CUPRINS

1. AUTOCUNOA TEREA ............................................................................................... 4

1.1. Personalitatea ......................................................................................................... 4
1.1.1 Laturile personalit ii...................................................................................... 4
1.2. Autocunoa terea..................................................................................................... 8
2. COMUNICAREA – NO IUNI INTRODUCTIVE .......................................................10
2.1. Ce este comunicarea..............................................................................................10
2.2. Principiile comunic rii ..........................................................................................11
2.3. Unit i i caracteristici ale comunic rii..................................................................11
2.4. Comunicarea ca proces..........................................................................................13
2.5. Nivelurile comunic rii umane ...............................................................................17
2.5.1. Comunicarea intrapersonal ...........................................................................17
2.5.2. Comunicarea interpersonal ...........................................................................17
2.5.3. Comunicarea de grup.....................................................................................18
2.5.4. Comunicarea public .....................................................................................19
2.5.5. Comunicarea de mas ....................................................................................20
2.6. Alte clasific ri ale comunic rii..............................................................................20
2.7. Tipuri de comunicare social .................................................................................21
2.7.1. Comunicarea verbal .....................................................................................21
2.7.2. Comunicarea non-verbal ..............................................................................24
2.7.3. Metacomunicarea ..........................................................................................24
3. COMUNICARE I LIMBAJ ........................................................................................26
3.1. Limb i limbaj .....................................................................................................26
3.2. Limbaj i ac iune...................................................................................................28
3.3. Stiluri de comunicare ............................................................................................29
3.3.1. Calit i generale ale stilului ...........................................................................29
3.3.2. Calit i particulare ale stilului ........................................................................30
3.3.3. Tipologia stilurilor de comunicare .................................................................30
3.3.4. Formele comunic rii orale .............................................................................31
3.3.5. Procesul comunic rii orale.............................................................................32
3.3.6. Interpretarea mesajelor ..................................................................................35
4. COMUNICAREA NONVERBAL .............................................................................36
4.1. Limbajul corpului..................................................................................................36
 4.1.1. Expresia fe ei.................................................................................................36
4.1.2. Mi carea corpului..........................................................................................37
4.1.3. Postura corpului ............................................................................................38
4.1.4. Comunica ia tactil ........................................................................................39
4.2. Prezen a personal .................................................................................................39
4.3. Limbajul spa iului .................................................................................................40
4.4. Limbajul culorilor .................................................................................................41
4.5. Limbajul timpului .................................................................................................41
5. COMUNICAREA DE MAS ......................................................................................43
5.1. Conceptul de comunicare de mas .........................................................................44
5.2. Industrializarea comunic rii sociale.......................................................................47
5.3. Mijloace de comunicare de mas ...........................................................................49
5.4. Canalul de transmitere...........................................................................................50
5.5. Publicul.................................................................................................................52
5.6. Con inutul .............................................................................................................54
5.7. Rolul i func iile mass-media în societate ..............................................................55
6. COMUNICAREA ÎN CADRUL GRUPURILOR DE MUNC ....................................57
6.1. Conceptul de grup de munc .................................................................................57
6.2. Caracteristicile grupului de munc ........................................................................57
6.3. Conducerea grupului de munc .............................................................................58
6.4. Tipuri de grupuri de munc ...................................................................................59
6.5. Comunicarea în cadrul grupului de munc .............................................................59
6.5.1. Tipologia comunic rilor în cadrul grupului de munc ....................................60
6.5.2. Re ele de comunicare ....................................................................................61
6.6. Corela ia comunicare managerial -receptor...........................................................62
6.7. Stiluri de comunicare managerial ........................................................................62
6.8. Corela ia dintre stilul managerial i stilul de comunicare ......................................63
6.9. Tipuri speciale de comunicare în cadrul grupului de munc ; edin ele ...................65
6.9.1. Tipuri de edin e............................................................................................66
6.9.2. Reguli de desf urare a unei edin e ..............................................................67
7. COMUNICAREA PROFESIONAL ...........................................................................68
7.1. Comunicarea oral ................................................................................................68
7.1.1. Preg tirea i sus inerea unei prezent ri orale..................................................70
7.1.2. Tipuri de interviuri. Interviul de angajare.......................................................74
 7.1.3. Tipuri de interviuri de angajare......................................................................75
7.1.4. Preg tirea pentru interviu ..............................................................................76
7.2. Comunicarea scris ...............................................................................................78
7.2.1. Redactarea unui curriculum vitae...................................................................78
7.2.2. Redactarea unei scrisori de inten ie/motiva ie ................................................82
7.2.3. Exigentele structurale ale unei lucr ri tiin ifice.............................................85
7.2.4. Redactarea unui raport tehnic ........................................................................89
7.2.5. Redactarea unei c i de vizit .......................................................................93
7.2.6. Redactarea unei invita ii ................................................................................94
7.2.7. Comunicatul de pres ....................................................................................97
7.3. Comunicarea mediat de calculator .......................................................................99
7.3.1. Blogul .........................................................................................................101
7.3.2. Neticheta .....................................................................................................102
7.3.3. Glife ASCII.................................................................................................104
7.3.4. Clientul de e-mail........................................................................................105
7.3.5. Semn tura de e-mail ....................................................................................107
8. BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................108
 1. AUTOCUNOA TEREA
Autocunoa terea este procesul de explorare i structurare a propriilor caracteristici
(abilit i, emo ii, motiva ie, atitudini, credin e, mecanisme de ap rare i adaptare) în urma
ruia rezult imaginea de sine a persoanei.
Unul dintre cele mai cunoscute modele de descriere a personalit ii este realizat prin
cinci mari dimensiuni, care se prezint ca factori bipolari. Aceste cinci mari dimensiuni sau
tr turi sunt, de obicei, definite printr-unul dintre polii lor, el însu i descris prin tr turile
(de nivel inferior) caracteristice care îl constituie (organizare ierarhic ). Aceste cinci
dimensiuni sunt:
Extraversiune: cordialitate, siguran de sine, activitate, c utarea senza iilor, emo ii
pozitive;
Agreabilitate: încredere, loialitate, altruism, colaborare, modestie, aten ie fa de
ceilal i;
Con tiinciozitate: competen , ordine, sim al datoriei, dorin a de reu it ,
autodisciplin , reflec ie;
Instabilitate emo ional : anxietate, agresivitate, depresie, centrare pe sine,
impulsivitate, vulnerabilitate;
Deschidere: imagina ie, deschidere c tre domeniile esteticului, sentimentelor, ac iunii,
ideilor, valorilor.
Personalitatea
1.1.1 Laturile personalit ii
A. TEMPERAMENTUL
Temperamentul este dimensiunea dinamico-energetic a personalit ii, care se exprim
cel mai pregnant în conduit .
1. Tipologia lui Hipocrate
In acest cadru, se definesc patru tipuri de temperament: sangvinic, flegmatic,
melancolic i coleric.
Sangvinicul este vioi, vesel, optimist i se adapteaz cu u urin la orice situa ii. Fire
activ , schimb activit ile foarte des, deoarece simte permanent nevoia de ceva nou.
Tr irile afective sunt intense, dar sentimentele sunt superficiale i instabile. Trece cu
urin peste e ecuri sau decep ii sentimentale i stabile te u or contacte cu alte persoane.
 Flegmaticul este lini tit, calm, imperturbabil, cugetat în tot ceea ce face, pare a dispune de
o r bdare f margini. Are o putere de munc deosebit i este foarte tenace, meticulos în
tot ceea ce face. Fire închis , pu in comunicativ , prefer activit ile individuale.
Melancolicul este pu in rezistent la eforturi îndelungate. Pu in comunicativ, închis în sine,
are dificult i de adaptare social . Debitul verbal este sc zut, gesticula ia redus .
Colericul este energic, nelini tit, impetuos, uneori impulsiv i î i risipe te energia. El este
inegal în manifest ri. St rile afective se succed cu rapiditate. Are tendin a de dominare în
grup i se d ruie te cu pasiune unei idei sau cauze.
2. Tipologia lui Pavlov
Caracteristicile sistemului nervos central sunt:
For a sau energia este capacitatea de lucru a sistemului nervos i se exprim prin
rezisten a mai mare sau mai mic la excitan i puternici sau la eventualele situa ii
conflictuale. Din acest punct de vedere se poate vorbi despre sistem nervos puternic i
sistem nervos slab;
Mobilitatea desemneaz u urin a cu care se trece de la excita ie la inhibi ie i invers, în
func ie de solicit rile externe. Dac trecerea se realizeaz rapid, sistemul nervos este
mobil, iar dac trecerea este greoaie se poate vorbi despre sistem nervos inert;
Echilibrul sistemului nervos se refer la reparti ia for ei celor dou procese (excita ia i
inhibi ia). Dac ele au for e aproximativ egale, se poate vorbi despre sistem nervos
echilibrat. Exist i un sistem nervos neechilibrat la care predominant este unul din cele
dou procese.
Din combinarea acestor însu iri rezult patru tipuri de sistem nervos:
tipul puternic – neechilibrat – excitabil (corelat cu temperamentul coleric)
tipul puternic – echilibrat – mobil (corelat cu temperamentul sangvinic)
tipul puternic – echilibrat – inert (corelat cu temperamentul flegmatic)
tipul slab (corelat cu temperamentul melancolic)
3. Tipologia lui Jung i Eysenck
Unii oameni sunt orienta i predominant spre lumea extern i intr în categoria
extraverti ilor, în timp ce al ii sunt orienta i predominant spre lumea interioar i apar in
categoriei introverti ilor.
Extraverti ii sunt firi deschise, sociabili, comunicativi, optimi ti, senini, binevoitori, se
în eleg sau se ceart cu cei din jur, dar r mân în rela ii cu ei. Introverti ii sunt firi închise, greu
de p truns, timizi, pu in comunicativi, înclina i spre reverie i greu adaptabili.
 Cealalt dimensiune este numit grad de nevrozism. Aceasta exprim stabilitatea sau
instabilitatea emo ional a subiectului. Eysenck a reprezentat cele dou dimensiuni pe dou
axe perpendiculare, ob inând tipurile extravertit – stabil, extravertit – instabil, introvertit –
stabil i introvertit – instabil, pe care le-a asociat cu cele patru temperamente clasice.
4. Tipologia colii franco-olandeze (G. Heymans i E. D. Wiersma)
Exist opt tipuri de temperament: pasiona ii (emotivi, activi, secundari), colericii
(emotivi, activi, primari), sentimentalii (emotivi, non-activi, secundari), nervo ii (emotivi,
non-activi, primari), flegmaticii (non-emotivi, activi, secundari), sangvinicii (non-emotivi,
activi, primari), apaticii (non-emotivi, non-activi, secundari), amorfii (non-emotivi, non-
activi, primari).
B. APTITUDINILE
Aptitudinile semnific ceea ce tie i poate s fac cineva (teoretic i practic).
Ce tiu?
Ce pot face cu u urin a ?
Propozi ii lacunare:
Eu tiu sa fac……dar nu tiu……….
Cele mai bune rezultate le am la/in…..
Pot sa fac…….pentru ca…….
Îmi place sa fac…..deoarece……….
Aptitudinile reprezint poten ialul unei persoane de a ob ine performan într-un
anumit domeniu.
Tipuri:
generale, care permit ob inerea de performan e în mai multe domenii;
speciale, care permit ob inerea de performan e într-un num r restrâns de domenii
(sociale, artistice, muzicale, fizice).
Identificarea aptitudinilor se poate face prin auto-observare, opinia celorlal i, testare.
C. CARACTERUL
Caracterul exprim modul de raportare la al ii (atitudinile i tr turile volitive) i
reiese din interiorizarea normelor i valorilor sociale fundamentale:
Adev rul, Binele, Frumosul
Educa ia, Credin a, Cultura, Tradi iile
Comunicarea, Colaborarea Munca, Întrajutorarea, Competenta, Respectul
Democra ia, Pacea, Legea
 D. IMAGINEA DE SINE
Imaginea de sine este modul în care o persoan î i percepe propriile caracteristici
fizice, cognitive, emo ionale, sociale i spirituale.
Ea este o reprezentare mental a propriei persoane, nu reflect întotdeauna realitatea
(subevaluare/supraevaluare) i are mai multe componente:
eul actual – imaginea prezent
eul ideal – imaginea dorit
eul viitor - imaginea a ceea ce poate s devin individul
Dimensiunile Eului sunt:
eul fizic – ce crede individul despre propriul corp;
eul cognitiv – ce crede individul despre modul în care gânde te, memoreaz etc.;
eul emo ional – ce crede individul despre emo iile i sentimentele sale;
eul social – cum crede individul c este perceput de ceilal i;
eul spiritual – ce crede individul c este important i reprezint o valoare pentru sine.
Imaginea de sine pozitiv favorizeaz cre terea performantelor colare, rela ii
armonioase în cadrul familiei, rela ii bune cu prietenii i colegii de aceea i vârst .
Comportamentele individului cu imagine de sine negativ implic :
evitare (retragerea i comportamentele timide);
agresivitate defensiv (atac sursa frustr rii);
compensare (afirmarea propriei personalit i, adesea prin comportamente
indezirabile);
motiva ie sc zut (refuzul de implicare în sarcin );
rezisten (refuz schimb rile ce i se propun, pentru a evita ulterioare e ecuri)
Stima de sine reprezint dimensiunea evaluativ a imaginii de sine i se refer la
modul în care individul se consider ca persoan în raport cu propriile a tept ri i cu ceilal i.
Formarea ei este influen at de p rerile/evalu rile i reac iile p rin ilor i educatorilor.
Este evident necesitatea unui nivel optim în formularea cerin elor impuse individului:
acestea s fie suficient de ridicate ca s -l motiveze, dar s nu fie prea ridicate, pentru a nu
genera stres i emo ii negative inutile.
Diferen e între persoanele cu stima de sine ridicat i cele cu stima de sine sc zut pot
fi:
stare de confort, mul umire psihic /disconfort, nemul umire;
interpretarea situa iilor noi: provocatoare/amenin toare;
 asumare/neasumare de responsabilit i;
ini iativ /neimplicare;
asumare /neasumare a consecin elor propriilor fapte;
exprimare adecvat /inadecvat a emo iilor;
toleran /intoleran la frustrare;
rezisten mare/sc zut la presiunile grupului.
Dezvoltarea stimei de sine este favorizat de:
mediu stimulator, crearea de oportunit i pentru afirmare (evitarea etichet rii);
existen a unui suport social;
dezvoltarea abilit ilor de comunicare i de exprimare emo ional , negociere,
rezolvare de probleme;
dezvoltarea sentimentului de autoeficien ;
tept ri rezonabile;
acceptarea necondi ionat a propriei persoane i a celorlal i;
Autocunoa terea
Autocunoa terea i autoaprecierea corect este una dintre cele mai complexe i dificile
forme ale cunoa terii umane. Aceasta este datorat faptului c ea se refer la realitatea
psihic pe care, spre deosebire de realitatea fizic , material , este mai greu s o percepem, s
o analiz m, s -i preciz m limitele i nuan ele.
În al doilea rând, autocunoa terea presupune c obiectul analizei i aprecierii este
însu i subiectul care face acest demers investigator. A adar, în autocunoa tere subiectul i
obiectul sunt una i aceea i persoan .
Un alt motiv care îngreuneaz autocunoa terea este acela c nu exist strategii
elaborate i standardizate care s asigure precizia autocunoa terii.
Individul se poate afla, deci, într-un mare impas în procesul descoperirii de sine, pe
care îl pot consider ca pe un demers sisific. De aceea, strategiile prezentate la începutul
acestui curs, au rolul de a-i ajuta pe tineri s se deschid fa de sine, uzând de instrumente
adecvate.
Evident, întrebarea fireasc pe care ar trebui s o formuleze individul la sfâr itul
contur rii unei imagini clare i obiective despre el însu i ar fi: „ i acum c am v zut cine sunt
cu adev rat, ce e de f cut?”
spunsul rezid în necesitatea adapt rii conduitei la scopuri i interese formulate de
individ, în condi iile unei cunoa teri de sine obiective.
 Aceast adaptare comportamental nu se sprijin pe sfaturi standardizate,
solu ia fiind una personalizat care, în func ie de fiecare situa ie în parte, va c ta un
anume specific.
 2. COMUNICAREA – NO IUNI INTRODUCTIVE
2.1. Ce este comunicarea
Când trebuie s defineasc comunicarea, majoritatea vorbitorilor se gândesc la „a
aduce la cuno tin ”, „a da de tire” sau „a informa”. Comunicarea în eleas ca proces are la
baz patru componente fundamentale:
emi torul,
canalul de comunicare,
informa ia transmis ,
receptorul.
Esen a procesului const în transferul sau trimiterea informa iei de la receptor la
emi tor. Acest model elementar trebuie îns extins, deoarece comunicarea nu se încheie
niciodat cu simpla preluare sau receptare a informa iei.
În primul rând nu trebuie omis circula ia informa iei i în sens invers (feed-back),
deoarece, de obicei, comunicarea se realizeaz în vederea ob inerii unui r spuns.
În al doilea rând, comunicarea este un proces inten ional: emi torul transmite
receptorului o informa ie prin intermediul unui canal cu scopul de a produce anumite efecte
asupra receptorului.
În al treilea rând, tot acest proces nu s-ar dovedi pe deplin eficient, dac nu s-ar acorda
importan atât codajului cât i decodajului mesajului transmis.
În al patrulea rând, nu trebuie ignorat nici posibilitatea apari iilor unor erori de codare
sau decodare, precum i imixtiunea unor factori perturbatori. Toate aceste elemente vor
diminua reu ita comunic rii.
Privit ca un act de punere în rela ie a emi torului cu receptorul, comunicarea poate fi
în eleas drept ansamblul proceselor fizice i psihologice prin care se efectueaz opera ia
punerii în rela ie cu una sau mai multe persoane în vederea ob inerii unor anumite obiective.
Comunicarea reprezint procesul prin care un Emi tor transmite un mesaj sub forma unui
Cod prin intermediul unui Canal c tre un Receptor.
Comunicarea uman este procesul prin care emitem opinii, valori, norme, percep ii c tre
un receptor.
Comunicarea uman este un proces prin care un individ transmite stimuli cu scopul de a
schimba comportamentul altor indivizi.
Comunicarea uman reprezint un ansamblu de principii i norme care traverseaz planul
gândirii i cel comportamental.
 2.2. Principiile comunic rii
Unele din cele mai recente principii ale comunic rii au fost formulate de reprezentan ii
colii de la Palo Alto, care au inut s le confere o aur de rigurozitate, numindu-le axiome ale
comunic rii:
comunicarea este inevitabil ;
comunicarea se dezvolt în planul con inutului i în cel al rela iei;
comunicarea este un proces continuu i nu poate fi abordat în termeni de cauz -efect
sau stimul–reac ie;
comunicarea are la baz vehicularea unei informa ii de tip digital i analogic;
comunicarea este un proces ireversibil;
comunicarea presupune raporturi de putere între participan i;
comunicarea implic necesitatea acomod rii i ajust rii comportamentelor.
2.3. Unit i i caracteristici ale comunic rii
Mesajul este unitatea de baz a comunic rii, situat de fapt la intersec ia dintre
comunicare i reprezentarea realit ii. El poate fi alc tuit din cuvinte scrise sau rostite, imagini
vizuale, muzic , zgomote, semne, simboluri, culori, gesturi etc. Suportul fizic al mesajului
este oferit de canal, care îndepline te i func ia de cale de transport sau distribu ie a
mesajului.
