Scoala vazuta prin ochi de copil

Scoala la care eu invat e aproape de casa mea si este scoala la care a invatat si tatal meu.
Asta e tot ce eu am stiut despre scoala mea, acum 4 ani, atunci cand am intrat pe portile ei mari. De
atunci, descopar in fiecare zi cate ceva nou despre ea. Am aflat ca a fost infiintata in anul 1965 si de
atunci a avut 2 corpuri de sali, care au fost adaptate si modernizate periodic pentru a face fata
copiilor care doreau sa invete aici.

Scoala mea se numeste simplu, Scoala

nr. 11-Buzau si este a doua mea casa unde imi
petrec cea mai mare parte a timpului. Are clase
mari, cu ferestre luminoase, are o sala mare de
sport si 2 terenuri unde ne jucam, dar facem si
sport. Clasa mea e frumoasa si vin cu drag in
fiecare zi.

Scoala este un loc minunat in care

invatam cum sa ne comportam cu colegii, cu
profesorii, unde legam prietenii, dar primim si
lectii minunate de viata.

Scoala ne invata sa ne dezvoltam abilitatile precum arta, vorbirea in public, socializarea si cel
mai important, ne invata sa fim disciplinati.

Este esential ca fiecare copil sa mearga la scoala, deoarece scoala ne invata lectii care nu pot
fi dobandite nicaieri altundeva.

Dar scoala mea ar fi doar o simpla cladire, daca in ea nu ar exista invatatori, profesori si alte
cadre. Iubesc scoala mea pentru ca o iubesc pe doamna mea invatatoare.

Ea fost prima care ne-a condus pe culoar in prima zi de scoala, ne-a asezat in banci si ne-a
dat ecusoane ca sa ne poata invata numele mai repede. Clasa mea se numeste „Clasa Fluturasilor” si
ca sa fim si mai speciali si eleganti, doamna ne-a comandat papioane colorate.

Are rabdare, ne invata mereu lucruri noi, ne mai si cearta pentru ca nici noi nu suntem chiar
cuminti in fiecare zi . Este foarte frumosa, eleganta si sensibila. Are un suflet mare si cald, ne
iubeste si ne accepta pe fiecare, asa diferiti cum suntem.