HEMOSTAZA

Reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru oprirea unei hemoragii.

 Atunci când oprirea hemoragiei se realizează prin mijloacele proprii ale organismului,
hemostaza este spontană (prin coagularea sângelui)
 Atunci când hemostaza se realizează prin mijloace medicale sau chirurgicale, ea se numeşte
terapeutică
A. Mijloace medicamentoase
- se administrează de rutină următoarele preparate: Vitamina K, Venostat, Dicinon, Ca
gluconic, Adrenostazin
- tratamentul antifibrinolitic, se administrează doar după punerea în evidenţă a
fibrinolizei: fibrinogen, trasylol, crioprecipitat, sânge proaspăt
- Vasopresina, propranololul sau octreoidul (Somatostatin) sunt medicamente utile în
sângerările de origine digestivă (varice esofagiene rupte), deoarece scad presiunea din
circulaţia portală. Vasopresina este contraindicată la coronarieni, iar propranololul este
contraindicat în plină hemoragie, deoarece poate produce stop cardiac.
- Cimetidina, Ranitidina sau Axidul inhibă secreţia gastrică şi pot preveni recidiva
hemoragiilor, sau ulceraţiile de stres
B. Mijloace mecanice
 Sondele de decompresiune
- eficiente îndeosebi în hemoragiile digestive superioare variceale
- eficienţa lor este redusă, de multe ori hemoragia se reia după scoaterea sondei
- tamponarea nu trebuie să depăşească 48 ore, din cauza riscului de necroză a mucoasei;
în acest interval, sunt necesare decomprimări repetate, pentru scurt timp
 Sonda SENGSTAKEN-BLAKEMORE: cu două balonaşe, gastric şi esofagian; este
eficientă în cazul sângerării din varicele esofagiene
 Sonda LINTON-NACHLAS, cu balonaş gastric; este eficientă în cazul sângerării din
varicele gastrice
 Sonda GUEVRA, cu balonaş duodenal şi gastric
 Compresiune digitală manuală la nivelul vasului lezat
  Compresiune cu garoul sau cu manşeta pneumatică
 Compresiunile nu trebuie să depăşească 2 ore şi se vor slăbi pentru 1-2 minute, la fiecare
20 de minute de compresiune (previne apariţia şocului de degarotare)!!!
C. Mijloace fizice
 Refrigerarea, este o metodă folosită îndeosebi în cazul hemoragiilor de origine gastrică,
atunci când hemoragia depăşeşte resursele terapeutice. Constă în spălarea stomacului cu
lichide reci. Are însă o eficacitate redusă.
D. Mijloace endoscopice
 utilizarea unor substanţe vasoconstrictoare (alcool absolut)
 utilizarea unor tehnici termale (electrocoagulare, ultrasunete, Laser)
 utilizarea unor mijloace mecanice (clipsuri vasculare, suturi mecanice)
 efectuarea unor shunturi portosistemice transhepatice transjugulare (TIPS); realizează un
control al hemoragiei din varicele esofagiene sau din varicele gastrice, care nu a putut fi
oprită prin scleroterapie endoscopică (rezultate pozitive în 95% din cazuri).
E. Mijloace chirurgicale
Acestea pot realiza uneori doar o hemostază provizorie, dar, în majoritatea cazurilor, asigură
hemostaza definitivă.

II. REFACEREA VOLEMICĂ

 Administrăm sânge când hematocritul este sub 30% sau chiar 25% la tineri, sau la adulţii
sănătoşi; la vârstnici sau la pacienţii cu diverse tare (hepatici, anemici, coronarieni),
administrăm sânge şi sub hematocritul 35%. Alături de sânge, putem administra soluţii
cristoloide şi coloidale.
 Cantitatea de soluţii perfuzabile trebuie administrată până când TA creşte şi se menţine peste
100 mmHg şi dispare tahicardia.
 Calea de transfuzare este reprezentată iniţial de venele periferice ale membrelor superioare,
iar dacă acestea nu sunt utilizabile, se recurge la abordul central (cateterizarea venei
subclavie, a jugularei interne sau externe, a venei cefalice şi crosei safene interne).
 Atunci când suntem nevoiţi să dăm cantităţi mari de perfuzii în ritm rapid (peste 3 l în câteva
ore), putem combate inconvenientele acestor transfuzii masive, prin administrarea de calciu
gluconic (1 g la 500 ml sânge), sau tonicardiace.
III. MĂSURI DE PRIMĂ URGENŢĂ ÎN ŞOCUL HEMORAGIC
1. Repaus la pat
- asigură oxigenarea sângelui şi combate lipotimia
2. Estimarea constantelor vitale
- puls, TA, frecvenţa respiratorie
3. Asigurarea unei căi venoase de acces
- cateterizăm 1 sau 2 vene; iniţial recurgem la venele periferice, ulterior la abordul
venos central
4. Recoltare de sânge pentru următoarele determinări:
- grup sanguin
- hemogramă, hematocrit, trombocite, eritrocite
- discrazii sanguine
- amoniemie
5. Administrarea unei perfuzii cu soluţii cristaloide, sau albumină umană concentrată, până când
se execută probele de compatibilitate sanguină
Dacă administrarea de sânge nu poate fi amânată până la determinarea grupei sanguine,
se administrează sânge O (I), Rh (-), fără a depăşi 750 ml
6. Sondă gastrică
7. Sondă vezicală (cu urmărirea diurezei orare)
8. Oxigenoterapie pe cateter nazo-faringian, cu flux minim de 5 l/min.
9. Examinarea completă a bolnavului