si frumusetea launtrica
a virtutii. �n schimb, cei ce stiu sa dispretuiasca lumea cu totul, cei ce se
straduiesc cu s�rguinta sf�nta sa-si traiasca viata �nchin�nd-o lui Dumnezeu,
acestia cunosc dulceata dumnezeiasca, fagaduita tuturor celor ce �ntorc cu adevarat
spatele lumii; ei stiu c�t de mare este ratacirea acesteia si c�t de felurite
chipurile amagirilor ei.

Capitolul XXI
DINCOLO DE TOATE BUNURILE SI DARURILE, LINISTEA SA STIM SA NE-O CAUTAM �N
DUMNEZEU SINGUR

1. �n toate si peste toate, linistea sufletului se cade cautata �n Dumnezeu

singur, deoarece nimeni altul dec�t El nu este, pentru toti sfintii, limanul
adevaratei odihne. Preadulce si preabune Isuse, da-mi, te rog, harul de a-mi afla
odihna si linistea �n tine, mai presus de orice faptura; sa �nsemni pentru mine mai
mult dec�t sanatatea si frumusetea, mai mult dec�t orice onoruri si orice cinste,
mai mult dec�t toata puterea si toate demnitatile, mai mult dec�t toata iscusinta
si stiinta, mai mult dec�t toate bogatiile, mestesugurile si priceperile omenesti;
mai mult dec�t toate simtamintele de bucurie si voie buna, mai mult dec�t bunul
nume si faima mea, mai mult dec�t orice m�ng�iere si dezmierdare, mai mult dec�t
toate sperantele si fagaduintele, mai mult dec�t orice vrednicie si dorinta, mai
mult dec�t toate darurile izvor�te din nesf�rsita ta marinimie; mai mult dec�t
toate bucuriile si dec�t toata fericirea la care mintea mea ar putea sa nazuiasca;
mai mult dec�t toti �ngerii si arhanghelii si dec�t toate cetele ostirii ceresti,
mai mult dec�t tot ce se vede si nu se vede; mai mult dec�t orice lucru �n afara
ta, Doamne, Dumnezeul meu.
2. Caci bunatatea ta, Dumnezeule, cov�rseste cu totul zestrea bunatatilor
acestui pam�nt: Tu singur esti prea�nalt, Tu singur atotputernic, Tu singur �nsemni
toata plinatatea, Tu singur �ti ajungi tie �nsuti; Tu singur �nsemni tot ce poate
fi mai dulce si mai alinator pe lume; Tu singur depasesti orice frumusete, bunatate
si dragoste; Tu singur depasesti ne�nchipuit de mult orice noblete si marire: �n
tine, pe vecie si dintotdeauna, toate bunatatile se afla laolalta �n starea
desav�rsirii. Iata de ce marunt, ne�nsemnat si ne�ndestulator e orice lucru ca
atare, chiar darul tau fiind; la fel si tot ceea ce ne descoperi sau ne
fagaduiesti, �n afara de vederea fetei tale si de contopirea deplina cu tine: caci
inima mea n-ar putea sa-si afle adevarata odihna si desav�rsita multumire �n afara
ta, Doamne, dincolo de orice alte daruri si de toate fapturile tale.
3. O dulce Mire al sufletului meu, Isuse, iubitor preacurat, Stap�n si Domn al
tuturor fapturilor lumii, cine-mi va da aripile adevaratei libertati, sa pot zbura
p�na la tine si �n tine singur sa-mi gasesc odihna? C�nd, �ntr-un sf�rsit, �mi va
fi dat sa ma pot cu totul consfinti tie, sa pot vedea cu ochii mei c�t esti de
dulce, Doamne, Dumnezeul meu? C�nd ma voi putea reculege cu totul �ntru tine, �n
asa fel �nc�t iubirea ta sa topeasca toate simturile mele si sa te am pe tine mai
presus de orice simt si rost trupesc, �ntr-un chip fara pereche? Acum mi se
�nt�mpla adeseori sa pl�ng si suspinul meu de durere �mi �nsoteste pururi pasii:
caci multe s�nt relele ce se �nt�mpla �n aceasta vale a amaraciunii, aduc�ndu-mi
�ntr-una tulburare, alean si �ntunecare; ele �mi presara calea cu piedici si
amagiri; ma �nseala si ma prind �n cursa, �mpiedic�ndu-ma sa ma �ndrept spre tine,
oprindu-ma de la bucuria �mbratisarii tale, de care au parte sufletele celor
fericiti. Suspinul meu, amaraciunile si oropsirile at�tor suflete de pe pam�nt sa
ajunga la inima ta si s-o �nduplece.
4. O, Isuse, lumina a slavei fara moarte, m�ng�iere a sufletelor calatoare,
glasul meu amuteste �naintea fetei tale: tacerea mea e cea care-ti vorbeste. Mult
va mai �nt�rzia sa vina Domnul meu la mine? O, de s-ar apleca mai cur�nd asupra
slujitorului sau sarman si nemernic, ca sa-i daruiasca o raza de bucurie! De i-ar
�ntinde m�na sa-l scape de alean si ananghie! Vino, Doamne, vino: caci fara tine el
nu poate fi fericit nici o zi si nici macar un singur ceas al vietii: Tu esti
bucuria mea si fara tine masa mea e goala. S�nt un oropsit, �ntemnitat, prins �n
catuse, �n asteptarea clipei c�nd ma vei readuce la viata, prin darul luminii tale
descatusindu-ma din �ntuneric si arat�ndu-mi sur�sul fetei tale.
5. Faca ceilalti ce vor vrea; �n loc de tine, sa caute ce le place: eu unul nu
vreau si n-am sa vreau nici o alta placere �n afara ta, Tu, singurul meu Dumnezeu,
nadejdea mea, m�ntuirea mea vesnica. Nu voi tacea si nu voi conteni sa te rog, p�na
c�nd nu-mi vei raspunde, p�na ce nu ma vei rechema �n harul tau.
6. Iata-ma, Doamne, aici, de fata �naintea ta, ca o sluga credincioasa.
Lacrimile tale, dorintele sufletului tau, umilintele la care te-ai supus,
amaraciunile inimii tale zdrobite de durere, acestea toate mi-au �nmuiat cerbicia
si m-au adus la tine.
7. Si am spus: Doamne, te-am strigat, te-am dorit si te-am vrut, gata fiind sa
ma lepad de toate pentru tine. Dar Tu esti cel ce m-ai chemat si �mbiat sa te caut.
Fii binecuv�ntat, Doamne, pentru aceasta, caci ti-ai aratat bunatatea fata de sluga
ta, dupa belsugul nesf�rsit al �ndurarilor tale. Ce-ar mai putea sa adauge sluga
ta, dec�t sa se umileasca p�na la pam�nt �naintea fetei tale, aduc�ndu-si aminte,
p�na la sf�rsitul zilelor ei, de rautatea si nemernicia sa? Esti neasemuit mai mult
dec�t toate minunatiile cerului si ale pam�ntului. Lucrarile tale s�nt minunat de
bune, judecatile tale drepte, pronia ta le c�rmuieste pe toate. Slava si lauda tie,
�ntelepciune a Tatalui: buzele mele, sufletul meu, odata cu toata faptura, sa-ti
aduca laude pururi.

Capitolul XXII
SA NU DAM NICIODATA UITARII MULTIMEA BINEFACERILOR LUI DUMNEZEU

1. Deschide, Doamne, inima mea asupra legii tale si fa sa pot umbla pe cararile
poruncilor tale. Fa sa pot �ntelege vointa ta si, cu multa ascultare si cu toata
luarea aminte, sa pot purta pururi �n mine amintirea tuturor binefacerilor tale si
a fiecareia �n parte, ca astfel sa-ti pot aduce mereu prinosul cuvenit de
multumire. Nu pot sa nu recunosc ca nu s�nt �n stare sa-ti aduc multumire cum se
cuvine nici macar pentru cea mai mica dintre binefacerile tale. S�nt mult mai
prejos dec�t toate bucuriile pe care mi le �mpartasesti si, ori de c�te ori ma
g�ndesc la marirea ta, mintea si sufletul amutesc �n mine.
2. Toate c�te le avem, - de la trup si de la suflet, tot ceea ce ne este dat sa
avem, pe din afara sau pe dinauntru, de la fire sau de la har, - toate s�nt
binefaceri izvor�te din tine, toate vorbesc despre bunatatea, darnicia si sfintenia
ta, de la care purcede tot lucrul de care noi, fapturile tale, ne bucuram. Si chiar
daca unii primesc mai multe, altii mai putine, toate, oricum, purced de la tine, si
nici o far�ma din nimic nu poate veni nimanui dec�t tot de la tine. Iar cel ce
primeste cumva o parte mai mare, nu se poate fali ca si c�nd si-ar fi primit darul
de la sine, nu se poate �nalta pe sine peste ceilalti, nu poate, pe cei mai putin
avuti dec�t el, sa-i jigneasca: mai mare si mai bun cu adevarat este cel care �si
�nsuseste cel mai putin din ceea ce are si care, multumind lui Dumnezeu pentru
toate, se umileste pe sine din toata inima. Tot astfel, cel ce se pune pe sine mai
prejos dec�t toti ceilalti, socotindu-se cel mai putin vrednic din toti, acela e
cel mai vrednic si cel mai �n masura sa primeasca darurile cele mai mari.
 3. Cel ce primeste mai putin nu trebuie sa se �ntristeze nici sa se supere sau
sa fie invidios: pe tine, Dumnezeule, el trebuie si mai mult sa te caute si
bunatatea ta sa ti-o laude mai mult �nca, deoarece �mparti cu at�ta marinimie, �n
dreapta si �n st�nga, fara sa te uiti la vrednicia anume a cuiva. Toate purced de
la tine: iata de ce, �n toate, se cade sa fii laudat. Tu stii cel mai bine ceea ce-
i mai potrivit si mai prielnic fiecaruia: Tu stii de ce cutare se cade sa primeasca
obladuire mai multa, cutare mai putina; acestea toate s�nt rosturi pe care nu noi,
ci Tu le stii si le cumpanesti, caci vredniciile fiecaruia doar tie �ti s�nt �ntru
totul cunoscute.
4. Iata de ce, Doamne Dumnezeul meu, vad un mare bine �n faptul ca nu am parte
de belsug de daruri batatoare la ochi, care sa atraga asupra mea cinstea si uimirea
celorlalti; ca, vaz�nd saracia si nemernicia mea, sa nu iau nimic din ceea ce mi se
�nt�mpla drept o pacoste sau o pricina de a fi ursuz, posac ori trist; ci
dimpotriva, sa ma bucur si sa fiu voios; caci Tu, Doamne, ti-ai ales prieteni si
slujitori dintre cei saraci si smeriti, din r�ndul celor dispretuiti de lumea
aceasta. Cea mai buna dovada s�nt �nsisi apostolii tai, pe care i-ai r�nduit mai
mari peste �ntregul pam�nt (Ps 44, 17). Si, cu toate acestea, viata lor pe pam�nt a
fost fara vrajba, curata si umila �n totul, stiut fiind ca s-au bucurat chiar sa
sufere batjocura pentru numele tau (Fapte 5, 41) si ca au �mbratisat cu multa
dragoste tocmai acele lucruri de care lumea se �ngrozeste.
5. Nimic, �ntr-adevar, nu trebuie sa aduca mai multa bucurie celui care te
iubeste si �ti cunoaste binefacerile dec�t tocmai �ndeplinirea vointei tale si
primirea fara sovaire a hotar�rilor luate de tine din vecie; p�na �ntr-at�t �nc�t
omul sa primeasca bucuros sa fie ultimul, acolo unde oricine si-ar dori sa fie
primul; sa fie �mpacat si multumit la fel de bine cu locul de pe urma cum ar fi cu
locul din frunte; sa nu se simta jignit de �njosiri si ocari; sa tina la bunul sau
nume la fel de putin pe c�t ar tine altul de mult la faima si glorie. Pentru ca
voia ta si cinstea numelui tau se cade sa treaca mai �nainte de orice: ele trebuie
sa dea sufletului mai multa m�ng�iere si placere dec�t toate darurile si
binefacerile primite p�na acum sau de acum �ncolo.

Capitolul XXIII
PATRU S�NT CHEZASIILE PACII

1. Fiul meu, iata ca a sosit clipa c�nd te voi �ndruma pe calea pacii si a
adevaratei libertati.
2. Fa, Doamne, dupa cuv�ntul tau, caci nici o placere nu poate fi, pentru mine,
mai mare.
3. Da-ti, fiul meu, toata silinta sa faci mai cur�nd voia altuia dec�t voia ta.
Sa-ti placa sa te bucuri mai cur�nd de putin dec�t de zestre mare. Cauta-ti
�ntotdeauna un loc mai jos si pune-te mereu mai prejos de ceilalti. Alege
�ntotdeauna vointa lui Dumnezeu si roaga-te ca ea sa se �ndeplineasca fara
precupetire si �n sufletul tau. Cel ce face astfel paseste pe calea pacii si
linistii.
4. Doamne, pe c�t de scurte aceste c�teva cuvinte, pe at�t de pline de miez
pentru propasirea mea �ntru desav�rsire! Nu vorbe multe, ci pline de rost, de rod
si de �nteles. De-as putea sa le pazesc cu sfintenie, nu m-as tulbura cu at�ta
usurinta. �ntr-adevar, de c�te ori ma nelinistesc si ma simt abatut, �mi dau seama
ca, de fapt, n-am facut altceva dec�t sa ma �ndepartez de la aceasta �nvatatura.
Tu, �nsa, care poti face orice si care tii at�t de mult la propasirea sufletului,
sporeste harul �n mine, sa pot fi la �naltimea cuv�ntului tau si sa-mi desav�rsesc
m�ntuirea.
Rugaciune pentru �ndepartarea g�ndurilor rele
5. Doamne Dumnezeul meu, nu te �ndeparta de mine; Dumnezeule, �ndreapta-ti
privirea si ajutorul spre mine (Ps 70, 12): caci iata, au navalit asupra mea fel de
fel de g�nduri si temeri chinuitoare. Cum sa scap nevatamat de ele? Cum sa le
�nfr�ng?
6. Voi pasi �naintea ta - zice Domnul - pe mai marii falnici ai lumii �i voi
smeri (Is 45, 2). Voi deschide lacatele carcerei tale si-ti voi descoperi tainita
celor mai ascunse lucruri.
7. Fa, Doamne, precum spui; si se vor spulbera, �n fata privirii tale, toate
g�ndurile rele. Aceasta-i singura mea nadejde: sa pot alerga la tine, �n orice
amaraciune, sa-mi pun toata �ncrederea �n tine, sa te strig �n ajutor din ad�ncul
inimii si, �n rabdare, sa astept obladuirea m�ng�ierii tale.
Rugaciune pentru luminarea cugetului
8. Lumineaza-ma, bunule Isuse, cu darul launtric al razei tale si risipeste din
lacasul inimii mele umbra oricarei bezne. �nfr�neaza g�ndurile mele ratacitoare,
spulbera ispitele care navalesc asupra cugetului meu. Lupta cu toata puterea, �n
numele meu, alunga fiara - vreau sa spun focul poftelor p�rjolitoare -, ca pacea sa
se �ntemeieze pe taria ta (Ps 121, 7) si multimea laudelor tale sa se �nalte �n
lacasul cel sf�nt - adica �ntr-o constiinta curata. Porunceste Tu v�rtejului si
furtunii; spune Tu talazurilor - Stati; si viforului: - Nu sufla; si se va face
liniste mare.
9. Trimite lumina ta si adevarul (Ps 42, 3), ca sa straluceasca asupra
�ntregului pam�nt: caci un pam�nt sterp si pustiu ram�n, daca nu primesc roua
luminilor tale. Revarsa harul tau de sus, spala inima mea cu stropii veniti din
cer; deschide zagazurile tale, revarsa asupra tar�nii uscate darul apei, ca glia sa
rodeasca belsug de bunatate. �nalta cugetul meu �mpovarat de jugul at�tor pacate si
trage catre �nalt toate dorintele mele, ca, ating�nd o data dulceata fericirii
ceresti, sa nu mai simta dec�t dezgust pentru cele pam�ntesti.
10. Scapa-ma si smulge-ma din bratele oricaror alintari trecatoare, venite din
partea fapturilor, caci nimic pe lume nu poate stinge si alina dorinta mea
arzatoare. Leaga-ma de tine prin legatura str�nsa a dragostei, caci Tu singur poti
�ndestula pe cel ce te iubeste, si, �n afara ta, zadarnice si amagitoare ram�n
toate.

Capitolul XXIV
PAZESTE-TE DE A ISCODI SI JUDECA VIATA CELORLALTI

1. Fiul meu, fereste-te de ur�tul narav de a te amesteca �n cele ce nu te

privesc si nu-ti bate capul cu griji desarte. Ce-ti pasa de una si de alta? Tu
urmeaza-ma pe mine (In 21, 22). Ce te priveste daca cutare e asa sau altminteri;
daca cutare face asa si pe dincolo, sau vorbeste ba una, ba alta? Nu vei avea de
dat socoteala pentru altii, ci pentru tine doar. Prin urmare, de ce sa te amesteci?
Iata, eu le stiu si le cunosc pe toate, si nimic din ceea ce se petrece sub soare
nu-mi scapa; eu vad ce stie, ce g�ndeste, ce vrea si �ncotro t�njeste fiecare.
Acestea toate, asadar, ma privesc numai pe mine; c�t despre tine, vezi-ti de ale
tale �n buna pace si lasa-l pe cel ce se amesteca sa-si bata capul, sa se zbuciume
c�t pofteste. Asupra lui se �ntoarce negresit tot ceea ce ar face sau ar spune,
caci iata, nimic nu-mi scapa.
2. Nu alerga dupa obladuirea numelor cu vaza si trecere, nici dupa prietesuguri
cu ghiotura, nici dupa semne de iubire osebita din partea oamenilor. Toate acestea
buimacesc si zapacesc cugetul, arunc�nd asupra inimii umbra si �ntunecare. Bucuros
ti-as �mpartasi din cuvintele mele si ti-as descoperi taine ascunse, daca ai
astepta, cu r�vna �n suflet, sa ma ivesc l�nga tine si mi-ai deschide usa inimii
tale. Fii gata mereu, de straja �n rugaciune, si smereste-te �n toate.

Capitolul XXV
�N CE STA PACEA TRAINICA A INIMII SI ADEVARATA PROPASIRE LAUNTRICA

1. Fiul meu, nu uita de cuvintele mele: Pacea mea v-o las voua, pacea mea o dau
voua; nu asa cum v-o da lumea v-o dau voua (In 14, 27). Toti �si doresc tihna si
pacea, dar nu toti se �ngrijesc de cele ce tin de pacea adevarata. De pacea mea se
bucura cei umili si cu inima blajina. De pacea mea te vei bucura deprinz�nd
�ndelunga rabdare. Ascult�nd glasul meu si urm�nd poruncile sale, te vei putea
bucura de belsug de pace.
2. Ce sa fac, asadar?
3. �n orice �mprejurare supravegheaza-ti faptele si cuvintele si cauta sa-ti
calauzesti toate g�ndurile si intentiile astfel �nc�t mie singur sa-mi faci
placere, iar �n afara de mine sa nu-ti doresti si sa nu cauti nimic. C�t priveste
vorbele si faptele celorlalti, nu te grabi niciodata cu judecati nesabuite si nu te
amesteca niciodata �n lucruri si treburi ce nu te privesc; astfel fac�nd, aproape
cu neputinta va fi sa-ti pierzi vreodata linistea. Dar a nu resimti niciodata nici
un fel de tulburare, a nu fi atins de nici un fel de amaraciune a inimii sau
neplacere a trupului, acestea nu tin de timpul trecator al acestei vieti, ci de
zestrea pacii si linistii eterne. Prin urmare, nu te grabi sa crezi ca ai gasit
cumva adevarata pace, doar pentru faptul ca nu te simti, vremelnic, �mpovarat de
nici un necaz; nu-ti �nchipui ca totul merge bine, doar pentru faptul ca nu
�nt�mpini nici o potrivnicie; nu crede ca toate s�nt desav�rsite, doar pentru ca s-
au �nt�mplat sa-ti mearga struna, asa cum ti-ai dorit. Ar fi de asemenea gresit sa
socotesti ca ai avea de ce sa te lauzi sau sa te crezi iubit �ntr-un chip aparte,
doar pentru faptul ca evlavia ti-a fost usoara si dulce: �ntr-adevar nu acestea
s�nt dovezile adevaratului om virtuos, nu �n ele sta chezasia propasirii si
desav�rsirii.
4. Dar �n ce, Doamne?
5. �n lasarea pe m�na lui Dumnezeu, �ncredint�ndu-te vointei sale cu totul si
din toata inima; ner�vnind la ale tale nici mici nici mari, nici pe pam�nt, nici
pentru vesnicie; astfel �nc�t sa poti ram�ne netulburat la fata, la bine si la rau,
multumind lui Dumnezeu pururi, pastr�ndu-ti cumpatul, orice s-ar �nt�mpla. Daca te
vei arata at�t de puternic si de neclintit �n nadejde �nc�t, chiar lipsit de
m�ng�ierea launtrica, sa-ti otelesti inima pentru a face fata la suferinte mai mari
�nca; daca nu vei cauta dezvinovatiri, cum ca nu s-ar cadea ca tocmai tu sa suferi
at�ta; daca, dimpotriva, �mi vei da mie �ntotdeauna dreptate, laud�ndu-ma pentru
toate hotar�rile mele - atunci se va putea spune, si pe drept cuv�nt, ca ai pasit
cu adevarat pe calea sigura a pacii si nu va fi nici o �ndoiala ca te vei bucura de
vederea fetei mele. �n cele din urma, daca vei ajunge la lepadarea de sine
perfecta, fii �ncredintat ca te vei bucura de pace buna si netulburata, pe c�t e cu
putinta omului sa guste pe acest pam�nt.

Capitolul XXVI
DARUL NEPRETUIT AL LIBERTATII INTERIOARE, PENTRU A CARUI DOB�NDIRE RUGACIUNEA E
MAI DE FOLOS DEC�T CITIREA DIN CARTI

1. Doamne, este adevarat, �ndatorirea omului care tinde la desav�rsire este sa

nu slabeasca niciodata veghea sufletului sau pentru cele de sus: apasat de povara
multor griji, sa-si duca totusi zilele ca si c�nd nimic nu l-ar �mpovara; nu �nsa
cu nesimtire, ci prin marele dar al libertatii launtrice, adica dezlipit de orice
legatura nesabuita fata de fapturi.
2. Te rog cu toata staruinta, bunul meu Dumnezeu, apara-ma de grijile acestei
vieti trecatoare; fa sa nu ma las prins �n cursele ei; fereste-ma de prea mare
�ngaduinta fata de nevoile trupului, ca sa nu cad �n mrejele placerii; izbaveste-ma
de orice piedica sufleteasca, �nc�t sa nu ma las abatut de amaraciune si sa cad.
Nu-i vorba de acele lucruri la care r�vneste cu toata �nfocarea desertaciunea
lumii, ci de acele ponoase care, prin blestem si obsteasca os�nda, apasa ca un jug
asupra sufletului slujitorului tau, �mpiedic�ndu-l sa paseasca asa cum si-ar dori,
�n fiecare clipa, pe calea libertatii spiritului.
3. O, Dumnezeul meu, nespus de bun si plin de iubire, �ntoarce-mi �n amaraciune
orice m�ng�iere trupeasca, ce sta si ma stinghereste, �mpiedic�ndu-ma de la
�ndragirea celor eterne; acele lucruri care �mi �ntind, amagitoare, ispita unor
desfatari de o clipa, ca sa ma traga la rau. Fa, Doamne, sa nu ma las biruit de
carne si s�nge, sa nu ma las amagit de slava lumii iute-trecatoare, sa nu ma las
prins �n latul plin de viclesug al diavolului. Da-mi taria sa ma �mpotrivesc, da-mi
rabdarea de a �ndura, statornicia de a tine drumul p�na la capat. �n locul tuturor
alintarilor lumii, daruieste-mi dulceata fara seaman a Spiritului tau si �n locul
iubirii trupesti, da-mi dragoste pentru numele tau.
4. Caci iata, hrana, bautura, �mbracamintea si celelalte bunuri trebuincioase
trupului ca un reazem, apasa totusi ca o povara asupra sufletului �nfocat de r�vna.
Da-mi harul de a ma putea folosi de aceste usurari cu toata cumpatarea si sa nu ma
leg de nici una prin dorinte ne�nfr�nate. Nu-i �ngaduit sa lepad toate acestea,
caci firea �si cere micul ei drept la viata; dar a r�vni la lucruri de prisos,
datatoare de prea mare placere, nu-i �ngaduit de sf�nta lege: altminteri, trupul s-
ar obraznici, razvratindu-se �mpotriva sufletului. Tin�nd cumpana �ntre aceste doua
cai, m�na ta sa ma calauzeasca si sa ma �ndrume, ca nimic din cale afara sa nu
sav�rsesc.

Capitolul XXVII
IUBIREA DE SINE E O MARE FR�NA �N CALEA SPRE DOB�NDIREA CELUI MAI �NALT BINE

1. Fiul meu, pentru a c�stiga totul, jertfeste totul, neoprind pentru tine
nimic. Sa stii bine ca iubirea de sine e lucrul cel mai vatamator dintre toate.
Dupa felul cum tii la ceva sau t�njesti dupa vreun lucru, lucrul acela te va robi
�n parte sau cu totul. Daca iubirea ta va fi curata, limpede, bine cumpanita, nu
vei ajunge niciodata robul lucrurilor. Nu r�vni la ceea ce nu se cade sa
dob�ndesti; nu dob�ndi ceea ce ti-ar putea �mpiedica ori st�njeni libertatea
launtrica. De ce, prin urmare, sovai? Daruieste-te mie cu totul, din ad�ncul inimii
tale, cu tot ce ti-ai putea dori sa dob�ndesti vreodata.
2. Pentru ce te macini �n zadarnica �ntristare? De ce te zbuciumi cu griji de
prisos? Lasa-te cu totul �n voia mea si nu vei suferi nici un fel de vatamare. Daca
umbli ba dupa una, ba dupa alta, daca tii sa fii ba aici, ba acolo, g�ndindu-te cum
o sa-ti fie mai bine si mai placut, nu vei gusta niciodata linistea, si niciodata
nu vei fi scutit de fram�ntari si de teama; nimic pe lume nu-i fara cusur si �n
orice loc te-ai afla, se va gasi si cine sa ti se puna �mpotriva.
3. Nu te vei pricopsi niciodata dob�ndind bunuri dinafara, pe care mereu sa le
�nmultesti cu nemiluita; mai cur�nd dispretuieste asemenea lucruri, reteaza
legaturile tale cu ele, pliveste bine inima ta. Nu doar de bani ori de avere, ci si
de pofta de a fi proslavit, de gustul laudelor desarte si al tuturor acelor lucruri
care trec si se duc, o data cu lumea. Prea putin �ti prieste, prea putin reazem �ti
da locul unde te afli, daca lipseste spiritul si r�vna; iar mult cautata pace a
sufletului va fi subreda si vremelnica, daca starea inimii tale va fi lipsita de
adevarata ei temelie - adica de mine; locurile le poti schimba, dar nu vei deveni
mai bun si mai vrednic pentru aceasta. O data ivit prilejul, si o data primita
ispita, vei da iarasi de lucrul de care ai fugit, si mai rau �nca.
Rugaciune pentru curatirea inimii si dob�ndirea �ntelepciunii ceresti
4. �ntareste-ma, Doamne, prin harul Duhului Sf�nt. Da tarie omului launtric din
mine si scapa inima mea de orice �ngrijorare fara rost si de orice spaima; fa sa nu
ma las ademenit de feluritele dorinte si pofte ce ma trag ba la lucruri fara nici
un pret, ba la altele scumpe: fara sa le pot vedea pe toate drept ceea ce s�nt, ca
vremelnice si trecatoare, si pe mine �nsumi, trecator la r�ndul meu, o data cu ele:
caci nimic nu-i statator sub soare, toate s�nt amagire si �ntristare pentru suflet.
O, c�t este de �ntelept cel ce judeca astfel!
5. Da-mi, Doamne, �ntelepciunea cereasca, fa sa pot �nvata sa te caut si sa te
gasesc pe tine mai �nainte de orice; mai presus de toate sa te stiu gusta si iubi;
pe toate celelalte, dupa rosturile �ntelepciunii tale, asa precum s�nt, sa le
�nteleg. Da-mi cumintenia de a ocoli viclesugul lingusirilor si de a rabda cu tarie
toata �mpotrivirea: caci mare �ntelepciune este sa nu-si lase omul inima tulburata
de larma cuvintelor, sa nu-si lase urechea prada �nc�ntarii Sirenelor: doar astfel,
pe cararea deschisa, pasul omului poate �nainta �n siguranta.

Capitolul XXVIII
�MPOTRIVA LIMBILOR CLEVETITOARE

1. Fiul meu, nu pune la inima daca unii au despre tine pareri rele, sau daca
vorbesc despre tine asa cum nu-ti place. Se cuvine sa ai tu �nsuti despre tine o
parere si mai rea, socotindu-te mai plin de scaderi si de metehne dec�t toti
ceilalti. Duc�nd o viata launtrica, prea putin o sa-ti pese de vorbele aruncate �n
v�nt. Caci nu mica-i cumintenia celui ce stie sa taca la vreme rea si de
amaraciune, �ntorc�ndu-si atunci inima catre mine, fara sa se sinchiseasca si fara
sa se lase tulburat de judecatile oamenilor.
2. Pacea sufletului tau sa nu depinda de gura lumii: si daca te-ar vorbi de
bine, si daca te-ar vorbi de rau, tu tot acelasi om ram�i, fara nici o schimbare.
Unde-i adevarata pace si unde-i adevarata glorie? Oare nu la mine se gasesc
acestea? Tocmai de aceea, cel ce nu tine sa faca pe plac oamenilor, nici nu se teme
de a le displace, acela se va bucura de multa pace. �ntr-adevar, din iubirea fara
fr�u si din teama fara rost se naste toata tulburarea si fram�ntarea inimii
omenesti si toata buimacirea mintii.

