FUNDAŢIA PENTRU ŞTIINŢE ŞI ARTE

CONCURSUL ŞCOLAR NAŢIONAL DE COMPETENŢĂ ŞI PERFORMANŢĂ COMPER

EDIŢIA 2022-2023 / ETAPA I – 13 ianuarie 2023
COMPER – LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ
CLASA a VII-a

Numele: .........................................................................................................................................................
Prenumele: .....................................................................................................................................................
Școala: .................................................................................................................. / Clasa: ............................
Codul C.I.C. (codul de identificare Comper) al elevului: ..........................................................................
Codul C.I.C. (codul de identificare Comper) al profesorului mentor:.....................................................

 Toate subiectele sunt obligatorii.

 Timpul efectiv de lucru este de 90 de minute.

Citeşte cu atenţie textele care urmează, apoi bifează în grilă răspunsurile corecte la
întrebările propuse.

A. Am apreciat mereu doar jucăriile care puteau face ceva: soldaţii care-şi mişcau mâinile şi
picioarele, cărora le puteam scoate casca şi aranja puşca în mâini, după cum aveam chef;
maşinuţele cărora li se puteau deschide uşile şi capota; tancurile cu baterii ce puteau trece peste
obstacole, timp în care năşteau un joc de lumini, iscat din becurile amplasate sub turelă. Acum îmi
dau seama că nici acestea toate nu puteau face lucrurile pe care aş fi dorit să le văd de la ele. Mai
că-mi vine să spun că nu prea făceau chiar nimic deosebit. Păi, ca exemplu, eu aveam tot felul de
vise, din acelea cu ochii deschişi. Mă prindea câte o după-amiază din aceea nesfârşită, de vară
caniculară, în timpul vacanţelor mari, de-a lungul căreia stăteam tolănit pe covor, ca să mă mai
răcoresc, şi cu ochii holbaţi în tavan, deranjaţi doar de lustră, nu făceam decât să-mi închipui ce
jucării mi-aş fi dorit. Ţin bine minte că reveneau adesea scenariile despre nişte animale în
miniatură, pe care le-aş fi vrut de dimensiunea degetului mic. Mă gândeam cum ar fi să ai un cal de
felul acesta, pe spinarea căruia aş fi putut potrivi indienii şi cowboyii din plastic, luptători din
încleştările cărora sugeram fiecare lecţie nou învăţată la istorie, târându-mă în genunchi şi
pocnindu-i în cap cu o minge de ping-pong. [...]
Aş mai fi visat să am un creion special, cu care orice aş fi desenat să poată căpăta dimensiuni
şi viaţă, să se smulgă hârtiei şi să întregească lumea obiectelor care ne alcătuiesc, de fapt, viaţa.
Văzusem asta într-un desen animat şi îmi rămăsese în minte. Sau un urcior mi-aş fi dorit, din care,
la un semn pe care să-l ştiu numai eu, să se reverse şarlota de vanilie cu care mama îmi umplea
prăjiturile preferate, de care nu mă săturam niciodată. Costumul lui Zorro era un alt lucru care
m-ar fi bucurat. Musai cu masca aceea neagră, acoperindu-mi ochii şi năravurile. Nici de la
armura unui cavaler teuton nu m-aş fi dat în lături.*
(Călin Torsan, Viaţă între două lumi, text publicat în Dilema Veche, nr. 542 din 3-9 iulie 2014)
* S-a adaptat grafia specifică revistei Dilema Veche la normele impuse de DOOM3.

B. De când se ştia, Miranda trăia singură. […] Ceea ce era neobişnuit la Miranda era faptul că
nu îmbătrânea. Se ivise pe lume în pielea unui copil fără vârstă. Ceilalţi copii din sat o căutau
uneori să se joace, însă întâlnirile lor erau mereu stângace: încercau şi ei, încerca şi ea, dar ceva
nu se lega. Atunci copiii plecau, iar Miranda închidea uşa în urma lor, nedumerită. Petrecea ore în
şir citind sau privind desenul tapetului, iar uneori ieşea să se plimbe foarte devreme, când lumina
abia se năştea şi satul era ascuns de ceţuri albastre. Singurul om de care Miranda se simţea
apropiată era Calder. Bătrânul tâmplar o primea oricând, cu drag, în atelierul lui.

