Bilet 8

1. Diagnosticul pozitiv si diferențial al tumorilor renale. Principii de

tratament a tumorilor renale. Ca papilar (urotelial), diagnostic diferențial.
Diagnosticul.
Hemoleucograma determină anemie (80%), cresterea VSH-lui, mai rar policitemie.
Sumarul urinei ne poate arăta o hematurie macro sau microscopică, uneori piurie şi proteinurie,
care însă nu sunt patognomice pentru tumorile renale.
Ecografie - se vizualizeaza nodul tumoral peste 1 cm in diamentru. Se apreciaza localizarea
tumorii si se face diff-rea intre chist (structura transsonica) si tumoarea solida. Daca sunt
multiple zine transonice ne va spune despre procesul de distructie in tumoare. Eco – Doppler –
ne spune despre vascularizarea tumorii si prezenta trombilor in venele renale si vena cava
inferior. Tumorile renale de obicei sunt hipervascularizate
Radiografia reno-vezicala pe gol si urografia intravenoasa, Rx toracelui, CT, RMN.
CT cu faza urografica si angiografica – INVESTIGATIE DE ELECTIE.
Onkomarkeri – CEA (antigenul carcinoembrionar), AFP ( antigenul fetoplacentar), LDH
(lactatdehidrogenaza)
Diagnosticul differential se va efectua cu toate afecţiunile care măresc rinichiul sau produc
hematurie: rinichi polichistic; hidronefroza; pielonefrita xantogranulomatoasa; rinichi în
potcoava; rinichi ectopic; abcesul renal, limfoame renale non Hohgkin, chistul renal solitar.
Tratamenul cancerului renal Tumorile renale pot avea următoarele opţiuni terapeutice:
chirurgiclă, radioterapică, medicamentoasă (chimioterapie, hormonoterapie, imunoterapie).
Tratamentul radical al tumorilor renale este cel chirugical în asociere sau nu cu alte metode.
Opţinunea terapeutică depinde în primul rind de stadiul procesului tumoral.
Cînd funcţia rinichiului contralateral este păstrată şi nu sunt contraindicaţii pentru intervenţia
chirurgicalăse va efectua nefrectomia, care va fi radical si totala ( adica impreuma tesutul adipos
perirenal si ganglioni limfatici, suprarenala, ½ de ureter).
Toate piesele înlăturate vor fi examinate histologis separate.
În dependenţă de stadiul şi mărimea tumorii se utilizează următoarele căi de abord chirurgical:
1. Anterior transperitoneal (subcostal prelungit pararectal, subcostal bilateral Chevron)
2. Toracoabdominal.
3. Transperitoneal median.
4. Lombotomie cu sau fara excizia coastei a XII.

Alte metode chirurgicale - ablatia percutana prin radiofrecventa, crioterapia, terapia cu laser,
ablatia cu ultrasunete de inalta frecventa ( HIFU) – LA PACIENTI VIRSTNICI SAU LA CEI
CARE TUMOAREA NU DEPASESTE 3-4 CM, sau la tumori BILATERALE.
Chimioterapia. Adenocarcinomul renal este un neoplazm chimiorezistent. Se utiluzează:
bleomicina, vincristina, adriamicina, metotrexatul, vinblastina.
Radioterapia este indicată în tratamentul complex sau asociat în combinare cu cel chirurgical.
Mai poate fi utilzată şi cu scop paleativ în cancerul renal incurabil, în scop antialgic sau de
tratament a metasatzelor. În general însă adenocarcinomul renal este o tumoră radiorezistentă.
Tratamentul hormonal. Au fost utilizate preparatele de progesterone sau testosterone,
presupunîndu-se că estrogenii pot induce apariţia tumorilor renale. Rata de efcienţă este foarte
scăzută, comparative cu efectele adverse.
Imunoterapia. Se aplică tot mai frecvent cu rezultate încurajatoare. Se utilizează: BCG, acidul
ribonucleic imunizant, infuzia de celule tumorale autoloage, inrerferon si limfochine de tip
interleichina 2.

Cancerul papilar (urotelial), Diagnostic differential.