Dimensiunea originalit ii mesajului este dat de informa ie. Sub aspect cantitativ,
informa ia poate fi m surat atât în momentul emiterii cât i în momentul recept rii, astfel c
se poate determina în ce m sur un mesaj con ine sau nu mai mult informa ie decât alt mesaj.
Din dorin a de a asigura exactitatea mesajului, emi torul poate fi preocupat de emiterea unei
mai mari cantit i de informa ie decât ar fi necesar în mod normal. A a se na te redundan a,
„excedentul selectiv de semne fa de acelea care ar fi fost necesare pentru a transporta
aceea i cantitate de originalitate.” Acest surplus trebuie în eles ca „o m sur a formei, nu a
informa iei, deoarece indic diferen a dintre ceea ce este transmis i ceea ce este necesar”.
O analiz cât mai complet a informa iei trebuie s fac referiri i la urm toarele
aspecte:
aspectul sintactic: succesiunea semnelor impus de emi tor;
aspectul semantic: semnifica ia acordat semnelor pe baza conven iilor sociale;
aspectul pragmatic: efectul informa iei asupra receptorului.
Efectele comunic rii pot fi de natur cognitiv , afectiv sau comportamental i nu
trebuie confundate cu spunsurile receptorului mesajului. R spunsul este un mesaj returnat
de receptor ca reac ie la stimulul expediat de emi tor, iar uneori poate proveni chiar de la
emi tor, ca reac ie la propriul mesaj.
Finalitatea procesului de comunicare exist în m sura în care mesajul codificat de
emi tor este decodificat i acceptat de receptor. Cunoa terea codului informa iei oblig la
respectarea semnelor i simbolurilor folosite, iar eventualele erori vor putea fi cu u urin
detectate i corectate.
Când semnifica ia este codificat în cuvinte, mesajul este unul de tip verbal, iar
comunicarea este verbal . Dac semnifica ia este purtat prin altceva decât cuvinte, mesajul i
comunicarea sunt non-verbale.
Con inutul i maniera în care se comunic se afl sub influen a contextului
comunic rii. Evaluarea lui implica analiza mai multor dimensiuni contextuale: fizic ,
temporal , cultural , social i psihologic .
Capacitatea de comprehensiune a receptorului nu trebuie niciodat ignorat , iar
mesajul trebuie atent construit. Inteligibilitatea unui mesaj este dat nu numai de aportul de
noutate în form i con inut, dar i de structura lui mult prea elaborat , sau dimpotriv , mult
prea banal i previzibil .
Schimbul de mesaje între participan ii angrena i în comunicare devine interac iune. În
func ie de num rul de participan i în re elele de comunicare instituite la un moment dat,
putem distinge dou tipuri de comunicare:
comunicare bipolar ;
comunicare multipolar (un emi tor i mai mul i receptori; un receptor i mai mul i
emi tori; comunicarea cu “po ta i”).
Pentru oameni, rela iile create prin comunicare conteaz uneori mult mai mult decât
con inutul informa ional transmis, astfel c rolul ei este acela de a crea comuniunea i
comunitatea. Întemeietorul colii de la Chicago, pragmatistul John Dewey, plaseaz
comunicarea în spa iul de interferen dintre societate i comunitate, considerând comunicarea
un mod de a exista al comunit ii:
„Nu numai c societatea continu s existe prin transmitere, prin comunicare, dar este corect
spunem c ea exist în transmitere i în comunicare. Este mai mult decât o leg tur verbal
între cuvinte precum comun, comunitate, comunicare. Oamenii tr iesc în comunitate în
virtutea lucrurilor pe care le au în comun; iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung
de in în comun aceste lucruri. Pentru a forma o comunitate sau o societate, ei trebuie s
aib în comun scopuri, convingeri, aspira ii, cuno tin e - o în elegere comun - «acela i spirit»
cum spun sociologii. Asemenea lucruri nu pot fi transmise fizic de la unul la altul, a a cum se
procedeaz cu c mizile, ele nu pot fi împ ite a a cum se împarte o pl cint la mai multe
persoane prin divizarea ei în buc i fizice. Comunicarea este cea care asigur dispozi ii
emo ionale i intelectuale asem toare, moduri similare de a r spunde la a tept ri i cerin e.”
Este adev rat c societatea modern cunoa te numeroase fragment ri generate de
dezvoltarea inegal a diferitelor ei segmente, de diversificarea aspira iilor, a atitudinilor i
comportamentelor; este foarte probabil ca sensul i con inutul no iunii de comunitate s se
modifice în timp, dar cerin a de a avea un set de valori comune, care s ne confere un
sentiment reciproc de leg tur , de apartenen a la un întreg, nu va putea s dispar .
2.4. Comunicarea ca proces
Figura de mai jos prezint schema de principiu a procesului de comunicare.

Schema de principiu a procesului de comunicare

Mesajul elaborat de o Surs este codificat de un emi tor sub forma unui semnal care
parcurge un Canal, pe traseul c ruia poate s sufere distorsion ri ca urmare a interven iei unei
surse de zgomot, dup care ajunge la Receptor, îl decodific i îl încredin eaz destinatarului.
Procesul comunic rii
Indiferent de form , orice proces de comunicare are câteva elemente structurale
caracteristice:
existen a a cel pu in doi parteneri (Surs /Emi tor i Receptor/Destinatar), între care se
stabile te o anumit rela ie;
capacitatea partenerilor de a emite i recepta semnale într-un anumit cod, cunoscut de
ambii parteneri, astfel încât mesajul este codificat la Surs i decodificat la Destinatar;
existen a unui canal de transmitere a mesajului.
Procesul de comunicare ia astfel na tere ca urmare a rela iei de interdependen ce
exist între elementele structurale enumerate mai sus. Altfel spus, aceast rela ie de
interdependen ce se stabile te între elementele structurale face ca orice proces de
comunicare s se desf oare astfel: Emi torul ini iaz comunicarea, transmi ând un mesaj
destinat Receptorului. Mesajul este o component complex a procesului de comunicare,
datorit faptului c el presupune codificarea i decodificarea, existen a unui canal de
transmitere i este influen at de modul de recep ionare, de deprinderile de comunicare ale
Emi torului i Receptorului, de contextul fizic i psihosocial în care are loc comunicarea.
Alte elemente componente ale procesului de comunicare sunt: feed-back-ul, canalele de
comunicare, mediul comunic rii, barierele comunica ionale.
feed-back-ul este un mesaj specific, prin care Emi torul prime te de la Receptor un
anumit r spuns cu privire la mesajul comunicat;
canalul de comunicare reprezint calea urmat de mesaj; exist dou tipuri de canale de
comunicare:
1. canale formale, prestabilite (de exemplu, canalele ierarhice dintr-o organiza ie);
2. canale informale stabilite pe rela ii de prietenie, preferin e, interes personal.
mediul comunic rii este influen at de modalit ile de comunicare; exist mediu oral sau
mediu scris.
Prin procesul de comunicare, emi torul încearc s conving , s explice, s
influen eze, s educe, s informeze sau s îndeplineasc orice alt obiectiv.
Scopurile principale ale procesului de comunicare:
- mesajul s fie receptat
- mesajul s fie în eles
- mesajul s fie acceptat
- mesajul s provoace o reac ie
Când niciunul dintre aceste obiective nu este atins, înseamn c procesul de
comunicare nu s-a realizat. Acest lucru se poate întâmpla din cauza mai multor factori care
apar în proces.
Cei mai importan i factori sunt:
A. în elesul cuvintelor; individualitatea uman este principala barier în calea unei bune
comunic ri. În cursul procesului de înv are a limbii materne, to i au atribuit acela i
în eles cuvintelor, dar singura leg tur dintre un cuvânt i lucrul, obiectul, pe care îl
reprezint este asocierea pe care un grup de oameni a decis s o fac .
B. contextul, sau situa ia reprezint un alt factor care influen eaz comunicarea. O persoan
poate atribui în elesuri diferite acelora i cuvinte la momente i în contexte diferite.
Esen ial este s adapt m sensul cuvintelor fiec rei situa ii i s st pânim bine aceste
sensuri pentru a nu crea confuzii.
C. barierele în calea comunic rii reprezint perturba iile ce pot interveni în procesul de
comunicare i care pot fi de natur intern (factori fiziologici, perceptivi, semantici,
interpersonali sau intrapersonali) sau de natur extern (care apar în mediul fizic în care
are loc comunicarea: poluare fonic puternic , întreruperi succesive ale procesului de
comunicare); barierele în calea comunic rii sunt determinate de diferen a de percep ie,
concluziile gr bite, stereotipiile, lipsa de cunoa tere, lipsa de interes, dificult ile de
exprimare, emo iile i personalitatea.
Diferen ele de percep ie reprezint modul în care oamenii privesc lumea. Acest mod
este influen at de experien ele anterioare, astfel c persoane de diferite vârste,
na ionalit i, culturi, educa ie, ocupa ie, sex, temperamente vor avea alte percep ii i
vor interpreta situa iile în mod diferit.
Concluziile gr bite intervin în situa iile în care un individ vede ceea ce dore te s
vad i aude ceea ce dore te s aud , evitând recunoa terea realit ii.
Stereotipiile reprezint situa iile în care diferite persoane sunt tratate ca i când ar fi
una singur .
Lipsa de cunoa tere –întotdeauna se întâmpin dificult i în a comunica eficient cu
cineva, atunci când respectivul are o educa ie diferit , sau ale c rui cuno tin e în
leg tur cu un anumit subiect de discu ie sunt mult mai reduse.
Lipsa de interes – una din cele mai mari bariere în calea comunic rii este lipsa de
interes a interlocutorului fa de mesajul emis. În astfel de situa ii, se ac ioneaz cu
abilitate pentru a direc iona mesajul astfel încât s corespund intereselor celui ce
prime te mesajul.
Dificult ile de exprimare apar atunci când emi torul are probleme în a g si cuvintele
potrivite pentru a- i exprima ideile. Lipsa de încredere, vocabularul s rac, emo iile pot
duce la devierea sensului mesajului.
Personalit ile celor doi factori, Emi torul i Receptorul, care intervin în procesul
comunic rii joac un rol extrem de important. Ei trebuie s i adapteze propria
persoan , s i controleze temperamentul i limbajul în func ie de personalitatea i de
starea de spirit a interlocutorului, a a încât mesajul s fie receptat în forma dorit .
Consecin ele manifest rii acestor bariere în comunicare sunt:
- apari ia conflictului;
- diminuarea stimei de sine a interlocutorului;
- apari ia resentimentelor, a dificult ilor de rela ionare;
- adoptarea atitudinilor defensive, retractile/agresive;
- inhibarea capacit ilor rezolutive ale individului, sc derea implic rii în activitate.
 Conflictul este o parte fireasc , inevitabil a procesului de comunicare i presupune
prezen a concomitent a intereselor/nevoilor/valorilor diferite, contradictorii, împiedicând
comunicarea adecvat între persoanele aflate în situa ia respectiv . Conflictul constituie o
oportunitate în autocunoa tere i dezvoltare personal , în m sura în care persoanele
implicate în conflict accept s i recunoasc vulnerabilitatea, s i asume r spunderea i
consecin ele ac iunilor personale, precum i propria contribu ie la apari ia problemei.
Obstacole în calea rezolv rii conflictului:
- tendin a natural de a explica mai întâi care este punctul personal de vedere;
- ineficien a ca ascult tor;
- teama de a pierde stima, aprecierea celorlal i dac se recunoa te gre eala;
- presupunerea unuia c va pierde, iar interlocutorul va câ tiga.
În func ie de caracteristicile pe care le au, barierele pot fi clasificate în:
bariere de limbaj
- acelea i cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane;
- cel ce vorbe te i cel ce ascult se pot deosebi ca preg tire i experien ;
- starea emo ional a receptorului poate deforma ceea ce acesta aude;
- ideile preconcepute i rutina influen eaz receptivitatea;
- dificult i de exprimare;
- utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.
bariere de mediu
- climat necorespunz tor (de exemplu, poluare fonic ridicat );
- folosirea de suporturi informa ionale necorespunz toare;
- climat nefavorabil (de exemplu, la locul de munc , un climat nefavorabil poate
determina angaja ii s i ascund gândurile adev rate pentru c le este fric s
spun ceea ce gândesc).
bariere datorate pozi iei emi torului i receptorului,
- imaginea pe care o are emi torul sau receptorul despre sine i despre
interlocutor;
- caracterizarea diferit de c tre emi tor i receptor a situa iei în care are loc
comunicarea
- sentimente i inten ii cu care interlocutorii particip la comunicare
bariere de concep ie
- existen a presupunerilor;
- exprimarea cu stâng cie a mesajului de c tre emi tor;
 - lipsa de aten ie în receptarea mesajului;
- concluzii gr bite asupra mesajului;
- lipsa de interes a receptorului fa de mesaj;
- rutina în procesul de comunicare.
De i îmbrac forme diferite, constituind reale probleme în realizarea procesului de
comunicare, barierele nu sunt de neevitat, existând câteva aspecte ce trebuie luate în
considerare pentru înl turarea lor:
- planificarea comunic rii;
- determinarea precis a scopului fiec rei comunic ri;
- alegerea momentului potrivit pentru efectuarea comunic rii;
- clarificarea ideilor înaintea comunic rii;
- folosirea unui limbaj adecvat.
2.5. Nivelurile comunic rii umane
Comunicarea uman se poate desf ura pe cinci niveluri relativ distincte, a a cum sunt
ele prezentate în continuare.
2.5.1. Comunicarea intrapersonal
Comunicarea intrapersonal este comunicarea în i c tre sine. Fiecare fiin uman se
cunoa te i se judec pe sine, î i pune întreb ri i î i r spunde, astfel c aceast comunicare cu
propriul forum interior devine o surs de echilibru psihic i emo ional. De i nu presupune
existen a unor comunicatori distinc i, dialogul interior pe care îl purt m cu noi în ine
reprezint un autentic proces de comunicare, în care î i afl locul chiar i falsificarea
informa iei în vederea inducerii în eroare a interlocutorului (de exemplu situa ia, destul de
frecvent , a oamenilor care se mint sau am gesc ei în i).
2.5.2. Comunicarea interpersonal
Comunicarea interpersonal presupune strict doi participan i i are calitatea de a
influen a opiniile, atitudinile sau credin ele oamenilor. Obiectivele acestei comunic ri sunt
extrem de multiple i complexe: cunoa terea celor de lâng noi, crearea i între inerea
leg turilor umane, persuadarea interlocutorului, recunoa terea valorii personale, satisfacerea
nevoilor afective, de control i domina ie etc. Comunicarea interpresonal direct presupune
ini ierea de contacte personale nemijlocite i interactive între oameni, pe când cea
interpersonal indirect are nevoie de mijloace i tehnici secundare de punere în contact uman
(scrierea, înregistr rile magnetice sau telecomunica iile).
2.5.3. Comunicarea de grup
Comunicarea de grup se deruleaz în colectivit i umane restrânse: echipe, familii,
cercuri de prieteni, colegii de redac ii etc. Ea este o alt ipostaz a comunic rii interpersonale
ce presupune îns mai mult de doi participan i. Limita superioar variaz de la caz la caz, dar,
în general, sunt considerate tipice pentru aceast form de comunicare grupurile mici, cu cel
mult 10-15 participan i (de exemplu, brainstorming-ul). La acest nivel se asigur schimburi de
idei i emo ii, se împ rt esc experien e i se caut solu ii de rezolvare a problemelor, se iau
decizii i se aplaneaz conflicte.
Comunicarea de grup este influen at de caracteristici ale dinamicii de grup:
a) coeziunea grupului
Coeziunea grupului se define te ca dorin a membrilor grupului de a fi împreun , de a
desf ura activit i împreun . Ea se refer la unitatea membrilor grupului, la atmosfera
pozitiv existent sau nu în grup. Între coeziune i comunicare este o rela ie direct
propor ional i de influen reciproc .
Factorii care cresc coeziunea grupului pot fi:
- Interni
sistemul de norme (nevoia de reguli clare, lipsite de ambiguitate),
rimea grupului (când grupul este mai mic, interac iunile i comunicarea sunt mai
frecvente),
similaritatea între membrii grupului (interesele, preocup rile, scopurile comune cresc
coeziunea).
- Externi
sistemul de recompense pentru performan a grupului (vizeaz grupul în ansamblul
u, pentru a spori coeziunea),
amenin rile pe care le prime te grupul (care cresc coeziunea),
fenomenul conducerii (leadership),
Liderul - în sens larg - este orice persoan care îndepline te oficial sau î i asum
spontan (lider formal/informal) func ii de conducere. Liderul grupului este centralizatorul
comunic rilor de grup (lui îi sunt adresate cele mai multe mesaje i el este cel care transmite
mesajele cu impactul cel mai mare)
Caracteristici de personalitate ale liderului:
- autoeficien perceput ,
 - control intern (se consider responsabil pentru ceea ce i se întâmpl , nu crede c se
afl „la mâna destinului”),
- dominan , empatie, sensibilitate la nevoile celorlal i,
- nonconformism social, inteligen , creativitate, perspicacitate
b) influen a social
Influen a social reprezint modul în care o persoan î i modific comportamentul,
opiniile, în prezen a real sau perceput a celorlal i. Exist trei dimensiuni bipolare ale
influen ei sociale:
- conformism/independen social ;
- complian (elasticitate)/asertivitate1;
- obedien sau supunere/sfidare;
Principiile pentru o comunicare eficient în grup sunt:
- criterii dinainte stabilite pentru formarea grupurilor (s fie diversificate, dar echivalente ca
abilit i, sau ca tip de persoan , sau s existe niveluri diferite, cu sarcini specifice);
- continuitatea interac iunilor de grup (în situa ii i sarcini diferite, pentru a forma re ele de
comunicare);
- interdependen a membrilor grupului (stimularea colabor rii astfel încât realizarea rolului
fiec ruia s depind de realizarea sarcinilor altor membri ai grupului);
- asumarea responsabilit ii personale pentru activitatea proprie;
- aten ie acordat form rii de abilit i sociale ( abilit i de comunicare, rela ionare);
2.5.4. Comunicarea public
Comunicarea public implic prezen a unui Emi tor unic i a unei multitudini de
Receptori (este cazul prelegerilor, discursurilor). Discursul public nu vizeaz doar
transmiterea de informa ii, ci mai ales schimbarea opiniilor i ac iunilor publicului,
influen area sentimentelor acestora. Eficien a unei astfel de comunic ri se afla deopotriv în
mâinile oratorului i ale publicului s u. Orice gen de cuvântare, expunere sau prezentare
sus inut de c tre o persoan direct în prezen a unui auditoriu, mai mult sau mai pu in
numeros, dar nu mai mic de 3 persoane, este o form de discurs public sau comunicare
public (de exemplu, conferin a, pledoaria, prelegerea, comunicarea tiin ific , luarea de
cuvânt, prezentarea unui raport sau a unei d ri de seam , expunerea în fa a unei comisii de
examinare, prezentarea unui spectacol etc.).

1
Asertivitatea este abilitatea unei persoane de a- i exprima emo iile i convingerile f a afecta i ataca
drepturile celorlal i.
