https://drumulvietii.

com/recenzie-carte-controller-ul-de-oameni-de-david-baddiel/

Recenzie carte: Controller-ul de oameni de David Baddiel

17 mai 2017 Antoaneta Despre cărți și filme 23

Rezumat
Fred si Ellie sunt frati gemeni carora le plac anime-urile japoneze, benzile
desenate cu super-eroi si matematica, dar mai ales jocurile video. Pasiunea lor
pentru gaming este cea care ii determina sa se bucure de controller-ul pe care il
primesc cadou. Rapid, cei doi frati afla ca acel controller este special si ca pot sa
se foloseasca de el pentru a manipula oamenii din jur sa faca ce doresc ei.

Parerea mea despre Controller-ul de oameni

Cartea a citit-o Andrei si, pentru prima data dupa mult timp, a fost entuziasmat de
lectura. In principiu, copiii se identifica rapid cu cele doua personaje pentru ca
este vorba de pasiuni comune acestor generatii de la gaming pana la anime si
benzi desenate. Evident, Andrei e la fel!

Sunt multe scene frumoase in carte care redau cu acuratete personalitatea

copiilor pasionati de tehnologie. Insa cel mai mult am apreciat modul in care
autorul a inserat problema cu agresorii (bully) de la scoala. Da, copiii care sufera
din cauza agresorilor se bucura si se distreaza mult cand cei doi frati le dau o
lectie acestora. Banuiesc ca fiecare copil isi doreste sa aiba capacitatea sau
posibilitatea de a se razbuna pe cei care ii ranesc fizic ori psihic.

Personajele sunt usor amuzante prin scenele descrise, nu neaparat prin

inteligenta. Se vede clar faptul ca autorul stie ce doreste si cunoaste
personalitatea copiilor suficient de bine incat sa redea fapte, vorbe sau actiuni
specifice acestei varste. In general, personajele din carte sunt mai degraba
stereotipuri ceea ce ma face sa cred ca autorul a ales intentionat acest stil pentru
ca cei mai mici cititori sa se identifice rapid cu personajele ori sa identifice
oameni din jur care seamana cu personajele.

1
Frazele utilizate in carte aduc cumva cu cele din celebrele serii de genul Jurnalul
unui pusti ori Jurnalul unei pustoaice. Mai mult ca sigur acesta este motivul
pentru care cartea prinde rapid la publicul tanar. Descrierile anumitor situatii
denota situatii hilare pentru pustii nazdravani a caror imaginatie si asa nu mai
avea nevoie de ajutor.

Aceasta este a doua carte din serie. Asa cum am mentionat la inceput, prima
carte este, de fapt, Agentia de parinti. Inca nu am citit-o (nici eu, nici Andrei;
Daria nu a avut timp, ea isi va lua revansa in vacanta de vara).

A doua parte a cartii mi se pare mai intensa si inteleg motivul pentru care Andrei
a vrut sa o citeasca mai repede. Actiunea devine mai interesanta, iar atentia
cititorilor ramane captiva din dorinta de a afla ce se intampla si cum se incheie
cartea.

Este firesc ca orice pusti sa isi doreasca controller-ul si bratara ca sa poata face
ce doresc, sa controleze pe cei din jur.

Recomandare pentru Controller-ul de oameni

Cartea este amuzanta pentru pusti. Este la un nivel un pic mai … ridicat decat
seriile cu Jurnalul unui pusti/unei pustoaice, dar frazele folosite sunt in general pe
aceeasi linie. Cartea o puteti cumpăra de AICI.
Am scris pe blog si despre Agentia de parinti – vezi AICI recenzia. Sper sa se
traduca si al treilea volum – AnimalColm – pentru ca este pacat sa nu fie seria
completa.
Noi ne-am jucat un pic si am filmat ce parere are Andrei despre carte cand inca
nu o terminase. Nu va asteptati la un filmulet profesionist. Initial a fost realizat
strict ca sa nu amuzam … desi recunosc ca am evitat sa ii filmez fata … mi s-a
parut mai amuzant sa filmez gesturile lui care sunt foarte expresive. Pe masura
ce filmam, am realizat ca s-a terminat spatiul disponibil pe aparat asa ca am

filmat partea a doua (concluziile) cu telefonul 

2
Ne cunoasteti deja…noi nu suntem genul care sa stea drepti si sa execute ceva
…ca la carte! asa ca nu va asteptati sa fie ceva similar filmuletelor care circula
pe youtube! Daca doriti sa vizionati, click aici.