ComPer – Limba şi literatura română, Etapa I – 2022-2023, Clasa a VII-a

1
 FUNDAŢIA PENTRU ŞTIINŢE ŞI ARTE

Astfel, în deplina şi melancolica ei singurătate, Miranda se hotărî să-şi facă altfel de prieteni.
Într-o dimineaţă oarecare, copila alese din şifonier veşminte de tot soiul şi născoci un om: umplu
cu paie o tunică albastră şi o pereche de şalvari turcoaz, apoi le potrivi laolaltă şi adăugă o
pereche de încălţări de un galben strălucitor.
La urmă, strecură un umeraş în mânecile tunicii şi atârnă omul cel nou de bara din dulap, să
stea drept, frumos, în picioare. Pentru că lipsea capul, Miranda îi făcu o vizită singurului ei
prieten, tâmplarul. Primul cap pe care i l-a făcut Calder a fost de-a dreptul urât – din nepricepere,
nu din rea-voinţă. Deoarece Miranda tocmai citea o poveste cu un monstru aproape îmblânzit, noul
ei prieten primi numele Cabilan.
Urmară în curând alţii, unii mai frumoşi, alţii mai pociţi, şi cu toţii căpătară numele unor
personaje din cărţile pe care Miranda se întâmpla să le citească la vremea aceea. Se adunaseră
acum treisprezece prieteni docili.
Prezenţa lor era reconfortantă, iar joaca lor era simplă: când Miranda se simţea singură,
deschidea uşa dulapului, lăsa lumina să pătrundă în toate cotloanele şi începea să le vorbească
prietenilor ei. De cele mai multe ori le povestea ce citise cu o seară înainte. Umeraşele ascultau, cu
privirea în gol. Din când în când, politicoasă, copila făcea câte o pauză, ca să-i lase pe prietenii ei
să răspundă. Răspunsul nu venea niciodată, însă acest lucru nu o împiedica pe Miranda să aştepte
răbdătoare, cu mâinile împreunate cuminţi în poală. Era absolut convinsă că, mai devreme sau mai
târziu, capetele de lemn vor deschide gura şi vor grăi.
(Ana Alfianu, Tue, uriaşul de gheaţă)

C. Încă de pe vremea aceea, singurii mei prieteni erau făcuţi din hârtie şi cerneală. La şcoală,
învăţasem să citesc şi să scriu înaintea celorlalţi copii din cartier. Acolo unde colegii mei vedeau
dâre de cerneală pe nişte pagini de neînţeles, eu vedeam lumină, străzi şi oameni. Cuvintele şi
misterul ştiinţei lor oculte* mă fascinau şi îmi păreau a fi o cheie cu care se putea deschide o lume
infinită, la adăpost de acea casă, de acele străzi şi de acele zile tulburi în care chiar şi eu puteam
intui că mă aşteaptă o soartă nu tocmai strălucită. Tatălui meu nu-i plăcea să vadă cărţi în casă.
Pe lângă literele pe care nu le putea descifra, exista în ele ceva care-l ofensa. Îmi spunea că atunci
când voi împlini zece ani mă va pune să muncesc şi că ar fi fost mai bine să-mi scot din cap toate
păsărelele alea fiindcă, altminteri, voi sfârşi prin a deveni un nenorocit şi un muritor de foame. [...]
Locul meu preferat din tot oraşul era librăria „Sempere şi Fiii” de pe strada Santa Ana.
Locul acela, mirosind a hârtie veche şi praf, era sanctuarul şi refugiul meu. Librarul îmi dădea voie
să mă aşez pe un scaun, într-un ungher, şi să citesc, după pofta inimii, orice carte doream. Sempere
nu mă lăsa aproape niciodată să plătesc cărţile pe care mi le punea în mână, însă, când nu era
atent, îi lăsam pe tejghea bănuţii pe care izbutisem să-i adun, înainte să plec. Nu era decât
mărunţiş, iar cu mizeria aia, cu siguranţă, singurul lucru pe care mi l-aş fi putut permite ar fi fost
nu o carte, ci cel mult un set de foiţe pentru ţigări. Când se făcea ora să plec, o făceam târându-mi
picioarele şi sufletul, fiindcă dacă ar fi depins de mine, aş fi rămas să locuiesc acolo.
(Carlos Ruiz Zafón, Jocul îngerului)

* ocult: ascuns, misterios, tainic.