Capitolul XXIX
DUMNEZEU TREBUIE CHEMAT �NTR-AJUTOR SI BINECUV�NTAT �N TOATE CLIPELE DE CUMPANA

1. Fie numele tau binecuv�ntat �n veac, Doamne (Iov 3, 23), pentru ca ai vrut sa
ma �ncerci prin aceasta ispita. Daca nu pot fugi de ea, pot si trebuie sa fug la
tine dupa ajutor, ca raul sa fie �ntors �n bine. Doamne, iata, trec prin clipe de
amaraciune si inimii mele nu-i este bine: ma zbat din greu sub pintenul de foc al
patimii rele. Ce as putea sa spun acum, Parintele meu iubit? S�nt prins la
str�mtorare ca �ntr-un cleste. Izbaveste-ma de ceasul acesta! Dar pentru aceasta am
venit �n ceasul acesta (In 12, 27), ca Tu sa fii laudat, eu sa fiu umilit si, prin
harul tau, izbavit. �ndura-te, Doamne, si izbaveste-ma (Ps 32, 14), caci s�nt
neajutorat si sarac: pe unde s-o apuc fara tine? Da-mi, Doamne, rabdare, si de asta
data. Ajuta-ma, Dumnezeul meu, si nu ma voi teme de nimic, oric�t de mari ar fi
poverile si jugul care ma apasa.
2. Si ce-as mai putea spune �n aceasta �mprejurare? Doamne, faca-se voia ta (Mt
6, 10; 25, 42). Pe drept ma aflu trecut prin �ncercari si prin amaraciune. �ntr-
adevar, mi se cade sa �ndur - macar de-as �ndura cu rabdare -, p�na c�nd acest
vifor rau va trece si cerul se va �nsenina din nou! Puternica si preaputernica e
m�na ta - ea poate lua de la mine p�na si pacostea acestei ispite, �i poate domoli
puterea, sa nu cad - asa cum si mai �nainte ai facut, Dumnezeul meu, at�t de bun si
milostiv cu mine. Cu c�t mie mi-e mai grea, cu at�t �ti este tie mai usoara:
schimbarea dreptei celui Prea�nalt (Ps 76, 10).

Capitolul XXX
SA CEREM AJUTORUL LUI DUMNEZEU, ASTEPT�ND CU �NCREDERE RECAPATAREA HARULUI
PIERDUT

1. Fiul meu, Eu s�nt Domnul care dau tarie �n ziua amaraciunii (Nahum 1, 7). Nu
te sfii sa vii la mine, ori de c�te ori te vei afla la str�mtorare. Ceea ce
st�njeneste cel mai mult primirea m�ng�ierii ceresti e faptul ca nu te grabesti cu
rugaciunea. �ntr-adevar, mai �nainte sa-mi cazi mie �n genunchi, �ncerci ici si
colo, alte alinari, usurare �n lucruri din afara, si toate fara rost; p�na c�nd
�ntelegi ca Eu s�nt cel ce izbaveste pe cei ce-si pun nadejdea �n mine, si ca, �n
afara mea, nu este ajutor puternic, nici povata buna, nici tamaduire temeinica. Iar
dupa ce sufletul �si revine, dupa furtuna, �ntremeaza-te �n lumina �ndurarii mele,
caci s�nt alaturi de tine (zice Domnul), gata nu numai sa refac totul �n �ntregime,
dar din belsug sa adaug si prisos, pe deasupra.
2. Doar nu-ti �nchipui ca ar fi ceva cu neputinta pentru mine, sau ca m-as putea
asemui cu cei ce zic una si fac alta. Unde ti-este credinta? Fii staruitor si tare.
Fii rabdator si d�rz: alinarea va veni la timpul potrivit. Asteapta-ma, nu te
�ndoi, caci iata, vin. Si Eu �nsumi voi fi tamaduirea ta. Ceea ce te �ndurereaza e
ispita; spaima fara pricina e ceea ce te �nfricoseaza. Dar ce rost are sa fii
fram�ntat de cele viitoare? doar pentru a adauga tristete peste tristete? Ajunge
zilei rautatea ei (Mt 6, 34). Zadarnic si fara rost e sa te tulburi sau sa te
bucuri pentru lucruri ce vor sa se �nt�mple �n viitor: caci poate nu se vor
�nt�mpla niciodata.
3. E lucru firesc ca omul sa se lase ademenit de �nchipuire, dar este semnul
sufletului slab sa se lase prins prea lesne �n capcana de amagiri a vrajmasului.
Pentru dusman e totuna daca ademenirea si nalucirea au vreun temei adevarat, sau
s�nt scornire curata; daca te prinde �n mreji si te tr�nteste la pam�nt amagindu-te
cu lucruri de bine, sau daca te �nseala cu groaza de cele viitoare. Crede �n mine
si nu te �ndoi de obladuirea mea. Atunci c�nd ti se pare ca esti departe de mine,
deseori se �nt�mpla sa fiu chiar mai aproape ca niciodata. C�nd te vezi cu totul
pierdut, deseori esti tocmai aproape de a dob�ndi vrednicii de seama. Totul nu-i
pierdut numai fiindca ti se �nt�mpla un lucru potrivnic. Nu trebuie sa judeci
lucrurile dupa parerea unei clipe, si nici sa te lasi abatut de povara unei
greutati, oricare ar fi ea, ca si c�nd s-ar fi stins orice licarire de nadejde.
4. Nu te socoti prada parasirii, chiar daca, pentru un timp, �ti trimit, c�nd si
c�nd, o �ncercare, ori daca �ti lipsesc vremelnic inima de mult dorita m�ng�iere;
nu altul este drumul care duce la �mparatia cerurilor. Si, fara �ndoiala, tie - ca
si tuturor slujitorilor mei - �ti este mai de folos sa te otelesti �nfrunt�nd
potrivniciile, dec�t, huzurind fara griji, sa-ti mearga toate dupa placul inimii.
Eu vad p�na �n ad�nc toate g�ndurile omului: prielnic pentru m�ntuirea ta este sa
fii, din c�nd �n c�nd, lasat si fara dezmierdare si alinare; ca nu care cumva sa te
�ncumeti sa g�ndesti lucruri mari despre tine, laud�ndu-te cu ispravile sav�rsite
si cu ceea ce nu-i al tau. Orice am dat pot lua si �napoi; si tot ce am luat pot
�napoia c�nd vreau.
5. Ori de c�te ori dau, al meu e darul; ori de c�te ori iau �ndarat, nu dintr-
ale tale iau: caci a mea e toata daruirea buna si tot darul desav�rsit (Iac 1, 17).
Daca �ncredintez umerilor tai jugul vreunei poveri sau al �mpotrivirii, nu c�rti,
nu te �ntuneca si nu pune la inima; pe loc as putea sa ridic apasarea oricarei
greutati, prefac�nd sarcina ta �n bucurie. S�nt �nsa drept, iar tu �mi datorezi
recunostinta multa, tocmai pentru ca sav�rsesc ceea ce sav�rsesc �n tine.
6. Judec�nd drept si potrivit cu adevarul, n-ar trebui niciodata sa te lasi
coplesit de �ntristare atunci c�nd ai de �nfruntat o greutate, ba dimpotriva, ar
trebui sa te bucuri si sa-mi multumesti: mai mult, s-ar cadea sa te bucuri vaz�nd
ca nu te crut si te calesc prin suferinta. Precum m-a iubit pe mine Tatal si Eu va
iubesc pe voi (In 15, 9), am spus ucenicilor mei: nu i-am trimis, iata, la bucurii
vremelnice, ci la lupta aspra; nu la onoruri, ci la sudalme si dispret; nu la
huzur, ci la cazna; nu la odihna, ci la str�nsul unui belsug de roade prin rabdare.
Tine bine minte, fiul meu, aceste cuvinte.

Capitolul XXXI
DOAR TREC�ND DINCOLO SI MAI PRESUS DE ORICE FAPTURA SUFLETUL �SI POATE GASI
ZIDITORUL

1. Doamne, de c�t har as avea nevoie ca sa pot strabate p�na acolo unde nici o
faptura sa nu mai fie �n calea mea o piedica! �ntr-adevar, c�t timp ultimul fleac e
gata sa ma tina locului, cum as putea sa-mi iau nest�njenit zborul catre tine? Pe
drept r�vnea psalmistul: Cine-mi va da mie aripi de porumbel, si voi zbura si ma
voi odihni (Ps 54, 7)?! Ce poate fi mai limpede si mai pasnic dec�t lumina unui
ochi lipsit de orice viclesug? Si ce-ar putea fi mai slobod de �ncatusare dec�t
inima celui care nu pofteste la nimica pam�ntesc? Iata de ce omul trebuie sa treaca
dincolo de faptura, dezlipindu-se chiar si de sine �nsusi cu totul; sa poata sta cu
sufletul la �naltime, �n acel loc de unde sa se poata singur convinge ca Ziditorul
a toata faptura nu sufera asemanare cu nimeni. Cine nu se leapada de toata faptura,
n-are cum sa-si �nalte mintea nest�njenit spre cele dumnezeiesti. Nu alta e pricina
pentru care at�t de rar se �nt�lnesc suflete cu adevarat contemplative: caci putini
s�nt cei �n stare sa se dezlipeasca cu totul de lucrurile si fiintele pieritoare.
2. E nevoie pentru aceasta de un har deosebit de mare, �nalt�nd sufletul,
rapindu-l cumva mai presus de sine. Daca, �nsa, omul nu-i ridicat sufleteste,
dezrobit de legaturile sale cu toate creaturile si unit �ntru totul cu Dumnezeu,
oric�t de multe ar sti si oric�t de multe ar avea, toate s�nt fara rost si fara
pret. Va fi mereu neispravit si marunt omul care-si �nchipuie ca vreun lucru sau
fiinta pot fi mari cu adevarat, �n afara unicului bine, nemarginit si etern.
�ntr-adevar tot ce nu este Dumnezeu nu �nseamna nimic si trebuie socotit drept
nimic. Si este o mare deosebire �ntre �ntelepciunea celui evlavios, curat la suflet
si la inima, si �nvatatura de carte dob�ndita de la altii prin citire si studiu. Cu
mult mai nobila e �nvatatura care purcede de sus, prin �nr�urire dumnezeiasca,
dec�t aceea dob�ndita prin osteneli si truda vointei omenesti.
3. Multi s�nt cei ce ar dori sa duca o viata contemplativa, dar iata, cei mai
multi s�nt prea putin dornici sa puna m�na si sa trudeasca pe calea ce duce �ntr-
acolo. O alta mare piedica e faptul ca multi se opresc la semnele si lucrurile ce
�nc�nta simturile, si ca prea putini se sinchisesc de virtutea �nfr�narii
desav�rsite. Ma �ntreb ce se �nt�mpla, ce duh ne m�na, si la ce jinduim, �n fapt,
noi cei ce ducem, asa cum s-ar parea, o viata spirituala: caci prea mult ne
fram�nta si prea mare �ngrijorare ne dau cele trecatoare si lipsite de �nsemnatate,
�n vreme ce pentru cele ce privesc sufletul abia daca mai avem timp, c�nd si c�nd,
sa ne reculegem cu adevarat mintea si cugetul.
4. Ce pacat si ce durere sa vezi cum, dupa un dram de reculegere, abia asteptam
sa ne putem risipi �n afara, fara ca macar sa ne cercetam cugetul, cumpanind cu
luare aminte faptele noastre! Nu ne dam seama unde �si au cu adevarat izvorul
simtirile si pornirile noastre, nu depl�ngem rautatea imboldurilor care ne st�rnesc
si ne m�na. Caci tot trupul s-a abatut din calea lui (Gen 6, 12) si, iata, cum se
stie, a urmat potopul. �ntruc�t mai toate pornirile noastre launtrice s�nt patate
de o asemenea stricaciune, urmeaza ca si faptele pornite din aceasta radacina s�nt,
la r�ndul lor, atinse de una si aceeasi prihana, ceea ce �nvedereaza subrezenia si
bicisnicia inimii noastre. Din suflet curat purced roadele vietii drepte.
5. Mereu ne punem �ntrebarea c�te fapte anume a sav�rsit sau �ndeplinit cutare
sau cutare; nu ne �ntrebam �nsa de loc �n ce spirit si din ce virtute au izvor�t
faptele celuilalt. Vrem mereu sa stim daca omul se arata a fi puternic, bogat,
chipes, destoinic sau daca se pricepe sa scrie bine, sa c�nte bine, sa lucreze
bine; dimpotriva, daca sufletul lui e sarac dar curat, daca omul e rabdator si
bl�nd la inima, daca-i evlavios si recules, acestea toate s�nt �ntrebari care, de
cele mai multe ori, nu se pun. Ochiul priveste doar fata din afara a omului; harul,
dimpotriva, se �ntoarce catre cele din launtru. Cel dint�i cade adesea prada usoara
amagirii; cel din urma pune si sadeste nadejdea omului �n Dumnezeu, ca nici o
ademenire sa nu-l biruie.

Capitolul XXXII
DESPRE JERTFIREA DE SINE SI RASTIGNIREA POFTELOR

1. Fiul meu, nu vei putea fi dezrobit cu totul din lanturi dec�t tagaduindu-te
cu totul pe tine �nsuti. Traiesc, �ntr-adevar, �n lanturi toti cei ce si-au
agonisit averi, toti cei ce se iubesc pe sine, nesatiosii, scotocitorii, toti cei
ce nu cunosc ast�mparul, toti cei ce cauta sa-si astearna c�t mai bine tihna si
care nu se sinchisesc de dorintele lui Cristos; la fel, toti cei ce nu obosesc sa
urzeasca si sa zideasca lucrari ce nu vor sta niciodata �n picioare. Caci se va
narui si va pieri fara urma tot ceea ce nu vine de la Dumnezeu. Tine minte aceste
cuvinte, pe c�t de scurte, pe at�t de pline de miez: �ntoarce-ti spatele de la
toate, dezlipeste-ti inima de toate si vei dob�ndi totul; leapada cu totul lacomia
si-ti vei gasi linistea. Cugeta, fa astfel si ai sa pricepi totul.
2. Doamne, acesta nu-i lucru de o zi, nici jucarie de copil: �n s�mburele
acestor cuvinte se cuprinde �ntreaga desav�rsire a unei vieti cu totul consfintita
tie.
3. Fiul meu, nu trebuie sa dai �ndarat, nici sa te pierzi cu firea afl�nd despre
aceasta cale a desav�rsirii: ci, dimpotriva, sa te simti �ndemnat sa te depasesti
pe tine sau - macar �n suflet - sa t�njesti dupa atingerea acestui tel. Macar de-ai
apuca aceasta cale si ai �nainta pe ea p�na �ntr-acolo �nc�t sa nu te mai iubesti
pe tine, ci sa stai pururi gata pentru poruncile mele, ascultator fata de cel pe
care ti l-am r�nduit parinte duhovnicesc! Atunci abia mi-ai fi pe plac cu totul,
iar zilele tale s-ar scurge �n voie buna si pace. Mai ai at�t de multe lucruri de
care sa te dezlipesti si, daca nu te vei lepada cu totul de ele pentru mine, nu vei
putea dob�ndi ceea ce �mi ceri. Te povatuiesc sa cumperi de la mine aur lamurit �n
foc ca sa te �mbogatesti (Ap 3, 18) - cu alte cuvinte, �ntelepciune cereasca �n
stare sa cov�rseasca toate maruntisurile fara pret si lipsite de �nsemnatate. Lasa
la o parte cumintenia pam�nteasca si tot ceea ce maguleste mintea omului si
simturile sale. Trebuie asadar sa te scuturi cu totul de fleacurile ce-s socotite
de pret si de mare �nsemnatate �n ochii lumii si, �n schimb, sa dob�ndesti ceea ce,
�n ochii oamenilor, e fara de valoare: caci aceasta �ntelepciune cereasca li se
pare multora lucru marunt si fara �nsemnatate, dat uitarii aproape cu desav�rsire,
desi adevarata comoara a cuminteniei se cuprinde aici, �n virtutea ce nu se cauta
pe sine si nu tine sa se faca pretuita pe pam�nt. Multi o lauda din gura, dar o
tagaduiesc si o dezmint prin purtarile vietii lor. Dar ea este tocmai margaritarul
de pret, ascuns privirii multora.

Capitolul XXXIII
INIMA FIIND NESTATORNICA, SA NE ADUNAM G�NDUL LA DUMNEZEU, SINGURUL NOSTRU ROST
DE PE URMA

1. Fiul meu, nu te �ncrede �n pornirile inimii tale, care te trag ba �ntr-o

parte, ba �n cealalta. C�t timp vei trai, vei fi supus acestei nestatornicii, chiar
fara de voia ta: vei fi c�nd vesel, c�nd m�hnit, c�nd �mpacat, c�nd tulburat, c�nd
evlavios, c�nd lipsit de r�vna evlaviei, c�nd s�rguincios, c�nd lenes, c�nd
chibzuit si temeinic, c�nd usuratic. Dimpotriva, deasupra tuturor nestatorniciilor
sta sufletul celui �ntelept si �nvatat cu duhul: el nu ia seama la ceea ce i se
pare ca simte, sau dincotro bate v�ntul sovaielilor, ci un singur lucru e tinta
g�ndurilor sale: telul �nsusi mult dorit si �ndatoririle legate de atingerea lui.
Astfel, omul se pastreaza neclintit si statornic, cu ochiul mintii limpede
�ndreptat, fara gres, catre mine.
2. Cu c�t acest ochi al mintii va fi mai limpede, cu at�t mai statornica va fi
c�rma omului pe talazurile vietii, batute de furtuni. Dar lumina acestui ochi al
dreptelor intentii este, la multi, �ntunecata: caci privirea �nt�rzie si zaboveste
bucuros asupra multor fleacuri care, nu fara placere, se ivesc �n cale. �ntr-
adevar, rar se �nt�mpla sa fie cineva cu totul scutit de sam�nta rea a cautarii de
sine. Astfel se �nt�mpla si cu iudeii din vechime, cei care se apropiau de Marta si
de Maria, nu pentru Isus doar, ci ca sa-l vada pe Lazar (In 12, 9). Privirea si
intentia ochiului launtric se cad pastrate curate si ne�ntinate, sa fie g�ndul
omului drept si cinstit, �naltat mai presus de toate lucrurile marunte ale vietii,
si sa ma aiba pe mine drept singura, ultima tinta.

Capitolul XXXIV
CEL CE IUBESTE, SE BUCURA DE DUMNEZEU MAI PRESUS DE TOATE BUNATATILE PAM�NTULUI

1. Dumnezeul meu, adica tot ceea ce am mai scump pe lume! Ce mi-as putea dori
mai mult? Ce fericire mai mare as putea r�vni? O, ce vorba dulce si plina de
desfatare, nu �nsa pentru cel ce �ndrageste lumea si cele ce se cuprind �n ea, ci
doar pentru iubitorul Cuv�ntului. Dumnezeul meu, adica totul. Celui care stie sa-l
�nteleaga, Cuv�ntul acesta �i este de ajuns; celui care iubeste, �ng�narea lui e o
desfatare. �ntr-adevar, ajunge sa fii l�nga mine, ca toate se prefac �n placere;
daca, dimpotriva, Tu lipsesti, totul devine searbad. Tu dai pace inimii, Tu
�mpartasesti odihna si tihna fara margini, Tu esti sarbatoarea inimii. Tu faci ca,
multumindu-ne de toate, sa te binecuv�ntam �ntru toate. �n afara de tine, nimic nu
poate sa ne multumeasca multa vreme; ca ceva sa fie placut si desfatator e nevoie
de darul si sarea �ntelepciunii tale.
2. Poate oare ceva sa nu placa celui care te iubeste? C�t despre cel care nu te-
ar iubi pe tine, ar putea oare ceva sa-l desfete si sa-l multumeasca cu adevarat?
Caci cei ce nu afla placere dec�t �n �ntelepciunea lumeasca, ori �n poftele
trupului, s�nt lipsiti, �n fapt, de cumintenie, de vreme ce s�nt asteptati la tot
pasul de nenumarate amagiri si de zadarnicie, �ncheiate �n cele din urma prin
moarte. Dimpotriva, cei ce pasesc pe urmele pasilor tai - dispretuind cele
pam�ntesti, rastignind poftele trupurilor lor -, cu adevarat �ntelepti se arata,
caci de la naluciri desarte se �nalta la adevar si de la carne la spirit. Unora ca
acestia le este dat sa prinda cu adevarat gust pentru Dumnezeu si toata bunatatea
fapturilor lui Dumnezeu s-o �ntoarca �n lauda si multumire Ziditorului a toate.
�ntr-adevar, alt gust si alta placere descopera inima omului �n Ziditorul tuturor
fapturilor; alt gust cu totul �n fiinta fapturilor: uriasa, �ntr-adevar, e
deosebirea dintre vesnicie si timp, dintre lumina �nsasi, necreata, si lumina
primita prin oglindire.
3. O, lumina vesnica, �naltata mai presus de toate luminile create, trimite
aurul razei tale sa patrunda ca un fulger ad�ncul cel mai ascuns al inimii mele.
Spala-ma, umple-ma de voiosie, lamureste-ma, �nsufleteste cugetul meu cu taria
darului tau, sa pot ram�ne nedespartit de tine, �n culmea fericirii. C�nd, Doamne,
va suna ceasul mult dorit al desfatarii, c�nd, cu nesat, fiinta ta va fi cu
adevarat totul pentru mine? C�t timp nu se va �nt�mpla aceasta, nu voi cunoaste
nici bucurie deplina. Dar, din pacate, iata, ce durere: omul vechi �si duce mai
departe zilele �n mine: nu-i cu desav�rsire rastignit, nu-i cu desav�rsire mort;
�nca se razvrateste si c�rteste �mpotriva spiritului, se razboieste mocnit,
�ncerc�nd sa scuture stap�nirea curata si pasnica a sufletului.
4. Tu �nsa, Domnul meu, cel ce stap�nesti asupra puterilor marii si potolesti
razvratirea talazurilor, vino �n ajutorul meu! Spulbera-i pe cei ce ma �mpresoara
cu lupta; zdrobeste-i cu puterea bratului tau, pururi ne�nfr�nt. Arata-ti, rogu-te,
marinimia si slava: caci �n afara ta, Domnul si Dumnezeul meu, nu este pentru mine
nici obladuire, nici scapare.

Capitolul XXXV
VIATA NOASTRA PE PAM�NT NU POATE FI SCUTITA DE ISPITE

1. Fiul meu, nu vei fi niciodata la adapost �n viata aceasta, caci at�ta timp
c�t vei trai vei avea pururi nevoie de armele spiritului. Printre vrajmasi trece
drumul zilelor tale si vei fi lovit �ntr-una, ba din dreapta, ba din st�nga cararii
tale. Asadar, daca nu iei asupra ta pavaza rabdarii, nu vei putea mult timp sa
razbesti fara vatamare. Mai mult, daca inima ta nu e puternic �ntemeiata �n mine,
daca nu-ti pui �n g�nd sa fii pururi gata sa suferi orice pentru mine, nu vei putea
razbi prin focul luptei si nu te vei putea apropia de cununa fericita a biruintei.
Iata de ce trebuie sa-ti croiesti drum vitejeste prin toate piedicile, merg�nd
neabatut, cu barbatie, �nainte, peste toate oprelistile. �ntr-adevar, cel ce
�ntelege sa se oteleasca pentru biruinta va primi rasplata, iar cel ce pregeta �n
tr�ndavie va ram�ne cu ponosul si cu rusinea.
2. Daca de pe acum, din aceasta viata, �ti cauti odihna si tihna, cum oare crezi
ca ai sa ajungi la tihna si odihna de apoi? Nu-ti pune �n g�nd sa te asezi pe huzur
si odihna, ci, dimpotriva, pe rabdare multa. Adevarata pace s-o cauti �n cer, nu pe
pam�nt; n-o cersi oamenilor, nici altor fapturi, ci caut-o la Dumnezeu singur.
Pentru Dumnezeu sa �nduri bucuros orice: truda, de pilda, si durerile, ispitele si
necazurile, �ngrijorarile si lipsurile, bolile si nedreptatile, umilintele,
mustrarile si ponegririle de tot felul. Acestea toate s�nt de folos virtutii: ele
calesc pe ucenicul lui Cristos, si tes �ncet-�ncet, pentru el, cununa rasplatii din
ceruri. Rasplata mea e fara de sf�rsit si marinimia mea e at�t de mare, �nc�t o
daruiesc pentru �ndurarea unor cazne trecatoare: rasplatesc cu slava nesf�rsita
�ndurarea vremelnica a unor jigniri de o singura clipa.
3. Cum ti-ai putea �nchipui ca vei avea parte, dupa voie, de m�ng�iere
sufleteasca necontenita, aici pe pam�nt? Nici macar sfintii cei mari n-au avut
parte de asa ceva, ci prin amar de greutati si de ispite, prin nenumarate vitregii
au fost nevoiti sa razbeasca. Dar au stat neclintiti �n rabdare, pun�ndu-si
�ncrederea mai mult �n Dumnezeu dec�t �n ei �nsisi, convinsi fiind ca nu pot fi
puse �n cumpana amaraciunile timpului de fata, cu slava viitoare (Rom 8, 18). Ai
vrea sa dob�ndesti pe loc ceea ce multi altii s-au straduit �ndelung sa capete,
vars�nd amar de lacrimi si trec�nd prin cazne grele? Stai �n asteptarea Domnului,
poarta-te cu barbatie (Ps 36, 14), si abia atunci vei fi otelit si puternic; nu
sovai, nu da bir cu fugitii: arunca-te fara preget �n lupta, cu trup si suflet,
pentru marirea lui Dumnezeu. Eu te voi rasplati cu prisosinta si voi fi alaturi de
tine �n toata �ncercarea ta (Ps 90, 15).

Capitolul XXXVI
ZADARNICIA JUDECATILOR OMENESTI
 1. Fiul meu, reazema-ti inima fara grija �n Domnul, si fara sa te sinchisesti de
judecata oamenilor, daca, �ntr-adevar, constiinta te asigura ca esti curat si
nevinovat. E bine sa stii sa �nduri judecata oamenilor, lucru fericit, nu foarte
greu pentru o inima smerita care-si pune toata �ncrederea �n Dumnezeu, nu �n sine.
Multi se pricep sa �ndruge fel de fel de lucruri, dar nu pentru aceasta avem temei
sa le dam si crezare. La fel, nu-i cu putinta sa fie omul pe placul tuturora.
Apostolul Pavel �nsusi, care s-a straduit sa placa, pentru Domnul, tuturora,
fac�ndu-se tuturora totul, nu s-a sinchisit totusi de judecata ochiului omenesc (1
Cor 9, 22; 4, 3).
2. Tot ce i-a stat �n putere sa faca a facut pentru �mbarbatarea si m�ntuirea
celorlalti; n-a putut totusi �mpiedica gurile rele sa-l judece si sa-l ponegreasca.
Tocmai de aceea, s-a simtit dator sa �ncredinteze totul lui Dumnezeu, Celui care
cunoaste totul, iar c�t despre sine, si-a gasit adapost sub pavaza rabdarii si a
smereniei, �mpotriva tuturor ponegritorilor, a hulelor viclene si mincinoase. Si
daca a dat uneori raspuns nedreptatii, a facut-o ca nu cumva cei slabi si subrezi
sa afle prilej de smintire �n tacerea lui.
3. Afla cine esti, de te temi de omul muritor (Is 51, 12). Astazi este, si m�ine
nimic din el nu se alege. Teme-te de Dumnezeu si oamenii nu vor avea cum sa te
�nfricoseze. Ce poate, la urma urmelor, �mpotriva ta, clevetirea rea si gura lumii?
Mai mult �si strica siesi cel ce cleveteste, dec�t tie; caci de judecata lui
Dumnezeu nu va scapa nimeni, orice ar face. �naintea ochior sa-l ai pe Domnul,
pururi; niciodata nu te amesteca �n vorbe veninoase. Si chiar daca se va �nt�mpla
sa fii facut de rusine si �njosit vremelnic, pe nedrept, nu te m�nia pentru at�ta
lucru: nu stirbi, �n acest fel, cununa ce ti se �mpleteste pentru ceruri, ci
dimpotriva, �nalta-ti privirea; am, �ntr-adevar, puterea de a te scapa de orice
ponegriri si ocari, rasplatind pe fiecare dupa faptele lui.

Capitolul XXXVII
CALEA PENTRU A DOB�NDI DEZROBIREA INIMII NU-I ALTA DEC�T DEPLINA SI
NEPRECUPETITA RASTIGNIRE DE SINE

1. Fiul meu, leapada-te de tine si ma vei gasi pe mine. Rastigneste-ti vointa si

�ntoarce spatele tuturor avutiilor, daca doresti sa nu fii �n pierdere niciodata.
Caci zestrea de har cea mai mare o vei primi, fara �nt�rziere, de �ndata ce te vei
fi lepadat de tine �nsuti cu totul, fara jumatati de masura.
2. De c�te ori, Doamne, si �n c�te si mai c�te, nu va trebui oare sa ma lepad de
mine �nsumi si sa-mi rastignesc vointa?
3. Mereu si �n tot ceasul: �n cele mici si �n cele mari. Nu primesc, �ntr-
adevar, nici un fel de tocmeala: �n toate te vreau despuiat de toate. Cum altfel ai
putea fi cu totul al meu, cum altfel as putea fi cu totul al tau, dec�t numai prin
rastignirea desav�rsita a vointei tale, at�t �n cele launtrice, c�t si �n cele din
afara? Cu c�t mai cur�nd vei face ceea ce-ti cer, cu at�t va fi mai bine; cu c�t
mai deplin si mai sincer, cu at�t mai placut mie si cu at�t mai prielnic tie.
4. Unii se leapada de sine, dar cumva cu jumatate de masura: �ntr-adevar,
neav�nd �ncredere deplina �n Dumnezeu, �ncearca sa-si poarte, mai departe, de grija
si singuri. Altii, dimpotriva, daruiesc la �nceput totul, ca, mai apoi, �mpinsi de
ispita, sa se re�ntoarca la cele dint�i si prea putin sa propaseasca �n virtute.
Unii ca acestia nu vor ajunge nicodata sa aiba o inima curata si dezrobita cu
totul, caci prietenia luminoasa a harului meu nu poate fi atinsa dec�t printr-o
rastignire zilnica si desav�rsita: fara de care fericirea contopirii cu mine nu
este si nu poate fi cu putinta.
5. Asa cum ti-am mai spus, mai spun o data: leapada-te de tine �nsuti,
rastigneste-te si vei gusta o mare pace. Da totul pentru totul; nu precupeti nimic,
nu te tocmi pentru nimic; pastreaza-te neclintit si tare pe adevaratul tau reazem,
care s�nt Eu �nsumi, si Eu voi fi bucuria ta. Inima ta va fi usoara si scuturata de
lanturi, �ntunericul nu te va umbri nicodata. Da-ti toata stradania si roaga-te
pentru aceasta, sileste-te cu toata r�vna sa rupi cu totul orice legaturi si gol-
golut sa-l poti urma pe Isus; rastignindu-ti viata acum, sa poti trai �n vesnicie
pentru mine. Atunci toate nalucirile amagitoare se vor spulbera, ca si toate
tulburarile rele si fram�ntarile de prisos. Atunci va pieri si toata teama fara
rost si nu vor mai fi legaturile iubirilor fara fr�u.