Fred si Ellie sunt gemeni si le plac aceleasi lucruri. In special jocurile video, la care se pricep de minune.
La un moment dat, primesc de la Omul Misterios un controller de consola care nu seamana cu niciun alt
controller. Si care nu functioneaza in jocurile obisnuite. Cand gemenii descopera, pana la urma, ce
anume controleaza, par sa fi gasit raspunsul la toate problemele lor. Si modul in care pot sa-si
implineasca orice dorinta. Sau, cel putin, asa pare...
    Controller-ul de oameni are tot ce-i trebuie pentru a fi un roman de succes: o poveste care te tine cu
sufletul la gura, personaje simpatice si invataturi pline de intelepciune, precum aceea ca trebuie mereu sa
ai incredere in fortele tale.

    DAVID BADDIEL este scriitor si umorist britanic. Controller-ul de oameni este al doilea roman al sau –
si il consacra pe David drept o noua voce, geniala si originala, in literaturii pentru copii.

    Fragment din romanul "Controller-ul de oameni" de David Baddiel:

    “Un minut mai tarziu, isi ocupara pozitiile, Morris si Fred stateau fata in fata, iar Isla era in spatele lui
Morris si Ellie in spatele lui Fred, cu Controller-ele pregatite.
    — OK, spuse Ellie. Numar pana la trei, apoi apasam pe butoane. Unu... doi...
    — O, la naiba cu asta! spuse Isla, apasand butoanele de argint si de aur de pe Controller si miscand
rapid joystick-ul spre inainte.
    Morris sari imediat in sus. Fred se astepta sa se napusteasca in zbor spre el cu picioarele sau cu
bratele. Dar, in loc de asta, Morris se rasuci de cateva ori in aer. Si, in timp ce se rasucea, corpul lui fu
acoperit de o armura: o masca din plasa metalica, o sparatoare de piept din bronz si ceea ce parea a fi o
fusta lunga si neagra.
    Fusta lunga si neagra il facu pe Fred sa pufneasca in ras, dar cand Morris ateriza in fata lui – iar in
mana ii aparu, ca o ultima piesa din tinuta, un baston de bambus cat el de inalt nu mai parea atat de
comic... Parea sa fie din...
    — KENDO!! striga Fred catre Ellie, care statea in spatele lui. L-a transformat intr-un razboinic Kendo!
    — Stiu!
    — Poti sa ma echipezi si pe mine pentru Kendo?!
    Ellie apasa frenetic pe butoanele Controller-ului.
    — Nu! Nu mai are destula putere. Si nu stiu sa fac asta. Va trebui sa...
    Nu mai avu timp sa-i spuna ce sa faca, fiindca Morris vajai spre Fred, invartind bastonul de bambus.
Instinctiv, Ellie misca degetele pe Controller, iar Fred incepu imediat sa se fereasca de lovituri. De fiecare
data cand Morris lovea cu shinai-ul, Fred se ferea, sarindu-i din cale chiar la timp. TROSC! VAAJ!
TROSC! VAAJ! se auzea in jurul lor.
    Isla se incrunta si rasuci cu furie joystick-ul. Morris se intoarse cu fata spre Fred, ridicand shinai-ul
deasupra capului. Degetele lui Ellie se miscara rapid. Fred se feri si intinse piciorul, aruncandu-si
adversarul la pamant. Apoi, Fred sari sus de tot, strigand tare „HIIAAAAAA!!!" si intentionand sa aterizeze
pe capul lui Morris, dar degetele Islei erau si ele iuti iar zborul lui Fred fu oprit de pumnul negru,
inmanusat, al lui Morris, care se ridica si-l arunca intr-o parte.
     VVVRRRUMMM!
    Fred strabatu in zbor terenul de joaca.
    — UUUF! facu el cand se izbi de cadrul pentru catarat.
    Pe cand se ridica precaut, Fred nu-l mai vedea pe Morris, Razboinicul Kendo. „Poate ca s-au dat
batuti", se gandi el, optimist. „Sau poate", isi zise – mai putin optimist – „motivul pentru care nu-l vad pe

3
Morris, Razboinicul Kendo, e ca de data asta ma ataca sub infatisarea lui Morris, Luptatorul Extrem de
Musculos cu Tatuaje si Coada de Cal"."