Carcinoamele uroteliale ale tractului urinar superior (UTUC) sunt mai puțin frecvente și
reprezintă
doar 5-10% din carcinoamele uroteliale (UC).
Classificarea 2017
T – tumora primara.
Tx – tumoarea nu poate fi diagnosticata.
T0 – Tumoarea nu se evidentiaza.
Ta – carcinomul papilar neinvaziv
Tis – carcinomul in situ.
T1 – Tumorea invadeaza tesutul conjunctiv subepitelial
T2 – Tumoarea invadeaza musculara
T3 – Pelvisul renal. Tumoarea a trecut musculara si invadeaza tesutul adipos peripelvic si
parenchimul renal.
Ureter. Tumoarea a trecut musculara si invadeaza tesutul adipos ureteral.
N – Ggl. Limfatici regionali
Nx – nu se poate de diagnosticat
N0 = nu sunt mts regionale
N1 – metastaza intrun singur nodul, mai mica de 2 cm in cea mai mare dimensiune.
N2 – Metastaze intrun singur nodul mai mare de 2 cm, saumetastaze regionale multiple.
M – metastaze la distanta.
M0 – nu sunt
M – sunt metastaze la distanta.
Cancere papilare a tractului urinar superior sunt diagnosticate folosind imagistica, cistoscopie,
citologia urinara și ureteroscopie , CT, cind este contraindicat CT - RMN.
Diagnosticul differential – tumorule benigne a regiunii pielocalicelale si uereterale. Pielonefrita
xantogranulomatoasa, chist renal. Hidronefroza, tumorile suprarenale, tumorile retroperitonele,
tuberculoza renala.