Capitolul XXXVIII
DESPRE BUNA CHIBZUIRE A FAPTELOR NOASTRE
SI DESPRE RUGACIUNEA LA VREME DE CUMPANA
1. Fiul meu, sileste-te ca �n tot locul, �n tot lucrul - oricare ar fi treaba cu
care te-ai �ndeletnici cugetul tau sa fie usor si scuturat de toata legatura; sa
fii deplin stap�n pe tine, astfel ca toate sa-ti fie supuse iar tu sa nu fi supus
nici unui lucru. Sa fii domnul si c�rmuitorul faptelor tale, nu sluga, simbriasul
ori robul �ndatorat lor. Ca un fiu adevarat al lui Israel �ntors din robie, paseste
cu fruntea sus pe pam�ntul fagaduintei si libertatii fiilor lui Dumnezeu: ca fiu,
ridica-te mai presus de lumea celor trecatoare si atinteste-ti privirea la cele
vesnice; cu coada ochiului st�ng, uita-te la cele vremelnice; la cele nepieritoare
cauta statornic cu cel drept; mai presus de bunurile pam�ntesti, nu te lasa
stap�nit de ele, ci, dimpotriva, foloseste-le, fac�ndu-le sa-ti slujeasca, asa cum
se cuvine, potrivit r�nduielilor lui Dumnezeu, marele Mester, care nu a lasat nimic
fara rost �n fapturile m�inilor sale.
2. Daca, orice s-ar �nt�mpla, te vei feri sa te opresti la semnele din afara, la
ceea ce vede ochiul trupesc si la ceea ce aude urechea; daca, �mpreuna cu Moise,
vei patrunde �n Sf�nta Sfintelor spre a te sfatui acolo cu Dumnezeu, raspunsul nu
va �nt�rzia sa vina si te vei �ntoarce luminat asupra multora dintre lucrurile de
acum, ca si asupra multora dintre cele viitoare. Acolo alerga Moise ori de c�te ori
avea de dezlegat �ntrebari grele si spinoase; si singurul lui ajutor �mpotriva
curselor viclene si a capcanelor �ntinse de oamenii nelegiuiti era rugaciunea catre
Dumnezeu. Intra, asadar, si tu �n cea mai ascunsa camara a inimii tale si acolo
cere din toata puterea ajutorul Domnului si roaga-l sa-ti raspunda. Iosue si fiii
lui Israel s-au lasat prinsi de amagirea gabionitilor - asa cum citim �n Scriptura
-, tocmai pentru ca, �ncrez�ndu-se �n vorbele lor dulci, n-au mers mai �nt�i sa-l
�ntrebe pe Domnul si, drept urmare, au cazut �n capcana falselor compatimiri.

Capitolul XXXIX
OMUL SA NU FIE NERABDATOR CU MERSUL LUCRURILOR

1. Fiul meu, nu pregeta sa �mi �ncredintezi mereu tot ce ai pe suflet: Eu voi

avea grija de toate, la timpul cuvenit. Asteapta cu rabdare hotar�rea mea si vei
simti cum totul se r�nduieste spre bine.
2. Bucuros las totul �n m�na ta, Doamne, caci mintea mea nu ma ajuta. Ce bine ar
fi daca as putea sa nu ma fram�nt prea mult cu lucruri si �nt�mplari viitoare ci,
mai cur�nd, sa ma las cu totul �n buna voie a proniei tale!
3. Fiul meu, omul se zbuciuma, iata, dupa tot lucrul la care r�vneste; dar de
�ndata ce l-a dob�ndit, se schimba ca v�ntul: caci nu s�nt statornice nici macar
dorintele ce-l �mboldesc pe om spre una si aceeasi tinta, ci mai cur�nd se simte
tras necontenit de la una la alta. Iata de ce nu-i putin lucru sa te tagaduiesti pe
tine, chiar si �n cele marunte.
4. Adevarata propasire a omului sta �n tagaduirea de sine, caci cel ce s-a
lepadat de sine traieste slobod de lanturi si �n toata siguranta. Dar vechiul
vrajmas care se �mpotriveste la tot binele, necontenind niciodata cu amagirile, zi
si noapte nu face altceva dec�t sa stea la p�nda, nadajduind sa se aleaga �n laturi
cu vreo prada. Privegheati si rugati-va - spune Domnul - ca sa nu cadeti �n ispita.
(Mt 26, 41).

Capitolul XL
OMUL N-ARE NICI O ZESTRE DE BINE DE LA SINE SI N-ARE, CA ATARE, PENTRU CE SA SE
M�NDREASCA

1. Doamne, ce-i omul ca sa-l pomenesti pe el, sau fiul omului ca sa-l cercetezi
cobor�ndu-te p�na la el? (Ps 8, 5). Prin ce s-a facut el vrednic sa-i �mpartasesti
din zestrea darului tau? Si cum m-as putea pl�nge daca te-ai �ndeparta de mine? Si
ce oare as putea spune, la drept vorbind, daca nu-mi �mplinesti rugaciunea? Un
singur lucru, cu siguranta, as putea, pe drept cuv�nt, sa fac si sa zic: Doamne,
s�nt un nimic, nu s�nt �n stare de nimic cu de la mine putere, nu s�nt bun de
nimic, necontenit ma dovedesc nemernic si subred, pururi s�nt tras �n jos, catre
nimicnicie si nimicuri. Si fara reazemul puterii tale, fara lumina fetei tale,
ne�nt�rziat m-as lasa cu totul toropirii si l�ncezelii.
2. Tu �nsa, Doamne, acelasi esti (Ps 101, 18) �n veac si ram�i de-a pururi
milostiv si drept si sf�nt: fac�nd toate cu bunatate, dreptate, sfintenie,
or�nduindu-le pe toate cu �ntelepciune. Eu dimpotriva, plecat �ntr-una spre
naraviri si metehne mai cur�nd dec�t spre desav�rsire, nu pot ram�ne niciodata
statornic pe o singura cale: sapte valuri, iata, stramuta timpul peste mine, �ntr-o
singura zi. Dar iute ma pot ridica spre tine, Domnul meu, de �ndata ce, prin darul
bunatatii tale, �ti �ntinzi m�na sa ma scoli si sa ma ajuti; caci singur Tu poti
ajuta fara sa ai nevoie de reazem omenesc, Tu singur poti darui acea tarie astfel
ca privirea mea sa nu mai sovaie, ratacitoare, ba dupa una, ba dupa alta, ci,
�ntoarsa o data pentru totdeauna catre tine, sa-si puna toata odihna inimii �ntru
tine.
3. Iata de ce, daca as sti sa dispretuiesc cum se cuvine orice m�ng�iere venita
de la oameni - fie pentru a dob�ndi darul evlaviei, fie pentru a te cauta pe tine
(caci nu de la oameni ma pot astepta la vreo m�ng�iere) - atunci abia, pe drept
cuv�nt, as putea nadajdui �n harul tau, �n bucuria acelui dar proaspat al alinarii
ceresti.
4. �ti multumesc tie - de la care tot ce este bun purcede - pentru tot ceea ce
�mi reuseste. Caci, cu de la mine putere, nu s�nt, �naintea ta, dec�t un nimic
zadarnic, o fiinta de prisos, bicisnica si sovaielnica. Cu ce m-as putea fali oare,
pentru ce mi-as putea dori faima mare? Pentru nimicnicia mea? Desertaciune mai mare
ca aceasta n-ar fi cu putinta. �ntr-adevar, slava desarta e cea mai mare nerozie, o
ciuma pentru suflet, caci �ndeparteaza de la adevarata marire si rapeste harul
ceresc. Cel ce se place pe sine �ti displace tie; cel ce umbla dupa laudele
oamenilor se lipseste singur de adevaratele virtuti.
5. Caci marirea cea adevarata si bucuria sf�nta nu salasluiesc �n inima omului,
ci la tine, Doamne, si �nseamna ca omul sa-si gaseasca veselia �n numele tau, nu �n
virtutea proprie; sa se bucure de faptura doar pentru tine, Doamne. Laudat sa fie
numele tau, nu al meu; slaveasca-se lucrarile tale, iar nu ale mele; binecuv�ntat
sa fie numele tau sf�nt; din laudele oamenilor mie sa nu-mi revina nimic. Tu
singur, Doamne, esti marirea mea, Tu singur, bucuria inimii mele. �ntru tine ma voi
lauda si ma voi bucura mereu, pentru mine �nsumi nu ma voi lauda, dec�t numai �n
slabiciunile mele (2 Cor 12, 5).
6. Puteau preabine evreii din vechime sa caute marire unul de la celalalt; eu
unul voi cauta ceea ce vine de la Dumnezeu singur (In 5, 44). �ntr-adevar, orice
marire omeneasca, orice onoare trecatoare, orice �naltime lumeasca, alaturata
slavei tale nepieritoare, nu e dec�t nerozie si zadarnicie. Tu esti adevarul si
milostivirea mea, Dumnezeul meu, Preafericita Treime, tie ti se cuvine,
ne�mpartita, toata lauda, cinstea, puterea si marirea �n toti vecii vecilor.

Capitolul XLI
DISPRETUIREA ORICAROR ONORURI VREMELNICE

1. Fiul meu, nu te �ntrista vaz�nd pe altii onorati si �naltati �n scaune, �n

timp ce tu ram�i uitat si dispretuit. �nalta-ti inima la mine, spre ceruri, si nu
te va mai m�hni dispretul oamenilor aici pe pam�nt.
2. Doamne, �n orbirea noastra ne lasam iute ademeniti de orice desertaciune.
Daca stau sa ma cercetez cu luare aminte, nimeni nu mi-a adus niciodata vreo
nedreptate, asa ca n-am nici o pricina �ndreptatita de a c�rti �mpotriva ta.
G�ndindu-ma de c�te ori am pacatuit greu �naintea ta, de ce m-as mira acum, chiar
daca �mpotriva mea s-ar ridica toata lumea? Prin urmare nu s�nt vrednic dec�t de
rusine si dispret; Tu, dimpotriva, esti vrednic de toata lauda, cinstea si marirea.
Si p�na nu voi fi gata sa �ndur bucuros dispretul si parasirea din partea oricarei
fapturi, p�na nu ma voi resemna sa trec drept un nimeni, nu ma voi putea bucura de
pace si odihna �n sufletul meu si nu voi avea parte de lumina spirituala si de o
deplina unire cu tine.

Capitolul XLII
NU-TI CAUTA PACEA SUFLETEASCA PRINTRE OAMENI

1. Fiul meu, daca-ti vei cauta pacea sufletului alaturi de cineva cu care sa
�mparti pareri si gusturi asemanatoare, te vei trezi cur�nd descumpanit si pus �n
�ncurcatura. Daca, dimpotriva, te vei bizui pe reazemul adevarului pururi viu si
neschimbat, chiar daca s-ar �nt�mpla ca un prieten sa-ti �ntoarca spatele sau sa
moara si sa paraseasca lumea aceasta, tristetea nu te va atinge. Dragostea pentru
prieteni sa o �ntemeiezi pe mine si pentru dragostea mea sa �ndragesti pe cel ce
pare bun si-ti este scump �n viata aceasta. Fara mine orice prietenie va fi subreda
si scurta; iar dragostea pe care n-o leg Eu �nsumi nu va fi nici adevarata, nici
curata. Sa fii ca si mort pentru orice legatura care te-ar face sa at�rni de bunul
plac si �ndragirea oamenilor, astfel �nc�t - �n masura �n care depinde de tine -,
sa te poti oric�nd lipsi de toata placerea oricarei �nsotiri omenesti. Cu c�t omul
se va departa mai mult de m�ng�ierea lumeasca, cu at�t se va apropia mai tare de
Dumnezeu. Si cu c�t se �nalta mai sus spre Dumnezeu, cu at�t se coboara mai jos
�ntru sine si se micsoreaza pe sine �nsusi �n propriii sai ochi.
2. Dimpotriva, cel care-si �nchipuie ca vreun lucru bun �i apartine �mpiedica,
tocmai prin aceasta, cobor�rea darului lui Dumnezeu, caci Duhul Sf�nt cauta
�ntotdeauna pentru harul sau lacas �n inima smerita. Daca ai sti sa te cufunzi cu
totul �n nimicnicia ta, lepad�nd toata iubirea de faptura, darul meu s-ar revarsa
�n tine cu toata �mbelsugarea. Ori de c�te ori ochii tai umbla dupa fapturi, pe
Creator �l pierzi din vedere. �nvata ca, �n toate, sa te �nfr�ngi pe tine, din
dragoste pentru Facatorul a toate; abia atunci vei fi vrednic sa ajungi la
cunostinta celor dumnezeiesti. Oric�t de ne�nsemnat ar fi ceva, e deajuns sa
privesti lucrul cu nesabuinta si sa te legi cu inima ca sa te trezesti abatut si
�nt�rziat din calea care duce spre culmea tuturor bunatatilor.

Capitolul XLIII
�MPOTRIVA ZADARNICEI STIINTE DE CARTE A LUMII ACESTEIA

1. Fiul meu, nu te lasa amagit de zicerile frumoase si mestesugite ale

oamenilor. Ca �mparatia lui Dumnezeu nu este �n vorba, ci �n putere (1 Cor 4, 20).
Ia seama, deci, la cuvintele mele, caci ele �nflacareaza inimile si lumineaza
mintile, st�rnesc �n suflet cainta si �mpartasesc balsamul alinarii. Sa nu te
apropii, prin citire, de cuv�ntul meu av�nd de g�nd sa pari mai �nvatat ori mai
�ntelept. G�ndul tau sa fie la rastignirea viciilor: aceasta va fi mai de folos
propasirii tale dec�t ad�nca cunoastere a multor �ntrebari grele.
2. Dupa citire multa si agonisire de cunostinte nenumarate, la un singur izvor
se cuvine sa te re�ntorci fara gres. Eu s�nt cel de la care purcede toata
�nvatatura si toata stiinta, Eu luminez �ntelepciunea celor mici mai mult dec�t
poate orice �nvatatura omeneasca. Cel caruia �i vorbesc, cur�nd se �ntelepteste si
�ncepe sa propaseasca cu nadejde pe calea binelui. Vai �nsa de cei care alearga cu
sufletul la gura sa afle c�t mai multe de la oameni, iar despre calea cea dreapta
nu se �ntreaba nici un cuv�nt! Caci va veni timpul c�nd �naintea lor se va ivi
�nvatatorul tuturor �nvatatilor, Isus Cristos �nsusi, �mparatul �ngerilor, venind
sa asculte cu luare aminte lectia �nvatata de fiecare, cu alte cuvinte, sa le
cerceteze constiintele. Atunci va rascoli cu facliile toate ungherele Ierusalimului
si va da �n vileag tot ceea ce a zacut tainuit �n �ntuneric, iar toata pricopsirea
mintilor ascutite va amuti.
3. Eu �nalt pe cel smerit la minte si-l fac sa priceapa, pe neg�ndite, mult mai
multe rosturi dec�t i-ar fi stat la �ndem�na daca ar fi petrecut chiar si zece ani
prin scoli. Predau �nvatatura mea fara vorba multa, fara g�lceava de pareri, fara
�mpartire de cununi si onoruri, fara certuri si masurari de judecati. Eu s�nt acela
care �nvat omul sa dispretuiasca cele pam�ntesti, �l deprind sa nu-si caute
desfatarea �n cele de fata, sa umble dupa cele fara moarte, sa fuga de laude si
onoruri, sa rabde ocara, sa-si puna �ntreaga nadejde �n mine; �n afara de mine sa
nu-si doreasca nimic, iar mai presus de orice sa ma iubeasca cu �nfocare.
4. �ntr-adevar, nu-i suflet care sa ma fi �ndragit temeinic fara sa-si fi
�nsusit cunostinte dumnezeiesti, fara ca gura lui sa fi rostit cuvinte minunate.
Mai de folos i-a fost sa se lepede de toate, dec�t sa despice firul �n patru
caut�nd rostul de nepatruns al unor lucruri de taina. Dar Eu nu vorbesc tuturora �n
acelasi fel: unora le vorbesc despre lucruri obisnuite, altora despre lucruri
uimitoare, unora ma descopar �n semne si �n chipuri placute, iar altora - �n potop
de lumina - le dezvalui taine ad�nci. Rostul tuturor cartilor este unul, desi nu pe
toti �i lumineaza �n acelasi chip; �ntr-adevar, precum un izvor t�snind din
launtru, Eu s�nt �nvatatorul adevarului, cercetatorul inimii, cunoscatorul
g�ndurilor, c�rmaciul tuturor faptelor bune: Eu �mpart darurile potrivit
vredniciilor fiecaruia si dupa cum socotesc de cuviinta.

Capitolul XLIV
SA NU NE SINCHISIM DE FATA DIN AFARA A LUCRURILOR

1. Fiul meu, n-are rost sa stii prea multe: mult mai bine este sa te socotesti
ca si mort pentru lucrurile acestui pam�nt, lumea ca atare fiind, pentru cugetul
tau, ca si rastignita. Se cuvine, �ntr-adevar, sa treci pe l�nga multe lucruri cu
urechile astupate, cu g�ndul mai degraba atintit la cele ce tin de pacea ta
adevarata. Mai de folos �ti este sa tii privirea ta departe de cele neplacute si
sa-i lasi pe toti sa-si vada singuri de ale lor, dec�t sa te amesteci �n g�lcevile
lor sterpe. Daca esti �n prietenia lui Dumnezeu si ochii tai s�nt atintiti la
judecatile lui, prea putin �ti va pasa, chiar stiind ca lumea nu-ti da dreptate.
2. O, Doamne, p�na unde mergem! Ne vaitam de pagube trecatoare; alergam si
trudim din rasputeri dupa un c�stig de nimic, d�nd �n schimb uitarii vatamarile
sufletului; si abia daca �ntr-un t�rziu ne re�ntoarcem la calea dreapta. Ne purtam
nespus de grijuliu c�nd vine vorba de lucruri care nu fac doi bani; �n schimb, fata
de cele neaparat trebuincioase ne aratam nepasatori: �ntr-adevar tot omul tinde sa
se iroseasca �n afara, iar daca nu izbuteste sa se regaseasca pe sine fara
�nt�rziere, nu-i mai ram�ne dec�t sa l�ncezeasca �n pierdere.

Capitolul XLV
NU DA CREZARE ORICUI: USOR ALUNECA LIMBA OMULUI DIN VORBA �N VORBA

1. Da-mi, Doamne, ajutor si scoate-ma din necaz, ca desarta este izbavirea ce

vine de la om (Ps 59, 12). De c�te ori nu mi s-a �nt�mplat sa nu gasesc credinta
acolo unde ma asteptam s-o gasesc? De c�te ori n-am descoperit-o tocmai acolo unde
mai putin ma asteptam? Zadarnic si fara rost, asadar, este sa-ti pui nadejdea �n
oameni; caci m�ntuirea sufletelor drepte vine de la tine, Doamne. Fii binecuv�ntat
Doamne, Dumnezeul meu, �ntru toate cele ce mi se �nt�mpla. C�t despre noi, subrezi
s�ntem si nestatornici, lesne ne lasam �nselati si iute ne schimbam.
2. Care-i omul at�t de calit prin sabuinta, �n stare sa se pazeasca �n toate cu
at�ta strasnicie �nc�t sa nu pateasca nici un fel de dezamagire si niciodata sa nu
se nimereasca �n str�mtorare? Dar cel ce se �ncrede �n tine, Doamne, si te cauta cu
inima curata nu va cadea la fel de usor �n curse. Chiar daca i s-ar �nt�mpla, din
c�nd �n c�nd, sa intre la vreo ananghie, oricare vor fi �mprejurarile acesteia, mai
repede, prin ajutorul tau, se va putea scutura de pacoste si-si va dob�ndi
alinarea, caci �n cele din urma nu-l parasesti niciodata pe cel ce-si pune nadejdea
�n tine. Rara e prietenia credincioasa care sa nu te lase de izbeliste niciodata.
Tu, Doamne, esti cel mai credincios prieten cu putinta si nimeni nu se poate asemui
cu tine.
3. C�ta �ntelepciune �n sufletul drept al sfintei Agata atunci c�nd spunea:
"Inima mea sta neclintita pe Cristos ca pe o temelie"! De-as putea, la r�ndul meu,
g�ndi �n acelasi fel, mult mai greu m-as lasa descumpanit de temerile omenesti,
mult mai greu m-as lasa clintit de vorbele goale. Caci cine ar fi �n stare sa
prevada totul, cine s-ar putea feri singur de toate relele ascunse �n viitor? Daca
relele la care ne asteptam at�t de des pricinuiesc ranire, despre cele venite fara
de veste ce sa spunem? Dar pentru ce, nenorocitul de mine, n-am stiut sa ma pazesc
mai bine? Si pentru ce am dat at�t de lesne crezare vorbelor? �ntr-adevar, oameni
s�ntem, nimic altceva dec�t niste fiinte bicisnice si subrede, chiar daca unii ar
dori sa vada �n noi fiinte �ngeresti. �n cine, asadar, sa ma �ncred, Doamne, daca
nu �n tine singur? Tu esti adevarul care nu �nseala si nu se poate �nsela. Mai mult
dec�t at�t: tot omul este mincinos (Ps 115, 2), subred, nestatornic si gresitor,
mai ales �n vorba; iata de ce sa ne ferim sa dam crezare, pe loc, oricarei spuse
omenesti care, ajung�ndu-ne la urechi, pare la prima vedere dreapta si �ntemeiata.
4. C�ta �ntelepciune �n povetele: nu va �ncredeti �n oameni; si: vrajmasii
omului s�nt cei din casa (Mih 7, 6); precum si �n aceea care zice: iata aici, sau
iata colo (Mt 24, 23). Tot patitu-i priceput si am putut eu �nsumi �nvata o
multime: macar de mi-ar sluji �nvatatura, ca sa ma pot pazi si sa nu mai am purtari
neroade. "Ai grija", spune c�te unul, "ai grija, pastreaza pentru tine ceea ce �ti
spun". Si �n timp ce eu �mi tin gura si pastrez taina �ncredintata, cel ce-mi da
povata sa-mi tin gura n-apuca bine sa plece ca ma tradeaza si se tradeaza si pe
sine. Apara-ma, Doamne, de scornelile si neroziile unor astfel de oameni, pazeste-
ma sa nu intru pe m�na lor, scuteste-ma de greseala de a face ca ei. Da-mi vorba cu
rost, adevarata si statornica, fereste-ma de limbutia vicleana. Ceea ce mie nu-mi
place sa patesc din partea altora, se cade sa ocolesc cu strasnicie eu �nsumi.
5. O, c�ta pace si �mpacare pentru inima sa stii sa pastrezi tacerea cu privire
la ceilalti, sa nu dai otova crezare tuturora, sa nu umbli cu vorba de colo-colo,
sa nu-ti dai cugetul �n vileag, sa cauti pe Domnul singur, cercetatorul tuturor
constiintelor, sa nu te lasi purtat de v�nturarea sporavaielilor, ci toate - at�t
cele launtrice c�t si cele din afara, sa le �ndeplinesti dupa bunul plac al vointei
tale, Doamne! C�ta siguranta pentru pastrarea darului ceresc sa stii fugi de pofta
stralucirii din afara, �naintea oamenilor; sa te poti lipsi de laudele lumii si,
ne�ncetat, sa te straduiesti spre cele ce dau �ndreptare de viata si r�vna binelui
sufletesc. Pe multi i-a pierdut o virtute vestita si laudata prea devreme! C�t de
folositor, dimpotriva, s-a dovedit harul pastrat �n taina �n aceasta viata at�t de
subreda, presarata, zi cu zi, numai cu ispite si lupte.

Capitolul XLVI
SA NE PUNEM TOATA �NCREDEREA �N DUMNEZEU, ATUNCI C�ND GURILE RELE SAR SA
CLEVETEASCA PE SEAMA NOASTRA

1. Fiul meu, nu te pierde cu firea si nu deznadajdui, ci �ncrede-te �n mine. Ce

s�nt, la urma urmelor, vorbele altceva dec�t vorbe? Vorba zboara pe sus, fara sa
poata clinti din loc o singura piatra. Daca esti vinovat, g�ndeste-te ca e cazul sa
te �ndrepti; daca ai constiinta curata, g�ndeste-te ca-i bine sa �nduri bucuros
sudalma din dragoste pentru Dumnezeu. Fii multumit ca ai de suferit de pe urma unor
vorbe doar, c�nd ai fi putut avea de �ndurat �ncercari mai grele, peste puterile
tale. �ntreaba-te de ce pui tu asemenea fleacuri la inima, daca nu tocmai pentru
ca, �nca robit trupului, pui prea mare pret pe judecatile oamenilor? Adevarul e ca
te temi sa nu fii facut de rusine: iata de ce nu vrei sa fii mustrat pentru
greselile tale si �ncerci sa te pui la adapost sub pavaza dezvinovatirilor.
2. Cerceteaza-ti bine cugetul si vei vedea ca cele lumesti, ca si desarta
dorinta de a placea oamenilor, s�nt �nca vii �n tine. Ori de c�te ori �ncerci sa
scapi de rusine caut�nd o portita care sa te fereasca de ocara pentru scaderile de
care te faci vinovat, e limpede ca nu esti nici smerit cu adevarat, nici pe de-a-
ntregul rastignit pentru lumea aceasta, asa cum, �nvederat, nici toate cele
pam�ntesti nu s�nt cu totul moarte �n tine. Daca ai apleca urechea la cuv�ntul meu,
nu ti-ar pasa de zece mii de clevetiri omenesti. Sa zicem, de pilda, ca s-ar scorni
pe seama ta cele mai nesuferite ponegriri cu putinta: cu ce te-ar atinge ele, daca
ai lasa vorbele goale sa treaca, precum pleava spulberata de v�nt? Ar putea oare
scornirile clinti macar un singur fir de par din capul tau?
3. E �nsa adevarat ca cel a carui inima nu-i reculeasa, si care n-are privirea
atintita la Dumnezeu, se lasa usor descumpanit de ponegriri si de ocara. Dar cel ce
se �ncrede �n mine si nu tine mortis la parerile sale va fi fara teama. Eu stiu si
judec cel mai bine toate tainele inimii; Eu cumpanesc cu dreptate toate faptele; Eu
cunosc si pe cel care ponegreste si pe cel ce sufera pe nedrept ponegrirea. Vorbele
rostite vin de la mine si cu voia mea se �nt�mpla, ca sa se descopere g�ndul multor
inimi (Lc 2, 35). Eu voi c�ntari at�t pe cel vinovat c�t si pe cel nevinovat, dar
pe am�ndoi prin judecata mea de taina.
4. Adeseori marturia oamenilor este �nselatoare; judecata mea este adevarata,
bine �ntemeiata si ram�ne pururi de neclintit. De cele mai multe ori e tainuita si
putini s�nt �n stare sa �ntrevada amanuntele ei: dar ea nu da gres niciodata si nu
se poate �nsela, chiar daca, uneori, �n ochii celor nesabuiti, ar putea parea
nedreapta.
Iata de ce la mine trebuie sa alerge fiecare �n orice pricina de judecata, iar
nu sa se bizuie, pripit, pe parerile oamenilor. Nici o nenorocire nu se �nt�mpla
celui drept, tot ceea ce i se �nt�mpla vine de la Dumnezeu (Prov 12, 21). Si chiar
daca va fi ponegrit cumva, prea putin o sa-i pese. La fel, daca pe drept se va
�nt�mpla sa-l dezvinovateasca altii, nu se va veseli prosteste. Caci stie bine ca
Eu cercetez inimile si rarunchii (Ps 7, 10) si nu judec dupa aratarea si
�nfatisarea vazuta a lucrurilor. �ntr-adevar, nu o data se �nt�mpla ca ochii mei sa
gaseasca vina unei fapte care, privita pe dinafara, dupa judecata omeneasca, e
socotita de lauda.
5. Doamne Dumnezeul meu, judecator drept, puternic si plin de rabdare, Tu care
cunosti subrezenia si bicisnicia firii omenesti, fii Tu taria si toata nadejdea
mea: �ntr-adevar, nu ma pot bizui �ndeajuns doar pe constiinta mea. Tu stii si tot
ceea ce nu stiu eu, astfel �nc�t nu-mi mai ram�ne dec�t sa stau bl�nd si smerit,
oricare ar fi �mprejurarea mustrarii sau pedepsirii mele. �n bunatatea ta, iarta-ma
pentru ca, de at�tea ori, nu m-am purtat cum s-ar fi cuvenit, si daruieste-mi harul
unei rabdari mai temeinice. Caci mai mult �mi prieste sa ma bucur de milostivirea
ta, dob�ndind iertarea, dec�t, �nchipuindu-ma fara nici o vina, sa-mi �nsel �ntru
ascuns constiinta. Chiar daca nu ma stiu vinovat de nimic, nu �ntru aceasta m-am
�ndreptat (1 Cor 4, 4); caci, �n lipsa milei tale, nimeni dintre cei vii nu va fi
drept �n fata ta (Ps 142, 2).

Capitolul XLVII
ORIC�T DE NESUFERITE, GREUTATILE TREBUIE �NDURATE CU RABDARE PENTRU VIATA
VESNICA

1. Fiul meu, nu te lasa fr�nt de ostenelile cu care te-ai �mpovarat pentru mine
si nu lasa amaraciunile sa te duca la deznadejde; ci fagaduintele mele sa-ti fie
scut si m�ng�iere �n orice �mprejurare. Am deplina putere de a rasplati cu v�rf si
�ndesat, mai presus de orice asteptare omeneasca. N-ai sa suferi o vesnicie, jugul
acestei dureri nu-l vei purta pe umerii tai totdeauna. Asteapta �nca putin si vei
vedea cur�nd cu ochii tai capatul tuturor relelor. Soseste ceasul c�nd toata cazna
si zbuciumul �nceteaza. Lucrurile ce se duc o data cu trecerea timpului s�nt totusi
scurte si, p�na la urma, lipsite de �nsemnatate.
2. Fa bine ceea ce faci: pune umarul cu harnicie si credinta �n via mea;
rasplata ta s�nt Eu �nsumi. Daca-i de scris, scrie, daca-i de citit, citeste;
suspina si roaga-te �n tacere, �ndura barbateste �mpotrivirile: vrednica este viata
vesnica de toate aceste �ncercari si lupte, si de altele �nca, mai mari. Vine,
�ntr-adevar, odata si odata dorita zi a pacii, cum bine stie Domnul; si nu va fi o
zi ca zilele si noptile obisnuite, ci ca o lumina fara de sf�rsit, o stralucire
fara umbre, o pace neclintita, liman al odihnei netulburate. Nu vei mai spune
atunci: cine ma va dezrobi de trupul acesta muritor? (Rom 7, 24); si nu vei striga:
vai mie, ca surghiunul meu s-a lungit peste masura (Ps 119, 3): caci moartea �nsasi
va fi nimicita, m�ntuirea va fi fara �ntoarcere, toata �ngrijorarea spulberata,
veselia se va preface �n fericire, toti cei din jur vor alcatui o adunare frumoasa
si �nc�ntatoare.
3. O, daca ai sti cum stralucesc �n cer minunile nevestejite ale sfintilor lui
Dumnezeu si slava �n care se veselesc toti cei pe care lumea i-a socotit c�ndva
vrednici de dispret, nevrednici p�na si de viata, cu siguranta, n-ai pregeta sa te
smeresti, cobor�ndu-te p�na la pam�nt, aleg�nd mai bine sa fii supus tuturora,
dec�t, �nalt�ndu-te pe tine, sa te pui deasupra unuia singur dintre semenii tai; n-
ai mai jindui dupa zilele desfatarii pe acest pam�nt, ci te-ai bucura sa �nduri
orice oropsire pentru Dumnezeu, socotind drept ultimul fleac cu putinta ca oamenii
sa te socoteasca mare �n ochii lor!
4. O, de-ai gusta toate aceste adevaruri si de le-ai rasadi ad�nc �n inima, cum
crezi ca ai mai putea c�rti chiar si o singura data? Oare nu se cade ca, pentru
viata vesnica, sa �nduram cu rabdare orice ananghie si amaraciune? Si nu-i putin
lucru, crede-ma, sa pierzi sau sa c�stigi �mparatia lui Dumnezeu. Ridica-ti asadar
ochii la ceruri. Priveste: alaturi de mine s�nt si toti sfintii mei, care �n timpul
vietii lor pam�ntesti au dus povara aspra a luptei si care se bucura acum; iata-i
m�ng�iati, scapati de orice grija; iata-i gust�nd rasplata odihnei, alaturi de mine
�n veci, �n �mparatia Tatalui meu.