STANDARD

1. După cum reiese din textul A, o jucărie apreciată de autor este:

a. creionul special;
b. maşinuţa căreia i se pot deschide uşile şi capota;
c. costumul lui Zoro;
d. uniforma de cavaler teuton.

ComPer – Limba şi literatura română, Etapa I – 2022-2023, Clasa a VII-a

2
 FUNDAŢIA PENTRU ŞTIINŢE ŞI ARTE

2. În timpul după-amiezelor caniculare de vară, autorul textului A îşi imaginează:

a. modul în care poate transforma jucăriile pe care le are;
b. cum pot fi modificate regulile unor jocuri;
c. jucării cu care ar fi putut să-şi îndeplinească diferite dorinţe;
d. lecţiile de istorie învăţate în timpul anului şcolar.

3. În textul B, primul „om” pe care îl confecţionează Miranda:

a. are o pereche de încălţări de un galben strălucitor;
b. poartă o tunică verde;
c. are o pereche de şalvari albaştri;
d. primeşte numele Calder.

4. Personajul-narator din textul C se simte cel mai bine:

a. în librăria „Sempere şi Fiii”;
b. acasă;
c. pe stradă;
d. la şcoală.

5. În textul A, cuvântul sugeram (luptători din încleştările cărora sugeram fiecare lecţie nou
învăţată la istorie, târându-mă în genunchi şi pocnindu-i în cap cu o minge de ping-pong) are
sensul:
a. inspiram;
b. evocam;
c. prezentam;
d. insuflam.

6. Omonimul cuvântului subliniat din secvenţa: Primul cap pe care i l-a făcut Calder a fost
de-a dreptul urât – din nepricepere, nu din rea-voinţă. apare în varianta de răspuns:
a. Are un cap bine proporţionat, în raport cu trupul.
b. Şi-a pus pe cap o bască neagră.
c. A demonstrat că are cap, rezolvând problema.
d. Lecţia de la geografie a fost dedicată studierii unui cap sudic.

7. Se dau următoarele sensuri pentru cuvintele din textul B: I. încerca (încerca şi ea, dar ceva
nu se lega) – 1. a verifica; 2. a experimenta; 3. a proba; 4. a se strădui; II. se lega – 1. a se
înnoda; 2. a se îngroşa; 3. a se ataşa; 4. a asocia. Alege varianta de răspuns care conţine
combinaţia de sensuri potrivite pentru sensul din text al cuvintelor a încerca, a se lega.
a. I. 4, II. 1;
b. I. 2, II. 3;
c. I. 1, II. 4;
d. I. 3, II. 2.

8. Cuvintele subliniate în secvenţa: Petrecea ore în şir citind sau privind desenul tapetului, iar
uneori ieşea să se plimbe foarte devreme, când lumina abia se năştea şi satul era ascuns de
ceţuri albastre. au, în ordine:
a. sens propriu de bază, sens propriu de bază;
b. sens propriu de bază, sens propriu secundar;
c. sens propriu secundar, sens figurat;
d. sens figurat, sens propriu secundar.

ComPer – Limba şi literatura română, Etapa I – 2022-2023, Clasa a VII-a

3
 FUNDAŢIA PENTRU ŞTIINŢE ŞI ARTE

9. Cuvintele următoare: îmbătrânea (1); numai (2); rea-voinţă (3) s-au format prin:
a. compunere prin coordonare/parataxă/alăturare (1); compunere prin subordonare (2);
derivare (3);
b. derivare (1); compunere prin subordonare (2), compunere prin subordonare (3);
c. derivare (1); compunere prin coordonare/parataxă/alăturare (2); compunere prin
coordonare/parataxă/alăturare (3);
d. derivare (1); compunere prin coordonare/parataxă/alăturare (2); compunere prin
subordonare (3).