2.Hidrocelul: tabloul clinic, metode de diagnostic, diagnostic diferenţial,

tratament.
Definiţie: este colecţia patologică, progresivă de lichid în cavitatea vaginală (intre cele 2 foite
parietala si viscerala a vaginalei testiculare) a testiculului.
Ambele testicule sunt afectate egal.
Tabloul clinic:
este dependent de marimea si evolutia hidrocelului iar din cauza absentei durerii la inceput
adresaresa poate avea lor tarziu:
 Marirea in volum a hemiscrotului afectat
 Disconfort sau durere
Metode de diagnostic:
1. Examinarea obiectiva:
-in clinostatism-marirea uni sau bilaterala a scrot
-hidrocelul estet indolor la palpare, cu supraf neteda, consist elastica, pielea scrot mobila
-testicul dificil de palpat-de dimens norm sau atrofiat si tuat distal sau post de formatiunea
lichidiana(la transiluminatie-testicul normal)
-hemiscrotul opus este normal
-in hidrocel frt voluminos penisul poate fi laterodeviat sau ombilicat
-nu se poate efectua ciupirea vaginalei-semnul Sebileau
-nu se poate palpa epididim- semnul Chevassu
--pentru hidrocel congenital comunicant-cresterea colectiei de lichid din vaginala pe parcurs
zilei(poz verticala) si disparitia noaptea(poz orizont)
2. Investigatii instrumentale
1. Diafanoscopia-transiluminarea scrotului este efect cu ajut sursei de lumina a cistoscopului
intro
incapere intunecata: prezenta scrotului semitransparent de culoare roz
2. USG scrotului permite aprecierea volum, diferentierea cu alte patologii ale scrot sau inghinale
Diagnostic diferenţial:
-hernii inghinoscrotale(formatiunea poate sa isi modifice volum la efort de tuse/ortostatis, eco
scrotala evidentiaza anse intestinale)
-tumori testiculare(testicul palpabil, crescut, dur, deformat+markerii beta HCG, ALFA
FETOPROTEINA, LDH+eco prezinta zone suspecte)
-orhita sau orhoepididimita(semne inflamatorii locale: calor, dolor, rubor;
subfebrilitate/febrilitate+leucocitoza, VSH, FIBRINOGEN CRESCUTI+ eco accentuarea
vascularizatiei testicul, epididimare)
-hematocel(hemiscrot marit de volum+antecedente de traumatism scrotal+la eco densitatea
colectiei peritesticulare)
-chisturi de epididim sau funicul spermatic(eco uneori dificil de diferentiat)
-torsiunea de cordon spermatic(durerea este vie, cu debut brusc+pacienti tineri+lipsa semnului
Dopler)
Tratament:
Indicaţia terapeutică va fi formulată ţinând cont de mărimea hidrocelului, caracterul lui primar
sau secundar, suferinţa clinică pe care o antrenează, cauza, varsta pacient.
 Cazurile cu lichid puţin şi asimptomatice vor fi supravegheate clinic şi ecografic, fără a fi
tratate.
 Alterarea spermogramei, atrofia testicul, persistenta durerii/disconfort sunt indicatii pt
tratamentchirurgical.
Pentru tratamentul hidrocelului se folosesc următoarele metode:
1. Puncţia aspirativă. Se practică sub anestezie locală, minim invazivă, poate fi repetată, însă
rezultatul favorabil nu este durabil, punga lichidiană se restabileşte relativ repede. Există riscul
de infectare şi formarea hematocelului, fapt ce limitează aplicarea pe larg a puncţiei, rămâne ca
metodă de confirmare a diagnosticului şi la unii pacienţi ce refuză sau este contraindicată
operaţia.
2. Puncţia şi injectarea substanţelor sclerozante în cavitatea vaginală. Pentru sclerozare se
folosesc: soluţii de doxiciclină, minociclina, soluţii compuse: fenol 2,5% + glicerină 25% +
glucoză 25%. Procedeul terapeutic propus este asociat de risc înalt de infectare şi recidiviere sau
afectarea testicului, uneori sunt necesare 2 – 3 proceduri.
3. Tratamentul chirurgical deschis este în prezent metoda de elecţie acceptată de către toţi
urologii. Se intervine pe cale inghinală, scrotală anterioară orientând incizia vertical sau
transversal, în funcţie de mărimea pungii lichidiene. Principiul intervenţiei este deschiderea
vaginalei, evacuarea lichidului şi desfiinţarea cavităţii vaginale pentru a preveni recidive. Sunt
aplicate următoarele procedee:
- Operaţia Rossa este indicată în caz de hidrocel comunicant şi presupune prin incizie în
regiunea inghinală de efectuat excizia procesului vaginal neconcrescut a peritoneului, plastia
canalului inghinal după metodele cunoscute.
- Operaţia Winkelmann presupune eversiunea vaginalei parietale şi fixarea ei cu puncte
separate în jurul funicului spermatic, este aplicată mai frecvent în hidrocel de dimensiuni mici.
- Operaţia Lord presupune plicaturarea vaginalei parietale.
- Operaţia Bergmann – excizia vaginalei parietale, aplicată mai frecvent la adulţi cu hidrocel de
dimensiuni mari. Prognosticul de obicei este favorabil insă după o perioadă îndelungată de
compresie a testiculului e posibilă apariţia atrofiei testiculare şi dereglarea spermatogenezei.

3.Infectiile urogenitale la barbati. Prostatita. Vesiculita. Uretrita. Clasificarea,

simptome,
diagnostic, tratament. Evolutia clinica.

#Prostatita acuta:
Clasificare:
1. Prostatita acuta bacteriana.Inf. acutaa prostate.
2. Pr. Cronica bacteriana.Inf cronica provocata de germini.
3. Pr. cronica abactriana.
3A:Pr. Inflamatorie.Leucocite in eperma/
3B.Prostatita neinflamatorie.Fara leucocite in sperma.
4. Pr. inflamatorie asimtomatica.Confirmata de obicei incidental.
Etiologie: germenii Gram-negativi si mai rar de cei pozitivi. In 10% infectia este asociata cu
doi, sau mai multi germeni.Calea de patrundere a germenilor este ascendenta prin uretra.
Cauzele favorizante : stricturele uretrale, prostatita cronica, cit si manevrele instrumentale
endouretrale.
Tabloul clinic este determinat de semne generale: febra cu caracter hectic insotita
de frisoane, mialgii, artralgii, durere in perineu, in bazinul mic si semne urinare: mictii
imperative, dizurie, urina tulbure, uneori retentie acuta de urina (cateterzarea vezicii urinare
categoric interzisa!, dervarea urinei numai prin aplicare cistofixului).
Diagnosticul se va stabili prin: - tuseul rectal, efectuat cu o atentie deosebita din cauza
durerilor, care va identifica glanda marita in volum de consistenta uniform crescuta pastoasa la
palpare cu focare de fluctuare (abces al prostatei). - Urocultura pozitiva - USG transvezicala si
transrectala va confirma diagnosticul .
Tratamentul antibacterial trebue sa fie intens, combinind doua preparate grupele
cefalosporinelor si fluorchinolonelor, antialgice si antiinflamatorii nehormonale. In caz de abces
la prostata se va efectua drenarea lui transvezicala cu instalarea cistostomei.