Alta parere despre carte

În această carte este vorba despre doi gemeni, Ellie și Fred, care arătau identic iar la școală
erau catalogați a fi tocilari, din pricina asta fiind atacați și hărțuiți de alți doi gemeni, bully,
colegi cu ei, Isla Și Morris.
Cei doi gemeni conștiincioși proveneau dintr-o familie unde mama lor, Janine, era pasionată
de televizor, uitându-se cu infinita pasiune la o emisiune pe nume „Comoara din pod”. Tatăl
lor, Eric, era obsedat de mâncare, obez fiind, dar care încerca tot soiul de diete la care
renunța după nici o săptămână.
Gemenilor le plăceau aproape aceleași lucruri; matematica, fotbalul, privitul la televizor dar
mai ales jocurile video.
Ellie era muuult mai bună la jocuri decât Fred iar jocurile lor preferate erau; Super Mario,
Fifa și Street Fighter.
Într-o zi, ducându-se în laboratorul de informatică, au primit un telefon de la Domnul X care
le-a zis dacă nu ar dori să încerce noul lui controller. Ei au întrebat dacă e pe gratis, pentru
ca mai apoi să-l comande.
Ajunși acasă au aflat de la mama lor că au primit un colet, așa intrând în posesia
misteriosului controller.

S-au dus în camera lor și au pornit consola. Controller-ul a venit cu o brățară și atunci când
ei au încercat să acceseze  un joc au observat că brățara avea niște led-uri care luminau.
Când Fred și-a pus-o iar sora lui a apăsat pe un buton, băiatul a făcut un salt pe care, în
mod normal, nu ar fi putut să-l facă. Așa au ajuns la concluzia că acest controller nu
controla jocuri ci oameni.

În ziua următoare, la școală lor a avut loc o selecție pentru echipa de fotbal și Fred ajutat de
controller a reușit să intre în echipă, lucru care nu s-ar fi întâmplat fără acest nou „prieten”.
Dându-și seama de puterile lui, copiii au rezolvat, la școală, problemele pe care le aveau cu
cei doi colegi, cei care-i necăjeau fără motiv. Cu timpul, controller-ul a început să piardă din
putere asta pentru că bateria pe care o avea se consuma. Întâlnirea cu Domnul X nu a
schimbat cu nimic situația  pentru că au aflat că bateria nu se putea reîncărca.
Datorită puterii controller-ului și acasă au avut loc câteva episoade comice, în unul dintre
ele, Eric dansând foarte grațios, „manevrat” de soția lui, care dorind să se uite la televizor

4
folosise telecomanda greșită.
La un moment dat și bullies găsesc un controller iar lucrurile se complică având loc mai
multe altercații până când bateria lui Ellie și Fred se termină. Cu ajutorul energiei pure, cea
care are puterea de a încărca ceva numai cu puterea dorinței, Fred reușește să iasă cu bine
dând ultima lovitură în confruntarea cu Isla și Morris, cea care îi epuizează pe amândoi.

Fred, împreună cu echipa lui de fotbal au trebuit să câștige confruntarea cu o altă echipă,
cea care era mereu învingătoare. Neștiind că bateria era epuizată și-n acest fel nemaiavând
nici o putere asupra lui, Fred a reușit să joace într-un mare fel ducându-și echipa spre
victorie. Așadar, a putut face asta numai cu puterile proprii!

5
 Cam așa sună rezumatul lui Luca.
Ce a învățat: că dacă ești perseverent nu ai cum să nu reușești, fără a fi necesar vreun
ajutor din exterior. Totul ține de determinarea proprie și de voință.
Și a mai învățat că totul trebuie să aibă o limită fără ca aceasta să fie impusă de cineva.
Vă invităm la o lectură palpitantă și amuzantă care se va potrivi „mănușă” în această
perioadă. Spor la citit!