2.5.5. Comunicarea de mas
Comunicarea de mas se refer la producerea i difuzarea mesajelor scrise, vorbite,
vizuale sau audiovizuale de c tre un sistem mediatic institu ionalizat c tre un public variat i
numeros i presupune prezen a obligatorie a unui „gate-keeper”, care se prezint ca un
produc tor institu ionalizat de mesaje adresate unor destinatari necunoscu i. Acest tip de
comunicare se caracterizeaz printr-o slab prezen a feed-back-ului. Mesajele îmbrac cele
mai variate forme (carte, pres scris , transmisii radio sau TV). Motivele care stau la baza
consumului de mesaje mediatice vizeaz informarea, construirea identit ii personale,
integrarea i interac iunea social i divertisment. Iat diagrama propus de Van Cuilenburg
pentru a ilustra varietatea derutant a motivelor care necesit abordarea tipologic anun at :

Motive Descriere
Informa ie Inten ia de a fi la curent cu ceea ce se petrece în lume
Prestigiu social Inten ia de a st pâni subiectele de discu ie
Recreare Evadarea din lumea obliga iilor zilnice
Ocupa ie Inten ia de a da un sens timpului liber
Ritual Consumul mediatic (lectura ziarului) ca ritual sau ceremonial
Siguran Absenta tirilor i informa iilor despre actualitate ar provoca
nesiguran sau dezorientare
Emula ie Necesitatea de a tr i evenimente palpitante
Contact social rgirea sferei personale de via
Instrument Utilizarea cu scop precis a informa iei ( tiri de burs sau anun uri)

2.6. Alte clasific ri ale comunic rii

Un prim criteriu în clasificarea formelor comunic rii este cel privind modalitatea sau
tehnica de transmitere a mesajului. Se întâlnesc astfel urm toarele dou categorii:
comunicarea direct , când mesajul este transmis utilizându-se mijloace primare: cuvânt,
gest, mimic ;
comunicarea indirect , când se folosesc tehnici secundare: scriere, tip ritur , semnale
transmise prin unde radio, cabluri, sisteme grafice etc.
La rândul ei, comunicarea indirect poate fi:
comunicare imprimat (c i, reviste, afi e etc.);
comunicare înregistrat (pe film, disc, band magnetic , CD, CVD etc.);
 comunicare prin fir (telefon, telegraf, prin fibre optice etc.);
comunicare radiofonic (radio, TV, având ca suport undele radio).
Un alt criteriu de clasificare este dup modul de realizare a procesului de comunicare,
în func ie de rela ia existent între indivizii din cadrul unei organiza ii. Se pot astfel identifica
urm toarele tipuri de comunicare:
comunicare ascendent (realizat de la nivelurile inferioare ale unei organiza ii c tre cele
superioare);
comunicare descendent (atunci când fluxurile informa ionale se realizeaz de la
nivelurile superioare c tre cele inferioare);
comunicare orizontal (realizat între indivizi afla i pe pozi ii ierarhice similare sau între
compartimentele unei organiza ii în cadrul rela iilor de colaborare ce se stabilesc între
acestea).
2.7. Tipuri de comunicare social
În func ie de num rul participan ilor i tipul de rela ie dintre ei, exist urm toarele
tipuri de comunicare:
2.7.1. Comunicarea verbal
a) Comunicarea oral
urin a de exprimare depinde de:
- caracteristicile personalit ii;
- calit ile vocale – enun area i pronun area;
- caracteristici ale personalit ii celor cu care se comunic .
Tr turile comunic rii orale eficiente
Claritatea. Presupune capacitatea de exprimare clar a ideilor. Exprimarea trebuie s fie
simpl , iar materialul s fie astfel organizat încât s poat fi u or de urm rit. Vorbitorul nu
trebuie s încerce s impresioneze auditoriul folosind cuvinte lungi i complicate.
Acurate ea. Vorbitorul trebuie s se asigure c expresiile i cuvintele folosite exprim
exact ceea ce dore te s spun . El are nevoie de un vocabular suficient de bogat pentru a
putea alege cuvintele cu în eles precis în vederea atingerii scopului propus. Faptele la care
face referin trebuie s fie corecte.
Empatia. Vorbitorul trebuie s fie curtenitor i prietenos. Oricât de sup rat ar fi, el trebuie
încerce s i st pâneasc emo iile i s r mân calm. Cel mai bun mod de a r mâne
prietenos i amabil este de a se pune în locul celeilalte persoane, de a încerca s simt ceea
ce simte cealalt persoan . Punându-se în locul ei, va stabili o empatie cu aceasta. Totu i,
nu trebuie s fie mereu de acord cu ea sau cu ideile sale. Expresia fe ei i tonul vocii sunt
evident importante, în special în discu iile de grup sau interviuri.
Sinceritatea. Aceasta înseamn în realitate a fi natural. Este întotdeauna un pericol ca
atunci când se discut cu persoane necunoscute sau cu un statut social mai înalt, vorbitorul
devin rigid i stângaci sau s încerce s simuleze. Asta provine din lipsa de încredere
în sine.
Relaxarea. Cea mai bun metod de a se elibera de dificult ile de vorbire este relaxarea.
Atunci când vorbitorul este stresat i are mu chii încorda i, nu mai poate fi natural.
Mi rile bru te sunt, de asemenea, rezultatul tensiunii acumulate. El trebuie s încerce s
respire profund. Dac r mâne nemi cat i încordat, respira ia i se poate bloca involuntar.
Dac respir natural, sau mai profund decât de obicei, atunci mu chii vor fi mult mai
relaxa i iar efectul va fi în favoarea sa.
Contactul vizual. Limbajul trupului are o foarte mare importan în comunicare. Direc ia
privirii i mobilitatea ei sunt factori importan i în sincronizarea unui dialog. Un vorbitor
care nu se uit niciodat spre cel care îl ascult ar putea transmite mesaje de tipul: ,,Nu m
interesezi”, ,,Nu-mi placi”, ,,Nu sunt prea sigur “, ,Nu sunt sigur pe ce spun” sau chiar ,,S
nu crezi ce- i spun”. Cel care vorbe te trebuie s stabileasc un contact vizual cu cel care
îl ascult , s nu- i îndrepte privirea în alt direc ie. Dac vorbitorul se adreseaz unui grup
mare, trebuie s -l cuprind cu privirea astfel încât fiecare individ s se simt observat. Ei
vor prefera o u oar pauz a vorbitorului, care demonstreaz interesul lui în modul de a-i
privi, asigurând o fluen a discursului, spre deosebire de cel care cite te cu capul în jos,
a da importan auditoriului.
Înf area. Felul în care este privit vorbitorul arat cât de bine îl în eleg ceilal i.
Înf area sa reflect modul în care se prive te pe sine însu i – propria imagine. Cel care
îl ascult nu îl poate ajuta prea mult, îns poate înregistra aparen a, înf area sa i atunci
el va primi, prin metacomunicare, o imagine a modului în care se poart , cum se
îngrije te, chiar i ce vestimenta ie prefer . În cele mai multe situa ii de dialog oamenii
privesc vorbitorul i îl judec chiar înainte de a vorbi. O hain atractiv , o inut
vestimentar îngrijit este deosebit de important în situa iile formale: întâlniri publice,
interviuri pentru angajare, conferin e etc.
Postura. Pozi ia corpului este de asemenea important pentru procesul de comunicare. O
persoan care se sprijin de perete sau st aplecat înainte pe scaun în timp ce transmite
un mesaj verbal unei alte persoane, surprinde nepl cut, demonstrând o atitudine de
 oboseal , plictiseal sau neglijen . Un element important al comunic rii const în
examinarea propriei posturi a vorbitorului cum st în picioare când vorbe te – pozi ii care
vor pune în eviden i calitatea discursului, dar, mai ales influen eaz vocea. Pentru a- i
ameliora i perfec iona postura când vorbe te, trebuie s aib în vedere patru caracteristici
foarte importante: vioiciunea, pl cerea, distinc ia i expresivitatea. Ele vor influen a i
calit ile vocale.
În comunicare se disting cinci stiluri de transmitere de informa ii:
Stilul rece caracterizeaz formele de comunicare necooperativ , în care Emi torul nu î i
cunoa te Receptorul, iar acesta din urm nu e în m sur s influen eze în vreun fel
discursul celui dintâi. E cazul unor emisiuni de radio sau TV, cu texte atent elaborate
tocmai pentru c se tie c inexisten a feed-back-ului face imposibil ajustarea lor pe
parcurs.
Stilul formal corespunde adres rii c tre un auditoriu numeros, ale c rui reac ii sunt
perceptibile pentru vorbitor. Discursul prezint un nivel înalt de coeren . Se evit
sistematic repeti iile, recurgerea la expresii argotice sau prea familiare, elipsele i l sarea
în suspensie a unor propozi ii începute. Atunci când destinatarul este un singur individ,
folosirea stilului formal corespunde inten iei de a marca o distan în raport cu persoana
acestuia.
Stilul consultativ este cel al discu iilor cu caracter profesional, de afaceri, al negocierilor
i tratativelor. Participarea interlocutorului la dialog este aici activ .
Stilul ocazional este specific conversa iilor libere între prieteni. Dispare aici baza
informa ional minimal pe care ar urma s se construiasc dialogul. Participan ii trec f
restric ii de la un subiect la altul într-o manier decontractat , dar i mai neglijent . Î i fac
apari ia expresiile eliptice, elementele de argou etc.
Stilul intim se caracterizeaz prin recurgerea la un cod personal, care nu mai are drept
obiectiv comunicarea unor date exterioare, ci ofer informa ii despre st rile i tr irile
intime ale subiectului.
b) Comunicarea scris
Tr turile specifice ale comunic rii scrise în raport cu cea oral au f cut obiectul unui
mare num r de cercet ri. Textele scrise se disting de discursul oral prin urm toarele
particularit i:
- tendin a de a utiliza cuvinte mai lungi;
- preferin a pentru nominalizare acolo unde vorbitorii recurg, de obicei, la verbe cu acela i
în eles;
- folosirea unui vocabular mai variat;
- recurgerea mai frecvent la epitete;
- ocuren a mai sc zut a pronumelor personale;
- preferin a pentru propozi iile enun iative în defavoarea celor exclamative;
- grija de a formula idei complete;
- eliminarea repeti iilor.
Când se comunic în scris, este recomandabil ca elementele esen iale ale mesajului s
fie plasate în prima parte a frazei, unde prezint ansele maxime de a se fixa în memoria
cititorului.
2.7.2. Comunicarea non-verbal
Pentru a comunica, oamenii nu folosesc numai cuvintele. De câte ori comunic m,
trimitem în exterior mesaje i prin intermediul altor mijloace. Chiar atunci când scriem sau
vorbim, noi totu i comunic m ceva, uneori neinten ionat.
Comunicarea sonor
Circa 38% dintre mesajele transmise într-o interac iune personal sunt de ordin vocal,
a fi cuvinte. Ele apar in fie parametrilor ,,muzicali” ai limbajului (timbrul, intona ia,
ritmul, pauzele, tonul, în imea, intensitatea vocii), fie repertoriului, destul de bogat, de
sunete nearticulate pe care omul este capabil s le emit . Acestea din urm îndeplinesc func ii
diferite, de la cea expresiv a oftatului, trecând prin rolul fatic al câte unui ,,îhî” strecurat în
conversa ie pentru a-l convinge pe interlocutor c este urm rit cu aten ie, i pân la
metalingvistica tuse semnificativ , ce semnaleaz necesitatea citirii mesajului într-o cheie
deosebit fa de modul de decodificare practicat pân atunci.
Comunicarea gestual
Comunicarea gestual , sau chinezica se define te ca fiind modalitatea de comunicare
prin intermediul gesturilor i al mimicii. Interpretarea diferit dat aceluia i gest în zone
geografice diferite i posibilitatea exprim rii aceleia i idei prin gesturi neasem toare
pledeaz pentru prezen a arbitrariului i în acest domeniu.
2.7.3. Metacomunicarea
Metacomunicarea este ultimul nivel al comunic rii, care presupune mai mult decât
decodarea i interpretarea mesajului, implicând i pozi ionarea receptorului fa de con inutul
care i-a fost transmis.
 Modelul aisberg-ului sugereaz cât de important este comunicarea non-verbal (ochii i
corpul constituie 80% din impresia total ). Aceasta înseamn c prin expresia corporal ,
persoana î i dezv luie starea mental i emo ional , simpatia sau antipatia incon tiente fa de
partenerul de discu ie.
adar, într-o situa ie de comunicare, este esen ial s existe o coresponden între
exprimarea corporal i cea verbal .
O serie de cercet ri de psihologie social arat c 90% din opinia despre o persoan se
construie te în primele 50 de secunde ale întâlnirii; prima impresie se schimb foarte greu.

Modelul aisberg-ului comunicarea este alc tuit din: cuvinte - 5-7%, tonul vocii - 13-15%,
limbajul corporal (ochi - 35%, corp, expresii faciale, gesturi - 45%)
 3. COMUNICARE I LIMBAJ
În cazul unor oratori, avem de-a face cu dou limbaje. Unul dintre ele este limbajul
ra ional, cuantificabil în fraze, judec i, propozi ii, cuvinte, silabe, sunete, care poate fi
transpus în reguli i i se pot identifica elementele constitutive. Cel lalt este un limbaj
metaforic, figurat, care opereaz nu cu semne, ci cu simboluri.
Din punctul de vedere al analizelor de limbaj i comunicare, primul limbaj este atribuit
unor fenomene de gândire dirijat , cel lalt unor fenomene de gândire nedirijat . Limbajul
datorat fenomenelor de gândire dirijat urmeaz legile lingvistice, se supune regulilor
gramaticale, ale sintaxei i semanticii. Limbajul datorat fenomenelor de gândire nedirijate
constituie o es tur în care sunt prinse reprezent rile, experien ele, gesturile, atitudinile,
tr turile de personalitate, farmecul vorbitorului.
Fenomenele gândirii nedirijate, care se dovedesc a avea un caracter pronun at
individual, sunt mai pu in susceptibile de normare, în vederea constituirii unei discipline de
studiu. Fenomenele gândirii dirijate, care nu au un specific individual, ci unul general, au fost
asamblate într-o disciplin , într-o teorie a limbajului. De aceea doar acestea pot fi studiate în
mod sistematic i ele fac obiectul discu iei de mai jos.
3.1. Limb i limbaj
Toate limbile au un fundament comun, o ra iune fondatoare comun , datorit faptului c
servesc aceluia i scop: semnific rii prin intermediul limbii, transmiterii gândurilor personale
altor oameni.
Fiecare gând este o reprezentare a ceva ce trebuie sau nu trebuie comunicat. De aceea,
în limb i prin limb se deschide accesul la aceast reprezentare.
Limbajul este reprezentat de orice sistem sau ansamblu de semne, care permite
exprimarea sau comunicarea.
Limba, în sensul comun al termenului este un produs social particular al facult ii
limbajului, un ansamblu de conven ii necesare comunic rii, schimbului de informa ii,
adoptate în mod mai mult sau mai pu in conven ional de c tre vorbitorii unei societ i, pentru
exercitarea acestei func ii prin vorbire.
Dac limbajul este facultatea sau aptitudinea de a construi un sistem de semne,
intraductibil sau universal, limba este instrumentul de comunicare propriu unei comunit i
umane. Limbile, ca expresii particulare, ca realiz ri conjuncturale ale limbajului, sunt
susceptibile de a fi traduse.
 Vorbirea este actul prin care se exercit func ia lingvistic ; vorbirea într-o limb este
activitatea de codare, iar ascultarea este activitatea de decodare a comunic rii.
Sistemul de semne este un ansamblu de unit i conven ionale, abstracte, care prin
combinare pot forma unit i semantice, cuvinte cu semnifica ie, expresii cu sens; sensul
intrinsec al lor nu este altul decât referen ialitatea lor.
Codul lingvistic – limba – este necesar atât emi torului cât i receptorului, pentru a
realiza comunicarea. El const într-o multitudine de semne izolate, care se pot asocia pentru a
desemna un referent i un set de reguli dup care se face asocierea acestor designatori pentru a
exprima o imagine mental , o reprezentare. Organizarea semnelor i combinarea sensurilor lor
in de sintaxa propozi iei sau a frazei. Practicile discursive – tipuri de organizare ale
comunic rii – reprezint utilizarea limbii în vorbire. Actul enun rii, al vorbirii, presupune
recurgerea la semnificant i semnificat, entit i statice ale codului lingvistic.
Semnificantul (cuvântul) desemneaz un obiect, o ac iune, un fenomen, un concept;
semnificatul constituie reprezentarea, imaginea mental , conceptul c ruia i se atribuie acel
termen; referin a reprezint obiectul, fenomenul, ac iunea, starea de fapt care este desemnat
prin semnificant.
Pentru a reu i, comunicarea între indivizi are nevoie de în elegerea codului. Vorbirea
este un act individual, pe când limba este un fenomen social, de grup. Semnifica iile
termenilor unei limbi se reg sesc în dic ionare. Fiecare vorbitor are pentru un termen una sau
mai multe semnifica ii. A adar, fiecare vorbitor are un dic ionar propriu pentru limba pe care
o vorbe te. Sensurile cuvintelor se pot schimba, în func ie de interpret rile care apar în cursul
comunic rii. A a se face c unii vorbitori pot avea sensuri gre ite, false (adic neconforme cu
sensul de dic ionar sau cu cel atribuit de grupul social în a c rei limb se exprim ).
Competen a lingvistic este dat de ansamblul posibilit ilor pe care le are un subiect
vorbitor al unei limbi în ceea ce prive te capacitatea de a construi i de a recunoa te fraze
corecte din punct de vedere gramatical, de a le interpreta pe cele cu sens i de a le identifica
pe cele ambigue dintr-o anumit limb .
Performan ele lingvistice ale vorbitorului unei limbi nu in neap rat de competen ele
lingvistice pe care le poate demonstra, ci de capacitatea de a pune în joc zestrea acumulat de
termeni (semnifican i) i complexul de reguli pentru a ob ine sensuri noi. Performan ele
lingvistice mai reclam i ansamblul cuno tin elor despre lume ale subiectului i o anumit
practic în abordarea i gestionarea rela iilor interumane, care pot func iona independent de
competen a lingvistic .
 O alt distinc ie care se face în acest domeniu este cea între limb i discurs. Aici
discursul joac un rol analog vorbirii, atât doar c e vorba de o vorbire specializat .
Specializarea implicat este datorat rela iei specifice care se stabile te în cadrul discursului
între sens i efect de sens. Dac în cazul vorbirii, termenilor (cuvintelor) li se pot atribui mai
multe sensuri, fiind la latitudinea interlocutorilor s aleag sensul care le convine sau cel pe
care-l cunosc, în cazul discursului se pleac de la prezum ia c în pofida infinit ii de valori
ale unui termen, unei unit i de semnifica ie minimale îi corespunde un sens i numai unul.
3.2. Limbaj i ac iune
Analizele lingvistice pun în lumin trei tipuri de abord ri i de întemeieri posibile:
sintactic , semantic i pragmatic .
Perspectiva sintactic const în determinarea regulilor care permit, prin combinarea
simbolurilor elementare, construirea de fraze sau formule lingvistice corecte.