#Prostatita cronica:
Inflamatia cronica a parenchimului prostatei ,cu formarea focarelor de scleroza.
Debut,manifestari-silentioase.

Tablou-discomfort perineal,senzatie de arsura la mictiune,polakiurie diurnal ,imperiozitatea

mictionala,ejaculare premature.
Virsta-20-50 ani.
Diagnostic: in baza acuzelor,anamnezei.
Chestionarul simptomatologiei prostatitei cornice, indexul calitatii vietii si chestionarul
simptomatologiei urinare joase ---confrom acestora se apreciaza durerea, discomfost, mictiunea,
influenta simptomatologiei asupra calitatii vietii.
Ex. Clinic: tuseu rectal,examinarea frotiului prostatei,exam. microbiologica a secretiei prostate,
Proba Stamey, Eco prostatei.
TRatament:
Antibacterian (grupa cefalosporinelor)-2-4 saptsamini,procedure fizioterapeutice.

#Vesiculita
veziculita este un proces de inflamație în veziculele seminale, o boală masculină foarte
insidioasă, care trece adesea fără simptome evidente.
Cauze:
1. Congestia cu o creștere a (hipertrofiei) prostatei.
2. Excese sexuale și perversiuni, care duc la o scurgere frecventă și prelungită cu sânge a
organelor pelvine.
3. Microtrauma periodică a perineului ca urmare a ciclismului, a călării etc.
4. Boli de natura inflamatorie a organelor vecine: de exemplu, prostatita, uretrita, cistita .
5. Infecția în veziculele seminale din organele îndepărtate prin intermediul vaselor limfatice sau
sanguine, precum și prin peretele rectului în bolile organului.
Clasificarea:
 catarrala (superficiala),
 profundă,
 paravezikulit,
 vezicul seminal de empyema.
Simptome:
 senzație de greutate sau durere în rect și perineu;
 Iradierea durerii în partea inferioară a spatelui, vezicii urinare, scrotului;
 creșterea durerii până la sfârșitul defecării sau urinării;
 urinare frecventă, însoțită de senzație de arsură;
 în unele cazuri, există hematurie terminală (prezența sângelui la sfârșitul actului de urinare),
urinare imperativă de urinare;
 creșterea excitabilității sexuale;
 umezeală și erecții frecvente;
 în timpul ejaculării - dureri de arsură care îi radiază penisului, capului, glandei prostatei;
 prezența în lichidul seminal, sânge (în acest caz ejaculatul seamănă cu jeleul de coacăze);
 creșterea temperaturii până la 39 ° C și mai mult;
 simptome asociate cu febră mare: slăbiciune generală, disconfort crescut, pierderea poftei de
mâncare, durere în oase și articulații, cefalee, greață.
Diagnostic:
 Tuseu rect. Studiul se realizează cu o vezică umplute în poziția pacientului, cu genunchii
îndoiți și presați la stomac pe partea dreaptă.
 În stare normală, vezicula seminală nu este palpabilă.
 Ecografia organelor pelvine . Ajută la detectarea tumorilor, chisturilor, deteriorarea altor
organe ale sistemului urogenital în tuberculoză și alte boli.
 Vesiculografia . De asemenea, ajută la diagnosticarea diferitelor boli ale veziculelor și prostate
seminale. Este un contrast cu raze X.
 Reacția Wasserman. Vă permite identificarea sifilisului , în care veziculele seminale pot
crește, de asemenea, în volum.
De asemenea, dacă este necesar, se atribuie prezența bolilor concomitente: analiza urinei, analiza
sângelui,studiul profilului hormonal etc.
Tratamente termice:
 băi fierbinți - 15-20 min. De 2 sau 3 ori pe zi;
 o sticlă cu apă fierbinte pe zona picioarelor;
 microcliști cu apă fierbinte (40 ° C), cu adăugarea a 0,5-1 g de antipirină de 2 sau 3 ori pe zi.
Pacientul deține apă fierbinte în rect pentru 10-30 de minute, apoi îl eliberează.
Medicamente:
 cu excitare sexuală - conținând brom;
 pentru durere - lumanari cu ergot, analgezice;
 terapia cu antibiotice;
 vitaminele A, C, grupa B (B 1,2 ).
După ameliorarea inflamației acute prin masaj, se obține secretul veziculelor seminale și se
efectuează o examinare microscopică și bacteriologică (cu o veziculă acută, un astfel de masaj
este contraindicat).
Principalele metode de tratare a veziculitei cronice:
 masaj urologic;
 fizioterapie (diatermie, terapie cu nămol, parafină);
 instilare de azotat de argint de 0,25-0,5% în uretra (partea posterioară);
 introducerea directă a medicamentelor antibacteriene în veziculele seminale;
 metode de tratament chirurgical (de exemplu, veziculectomie).
În stațiunile cu tulburare de veziculită cronică sunt prezentate: Essentuki, Saki, Pyatigorsk.
În general, prin punerea în aplicare a tuturor recomandărilor necesare, tratamentul veziculitei are
succes și se termină cu recuperarea.