Capitolul XLVIII
DESPRE ZIUA VESNICIEI SI STR�MTORARILE VIETII DE FATA

1. O, fericit lacas al cetatii ceresti! O, zi luminoasa a vesniciei, niciodata

umbrita de bezna noptii, pururi scaldata �n fulgerul adevarului! Zi a desav�rsirii,
fericita, neumbrita de vreo �ngrijorare, niciodata supusa stramutarii si
schimbarii. O, de-ar putea straluci si pentru mine ziua aceea, ca sa puna capat
tuturor celor trecatoare! Sfintilor din ceruri ea le lumineaza cu lumina, iar noua,
celor ce s�ntem pe drum, aici pe pam�nt, ne licareste numai de departe, ca �ntr-o
oglinda.
2. Locuitorii cetatii ceresti o cunosc si stiu c�t este de fericita; suspina cu
durere, aici pe pam�nt, fiii Evei, caci stiu c�t de amarnica si ur�ta este
petrecerea omului �n aceasta vale de lacrimi. Zilele vremii de acum s�nt putine si
rele, pline de durere si de amaraciune: omul se p�ngareste cu multe pacate, cade �n
latul multor patimi, e cuprins de numeroase temeri, fram�ntat de multe griji,
risipit �ncoace si �ncolo de multe fleacuri si lucruri fara rost, amagit de multe
naluciri, �mpresurat de nenumarate rataciri, apasat de povara multor ispite,
molesit de placeri, chinuit de amar, de lipsuri.
3. O, c�nd vor lua sf�rsit aceste ponoase? C�nd voi scutura robia jalnica a
acestor pacate? C�nd, oare, cugetul meu se va �ndrepta spre tine singur, Doamne?
C�nd ma voi putea bucura deplin de tine? C�nd voi fi iertat de toata legatura,
dezrobit de toate lanturile care ma tin la pam�nt cu mintea si cu trupul? C�nd va
veni si pentru mine adevarata pace, pacea netulburata si pura, pacea dinauntru si
din afara, pacea neclintita si desav�rsita? Bune Isuse, c�nd oare voi sta �n fata
ta ca sa te pot vedea cu ochii? C�nd voi putea privi pe �ndelete slava �mparatiei
tale? C�nd, �n sf�rsit, vei fi pentru mine totul �ntru totul? C�nd voi putea fi cu
tine �n �mparatia ta, pe care ai pregatit-o celor pe care-i iubesti din toata
vesnicia? Parasit, sarac si stingher s�nt �n aceste tinuturi vrajmase, unde, str�ns
la ananghie, ma razboiesc ne�ncetat.
4. Alina, Doamne, surghiunul meu, usureaza-mi durerea: cu dor inima mea suspina
dupa tine. Tot ceea ce �mi da spre m�ng�iere lumea aceasta nu e dec�t povara.
Doresc fierbinte sa ma bucur de tine, dar nu pot ajunge p�na la tine. As vrea din
toata inima sa ma pot lipi de cele ceresti, dar iata, lucrurile pam�ntesti ma trag
�n jos, �mpreuna cu poftele ne�nfr�nate. Cu mintea as voi sa ma �nalt deasupra
tuturor lucrurilor trecatoare, trupul �nsa, �n pofida mea, ma sileste sa trag �n
jos catre pam�nt. Astfel, nefericitul de mine, ma lupt cu mine �nsumi. Si �mi s�nt
mie �nsumi povara, caci spiritul ma trage �n sus, dar trupul, la r�ndul sau, ma
trage �nspre cele de jos.
5. O, ce suferinta �n sufletul meu atunci c�nd, privind cu ochiul mintii la cele
ceresti, dintr-o data ispitele trupului, roiuri de g�nduri straine navalesc sa-mi
tulbure rugaciunea! Dumnezeul meu, nu te departa de la mine, nu parasi la m�nie pe
slujitorul tau. Cu fulger fulgera si risipeste-le. Trimite sagetile tale si tulbura
(Ps 70, 12; 143, 6) toate nalucile si �nchipuirile vrajmasului. Aduna toate
simturile mele si ridica-ma la tine; fa sa dau uitarii toate lucrurile lumii
acesteia; fa sa lepad si sa dispretuiesc �nchipuirile pacatului. Ajuta-ma,
Adevarule vesnic, ca nici o desertaciune de pe lume sa nu ma mai poata ademeni.
Vino, dulceata cereasca, si spulbera din fata ta toata necuratia. Iarta-ma dupa
multimea �ndurarilor tale, iarta-ma, ori de c�te ori, �n timpul rugaciunii, g�ndul
meu zboara altundeva, nu la tine. Marturisesc ca s�nt �ntr-adevar foarte
�mprastiat. Caci deseori nu s�nt cu g�ndul acolo unde stau cu trupul, ci mult mai
mult acolo unde ma poarta �nchipuirile. Ma las tras aiurea cu g�nduri razlete. Iar
ele ma duc, de cele mai multe ori, �ncotro ma trage inima. Cu iuteala g�ndului vin
peste mine nazariri placute firii, magulitoare pentru simturi.
6. Iata de ce, Tu, Adevarul �nsusi, ai spus-o raspicat: Unde este comoara ta,
acolo este si inima ta (Mt 6, 21). Daca cerul �mi este drag, ma g�ndesc bucuros la
cele ceresti. Daca lumea �mi este draga, ma �nveselesc �n cele ce ei �i aduc
fericirea si ma �ntristez de nenorocirile ei. Daca tin la carne si trup, g�ndul meu
zboara adesea la cele trupesti. Daca �ndragesc spiritul, ma bucur sa cuget la cele
spirituale. Caci cu placere aplec urechea si vorbesc despre cele ce-mi s�nt dragi
si duc cu mine acasa �nchipuirea lor. Ferice, �nsa, de acel om care din dragoste
pentru tine alunga din inima tot ceea ce �l leaga de fapturi; cel ce se razboieste
cu firea si-si rastigneste poftele trupului, ca sa-ti poata �nalta tie rugaciune
curata, izvor�ta dintr-un cuget nepatat: el se �nvredniceste sa ia loc �n mijlocul
corurilor �ngeresti, liber de orice legatura trupeasca, at�t pe dinafara c�t si pe
dinauntru.

Capitolul XLIX
DESPRE DORUL VIETII VESNICE SI RASPLATA FAGADUITA CELOR CE SE LUPTA PENTRU EA

1. Fiul meu, ori de c�te ori simti aprinz�ndu-ti-se �n suflet dorul fericirii
vesnice, c�nd simti o sf�nta r�vna de a iesi odata din cortul acestui trup pieritor
pentru a privi stralucirea mea �n lumina ei fara de umbra, largeste-ti sufletul si
primeste din toata inima odraslirea acestui sf�nt dor �ntru tine. Multumeste din
toata inima prea�naltei bunatati care s-a �ndurat sa te cerceteze cu at�ta
bl�ndete, sa te aprinda cu at�ta r�vna. Sa te ridice cu at�ta putere, �nc�t propria
ta povara sa nu te mai traga �nspre pam�nt. Caci acest dor �nfocat dupa patria
cereasca nu-i rodul cugetarii sau silintelor tale, ci al Duhului lui Dumnezeu care
s-a �ndurat sa-si arunce privirea spre tine: ca sa propasesti pe calea binelui; �n
primul r�nd �n smerenie, sa te pregatesti sufleteste pentru noi lupte, sa te unesti
cu mine din toata inima si sa te straduiesti sa-mi slujesti cu neobosita r�vna.
2. Fiul meu, focul adesea arde si p�rjoleste, dar nu-i flacara fara fum. Tot
astfel, �n multe suflete arde si dorul dupa patria cereasca; focul acestui dor nu-i
�nsa curat de fumul patimilor si ispitelor trupesti. Iata de ce faptele unora nu
s�nt �ndreptate numai si numai spre slava lui Dumnezeu, desi cu at�ta r�vna ei cer
de la Domnul �mplinirea rugaciunilor lor. Tot astfel si cu dorul inimii tale,
despre care spui ca-i at�t de viu: caci nu poate fi curat si desav�rsit ceea ce
este atins de meteahna iubirii de sine.
3. Nu cere de la mine ceea ce-ti este placut si-ti aduce magulire, ci ceea ce
�mi este mie pe plac si-mi aduce cinstire; caci, judec�nd drept, se cuvine sa
asculti mai cur�nd de poruncile mele pe care sa le pui mai presus de orice, dec�t
sa te lasi dus de pofte si de alte dorinte de-ale tale. Eu stiu aleanul tau, caci
urechile mele aud toate suspinele tale. Daca ar fi dupa tine, ai vrea, acuma chiar,
sa te afli �n starea libertatii fiilor lui Dumnezeu; de pe acum ai dori sa te
bucuri de acoperisul casei din ceruri, de fericirile patriei ceresti: dar ceasul
acesta n-a sunat �nca, acum e timpul luptei, ostenelii si �ncercarilor. Ai vrea sa
te �nfrupti de pe-acum din bunul de pe urma, dar lucrul nu e cu putinta acuma. S�nt
aici, zice Domnul, asteapta-ma p�na va veni �mparatia lui Dumnezeu.
4. Se cade �nsa sa fii trecut prin �ncercari aici pe pam�nt, cercetat si calit
�n multe privinte. �ntre timp nu vei fi lipsit de m�ng�iere, niciodata �nsa at�ta
c�ta sa-ti sature inima. Caleste-te asadar si fii puternic, at�t �n fapta c�t si �n
�ndurarea �mpotrivirilor firii. Trebuie sa te �mbraci �n omul nou (Ef 6, 24) ca sa
devii alt om. Trebuie deseori sa faci ceea ce n-ai vrea sa faci si sa lasi deoparte
ceea ce ai vrea sa faci. Altora le va reusi ceea ce poftesc; ceea ce tie ti-ar
placea nu ti se va da. Ceea ce zic unii va fi ascultat, ceea ce spui tu nu va fi
luat �n seama. Altii cer si vor primi; tu ceri si nu vei primi nimic.
 5. Altii vor fi proslaviti de gura oamenilor; despre tine nu va spune nimeni
nimic. Altora li se va �ncredinta c�te o �nsarcinare; tu �nsa nu vei fi socotit bun
de nimic. Iata de ce vei fi, din c�nd �n c�nd, cum este si firesc, abatut; si mare
lucru daca vei sti sa taci. Astfel, si �n alte feluri, e �ncercat slujitorul
credincios al Domnului: de aici se vede �n ce masura e �n stare sa se lepede de
sine si sa-si rastigneasca pornirile. Aproape nu-i lucru mai potrivit spre a te
face sa simti c�t de mult trebuie sa mori pentru tine ca atunci c�nd ti se cere sa
�nduri lucruri ce vin �n raspar cu firea si vointa ta; sau c�nd ti se porunceste sa
faci lucruri nepotrivite sau fara rost la prima vedere. Tocmai pentru ca, fiind
supus, nu ai cutezanta �mpotrivirii la vointa mai marilor tai, �ti vine greu sa te
lasi la cheremul altuia, fara vreun drept la parerile tale.
6. Dar stai si g�ndeste-te, fiul meu, la sf�rsitul grabnic al tuturor acestor
lucruri, la rasplata nespus de mare a tuturor ostenelilor tale; cumpanind �n acest
fel, greutatile nu ti se vor parea o povara, ci, dimpotriva, un puternic reazem al
rabdarii. �ntr-adevar, iata, pentru putina ta vointa, pe care bucuros ti-o
rastignesti aici pe acest pam�nt, �n ceruri vei avea parte de propria ta vointa
deplina pentru totdeauna. Acolo, cu siguranta, vei re�nt�lni tot ceea ce vei fi
voit aici pe pam�nt, tot ceea ce ti-ai fi putut dori vreodata. Acolo �ti va sta la
�ndem�na toata bunatatea, fara teama de a o vedea stirbita vreodata. Acolo, vointa
ta, una cu vointa mea, pentru totdeauna, nu va mai trage spre nimic din afara, spre
nimic pentru sine. Acolo nimeni si nimic nu va c�rti �mpotriva ta, nimeni nu ti se
va pune de-a curmezisul, nimeni nu-ti va sta �n cale; ci, dimpotriva, toate cele
dorite �ti vor fi, din capul locului, la �ndem�na, pofta inimii tale �ndestul�nd-o
cu v�rf, satur�nd-o si multumind-o �ntru totul. Acolo voi darui proslavirea drept
rasplata pentru toate ocarile suferite, podoaba si hlamida laudei drept rasplata
pentru �ntristare, iar pentru locul din urma, tronul domniei �n vecii vecilor.
Acolo va fi dat �n vileag rodul adevarat al ascultarii, cazna pocaintei se va
preface �n voie buna, supunerea smerita va primi �n dar cununa slavei.
7. Prin urmare, pleaca-te acum cu umilinta sub vointa tuturora; putin sa-ti pese
cine spune sau cine porunceste ceva. Grija ta cea mai mare sa fie aceea de a primi
cu inima deschisa totul, straduindu-te sincer sa aduci la �ndeplinire orice ti s-ar
cere, fie ca cel ce ti-a poruncit ar fi unul mai mare sau, dimpotriva, unul mai mic
dec�t tine, sau unul deopotriva cu tine. Lasa-l pe fiecare sa-si vada de treaba si
sa umble dupa tot ceea ce vrea; lasa-l pe fiecare sa se m�ndreasca cu ceea ce
pofteste si sa primeasca mii si mii de laude; �n ceea ce te priveste, nu te lasa
tras nici �ncoace nici �ncolo, ci un singur lucru sa-ti aduca multumire: lepadarea
de tine �nsuti, �ndeplinirea vointei mele si marirea numelui meu. Aceasta sa-ti fie
dorinta de capetenie: ca �n viata si moarte Dumnezeu sa fie proslavit prin tine.

Capitolul L
SUFLETUL OROPSIT SI AFLAT LA ANANGHIE TREBUIE SA SE LASE �N M�INILE LUI DUMNEZEU

1. Doamne Dumnezeul meu, Parinte sf�nt, fii binecuv�ntat acum si �n veci, pentru
ca asa cum ai binevoit s-a facut si tot ceea ce �nfaptuiesti este lucru bun.
Slujitorul tau sa-si afle bucuria �n tine, nu �n sine �nsusi sau �n altceva: Tu
singur, �ntr-adevar, esti adevarata bucurie, Tu esti nadejdea si cununa mea, Tu
esti veselia si cinstea mea, Doamne. Oare e un singur lucru pe care slujitorul tau
sa nu-l fi primit de la tine, si �nca fara nici cea mai mica vrednicie din partea
lui? Ale tale s�nt toate, tot ceea ce ai dat si tot ceea ce ai �nfaptuit. Sarac
s�nt eu si �n osteneli din tineretile mele (Ps 87, 16), iar sufletul meu, nu o
data, se cufunda �n amaraciune si lacrimi, tulburat si cutremurat sub pintenul
patimilor.
2. �mi doresc bucuria pacii, dulceata acelei paci pe care o daruiesti fiilor
tai, pacea celor ce se hranesc din lumina m�ng�ierilor tale. Daca tu daruiesti
pacea, revars�nd bucurie cereasca - inima slujitorului tau va fi plina de balsamul
sf�nt al evlaviei si se va desfata �ntru lauda ta. Dar daca, cum se �nt�mpla at�t
de des, �ti ascunzi fata, slujitorul tau nu va putea urma pe drumul poruncilor
tale, ci se va prabusi �n genunchi, bat�ndu-si pieptul cu pumnii: caci nu va mai fi
cum a fost, p�na mai deunazi, c�nd stralucirea luminii tale �i �nc�nta fruntea, iar
obladuirea aripilor tale �i facea pavaza �mpotriva navalei ispitelor.
3. Parinte drept si pururi vrednic de lauda, a venit vremea ca slujitorul tau sa
fie trecut prin ciur si prin d�rmon. Parinte preaiubit, e drept ca �n ceasul acesta
slujitorul tau sa sufere ceva pentru tine. Parinte pururi vrednic de cinste, a
batut ceasul pe care, din toti vecii, �l stiai or�nduit sa vina: ca slujitorul tau
sa fie vremelnic �njosit pe cararile vazute ale vietii, ca �n schimb sa poata trai
pe vecie cu sufletul alaturi de tine; c�tva timp ponegrit, umilit, micsorat �n
ochii lumii; c�tva timp asuprit de patimiri si betesuguri sufletesti, ca mai apoi,
din nou, �mpreuna cu tine, sa re�nvie �n primenita lumina a zorilor veciei, pentru
a fi preamarit �n ceruri. Parinte sf�nt, astfel ai r�nduit si astfel ai voit sa
fie; s-a facut tot ceea ce ai poruncit sa se �nt�mple.
4. �ntr-adevar, a suferi oropsire si amaraciune pe acest pam�nt din iubire
pentru tine, din partea orisicui si ori de c�te ori voiesti -, iata darul daruit de
tine celor ce �ti s�nt dragi. Nimic din ceea ce se �nt�mpla �n viata aceasta nu se
�nt�mpla fara prevederea, sfatul si dreapta cumpanire a proniei tale. Bine �mi este
mie ca m-ai smerit ca sa �nvat �ndreptarile tale (Ps 118, 71) si sa alung din inima
mea toata m�ndria si trufia. Binevenita si ocara ce mi-a acoperit fruntea, ca sa
caut m�ng�iere la tine mai cur�nd dec�t la oameni. Amaraciunile m-au mai �nvatat sa
ma tem de nepatrunsele tale judecati, dupa care at�t cel drept c�t si pacatosul
s�nt pusi deopotriva la �ncercare de tine, nu �nsa fara dreptate si masura.
5. �ti multumesc ca n-ai crutat scaderile si metehnele mele, ci cu loviri
amarnice ai �nmuiat cerbicia mea cu suferinte si str�mtorare multa, at�t pe
dinauntru c�t si pe dinafara. Nimeni si nimic nu va putea sa-mi dea alinare, nici
�n cer, nici pe pam�nt, afara de tine, Doamne, Dumnezeul meu, tamaduitorul ceresc
al tuturor sufletelor, care pedepseste si miluieste, coboara p�na la iad si iarasi
�nalta (Tob 13, 2). Mustrarile tale s�nt deasupra capului meu, iar varga ta ma
pedepseste.
6. Iata, iubite Parinte, ma �ncredintez cu totul m�inilor tale, �mi plec fruntea
sub varga �ndreptarilor tale. Loveste umerii si grumajii mei, fa sa-mi plec
cerbicia, �nmoaie str�mbatatea mea cu dreapta tariei tale. Fa din mine un ucenic
evlavios si plin de cuviinta precum stii bine ca trebuie, astfel �nc�t sa pot
r�ndui �ntreaga mea purtare dupa voia ta. Ma las �n m�inile tale, cu tot ce-i al
meu, spre �ndreptare: mai bine sa fiu pedepsit aici pe pam�nt dec�t �n viata
viitoare. Tu, Doamne, stii totul si fiecare lucru �n parte, si nici un ungher al
constiintei omului nu-ti este ascuns. Tu stii dintotdeauna tot ceea ce se �nt�mpla,
si nu-i nevoie ca cineva sa vina sa te �nvete sau sa te povatuiasca �n legatura cu
cele ce se petrec pe pam�nt. Tu stii preabine ceea ce este de folos propasirii mele
si c�t de mare-i pretul amaraciunilor si �ncercarilor, precum curatarea ruginei
pacatului de pe sufletul meu. Fa din mine ceea ce vrei Tu, dupa bunul tau plac; nu
dispretui viata mea cea plina de pacate, mai bine cunoscuta si lamurita tie dec�t
orisicui.
7. Daruieste-mi, Doamne, harul de a cunoaste ceea ce e vrednic de cunoastere, de
a iubi ceea ce este vrednic de iubit; de a lauda ceea ce tie �ti place mai mult; de
a pretui ceea ce e mai de pret �n ochii tai; de a lepada ceea ce �n fata ta
lepadatura este. Nu ma lasa sa judec dupa vederea scurta a ochiului din afara; nu
ma lasa sa-mi dau cu parerea dupa urechea omeneasca, cea at�t de lipsita de
pricepere, ajuta-ma sa pot cumpani cu judecata limpede si dreapta, deosebind cele
vazute de nevazute; si, mai presus de orice, fa sa caut �n toate si mai presus de
orice vointa ta si bunul tau plac.
8. �n capcana amagirilor cad simturile omului ori de c�te ori se apuca sa
judece; se amagesc si iubitorii lumii de fata, �ndragind doar cele vazute. Sa fie
oare un om cu adevarat mai bun doar pentru faptul ca altul �l socoteste mai bun?
Ori de c�te ori aduce lauda, amagitorul �l duce de nas pe cel pe care-l amageste,
magulitorul pe cel ce se umfla singur �n pene, orbul duce de nas pe altul, orb ca
si el; beteagul duce pe altul, beteag ca si el, �n una si aceeasi capcana a
�nselaciunii; cu adevarat orice lauda fara noima devine astfel pentru om mai cur�nd
prilej de rusinare. Caci fiecare face c�t face, at�t �ntocmai c�t apare �n ochii
tai, cu nimic mai mult sau mai putin, cum bine spunea, �n deplina smerenie, Sf�ntul
Francisc.
 Capitolul LI
SA FIM STATORNICI P�NA LA CAPAT �N CELE MICI, DACA DE CELE MARI NU NE DOVEDIM �N
STARE

1. Fiul meu, nu esti �n stare sa fii �ndelung statornic �n r�vna fierbinte a

virtutii, si nici sa tii otova, neabatut, privirea sufletului tau atintita catre
culmi: ci dimpotriva, datorita stricaciunii mostenite de tot omul, fara sa vrei te
vei cobor� mereu, din c�nd �n c�nd, spre cele de jos, unde, cu ur�t si sila, sa
duci pe umerii tai povara vietii acesteia nemernice. C�t timp, �ntr-adevar, vei
purta acest trup muritor, inima ta va fi apasata de ur�t si de lehamite. Iata de
ce, neav�nd �ncotro, va trebui, nu o data, sa duci suspin�nd greutatile trupului,
caci iata, cu mintea si privirea nu poti ram�nea atintit, �ntr-una, la cele
dumnezeiesti.
2. Astfel st�nd lucrurile, cauta sa-ti gasesti linistea �n sav�rsirea unor fapte
marunte si umile, afla �ntremare sufleteasca fac�nd �n jurul tau fapte bune;
asteapta, cu nestramutata �ncredere, revenirea mea si darul cobor�t de sus; sufera
cu toata rabdarea vremelnica stare de singuratate si seceta sufleteasca �n care te
afli, si nu te �ndoi o clipa ca voi sosi din nou sa te dezrobesc de toata
�ngrijorarea. �ntr-adevar, te voi face sa uiti de tot aleanul si de toate caznele
si voi desfata launtrul sufletului tau cu nesf�rsita pace. �n fata ta voi desfasura
larg pajistile sfintelor Scripturi iar tu, cu inima bucuroasa si senina, vei putea
atunci propasi, �n pas usor, pe calea poruncilor mele. Vei recunoaste ca patimirile
vremii de acum nu s�nt vrednice de marirea care ni se va descoperi (Rom 8, 18).

Capitolul LII
OMUL SA NU SE SOCOATA VREDNIC DE M�NG�IERE, CI MAI CUR�ND DE PEDEPSIRE SI OS�NDA

1. Doamne, pentru ca nu s�nt vrednic de m�ng�ierea ta si nici de vreo alta

alinare sufleteasca, drept esti ori de c�te ori ma lasi �n parasire si goliciune.
Chiar daca as fi �n stare sa vars o mare de lacrimi pentru pacatele mele, si �nca
n-as fi vrednic de dezmierdarile tale. Iata de ce nu mi se cuvine dec�t pedepsire
si mustrare, caci team jignit si vatamat, iar pacatele mele s�nt nenumarate. Dupa o
drept cumpanita judecata, nu as fi asadar vrednic nici macar de cea mai mica
m�ng�iere. Iata �nsa ca Tu, mult milostive, preabune Dumnezeule, care nu vrei
moartea fapturilor tale, spre a arata bogatia darniciilor tale �n vasele milei, te
�nduri sa dai alinare slujitorului tau, mai presus de orice �nchipuire omeneasca,
desi el nu se face vrednic de acest lucru. Caci alinarile tale nu s�nt ca vorba
goala iesita din gura oamenilor.
2. Ce am facut eu oare, Doamne, ca sa-mi �mpartasesti un strop din m�ng�ierea ta
cereasca? Nu-mi amintesc sa fi facut vreun lucru bun, ci, dimpotriva, ma stiu mereu
atras catre pacate, mereu lasator �n �ndreptarea vietii mele. Acesta-i adevarul si
nu-l pot tagadui. Daca as spune altceva, tu Doamne, te-ai ridica �mpotriva si
nimeni pe lume nu ar putea sa-mi ia apararea. Pentru pacatele mele m-am facut
vrednic de un singur lucru: de focul iadului, pentru vecie. �n adevar, marturisesc
ca s�nt vrednic de batjocura si de dispret, si nu s-ar cadea sa ma numar �ntre
slujitorii tai. Si oric�t de greu ar fi, �n numele adevarului, �mpotriva mea voi
marturisi pacatele mele, ca astfel sa pot mai lesne cere si dob�ndi mila ta.
3. Dar ce sa spun, coplesit cum s�nt de vinovatie si rusine? Gura mea nu poate
rosti dec�t at�t: am pacatuit, Doamne, am pacatuit; fie-ti mila de mine si iarta-
ma. Lasa-ma putin, sa pot sa-mi vin �n fire, mai �nainte de a pleca spre a ma
�ntoarce �n tinutul beznei, acoperit de umbra mortii (Iov 10, 20. 21). Si ce-mi
ceri Tu mie, vinovatul si pacatosul bicisnic, dec�t sa fac pocainta si sa ma
umilesc pentru pacatele mele? Nadejdea iertarii se naste din adevarata parere de
rau si din smerenia inimii; astfel amutesc mustrarile de cuget, harul pierdut e
dob�ndit din nou, omul afla o pavaza �mpotriva m�niei viitoare si sufletul pocait
primeste de la Dumnezeu sarutul �mpacarii.
4. Smerita �ndurerare pentru pacatele sav�rsite e o jertfa placuta tie, Doamne,
cu o mireasma mai dulce ca tam�ia. Aceeasi pocainta e totodata mirul scump care ti-
a fost turnat pe sfintele tale picioare Isuse, caci nu ai urgisit niciodata o inima
fr�nta si smerita (Ps 50, 19). Pocainta este locul scutit, la adapost de fata
m�nioasa a vrajmasului. Ea curata si spala tot ceea ce, altminteri, ar fi p�ngarit
si patat.

Capitolul LIII
HARUL LUI DUMNEZEU NU SUFERA AMESTEC CU GUSTUL CELOR PAM�NTESTI

1. Fiul meu, harul meu este o nestemata care nu sufera amestecul lucrurilor din
afara si al m�ng�ierilor pam�ntesti. Prin urmare trebuie sa lepezi toate piedicile
din calea harului, daca doresti cu adevarat ca binecuv�ntarea mea sa se reverse si
sa odrasleasca �n tine. Cauta un loc ascuns, unde sa-ti fie bine sa stai singur,
fata-n fata cu tine �nsuti; sa n-ai nevoie sa schimbi nici o vorba cu nimeni, ci
lui Dumnezeu singur sa-i vorbesti prin rugaciune fierbinte, ca sa-ti pazeasca
curatenia cugetului si �ndurerarea pocaita a sufletului. Lumea �ntreaga socoteste-o
drept nimic, iar slujirea lui Dumnezeu sa treaca pentru tine �naintea tuturor
celorlalte �ndeletniciri sav�rsite �n afara. �ntr-adevar, nu vei putea sa-mi
slujesti mie si sa-ti afli totodata desfatare �n cele trecatoare. Fereste-te de
dragostea fara masura fata de rude si prieteni si departeaza-ti sufletul de toata
m�ng�ierea vremii de acum. Astfel �i �ndemna fericitul Apostol Petru pe
credinciosii lui Cristos: ca niste straini si calatori pe acest pam�nt (1 Pt 2, 11)
sa-si r�nduiasca purtarile.
2. O, c�ta siguranta si �ncredere va avea, �n ceasul mortii, omul descatusat din
timp de orice legatura lumeasca! Sufletul plin de metehne al omului pam�ntesc nu
poate �nsa pricepe cum inima sa se lepede de toate; dupa cum omul robit trupului si
simturilor sale nu �ntelege ce poate sa �nsemne libertatea omului launtric. Cu
toate acestea, cel ce vrea cu adevarat sa traiasca dupa legea duhului nu poate
dec�t sa scuture lanturile oricarei legaturi, at�t cele din apropierea sa c�t si
cele de departe, si de nimic sa nu se fereasca mai strasnic dec�t de sine �nsusi.
Daca te vei birui pe tine �nsuti cu desav�rsire, lesne vei birui si toate
celelalte. Izb�nda desav�rsita este sa te birui pe tine. Cel ce-i stap�n pe sine,
astfel ca trupul sa fie supus dreptei judecati, iar dreapta sa judecata, �n toate,
sa-mi fie supusa numai mie, acela este cu adevarat biruitorul sau si stap�nul
lumii.
3. Daca vrei sa te ridici p�na la aceasta culme, trebuie sa te �ncumeti, cu
toata barbatia, sa pui securea la radacina, sa scoti si sa st�rpesti cea mai
ascunsa sam�nta a iubirii neor�nduite de tine �nsuti, a dragostei fata de bunurile
pieritoare. De meteahna iubirii nemasurate de sine at�rna tot ceea ce omul are de
�nfr�nt, �ncep�nd cu radacina: biruind si st�rpind meteahna de la radacina,
sufletul se va bucura de pace si liniste nemasurata. Dar putini s�nt aceia care se
straduiesc sa-si rastigneasca aceasta pornire cu desav�rsire si sa iasa din propria
lor piele; de aceea ram�n �ncatusati �n sinea lor si nu se pot �nalta cu duhul
deasupra. Iar cei ce vor de buna voie sa umble pe cararile mele vor trebui sa-si
rastigneasca toate imboldurile si aplecarile rele si sa nu se lipeasca de nici o
faptura cu iubire patimasa.