Perspectiva semantic î i propune s furnizeze mijlocul de interpretare a formelor
lingvistice i s le pun în coresponden cu altceva, altceva care poate fi realitatea sau
formele altei limbi sau ale altui limbaj (non-verbal).
Perspectiva pragmatic i propune s analizeze formele limbii a a cum le utilizeaz
vorbitorii care inten ioneaz s ac ioneze unii asupra altora prin intermediul limbii.
Orice tip de act al vorbirii comport trei aspecte concomitente, îns în grade diferite de
intensitate. Aceste trei aspecte sunt: locu ia, ilocu ia i perlocu ia.
Locu ia const în articularea i combinarea de sunete, în evocarea i combinarea
sintactic a no iunilor i sensurilor, în actul de vorbire propriu-zis;
În cazul ilocu iei, enun ul exprimat în fraz reprezint el însu i un act, o anume
transformare a raporturilor dintre interlocutori. De exemplu, când cineva spune „promit …”
înseamn c se angajeaz la o ac iune care va modifica a teptarea interlocutorului. Printr-un
act ilocutoriu al enun rii se angajeaz o ac iune specific .
În cazul perlocu iei, enun ul con ine o teleologie de ordin comunica ional. Scopul
explicit al enun rii autorului poate s nu fie exprimat sau s nu fie identificabil în enun ,
decât în urma unei eventuale cereri de confirmare sau de explicitare din partea
interlocutorului. Actul perlocu ionar este inserat în intersti iile unei situa ii de fapt. El poate
exprima i recursul la un alt tip de cod comunica ional sau de situa ie, cunoscut de c tre unii
dintre vorbitori.
 3.3. Stiluri de comunicare
Comunicarea eficient depinde în mare m sur de felul în care comunic m, adic de
stilul comunic rii. Potrivit unei celebre formul ri, „Le style c’est l’homme”1, este evident c
fiec rui individ îi este caracteristic un anumit mod de exprimare, un anumit stil, care poart
pecetea propriei personalit i, a culturii, a temperamentului i a mediului social în care acesta
tr ie te. Stilul nu este o proprietate exclusiv a textelor literare, el este specific oric rui act de
comunicare.
3.3.1. Calit i generale ale stilului
Indiferent de stilul de comunicare abordat, acesta trebuie s îndeplineasc , în principal,
urm toarele calit i:
- claritatea – expunerea sistematizat , concis i u or de în eles; absen a clarit ii
impieteaz asupra calit ii comunic rii, conducând la obscuritate, nonsens i la
echivoc;
- corectitudinea – o calitate care pretinde respectarea regulilor gramaticale în ceea ce
prive te sintaxa, topica; abaterile de la normele gramaticale sintactice se numesc
solecisme i constau, cu prec dere, în dezacordul dintre subiect i predicat;
- proprietatea – se refer la modalitatea folosirii cuvintelor celor mai potrivite pentru a
exprima mai exact inten iile autorului;
- puritatea – are în vedere folosirea numai a cuvintelor admise de vocabularul limbii
literare; potrivit cu evolu ia limbii putem identifica arhaisme, care reprezint cuvinte
vechi, ie ite din uzul curent al limbii, neologisme, cuvinte recent intrate în limb , al
ror uz nu a fost înc pe deplin validat i regionalisme, cuvinte a c ror întrebuin are
este local , specific unei zone. Potrivit cu valoarea de întrebuin are a cuvintelor, cu
sensurile în care acestea sunt folosite de anumite grupuri de vorbitori, putem identifica
dou categorii de termeni: argoul, un limbaj folosit doar de anumite grupuri de
vorbitori care confer cuvintelor alte sensuri decât cele de baz pentru a-i deruta pe cei
care nu cunosc codul i jargonul, care este un limbaj de termeni specifici unor anumite
comunit i profesionale, folosi i pentru a realiza o comunicare mai rapid ;
- precizia – are drept scop utilizarea numai a acelor cuvinte i expresii necesare pentru
în elegerea comunic rii;
- concizia – urm re te exprimarea concentrat pe subiectul de comunicat, f divaga ii
suplimentare i neavenite;

1
Stilul este omul însu i
3.3.2. Calit i particulare ale stilului
- naturale ea – const în exprimarea fireasc , f afectare, f o c utare for at a unor
cuvinte sau expresii neobi nuite, de dragul de a epata, de a uimi auditoriul;
- demnitatea – impune utilizarea în exprimarea oral numai a cuvintelor sau a
expresiilor care nu aduc atingere moralei sau bunei cuviin e; mai nou este invocat în
acest sens i atitudinea „politically corectnnes”, evitarea referirilor cu caracter rasial,
ovin, antisemit, misogin sau androgin.
- armonia – ob inerea efectului de încântare a auditoriului prin recurgerea la cuvinte i
expresii capabile s provoace auditoriului reprezent ri conforme cu inten ia
vorbitorului; opusul armoniei este cacofonia;
- fine ea – folosirea unor cuvinte sau expresii prin care se exprim într-un mod indirect
gânduri, sentimente, idei.
3.3.3. Tipologia stilurilor de comunicare
Stilul neutru – se caracterizeaz prin absen a deliberat a oric rei forme de exprimare
a st rii suflete ti, pentru c între emi tor i receptor nu se stabilesc alte rela ii decât cele
oficiale, de serviciu;
Stilul familiar – se caracterizeaz printr-o mare libertate în alegerea mijloacelor de
expresie, ca urmare a unor intense tr iri afective; presupune o exprimare mai pu in
preten ioas , mai apropiat , folosit în rela iile cu membrii familiei, prietenii, colegii;
Stilul solemn – sau protocolar, are ca tr tur specific c utarea minu ioas a acelor
formule, cuvinte sau moduri de adresare, menite a conferi enun rii o not evident de
ceremonie, solicitat de împrejur ri deosebite, în vederea exprim rii unor gânduri i
sentimente grave, m re e, profunde;
Stilul beletristic – specificitatea acestui stil const în marea bog ie de sensuri la care
apeleaz i pe care le folose te; este stilul care încearc s abordeze dic ionarul unei limbi în
exhaustivitatea sa;
Stilul tiin ific – se caracterizeaz prin aceea c în procesul comunic rii se apeleaz la
formele de deduc ie i de induc ie ale ra ionamentelor, ignorându-se într-o oarecare m sur ,
sensibilitatea i imagina ia;
Stilul administrativ – un stil func ional, care are ca element definitoriu prezen a unor
formule sintactice cli eu, cu ajutorul c rora se efectueaz o comunicare specific institu iilor;
Stilul publicistic – abordeaz o mare varietate tematic , fapt ce îl apropie de stilul
beletristic, dar îl deosebe te de acesta faptul c pune accentul pe informa ie mai mult decât pe
forma de prezentare, urm rind informarea auditoriului;
 Stilul de comunicare managerial – stilul în care mesajul managerului caut s aib
un impact puternic asupra auditoriului, urm rind s activeze eficien a i eficacitatea acestuia,
angajarea la rezolvarea de probleme, informarea, dirijarea spre anumite scopuri.
3.3.4. Formele comunic rii orale
Monologul este o form a comunic rii în care emitentul nu implic receptorul; în
aceast form a comunic rii exist totu i feed-back, dar nu exist un public anume; în acela i
timp, nici nu se poate vorbi de existen a unui monolog absolut.
Conferin a clasic presupune o adresare direct , public în care cel care sus ine
conferin – conferen iarul – evit s enun e propriile judec i de valoare, rezumându-se s le
prezinte cu fidelitate pe cele ale autorilor despre care conferen iaz .
Conferin a cu preopinen i este forma în cadrul c reia se prezint mai mul i
conferen iari, care prezint idei opuse pe aceea i tem ; conferin a cu preopinen i poate fi
regizat sau spontan .
Expunerea este forma de discurs care angajeaz în mod explicit personalitatea, opiniile,
sistemul de valori ale celui care vorbe te, care î i transmite opiniile cu privire la un subiect.
Prelegerea este situa ia comunicativ în care publicul care asist la o prelegere a avut
posibilitatea s sistematizeze informa ii, fapte, evenimente anterioare angaj rii acestui tip de
comunicare; presupune un nivel de abordare mai ridicat, f o introducere de acomodare cu
subiectul pus în discu ie.
Relatarea o form de comunicare în care se face o decodificare, o dezv luire, o
prezentare, apelând la un tip sau altul de limbaj, a unei realit i obiective, a unor st ri de fapt,
a unor ac iuni f implicarea celui care particip , ferit de subiectivism i de implicare
personal .
Discursul este forma cea mai evoluat i cea mai preten ioas a monologului, care
presupune emiterea, argumentarea i sus inerea unor puncte de vedere i a unor idei inedite,
care exprim un moment sau o situa ie crucial în evolu ia domeniului respectiv.
Toastul este o rostire angajat cu prilejul unor evenimente deosebite; nu trebuie s
dep easc 3, 4 minute; trebuie s fie o comunicare care face apel la emo ionalitatea celor
prezen i, dar cu m sur .
Alocu iunea reprezint o interven ie din partea unui vorbitor într-un context
comunica ional având drept scop ilustrarea unui punct de vedere; nu trebuie s dep easc 10
minute.
Povestirea este forma cea mai ampl a comunic rii, în care se folosesc cele mai variate
modalit i, care face apel la imagina ie i sentimente, la emo ii, la cuno tin e anterioare; în
mod deosebit îi este specific angajarea dimensiunii temporale sub forma trecutului;
subiectivitatea povestitorului este prezent din plin, l sându- i amprenta pe forma i stilul
mesajelor transmise.
Pledoaria este asem toare ca form i func ie discursiv cu alocu iunea,
diferen iindu-se de aceasta prin aceea c prezint i sus ine un punct de vedere propriu.
Predica este un tip de adresare în care posibilitatea de contraargumentare i manifestare
critic sunt reduse sau chiar anulate; specific institu iilor puternic ierarhizate.
Interven ia este situa ia în care emi torul vine în sprijinul unor idei ale unui alt
participant la discu ie, acesta din urm declarându- i, fie i tacit, acordul cu mesajul enun at;
prin interven ie, emitentul adânce te un punct de vedere i îl sus ine.
Interpelarea reprezint situa ia în care cineva, aflat în postura de distribuitor de
informa ie, cere unor anumite surse o mai bun precizare în anumite probleme, pe anumite
domenii.
Dialogul este comunicarea în cadrul c reia mesajele se schimb între participan i,
fiecare fiind pe rând emi tor i receptor; rolurile de emi tor i receptor se schimb reciproc;
participan ii la dialog fac un schimb de informa ii; to i participan ii la dialog se consider
egali, î i acord acela i statut.
Dezbaterea este o form a comunic rii în care nu sunt implicate structuri evaluative;
este destinat clarific rii i aprofund rii unor idei; nu are un centru de autoritate vizibil, dar
are un moderator.
Seminarul este form de dialog care implic serioase structuri evaluative; are un centru
autorizat de comunicare, care este i centrul de conducere al discu iilor din cadrul
seminarului.
Interviul este forma rigid a dialogului, în care rolurile de emitent i receptor nu se
schimb ; este folosit ca metod de ob inere de informa ii în pres .
Colocviul este forma de comunicare în care participan ii dezbat în comun o anumit
idee, în baza unei discu ii, pe un anumit subiect, prin participarea fiec ruia la discu ii
îmbog indu-se sfera subiectului abordat.
3.3.5. Procesul comunic rii orale
În procesul de comunicare se pot identifica o serie de stimuli care impun acestui act
specific uman un caracter individual, f când comunicarea specific fiec rui vorbitor. Ace tia
sunt de natur intern sau de natur extern .
Stimulii de natur intern sunt:
- experien ele personale, mentale, fizice, psihologice i semantice, „istoria” fiec ruia;
- atitudinile personale, datorate educa iei i instruc iei fiec ruia, nivelului i pozi iei sociale,
profesiei;
- percep ia i concep ia despre lume, despre propria persoan , despre interlocutori;
- propriile deprinderi de comunicator i nivelul de comunicare al interlocutorului.
Stimulii de natur extern sunt:
- tendin a de abstractizare – opera ie a gândirii prin care se urm re te desprinderea i
re inerea doar a unei însu iri i a unor rela ii proprii unui fapt;
- tendin a deductiv – tendin a de a a eza faptele sau enun urile într-un ra ionament care
impune concluzii ce rezult din propuneri i elemente evidente;
- tendin a evalu rii – tendin a de a face aprecieri prin raportarea la propriul sistem de valori,
la alte sisteme, la alte persoane.
Situa ia vorbirii, a trecerii limbii în act, presupune o serie de abilit i necesare
interlocutorilor pentru a reu i o comunicare eficient . Condi iile cerute de opera ionalizarea
comunic rii, care in de personalitatea vorbitorului, a comunicatorului sunt:
- claritate – organizarea con inutului de comunicat astfel încât acesta s poat fi u or de
urm rit; folosirea unui vocabular adecvat temei i auditorului; o pronun are corect i
complet a cuvintelor;
- acurate e – presupune folosirea unui vocabular bogat pentru a putea exprima sensurile
dorite; cere exploatarea complet a subiectului de comunicat;
- empatie – vorbitorul trebuie s fie deschis tuturor interlocutorilor, încercând s
în eleag situa ia acestora, pozi iile din care adopt anumite puncte de vedere, s
încerce s le în eleag atitudinile, manifestând în acela i timp amabilitate i prietenie;
- sinceritate – situa ia de evitare a rigidit ii sau a stâng ciei, recurgerea i men inerea
într-o situa ie natural ;
- atitudine – evitarea mi rilor bru te în timpul vorbirii, a pozi iilor încordate sau a
unora prea relaxate, a modific rilor bru te de pozi ie, a sc rilor de sub control a
vocii;
- contact vizual – este absolut necesar în timpul dialogului, to i participan ii la dialog
trebuie s se poat vedea i s se priveasc , contactul direct, vizual, fiind o prob a
credibilit ii i a dispozi iei la dialog;
- înf are – reflect modul în care te prive ti pe tine însu i: inuta, vestimenta ia,
trebuie s fie adecvate la locul i la felul discu iei, la statutul social al interlocutorilor;
- postur – pozi ia corpului, a mâinilor, a picioarelor, a capului, a spatelui, toate acestea
trebuie controlate cu abilitate de c tre vorbitor;
 - voce – urm ri i dac sunte i auzi i i în ele i de cei care v ascult , regla i-v volumul
vocii în func ie de sal , de distan a pân la interlocutori, fa a de zgomotul de fond;
- vitez de vorbire – trebuie s fie adecvat interlocutorilor i situa iei; nici prea mare,
pentru a indica urgen a, nici prea înceat , pentru a nu pierde interesul ascult torilor;
- pauze de vorbire – sunt recomandate atunci când vorbitorul dore te s preg teasc
auditoriul pentru o idee important .
Pentru a în elege de ce ac iunea de a asculta este, de asemenea, important în
comunicare, e necesar s trecem în revist fazele ascult rii.
- auzirea – actul automat de recep ionare i transmitere la creier a undelor sonore
generate de vorbirea emitentului; exprim impactul fiziologic pe care-l produc undele
sonore;
- în elegerea – actul de identificare a con inutului informativ comunicat, recompunerea
sunetelor auzite în cuvinte, a cuvintelor în propozi ii i fraze;
- traducerea în sensuri – este implicat memoria i experien a lingvistic , cultural , de
vorbire a ascult torului;
- atribuirea de semnifica ii informa iei receptate – în func ie de nivelul de
opera ionalizare a limbii, a vocabularului, a performan elor lingvistice;
- evaluarea – efectuarea de judec i de valoare sau adoptarea de atitudini valorice din
partea ascult torului.
O comunicare nu este deplin dac în rela ie nu se afl i un receptor; o bun
comunicare, o reu it a acesteia, depinde i de atitudinea ascult torului. Calit ile unui bun
ascult tor sunt:
- disponibilitatea pentru ascultare – încercarea de a p trunde ceea ce se comunic , de
a urm ri ceea ce se transmite;
- manifestarea interesului – a asculta astfel încât s fie evident c cel care vorbe te
este urm rit; celui care vorbe te trebuie s i se dea semnale în acest sens;
- ascultarea în totalitate – interlocutorul trebuie l sat s i expun toate ideile, s
epuizeze ceea ce vrea s spun ;
- urm rirea ideilor principale – cererea revenirii asupra unui subiect trebuie s se
refere la ideile principale din ceea ce a fost spus i s nu se insiste pe lucruri f
importan ;
- ascultarea critic – ascultarea cu aten ie i identificarea cu exactitate cui îi apar in
ideile care se comunic ;
 - concentrarea aten iei – concentrare pe ceea ce se spune, nu pe ceea ce nu se spune,
pe efectele secundare ale comunic rii sau pe cele colaterale, accidentale care pot s
apar în timpul comunic rii;
- luarea de noti e – ajut la urm rirea mai exact a ideilor expuse; permite elaborarea
unei schi e proprii a ceea ce a fost expus;
- sus inerea vorbitorului – o atitudine pozitiv i încurajatoare din partea auditoriului
pentru a permite emitentului s izbuteasc în întreprinderea sa.
3.3.6. Interpretarea mesajelor
Forma cea mai general de interpretare a mesajelor este ra ionamentul logic. Acesta are
la baz un proces de ordonare a conota iilor termenilor i a rela iilor în care apar ace tia în
judec ile pe care le facem în enun urile noastre. Ra ionarea cunoa te dou moduri
fundamentale: deduc ia i induc ia
Deduc ia const în extragerea de judec i particulare din judec i generale, pornind de
la situa ii, de la cuno tin e cu un caracter general; prin deduc ie putem ajunge la cuno tin e,
judec i cu caracter particular, specifice; este un mod de interpretare specific analizei.
Silogismul este o form a deduc iei i reprezint opera iunea logic prin care din dou
premise, una major , cealalt minor , se ob ine o concluzie prin eliminarea termenului mediu,
comun fiec rei premise. Silogismul cunoa te patru figuri de baz cu mai multe moduri
fiecare. Nu toate modurile silogistice sunt valide. Adev rul concluziei silogismului nu
depinde de adev rul premiselor de la care se pleac . Adev rul silogistic este unul formal.
Concluzia urmeaz întotdeauna partea „mai slab ” a premiselor, pe cea cu o sfer conotativ
mai restrâns sau pe cea cu form negativ .
Induc ia este procesul invers deduc iei, constând în ajungerea la judec i de valoare
pornind de la judec i, fapte particulare; de la situa ii particulare spre situa ii generale; un mod
de interpretare specific sintezei.
 4. COMUNICAREA NONVERBAL
În contextul tipurilor de comunicare, comunicarea nonverbal prezint interes din cel
pu in dou motive:
- rolul ei este adesea minimalizat, percepându-se doar vârful icebergului într-o
conversa ie;
- într-o comunicare oral , 55% din informa ie este perceput i re inut prin intermediul
limbajului nonverbal (expresia fe ei, gesturile, postura corpului etc.).
Comunicarea nonverbal are, datorit ponderii ei mari în cadrul comunic rii realizate de un
individ, un rol deosebit de important. Limbajul nonverbal poate sprijini, contrazice sau substitui
comunicarea verbal . Mesajul nonverbal este cel mai apropiat de realitatea emitentului i este cel
ruia i se acord de c tre interlocutor aten ia cea mai mare. Astfel, de exemplu, cineva poate
constata c , de i interlocutorul sus ine c spune adev rul, îl simte c minte.