#Uretrita
Uretrita este o actiune inflamatorie, de obicei bacteriana a uretrei, foarte frecventa la pacientii
mai tineri, survenind de obicei, ca urmare a unei contaminari pe cale sexuala. Germenii implicati
frecvent sunt reprezentati de bacterii (gonococ, enterococ, Chlamydia, Mycoplasma,
Ureaplasma), virusuri (HPV) sau fungi (Candida). In urma uretritei pot aparea complicatii cum
sunt structurile uretrale, adica ingustarea unei portiuni din uretra din cauza dezvoltarii sclerozei
partiale a peretilor uretrei. Aceasta poate fi o urmare a vindecarii defectuoase a uretritei.
Cauzele aparitiei sindromului uretral
 Contacte sexuale neprotejate
 Contaminari bacteriane de diverse alte naturi din mediul exterior
 Un comportament igienic necorespunzator
 Tumori uretrale
 Interventii chirurgicale endoscopice in antecedente
 Traumatisme in zona perineului sau a penisului
Baza oricarui tratament eficient este un diagnostic pus corect si un rol foarte important in acest
proces il are anamneza, adica discutia pe care o are medicul cu pacientul, inainte de a pune un
diagnostic.
Simptomele specifice uretritei
 Urinari mai frecvente decat media normala: adica 10-20 pe zi – din cauza iritatiei create de
agresiunea si toxinele bacteriene
 Presiunea mai scazuta a jetului urinar
 Arsuri mictionala
 O secretie anormala, pe care pacientul o observa la nivelul uretrei, vizibila dimineata pe
lenjerie, sau o secretie continua pe parcursul zilei. Secretia poate fi albicioasa sau galben-
verzuie, uneori transparenta, avand de obicei o consistenta mai vascoasa decat urina