Capitolul LIV
DEOSEBIREA �NTRE IMBOLDURILE FIRII SI ALE HARULUI

1. Fiul meu, tine seama de imboldurile firii si ale harului, care se bat cap �n
cap, desi �ntr-un chip at�t de �nvaluit �nc�t abia daca omul luminat la suflet,
av�nd ochiul launtric ager, le stie distinge. �ntr-adevar, tot omul trage la bine
si, at�t �n vorba c�t si �n fapta, fiecare zice ca vrea binele; si tocmai de aceea,
sub aceasta aratare a binelui, multi se lasa �nselati.
2. Firea-i plina de viclesuguri, si pe multi �i trage �n capcana ca sa-i
amageasca - de fapt pe sine �nsusi av�ndu-se p�na la urma �n vedere; caile harului
s�nt, �n schimb, simple si drepte, ocolesc p�na si umbra raului, n-au nimic de-a
face cu prefacatoria, pe toate le �ndruma curat spre slava lui Dumnezeu, �n care,
de altfel, �n cele din urma, �si afla odihna.
 3. Firea-i �ndaratnica la rastignire, se �nfioara la g�ndul apasarii, nu vrea sa
se puna de buna voie sub jug; harul, �n schimb, nu se sperie de rastignirea de
sine, se �mpotriveste poftelor si simturilor, cauta supunerea, iubeste
�ngenuncherea, nu umbla sa hotarasca dupa capul sau, �ndrageste r�nduiala, nu tine
sa asupreasca pe altii, urmareste un singur lucru: sa stea, sa traiasca si sa fie
sub m�na preaputernica a lui Dumnezeu; pentru Dumnezeu e gata oric�nd sa se plece
cu umilinta �naintea oricarei fapturi omenesti.
4. Firea lucreaza mereu pentru tihna si folosul propriu si asteapta �ntr-una
c�stig de la altii; harul, �n schimb, nu cauta ceea ce este folositor si placut
siesi, ci are �ntotdeauna �n vedere ceea ce ar putea fi de folos pentru mai multi.
5. Firea primeste bucuroasa onorurile si �nchinaciunile; harul, �n schimb,
�nchina lui Dumnezeu toata cinstea si marirea.
6. Firea se teme de rusinare si dispret; harul, �n schimb, se bucura ori de c�te
ori se �nvredniceste sa sufere ocara pentru numele lui Isus (Fapte 5, 41).
7. Firii �i place huzurul si tihna trupeasca; harul, �n schimb, nu poate sta
degeaba, ci bucuros se asterne pe treaba.
8. Firii �i plac lucrurile rare si frumoase, uraste ce este ieftin si grosolan;
harul, �n schimb, se bucura si de lucrurile simple si smerite, nu dispretuieste
cele aspre, �mbraca voios chiar si o haina ponosita.
9. Firea pofteste la cele trecatoare, se bucura de c�stigul pam�ntesc, se
�ntristeaza de paguba, se necajeste pentru cea mai mica vorba de ocara; harul, �n
schimb, cauta la cele vesnice, nu se lasa supus celor trecatoare, nu se tulbura
pentru paguba, nu se amaraste pentru o vorba de ocara: comoara si bucuria lui se
afla �n ceruri, unde nimic nu-i supus nimicirii.
10. Firea este lacoma, mai bucuros ia dec�t da: tot ceea ce apuca si tine �i
place sa aiba pentru sine numai; harul, �n schimb, e darnic cu toata lumea, nu
cauta ale sale, se multumeste cu putin, convins ca mai fericitor lucru este a da
dec�t a lua (Fapte 20, 35).
11. Firea trage la fapturi, e aplecata spre trup, spre desartaciuni si vorbarie
goala; harul, �n schimb, trage la Dumnezeu si la virtute, se leapada de fapturi,
fuge de lume, rastigneste poftele carnii, uraste colindatul de colo-colo, se
sfieste sa se arate �n vazul lumii.
12. Firea primeste bucuros alinari din afara, de la cele ce aduc magulire
simturilor; harul nu-si cauta m�ng�ierea dec�t la Dumnezeu, r�vnind sa-si afle
desfatarea - mai presus de toate cele vazute -, �n binele ultim si fara de pereche.
13. Firea face totul pentru c�stig si pentru folosul propriu; nu-i �n stare sa
�ntreprinda nimic de dragul nimanui; �n orice fapta buna �ntrevede fie rasplata ce
i se cuvine, fie una mai mare �nca; fie prinos de lauda, fie alte foloase; firea
trage mereu nadejde din cumpanirea faptelor si darurilor pe care le face; harul, �n
schimb, nu se asteapta la vreun folos vremelnic, nu doreste alta rasplata dec�t pe
Dumnezeu singur; din cele cuvenite vietii pam�ntesti nu-si doreste dec�t at�t c�t
�i trebuie pentru dob�ndirea celor vesnice.
14. Firea se bucura sa aiba prieteni si cunoscuti c�t mai multi, se faleste cu
neamul si locul ob�rsiei sale, z�mbeste celor puternici, linguseste pe cei bogati,
maguleste pe cei de-o seama cu sine; harul, �n schimb, �ndrageste si pe vrajmasi,
nu se lauda cu multimea prietenilor, nu pune pret pe neam sau pe locul ob�rsiei,
dec�t daca e vorba de virtute; �si deschide inima spre cel sarac mai cur�nd dec�t
spre cel avut, sta alaturi de cel nevinovat, mai cur�nd dec�t de cel puternic; se
bucura alaturi de cel sincer, nu alaturi de cel ce linguseste; harul �ndeamna
neobosit la haruri tot mai mari, ca, prin virtute, omul sa se asemene tot mai mult
cu Fiul lui Dumnezeu.
15. Aflata la ananghie si str�mtorare, firea c�rteste; harul �ndura �nsa fara sa
cr�cneasca orice oropsire.
16. Firea aduce totul la sine, se zbate sa-si faca dreptate; harul, �n schimb,
atribuie totul lui Dumnezeu, de unde toate �si au, de altfel, izvorul; nu se lauda,
pentru sine, cu nimica bun, nu se �ncumeta sa se m�ndreasca de nimic; nu st�rneste
vrajba, nu pune spusele sale mai presus de ale altora; toate parerile si
cunostintele sale le supune �ntelepciunii eterne si cercetarii ochiului
dumnezeiesc. Firea e ahtiata sa afle taine si noutati; vrea sa se puna pe sine �n
vazul lumii, tine sa adulmece cu simturile c�t mai multe; vrea sa fie cunoscuta,
mereu de fata acolo unde rasuna laudele si tam�ierile lumii. Harului �nsa nu-i pasa
de noutati si lucruri de mirare, caci stie bine ca toate purced din stravechea
stricaciune, ca pe acest pam�nt nimic nu-i nou cu adevarat si trainic. Harul
�ndruma simturile la �nfr�nare, le fereste de desfatarile zadarnice si de aratarea
de sine; cele de lauda si vrednice de mirare stie sa le �nvaluiasca �n umilinta; �n
toate si �n totul stie sa caute folosul adevarat, rodul laudei si cinstirii lui
Dumnezeu. Nu-i place sa vorbeasca �n gura mare despre sine, ci �n toate darurile
primite urmareste un singur lucru: ca Dumnezeu sa fie binecuv�ntat, caci toate
purced din marinimia fara margini a iubirii sale.
17. Asemenea har e o lumina suprafireasca deosebita, daruita de Dumnezeu �nsusi
drept semn si arvuna a m�ntuirii vesnice a celor alesi; ea �nalta pe om de la cele
pam�ntesti la iubirea bunurilor ceresti: dintr-o fiinta trupeasca face astfel una
spirituala. Prin urmare, cu c�t firea omeneasca este mai mult tinuta �n fr�u si
�ngenuncheata, cu at�t mai mare este harul revarsat asupra sufletului; cercetat
astfel zi de zi, omul launtric se primeneste necontenit, dupa chipul si asemanarea
lui Dumnezeu.

Capitolul LV
DESPRE STRICACIUNEA FIRII OMENESTI SI PUTEREA HARULUI DUMNEZEIESC

1. Doamne, Dumnezeul meu, Tu care m-ai creat dupa chipul si asemanarea ta,
daruieste-mi, te rog, harul pe care mi l-ai aratat a fi at�t de �nsemnat si de
trebuincios spre m�ntuire: sa pot birui rautatea firii mele care ne�ncetat ma trage
la pacat si la pierzanie. Caci vad �n madularele mele o alta lege lupt�ndu-se
�mpotriva legii mintii mele si fac�ndu-ma rob (Rom 7, 23), �n multe privinte, fata
de poftele trupului; eu unul nu ma simt �n stare sa ma �mpotrivesc acestor patimi
dec�t cu ajutorul harului tau preasf�nt, revarsat ca o flacara �naintea mea.
2. �ntr-adevar, este nevoie de har, ba �nca de un har foarte mare, ca firea,
aplecata cum este pururi spre rau, �nca din cea mai frageda v�rsta, sa poata fi
biruita. Caci, prabusita o data cu primul nostru parinte, Adam, cazuta prada
stricaciunii, prin pacat, firea fiecaruia ram�ne de la radacina �ntinata: caci daca
buna si dreapta a fost zidita dintru �nceput de tine, pacatul si bicisnicia ei o
fac acum sa traga mereu spre rau si spre cele josnice. Iar putina putere ce i-a mai
ramas e ca un fir de jar �ngropat sub cenusa. Atare sc�nteie e chiar mintea omului,
asa cum i-ai daruit-o de la fire, �nconjurata �nsa acum de negura si ceata: are mai
departe puterea de a deosebi, prin judecata, �ntre bine si rau, de a surprinde
departarea ce desparte adevarul de minciuna, desi ram�ne neputincioasa atunci c�nd
vine vorba de a �ndeplini toate c�te le �ncuviinteaza, caci �i lipseste plinatatea
luminii adevarate, iar pornirile ei s�nt slabite si vatamate de cusururi si
metehne.
3. De aici, Dumnezeule, faptul ca, dupa omul cel launtric, ma bucur de legea ta
(Rom 7, 22), stiind bine c�t de buna este porunca ce ne-ai dat-o, c�t de dreapta si
c�t de sf�nta este; stiind bine ca ea os�ndeste raul si sfatuieste fuga de pacat.
Tot de aici si faptul ca aflu �n mine vointa, nu �nsa si �nfaptuirea binelui (Rom
7, 18). De aici, multimea hotar�rilor bune pe care le iau ne�ncetat; dar, lipsindu-
ma de harul care sa-mi suplineasca slabiciunea, la cea mai mica �mpotrivire dau
�napoi si ma resemnez �n retragere. Tot de aici si faptul ca, av�nd cunostinta de
caile desav�rsirii, vaz�nd destul de limpede ce si cum s-ar cuveni sa fac, ma las
totusi tras �n jos de jugul slabiciunii mele si nu ma mai ridic spre cararile
desav�rsirii.
4. O, Doamne, c�t de trebuincios �mi este harul tau ca sa pot apuca pe calea
binelui, ca sa propasesc c�t de c�t si sa duc la bun sf�rsit lucrarea desav�rsirii
mele! Fara harul tau, �ntr-adevar, nu s�nt �n stare de nimic. Toate le pot �ntru
Cristos cel ce ma �mbraca cu putere (Fil 4, 13). O, har cu adevarat ceresc, fara de
care nu putem avea nici un merit propriu, fara de care darurile firii �nsesi s�nt
nimica! Nimic nu pretuiesc mestesugurile, nimic nu pretuiesc averile, nimic
frumusetea, nimic barbatia, nimic �nzestrarile mintii si ale vorbirii - fara de
harul tau, Doamne. �ntr-adevar, darurile firii s�nt �mpartite, fara deosebire, si
celor buni si celor rai; cei alesi �nsa au parte de darul iubirii, prin a carui
pecete se fac vrednici de viata cea vesnica. E at�t de mare acest dar, �nc�t nici
darul prorocirii, nici puterea de a face minuni si nici una din ispravile mintii
cercetatoare nu au vreun pret �n sine fara el. Nici chiar credinta si nadejdea, si
nici una din celelalte virtuti nu-ti s�nt placute, daca din sufletul omului
lipseste harul iubirii.
5. O, dar preafericit ce vii sa �navutesti cu belsugul virtutilor pe cel sarac
cu duhul! Tu, care smeresti la inima pe cel bogat �n multe bunuri pam�ntesti! Vino,
coboara asupra mea, din zori copleseste-ma cu m�ng�ierile tale, ca nu cumva
sufletul meu �nsetat si ostenit sa fie cuprins de delasare. Te rog fierbinte,
Doamne, fa sa gasesc har �n ochii tai; harul tau �mi este de ajuns, (2 Cor 12, 19)
chiar fara nimic altceva, din cele dupa care suspina firea. Si daca voi fi ispitit
si trecut prin amaraciuni si �ncercari numeroase, nu ma voi teme de nici un rau,
at�ta timp c�t tu vei fi, prin harul tau, cu mine. El este taria mea, sfatuitorul
meu si ajutorul meu de nadejde. Mai puternic dec�t toti vrajmasii mei luati
laolalta, mai �ntelept dec�t toti �nteleptii pam�ntului.
6. Harul e �nvatatorul adevarului, dascalul purtarilor, lumina inimii, alinarea
durerii, dusmanul �ntristarii, hrana evlaviei, izvorul lacrimilor. Ce as fi eu fara
har, dec�t un lemn uscat, un vreasc bun de aruncat? Harul tau, Doamne, sa fie
pururi alaturi de mine, �nsotindu-mi pasii, ajut�ndu-ma ne�ncetat sa fac fapte
bune. Prin Isus Cristos, Domnul nostru. Amin.

Capitolul LVI
SE CUVINE SA NE LEPADAM DE NOI �NSINE SI SA-L URMAM PE CRISTOS PE CALEA CRUCII

1. Fiul meu, te vei putea stramuta �n mine numai �n masura �n care vei fi �n
stare sa te dezbraci de tine �nsuti. Asa cum faptul de a nu r�vni la nimic pentru
simturi cladeste pacea launtrica, tot astfel lepadarea launtrica de sine conduce la
unirea cu Dumnezeu. Vreau sa te deprinzi cu desav�rsita lepadare de tine �nsuti,
urm�nd vointa mea fara cr�cnire si �mpotrivire. Urmeaza-ma, deci: Eu s�nt Calea,
Adevarul si Viata (In 14, 6). Fara cale asternuta nu se poate merge nicaieri; fara
adevar, cunoasterea e fara rost; fara viata, nici un trai nu e cu putinta. Calea pe
care o ai de urmat s�nt Eu �nsumi; Adevarul �n care trebuie sa crezi Eu s�nt; Viata
�n care trebuie sa-ti pui nadejdea s�nt Eu. Eu s�nt Calea ferita de piedici,
Adevarul negreselnic, Viata fara de sf�rsit. Eu s�nt Calea cea mai dreapta cu
putinta, culmea adevarului, Viata cea adevarata, Viata fericita, Viata �nsasi fara
de �nceput. Tin�nd calea mea, vei cunoaste adevarul; si adevarul te va elibera (In
8, 32) si vei dob�ndi viata vesnica.
2. Daca vrei sa intri �n viata, pazeste poruncile (Mt 19, 17). Daca vrei sa
cunosti adevarul, crede �n mine. Daca vrei sa fii desav�rsit, vinde tot ce ai (Mt
19, 21). Daca vrei sa fii ucenicul meu, leapada-te de tine. Daca vrei sa dob�ndesti
o viata fericita, �nvata sa dispretuiesti viata aceasta. Daca vrei sa fii proslavit
�n ceruri, umileste-te pe pam�nt. Daca vrei sa domnesti �mpreuna cu mine, poarta cu
mine crucea. Numai cei ce slujesc crucii vor afla calea fericirii si lumina
adevarata.
3. Doamne Isuse, de vreme ce viata ta pe acest pam�nt a fost supusa
str�mtorarilor si dispretuita de lume, fa sa te pot urma pe calea aceluiasi dispret
pe care lumea ti l-a aratat tie. Caci nu este ucenicul mai presus de dascalul sau,
nici slujitorul mai presus de domnul sau (Mt 10, 24). Fa, asadar, ca si slujitorul
tau sa se poata deprinde cu viata pe care ai dus-o, caci acolo se afla m�ntuirea
mea si adevarata sfintenie. Orice cuv�ntari as citi sau asculta �n afara de
aceasta, nimic nu-mi va putea da hrana sau bucurie statornica.
4. Fiul meu, daca ai citit si aflat despre toate acestea, nu vei fi fericit
dec�t trec�nd la fapte. Cel ce are poruncile mele si le pazeste, acela este care ma
iubeste, si-l voi iubi si Eu si ma voi arata lui (In 14, 21) si �l voi aseza
alaturi de mine �n �mparatia Tatalui meu.
5. Doamne Isuse, fie precum ai spus si ai fagaduit: fa-ma vrednic sa-ti primesc
darul. �ntr-adevar, din m�na ta am primit crucea: o voi purta pe umerii mei si o
voi duce p�na la moarte, dupa cum mi-ai poruncit. Sigur, viata unui bun calugar e o
cruce, dar nu alta calauza omului spre paradis. Lucrurile s�nt pornite si nu pot fi
lasate �n mijlocul drumului: nici vorba de a face cale �ntoarsa.
6. Haideti, asadar, fratilor, sa mergem �mpreuna; Isus va fi cu noi. Crucea am
primit-o pentru Isus; pentru Isus, pe calea crucii sa fim statornici p�na la capat.
El va fi ajutorul nostru, caci ne deschide cararea si ne calauzeste. Iata, Regele
nostru paseste �nainte si va duce lupta pentru noi. Sa-l urmam cu barbatie, nimeni
sa nu se �nspaim�nte de nici o grozavie; sa fim pregatiti sa ne jertfim p�na la
moarte �n lupta si sa nu patam stindardul slavei noastre, fugind de cruce.

Capitolul LVII
NU-I BINE CA OMUL SA SE LASE COPLESIT DE DEZNADEJDE ATUNCI C�ND SE �NT�MPLA SA
CADA �N UNELE GRESELI

1. Fiul meu, mai placute �mi s�nt rabdarea si smerirea sufletului tau la
ananghie, dec�t dulceata si evlavia lui �n clipele fericite. Pentru ce te
�ntristezi daca ti se aduce dojana pentru un lucru de nimic? Chiar de-ar fi fost un
lucru mai �nsemnat, si �nca nu s-ar fi cuvenit sa te tulburi. Acum �nsa, lasa-l sa
treaca. Nu-i prima nici ultima oara c�nd asa ceva se �nt�mpla, caci aceasta-i
viata. Te arati viteaz, nimic de spus, at�ta timp c�t nu �nt�mpini �mpotrivire. Ba
chiar esti priceput la sfaturi si stii sa-i �mbarbatezi din gura pe altii; de
�ndata �nsa ce necazul vine sa bata pe neasteptate la usa ta, te parasesc si sfatul
si puterea. Vezi, asadar, c�t esti de subred dupa cum se arata, at�t de des, �n
asemenea lucruri de mica �nsemnatate; totusi spre m�ntuirea si binele tau se fac
acestea toate, ori de c�te ori prilejurile se ivesc.
2. Nu pune la inima si, daca durerea si m�hnirea te ating, nu le lasa sa te
biruie sau sa te stap�neasca. Daca vezi ca nu poti rabda cu voiosie, rabda cel
putin cu resemnare. Chiar daca urechile-ti aud lucruri mai putin �mbucuratoare si
simti cum esti gata sa te aprinzi, pastreaza-ti cumpatul si nu da drumul la vorbe
nesabuite, ca nu cumva cei mai mici dec�t tine sa gaseasca pricina de sminteala.
Zbuciumul tau nu va �nt�rzia sa se domoleasca si amaraciunea sufletului se va
preface �n dulce alinare a harului. S�nt viu si stau alaturi de tine, spune Domnul,
gata sa-ti �ntind o m�na de ajutor si sa-ti aduc prisos de m�ng�iere: �ncrede-te �n
mine si cheama-ma cu evlavie.
3. Pastreaza-ti cumpatul si pregateste-te sa dai piept cu �ncercari si mai mari
�nca. Totul nu-i pierdut, chiar daca ti se pare ca, mai des, esti �ncercat de
amaraciune si ispita. Om esti, nu Dumnezeu; esti trup facut din carne, nu �nger.
Cum �ti �nchipui ca ai putea ram�ne nestramutat �n virtute, atunci c�nd de acest
dar n-au avut parte nici �ngerii din ceruri, nici primii nostri parinti �n Paradis?
Eu �i m�ng�i si-i �mbarbatez pe cei �ntristati, Eu �i �nalt la cunoasterea
dumnezeirii mele pe cei care-si recunosc subrezenia.
4. Fie binecuv�ntat cuv�ntul tau, Doamne, mai dulce dec�t mierea fagurelui (Ps
18, 11) pe cerul gurii mele. Ce m-as face �n mijlocul at�tor amaraciuni si ananghii
fara obladuirea si �mbarbatarea sfintelor tale cuvinte? Macar sa ma vad ajuns la
portile m�ntuirii, caci de patimirile drumului nu-mi pasa. Daruieste-mi, te rog, un
sf�rsit bun, o trecere fericita din lumea aceasta. Adu-ti aminte de mine, Dumnezeul
meu, �ndruma-mi pasii pe cararea dreapta ce duce la �mparatia ta. Amin.

Capitolul LVIII
SA NU ISCODIM ROSTURILE PREA �NALTE SI ASCUNSE ALE JUDECATII LUI DUMNEZEU

1. Fiul meu, fereste-te de a dezbate �n �ntrebari iscoditoare lucruri prea

�nalte si judecatile ascunse ale lui Dumnezeu, vr�nd, de pilda, sa stii pentru ce
cutare se afla �n stare de parasire si pentru ce un altul, dimpotriva, e coplesit
de at�tea daruri; de ce cutare e trecut prin ciur si prin d�rmon, �n timp ce altul
primeste cu v�rf si �ndesat binecuv�ntare. Acestea toate �ntrec cu mult puterea de
cuprindere a mintii omenesti, oric�t de isteata; ca sa nu spun ca lumina
�ntelegerii si iscodirii omenesti nu vor putea niciodata da de rostul judecatilor
dumnezeiesti. Prin urmare, ori de c�te ori vrajmasul va veni sa-ti sopteasca la
ureche unele ca acestea, sau chiar semeni de-ai tai iscoditori vor veni cu astfel
de �ntrebari, nu pregeta sa le raspunzi cu cuvintele Prorocului: Drept esti Doamne
si dreapta-i judecata ta; si adevarate s�nt judecati-le Domnului, �ndreptatite �n
sine (Ps 118, 137 si 18, 10). �ntr-adevar, judecatile mele s�nt lucru de temut, iar
nu de cercetat si de iscodit �n palavre, caci rosturile lor depasesc cu totul
puterea mintii omenesti de a �ntelege.
2. La fel, fereste-te sa cercetezi si sa dezbati de ce, si cum, si pentru ce s-
au sav�rsit - asa iar nu altminteri - vredniciile si faptele sfintilor: care, de
pilda, e mai mare si �naltat �n sfintenie, care-i mai proslavit �n �mparatia
cerurilor. Asemenea vorbe dau adeseori nastere la sfada si g�lceava stearpa; ca sa
nu spun ca hranesc trufia si semetesc omul �n zadar: de unde se nasc pizma si
dezbinarea, pe masura ce unii trag sa se m�ndreasca ba cu un sf�nt, ba cu un altul.
A r�vni sa stii si sa cercetezi asemenea lucruri nu aduce nici un rod, ci,
dimpotriva, displace sfintilor din ceruri: caci Eu nu s�nt Dumnezeul dezbinarii, ci
al pacii, spune Domnul (1 Cor 14, 33); atare pace sta �ntemeiata mai cur�nd pe
smerenia cea adevarata dec�t pe g�nduri �nfumurate despre sine.
3. Mai s�nt unii care se lasa cu nesabuinta m�nati de r�vna ba spre unii dintre
sfinti, ba catre altii, de fapt nu sub imboldul lui Dumnezeu, ci �mpinsi de porniri
omenesti. Mie toti sfintii �mi datoreaza viata; Eu le-am daruit tuturora harul, Eu
le-am �mpartasit lumina slavei. Eu cunosc vredniciile fiecaruia �n parte; pe toti
i-am �nt�mpinat cu binecuv�ntarile bunatatii mele (Ps 20, 4). I-am cunoscut si i-am
�ndragit pe toti din toti vecii vecilor; Eu i-am ales din lume (In 15, 19), iar nu
ei m-au ales pe mine. I-am chemat prin harul meu; i-am atras din milostivire; i-am
scos la capatul drumului, prin ispite si �ncercari multe. Le-am �mpartasit
m�ng�ieri negraite, le-am daruit statornicie, am rasplatit rabdarea lor.
4. Eu stiu bine cine-i cel dint�i si cine-i cel din urma; pe toti �i cuprind �n
�mbratisarea dragostei mele netarmurite. Pentru toti sfintii mei, cel ce se cuvine
sa primeasca lauda s�nt Eu; mie, �naintea tuturora, mi se datoreaza binecuv�ntare
si proslavire pentru fiecare suflet ales, coplesit de at�tea daruri minunate,
dinainte �ndragit fara nici o vrednicie din partea fapturii. Prin urmare, cel ce
dispretuieste pe unul din sfintii mei mai mici, nici pe cei mari nu-i cinsteste,
caci Eu l-am facut si pe cel mic si pe cel mare (�nt 6, 8). Iar cine nesocoteste pe
oricare dintre sfintii mei, ma nesocoteste pe mine, dupa cum nesocoteste pe toti
ceilalti sfinti din �mparatia cerurilor. Toti, �ntr-adevar, s�nt una prin legatura
dragostei; ei �mpartasesc aceeasi simtire, aceeasi vointa, aceeasi iubire unii fata
de altii.
5. Mai mult dec�t at�t - desav�rsire si mai �nalta �nca -, ei tin la mine mult
mai mult dec�t la ei �nsisi si la propriile lor vrednicii. Caci, rapiti dincolo de
sine si de dragostea lor pentru sine s�nt ca si cufundati �n iubirea mea, din care
toata fiinta lor se hraneste si �ntru care toata fiinta lor odihneste. Nimic pe
lume nu-i mai poate abate sau desprinde de mine, caci, coplesiti de adevarul cel
vesnic, s�nt mistuiti de focul dragostei nestinse. Prin urmare, atunci c�nd vine
vorba de starea sfintilor din ceruri, bine ar face sa taca toti cei care traiesc
doar prin trup si pentru simturi si care nu stiu sa �ndrageasca altceva dec�t
propriile lor desfatari. Atunci c�nd scad sau c�nd adauga, d�ndu-si cu parerea, ei
judeca dupa capul lor, nu dupa placul adevarului vesnic.
6. Multi fac aceasta din nestiinta, mai ales cei putin luminati la suflet, si
care nu cunosc dec�t prea putin desav�rsirea iubirii spirituale. De cele mai multe
ori, ceea ce �i m�na s�nt simtamintele de prietesug si omeneasca apropiere si dupa
calapodul acestora judeca si cele ceresti. E totusi o deosebire ca de la cer la
pam�nt �ntre ceea ce �si pot �nchipui, �n nedesav�rsirea lor, mintile de r�nd si
ceea ce poate �ntelege cugetul luminat al celor daruiti cu descoperirea
dumnezeiasca.
7. Pazeste-te, prin urmare, fiul meu, de a iscodi cu nesabuinta lucruri ce
depasesc puterea cunoasterii tale, dar straduieste-te din rasputeri ca macar sa te
poti �nvrednici de-a fi cel mai mic �n �mparatia lui Dumnezeu. Caci, la urma
urmelor, la ce ar folosi cuiva sa stie cine anume este mai desav�rsit �n sfintenie
si slava �n �mparatia lui Dumnezeu, daca prin aceasta nu ar ajunge sa se
desav�rseasca pe sine �nsusi �n smerenie, spre mai marea lauda a numelui meu? �ntr-
adevar, mult mai placut lui Dumnezeu e cel care se reculege spre a cugeta la
marimea pacatelor, la putinatatea virtutilor sale si la marea departare care-l
desparte de desav�rsirea sfintilor, dec�t acela care dezbate din gura cine-i mai
mic si cine-i mai mare �ntre cei din ceruri. Mult mai �ntelept este sa �nalti
rugaciuni catre sfintii din ceruri - cer�ndu-le, cu lacrimi si cu umilinta,
ajutorul - dec�t sa iscodesti �n chip zadarnic si nesabuit tainele maririi lor.
8. C�t despre sfinti, cea mai mare multumire a lor ar fi sa stie ca oamenii �si
vad de treaba fiecare, �nfr�n�ndu-si limbutia. Sfintii nu gasesc temei de lauda �n
vredniciile lor, mai mult chiar, nu se socotesc buni cu nimic de la sine; ci �mi
aduc prinos de multumire mie, caci toate le-au primit din netarmurita dragoste,
prin darnicia mea. Ei stralucesc, luminati de at�ta dumnezeiasca iubire. Si
fericita dragoste, �ntruc�t nu le lipseste nici o proslavire si nici o bucurie. Cu
c�t s�nt mai �naltati �n slava, cu at�t s�nt mai smeriti, mai aproape de mine si de
inima mea. Iata de ce sta scris: arunc�nd cununile lor �naintea lui Dumnezeu,
cadeau cu fata la pam�nt �naintea Mielului, �nchin�ndu-se celui Viu �n toti vecii
vecilor (Ap 4, 10; 5, 14).
9. Multi �si pun �ntrebarea: cine este mai mare �n �mparatia lui Dumnezeu, dar
nu se �ntreaba daca ei �nsisi s-ar putea macar apropia de cel mai mic din �mparatia
cerurilor. Mare, �n �mparatia lui Dumnezeu, este chiar faptul de a fi cel mai mic;
caci �n ceruri toti s�nt mari si toti se vor chema si vor fi fiii lui Dumnezeu. Cel
mai mic se va �nalta mai presus de o mie, iar pacatosul de o suta de ani va muri
(Is 60, 22; 65, 20). De altfel, ucenicii care doreau sa stie cine este mai mare �n
�mparatia cerurilor au primit, cum se stie, urmatorul raspuns: Daca nu va veti
�ntoarce si nu va veti face precum pruncii, nu veti intra �n �mparatia cerurilor.
Tot cel ce se va smeri ca pruncul acesta, mare va fi �n �mparatia lui Dumnezeu (Lc
6, 24).
10. Vai de cei care nu voiesc sa se smereasca pe sine precum copiii, caci
str�mta si scunda este poarta �mparatiei ceresti si pe unii ca acestia nu-i
primeste. Vai si de cei bogati care �si au aici pe pam�nt m�ng�ierile (Lc 6, 24):
cei saraci vor intra �n �mparatia lui Dumnezeu, iar ei vor ram�ne �n lacrimi pe
dinafara. Bucurati-va, voi cei smeriti, si veseliti-va, saracilor, caci a voastra
este �mparatia lui Dumnezeu, daca pasii vostri vor merge pe cararile adevarului.