4.1. Limbajul corpului
Pentru a eviden ia importan a limbajului corpului, este suficient s ne gândim la filmele
mute, sau pantomima care exprim pove ti întregi doar prin limbajul trupului. De multe ori,
când au de discutat ceva important, oamenii evit comunicarea prin telefon i prefer
comunicarea fa în fa , deoarece comunicarea prin telefon blocheaz comunicarea prin
intermediul limbajului corpului i în acest fel face comunicarea incomplet , nesigur .
Limbajul corpului contribuie la comunicare prin expresia fe ei, mi carea corpului
(gesturi), forma i pozi ia corpului, aspectul general i prin comunicarea tactil .
4.1.1. Expresia fe ei
Comunicarea prin expresia fe ei include mimica (încruntarea, ridicarea sprâncenelor,
încre irea nasului, uguierea buzelor etc.), zâmbetul (prin caracteristici i momentul folosirii),
i privirea (contactul sau evitarea privirii, expresia privirii, direc ia privirii, etc.).
Fa a este cea mai expresiv parte a corpului i expresia acesteia constituie un mijloc de
exprimare inestimabil. În mod normal, ochii i partea de jos a fe ei sunt privite cel mai intens
în timpul comunic rii. De multe ori, într-o conversa ie, ceea ce exprim ochii este mult mai
important decât ceea ce exprim cuvintele.
Mimica este cea care comunic diferite st ri emo ionale: fruntea încruntat semnific
preocupare, mânie, frustrare; sprâncenele ridicate cu ochii deschi i – mirare, surpriz ; nas
încre it – nepl cere; n rile m rite – mânie sau, în alt context, excitare senzual ; buze strânse –
nesiguran , ezitare, ascunderea unor informa ii.
 Zâmbetul este un gest foarte complex, capabil s exprime o gam larg de informa ii, de
la pl cere, bucurie, satisfac ie, la promisiune, sau cinism. Interpretarea sensului zâmbetului
variaz îns de la cultur la cultur (sau chiar subcultur ), fiind strâns corelat cu
presupunerile specifice care se fac în leg tur cu rela iile interumane în cadrul acelei culturi.
Modul în care o persoan prive te i este privit are leg tur cu nevoile sale de
aprobare, acceptare, încredere i prietenie. Chiar i a privi sau a nu privi pe cineva are un
în eles. Privind pe cineva confirm m c îi recunoa tem prezen a, c exist pentru noi;
interceptarea privirii cuiva înseamn dorin a de a comunica. O privire direct poate însemna
onestitate i intimitate, dar în anumite situa ii comunic amenin are. În general, o privire
insistent i continu deranjeaz .
Realizarea contactului intermitent i scurt al privirilor indic lipsa de prietenie. Mi carea
ochilor în sus exprim încercarea de a ne aminti ceva; în jos - triste e, modestie, timiditate sau
ascunderea unor emo ii. Privirea într-o parte sau neprivirea cuiva poate denota lipsa de
interes, r ceala. Evitarea privirii înseamn ascunderea sentimentelor, lips de confort sau
vinov ie.
Oamenii care nu sunt siguri pe ei vor ocoli privirea interlocutorului în situa ii în care se
simt amenin i, dar o vor c uta în situa ii favorabile; exist chiar expresia „a te ag a” cu
privirea.
Privirea constituie un mod „netactil” de a atinge pe cineva, de unde i expresia „a
mângâia cu privirea”.
Pupilele dilatate indic emo ii puternice. Pupilele se l rgesc, în general, la vederea a
ceva pl cut, fa de care avem o atitudine de sinceritate. Pupilele se mic oreaz ca manifestare
a nesincerit ii, nepl cerii. Clipirea frecvent denot anxietate.
4.1.2. Mi carea corpului
Corpul comunic prin gesturi, pozi ie, i prin modul de mi care.
Câteva elemente ale limbajului gesturilor sunt:
- strângerea pumnilor - denot ostilitate i mânie, sau depinzând de context, determinare,
solidaritate, stres;
- bra e deschise - sinceritate, acceptare;
- mân la gur - surpriz i acoperirea gurii cu mâna - ascunderea a ceva, nervozitate;
- capul sprijinit în palm semnific plictiseal , dar palma (degetele) pe obraz, dimpotriv ,
denot interes extrem;
- mâinile inute la spate pot s exprime superioritate sau încercare de autocontrol.
 Trebuie avute îns în vedere i diferen ierile culturale. De exemplu, mi carea capului de
sus în jos semnific aprobare, în timp ce în alte ri (Sri Lanka) aprobarea este exprimat prin
mi carea capului de la dreapta la stânga. Gestul de ar tare cu degetul este considerat
nepoliticos la noi, insult în Thailanda i absolut neutru, de indicare, în SUA.
Utilizarea gesticula iei excesive este considerat ca nepoliticoas în multe ri, dar
gesturile mâinilor au creat faima italienilor de popor pasional.
Modul în care americanii î i încruci eaz picioarele (relaxat, mi ri largi, f nici o
re inere) difer de cel al europenilor (controlat, atent la pozi ia final ); cel al b rba ilor difer
de cel al femeilor. Un american va pune chiar picioarele pe mas dac aceasta înseamn o
pozi ie comod sau dac vrea s demonstreze control total asupra situa iei. La noi oamenii
tind s fie destul de con tien i de modul în care fac acest gest i îl asociaz în moduri diferite
cu formalitatea, competi ia, tensiunea. Bâ âitul picioarelor denot plictiseal , ner bdare sau
stres.
4.1.3. Postura corpului
Postura/pozi ia comunic în primul rând statutul social pe care indivizii îl au, cred c îl
au sau vor s îl aib . Sub acest aspect, ea constituie un mod în care oamenii se raporteaz unii
fa de al ii atunci când sunt împreun . Postura corpului ne d informa ii i despre atitudine,
emo ii, grad de curtoazie, c ldur sufleteasc .
O persoan dominant tinde s in capul înclinat în sus, iar cea supus în jos. În
general, aplecarea corpului în fa semnific interesul fa de interlocutor, dar uneori i
nelini te i preocupare. Pozi ia relaxat , înclinare pe scaun spre spate, poate indica deta are,
plictiseal sau autoîncredere excesiv i ap rare la cei care consider c au statut superior
interlocutorului.
Posturile pe care le au oamenii, corelate cu rela ia dintre ei atunci când sunt împreun ,
se pot clasifica în trei categorii:
1. de includere/neincludere, postur prin care se define te spa iul disponibil activit ii de
comunicare i se limiteaz accesul în cadrul grupului. De exemplu, membrii grupului pot
forma un cerc, pot s se întoarc /aplece spre centru, s i întind un bra sau picior peste
intervalul r mas liber, indicând prin toate acestea c accesul la grup este limitat.
2. de orientare corporal , care se refer la faptul c doi oameni pot alege s se a eze fa -n
fa (vizavi) sau al turi (paralel). Prima situa ie comunic predispozi ia pentru
conversa ie, iar a doua - neutralitate.
3. de congruen /incongruen , postur care comunic intensitatea cu care o persoan este
implicat în ceea ce spune sau face interlocutorul. Participarea intens conduce la postura
 congruent (similar cu a interlocutorului); schimbarea posturii interlocutorului
declan eaz în acest caz schimbarea posturii celui puternic implicat în comunicare. În
cazul în care exist între comunicatori divergen e de statut, de puncte de vedere sau de
opinii, apar posturile necongruente: persoana nu prive te spre interlocutor, nu
interac ioneaz sub nici o form .
Modul de mi care a corpului
Desf urarea unei persoane într-o comunicare din punct de vedere al modului de
mi care a corpului poate fi caracterizat de:
- mi ri laterale (se consider buni comunicator);
- mi ri fa -spate (se consider om de ac iune);
- mi ri verticale (se consider om cu putere de convingere).
În America au ap rut a a-numi ii „headhunters”, vân torii de capete, consultan i
specializa i pe problema g sirii de oameni potrivi i pentru o anumit func ie managerial .
Ace ti speciali ti folosesc intensiv aceste indicii.
4.1.4. Comunica ia tactil
Acest tip de limbaj non-verbal se manifest prin frecven a atingerii, prin modul de a da
mâna, modul de îmbr are, de luare de bra , b tutul pe um r etc.
Cunoa tem ce semnific aceste atingeri pentru români, dar în diferite culturi ele pot
comunica lucruri diferite. De exemplu, la japonezi, înclinarea capului înlocuie te datul mâinii
ca salut, în timp ce la eschimo i acest salut se exprim cu o u oar lovitur pe um r.
Unii oameni evit orice atingere. For a i tipul de atingere depinde în mare m sur de
vârst , salut, rela ie i cultur .
4.2. Prezen a personal
Prezen a personal comunic , de exemplu, prin intermediul formei corpului, a
îmbr mintei, a mirosului (parfum, miros specific), a bijuteriilor i a altor accesorii
vestimentare.
Avem în cultura noastr anumite atitudini privind leg tura dintre forma corpului,
aspectul exterior i personalitate. Distingem trei tipuri de fizic:
- ectomorf (fragil, sub ire i înalt);
- endomorf (gras, rotund, scurt);
- mezomorf (musculos, atletic, înalt).
Datorit condi ion rilor sociale am „înv at” la ce s ne „a tept m” de la oamenii
apar inând diferitelor categorii. Astfel, tindem s -i percepem pe ectomorfi ca fiind tineri,
ambi io i, suspicio i, tensiona i, nervo i i mai pu in masculini; pe endomorfi îi percepem ca
fiind b trânicio i, demoda i, mai pu in rezisten i fizic, vorb re i, buni la suflet, agreabili, de
încredere, prieteno i, dependen i de al ii; pe mezomorfi îi percepem ca fiind înc âna i,
puternici, aventuro i, maturi în comportare, plini de încredere în sine, ve nic înving tori.
Îmbr mintea, în m sura în care este rezultatul unei alegeri personale, oglinde te
personalitatea individului, este un fel de extensie a eului i, în acest context, comunic
informa ii despre acesta. Ea poate afecta chiar comportamentul nostru general sau al celor din
jur. Îmbr mintea se poate folosi pentru a crea un rol.
Îmbr mintea i accesoriile pot marca statutul social real, sau pretins. De exemplu,
femeile care acced la o func ie managerial înalt vor tinde s se îmbrace într-un mod
particular (costum sobru din dou piese), purtând accesorii similare celor b rb te ti (serviet
diplomat).
Îmbr mintea non-conformist comunic faptul c purt torul este un original, r zvr tit
social, posibil creator de probleme sau artist. Îmbr mintea neglijent este asociat în
general cu valoarea intrinsec a individului.
Pentru situa ii de afaceri este apreciat îmbr mintea elegant i de calitate, dar nu
sofisticat .
Igiena personal constituie un factor important. Mirosul „telegrafiaz ” mesaje pentru
multe persoane, chiar f a fi con tiente de aceasta. Parfumul puternic, chiar de calitate,
atrage aten ia într-un mod neadecvat i ne sugereaz prostul gust sau anumite inten ii.
4.3. Limbajul spa iului
Limbajul spa iului trebuie interceptat simultan în func ie de 5 dimensiuni: m rime, grad
de intimitate, în ime, apropiere - dep rtare, în untru - în afar .
Fiecare din noi are preferin e în leg tur cu distan a fa de cei cu care comunic m. În
majoritatea culturilor europene, nu se apreciaz apropierea cu mai mult de 40-50 cm decât a
celor din familie sau a persoanelor iubite; aceast distan define te spa iul intim.
„Invadarea” acestui spa iu produce senza ia de disconfort.
Comunic m confortabil atunci când distan a fa de interlocutor este de 1-2 m, distan
ce define te spa iul personal. Într-un spa iu mai mic este greu s te concentrezi asupra
comunic rii. Adeseori suntem pu i în situa ia ca, în timp ce vorbim cu cineva, s facem un pas
înainte sau unul înapoi pentru a ne regla acest spa iu la m rimea adecvat pentru spa iul
nostru personal.
 Apropierea exagerat poate comunica amenin are sau rela ii de natur strict personal ;
dep rtarea excesiv poate comunica arogan , importan , statut social superior. Cu cât o
persoan este mai important , cu atât va tinde s aleag o mas de birou mai mare, care
impune o distan mai mare fa de interlocutor.
Dac urm rim modul în care oamenii tind s i aleag locul într-o înc pere (atunci când
exist posibilitatea de a alege) i cum î i marcheaz spa iul personal prin împr tierea foilor,
întinderea picioarelor etc., devine evident ce vor acestea s ne comunice.
Modul în care managerul folose te spa iul în timpul edin elor poate comunica ceva
despre personalitatea sa, despre stilul de conducere i luare a deciziilor. Managerul ce st în
spatele biroului indic lipsa dorin ei de ac iune. Probabil c acest tip de manager va lua
deciziile singur i stilul s u de conducere este mai degrab autocratic decât democratic.
În general, spa iile mici sunt percepute ca fiind mai prietenoase, calde i intime. Cele
mari sunt asociate cu puterea, statutul i importan a. De aceea, adeseori suntem intimida i
intrând într-un spa iu mare, înalt i cu mobilier masiv.
4.4. Limbajul culorilor
Culoarea, dincolo de percep ia i tr irea ei afectiv , este i o oglind a personalit ii
noastre i deci influen eaz comunicarea. Gândirea creatoare are loc optim într-o înc pere cu
mult ro u, iar cea de reflectare a ideilor într-o camer cu mult verde. Culorile str lucitoare
sunt alese de oamenii de ac iune comunicativi, extraverti i, iar cele pale de timizi, introverti i.
Semnifica ia culorilor poate fi diferit în diverse culturi. De exemplu, ro ul este asociat
în China cu bucurie i festivitate, în Japonia cu lupt i mânie; în cultura indienilor americani
semnific masculinitate, în Europa dragoste, iar în SUA comunism. În rile cu popula ie
african , negrul sugereaz binele, iar albul r ul. Pentru europeni, negrul este culoarea triste ii,
în timp ce aceste st ri sunt exprimate la japonezi i chinezi prin alb. Verdele semnific la
europeni invidie, la asiatici bucurie, iar în anumite ri speran , în timp ce galbenul comunic
la europeni la itate, gelozie, la americani este culoarea intelectualit ii, iar la asiatici semnific
puritate.
Culoarea afecteaz comunicarea sub urm torul aspect: culorile calde stimuleaz
comunicarea, în timp ce culorile reci o inhib ; monotonia, precum i varietatea excesiv de
culoare, inhib i-i distrag pe comunicatori.
4.5. Limbajul timpului
Modul în care putem comunica prin limbajul timpului este corelat cu:
- precizia timpului
 - lipsa timpului
- timpul ca simbol.
Precizia timpului
Timpul este considerat ca ceva pre ios i personal i, în general, atunci când cineva î i
permite s ni-l structureze, aceasta comunic diferen a de statut.
A veni mai târziu sau ceva mai devreme la o întâlnire de afaceri sau a fi punctual sau nu
la o edin are anumite semnifica ii: comunic atitudinea fa de interlocutor sau fa de
activitatea respectiv , percep ia statutului i a puterii, respectul i importan a acordat .
Întârzierea poate irita i insulta.
Cu cât oamenii sunt f cu i s a tepte mai mult, cu atât ei se simt mai umili i, se simt
desconsidera i i inferiori ca statut social. Astfel, limbajul timpului se poate folosi, în mod
voit sau nu, pentru a manipula, supune i controla sau pentru a comunica respect i interes.
Lipsa timpului
Percepem timpul ca pe o resurs personal limitat i, de aceea, modul în care fiecare
alegem s îl folosim comunic atitudinea noastr fa de cel care solicit o parte din aceast
resurs . Dac nu acord m timp pentru o anumit comunicare se va percepe ca neacordare de
importan . Studiile sociologice au ar tat c , în general, rela ia de comunicare pozitiv se
dezvolt propor ional cu frecven a interac iunii (deci timp petrecut împreun ).
Timpul ca simbol
Acest aspect ine de o anumit obi nuin , cum este ritmul (de exemplu: mânc m de trei
ori pe zi i la anumite ore). Similar, anotimpurile impun anumite activit i i un anume fel de
via clar situate în timp. S rb torile i ritualurile, de asemenea, sunt marcate de timp. Astfel,
oamenii de afaceri tiu c în preajma s rb torilor de iarn se cump mai mult i se lucreaz
mai pu in.
În final, dup ce a fost caracterizat fiecare tip de limbaj în parte, este bine s tim
anumite aspecte ale limbajului nonverbal de care trebuie inut cont în interpretarea lui:
Pentru a evita interpretarea gre it a unui element de limbaj nonverbal este bine s -l
interpret m în contextul tuturor celorlalte elemente verbale i non-verbale.
Caracteristicile de personalitate individuale, de educa ie, experien de via etc., sunt
elemente care trebuie luate în considerare în interpretarea corect a limbajelor
nonverbale.
Modul de folosire i interpretare a limbajelor nonverbale difer sub multe aspecte: de
la individ la individ; de la profesie la profesie; de la colectivitate la colectivitate; de la
cultur la cultur .
 5. COMUNICAREA DE MAS
Via a omului contemporan se caracterizeaz , printre altele, prin multitudinea de
informa ii, pe care le prime te permanent pe diferite c i. Prin cantitatea, frecven a i
simplitatea lor, mesajele mass-media au devenit tot atât de familiare ca i hrana, lucrurile din
locuin , sau prietenii. În spatele acestui flux continuu de imagini, sunete i semne
func ioneaz un sistem socio-profesional a c rui complexitate i anvergur sunt neb nuite
publicului larg i care este cu atât mai subtil cu cât vizibilitatea produselor sale d iluzia
transparen ei. Inaugurat în secolul al XV-lea, prin apari ia tiparului, acest sistem a cunoscut o
dezvoltare real în secolul al XIX-lea, pentru ca în ultimul veac al mileniului actual s aib un
caracter realmente exploziv, adev ratele sale resurse fiind eviden iate abia în ultimii 50 de ani,
odat cu generalizarea audio-vizualului. Pentru a-i în elege mecanismele i legit ile care-l
guverneaz , numeroase tiin e „clasice”, între care economia, lingvistica, psihologia,
sociologia, istoria i antropologia cultural , cu ramurile lor moderne cum sunt marketingul,
semiotica, psihosociologia, imagologia, etnografia cotidianului etc., i-au conjugat eforturile
realizând o sintez care, la cap tul unui secol de evolu ie, a conturat un câmp teoretic nou:
acela al tiin elor comunic rii de mas . În prezent, este un adev r larg recunoscut c acestea
i-au câ tigat o pozi ie bine definit i au dobândit un prestigiu inatacabil în ansamblul
tiin elor sociale. tiin e noi i mobile, precum cele ale comunic rii de mas sunt caracterizate
printr-un ritm aparte, rapid i incitant, pentru c ele se dezvolt simultan cu evolu ia
sistemului mass-media (generalizarea comunic rii prin Internet, jocurile video interactive etc.)
i cu sporirea rafinamentului metodelor de cercetare, ceea ce va declan a f îndoial i
schimb ri spectaculoase de paradigme teoretice. Totodat , este evident faptul c acest proces,
prin mai slaba lui vizibilitate pentru publicul larg (cercet rile i rezultatele lor circul mai ales
în mediile tiin ifice i universitare), se situeaz în „contratimp” în raport cu accesibilitatea i
pregnan a mass-media. Se poate trage concluzi, în acest context, c universul comunic rii de
mas , permanent prezent i evident prin el însu i, umbre te cercet rile ce i s-au consacrat,
dând impresia c tot ceea ce se întâmpl în acest univers este simplu, natural, de la sine în eles
i c nu mai este nevoie nici de studii, nici de teorii, nici de concepte pentru a vorbi despre,
sau pentru a comenta ceea ce se întâmpl în aceast lume a mass-media. Îns o astfel de
perspectiv nu este decât o iluzie p gubitoare.