O uretrita acuta se poate complica in evolutie cu o prostatita acuta sau cu o orhiepididimita acuta
(inflamatia testiculelor). Atunci cand nu este tratata corespunzator, o uretrita acuta poate duce la
propagarea infectiei de la nivelul uretrei ascendent catre tesutul prostatic, provocand astfel o
prostatita acuta. Spre deosebire de uretrita, prostatita asociaza simptome mai severe, cum ar fi:
febra, mictiuni dureroase, hematuria (urina amestecata cu sange), dureri profunde la nivelul
perineului (zona localizata intre anus si scrot). Alteori infectia se poate propaga la nivel
testicular, manifestandu-se prin cresterea in volum a testiculului respectiv, care devine intens
dureros, sensibil la palpare, cu tegumentele congestionate. Atat uretrita cat si prostatita pot duce
la obturatii pe traiectul uretrei prin procese de remaniere scleroasa locala a tesuturilor
componente, rezultatul fiind aparitia uretritelor cronice (cu stricture uretrale) si a prostatitelor
cronice.
Tratament cu antib: ceftrixona, azitromicina, doxicilcina.

4. Tratamentul chirurgical al litiazei urinare. Tehnici chirurgicale moderne.

Rolul nefrolitotomiei percutanate (NLP) si a ureteroscopiei (URS).
Radicale intracorporale (endoscopice, miniinvazive):
- Litotriţie mecanică şi balistică;
- Litotriţie chimică;
- Litotriţia cu laser;
- Litotriţie cu ultrasunet
Nefrolitotomie percutană – este un procedeu chirurgical endoscopic, prin care un calcul este
extras din rinichi, dupa punctia percutana a sistemului cavitar renal si dilatatia canalului de acces
creat. In cazul in care dimensiunea calculului sau forma nu permit extragerea directa prin tunelul
format, sa aplica diferite procedee de distructue a calculului.
Indicatii:
- Imposibilitatea efectuării litotriţiei extracorporale sau intracorporale retrograde;
- „Calculi infectaţi” (din struvită);
- Calculi mari, > 2,5 cm şi unii din concremneţi coraliformi;
- Calcul caliceal simptomatic, plasat în diverticulul caliceal;
Contraindicaţie: coagulopatiile cu risc evient sporit de hemoragie.
Complicatii:
- Hemoragii parenchimatoase renale
- lezarea organelor adiacente, septicemia
- extravazarea urinei prin canalul de acces.

Ureteroscopică – explorarea endoscopica a ureterului cu ajutorul sistemelor optice de

vizualizare.
Indicaţii speciale:
- nefrolitiază în rinichiul ectopic/ pe fond de scolioză,
- nefrolitiază ăn diverticulul caliceal/ cu stenoză infundibulară,
- obezitate gr. II-IV,
-coagulopatiile cu risc sporit de hemoragie,
- concremneţii, localizaţi în polul renal inferior
- calculi pe bază de cistină sau calciu oxalat monohidrat.
- montarea ghidurilor, cateterelor, sondelor autostatice
- traumatism ureteral sau suspectarea acestuia
- calculi restanti in grupurile caliceale superioare dupa NLP.
- terapia calculilor ureterali – fragmentare, indepartare, deplasate.
Contraindicatii:
- coagulopatii netratate
- infectii ale tractului uurinar netratate
- tuberculoza, sarcina
Complicatii:
- perforatia ureterului
- avulsia ureterala
- defecte tehnice intraoperatori ale instrumentarului endoscopic
- leziuni ale mucoasei ureterale
- perforatia sistemului calice-bazinet

5.Tratamentul conservativ al hiperplaziei benigne de prostată: indicații,

remedii farmaceutice
INDICAŢII ABSOLUTE
 • LIPSA INDICAŢIILOR DIRECTE PENTRU INTERVENŢIA CHIRURGICALĂ
(ADENOM MIC - MEDIU, VOLUM MIC DE URINĂ REZIDUALĂ, MICŢII
NOCTURNE 2 ORI ŞI MAI MULT)
• SIMPTOMATOLOGIE MODERATĂ
• ABSENŢA COMPLICAŢILOR
Tratamentul medical
o Inhibitori de 5-α-reductază
o Alfa-blocantele
o Fitoterapia
o Terapie Hormonală
o Altele (antibiotice polienice, extracte animale)
o Tratament combinat

