Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Mingişoare roşioare,
Strălucesc frumos la soare
Cu codiţele perechi,
Să le pui după urechi”.
- Ce sunt cireşele?
- În ce anotimp se coc cireşele?
- Ce culoare şi ce formă au cireşele?
- Unde cresc cireşele?
Vă voi citi povestea „La Cireşe”, de Ion Creangă; cel mai mare povestitor al românilor.
Vă citesc această poveste, iar voi trebuie să ascultaţi şi să ţineti minte cele citite, deoarece la
sfârşit trebuie să povestiţi, să adresaţi întrebări şi să daţi răspunsuri din conţinutul poveştii.
Cireşele sunt super fructe, sunt foarte sănătoase prin faptul că ele conţin multe vitamine şi
minerale. Sunt foarte bune pentru creier, îmbunătăţesc memoria, poate şi personajul nostru
principal din poveste ştia acest lucru, din acest motiv poate a făcut această faptă, pe care am să v-
o citesc îndată.
1. Într-o vară, prin luna iunie, aproape de Moşi, Nică a poftit să meargă la cireşe, adică să
fure nişte cireşe de la Moş Vasile, fratele cel mare al tatălui său. S-a dus la el acasă şi s-a
prefăcut că îl caută pe vărul său, Ioan, ca să meargă la scăldat.
2. Mătuşa Mărioara, mama lui Ion, i-a spus că e plecat cu tatăl său să aducă nişte sumani,
nişte ţesături de lână, acestea erau ocupaţiile celor ce locuiau aici, căci nu aveau pământ.
3. Bucuros, Nică, s-a prefăcut că pleacă la scăldat, a ieşit şi s-a oprit drept la cireşe. S-a suit
în pom şi a început grăbit să-şi umple cămaşa de cireşe. Până când s-a trezit cu mătuşa
Mărioara în dreptul cireşului dar şi cu o jordie în mână.
4. Atunci, Nică a sărit din pom drept în stratul de cânepă, care ajungea am până la brâu.
Mătuşa după el prin cânepă. Când a ajuns la gard, Nică s-a întors, neavând timp să îl sară.
Mătuşa, după el, şi uite aşa până ce au pus toată cânepa la pământ. Într-un moment în
care mătuşa s-a împiedicat şi a căzut, băiatul a sărit gardul şi a fugit acasă.
5. Seara, moş Vasile a venit cu vornicul şi cu paznicul să îl cheme la socoteală pe tatăl lui
Nică. Unchiul era şi el la fel de cărpănos ca şi mătuşa Mărioara. Tatăl lui Nică a plătit
paguba apoi, întors acasă i-a tras vinovatului o chelfăneală, ca să se sature de cireşe.
Aşa a văzut Nică cum s-au împlinit vobele spuse de mama când adunase pe furiş
smântâna de pe oale, că Dumnezeu nu îl ajută pe cel care fură. Nu numai atât, dar acum îi era
ruşine de mătuşa Mărioara, de unchiul Vasile, de vărul Ion şi de toţi băieţii, dar mai ales de fetele
din sat.