Într-un sistem atât de amplu i de complex, cum este cel al comunic rii de mas (care
pune în mi care importante resurse financiare, umane i materiale, de rezultatele c ruia
beneficiaz milioane de oameni, modelând prin efectele pe care le produce gândirea i
comportamentul unor importante colectivit i umane care ocup o pozi ie vital în angrenajul
politic al oric rei societ i contemporane etc.) nimic nu mai poate fi simplu i de la sine
în eles. În aceste condi ii, se poate aprecia f teama de a gre i, c mass-media a devenit un
fel de centru gravita ional în raport cu care î i definesc pozi ia celelalte segmente ale societ ii
– sistemul economic, sistemul politic, sistemul cultural, sistemul ideologic, cel al cercet rilor
tiin ifice i, al turi de toate acestea, via a noastr cotidian .
Este evident deci nevoia elimin rii ambiguit ilor i confuziilor, a realiz rii unei
în elegeri tiin ifice a acestei problematici, a dep irii iluziei competen ei i chiar a
profunzimii în acest domeniu.
5.1. Conceptul de comunicare de mas
De cele mai multe ori, la nivelul cunoa terii comune, comunicarea de mas este
identificat drept mass-media. Deoarece i acest concept de mass-media este mai nou, se
impune o definire a sa: Termenul medium (la plural media) este un cuvânt de origine latin ,
transplantat într-un ansamblu anglo-saxon. El desemneaz în principiu procesele de mediere,
mijloacele de comunicare i se traduce, în general, cu expresia „mijloace de comunicare”.
Mass-media reprezint mijloace de comunicare pentru un mare public, un public de mas ,
inventate i utilizate în civiliza iile moderne i având drept caracteristic esen ial marea lor
for i vasta lor raz de ac iune. Evident, în aceast categorie se înscriu radiodifuziunea i
televiziunea, cinematograful i presa, care este considerat ca fiind unul dintre principalele
mass-media. Cartea, discursurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea, s fie
încadrate în categoria mass-media; de asemenea, afi ul publicitar. Se poate considera c i
cuvântul, telefonul, telegraful, scrisul sunt mijloace de comunicare, chiar dac ele servesc mai
curând la stabilirea de rela ii interpersonale decât ca emi tori c tre marele public.
Se impun totu i unele preciz ri fa de acest punct de vedere. Între no iunile de mass-
media i comunicare de mas , mijloace ale comunic rii de mas este evident c nu poate
exista o sinonimie perfect . Confuziile care se fac în acest sens limiteaz sensurile
conceptelor printr-un reduc ionism simplist, inadecvat. Între comunicare de mas , în eleas ca
mesaje i procese de comunicare i mijloace de comunicare (instrumentele comunic rii,
mijloacele tehnice de transmitere a mesajelor) exist diferen e vizibile, care nu pot fi ocolite
sau trecute cu vederea.
Astfel, o celebr defini ie dat comunic rii de mas (ansamblul procedeelor – pres ,
radio, televiziune, cinema etc. – prin care se realizeaz informarea, propaganda i ac iunea
asupra opiniei publice), este, din acest punct de vedere, lipsit de precizie i poate fi
amendat .
Expresia mass-media nu poate i nu trebuie s înlocuiasc no iunea de comunicare de
mas . Chiar mass-media semnific i are o cuprindere mai mare decât cea de mijloace.
No iunea de mass înseamn de fapt un public numeros, dar poate fi în eleas i ca o
amplitudine social a mesajului, ca o simultaneitate a recept rii pe o arie larg , ca o
standardizare a consumului de produse culturale i, în acela i timp ca un nivel sc zut de
receptivitate. Din aceast perspectiv , conceptul de comunicare de mas este definit în sens
unilateral, simplist, creându-se în mod artificial o desp ire între cultura înalt , a elitelor
sociale i cultura de mas , produc ia de mas , receptarea de mas , consumul de mas . Acesta
este i motivul care îi determin pe unii teoreticieni s prefere no iunile de tehnici de difuzare
colectiv , canale de difuzare colectiv .
Nu se poate defini conceptul de comunicare de mas f a se ine cont de faptul c este
vorba despre un ansamblu de fenomene socio-culturale strâns legate de evolu iile în domeniul
tiin ei i tehnologiei, ceea ce implic unele tr turi specifice. De i începuturile comunic rii
de mas pot fi situate în secolul al XV-lea datorit invent rii tiparului, aceasta este pregnant
în secolul XX, dup prima conflagra ie mondial , o dat cu dezvoltarea mijloacelor tehnice în
domeniul audio-vizualului. Abia în aceste condi ii se poate spune c ea face posibil
transmiterea unui mesaj c tre un public variat i numeros, care îl recep ioneaz simultan, fiind
desp it din punct de vedere spa io-temporal de surs . Emi torul, în acest caz, este un
profesionist al comunic rii, un jurnalist o „persoan institu ionalizat ”, sau o organiza ie de
comunicare, un post de radio, un canal de televiziune, un ziar (grupuri sociale specializate –
antreprenorii de pres i personalul lor). Aceasta este de fapt i prima dintre caracteristicile
comunic rii de mas : emi torul, o „persoan institu ionalizat ”, care reprezint , de obicei, un
grup de persoane, este un mare produc tor de mesaje.
Prin compara ie, în toate celelalte modalit i de comunicare (direct , indirect , multipl )
emi torul de mesaje este unul singur. Diferen a dintre modurile de comunicare este dat , în
acela i timp, de mijloacele prin care se face comunicarea, ca i de num rul receptorilor de
mesaje.
Din aceast perspectiv se poate aprecia c , în cazul comunic rii de mas , comunicarea
se socializeaz , devine colectiv . Revenind, emi torii de mesaje nu mai sunt indivizi, ci
grupuri formate din indivizi, iar mesajele, care nu mai reprezint doar p rerea unui singur
individ, ci a întregului grup, trec printr-un mijloc de informare (ziarul, radioul, televiziunea).
În acela i timp, destinatarii comunic rii formeaz grupuri largi, colectivit i umane, fapt care
constituie socializarea audien ei (a recept rii).
O alt caracteristic a conceptului analizat vizeaz caracterul unidirec ional i mediat al
comunic rii. Emi torii i receptorii de mesaje sunt separa i spa ial i temporal, iar
informa iile se transmit prin intermediul unei tehnologii moderne, specifice „erei electronice”.
În fine, o nou tr tur a comunic rii de mas este dat de faptul c reac ia grupului
receptor de mesaje fa de grupul emi tor (feed-back-ul) este lent , chiar de indiferen .
Când ea se produce, receptorii devin, la rândul lor, purt tori ai unor noi mesaje.
Pe marginea acestui subiect se poate vorbi de trei caracteristici ale comunic rii sociale
prin intermediul presei, care o diferen iaz de toate celelalte forme ale comunic rii i anume:
caracterul instantaneu (sau cvasi-instantaneu), deoarece informeaz despre un
eveniment aproape în acela i timp cu desf urarea lui sau cu un decalaj foarte mic;
permanen a, pentru c nu cunoa te nici o întrerupere i jaloneaz istoria în
continuitatea ei;
caracterul universal, pentru c este prezent peste tot i în orice moment.
Presa se poate defini drept o comunica ie social , ea îndeplinind urm toarele condi ii:
periodicitate pregnant (apari ie cotidian )
consum imediat, f întârziere; mesajul jurnalistic este extrem de perisabil în timp, de
aceea el trebuie consumat imediat, altfel î i pierde orice savoare
eterogenitatea con inuturilor efemere i varietatea incoerent a func iilor; ziarul este
un conglomerat de tiri; satisface gusturile cele mai diverse
grija pentru actualitate, dominant i cople itoare; totul porne te de la actualitatea
imediat i se reduce la ea; cotidianul, prin faptele, opiniile, evenimentele, întâmpl rile
i inciden ele sale, „invadeaz ” totul, cuprinde totul, se impune pretutindeni.
produc ie-difuzare cu mare densitate pentru un enorm conglomerat de persoane:
colectivitate în omogenitate, mas în eterogenitate.
În orice ac iune de comunicare, trebuie avute în vedere cele cinci întreb ri
fundamentale: cine spune? ce spune? prin ce canal? cui? cu ce efect?
Din aceast perspectiv , fiecare element al actului comunic rii poate fi supus analizei,
având în vedere cele dou componente: structura i func ia. Astfel, cine? vizeaz analiza de
control, adic studiul emi torului, al celui care ini iaz i controleaz procesul comunic rii;
ce? vizeaz analiza de con inut a comunic rii; prin ce canal? urm re te analiza canalelor de
comunica ie, a mediului (pres scris , cinema, radio, televiziune, video etc.); cui? vizeaz
analiza publicului, audien a, modul de receptare a mesajelor; cu ce efect? vizeaz analiza
scopului, a efectelor i eficacit ii comunic rii.
În concluzie, modelul comunic rii de mas se poate rezuma la formula: „cineva spune
ceva cuiva”.
5.2. Industrializarea comunic rii sociale
Apari ia i func ionarea tiparului a permis multiplicarea bunurilor culturale i, prin
aceasta, difuzarea lor pe arii geografice din ce în ce mai largi i în medii sociale din ce în ce
mai diverse. Astfel, rela ii de comunicare ce ar fi trebuit anterior acestei epocale inven ii, s
reuneasc grupuri restrânse de persoane, au pus în leg tur nenum rate alte persoane. Ace ti
indivizi sunt str ini de autorul comunic rii, nu au o leg tur direct cu el i beneficiaz de un
duplicat al mesajului ini ial.
Se poate aprecia c , în general, în procesul comunic rii sociale se pot instaura dou mari
tipuri de rela ii:
Rela ii directe – comunicarea se realizeaz între dou sau mai multe persoane, aflate
în pozi ii de proximitate; ele interac ioneaz i se influen eaz reciproc în cadrul
acestui proces. Un astfel de tip de comunicare poart numele de comunicare
interpersonal .
Rela ii indirecte – comunicarea dintre persoane este mijlocit de un instrument care
permite transferul mesajului de la emi tor c tre receptor (sau receptori). În astfel de
cazuri, comunicarea este mediat .
Medierea se realizeaz prin echipamente tehnice care permit oamenilor s comunice
expresia gândirii lor, oricare ar fi scopul acestei gândiri.
Din dorin a de a asigura o cât mai mare arie de cuprindere a mesajelor, dar i de a
amplifica durata acestora, oamenii au inventat noi i noi mijloace tehnice. Direc iile de
utare s-au orientat spre solu ii capabile s asigure suportului mesajelor o capacitate mare de
înglobare i o rezisten sporit i s multiplice aceste suporturi, în vederea atingerii unei
audien e cât mai mari, ori s m reasc viteza cu care aceste mesaje sunt fixate pe suport i
ajung la destinatar. În ultimele dou secole, dar îndeosebi în secolul al XX-lea, explozia
tehnologic a oferit o considerabil diversitate de solu ii, fiecare dintre ele fiind menit s
spund unei nevoi de comunicare. C ile tip rite în tiraje de mas , suportul magnetic de
stocare i transmitere a informa iei au amplificat la cote cândva greu de imaginat posibilit ile
de înmagazinare i p strare a datelor i informa iilor; ziarele i revistele, discurile (clasice sau
de ultim genera ie) i înregistr rile magnetice, precum i filmele au m rit volumul audien ei
la nivelul milioanelor de oameni. De asemenea, telefonul, radioul, televiziunea i satelitul au
permis transmiterea din ce în ce mai rapid a mesajelor, ajungându-se ca diferen a dintre
momentul transmiterii i cel al recept rii s fie practic zero. În toate aceste situa ii, între
entit ile de baz ale comunic rii (emi torul i receptorul) se interpune un întreg angrenaj
tehnologic repartizat în mai multe tipuri de institu ii controlate de un num r mare de
speciali ti, cu competen e dintre cele mai diverse. Acest sistem care multiplic suporturile (în
diferitele lor concretiz ri) pe care este transmis mesajul, care distribuie unui num r din ce în
ce mai mare de beneficiari, simultan, acela i mesaj conduce la realitatea conform c reia
emi torul nu se mai adreseaz unei alte persoane sau unui grup restrâns de indivizi, ci unei
mul imi enorme de receptori. În concluzie, prin i datorit acestui angrenaj tehnologic i
institu ional, comunicarea mediat a devenit o comunicare de mas .
Din aceast perspectiv , comunicarea mediat cuprinde în sfera ei dou tipuri de rela ii:
comunicarea mediat tehnologic, dar în grup restrâns i comunicarea de mas . În prima
categorie pot fi enumerate discu iile prin telefon, „dialogurile” realizate prin e-mail
discursurile publice amplificate prin instala ii de sonorizare, concertele i spectacolele etc. În
cea de-a doua grup sunt cuprinse toate situa iile în care între emi tor i receptor se interpun
utilaje complexe i, mai ales, institu ii sofisticate; în acest caz, receptorii reprezint o mas
enorm de oameni, un ansamblu de colectivit i formate din indivizi care nu se cunosc între
ei, nu se afl în rela ii de proximitate i sunt foarte diferi i în ceea ce prive te pozi ia social ,
sexul, vârsta, religia, mentalit ile etc. Datorit tehnologiilor, prin comunicarea de mas se
generalizeaz dimensiunea democratic a informa iei, to i cei care doresc pot avea acces la
mesaje f bariere de natur politic , social sau religioas . Acest acces nu este îns total
liber, el presupune un „sacrificiu”, deoarece accederea la con inutul mesajului are un cost
oarecare.
Istoria comunic rii de mas este, din acest punct de vedere, o istorie a sc derii
costurilor: de la primele c i produse cu tiparul lui Guttenberg, pân la c ile i ziarele de
ast zi, de la pionieratul în radiodifuziune i televiziune, pân la performan ele actuale în
materie, costurile presupuse de accesul la informa ii au înregistrat o permanent sc dere.
Acest lucru s-a produs nu în valoare absolut , ci în valoare relativ , deoarece sporirea
continu a num rului de beneficiari a permis reducerea permanent a pre urilor. Cu alte
cuvinte, cu cât un produs din sfera comunic rii de mas este cunoscut de un public mai
numeros, cu atât pre ul accesului la produsul respectiv este mai mic. Rezultatul unui asemenea
fenomen este industrializarea produc iei de mesaje: standardizarea i tipizarea, producerea
dup principiul lucrului la banda rulant , evitarea „unicit ii” (atât de important în art ) i
aplicarea legilor economiei de pia în definirea valorii (produc ia este dictat de consum i nu
de criterii de judecat de ordin estetic, filosofic, moral etc.) au condus în cele din urm la
eficientizarea crea iei în comunicarea de mas i, implicit, la l rgirea f precedent a
formelor i posibilit ilor de acces la informa ii i divertisment.
5.3. Mijloace de comunicare de mas
Istoria mijloacelor folosite în comunicarea de mas este destul de recent , deoarece are
la baz descoperiri relativ noi, rezultate ale revolu iei industriale, dar i apari ia unor
organiza ii comerciale, a unor trusturi, concerne, corpora ii, interesate atât de produc ia de
mas , cât i de difuzarea de mas , aduc toare de profit.
Presa este desigur cel mai vechi mijloc de comunicare de mas , dar nu în faza ei de
început când se adresa unui public restrâns, ci presa din epoca modern , care c tat
caracteristica de mas . Produs al erei industriale, ea dispune de toate posibilit ile (tehnice,
economice, sociale, culturale) pentru apari ia unor ziare de mare tiraj la pre uri accesibile unui
public de mas . Revolu ionarea tehnicii imprimeriei i inventarea rotativei, de exemplu, au
avut consecin e extrem de favorabile asupra producerii ziarului, ajungându-se ca între anii
1860-1870 în ri ca Fran a, Anglia sau Statele Unite ale Americii s se imprime 12.000-
18.000 exemplare pe or .
În secolul al XIX-lea presa a cunoscut atât o cre tere spectaculoas a num rului de ziare
i a tirajului lor, cât i o diversificare a acestora, pe categorii de interese, de vârst , de
profesie, de apartenen social i politic , de preg tire intelectual etc. Toate se caracterizau
prin predominan a demersului informativ, exprimând preocup rile politice, economice,
sociale, culturale i literare din vremea respectiv . Tot în secolul al XIX-lea au ap rut i
institu iile specializate în comunicarea de mas (agen iile de tiri).
Secolul al XX-lea a adus o extraordinar îmbog ire i diversificare a presei, atât în ceea
ce prive te tehnica de imprimare, cât i în ceea ce prive te calitatea ziarelor, comercializarea
i difuzarea lor.
Caracteristic pentru aceast etap este c presa a cunoscut un proces de diversificare, în
paralel cu unul de specializare. Se poate constata, astfel, existen a unei prese politice, care
exprim opiniile unor grupuri sociale sau politice, a unei prese a elitelor intelectuale, la care
nu au acces decât cititorii aviza i, ai unor grupuri restrânse, a unei prese specializate (cu
caracter tiin ific, sportiv, economic, juridic etc.), a unei prese literar-artistice, a unei prese
pentru femei, pentru copii i adolescen i, de popularizare tiin ific , a presei centrale, dar i
locale, a presei de scandal etc.
 O etap deosebit de important în dezvoltarea comunica iilor moderne, ca instrument al
comunic rii de mas , a fost determinat de tehnologia din domeniul electricit ii i
electronicii. Este perioada care marcheaz apari ia telegrafului, a telefonului, fonografului,
radioului, cinematografului, televiziunii.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea, o nou descoperire s-a impune în
comunicarea de mas : calculatorul. El este instrumentul care permite ca informa iile s poat
fi p strate i prelucrate în diverse moduri cu o maxim rapiditate. Prin capacitatea sa
extraordinar de a memora cantit i imense de date, se modific profund modalitatea de
comunicare, calculatorul ocupând un rol fundamental în evolu ia societ ii în general i a
presei în special. În lumea presei calculatorul devine nu numai o important banc de date, ci
i o modalitate modern de editare, prin prelucrarea tirilor, punerea lor în pagin , titrarea lor,
realizarea propriu-zis a ziarelor i revistelor. Uria ul poten ial de comunicare al
calculatorului rezult din introducerea tehnologiei informatice care, în esen a ei este profund
comunica ional .
Procesul de informatizare a determinat transform ri substan iale în sfera comunic rii. S-
a modificat mediul de comunicare, el devenind unul specializat, destinat doar cunosc torilor,
fapt care provoac anumite inegalit i în procesul comunic rii. Totodat , s-a impus tendin a
de mondializare a contextului comunic rii, ceea ce înseamn integrarea comunic rii într-o
industrie a comunic rii, ce conduce la asigurarea accesibilit ii ei.
Dac la toate cele enumerate pân acum se adaug i noua tehnologie a Internetului, cu
multiplele sale posibilit i de comunicare, se poate în elege în ce direc ie se îndreapt în mod
real tehnologia viitorului.