Capitolul LIX
�N DUMNEZEU SINGUR SE CADE SA NE PUNEM �NTREAGA NADEJDE SI CREDINTA

1. Doamne, �n cine sa ma �ncred pe acest pam�nt? Din tot ceea ce se vede �n

jurul meu, unde sa-mi caut m�ng�ierea? Doar �n tine, Doamne, Dumnezeul meu, a carui
milostivire este nesf�rsita. Mi-a fost vreodata bine departe de tine? Mi-a fost
vreodata rau av�ndu-te alaturi? Mai bine sarac pentru tine, dec�t bogat fara tine.
Mai bine pribeag pe pam�nt �mpreuna cu tine, dec�t, fara tine, stap�n sus �n
ceruri. Unde esti Tu, acolo e si cerul; moartea si iadul s�nt acolo unde Tu nu
esti. Tu esti dorul sufletului meu, de aceea n-am cum sa nu suspin, sa nu pl�ng si
sa nu ma t�ngui. �n nimeni nu ma pot �ncrede cu totul, nimeni nu-mi poate darui
obladuire de nadejde, �n afara de tine, Doamne, Dumnezeul meu. Tu esti reazemul,
�ncrederea si m�ng�ierea mea, Tu nu vei �nsela �ncrederea mea niciodata.
2. Fiecare cauta ale sale (Fil 2, 31); singur Tu nu vrei altceva dec�t m�ntuirea
si propasirea mea pe calea binelui, pe toate �ntorc�ndu-le spre bine pentru
aceasta. Chiar daca ma treci prin ispite si potrivnicii, toate le r�nduiesti cu
rost, spre folosul meu, asa cum, �n mii si mii de feluri, stii sa-i �ncerci pe cei
la care tii. Prin asemenea �ncercari - la fel ca si c�nd m-ai coplesi cu clipe de
cereasca alinare - se cuvine sa te laud si sa te iubesc �n aceeasi masura.
3. �n tine, Doamne, Dumnezeul meu, �mi pun asadar toata nadejdea si �n tine �mi
caut scaparea; tie �ti �ncredintez toate amaraciunile si �ncercarile mele: tot ceea
ce vad �n jurul meu, �n afara ta, mi se arata subred si nestatornic. Nu ma vor
pricopsi nici multimea prietenilor, nici m�na de ajutor a cunoscutilor puternici,
nici sfatuitorii �ntelepti: nici unii dintre acestia n-au fost de vreo isprava,
dupa cum nici cartile �nvatatilor nu pot da m�ng�iere, dupa cum nici o nestemata nu
poate scapa din robie, dupa cum nici cel mai nestiut si tainic ungher nu poate da
siguranta, - daca tu, Doamne, nu te afli alaturi, spre a darui obladuire,
�mbarbatare, alinare, �nvatatura si reazem de nadejde.
4. Caci tot ceea ce, la prima vedere, ar parea sa asigure pacea si fericirea �n
afara ta, nu-i altceva dec�t o nalucire, �ntruc�t nu poate darui bucurie adevarata.
Tu singur esti rostul ultim al tuturor cuv�ntarilor: a nadajdui �n tine este, mai
presus de toate, m�ng�ierea tuturor celor care �ti slujesc. Privirile mele ram�n
atintite catre tine, Doamne; �n tine ma �ncred, Dumnezeul meu, Parinte al
milostivirilor; binecuv�nteaza si sfinteste, te rog, sufletul meu, cu roua
binecuv�ntarii ceresti, ca sa poata deveni scaunul slavei tale vesnice, salasul
sfinteniei tale, si nimic �n el sa nu jigneasca ochiul tau regesc. Dupa multimea
bunatatilor tale si dupa belsugul milostivirilor tale, priveste spre mine (Ps 68,
17) si asculta rugaciunea sarmanului tau slujitor, surghiunit �n mohor�tul tinut al
umbrelor si al mortii. Ocroteste si pastreaza sufletul nevrednicului tau slujitor
printre at�tea primejdii si printre ananghiile acestei vieti, repede �ntoarse �n
stricaciune; sub obladuirea harului tau, �ndreapta pasii mei pe calea pacii, spre
patria luminii nestinse. Amin.

Cartea IV: Despre Taina sf�ntului altar

Capitolul I
CU C�TA CUVIINTA SE CADE SA NE APROPIEM DE CRISTOS �N SF�NTA �MPARTASANIE

Glasul ucenicului

1. Acestea s�nt chiar cuvintele tale, Cristoase, adevarule vesnic, chiar daca nu
le-ai rostit o data, chiar daca n-au fost asternute laolalta pe aceeasi fila a
Cartii. Si pentru ca au fost rostite de gura ta si pentru ca s�nt adevarate, nu pot
dec�t sa le primesc cu toata recunostinta si credinta. S�nt ale tale, caci de pe
buzele tale au iesit �nt�ia oara; s�nt, �nsa, totodata, ale mele, caci pentru
m�ntuirea mea le-ai spus. Le primesc cu toata bucuria si le culeg din gura ta, sa-
mi ram�na �ntiparite c�t mai ad�nc �n inima. Asemenea cuvinte, pline de at�ta
dulceata, bunatate si dragoste s�nt pentru mine un imbold; dar vai, pacatele mele
ma �nspaim�nta, constiinta mea patata �ngheata �naintea unor taine at�t de mari.
Dulceata cuvintelor tale ma �mbie, dar povara lipsurilor si scaderilor mele ma tine
locului.
2. �mi poruncesti sa ma apropii fara teama, daca vreau sa am parte cu tine; ma
chemi sa primesc hrana nemuririi, daca tin sa dob�ndesc viata si slava vesnica.
Veniti la mine toti cei osteniti si �mpovarati si Eu va voi darui �ntremare (Mt 11,
28). O, dulce si inimos cuv�nt pentru urechea pacatosului, aceasta chemare prin
care Tu, Doamne Dumnezeul meu, poftesti pe cel sarac si nevoias sa se �mpartaseasca
cu Trupul tau preasf�nt. Dar, Doamne, cine s�nt, sa �ndraznesc sa ma apropii de
tine? Cerul si cerul cerurilor nu te �ncap (3 Rg 8, 27); si Tu spui: Veniti la mine
toti (Mt 11, 28)!
3. Ce vrea sa zica aceasta dulce bunavointa, aceasta at�t de prieteneasca si
calduroasa chemare? Cum voi cuteza oare sa ma apropii si sa vin, c�nd nu stiu sa fi
facut vreodata vreun bine care sa ma �ndreptateasca sa cutez? Cum, Doamne, sa te
primesc �n casa mea, eu care, at�t de des, am adus jignire bl�ndului tau chip?
�ngerii si arhanghelii ti se �nchina, sfintii si toti dreptii se tem de tine, dar
tu spui: Veniti la mine toti! Cine-ar putea crede �ntr-o asemenea chemare, daca Tu
�nsuti nu ai fi rostit-o? Si daca n-ai fi poruncit Tu �nsuti, care om de pe lume ar
cuteza sa se apropie?
4. De zece ori c�te zece ani a stat si a trudit un barbat drept, Noe, la facerea
corabiei sale, si asta doar ca sa se poata m�ntui pe sine si pe ai sai c�tiva; dar
eu, ce sa spun despre mine? Cum oare, �ntr-un singur ceas, m-as putea pregati spre
a primi asa cum se cuvine pe �nsusi Facatorul lumii? Marele tau slujitor si
apropiatul tau prieten, Moise, a ales pentru chivotul legii un lemn nesupus
putreziciunii, �mbrac�ndu-l cu aurul cel mai curat, doar pentru a aseza �nlauntrul
lui tablele Legii; ce voi spune despre mine, faptura supusa putregaiului? Cum voi
�ndrazni oare, cu at�ta usurinta, sa te primesc �n s�nul meu pe tine, Datatorul
Legii si Ziditorul �nsusi al vietii? Solomon, cel mai �ntelept dintre regii lui
Israel, a stat si a �naltat vreme de sapte ani templul maret, zidit spre lauda
numelui tau; ca, la sf�rsit, opt zile �n sir, sa serbeze sfintirea locasului,
aduc�ndu-ti o mie de jertfe de �mpacare, �n sunete de tr�mbite si �n c�ntari de
veselie, purt�nd �n cele din urma sf�ntul chivot al Legii la locul pregatit; ce sa
spun eu, nefericitul, cel mai sarac si nevoias dintre oameni? Cum sa te primesc �n
casa sufletului meu, c�nd abia ma dovedesc �n stare sa petrec o singura jumatate de
ceas �n adevarata reculegere? Macar daca, o singura data, as fi putut-o face
vredniceste!
5. O, Dumnezeul meu, c�te nu s-au straduit sa faca acei oameni plini de
sfintenie, ca sa-ti fie pe plac! Si vai, c�t de putin ma dovedesc eu �nsumi �n
stare sa fiu la �naltime! C�t de scurt e timpul consfintit de mine pregatirii
pentru sf�nta �mpartasanie! C�t de greu izbutesc sa ma adun cu g�ndul asa cum s-ar
cuveni si c�t de rar ma scutur cu desav�rsire de toata risipirea cugetului! Nici o
�ndoiala ca, �naintea Dumnezeirii tale m�ntuitoare, nu s-ar cuveni sa se iveasca �n
mintea mea nici banuiala vreunui g�nd nepotrivit, nici umbra fugara a vreu-nei alte
fapturi: caci oaspetele pe care ma pregatesc sa-l primesc nu este �nger, ci Domnul
�nsusi si Stap�nul �ngerilor.
6. Pe de alta parte, ca de la cer la pam�nt e departarea dintre chivotul Legii,
cu tot ceea ce se cuprindea �n el, si preacuratul tau Trup, cu virtutile lui
negraite; departarea dintre vechile jertfe ale Legii, �nchipuind pe cele viitoare,
si jertfa sf�nta si adevarata a Trupului tau, �mplinire a tuturor jertfirilor din
vechime.
7. Atunci de ce nu ma �nflacarez mai mult �n fata fiintei tale, vrednice de
at�ta �nalta cinstire? De ce nu ma pregatesc cu mai multa s�rguinta pentru primirea
Sfintei �mpartasanii, atunci c�nd stiu cu c�ta evlavie si os�rdie sfintii patriarhi
si proroci din vechime - p�na si regii si vechii domnitori - cu �ntreg poporul lor,
s-au apropiat de slujbele lacasului tau preasf�nt?
8. Preaevlaviosul rege David tresalta cu toata r�vna puterilor sale �naintea
chivotului lui Dumnezeu, aduc�ndu-si aminte de toate binefacerile c�ndva revarsate
de tine asupra sfintilor patriarhi; c�te laute si goarne, c�te titere si fluiere n-
a pus el sa c�nte, c�ti psalmi n-a �ntocmit si r�nduit, ca sa fie c�ntati cu
bucurie; c�te c�ntari ca acestea n-a zis el �nsusi chiar din titera si din gura,
insuflat de darul Duhului Sf�nt; caci el e cel care a �nvatat poporul lui Israel sa
�nalte din toata inima c�ntari catre Domnul si sa-i c�nte �ntr-un singur glas, zi
de zi, binecuv�ntari si laude. Daca pe vremea aceea at�ta evlavie si r�vna sf�nta
avea �n suflet poporul lui Israel fata de laudele Domnului, fata de chivotul Legii,
c�ta evlavie si sf�nta proslavire ar trebui sa aducem noi �nsine si �ntreg poporul
crestin de astazi, fata cu preasf�ntul Sacrament al �mpartasaniei, �naintea
Trupului dumnezeiesc al lui Cristos!
9. Multi nu pregeta sa alerge, te miri unde, sa vada moastele unor sfinti si
toti se minuneaza la auzul faptelor sav�rsite de acestia; ei cerceteaza cu uimire
maretele biserici, saruta cu evlavie oasele acestor sfinti pastrate �n racle de aur
si �nvelite �n matase. Dar iata, Tu �nsuti, Doamne, esti de fata aici �n altar, Tu,
Dumnezeul meu, mai sf�nt dec�t toata sfintenia sfintilor tai robi, Tu, Ziditorul
tuturor oamenilor si Stap�nul �ngerilor. Atunci c�nd se apropie de sfintele moaste
ale sfintilor tai, omul e �mboldit de dorinta de a vedea �n racle lucruri
neobisnuite, de mirare; tocmai de aceea, putin rod de �ndreptare culeg �ndeobste
cei ce bat astfel drumurile la sfintele moaste, mai ales daca se �ntreprind acestea
cu inima vaduvita de evlavie si lipsita de cainta adevarata. Dar �n Sf�nta Taina a
altarului esti de fata, �ntreg, ca om adevarat, Tu �nsuti, Doamne Dumnezeul meu,
Isuse Cristoase: iata de ce, ori de c�te ori omul te primeste cu vrednicie si cu
evlavie, rodul m�ntuirii vesnice este �mbelsugat. E drept ca la Sf�nta Taina a
altarului nu vine sa-l �mboldeasca pe om nici dorinta de noutate, nici vreo alta
pornire usuratica; acolo nu-i dau ghes, �n nici un fel, simturile, ci singura
virtutea credintei neclintite, nadejdea plina de evlavie si iubirea sincera si
curata.
10. C�t de minunat lucrezi �n noi, nevazutule Ziditor al lumii, Dumnezeule; de
c�ta bunatate si �ndurare dai dovada fata de alesii tai, �mpartasindu-te lor spre
cuminecare �n aceasta Sf�nta Taina! Acest lucru cov�rseste cu adevarat toata
�ntelegerea omeneasca; mai mult dec�t orice, el �mbie spre tine inimile celor care
te iubesc, �nflacar�ndu-le de o dragoste �nca si mai mare. Adevaratii tai
credinciosi, cei care-si petrec zilele cu g�ndul la �ndreptarea vietii lor, ei s�nt
aceia care culeg �ndeobste din acest Sacrament harul unei evlavii mereu mai mari si
o tot mai aprinsa dragoste de sfintenie.
11. O, har minunat si ascuns al acestei Taine, cunoscut doar credinciosilor lui
Cristos si fata de care necredinciosii, ca si cei robiti pacatelor, ram�n
nesimtitori! Prin aceasta Taina sufletul se �mpar-taseste cu harul nevazut al
Spiritului tau, �n om se recladeste virtutea pierduta, se primeneste frumusetea
stirbita de pacat. At�t de mare este uneori acest har al �mpartasaniei, �nc�t, din
plinatatea r�vnei daruite, nu numai sufletul trage folos si �mpartasire, dar si
trupul �nsusi, ale carui puteri subrezite s�nt, uneori, prin aceasta Taina,
�ntremate.
12. C�t e de dureros si vrednic de pl�ns faptul ca, datorita l�ncezelii si
lenei, nu s�ntem �n stare de mai multa tragere de inima atunci c�nd este vorba de a
ne cumineca cu Cristos, de a ne �mpartasi cu Cel �n care sta toata nadejdea si
singura scapare a celor ce tin sa se m�ntuiasca! Cristos, �ntr-adevar, este
sfintenia si rascumpararea noastra; El este alinarea tuturor celor ce pribegesc pe
cararile vietii, la fel cum este bucuria vesnica a sfintilor din ceruri. E deci
foarte de pl�ns ca at�t de rari s�nt cei ce se g�ndesc la aceasta Taina a
m�ntuirii, din care izvoraste bucuria cerului si viata lumii. C�t de mare-i orbirea
si �nv�rtosarea inimii omenesti, nesimtitoare �naintea unui dar at�t de necuprins,
pe care, tocmai prin zilnica cercetare, omul ajunge, uneori, sa nu-l mai pretuiasca
de fel!
13. Daca Taina acestui sf�nt Sacrament s-ar sav�rsi doar �ntr-un singur loc pe
lume, de catre un singur preot, cu c�t dor ar alerga credinciosii spre acel loc, la
acel preot al lui Dumnezeu, spre a vedea minunea �mplinindu-se si spre a se
�mpartasi din dumnezeiestile Taine! Dar iata, preoti s�nt astazi multi pe lume si
Cristos se jertfeste pe altarele bisericilor rasp�ndite pe �ntregul pam�nt, ca
darul si dragostea lui Dumnezeu fata de om cu at�t sa se vesteasca mai mult, cu c�t
e mai �ntinsa de-a lungul si de-a latul lumii sav�rsirea Sfintei Liturghii. �ti
multumesc, bune Isuse, Pastorule vesnic, care te-ai �ndurat sa ne ospatezi pe noi,
sarmanii surghiuniti, cu scumpul tau Trup si S�nge, chem�ndu-ne cu gura ta la
�mpartasirea acestor Taine: Veniti la mine, voi toti cei osteniti si �mpovarati, si
Eu va voi darui �ntremare (Mt 11, 28)!

Capitolul II
C�TA BUCURIE SI DRAGOSTE ARATA DUMNEZEU OMULUI �N ACEASTA TAINA

Glasul ucenicului

1. Bizuindu-ma, Doamne, pe bunatatea si marea ta milostivire, ma apropii, iata,

ca un suferind de tine, Tamaduitorul meu; ca un �nfometat si ca un �nsetat, vin la
Izvorul vietii; un cersetor se �nfatiseaza la �mparatul cerurilor; s�nt ca un rob
bat�nd la usa stap�nului sau: faptura se apropie, iata, de Facatorul ei;
nem�ng�iatul sta �n pragul preabunului sau M�ng�ietor. Dar de unde sa-mi vina
tocmai mie harul ca Tu sa cobori p�na la mine? Cine s�nt eu ca sa vii sa mi te
�mpartasesti pe tine �nsuti �n dar? Cum sa se �ncumete un pacatos sa stea �naintea
fetei tale? Si cum binevoiesti oare sa te apleci p�na la pacatosul acesta? Cunosti
preabine pe acest rob al tau, stii bine ca nu are nimic bun �n sine, nimic care sa-
l �nvredniceasca de acest dar al tau. �mi marturisesc nevrednicia, �ti recunosc
bunatatea, �ti proslavesc bl�ndetea si-ti multumesc pentru necuprinsa ta iubire.
Caci pentru tine �nsuti faci ceea ce faci, nu pentru vredniciile mele - ca
bunatatea ta sa-mi fie mai bine cunoscuta, ca sa ma pot �mpartasi dintr-o iubire
mai �nflacarata si sa ma pot cerceta cu simtaminte de smerenie mai ad�nca. De vreme
ce tie �ti place, si pentru ca Tu singur ai hotar�t astfel, nu ma �mpotrivesc si
primesc, iata, darul tau, �n nadejdea ca pacatele mele nu ma vor face vrednic de
os�nda!
2. O, dulce si preabl�nde Isuse, c�ta cinste, c�ta recunostinta, c�ta nesf�rsita
lauda ti se cuvin pentru darul sf�ntului tau Trup, a carui vrednicie nici o limba
omeneasca nu o poate rosti cum se cuvine! Dar cu ce g�nd ma voi apropia de sf�nta
�mpartasanie, de Domnul meu pe care nu s�nt �n stare sa-l cinstesc cum se cuvine,
dar pe care totusi doresc sa-l pot primi cu vrednicie? Ce g�nd mai bun si chibzuit
dec�t acela de a ma smeri p�na la pam�nt �naintea fetei tale, proslavind cu
recunostinta nemarginita ta bunatate? Te laud, Dumnezeul meu, si te preamaresc �n
veci. Ma dispretuiesc si ma supun tie din ad�ncul nimicniciei mele.
3. Tu esti, cu adevarat, Sf�ntul Sfintilor, eu, un pacatos bicisnic. Iata, te
cobori p�na la mine, care nu-s vrednic nici macar sa-mi ridic privirile p�na la
tine. Tu vii la mine, vrei sa fii cu mine, ma chemi la ospatul tau. Tu vrei sa-mi
�mpartasesti din hrana cereasca, din p�inea �ngereasca (Ps 78, 25), din tine
�nsuti, p�inea vie, care ai cobor�t din ceruri si care daruiesti viata lumii (In 6,
33).
4. Acesta-i izvorul iubirii, aici se vede �ntreaga lumina a bunatatii tale! Cum
sa-ti multumesc, cum sa te proslavesc cum se cuvine? C�ta sf�nta noima �n rostul
pentru care ai �ntemeiat aceasta Taina! C�ta dulceata si fericire �n ospatul
acesta, �n care pe tine �nsuti ni te daruiesti drept hrana! C�t de minunata e
lucrarea ta, Doamne; c�t de puternica virtutea ta, Doamne, c�t de negrait adevarul
tau! Cuv�ntul tau a fost de ajuns si toate s-au facut; totul s-a sav�rsit dupa
porunca ta.
5. E lucru minunat si vrednic de crezare - desi cu mult deasupra puterii de
cuprindere a mintii omenesti -, ca Tu, Doamne, Dumnezeu adevarat si om adevarat, sa
fii �ntreg sub chipul umil al p�inii si al vinului si sa nu te �mputinezi prin
�mpartasire. Tu, Domnul si Stap�nul lumii, care nu duci lipsa de nimic, ai vrut,
prin acest Sacrament, sa-ti faci salas la noi; pastreaza-mi inima si trupul fara
prihana; da-mi harul unei constiinte senine si curate, care, c�t mai des, sa-mi
�ngaduie sa ma apropii de sfintele tale mistere; fa sa pot primi, spre m�ntuirea
mea vesnica, acest Sacrament, �ntemeiat si harazit de tine spre vesnica-ti cinstire
si amintire.
6. Bucura-te, sufletul meu, si multumeste lui Dumnezeu pentru un dar at�t de
nepretuit si pentru negraita m�ng�iere astfel �ncredintata tie �n aceasta vale de
lacrimi. Ori de c�te ori se re�nnoieste aceasta Taina si primesti Trupul lui
Cristos, lucrezi la m�ntuirea ta, devenind partas al tuturor vredniciilor lui
Cristos. Dragostea lui Cristos nu se �mputineaza, �ntr-adevar, niciodata si izvorul
�ndurarilor lui nu seaca niciodata. Iata de ce, pentru primirea acestui mare har,
trebuie sa te pregatesti �ntotdeauna, primenindu-ti cugetul, g�ndind cu mare luare
aminte la Taina rascumpararii tale. Slujind sau ascult�nd Sf�nta Liturghie, la fel
de mare, la fel de actuala si vrednica de iubire sa ti se para Sf�nta Taina ca si
c�nd �nt�ia oara, �n clipa aceea, Cristos �n fata ta s-ar fi cobor�t din ceruri,
lu�nd Trup �n s�nul preacuratei Fecioare; sau, at�rn�nd pe cruce, ar sta sa
ispaseasca prin rastignire si moarte, c�stig�nd m�ntuirea tuturor oamenilor.

Capitolul III
C�T ESTE DE FOLOS �MPARTASANIA DEASA

Glasul ucenicului

1. Iata vin la tine, Doamne, dornic sa gust din binefacerile comorilor tale,
dornic sa ma �nfrupt la ospatul tau sf�nt, pe care, �n bunatatea ta, l-ai pregatit
celui sarac, Dumnezeule (Ps 67, 11). �ntr-adevar, la tine gasesc tot ce mi-as putea
dori, tot ceea ce �mi trebuie; Tu esti m�ntuirea si rascumpararea mea, nadejdea si
taria mea, cinstea si marirea mea. Asadar, bucura astazi sufletul slujitorului tau,
caci catre tine, Doamne Isuse, am �naltat sufletul meu (Ps 85, 4). Doresc acum sa
te primesc cu toata cuviinta si evlavia; mi-e dor sa te primesc �n casa mea si,
asemenea lui Zaheu, sa ma �nvrednicesc de binecuv�ntarea ta si sa ma pot numara
printre fiii lui Avraam. Sufletul meu r�vneste dupa Trupul tau, inima mea doreste
sa se uneasca cu tine.
2. Daruieste-mi-te si-mi este de ajuns. Afara de tine orice alinare e fara rost.
Nu pot trai fara tine; fara tine, zilele vietii mele nu duc nicaieri. Trebuie sa ma
apropii c�t de des de tine, sa te primesc ca hrana a tamaduirii si a m�ntuirii
mele, ca nu care cumva sa ma pierd pe cale, lipsit de merindele ceresti. Tu �nsuti,
preamilostive Isuse, ai spus acest lucru �n vreme ce predicai poporului si vindecai
pe multi de betesugurile lor: Nu vreau sa plece flam�nzi spre casele lor, ca nu
cumva sa-i lase pe drum puterile (Mt 15, 32). Fa tot astfel si cu mine acum, caci
te-ai �ndurat sa mi te lasi pe tine �nsuti �n aceasta Taina, spre m�ntuirea
credinciosilor tai. �nvederat, esti dulcea �ntremare a sufletului, iar cel ce se
hraneste vredniceste din tine va fi cu tine partas al slavei vesnice. Fara �ndoiala
ca unuia ca mine, care ma poticnesc si cad �n pacat at�t de des, care, de at�tea
ori, ma dovedesc l�nced si subred, �mi este de mare trebuinta sa ma rog c�t mai
mult, sa-mi marturisesc pacatele, si -prin sf�nta primire a Trupului tau - sa ma
primenesc, sa ma spal de prihana si sa ma aprind de r�vna, ca nu care cumva,
tin�ndu-ma prea mult departe de Sf�nta Masa, sa ma abat de la hotar�rile bune pe
care le-am luat.
3. Cugetul inimii omului se pleaca la rau din tineretile lui (Gen 8, 21) si,
daca nu-i va veni �n ajutor tamaduirea dumnezeiasca, va cadea cur�nd din rau �n mai
rau. Sf�nta Cuminecatura fereste, �nsa, de cele rele si da tarie pe calea binelui.
Daca acum, c�nd ma �mpartasesc sau celebrez Sf�nta Liturghie, ma arat at�t de
lasator si de l�nced �n slujba lui Dumnezeu, ce ar fi daca nu m-as �mpartasi din
aceasta sf�nta tamaduire, sau daca nu m-as folosi de reazemul ei at�t de puternic?
Si chiar daca, �n sufletul meu, nu ma simt �n fiece zi vrednic de Sfintele Taine,
sa ma straduiesc, macar din c�nd �n c�nd, la rastimpuri potrivite, sa primesc
Sf�nta Cuminecatura, fac�ndu-ma astfel partas la harul ei at�t de mre. Caci
aceasta-i m�ng�ierea cea mai scumpa a sufletului credincios, c�t timp pribegeste pe
acest pam�nt �n haina trupului sau muritor: sa-si aduca aminte c�t mai des de
Dumnezeul sau iubit si sa-l primeasca cu sufletul plin de evlavie.
4. O, minunata �ndurare a bunatatii tale, Doamne, Tu, Facatorul si
�nsufletitorul tuturor inimilor, care ai binevoit sa te cobori p�na la sufletul meu
at�t de sarac si - cu �ntreaga ta dumnezeire si omenire - sa vii sa-i ast�mperi
foamea. Ferice de cugetul si inima vrednice de a te primi cu evlavie pe tine,
Doamne Dumnezeul meu, si de a se umple, �ntru primirea ta, de bucurie sufleteasca!
O, c�t de necuprins e Domnul �n sufletul care �l primeste, c�t de iubitor Oaspetele
cu care ospateaza, c�t de placut Sfetnicul astfel �nt�mpinat, c�t de credincios
Prietenul astfel dob�ndit, c�t de bun, dulce, nobil, frumos, vrednic de dragoste si
neasemuit, Mirele inimii omenesti! Cerul si pam�ntul, cu toata podoaba lor, se
�ntuneca �naintea fetei tale, iubirea mea, caci toata frumusetea si maretia
pam�ntului si a cerului e zestrea primita din darnicia m�inilor tale, si toate
laolalta nu pot ajunge �n veci la lumina si slava numelui tau, a carui pricepere e
netarmurita (Ps 146, 5).

Capitolul IV
MULTE BUNURI SE �MPARTASESC CELOR CE SE CUMINECA CU EVLAVIE

1. Doamne Dumnezeul meu, vino �n �nt�mpinarea slujitorului tau cu mierea si

balsamul binecuv�ntarii tale, sa ma pot apropia de preacinstita Taina a sf�ntului
altar cu vrednicie si cuviinta. �nalta la tine inima mea si dezrobeste-ma de lantul
greu al l�ncezelii. Cerceteaza-ma cu m�ntuirea ta (Ps 105, 4), sa pot gusta cu
sufletul dulceata bunatatilor tale, comoara nesf�rsita, ascunsa ca un minunat
izvor, �n Sf�ntul Sacrament. Lumineaza orbirea mea, sa pot simti ad�ncimea Tainei
tale, �ntareste-ma, sa pot crede fara sovaire �n ea. Aceasta Taina e lucrarea ta,
Doamne, nu lucrul puterii omenesti; atare asezam�nt nu vine de la oameni. Si
nimeni, prin putere omeneasca, nu-i pregatit sa priceapa si sa �nteleaga asemenea
lucruri, ce depasesc chiar si puterea �ngereasca de �ntelegere. Cum oare, eu, un
pacatos nevrednic, plamada de tina si colb, ma voi putea �ncumeta sa iscodesc,
nadajduind sa �nteleg Taina necuprinsa?
2. Doamne, �n simplitatea inimii mele, cu neclintita buna credinta si potrivit
poruncilor tale, ma apropii acum de tine plin de nadejde si teama: cred cu adevarat
ca esti de fata �n acest Sf�nt Sacrament, ca Dumnezeu si om. Tu vrei sa te primesc
la mine si sa ma unesc, prin sf�nta dragoste, cu tine. Te rog, de aceea, staruitor,
arata-ti milostivirea si daruieste-mi harul deosebit ca sa ma pot topi cu totul
�ntru tine si ca, �nflacarata de iubirea ta, inima mea sa nu mai sufere atingerea
nici unei m�ng�ieri straine. �ntr-adevar, acest preasf�nt si prea�nalt Sacrament
�nseamna m�ntuirea sufletului si a trupului de toate relele, tamaduirea tuturor
suferintelor sufletesti; prin el ma curat de pacat si de metehne, prin el tot ceea
ce este imbold ne�nfr�nat se tine �n fr�u, ispitele �si pierd puterea si s�nt
�ngenuncheate; multumita acestei Taine sufletul dob�ndeste belsug de har, virtutea
cea abia �ncoltita sporeste, credinta se oteleste, nadejdea se �ntareste, dragostea
se face mai aprinsa si mai cuprinzatoare.
3. Si multe alte daruri ai �mpartit si �mpartesti necontenit celor pe care �i
iubesti, si care, cu evlavie, se cumineca cu tine, Doamne Dumnezeul meu,
Obladuitorul sufletului meu, Tamaduitorul bicisniciei omenesti, Tu care daruiesti
omului toata alinarea launtrica. �mpotriva amaraciunilor vietii, Tu reversi �n
inima oamenilor m�ng�ieri negraite, din ad�ncul nimicniciei lor ridic�ndu-i si
fac�ndu-i sa nadajduiasca �n ocrotirea ta, mereu, prin alte haruri proaspete
�ntrem�ndu-i si lumin�ndu-le sufletul: de aceea unii care �nainte de a se �mpartasi
erau fricosi si fara r�vna, dupa primirea hranei ceresti se simt sufleteste
schimbati �n bine. Bunatatea ta fata de cei alesi se arata, deci, si �n aceea ca �i
faci sa cunoasca cu adevarat, fara nici o putinta de tagada, c�t s�nt de subrezi
prin ei �nsisi si c�t de necuprinsa este darnicia si puterea harului tau, atunci
c�nd odrasleste si lucreaza �n ei. Prin el �nsusi, omul este l�nced, rece, secatuit
de evlavie; prin tine devine, dimpotriva, r�vnic, ager la cele bune si plin de
evlavie. Caci cine s-ar putea apropia cu smerenie de izvorul bl�ndetei, fara a se
�ntoarce de acolo cu un dram macar de har si de bunatate �n suflet? Si cine s-ar
putea aseza la gura unui mare foc si sa nu se �ncalzeasca macar putin? Tu, Doamne,
esti izvorul nesecat si �mbelsugat, Tu esti focul a carei flacara nu scade si nu se
stinge �n veci.
4. Si chiar daca nu-mi este �ngaduit sa scot dupa pofta inimii din apa acestui
izvor, chiar daca nu pot bea p�na la saturare, voi pune buzele mele la locul sf�nt
al acestei ceresti deschizaturi, sa pot sorbi macar un picur c�t de mic sa-mi
potolesc setea, ca sa nu mor de seceta si �nsetare. Si chiar daca nu ma pot mistui
de dragoste ca un heruvim sau un serafim, ma voi stradui sa fiu statornic �n
evlavie, pregatindu-ma sufleteste, ca macar - �mpartasindu-ma cu smerenie din
aceasta Taina a vietii - sa pot primi o sc�nteie c�t de mica din dumnezeiasca
vapaie a preasf�ntului Sacrament. Si tot ceea ce mi-ar lipsi, Isuse bune,
M�ntuitorul meu preasf�nt, binevoieste sa-mi daruiesti prin harul tau, Tu care te-
ai �ndurat sa-i chemi pe toti oamenii spun�ndu-le: Veniti la mine, toti cei
osteniti si �mpovarati, si Eu va voi darui �ntremare (Mt 11, 28)
5. Trudesc �n sudoarea fruntii mele, �ndur cazne si suferinte �n ascunzisurile
inimii mele, ma simt �mpovarat de pacate, tulburat de ispite, t�rcolit de multimea
patimilor rele si nu-i nimeni care sa ma ajute (Ps 21, 12), nimeni nu ma poate
dezrobi de lanturi ca sa ma m�ntuie, �n afara de tine, Doamne, Dumnezeul meu: �ti
�ncredintez fiinta mea si toate cele ce tin de ea, sa ma pastrezi, sa ma pazesti si
sa ma duci la viata vesnica. Primeste-ma, spre lauda si marirea numelui tau, Tu
care ai r�nduit ca sf�ntul tau Trup si S�nge sa-mi fie hrana si sa-mi ast�mpere
setea. Fa, Doamne Dumnezeul m�ntuirii mele, ca prin deasa cuminecare cu Sf�nta
Taina a altarului sa creasca si sa �nfloreasca �n sufletul meu darul evlaviei.