INHIBITORII DE 5 ALFA REDUCTAZĂ

● Sintetici - Finasterid (Prosterid), Episterid, Dutasterid
● Vegetali - Serenoa repens (Permixon, Prostamol)
- Blochează transformarea testosteronul în DHT – pot reduce volumul prostatei cu 20-30% în
administrare îndelungată
- Efectul terapeutic se obține după 6-12 luni de tratament continuu
- Rezultate optime se atesta la pacienți cu volum mare al prostatei (>50 cm³), în structura careia
predomină țes epitelial
- Efectele secundare sunt minime şi sunt legate doar de aspecte sexuale ale vieţii
- Administrarea îndelungată micșorează riscul de apariție a retenției urinare acute și scade
probabilitatea de intervenție chirurgicală
-Adrenoblocante
●  - adrenoblocantele neselective - Fentolamin, Timocsamin
● 1- adrenoblocantele selective - Alfuzosin (Dalifaz, Xatral), Prasosin, Docsazosin
(Cardura), Terazosin (Hytrin, Setegis)
● 1A-adrenoblocante superselective - Tamsulozin (Tamsol, Flomax, Omnic, Urolosin)
- Se localizează preponderent în regiunea colului vezical, a segmentului prostatic al uretrei, în
capsula și stroma prostatei
- Stimularea acestor receptori ca urmare a creșterii și progresării HBP duce la creșterea tonusului
musculaturii netede a bazei vezici urinare, uretrei postarioare, prostatei și la dezvoltarea
obstruției de tip dinamic
- Deci alfa- blocantele duc la scăderea tonusului musculaturii netede a colului vezical și a
prostatei >> scăderea rezistenței uretrale și reducerea obstrucției infravezicale
- Cele mai importante efecte secundare ale α-blocantelor sunt: cefalee, ameţeli, hipotensiune
ortostatică, astenie, congestie nazală şi ejaculare retrogradă (prin reducerea tonusului sfincterului
intern neted sperma va fi evacuată spre vezică în timpul ejaculării)
Medicamente Fitoterapeutice
• Extractul lipidosterolic din scoarţa arborelui Pygeum africanum (Tadenan, Trianol)
• Pollen extract
• Hypoxis rooperi (Harsol)
• Urtica dioica
• Cucurbita pepo (Prostamed, Prostafink)
• Populus tremula, Echinacea purpurea, Secale cereale
 • Seronoa repens (Prostamol, Prostaseren, Strogen, Prostagutt)
- Influențează metabolismul testosteronului, acțiune antiestrogenă la nivel de prostată
- Inhibă proliferarea epiteliului prostatic, acțiune antiedemică, determinată de capacitatea de a
suprima sinteza de prostaglandine
- Influență asupra fazei vasculare a inflamației, permeabilității capilarelor, stazei vasculare
- Se prescriu ca profilaxie pentru bolnavii în stadii incipiente de HBP, cu prostatiă cronică
asociată sau ca alternativă pentru supraveghere îndelungată
Terapia hormonală
• Castrarea medicamentoasă: analogii releasing hormone - gonadotrop: zoladex, leuprolid,
buserelin;
• Antiandrogeni: flutamid, kasodex
• Antiandrogeni steroizi: hidroxiprogesteron caproat, ciproteron –acetat (Androcur),
clormadinon acetat;
• Antiestrogenii (inhibitorii aromatazei) – tamoxifen, testolacton, atamestan;
• Antagoniştii prolactinei : bromocriptin
REMEDII MEDICAMENTOASE DIVERSE
1. Antibiotice polienice (colectorii metabolizmului colesterolic şi lipidic - levorin, mepartricin )
2. Extracte din organe animaliere (Raveron, Cucurbita pepo, Populus tremula, Echinacea
purpurea, Secale cereale)
3. Complexe de aminoacizi (Balometan, Paraprostin)
Terapia combinată
Alfa blocant + inhibitor de 5 alfa reductază
- prezintă o metodă multifactorială, efectivă, raţională, de perspectivă în tratarea pacienţilor cu
HPB de gradul I -II
- asocierea manifestă o acţiune rapidă (la 2-3 săptămâni de -AB, preluată şi sporită ulterior de
acţiunea inhibitorilor 5-reductazei)