5.4. Canalul de transmitere
Mesajele create în comunicarea de mas sunt distribuite publicului cu ajutorul unui
ansamblu de tehnologii. Totalitatea mijloacelor tehnice de transmitere, a modalit ilor de
expresie utilizate în transmitere i a institu iilor aferente constituie „mediile”. Exist trei tipuri
de medii:
medii autonome, în care suportul de transmitere poart în el mesajul; o parte dintre
aceste suporturi nu necesit instala ii tehnice de decodare, i anume, c ile, ziarele i
revistele, afi ele; alte suporturi, cum sunt televizorul, radioul, casetofonul etc. se
caracterizeaz prin existen a unor sisteme mai mult sau mai pu in sofisticate de
decodare, prin care mesajul este transformat din forma inaccesibil în care a circulat
pân la receptor în forme accesibile sim urilor i gândirii umane.
 medii de difuzare; în aceste cazuri, suportul are doar misiunea de a transmite un mesaj,
ca de exemplu: releele, cablul, satelitul etc.
medii de comunicare; aceste suporturi permit realizarea dialogului la distan : telefon
sau e-mail.
O alt caracteristic a mediilor este c ele pot s asigure permanen a sau non-
permanen a mesajelor. Aceast tr tur define te una dintre deosebirile fundamentale ale
presei scrise fa de cea audio-vizual : în timp ce produsele celei dintâi permit contactul
prelungit sau reluat cu mesajele cuprinse în ele, emisiunile de radio i TV nu permit acest
lucru, consumând actul comunic rii odat cu terminarea transmiterii lor. Dac în prima
situa ie cititorul este activ i are posibilitatea de a selecta mesajele (poate întrerupe lectura,
poate relua un pasaj ce i s-a p rut neclar, poate depozita textele ce l-au interesat), în a doua
ipostaz el nu poate opri procesul recept rii, nu poate reveni asupra unui moment, nu poate
„reciti” mesajul transmis. Aceasta este de fapt i principala explica ie pentru succesul
comercial al aparatelor care permit copierea i redarea mesajului audio sau video, ele
permi ând plasarea mesajelor audiovizuale într-un registru analog presei scrise, revenirea
asupra textului, catalogarea i p strarea lui.
Aceast diferen este dublat de faptul c presa scris multiplic acela i produs, în timp
ce presa audiovizual distribuie, în simultaneitate, un produs mediatic. Prima este lent ,
deoarece procesul de multiplicare, interpus între produc ie i difuzare, prelunge te timpul
necesar transmiterii, a doua este extrem de rapid , deoarece, datorit caracterului imaterial al
mijlocului de transmitere, con inutul ei se poate difuza cu o vitez extraordinar .
Canalul de transmitere influen eaz elaborarea mesajului prin „traducerea” lui din forma
ini ial într-o alta, marcat de caracteristicile tehnice ale mediilor: cuvântul vorbit devine und
electromagnetic sau succesiune de semne tipografice, imaginea real devine und i proiec ie
sau sum de puncte albe i negre. Aceste influen e pot modifica structura ini ial a mesajului,
imprimându-i o seam de tr turi independente de inten iile comunicatorilor. Din acest motiv
speciali tii în comunicarea de mas sunt obliga i s i adecveze structura mesajului la
caracteristicile canalului, pentru a m ri calitatea i eficacitatea actului de comunicare.
În concluzie, evolu iile tehnologice ale canalelor de transmitere au modificat i vor
modifica tehnicile de lucru, c ile de acces, calitatea con inuturilor mesajelor i a tept rile
publicului în acest domeniu.
 5.5. Publicul
Datorit avantajelor oferite de noile tehnologii, num rul celor ce au acces la mesajele
comunic rii de mas atinge cifre de-a dreptul impresionante. Audien a unui spectacol, a unui
program de tiri sau a unei publica ii poate cuprinde milioane de oameni, care nu se cunosc
între ei, nu tr iesc în acela i spa iu i nu împ rt esc o limb comun sau cultur , religie,
convingeri politice ori nivel de trai comune. Singurul lucru care îi leag este consumul unor
mesaje mass-media identice i tr irea unor st ri, în general, asem toare. În acest fel, în
comunicarea de mas receptorul cuprinde o multitudine de indivizi risipi i pe o larg arie
geografic i eterogeni din punct de vedere socio-profesional. Aceast realitate îi determin pe
comunicatori s fie în permanen preocupa i de trezirea i men inerea aten iei unui public atât
de numeros i de variat. Efectul const în faptul c mesajele devin din ce în ce mai pu in
personale, mai pu in contextuale, mai pu in specializate, deoarece ele trebuie s fie accesibile
i atractive pentru o audien care se distinge prin eterogenitate, adic printr-o formidabil
varietate de tipuri umane i de condi ion ri socio-culturale.
De aceea, termenul de „masificat”, utilizat pentru a caracteriza o asemenea audien , nu
se refer , în primul rând, la cantitatea receptorilor, cum s-ar putea crede, ci îndeosebi la
diversitatea lor, definit prin dispersie, anonimitate, lips de organizare social , inconsisten
în compozi ie, într-un cuvânt, un agregat de spectatori, cititori, ascult tori i privitori.
Dezvoltarea unor tehnici noi de comunicare a permis în ultima perioad o anumit
„demasificare” a audien ei. Astfel, cablul i satelitul, concomitent cu multiplicarea ofertei au
permis crearea de programe specializate care se adreseaz unui public int oarecum mai
omogen: iubitorii de sport, de filme, de desene animate, de muzic au acum acces la produse
create exclusiv pentru gusturile i interesele lor, f a mai fi obliga i s consume i alte
produse, de interes general. Acela i efect s-a produs i în presa scris , unde tehnologiile offset
i informatica au permis scurtarea timpului de realizare a unor ziare i reviste diversificate,
pentru variate gusturi i preocup ri, dar i în radio, odat cu perfec ionarea sistemelor de
transmisie.
Acest proces de fragmentare a publicului nu anuleaz îns caracterul eterogen al micro-
audien elor: indivizii care urm resc un meci, ascult un post profilat pe un anumit gen de
muzic sau citesc o revist de mod , în afara interesului pentru acel domeniu, nu împ rt esc
prea multe valori (culturale, politice, religioase etc.) comune, nu ocup acela i spa iu i nu
creeaz vreo form oarecare de organiza ie social .
 Utilizarea „mediilor” moderne în comunicarea de mas i, prin aceasta, distribu ia larg
a mesajelor are drept consecin direct pierderea uneia dintre caracteristicile esen iale ale
comunic rii interpersonale: interac iunea dintre emi tor i receptor. În comunicarea de mas ,
aceast form de influen reciproc dispare: comunicarea devine unidirec ionat (de la
emi tor la receptor), dominant , monopolizatoare; r spunsul receptorilor este slab, întârziat i
rareori are puterea de a schimba traseul ori con inutul comunic rii în momentul producerii
sale.
Prin urmare, se desprinde concluzia c dou forme de non-comunicare afecteaz
comunicarea de mas . Astfel:
Receptorii nu pot comunica direct cu emi torii. Cititorul unei publica ii nu are cum s
influen eze scrierea unui articol i nici nu poate da o replic imediat autorului s u dac
este vizat nemijlocit; în aceea i situa ie se afl i ascult torul unei emisiuni radio sau cel
ce prive te un program TV, chiar dac în ultima perioad se extind emisiunile interactive.
Cum poate totu i, omul din public, s i manifeste dorin a de participare la dialog i s
încerce s i impun propriul punct de vedere? El are la dispozi ie dou modalit i de
ac iune, diametral opuse: prin selec ie, oprind comunicarea i inaugurând un nou canal de
comunicare cu alt emi tor, ori prin chemarea la dialog, caz în care el alege drumul
anevoios al apelului la comunicare i transmite scrisori sau d telefon în redac ii. În
prezent, majoritatea institu iilor mass-media încurajeaz aceste forme de comunicare i
ofer periodic un spa iu aparte pentru publicarea opiniilor primite de la audien ; mai mult
decât atât, în domeniul audiovizualului, avantajele tehnologiei permit deschiderea unor
„ferestre” de comunicare în cadrul unor emisiuni de dialog cu publicul, fie apropiat, adus
în studio, fie îndep rtat, dar accesibil prin intermediul telefonului. Totu i, aceast
comunicare este lent , greoaie, indirect i cu efect improbabil: scrisorile apar dup
articolul respectiv i oricum nu au puterea i prestigiul mesajului jurnalistic. Vocile
participan ilor la talk-show-uri sunt slabe (în raport cu cea a vedetei) i sunt filtrate de
regiile tehnice. În plus, accesul omului obi nuit la feed-back, adic transformarea sa din
receptor în emi tor suport efectul dispropor iei dintre num rul imens al celor care ar
vrea s spun ceva i c ile limitate de acces oferite de canalele comunic rii de mas .
Totodat mai poate fi întâlnit i fenomenul în care jurnali tii i cercet torii constat c
persoanele cu care intr în contact nu sunt reprezentative pentru publicul lor, fiind, de fapt,
persoane care au timp s comunice cu institu iile mass-media. Din acest motiv, lipsa
interac iunii comunica ionale afecteaz statutul i activitatea emi torilor, care cu greu pot
avea o imagine clar asupra atitudinilor publicului, asupra impactului pe care îl au
 mesajele lor i asupra a tept rilor, dorin elor sau nemul umirilor declan ate de un mesaj
sau altul.
Consumatorii mesajelor mass-media nu pot s dialogheze nici m car între ei; la nivelul
unor audien e de ordinul a cel pu in zeci de mii de oameni, este evident c ace tia nu au
cum s interac ioneze. Desigur c la nivelul microgrupurilor (familie, vecini, prieteni), în
cazul unui consum comunitar de mesaje mass-media, apar forme de dialog, prin care
con inuturile receptate sunt comentate, în elese i redimensionate.
5.6. Con inutul
Cea mai important caracteristic a con inuturilor vehiculate în comunicarea de mas
provine din faptul c ele sunt oferite spre consum. Un produs mass-media este o marf sau un
serviciu, vândut unor consumatori poten iali, în concuren cu alte produse mass-media.
Deoarece scopul principal este de a atrage un num r cât mai mare de consumatori,
comunicarea de mas ofer o mare varietate de con inuturi, atractive i accesibile, mereu
înnoite i permanent promovate prin diferite companii de publicitate. La modul general, oferta
mass-media cuprinde urm toarele tipuri de mesaje:
Informa ii – acestea pot fi atât sub forma datelor brute, neprelucrate (rezultate sportive,
cota ii bursiere, buletin meteo etc.), cât i sub forma datelor prelucrate ( tirile i jurnalele
de actualit i, reportajele, anchetele etc.). Nu de pu ine ori informa iile sunt impregnate cu
elemente de divertisment, a a cum se întâmpl la un talk-show, sau chiar în ambalajul
spectaculos al prezent rii din unele jurnale de actualit i.
Divertisment – în prezent mass-media este cea mai mare furnizoare de divertisment, atât
prin programele TV, cât i prin con inutul distribuit prin radio sau presa scris .
Idei i opinii – prin contactul cu presa, oamenii pot afla care sunt p rerile altora, fie ei
speciali ti în diferite domenii, editoriali ti cu experien , sau reprezentan i ai publicului. În
acest sens, cititorii i ascult torii manifest o atrac ie constant pentru editoriale i
comentarii, pentru emisiunile de dezbatere, pentru interviuri i emisiuni.
Diversitatea receptorilor îi oblig pe emi tori (jurnali ti, editori, realizatori de
programe) s uniformizeze i s standardizeze con inuturile comunicate. Ei aplic a a-numitul
principiu al numerelor mari, în virtutea c ruia mesajele mass-media trebuie s fie accesibile
cât mai multor oameni, s fie eliberate de elemente de strict specialitate sau de note elitiste.
Omul mediu constituie centrul gravita ional în jurul c ruia se învârt toate mesajele
presei: con inuturile, formele de ambalare, ordonarea textelor, accentele afective – toate se
raporteaz la atitudinile, interesele i aspira iile acestui public mediu. Acesta este motivul
pentru care con inutul comunic rii de mas trebuie s fie caracterizat prin claritate, simplitate,
atractivitate – tr turi care asigur accesul direct, rapid la în elesul mesajelor pentru uria ele
mul imi de oameni medii care opteaz pentru aceast form de consum i comunicare
cultural .
5.7. Rolul i func iile mass-media în societate
Pornind de la observarea efectelor pe care mass-media le produce asupra vie ii sociale,
dar i a influen elor pe care indivizii i grupurile sociale le exercit asupra presei, speciali ti
din diverse domenii au încercat s vad ce loc ocup mass-media în via a social , ce leg turi
se creeaz între ea i diferite institu ii, care este valoarea acestor interac iuni i ce putere are
presa în procesele de transformare a structurilor economice, sociale, politice ori culturale. În
acest context, se poate observa c rela ia dintre mass-media i societate poate fi privit din trei
puncte de vedere: consecin e globale (func iile presei), ansamblu de influen e (efectele presei)
i misiuni atribuite (rolurile presei). În limbajul uzual i chiar în unele lucr ri de specialitate,
termenul de func ie cumuleaz frecvent cele trei variante enumerate anterior.
Prima i cea mai important func ie a presei, a mass-media în general, este aceea de
a informa.
Ra iunea suprem a apari iei presei a fost de a informa, de a înregistra, de a comunica ce
se întâmpl în lume, ce face, ce spune, ce gânde te lumea. Plastic, se poate spune c
informa ia este „sângele” oric rui ziar. Opiniile în acest sens sunt diverse, dar converg spre
ideea c o caracteristic esen ial a lumii de ast zi este nevoia de informare.
A doua func ie fundamental a mass-media este cea formativ , modelatoare.
Mass-media exprim i cristalizeaz opinii, comportamente, mentalit i i le
influen eaz în sens pozitiv sau negativ, contribuind totodat la ridicarea nivelului general de
cunoa tere i de educa ie a popula iei în domeniile esen iale ale culturii i civiliza iei.
Modul în care sunt selectate i comentate tirile depinde de diverse criterii, subiective
sau obiective, de diverse interese, personale sau de grup, de gradul general de cultur al
ziari tilor, de etica lor profesional i, nu în ultimul rând, de receptorii tirilor.
Omenirea „modelat ” de c tre mass-media la scar mondial , la nivelul unui sat global
nu trebuie v zut ca redus la o uniformizare general a indivizilor, ci ca o colectivitate
diversificat , alc tuit din indivizi care î i exprim op iunile personale, manifestându- i cu
spirit critic opiniile. Opinia public impune, prin intermediul mass-media, reguli noi, rela ii
noi, o nou etic . Ea are rolul de control social, prin realizarea conexiunii inverse tot mai
specifice mijloacelor moderne de comunicare, mai ales radioului i televiziunii.
 A treia func ie important a mass-media este cea comercial .
Este bine tiut c „ tirile sunt cele care vând ziarul”. Într-o societate democratic ,
accesul liber la informa ie, informa ia exact , obiectiv i rapid , schimbul liber de informa ii
sunt vitale pentru opinia public , pentru formarea unor atitudini, orient ri, comportamente.
Totu i, o informa ie ( tire) este expresia unei selec ii subiective, a unei judec i de valoare, a
unei op iuni. Informa iile sunt rezultatul unui filtru al op iunii gazetarului, dar i al grupului
ac ionar c ruia el îi apar ine, al redac iei, sau patronului care îl pl te te.
Cea de-a patra func ie a mass-media este cea de divertisment.
Omul modern tr ie te într-o continu stare de stres, fiind victima unor profunde
transform ri sau crize în domeniul social-economic, politic, cultural etc., cu efecte psihologice
grave i de lung durat , care-i modific comportamentul, rela iile sociale i familiale, modul
de a gândi i a sim i. El este supus zilnic unui bombardament informa ional ame itor, care-i
artificializeaz via a, îl rupe de natur , de trebuin ele sale fundamentale fire ti falsificându-i
opiniile, op iunile, atitudinile.
De aici apare nevoia fireasc de ap rare, de relaxare, de divertisment. Dar, aten ie,
divertismentul din mass-media nu mai e un simplu divertisment, el reprezint , în ultim
instan , tot o form (mascat ) a unei atitudini, a unei op iuni. Pentru c , în fond, cele dou
func ii ale mass-media, cea comercial i cea recreativ , au tot un rol formativ, în sensul
pozitiv sau, dimpotriv , negativ.
Dincolo de controversele privind rolul i func iile mass-media în societate, o concluzie
este evident : imposibilitatea de a le contesta, sau ignora. Dimpotriv , se impune constatarea
, oricâte critici li s-ar aduce, oricât de vehement s-ar nega, ele se impun în via a cotidian a
fiec rui individ, dincolo de dorin a cuiva, iar viitorul r mâne deschis pentru orice surprize. În
fond, pentru receptor, totul nu este decât o chestiune de op iune, în func ie de experien a sa de
via , de exigen ele sale intelectuale i morale.
 6. COMUNICAREA ÎN CADRUL GRUPURILOR DE
MUNC
6.1. Conceptul de grup de munc
Grupul de munc reprezint un num r de persoane (minim dou ), care realizeaz o
activitate sau o ac iune comun sub conducerea unui manager.
Fiecare membru î i concentreaz eforturile asupra obiectivului comun, dar contribu ia
lor difer sub aspect cantitativ, calitativ, ca intensitate i natur . Membrii grupului sunt
reciproc dependen i.
Scopul grupului de munc este lucrativ (confec ionarea unui produs, repararea unui
utilaj etc.) sau creativ (descoperirea unui nou produs, proiectarea unui utilaj, reorganizarea
unui loc de munc etc.).
Obiectivele fiec rui grup de munc decurg din obiectivele generale ale organiza iei din
care acesta face parte. Grupurile sunt flexibile i se modific în func ie de desf urarea
activit ii.
Referitor la formarea grupului de munc exist mai multe teorii:
teoria sociometric , ce sus ine c rolul principal în formarea grupului de munc trebuie
-l aib rela iile de atrac ie i simpatie dintre componen i; între membrii grupului
exist în acest caz un grad ridicat de cooperare i în elegere; acestea pot duce în final
la rutin , dezinteres, performan e sc zute;
teoria dinamicii de grup, care recomand formarea grupului de munc în jurul unor
oameni dinamici, competen i i performan i, care prin provocarea unor dezacorduri i
st ri conflictuale determin progresul.
6.2. Caracteristicile grupului de munc
Grupul de munc se caracterizeaz prin:
- unul sau mai multe obiective comune, care trebuie realizate prin participarea tuturor;
- norme de comportament i de conduit acceptate i respectate de fiecare membru;
- un anumit statut (îndatoririle, drepturile i obliga iile persoanei) pentru fiecare
membru i un anumit rol (maniera individului de a- i asuma func iile care decurg din
statut);
- existen a, între membrii grupului, a unor rela ii socio-afective care pot favoriza sau
frâna realizarea obiectivelor.
Desf urarea activit ii în cadrul grupului de munc prezint :
 - avantaje: poten ial de informa ii mai mare; experien mai mare; fundamentare
tiin ific a deciziilor;
- dezavantaje: presiuni sociale; apari ia unei figuri dominante; constrângeri de timp;
dezacorduri frecvente.
6.3. Conducerea grupului de munc
În cadrul grupului de munc , managerul are rolul de a conduce i de a îndruma.