Capitolul V
DESPRE MAREA VREDNICIE A SFINTEI TAINE SI A STARII PREOTESTI

Vocea Domnului iubit

1. Chiar daca ai avea parte de neprihanirea �ngerilor si de sfintenia lui Ioan

Botezatorul, tot nu ai fi vrednic sa primesti si sa atingi aceasta sf�nta Taina.
Caci nu datorita vredniciei omenesti s-a dat omului harul de a sfinti si tine �n
m�ini preasf�ntul Sacrament al lui Cristos si de a se �mpartasi din hrana
�ngereasca. Necuprinsa Taina si mare vrednicie a fost �ncredintata preotilor,
atunci c�nd li s-a dat ceea ce nici macar �ngerilor nu le este �ngaduit. Singuri
preotii hirotoniti dupa r�nduiala Bisericii au primit puterea de a sluji si de a
consacra Trupul lui Cristos. Preotul, deci, e slujitorul lui Dumnezeu; el se
foloseste de chiar cuv�ntul lui Dumnezeu, din porunca si prin asezam�ntul lui
Dumnezeu �nsusi; Dumnezeu, asadar, este marele si cel dint�i faptuitor nevazut, cel
la a carui vointa toate s�nt supuse si de a carui porunca asculta toate.
2. Prin urmare, privitor la aceasta at�t de sf�nta si de minunata Taina, se
cade, �nainte de toate, sa-ti pui credinta �n Dumnezeu cel atotputernic, ferindu-te
de a te bizui pe ceea ce ti-ar spune simturile sau alte semne, la �ndem�na
pipaitului sau a vederii tale scurte: ci cu teama si cu nespusa cuviinta apropie-te
de Sacramentul Altarului. Adu-ti aminte cine esti si g�ndeste-te a cui slujba a
fost �ncredintata de episcop m�inilor tale la hirotonire. Esti preot: ai fost
sfintit cu aceasta menire; tine seama mereu si nu pierde din vedere niciodata ca
trebuie, cu credinta si evlavie, sa-i aduci lui Dumnezeu jertfa la timpul potrivit,
dovedind purtare fara de cusur �ntru toate. Povara ta n-a fost usurata ci,
dimpotriva, esti acum constr�ns de prevederile unei r�nduieli mai aspre �nca, tinut
sa tinzi catre o treapta de sfintenie mai �nalta �nca. Preotul, �ntr-adevar, e
harazit sa poarte �n sufletul sau podoaba tuturor virtutilor, d�nd tuturor
celorlalti pilda unei vieti crestinesti frumoase. Nu ca ale omului obisnuit trebuie
sa fie purtarile sale, nu pe cararile omului de r�nd trebuie sa-l poarte pasii, ci
pe calea regeasca a �ngerilor din ceruri si a barbatilor desav�rsiti de pe acest
pam�nt.
3. �nvesm�ntat �n odajdiile sale, preotul e loctiitorul lui Cristos, chemat sa
se roage lui Dumnezeu cu umilinta si staruinta multa, si pentru sine si pentru
popor. Pe piept, �n fata, ca si pe umeri, �n spate, vesm�ntul sau poarta acelasi
semn al crucii lui Cristos, ca o aducere aminte a patimilor Domnului. Ca, privind
crucea din fata, sa-si aminteasca singur de drumul pe care, cu r�vna si s�rguinta,
trebuie sa paseasca neabatut �nainte. Pe spatele odajdiilor, acelasi semn al crucii
aminteste de purtarea cu rabdare, pentru numele lui Dumnezeu, a poverii de
�mpotriviri, aruncata pe umerii lui de ceilalti. �n fata, preotul �si poarta crucea
ca sa-si pl�nga pacatele; �n spate, ca, plin de compatimire si bunatate, sa pl�nga
si pentru pacatele altora, fara a uita vreodata ca e mijlocitor �ntre Dumnezeu si
omul pacatos; ca sa nu istoveasca niciodata �n rugaciune si Sf�nta Jertfa p�na nu
dob�ndeste harul si milostivirea Domnului de sus. Ori de c�te ori preotul slujeste
la sf�ntul altar, el aduce lui Dumnezeu cinste, �ngerilor bucurie, pilda temeinica
Bisericii, ajutor celor vii, odihna celor raposati, pe sine �nsusi fac�ndu-se
partas la zestrea tuturor acestor bunuri.

Capitolul VI
PREGATIREA SI CERCETAREA CUGETULUI �NAINTE DE SF�NTA �MPARTASANIE

Glasul ucenicului

1. C�nd ma g�ndesc la dumnezeiasca ta vrednicie, Doamne, si la ad�ncul

nimicniciei mele, ma rusinez si ma cutremur. Daca te-as ocoli, ar �nsemna sa fug de
viata; daca m-as apropia fara sa fiu vrednic de aceasta, as cadea �n vina grea. Ce
voi face, asadar, Dumnezeul meu, sprijinitorul si bunul meu sfetnic la clipe de
restriste?
2. �nvata-ma Tu calea cea dreapta; povatuieste-ma, pe scurt, ce sa fac spre a ma
pregati sufleteste pentru Sf�nta �mpartasanie. Am neaparata trebuinta de o
pregatire vrednica si cuviincioasa, ca inima mea sa poata primi tamaduitoarea taina
a sfintei �mpartasiri si ca sa-ti aduc minunata si dumnezeiasca Jertfa la sf�ntul
altar.

Capitolul VII
CERCETAREA CUGETULUI SI HOTAR�REA DE �NDREPTARE

Vocea Domnului iubit

1. Mai presus de toate, preotul lui Dumnezeu sa se apropie de sf�ntul altar -

spre a aduce Jertfa si a se hrani cu ea -, �n duh de desav�rsita smerenie, cu inima
plina de evlavie si cugetul ad�nc plecat �n rugaciune, �nsufletit de o credinta
neclintita si de g�ndul drept si curat de a cinsti pe Domnul. Cerceteaza-ti,
asadar, cu luare aminte constiinta, si - pe masura putintelor tale - curata-ti si
lumineaza-ti cugetul prin adevarata cainta si smerita marturisire, astfel �nc�t
nimic sa nu te mustre, nimic sa nu te apese �n suflet �mpiedic�ndu-ti pasii spre
sf�ntul altar. Vie sa fie, �n cugetul tau, parerea de rau pentru toate pacatele
vietii tale trecute, ca si pentru abaterile zilnice, de care sa te caiesti si pe
care sa le depl�ngi �n chip deosebit. Daca timpul �ti �ngaduie, �n ad�ncul inimii
tale, marturiseste lui Dumnezeu, una c�te una, toate acele mici metehne si scaderi
pe care boldul rau al patimilor ti le st�rneste �n suflet.
2. Caieste-te si pl�ngi pentru ca esti �nca at�t de mult legat de trup si de
pam�ntul acesta; pentru ca esti �nca at�t de ne�nfr�nat si supus imboldurilor
firii; at�t de usor de strunit de oricare din poftele carnii; cu portile simturilor
at�t de lipsite de aparare; at�t de des prins �n latul �nchipuirilor; at�t de usor
aplecat spre risipire �n afara; at�t de lasator fata de cele launtrice; at�t de
slobod la r�s si at�t de aplecat spre �mprastiere; at�t de �nv�rtosat si �mpietrit,
lipsit de lacrimi si cainta; at�t de iute alunec�nd spre delasare si spre
magulirile trupesti; at�t de tr�ndav c�nd e vorba de r�vna si disciplina; cu ochii
si urechile at�t de dornice de noutati si lucruri frumoase; at�t de putin iubitor
al celor smerite si mici; at�t de r�vnitor la avere multa; at�t de str�ns si
zg�rcit c�nd vine vorba sa dai de la tine; tin�nd at�t de strasnic la ale tale;
at�t de nestap�nit la vorba; at�t de plecat spre limbutie; at�t de nepotrivit �n
purtari si �n fapte; at�t de pornit spre ale gurii si stomacului; at�t de surd la
cuv�ntul lui Dumnezeu; at�t de grabit la odihna, at�t de �ncet la munca; at�t de
ager la vorbe de claca; at�t de lenes la slujirea lui Dumnezeu prin rugaciune; at�t
de zorit s-o sf�rsesti, at�t de risipit cu g�ndul c�t timp o sav�rsesti; �mprastiat
la citirea sfintilor psalmi, greoi cu sufletul la sf�nta Liturghie; rece la sf�nta
�mpartasanie; at�t de des risipit cu mintea, at�t de rar recules cu adevarat �ntru
tine; at�t de usor st�rnit la m�nie, at�t de plecat spre mustrarea celorlalti, at�t
de iute sa-ti judeci aproapele, at�t de aspru �n vorba; at�t de voios c�nd toate
merg bine, at�t de slab si bicisnic la �ncercare; at�t de plin de bune hotar�ri, pe
care �nsa at�t de rar le aduci la �ndeplinire.
3. Dupa ce ai marturisit si depl�ns, din ad�ncul sufletului, toate aceste pacate
si cusururi, si altele asemanatoare lor, ia o hotar�re d�rza de �ndreptare a
�ntregii tale vieti si de propasire neabatuta pe calea binelui. Apoi, �n duhul unei
depline lepadari de sine, jertfeste-te singur, pentru totdeauna si cu totul, �n
cinstea numelui meu, pe altarul launtric al inimii tale, �ncredint�ndu-mi, adica,
fara nici o sovaire, trupul si sufletul tau; doar astfel te vei �nvrednici a primi,
cu rod deplin, Sacramentul Trupului meu.
4. Caci nu poate fi jertfa mai cuvenita si �mpacare mai vrednica pentru spalarea
vinilor tale dec�t sa te dai pe tine �nsuti cu totul, �n cuget curat, o data cu
jertfa Trupului lui Cristos, la sf�nta Liturghie si �n sf�nta �mpartasanie. Daca
omul face tot ceea ce �i sta �n putere, caindu-se cu adevarat si venind sa-mi ceara
harul iertarii, toata vina lui va fi spalata: Viu s�nt Eu, zice Domnul, nu vreau
moartea pacatosului, ci sa se �ntoarca si sa fie viu; caci nu-mi voi mai aminti de-
acum �nainte de pacatele lui (Ezech 33, 11; 18, 22).

Capitolul VIII
JERTFIREA LUI CRISTOS PE LEMNUL CRUCII SI NEVOIA DE A NE LEPADA DE NOI �NSINE

Vocea Domnului iubit

1. Asa cum am facut Eu �nsumi, de buna voie jertfindu-ma cu trupul gol si

bratele larg deschise pe cruce, spre a aduce astfel Tatalui jertfa pentru pacatele
tale, nimicindu-ma pe mine, d�nd de la mine totul spre �mpacare, tot astfel si tu,
ori de c�te ori slujesti Sf�nta Liturghie, ofera-te ca o jertfa curata si sf�nta,
din ad�ncul inimii, din toate puterile sufletului tau. Ce as putea cere, daca nu sa
te straduiesti sa mi te dai cu totul? Tot ce mi-ai da, �n afara de tine, ma
priveste prea putin: nu vreau darul tau, ci pe tine �nsuti.
2. Asa cum nici pe tine toate lucrurile de pe lume - daca Eu ti-as lipsi - nu
te-ar putea �ndestula, tot astfel nici un dar de-al tau nu-mi poate fi placut, daca
nu mi te dai pe tine �nsuti. Vino si daruieste-mi-te, ofera-te pe tine �nsuti cu
totul lui Dumnezeu, ca jertfa ta sa fie bine primita. Iata, Eu m-am jertfit cu
totul Tatalui pentru tine; am mers p�na acolo �nc�t mi-am dat Trupul si S�ngele ca
hrana, sa pot fi al tau cu totul, iar tu sa fii al meu pentru totdeauna. Daca vei
ram�ne �nchis �n ale tale, sovaind sa te dai mie de buna voie cu totul, jertfa nu
poate fi deplina si nici unirea dintre noi doi �ntreaga. Iata de ce, �naintea
tuturor faptelor tale, trebuie sa pui jertfirea ta de buna voie �n m�inile lui
Dumnezeu, de doresti sa dob�ndesti libertatea si harul. Aceasta este pricina pentru
care at�t de putini s�nt cei luminati cu adevarat de lumina mea, iata de ce at�t de
putini s�nt cei ce se simt dezrobiti �n launtrul sufletului si inimii lor: pentru
ca nu se �ncumeta sa se lepede cu totul de sine. Cuvintele mele ram�n neclintite:
Nimeni nu poate fi ucenicul meu mai �nainte de a se fi lepadat de toate (Lc 14,
33). Daca vrei, asadar, sa fii ucenicul meu, leapada-te de tine �nsuti si
jertfeste-te mie, cu toate dorintele inimii tale.

Capitolul IX
TREBUIE SA NE JERTFIM PE NOI �NSINE LUI DUMNEZEU, O DATA CU TOT CE-I AL NOSTRU,
�NALT�ND RUGACIUNI PENTRU TOTI OAMENII

Glasul ucenicului

1. Doamne, toate s�nt ale tale, �n cer si pe pam�nt. Vreau sa ma jertfesc tie de
buna voie, ca sa ram�n al tau �n veci. Cu inima dreapta si curata, ma daruiesc tie
astazi ca rob pentru totdeauna, �n semn de supunere si jertfa de lauda. Primeste-ma
o data cu sf�ntul prinos al preascumpului tau Trup pe care ti-l aduc, acum, de fata
cu �ngerii tai nevazuti, chezasie a m�ntuirii, pentru mine si �ntregul popor.
2. Doamne, aduc pe altarul �mpacarii tale toate pacatele si greselile pe care
le-am sav�rsit, �n fata ta si a �ngerilor tai, �ncep�nd din ziua c�nd am putut
�nt�ia oara sa pacatuiesc si p�na �n ceasul acesta: aprinde-le si mistuie-le cu
totul prin focul dragostei tale, sterge prihana, spala-mi constiinta de orice vina
si da-mi �napoi harul pe care prin pacat l-am pierdut; iarta-ma pentru toate si
daruieste-mi cu milostivire sarutul pacii.
3. Ce as putea face, av�nd �n vedere pacatele mele, dec�t sa le marturisesc cu
umilinta si sa le depl�ng din ad�ncul inimii, rug�ndu-te ne�ncetat sa-mi daruiesti
iertarea? Te rog cu staruinta, Doamne Dumnezeul meu, asculta rugaciunea mea smerita
si statornica. Pacatele mele �ti s�nt nespus de ur�te; nu vreau sa le mai sav�rsesc
niciodata; ma caiesc si ma voi cai toata viata, pregatit sa fac pocainta si, �n
masura puterilor mele, sa platesc �ndestulare pentru ele. Iarta, Doamne, iarta-mi
pacatele si, pentru sfintenia ta, m�ntuieste sufletul meu rascumparat prin varsarea
S�ngelui tau preascump. Iata, ma �ncredintez �ndurarii tale, ma dau cu totul pe
m�inile tale. Fa cu mine dupa bunatatea ta, nu dupa rautatea si nedreptatea mea (Ps
118, 124; 102, 10).
4. �ti aduc drept prinos si toate faptele mele bune, oric�t de putine si de
nedesav�rsite, ca sa le faci mai bune si sa le sfintesti, ca ele sa-ti fie placute
si sa le primesti; ca �ntotdeauna sa ma atragi spre caile mai bune si sa ma
calauzesti spre tinta fericita si slavita, pe mine, cel mai netrebnic si tr�ndav
dintre oameni.
5. Pun de asemenea pe altarul tau si sfintele dorinte ale tuturor
credinciosilor, rugile si trebuintele parintilor, ale prietenilor, ale fratilor,
ale surorilor si ale tuturor celor ce �mi s�nt dragi; ale celor ce mi-au facut
vreun bine si ale celorlalti, pentru iubirea ta: ale celor ce au cerut anume sa ma
rog pentru ei si pentru ai lor, fie dintre cei vii, fie mutati la cele vesnice; ca
toti sa simta puterea ajutorului si darului tau, taria m�ng�ierii tale, scut
aparator �n primejdii, scapare din necazuri, ca, dezrobiti de tot raul, sa poata
�nalta la cer, cu voie buna, c�ntari de lauda si recunostinta.
6. �ti mai aduc rugaciuni si jertfe de �mpacare cu deosebire pentru cei care mi-
au facut vreun rau, care m-au �ntristat, m-au ponegrit, mi-au adus vatamare si
daune, m-au necajit; si pentru toti aceia pe care eu i-am m�hnit, suparat, pagubit,
sau carora le-am adus prilej de smintire, prin vorba sau fapta, cu voie sau fara de
voie; ca tuturora sa ne dai iertarea greselilor si a pacatelor cu care ne-am
vatamat unii pe altii. Departeaza, Doamne, din inimile noastre umbra oricarei
banuieli, m�nii, dezbinari, si a tot ceea ce poate duce la slabirea dragostei si la
�mputinarea iubirii fratesti. Fie-ti mila, Doamne, de toti cei care cer �ndurarea
ta; da harul tau celor ce nu se bucura �nca de el si fa din noi astfel de oameni
�nc�t sa fim vrednici de a ne �mpartasi cu harul tau si de a dob�ndi viata de veci.
Amin.

Capitolul X
NU TREBUIE SA NE �NDEPARTAM CU USURINTA DE SF�NTA �MPARTASANIE

Vocea Domnului iubit

1. C�t mai des alearga la izvorul harului si al milostivirii dumnezeiesti, la

f�nt�na bunatatii si a neprihanirii: astfel te vei putea tamadui de patimi si de
imboldurile ne�nfr�nate; astfel te vei �nvrednici de a capata noi puteri si vlaga
�mpotriva tuturor ispitelor si a �nselaciunilor diavolului. Caci dusmanul cunoaste
preabine care-i rodul tamaduitor al sfintei Cuminecaturi si �ncearca, tocmai de
aceea, �n fel si chip, din toate puterile, sa-i abata si sa-i �mpiedice pe
credinciosi de la ea.
2. Unii simt mai tare loviturile si t�rcoalele diavolesti atunci c�nd se
pregatesc sa primeasca sf�nta �mpartasanie. �nsusi duhul necurat, dupa cum sta
scris �n cartea lui Iov, vine �ntre fiii lui Dumnezeu (Iov 1, 6) ca sa-i tulbure cu
obisnuita sa ticalosie, sa-i sperie, sau sa-i faca sovaielnici: ca astfel sa le
stirbeasca elanul dragostei, sau sa le rapeasca cu de-a sila credinta,
�ndepart�ndu-i tocmai de sf�nta �mpartasanie sau fac�ndu-i sa se apropie de ea cu
inima l�nceda. Si totusi omul nu trebuie sa se sinchiseasca de viclesugurile,
nalucirile si uneltirile necuratului, oric�t ar fi de josnice si de �ngrozitoare,
ci toate sa i le azv�rle �n cap. Miselul trebuie dispretuit si luat fara mila peste
picior, iar uneltirile si m�rsaviile lui nu trebuie sa ne �ndeparteze de la sf�nta
Cuminecatura.
3. Altceva care, adeseori, ridica piedici �naintea sfintei �mpartasanii este o
gresita �ntelegere a r�vnei pentru evlavie, sau �ndoieli ale cugetului legate de
marturisirea pacatelor. Fa ce se cuvine, urm�nd povetele unor constiinte �ntelepte,
si lasa deoparte sovaiala si nelinistile fara rost, caci acestea toate stingheresc
harul lui Dumnezeu si naruie p�na la urma adevarata evlavie. Nu te �ndeparta de
sf�nta �mpartasanie doar pentru ca resimti o mica tulburare trecatoare a
constiintei; ci, mai cur�nd, alearga la duhovnicul tau, marturiseste-i greutatea ce
te apasa si iarta-i cu inima larga pe cei care ti-au gresit. Daca tu ai adus
jignire altora, cere cu umilinta iertare, si Dumnezeu te va ierta din toata inima.
4. La ce-ti foloseste sa am�ni mereu sf�nta Marturisire si, tot asa, sf�nta
Cuminecare? Curata-te c�t mai cur�nd, nu pregeta sa dai afara otrava, grabeste-te
la leac si la tamaduire, si te vei simti mult mai bine dec�t las�nd sa treaca
vremea. Daca azi asa, m�ine asa, nu te cumineci dintr-o pricina sau alta, vei gasi
mereu alte pricini tot mai mari; si tot asa, te vei trezi �mpiedicat din ce �n ce
mai mult, simtindu-te din ce �n ce mai �nstrainat de Taina sf�ntului altar.
Scutura-ti c�t poti de repede povara de pe suflet, si te vei simti usurat: la
nimic, �ntr-adevar, nu foloseste sa �nt�rzii fram�nt�ndu-ti constiinta si sa lasi
micile piedici de peste zi sa te �nstraineze de Tainele dumnezeiesti. Mai mult
dec�t at�t, am�narea sfintei Cuminecari mai mult dauneaza dec�t face bine; caci
astfel o grea amortire poate pune stap�nire pe suflet. �ntr-adevar, nu putini s�nt
cei l�ncezi si lasatori care am�na bucurosi Marturisirea si sf�nta �mpartasanie,
tocmai pentru a nu se vedea siliti sa se �ngrijeasca mai mult de sufletul lor.
5. Ce pacat de cei care, lipsiti de tragere de inima si saraci �n dragoste,
am�na cu at�ta usurinta sf�nta �mpartasanie! C�t de fericiti si de placuti lui
Dumnezeu s�nt �nsa cei care traiesc curati la cuget, zilnic gata sa se apropie de
sf�ntul Altar; cei care ar fi bucurosi sa se poata �mpartasi �n fiecare zi, daca
le-ar fi �ngaduit*, si daca nu s-ar pune astfel neaparat �n vazul si �n gura lumii;
cei care, din c�nd �n c�nd, se �nfr�neaza de la Sf�nta �mpartasanie din smerenie
sau dintr-o pricina �ntemeiata s�nt vrednici de lauda pentru cuviinta lor. Daca,
�nsa, nu se apropie de sf�ntul Altar din lene, mai bine ar fi sa se struneasca pe
sine si sa faca ceea ce trebuie: Domnul va da ajutor dorintelor lor, dupa
bunavointa de care vor da dovada, caci, mai �nainte de orice, Dumnezeu tine seama
�ntotdeauna de aceasta.
6. Daca piedica este �ndreptatita si cu temei, inima omului sa fie plina de
bunavointa si �nsufletita totusi de dorinta de a se cumineca cu Domnul, astfel
�nc�t sa nu fie lipsita de rodul preasfintei Taine. �ntr-adevar, nu poate fi nici o
opreliste ca sufletul evlavios sa se apropie zi de zi, �n orice ceas, de Domnul
Cristos prin darul sfintei cuminecari spirituale; �n afara �nsa de aceasta, s�nt
zilele si timpurile stabilite, c�nd, cu toata dragostea si cuviinta, omul se cade
sa-l primeasca pe M�ntuitorul sau �n Sf�nta Taina, nu caut�ndu-si propria m�ng�iere
�n primul r�nd, ci spre a aduce astfel lauda si cinste lui Dumnezeu. Caci ori de
c�te ori, cu g�ndul, el se �mpartaseste tainic �n Cristos, de tot at�tea ori �si
primeneste iubirea, re�mprospat�ndu-si, cu evlavie, amintirea patimilor Domnului.
7. Cel ce se pregateste de sf�nta Cuminecare doar cu prilejul anumitor
sarbatori, ori din obisnuinta, nu va fi, de fapt, pregatit cu adevarat. Ferice de
cel ce se jertfeste pe sine cu totul lui Dumnezeu, ori de c�te ori se cumineca ori
sav�rseste Sf�nta Liturghie. La sf�ntul Altar nu fi nici zabavnic, nici grabit:
urmeaza datina, dupa obisnuinta celor �n s�nul carora traiesti. Fereste-te de a le
st�rni neplacere sau plictiseala, ci pazeste �ntocmai calea de mijloc si
prevederile r�nduite de mai marii tai, g�ndind mai mult la binele sufletesc al
celor care te vad si te asculta, dec�t la desfatarea evlaviei si a simturilor
aprinse �n inima ta.

Capitolul XI
C�TA NEVOIE ARE SUFLETUL CREDINCIOS DE TRUPUL LUI CRISTOS SI DE CUV�NTUL
SFINTELOR SCRIPTURI

Glasul ucenicului

1. O preadulce Isuse, nespusa-i desfatarea sufletului evlavios atunci c�nd se

ospateaza cu tine la sf�nta Masa: caci hrana-i esti Tu �nsuti, cu �nsusi trupul
tau, iubit mai presus dec�t totul, dorit mai presus de orice alt dor al inimii! Ce
placut ar fi sa pot si eu varsa lacrimi fierbinti �n fata ta, sa spal, ca Sf�nta
Maria Magdalena, cu lacrimile mele picioarele tale. Dar unde-i evlavia aceasta?
Unde-i izvorul lacrimilor sfinte? Desigur, �naintea ta si a sfintilor tai �ngeri,
inima mea ar trebui sa se lase mistuita de flacarile dragostei, sa pl�nga de
bucurie; �ntr-adevar, aici, �n Sf�nta Taina, esti de fata cu adevarat, oric�t de
ad�nc �nvaluit sub chipul Tainei.
2. Ochii mei nu ar avea puterea sa te priveasca �n ochi, precum esti �n
adevarata stralucire a luminii tale dumnezeiesti; si nici chiar lumea �ntreaga nu
ar putea suferi strafulgerarea slavei si maririi tale, Doamne. Pentru ca doresti
sa-mi cruti neputinta, te tii ascuns sub valul acestui Sacrament. Cred cu adevarat
ca esti aici �naintea mea, Tu cel caruia �ngerii i se �nchina �n ceruri; dar eu te
vad cu ochii credintei, �n timp ce ei te pot privi fata �n fata, fara nici un
acoperam�nt. Ma multumesc, precum se cade, cu lumina adevaratei credinte, �n ale
carei raze �naintez mai departe pe acest drum, p�na c�nd va rasari ziua stralucirii
vesnice, iar nalucirile umbrei vor asfinti pentru totdeauna. C�nd va veni ceea ce-i
desav�rsit (1 Cor 12, 10), Sfintele Taine vor �nceta, caci fericitii din ceruri nu
vor mai avea nevoie de tamaduirea Sacramentelor; ei se vor desfata fara sf�rsit
�naintea fetei lui Dumnezeu, privindu-i marirea �n ochi; si, sorbind din
nemarginirea luminii nenascute, vor putea gusta Cuv�ntul lui Dumnezeu facut trup,
asa cum a fost dintotdeauna si asa cum, �n vecii vecilor, nestramutat ram�ne.
3. G�ndind la toate aceste lucruri minunate, orice m�ng�iere spirituala de-aici
ajunge sa mi se para searbada si anosta: �ntr-adevar, at�ta timp c�t nu pot vedea
pe Domnul meu, fara opreliste, �n toata slava lui, nimic din ceea ce vad cu ochii,
nimic din ceea ce �mi aud urechile, nimic pe aceasta lume nu poate avea pentru mine
vreun pret. Martor esti, Doamne, ca nimic pe acest pam�nt nu ma poate m�ng�ia, nici
o faptura nu-mi poate ast�mpara dorul, dec�t Tu singur, Dumnezeul meu, pe care
r�vnesc sa te pot privi cu nesat �n veci. Dar aceasta nu e cu putinta c�t timp ma
aflu �n starea aceasta de om muritor. Tocmai de aceea, trebuie sa ma resemnez si sa
astept cu mare rabdare, supun�ndu-ma pe mine �nsumi si toate dorintele mele vointei
tale. �ntr-adevar, si sfintii tai, Doamne, cei care de pe-acum se desfata cu tine
�n ceruri, c�t timp au trait pe pam�nt si-au dus zilele �n credinta si rabdare
neclintita, astept�nd venirea slavei tale. Cred si eu tot ceea ce au crezut ei;
nadajduiesc �n tot ceea ce au nadajduit si ei; am �ncredintarea ca, prin harul tau,
voi putea la r�ndul meu ajunge acolo unde au ajuns ei. P�na atunci, �ntarit pe
aceasta cale de pildele sfintilor, pasii mei sa fie calauziti de credinta. �mi vor
fi, de asemenea, de ajutor, cartile sfintilor, ca reazem si oglinda a vietii si,
mai presus de orice, preasf�ntul tau Trup, ca leac si pavaza fara pereche.
4. �ntr-adevar, doua s�nt lucrurile pe care le stiu �n primul r�nd si neaparat
trebuincioase vietii acesteia, fara de care mi-ar fi cu neputinta sa-mi duc zilele
pe acest pam�nt; caci, zavor�t �n temnita acestui trup, am nevoie �n primul r�nd de
hrana si, �n al doilea r�nd, de lumina. Iata de ce mie, ologului, mi-ai dat
preasf�ntul tau Trup, sa-mi �ntremez puterile mintii si ale trupului; mi-ai daruit
cuv�ntul tau, candela pentru picioarele mele (Ps 118, 105). Fara aceste doua
lucruri mi-ar fi cu neputinta sa traiesc: cuv�ntul lui Dumnezeu este lumina mintii
mele, iar Sf�nta Taina, P�inea vietii. As spune ca s�nt ca doua mese perechi,
asezate �n visteria Sfintei Biserici. Prima e masa Sf�ntului Altar, av�nd pe ea
P�inea sf�nta, �nsusi Trupul nepretuit al lui Cristos; cea de-a doua are pe ea
Legea dumnezeiasca, �nvatatura sf�nta, povetele �ndrumatoare la dreapta credinta,
cea care duce fara sovaiala dincolo de valuri, �n Sf�nta Sfintelor. �ti multumesc,
Doamne Isuse, lumina a stralucirii eterne, pentru acest sf�nt ospat al �nvataturii
tale pe care ai binevoit sa ne-o �mpartasesti prin gura credinciosilor tai robi,
prorocii, apostolii si sfintii parinti ai Bisericii.
5. �ti multumesc, Facatorule si Rascumparatorule, caci pentru a marturisi lumii
�ntregi iubirea ta fata de oameni ai pregatit aceasta nepretuita Cina, �n care nu
chipul Mielului, ci �nsusi Trupul si S�ngele tau ni se pun �nainte spre m�ncare,
bucur�nd astfel pe toti credinciosii la sf�ntul tau ospat, desfat�ndu-i pe toti cu
potirul m�nturii tale; aici s�nt toate desfatarile raiului; aici �mpreuna cu noi se
bucura sfintii �ngeri, cu singura deosebire ca ei simt bucuria unei desfatari si
mai mari �nca.
6. O, c�t de mareata si vrednica de cinste este slujba sav�rsita de preoti la
sf�ntul altar: lor le este dat, prin cuvintele lor, sa sfinteasca Trupul Domnului
slavit, cu buzele lor sa-l laude, �n m�inile lor sa-l tina, �n gura lor sa-l ia,
celorlalti sa-l �mpartaseasca. O, c�t de curate trebuie sa fie acele m�ini, c�t de
neprihanite buzele, c�t de sf�nt trupul, c�t de nepatata inima preotului de at�tea
ori cercetate de Facatorul �nsusi a toata curatia! De pe buzele preotului nu se
cuvine sa iasa dec�t cuvinte sfinte, cuvinte cinstite, cuvinte de bine, caci ele �l
aduc pe Cristos �n Sf�nta Taina.
7. Ochii preotului trebuie sa fie smeriti si sfiosi, caci privirea lor e
atintita la Trupul lui Cristos. M�inile preotului trebuie sa fie curate, �naltate
la ceruri, caci degetele lor tin pe Facatorul cerului si al pam�ntului. De aceea
�ntr-un chip deosebit preotilor li s-a spus, prin lege: Fiti sfinti, caci Eu sf�nt
s�nt, Domnul Dumnezeul vostru (Lev 19, 2).
8. Harul tau sa ne ajute, Dumnezeule atotputernice, ca noi, cei ce am primit
chemarea sfintei preotii, sa-ti putem sluji cu evlavie si vrednicie, cu cuget
limpede si cu sufletul curat. Iar daca nu s�ntem �n stare sa traim, asa cum s-ar
cadea, �n neprihanire, da-ne macar harul sa putem, �n duhul smereniei, sa depl�ngem
raul pe care-l sav�rsim si sa ne �ntarim hotar�rea de a-ti sluji, cel putin pe
viitor, cu mai aprinsa r�vna.