10. Cuvântul de bază de la care s-a format termenul umeraş este:

a. umeri;
b. umer-;
c. umăr;
d. ume-.

11. Apare o propoziţie asertivă, dezvoltată, afirmativă în varianta de răspuns:

a. Încă de pe vremea aceea, singurii mei prieteni erau făcuţi din hârtie şi cerneală.
b. La şcoală, învăţasem să citesc şi să scriu înaintea celorlalţi copii din cartier.
c. Nu era decât mărunţiş...
d. Când se făcea ora să plec, o făceam târându-mi picioarele şi sufletul...

12. Verbele subliniate în secvenţa: Locul acela, mirosind (1) a hârtie veche şi praf, era (2)
sanctuarul şi refugiul meu. sunt corect analizate în varianta de răspuns:
a. verb la gerunziu, atribut verbal (1); verb predicativ, indicativ, imperfect, predicat verbal (2);
b. verb la supin, atribut verbal (1); verb predicativ, indicativ, imperfect, predicat verbal (2);
c. verb la gerunziu, atribut verbal (1); verb copulativ, indicativ, imperfect, parte a predicatului
nominal (2);
d. verb la gerunziu, predicat verbal (1); verb predicativ, indicativ, imperfect, predicat verbal (2).

13. În secvenţa: Prezenţa lor era reconfortantă, iar joaca lor era simplă: [...] deschidea uşa
dulapului, lăsa lumina să pătrundă în toate cotloanele şi începea să le vorbească prietenilor
ei. apar:
a. un predicat nominal, cinci predicate verbale;
b. două predicate nominale, cinci predicate verbale;
c. două predicate nominale, patru predicate verbale;
d. două predicate nominale, trei predicate verbale.

14. Apare o conjuncţie coordonatoare adversativă în varianta de răspuns:

a. Am apreciat mereu doar jucăriile care puteau face ceva...;
b. Ceilalţi copii din sat o căutau uneori să se joace, însă întâlnirile lor erau mereu
stângace...;
c. copila alese din şifonier veşminte de tot soiul şi născoci un om...;
d. capetele de lemn vor deschide gura şi vor grăi.

15. Din secvenţa: Încă de pe vremea aceea, singurii mei prieteni erau făcuţi din hârtie şi
cerneală. [...] Acolo unde colegii mei vedeau dâre de cerneală pe nişte pagini de neînţeles, eu
vedeam lumină, străzi şi oameni. reiese că personajul narator:
a. are imaginaţie bogată, din caracterizare indirectă, prin atitudine;
b. este interesat de viaţa din jurul său, din caracterizare indirectă, prin gesturi;

ComPer – Limba şi literatura română, Etapa I – 2022-2023, Clasa a VII-a

4
 FUNDAŢIA PENTRU ŞTIINŢE ŞI ARTE

c. este sociabil, din caracterizare directă, prin atitudine;

d. este singuratic, din caracterizare directă, prin gesturi.

16. În secvenţa: Umeraşele ascultau, cu privirea în gol. apare, ca figură de stil:

a. comparaţia;
b. epitetul;
c. personificarea;
d. repetiţia.

EXCELENŢĂ

17. O atitudine comună evidenţiată în textele A şi B este:

a. interesul pentru lectură;
b. pasiunea pentru jocurile imaginare;
c. meditaţia în singurătate;
d. grija pentru jucării.

18. Următoarea afirmaţie este corectă:

a. Trăsătura pe care o au în comun Miranda (din textul B) şi personajul narator (din textul C)
este plăcerea de a citi.
b. Miranda, personajul din textul B, şi personajul narator din textul C au mulţi prieteni.
c. În textele A, B şi C se prezintă dorinţa unor copii de a se juca.
d. Atât Miranda, personajul din textul B, cât şi personajul narator din textul C se simt bine în
spaţiul în care locuiesc.

Itemii 1-16 se notează cu câte 5 puncte fiecare; itemii 17-18 se notează cu câte 10 puncte fiecare.
Total: 100 de puncte.

ComPer – Limba şi literatura română, Etapa I – 2022-2023, Clasa a VII-a

5