Capitolul XII
SA NE SILIM C�T PUTEM DE BINE, PREGATINDU-NE SUFLETUL PENTRU PRIMIREA SFINTEI
�MPARTASANII

Vocea Domnului iubit

1. Eu �ndragesc curatia, Eu daruiesc omului toata sfintenia. Mi-e draga o inima

nepatata, pe ea o caut, sa fac din ea lacasul odihnei mele. Pregateste-mi un foisor
mare, asternut, si voi fi cu tine la ospatul Pastilor, cu ucenicii (Lc 22, 11, 12).
Daca vrei sa vin si sa ram�n la tine, curata aluatul cel vechi (1 Cor 5, 7) si
spala lacasul inimii tale. Alunga din tine toata zarva lumii si zbuciumul poftelor
ne�nfr�nate; linisteste-te, ca pasarea singuratica de pe acoperis (Ps 101, 18) si
cugeta, cu amaraciune �n suflet, la lipsa ta de masura. Tot cel care iubeste
pregateste celui iubit locul cel mai bun si mai frumos din casa: din aceasta, �ntr-
adevar, se vede cu c�t drag �l primeste.
2. Nu-ti �nchipui �nsa ca ti-ai putea �nfaptui pregatirea doar prin vrednicia
hotar�rii tale, chiar daca ai sta sa pierzi un an �ntreg gatindu-ti sufletul fara
preget, golindu-ti mintea de toate. Doar multumita bunatatii si harului meu �ti
este �ngaduit sa te apropii de sf�nta Masa; esti ca un cersetor poftit la masa
bogatului, caruia nu-i poti arata alt semn de recunostinta dec�t ad�nca ta smerire
si dreapta multumire. Fa ceea ce �ti sta �n putinta, dar fa din toata inima, nu din
obisnuinta, nu de nevoie: cu teama si evlavie fierbinte, primeste Trupul Domnului
tau iubit, Isus Cristos, care binevoieste sa se coboare p�na la tine. Eu te-am
chemat; Eu ti-am dat porunca sa vii; Eu voi �mplini ceea ce �ti lipseste: vino,
primeste-ma!
3. C�nd primesti de la mine harul evlaviei, multumeste Dumnezeului tau, nu
pentru ca ai fi vrednic, ci pentru ca m-am milostivit de tine. Daca, dimpotriva, nu
ai darul evlaviei, ci te simti secatuit sufleteste, staruie �n rugaciune, pl�nge,
nu pregeta sa bati la usa mea; nu �nceta mai �nainte de a te fi �nvrednicit macar
de o picatura, de un strop macar din harul m�ntuirii. Tu ai nevoie de mine, nu Eu
de tine. Nu tu vii sa ma sfintesti pe mine, ci, dimpotriva, Eu ma cobor sa te
sfintesc si sa-ti �mpodobesc sufletul. Tu vii sa primesti de la mine darul
sfinteniei, unindu-te cu mine: tu vii spre a capata haruri noi, tu vii pentru a
primeni �n tine r�vna propasirii sufletesti. Nu nesocoti harul, ci pregateste-ti cu
toata s�rguinta inima si primeste pe iubitul sufletului tau la tine.
4. Trebuie nu numai sa te pregatesti cu evlavie, dar si cu toata silinta sa te
�ngrijesti de har dupa primirea Sfintei Cuminecaturi. La fel de mare trebuie sa fie
grija sufletului �nainte, ca si dupa primirea Sfintei �mpartasanii. �ntr-adevar,
cuvenita grija dupa sf�nta Cuminecare e totodata si cea mai buna pregatire pentru
dob�ndirea unor haruri mereu sporite. De aceea se �nt�mpla uneori ca, tocmai dupa
sf�nta �mpartasanie, sufletul sa se simta apasat de greutate; caci grabnic se
risipeste pe sine �n m�ng�ieri cersite �n afara. Pazeste-te de limbutie, ram�i �n
reculegere la tine si bucura-te singur de Dumnezeul tau; �l ai �n inima ta pe Acela
pe care lumea �ntreaga, daca ar vrea, n-ar putea sa ti-l rapeasca. Eu s�nt cel
caruia trebuie sa i te dai cu totul, astfel �nc�t sa nu mai traiesti �n tine, ci �n
mine, la adapost de toata �ngrijorarea.

Capitolul XIII
SUFLETUL EVLAVIOS TREBUIE SA R�VNEASCA DIN TOATE PUTERILE SALE LA UNIREA CU
CRISTOS PRIN SF�NTA CUMINECATURA

Glasul ucenicului

1. Cine-mi va da mie ca sa te aflu, Doamne, -sa-mi deschid sufletul fata de

tine, sa ma desfat cu tine dupa pofta inimii mele, si mai mult nimeni sa nu ma
defaime (C�nt 8, 1)? Si nici o faptura sa nu ma st�njeneasca si sa nu ma mai
priveasca, ci doar Tu singur sa-mi vorbesti si eu tie: asa cum cei ce se iubesc �si
vorbesc �n patru ochi si cum prietenii cei apropiati s�nt �mpreuna. Aceasta mi-e
dorinta, acesta mi-e dorul, sa ma pot uni cu tine �ntru totul, iar inima sa mi-o
pot dezlipi de tot ceea ce este pam�ntesc si sa �nvat, prin sf�nta �mpartasanie si
prin deasa celebrare a sfintei Liturghii, sa pretuiesc desfatarea celor ceresti si
eterne. Ah, Doamne, Dumnezeul meu, c�nd va veni si pentru mine ceasul sa fiu cu
totul unit, cu totul contopit cu tine, sa pot uita cu desav�rsire de mine? Tu �n
mine si eu �n tine: una sa fim pentru totdeauna.
2. Cu adevarat Tu esti iubitul meu, ales dintr-o mie (C�nt 5, 10) si sufletul
meu se desfata petrec�nd �n lacasul tau, zi de zi, o viata �ntreaga. Cu adevarat Tu
esti limanul odihnei mele, locul unde aflu pacea fara de asemanare si tihna fara
pereche: �n afara ta totul nu e dec�t cazna, amaraciune si suferinta nesf�rsita. Cu
adevarat Tu esti Dumnezeul ascuns (Is 45, 15) si nu ai nimic de-a face cu cei
nelegiuiti, caci stai de vorba cu cei smeriti si cu cei curati la inima. O, c�t de
dulce e spiritul tau, Doamne (�nt 12, 1), Tu care, spre a-ti arata bunatatea fata
de fiii tai, ai binevoit sa-i �ntremezi cu o P�ine cobor�ta din ceruri! Cu
adevarat, este vreun popor mare de care dumnezeirea sa fie asa de aproape c�t de
aproape este de noi Domnul Dumnezeul nostru? (Deut 4, 7 ). Tu esti aproape de toti
cei ce se �ncred �n tine, daruindu-te lor zilnic ca hrana si desfatare, m�ng�indu-i
si �nalt�ndu-le inimile catre ceruri.
3. Care obste de pe lume s-ar putea asemui, ca vrednicie, cu poporul crestin? Si
care dintre fapturile pam�ntului ar putea fi mai fericita dec�t crestinul evlavios
�n a carui inima se coboara, precum un mire, Domnul �nsusi, hranind-o cu iubire,
din Trupul gloriei sale? O, har negrait, vrednicie fara seaman, iubire nemarginita,
�mpartasita doar omului! Dar cum sa-i multumesc Domnului pentru acest har, pentru
aceasta dragoste netarmurita? Nimic n-as putea darui mai potrivit dec�t inima mea,
jertfind-o cu totul lui Dumnezeu, contopind-o cu totul �ntru El. Atunci fiorul
fericirii va face sa tresalte ad�ncul inimii mele, c�nd sufletul �mi va fi cu
desav�rsire unit cu Dumnezeu. Domnul atunci �mi va spune: "Daca tu vrei sa fii cu
mine, vointa mea e sa ram�nem �mpreuna". Iar eu voi raspunde: "Binevoieste, Doamne,
sa ram�i cu mine, caci vreau din toata inima sa fiu cu tine; singurul meu dor este
sa fiu cu tine; singurul meu dor este sa fiu, din toata inima mea, una cu tine".

Capitolul XIV
C�T DE ARZATOR E DORUL UNORA DUPA SF�NTUL TRUP AL DOMNULUI CRISTOS

Glasul ucenicului

1. C�t de necuprinsa este multimea bunatatii tale, Doamne, pe care ai pregatit-o

celor ce se tem de tine (Ps 30, 19). Ori de c�te ori �mi aduc aminte, Doamne, de
unii dintre credinciosii tai, cei care se apropie de Taina ta sf�nta cu cea mai
mare r�vna, cu arzatoare evlavie, ma cuprinde neliniste si rusine, caci ma g�ndesc
la inima mea at�t de rece si de l�nceda, de at�tea ori c�nd ma apropiu de tine; �mi
amintesc c�t de searbad si nesimtitor ram�ne sufletul meu; �mi dau seama ca nu ma
�nflacarez c�tusi de putin �naintea ta, Dumnezeul meu; �nteleg ca nu ma las sorbit
cu totul de iubirea ta, asa cum au fost si s�nt toti cei pe care dorinta
�nflacarata de a se �mpartasi cu tine �n preasf�nta Taina a iubirii �i facea sa
verse lacrimi fara �ncetare; cei care nu puteau suferi despartirea de tine, t�njind
cu tot trupul si sufletul lor dupa tine, izvorul cel viu a toata dulceata; ei nu-si
puteau ast�mpara setea si foamea altfel dec�t �mpartasindu-se, �n deplina bucurie
si cu toata r�vna spiritului lor, din Trupul tau, Doamne.
2. O, cu adevarat fierbinte credinta aceasta a lor, dovada, fara doar si poate,
a preasfintei tale prezente! Asemenea suflete, cu adevarat, �l recunosc pe Domnul
si Dumnezeul lor la fr�ngerea p�inii (Lc 24, 30; 31, 35) si inima lor este aprinsa
de flacara cea mai puternica, caci Isus le �nsoteste pasii pe cale. C�t de departe
s�nt eu de aceasta �nflacarare si de aceasta evlavie, c�t de putin miscat s�nt de
dorul si dorinta care-i �nsufleteste! Fie-ti mila de mine, ca de un cersetor
sarman, Isuse bune, Domn bl�nd si iertator: ajuta-ma ca, din c�nd �n c�nd, sa ma
pot bucura si eu de c�te o far�ma macar din r�vna arzatoare a inimilor
credincioase, acelea ce se �mpartasesc cu dragoste mistuitoare din Taina ta sf�nta;
fa ca astfel credinta mea sa capete reazem si �ntremare, nadejdea mea �n bunatatea
ta sa sporeasca, iar iubirea - din plin aprinsa de gustarea acestei mane ceresti -
sa nu mai cunoasca asfintit niciodata.
3. Sta �n puterea �ndurarii tale sa-mi �mpartasesti p�na si acest har,
cercet�ndu-ma cu duhul �nflacarat al iubirii si bunavointei tale, la timpul
cuvenit. Caci si daca nu ma numar printre aceia care se simt mistuiti �n inima lor
de dorul �nflacarat al �mpartasirii cu tine, dorinta mea ram�ne aceea de a ma putea
si eu aprinde cumva din una si aceeasi flacara: ma rog tie, cu toata staruinta, sa
ma primesti cu toate acestea si pe mine, nevrednicul, �n r�ndul celor ce te iubesc
cu flacara nestinsa, sa pot face si eu parte din preasf�nta lor ceata.

Capitolul XV
DARUL EVLAVIEI NU POATE FI DOB�NDIT DEC�T PRIN SMERENIE SI LEPADARE DE SINE

Vocea Domnului iubit

1. Darul evlaviei trebuie cerut lui Dumnezeu fara �ncetare, cu dor nestins;
aceasta ruga trebuie sa fie facuta cu �ncredere si rabdare; darul, o data primit,
trebuie pastrat �n inima cu recunostinta si smerenie; rasadit de Domnul �n suflet,
darul trebuie lucrat cu s�rguinta; c�t timp sufletul sta �n asteptare, clipa si
calea alese de Dumnezeu pentru �mpartasirea lui se cuvin lasate �n grija si paza
Domnului. Ori de c�te ori nu te simti �nflacarat de r�vna launtrica asa cum s-ar
cuveni, ceea ce, �n primul r�nd, trebuie sa faci e sa te umilesti, fara totusi a te
lasa abatut din cale-afara ori �ntristat peste masura. Caci se �nt�mpla ca Dumnezeu
sa dea si dintr-o data ceea ce a am�nat vreme �ndelungata; El daruieste c�teodata
la sf�rsit ceea ce la �nceput a �nt�rziat sa daruie.
2. Daca harul s-ar da totdeauna fara preget, dupa dorinta si placul fiecaruia,
omului subred aceasta nu i-ar folosi cu adevarat. Tocmai de aceea este bine ca omul
sa astepte harul evlaviei cu nadejde, pace, rabdare si umilinta �n suflet. Daca
harul �nt�rzie sa coboare sau, pe nesimtite, ti se ia, g�ndeste-te ca vina-i a ta,
si lucrul se datoreaza pacatelor tale. Deseori c�te un lucru marunt �mpiedica si
st�njeneste harul �n suflet - daca putem numi fleac ori lucru marunt un lucru a
carui �nsemnatate e tocmai ca stinghereste zestrea unui bun at�t de mare. Tocmai
�nlatur�nd asemenea piedici - mici sau mari ca �nsemnatate - mai mult, biruindu-le
cu desav�rsire, vei capata ceea ce ceri prin rugaciune.
3. E de ajuns sa te �ncredintezi lui Dumnezeu din toata inima, �ncet�nd de a mai
dori una sau alta, dupa cum ti-ar veni cheful sau pofta; ajunge sa te reculegi
temeinic �ntru tine, ca, ne�nt�rziat, sa simti �mpacarea si pacea pun�nd stap�nire
pe sufletul tau; nimic, �ntr-adevar, nu-i mai bun, nimic nu-i tihneste mai bine
sufletului dec�t �mpacarea cu vointa lui Dumnezeu. Iata de ce omul care, cu inima
curata, �si �nalta g�ndul si dorintele spre Dumnezeu singur, cel ce se leapada de
orice iubire neor�nduita, nemaisuferind sa-l atinga nici o neplacere venita de la
fapturi, acela va fi cel mai bine pregatit sa primeasca si harul ceresc, cel mai
vrednic, cu adevarat, de darul lui Dumnezeu. Domnul �si revarsa binecuv�ntarea �n
vasul sufletelor care s�nt golite de toate. Si cu c�t cineva �si desface mai deplin
inima de legatura celor mai mici amanunte pam�ntesti, cu c�t �si rastigneste
poftele dispretuindu-le mai bine, cu at�t harul va odrasli mai lesne, cu at�t se va
revarsa mai �mbelsugat, cu at�t mai sus va �nalta acea inima.
4. Atunci lumina va fi �mbelsugata si totul va deveni limpede; inima se va uimi
si va tresalta, cuprinsa de fiorul pacii; caci m�na Domnului va fi asupra ei ca o
pavaza si �n m�na Domnului se va afla totul, pentru totdeauna. Aceasta va fi
binecuv�ntarea celui ce-l cauta pe Dumnezeu din toata inima, a celui care nu
zadarnic si-a primit sufletul (Ps 23, 4). O data cu sf�nta Euharistie, omul acela
primeste si marele har al unirii cu Dumnezeu: el nu cauta m�ng�ierile evlaviei
pentru sine, caci, mai presus de orice evlavie si m�ng�iere, el pune slava si
preamarirea lui Dumnezeu.

Capitolul XVI
SA-I DEZVALUIM LUI CRISTOS TOATE NEVOILE NOASTRE, ORI DE C�TE ORI �I CEREM HARUL

Glasul ucenicului

1. O, Domnul meu preadulce si preaiubit, cu toata cuviinta inimii mele doresc

acum sa te primesc: Tu stii preabine c�t de subred si de slab s�nt, de c�t de multe
duc lipsa; c�te rele si pacate ma tin la pam�nt; c�t de des s�nt apasat de jugul
poverilor, c�t de mult s�nt supus ispitei, fram�ntarilor si prihanirilor. Alerg la
tine ca la tamaduirea mea, vin la tine si �ti cad �n genunchi rug�ndu-te sa-mi dai
alinare si usurare. �ti vorbesc tie, care le stii pe toate, tie, caruia nimic din
ceea ce se ascunde �n sufletul meu nu-ti este necunoscut, tie, singurul �n masura
sa ma m�ng�i si sa ma ajuti cu adevarat. Tu stii care e zestrea de care duc cel mai
mult lipsa, tu stii c�t s�nt de sarac si lipsit de virtute.
2. Ma �nfatisez �naintea ta, golas si sarman, cersindu-ti harurile, cer�nd �n
genunchi mila ta. Hraneste foamea cersetorului care se roaga de tine, aprinde inima
lui �mpietrita cu focul iubirii tale, lumineaza privirea lui cu strafulgerarea
fetei tale. Fa ca toate cele pam�ntesti sa mi se para, la gust, amare; fa sa vad �n
toate poverile si amaraciunile vietii �ncercari ale rabdarii mele; fa din toate
fapturile lumii, mai cu seama din cele lipsite de �nsemnatate, lucruri pentru mine
vrednice de dispret si de uitare. �nalta-mi inima spre tine, la ceruri, nu ma lasa
sa ratacesc prin tar�na. Fii singura �ndulcire a inimii mele pentru totdeauna,
hrana si bautura mea, iubirea si bucuria mea, lamura a tot binele si a toata
bunatatea.
3. O, �nflacareaza-ma cu totul, aprinde inima mea �n focul mistuitor al iubirii:
fa sa fiu una cu tine �n spirit, prin harul unirii launtrice, prin contopirea �n
vapaile dragostei! Nu ma lasa sa plec de la tine �nfometat si mai departe secatuit
la suflet: fii milostiv, precum te-ai aratat de-at�tea ori �ntr-un chip at�t de
minunat fata de sfintii tai. Ce minunat ar fi sa ma aprind de iubire �n asa fel
�nc�t sa ma topesc cu totul �ntru tine, foc pururi arzator, cu neputinta de stins
vreodata, iubire ce cureti inimile si luminezi cugetele!

Capitolul XVII
DESPRE DORUL �NFLACARAT SI IUBIREA ARZATOARE PENTRU ISUS �N SF�NTA �MPARTASANIE

Glasul ucenicului

1. Cu cea mai mare evlavie si cea mai �nflacarata dragoste, cu toata iubirea si
r�vna inimii mele doresc sa te primesc pe tine, Domnul meu, asa cum te-au primit si
sfintii tai nenumarati si ceata tuturor credinciosilor evlaviosi: cei care au dorit
sa fii al lor prin sf�nta �mpartasanie, cei care ti-au fost pe plac prin viata lor,
ca si prin �nflacarata lor r�vna. O, Dumnezeul meu, iubirea mea vesnica, singura
mea zestre de bunatate, fericirea mea netarmuita, doresc din toata inima sa te
primesc cu dragoste aprinsa si cu toata cuviinta, asa cum te-au primit, �n ad�ncul
smereniei lor, toti sfintii tai.
2. Si, desi nevrednic de asemenea simtaminte de cuvioasa evlavie, �ti pun la
picioare toata dragostea inimii mele, ca si c�nd sufletul meu ar fi �nzestrat cu
toate acestea. Tot ceea ce ar putea �ncapea �ntr-o inima �nflacarata de r�vna si
evlavie, acestea toate ti le aduc drept calduros prinos de �nchinare iubitoare. Nu
doresc nimic pentru mine, ci, dimpotriva, pe mine �nsumi si toate cele ce tin de
mine vin sa ti le pun bucuros, din toata inima, la picioare. Doamne, Dumnezeul meu,
Creatorul si Rascumparatorul meu, doresc astazi sa te pot primi cu toata dragostea,
evlavia, cinstea si lauda; cu toata recunostinta, vrednicia si iubirea; cu toata
credinta, nadejdea si curatia, cu toate acele virtuti cu care te-a dorit si prin
care ti-a deschis usa inimii sf�nta ta Mama, slavita Fecioara Maria, atunci c�nd
�ngerului aducator al bunei-vestiri i-a raspuns cu umilinta si evlavie: Iata roaba
Domnului, fie mie dupa cuv�ntul tau (Lc 1, 38).
3. Si, dupa pilda celui care a mers �naintea pasilor tai, Ioan Botezatorul,
sf�nt �ntre toti sfintii, cel care, afl�ndu-se l�nga tine, a tresaltat cu fiorul de
bucurie al Duhului Sf�nt, desi sta �nca �nchis �n s�nul mamei sale; el care, mai
apoi, vaz�ndu-te printre oameni, s-a smerit pe sine p�na la pam�nt, vorbind cu
iubire si cu evlavie despre prietenul mirelui, cel ce sta si asculta pe mire si se
bucura cu bucurie de glasul lui (In 3, 29), �mi doresc si eu sa ma umplu de
simtaminte �nflacarate de dor si sa ma pot, din toata inima, aduce pe mine �nsumi
prinos tie. Ma alatur, �n aceasta, tuturor inimilor credincioase, strabatute de
fiorul bucuriei; simtamintelor lor �nflacarate, �naltarii tuturor cugetelor
luminate �n chip suprafiresc prin aratarea celor ceresti; acestea toate sa-ti fie
tie, Doamne, prinos de �nchinare, din partea mea si a tuturor acelora pentru care
trebuie sa ma rog, �mpreuna cu toate virtutile si laudele trecute si viitoare,
aduse tie de toata faptura, din cer si de pe pam�nt; ca sa fii laudat de-a pururi
si proslavit pe vecie.
4. Primeste, Doamne Dumnezeul meu, rugile si fagaduintele mele, dorinta mea
sincera de a-ti aduce lauda nesf�rsita, netarmurita binecuv�ntare ce ti se cad de
drept pentru multimea negraita a desav�rsirilor tale. Acest prinos, tie datorat,
doresc sa ti-l aduc �n toate zilele vietii mele si �n toate clipele fiecarui ceas:
ma rog si mi-as dori ca, la aceasta datorie de recunostinta, sa fie uniti ca �ntr-o
singura suflare toate cetele �ngeresti si toti credinciosii de pe pam�nt.
5. Sa te laude toate popoarele lumii, pe limba lor sa-ti c�nte toate neamurile
si toate semintiile pam�ntului: numele tau preasf�nt si preadulce fie proslavit cu
bucurie si �nflacarata evlavie de la un capat al lumii la celalalt. Iar cei ce
slujesc cu r�vna si cuviinta preasf�nta ta Taina, �mpartasindu-se cu deplina
credinta din ea, sa se �nvredniceasca a primi din m�na ta harul si milostivirea.
Dupa ce vor fi dob�ndit evlavia la care au r�vnit, dupa ce se vor fi desfatat cu
darul unirii si contopirii cu tine, dupa ce se vor fi hranit de minune din belsugul
ospatului tau ceresc, coplesiti de toata binecuv�ntarea, sa-si aduca aminte si de
mine, sarmanul, pomenindu-ma tie.

Capitolul XVIII
SA NU ISCODIM TAINELE SFINTEI CUMINECATURI CI, URM�NDU-L CU UMILINTA PE CRISTOS,
SA SUPUNEM CREDINTEI LUMINILE MINTII NOASTRE OMENESTI

Vocea Domnului iubit

1. Fereste-te de iscodirea usuratica si zadarnica a acestei Taine necuprinse,

daca nu vrei sa te �nfunzi �n hatisul �ndoielii si al sovaielilor. Cel ce iscodeste
maretia va fi zdrobit sub greutatea slavei (Prov 25, 27). Mult mai multe poate
Dumnezeu sav�rsi dec�t mintea omeneasca poate cuprinde si �ntelege. Buna e, tocmai
de aceea, doar cercetarea smerita si evlavioasa a adevarului, mintea fiind gata
mereu sa �nvete c�te ceva si sa urmeze pas cu pas �nvataturile pline de miez ale
sfintilor parinti.
2. Fericita e mintea dreapta si limpede ce nu se �ncurca �n �ntrebarile grele,
ci umbla fara sovaire pe cararea poruncilor lui Dumnezeu. S-a �nt�mplat cu multi ca
si-au pierdut credinta, dorind tocmai sa iscodeasca taine prea ad�nci. Ti se cere
doar credinta si o viata sincera, nicidecum o minte stralucitor de ascutita, care
sa patrunda tainele lui Dumnezeu. De vreme ce nu poti �ntelege si cuprinde nici
macar cele ce s�nt mai prejos dec�t tine, cum �ti �nchipui ca ai putea sfredeli cu
mintea si pricepe cele ce te depasesc, deasupra? Supune-te lui Dumnezeu, smereste-
ti cugetul, pun�ndu-l sub pavaza credintei, si vei dob�ndi lumina cunoasterii, �n
masura chiar �n care lucrul acesta �ti va fi prielnic si folositor.
3. Credinta unora �n aceasta Taina Sf�nta e supusa unor grele ispite; ei nu
poarta nici o vina, ci vrajmasul. Nu pune la inima, nu te sinchisi de g�ndurile
fara noima, nu raspunde soaptelor diavolului, at�tatoare la sovaiala; crede
Cuv�ntului lui Dumnezeu, �ncrede-te �n sfinti si proroci, si vei pune pe fuga pe
dusmanul ticalos. De multe ori se dovedeste de mare folos ca slujitorul lui
Dumnezeu sa fie �ncercat de astfel de g�nduri. Pe necredinciosi si pe pacatosi nu-i
ispiteste nimeni, caci vrajmasul si-a asigurat asupra lor stap�nirea; pe
credinciosi, �n schimb, �n fel si chip, �i va �ncerca �ntr-una.
4. �mbratiseaza deci credinta neclintita si dreapta si apropie-te rugator de
Sf�nta Taina, cu sfiala si cuviinta. Iar tot ceea ce scapa mintii tale
�ncredinteaza fara grija Domnului celui atotputernic. Dumnezeu nu se �nseala si nu
te �nseala; se �nseala cel ce se �ncrede prea mult �n sine. �i place Domnului sa
fie mai aproape de cei saraci cu mintea, se descopera pe sine celor smeriti; El da
pruncilor �ntelepciune (Ps 118, 130) si celor cu cugetul curat le arata cele mai
ascunse t�lcuri; �si ascunde �n schimb darul dinaintea mintilor iscoditoare si
trufase. Mintea omului e subreda si supusa ratacirii; dar adevarata credinta nu
poate gresi niciodata.
5. Cercetarea mintii omenesti trebuie sa urmeze credintei, iar nu sa o ia
�nainte, ridic�nd �n cale oprelisti si piedici. �ntr-adevar si credinta si
dragostea s�nt de cea mai mare �nsemnatate pentru sf�nta Cuminecatura, si una si
alta lucreaza �mpreuna �ntr-un fel ascuns �n aceasta preasf�nta si binecuv�ntata
Taina. Dumnezeul cel vesnic si necuprins, a carui putere e nemarginita, sav�rseste
lucruri multe si minunate �n cer si pe pam�nt, iar cercetarea si iscodirea
minunilor sale depaseste cu mult puterea celei mai �nalte minti omenesti. Daca
lucrarile lui Dumnezeu ar fi dintre acelea pe care mintea sa le poata cu usurinta
pricepe, n-ar mai fi nici minunate, nici negraite.