Membrii grupului pot fi din punct de vedere profesional i comportamental:
excep ionali, foarte buni, buni, slabi. Este necesar s se asigure condi ii ca cei excep ionali s -
i aduc contribu ia maxim , iar cei buni s fie ajuta i s se dezvolte. Pentru a îndruma
oamenii, sunt necesare diferite însu iri, cum sunt subtilitatea i abilitatea.
Managerul trebuie s fie con tient de aspectele pe care le implic îndrumarea
subordona ilor, deoarece în acest proces exist riscul de a se schimba el însu i.
Pentru a forma un grup managerul trebuie:
- acorde încredere subordona ilor;
- le ofere toate informa iile necesare desf ur rii activit ii în bune condi ii;
- rezolve conflictele de munc astfel încât s nu influen eze negativ colaborarea;
- fie sincer i transparent fa de grup;
- ac ioneze ca un „dirijor de orchestr ”;
- organizeze un feed-back permanent i s in cont de el.
În domeniul rela iilor interumane, managerul trebuie s tie c membrii unui grup:
- îndeplinesc diferite roluri care le marcheaz nevoile, comportamentul, activit ile:
factori de produc ie, membri de familie, participan i la comunit i etnice, religioase i
politice, consumatori de bunuri i servicii, cet eni;
- au individualitate proprie;
- au o anumit preg tire profesional , cultural dobândit pân în momentul încadr rii.
Rela iile interpersonale în cadrul grupului pot fi: oficiale (formale) i informale
(stabilite pe baza unor afinit i personale). Dup efectul pe care îl produc, rela iile
interpersonale pot fi de interes-dezinteres, satisfac ie-insatisfac ie, bun dispozi ie-
indispozi ie.
Rela iile corecte manager-subordonat exclud amenin area i pedeapsa.
Principiul de baz al muncii cu oamenii este de a-i trata ca oameni, deci fiin e ra ionale,
responsabile de sarcinile ce i le-au asumat.
 Exist înc manageri care folosesc procedee de manipulare a subordona ilor împotriva
intereselor proprii i ale grupului. Oamenii nu pot fi în ela i la nesfâr it i î i pierd încrederea
în conduc torul care procedeaz astfel. Rela iile umane din cadrul grupurilor de munc
trebuie s fie etice.
Acolo unde stimularea moral i material este folosit corect, unde sanc iunile sunt
date cu obiectivitate, unde nu se procedeaz nici cu toleran , nici cu intoleran , ci cu
dreptate, exist un climat de munc favorabil.
6.4. Tipuri de grupuri de munc
În cadrul oric rei organiza ii se constituie unul sau mai multe grupuri de munc , care
coexist i se manifest în diferite domenii de activitate i la diferite niveluri ierarhice.
Acestea se deosebesc printr-o serie de caracteristici de ordin calitativ, astfel:
grupurile formale se constituie pe baz de acte i norme oficiale, au scop lucrativ, apar in
structurii formale, sunt oficiale i obligatorii, se modific odat cu restructurarea
organizatoric , sunt conduse de un ef ierarhic investit oficial cu autoritate;
grupurile informale se constituie spontan, pe baza intereselor i preocup rilor comune,
urm resc sprijinirea propriului interes, se conduc dup regulamente proprii, r mân
acelea i i dup modificarea structurii oficiale, sunt conduse de un lider ales pe baz de
competen ;
grupurile operative sunt grupuri temporare de munc constituite pentru consultan într-un
anumit domeniu, sunt alc tuite din speciali ti diferi i, în func ie de problema ce trebuie
rezolvat ; se mai numesc i comisii „ad-hoc”;
echipa este grup de munc temporar sau permanent, care trebuie s rezolve anumite
probleme i care este creat pentru scopuri diferite (echipe antreprenoriale, echipe
autonome).
6.5. Comunicarea în cadrul grupului de munc
Pentru a exista ca grup de munc , este necesar ca membrii acestuia s comunice între ei.
Comunicarea în cadrul grupului are urm toarele obiective:
informarea corect i la timp a membrilor grupului;
formarea de opinii în leg tur cu diferite evenimente, discutarea acestora i
transmiterea c tre cei interesa i;
vehicularea direct , imediat i nealterat a ideilor, propunerilor i nemul umirilor
între membrii grupului;
luarea deciziilor i transmiterea acestora;
 evaluarea performan elor ob inute.
În procesul de comunicare în cadrul grupului, între emi tor i receptor exist mediul
prin care se face transmiterea mesajului. Acesta poate deforma mesajul i chiar procesul de
în elegere, datorit unor perturba ii care pot ap rea (zgomot, posibilit i limitate de percepere
ale receptorului, personalitatea emi torului etc.).
Comunicarea în cadrul grupului de munc este de mai multe tipuri:
verbal , scris , nonverbal ;
formal sau informal ;
interpersonal ;
de grup (intragrup i intergrup).
Comunicarea în cadrul grupului de munc este influen at de:
calitatea mesajului;
viteza i ritmul de comunicare;
sensul comunic rii (ascendent, descendent, orizontal, oblic);
rimea grupului (în grupurile mai mari se realizeaz mai greu);
pozi ia spa ial a membrilor grupului în procesul comunic rii (de exemplu, a ezarea
„fa în fa ”).
În cadrul grupului de munc rela ia dintre manager i subordonat nu trebuie s se bazeze
pe comenzi i supunere ci pe dialog, care uneori poate însemna schimbarea reciproc a
pozi iilor. Acest gen de dialog se nume te rela ie de solicitare i r spuns. Prin solicitare,
managerul va repartiza sarcini subordona ilor pe m sura calific rii lor i chiar mai dificile i
va controla modul lor de îndeplinire. În cazul în care constat anumite dificult i, va sprijini
executantul în înl turarea lor. Prin r spuns, managerul va oferi, repede i sincer, solu ii la
problemele ridicate de subordona i. Dac se practic acest sistem de solicitare i r spuns,
comunicarea prin dialog în cadrul grupului de munc î i poate dezvolta func ia sa de
motivare.
6.5.1. Tipologia comunic rilor în cadrul grupului de munc
În cadrul grupului de munc au loc comunic ri de diferite tipuri:
Verticale descendente: transmit decizii, îndrum ri, instruc iuni etc. de la manager la
subordonat, sub form verbal sau scris ; sunt cele mai r spândite; au loc continuu;
anumite comunic ri se fac direct manager-subordonat, altele prin intermediari.
Verticale ascendente: transmit informa ii, opinii etc. de la subordonat la manager; permit
cunoa terea felului în care se realizeaz sarcinile; asigur feed-back-ul.
 Orizontale: asigur comunicarea între membrii grupului de munc situa i pe acela i nivel
ierarhic; se realizeaz prin dialog sau edin e de lucru.
Oblice: permit pentru un timp scurt s se evite calea ierarhic ; conduc la conflicte de
competen ; sunt folosite pentru rezolvarea unor probleme urgente; uneori au caracter
informal.
6.5.2. Re ele de comunicare
Re elele de comunicare reprezint ansamblul canalelor de comunicare dispuse într-o
anumit configura ie.
Tipurile re elelor de comunicare i caracteristicile lor sunt:
Re ea în cerc: fiecare participant are anse egale de a comunica cu ceilal i; participan ii
sunt marca i de un grad de satisfac ie mai mare, întrucât nici un membru nu se situeaz pe
pozi ia de lider; se adapteaz cel mai u or noilor sarcini ale grupului; caracteristica
grupurilor creative i informale; este practicat de managerii cu stil democrat de
conducere.
Re ea în X: apare un lider, ceilal i membri au unele restric ii în comunicare; este specific
grupurilor informale; este practicat de managerii cu stil de conducere „laissez-faire”
Re ea în Y: este practicat în conducerea centralizat ; este specific activit ilor operative
Re ea în lan : apare un lider; este specific grupurilor informale.
Orice re ea de comunicare se caracterizeaz prin:
- tip (cerc, lan , stea, în Y);
- num r de verigi;
- grad de flexibilitate (posibilitatea de a se transforma într-o alt re ea);
- suma vecinilor (num rul total de persoane cu care fiecare membru al grupului poate
intra în rela ii directe);
- indice de conexiune (cel mai mic num r de canale închise sau deschise care antreneaz
dup sine izolarea unui post, deconectarea lui; reflect nivelul de siguran al
organiz rii re elei de comunicare);
- suma distan elor dintre participan i (suma numerelor verigilor pe care trebuie s le
parcurg mesajele în cadrul grupului între fiecare dintre membrii acestuia);
- indice de centralism al unei pozi ii din re ea (se calculeaz ca raport dintre suma total
a distan elor din re ea i suma distan elor fiec rei pozi ii; permite stabilirea locului
unde trebuie luat decizia în re ea);
 - indice de centralism al re elei (reprezint suma indicilor individuali, reflect gradul de
compactitate al re elei);
- indice de periferie (diferen a între indicele de centralism al unei pozi ii i indicele de
centralism al pozi iei centrale).
Toate aceste m rimi ce caracterizeaz o re ea de comunicare permit eviden ierea
modului de organizare a unui grup din punct de vedere al concentr rii autorit ii i a modului
în care membrii comunic între ei.
6.6. Corela ia comunicare managerial -receptor
Comunicarea managerial este influen at de personalitatea partenerilor de dialog a
ror varietate i complexitate este foarte mare. Iat dou situa ii des întâlnite:
Receptor feminin
Caracteristicile receptorului sunt: capacitate de adaptare; devotament; capacitate de a
face servicii; necesitatea de a se face remarcat; necesitatea de a lucra într-o atmosfer
agreabil ; necesitatea dialogului; tendin a de a forma „grupule e”.
Cerin ele comunic rii manageriale în acest caz sunt: cunoa terea prealabil a
interlocutorului; respectarea regulilor de polite e i etichet ; grija pentru alegerea locului i
momentului; ponderea mare a limbajului nonverbal; climat de comunicare pozitiv, relaxat;
apelarea la zâmbet; ascultarea atent a opiniilor interlocutorului; oferirea de r spunsuri bazate
pe argumente solide; încheierea dialogului cu o expresie de mul umire.
Receptor tân r
Caracteristicile receptorului sunt: receptiv i maleabil; u or influen abil; spontan în
gândire i ac iune; neiert tor fa de cei ce-l dezam gesc; dorin de independen puternic ;
sentiment de onoare foarte dezvoltat; dinamic i operativ.
Cerin ele comunic rii manageriale în acest caz sunt: încurajarea opiniilor personale;
solicitarea de idei; trasarea de sarcini care s -i pun în valoare calit ile; aprecierea
performan elor; stimularea pentru a-l determina s coopereze; respectarea personalit ii
fiec ruia; sinceritatea i transparen a pe tot parcursul dialogului, cu o expresie de mul umire.
6.7. Stiluri de comunicare managerial
Oamenii, deci i managerii, au moduri diferite de a comunica, cu atitudini i experien e
diferite, cu puncte forte i sl biciuni diferite.
Managerul trebuie s i dezvolte stilul de comunicare potrivit propriilor aptitudini i
puncte forte, inclusiv cele ale propriei culturi. În cazul în care va întâlni persoane care
comunic în alte moduri este foarte important s le respecte opiniile i cultura organiza ional .
 Literatura de specialitate eviden iaz un num r mare de stiluri de comunicare
managerial . Pe baza experien ei, au fost identificate urm toarele: de interven ie, de control,
de investigare, de influen are.
Stilul de comunicare managerial de interven ie presupune: stabilirea a ce se dore te s se
ob in în urma comunic rii; cunoa terea anticipat a interlocutorului; folosirea de cuvinte
care s transmit mesaje clare; acordarea de sprijin i aten ie interlocutorului; renun area
la acuza ii nefondate; verificarea în elegerii mesajului prin întreb ri bine puse.
Stilul de comunicare managerial de control presupune: furnizarea în timp util a
informa iilor necesare desf ur rii unei activit i performante; trasarea de sarcini care s
pun în eviden calit ile subordona ilor; renun area la acuza ii i la tendin a de a pune în
inferioritate interlocutorul; asigurarea c subordonatul în elege consecin ele neîndeplinirii
sarcinii ce-i revine la standardele stabilite; comunicarea a ceea ce se a teapt concret de la
subordona i; ascultarea nemul umirilor subordona ilor i oferirea de solu ii concrete;
spunsul la întreb rile puse sincer i la obiect.
Stilul de comunicare managerial de investigare presupune: furnizarea/cererea de
informa ii; evaluarea punctelor slabe/critice; identificarea resurselor; analizarea
problemelor.
Stilul de comunicare managerial de influen are presupune: cerere c tre subordona i s
spun cum în eleg activitatea pe care o desf oar i eventual s aduc corec ii; oferirea de
solu ii de îmbun ire a performan ei; punerea accentului pe calitate; convingerea
subordona ilor s gândeasc altfel decât eful i chiar s -l contrazic pe acesta; asigurarea
interlocutorul este preg tit pentru comunicare; sus inerea opiniilor cu argumente solide;
deschiderea la problemele i întreb rile subordona ilor; încheierea discu iei prin trecerea
în revist în mod clar i explicit a problemelor discutate.
6.8. Corela ia dintre stilul managerial i stilul de comunicare
Modul în care comunic managerul este influen at i de stilul managerial pe care îl
practic : democratic; autoritar; permisiv (laissez-faire).
Stilul de comunicare managerial este influen at în cea mai mare m sur de stilul de
munc al conduc torilor cu subordona ii.
Pân în prezent, nu se poate preciza care stil de comunicare poate fi considerat cel mai
bun. Adoptarea unui anumit stil de comunicare depinde de mai mul i factori cum sunt:
competen a i personalitatea conduc torilor; competen a i personalitatea subordona ilor;
stilul de conducere practicat de managerii de vârf; cultura organiza ional .
1. Stil de conducere democrat - stil de comunicare de interven ie
Conducerea democratic are ca deviz „suntem al turi în aceast ac iune”; subordona ii
particip la luarea deciziilor; comportament managerial deschis, prietenos, agreabil; interes
fa de opiniile subordona ilor; orientare spre probleme; comunicare pozitiv responsabil .
Comunicarea de interven ie presupune solicitarea de informa ii i argumente de la
subordona i; acceptarea opiniilor divergente i analizarea lor; adoptarea de c tre manager a
unei pozi ii de egalitate, minimizând diferen ele de statut i putere.
2. Stil de conducere democrat - stil de comunicare de control
Comunicarea de control presupune ascultarea opiniilor subordona ilor; aprecierea
performan elor i critica deficien elor; analiza c ilor de progres.
3. Stil de conducere democrat - stil de comunicare de investigare
Comunicarea de investigare presupune analiza opiniilor subordona ilor; identificarea
barierelor de comunicare i înl turarea lor.
4. Stil de conducere democrat - stil de comunicare de influen are
Comunicarea de influen are presupune captarea aten iei interlocutorului apelând la umor,
citate, replici; manifestare de considera ie pentru interlocutor; discutarea opiniilor divergente;
încurajarea subordona ilor în emiterea ideilor; flexibilitate concretizat în acceptarea de c tre
manager a posibilit ii de a- i schimba opinia, dac argumentarea interlocutorului este solid ;
comunicarea este orientat spre activit ile concrete.
5. Stil de conducere autoritar - stil de comunicare de interven ie
Conducerea autoritar are ca deviz „întotdeauna am dreptate”; rigiditate în ac iune;
opiniile subordona ilor nu sunt luate în considerare; orientare spre rezultate.
Comunicarea de interven ie presupune: decizia este comunicat , iar subordonatul trebuie
o îndeplineasc întocmai; limbajul este concis, orientat spre sarcina de îndeplinit;
managerul domin comunicarea.
6. Stil de conducere autoritar - stil de comunicare de control
Comunicarea de control presupune etalarea de c tre manager a unei atitudini de
superioritate; c utarea gre elilor i sanc ionarea vinova ilor; nu se accept explica iile
subordona ilor.
7. Stil de conducere autoritar - stil de comunicare de investigare
Comunicarea de investigare presupune: managerul domin comunicarea; lips de
feedback.
8. Stil de conducere autoritar - stil de comunicare de influen are
 Comunicarea de influen are presupune impunerea solu iilor; lipsa oric ror explica ii;
constrângere i dirijare; încerc ri de manipulare i impuneri de idei; rigiditatea managerilor în
privin a opiniilor proprii.
9. Stil de conducere permisiv „laissez-faire” - stil de comunicare de interven ie
Conducerea permisiv presupune: evitarea oric ror interven ii în organizarea i
conducerea grupului; organizarea i conducerea spontan .
Comunicarea de interven ie presupune: acceptarea cu u urin a opiniilor subordona ilor;
lips de feed-back.
10. Stil de conducere permisiv „laissez-faire” - stil de comunicare de control
Comunicarea de control presupune: lipsa de claritate în formularea cerin elor; lipsa de
feed-back; criticarea defectelor.
11. Stil de conducere permisiv „laissez-faire” - stil de comunicare de investigare
Comunicarea de investigare presupune: lipsa unor preocup ri organizate pentru informare;
subordonatul ofer /cere informa ii.
12. Stil de conducere permisiv „laissez-faire” - stil de comunicare de influen are
Comunicarea de influen are presupune: încercarea de a schimba comportamentul
subordona ilor pentru a se potrivi cu al s u; manipularea subordona ilor pentru a se ob ine
ceea ce se dore te.
Prin natura func iei lor, aten ia managerilor este îndreptat c tre ob inerea de profit. Un
manager performant ine seama i de interesele subordona ilor s i, despre care afl prin
intermediul comunic rii manageriale. Nu trebuie s se uite c un conduc tor este apreciat i
sprijinit de subordona i nu numai dup modul cum se comport fa de ei, ci i prin modul
cum le sunt ap rate interesele.
6.9. Tipuri speciale de comunicare în cadrul grupului de munc ; edin ele
edin ele sunt specifice „muncii în echip ”. Acestea ocup o mare parte din timpul
managerilor, dar i al angaja ilor. edin a poate fi definit ca o activitate în grup, în cadrul
reia are loc un schimb oral de informa ii sau de opinii.
Nu orice schimb de informa ii între manager i angaja i în cadrul unei discu ii este o
edin . edin a este o form institu ionalizat a dialogului din organiza ie, desf urat dup
reguli precise în vederea realiz rii unui scop bine stabilit, care nu poate fi atins prin nici o alt
form de comunicare oral sau scris .
În cadrul unei organiza ii, edin ele au ca scop:
- transmiterea unor informa ii, opinii i/sau decizii;
 - culegerea unor informa ii de la participan i;
- analiza unor probleme;
- luarea unor decizii de c tre participan i.
Managerul, prin modul de organizare i conducere a unei edin e, comunic respectul
fa de participan i i modul în care î i asum responsabilitatea pentru activitatea desf urat .
Acest lucru este evident dac managerul:
- organizeaz edin ele numai când exist un scop;
- cere participan ilor s vin preg ti i i s i prezinte opiniile cât mai concis;
- aloc timpul necesar fiec rui punct de pe ordinea de zi;
- încurajeaz exprimarea opiniilor;
- evit discu iile în afara ordinei de zi stabilite;
- nu permite monopolizarea discu iei de c tre o persoan ;
- asigur un climat de comunicare adecvat;
- rezolv cu tact eventualele dezacorduri i conflicte;
- asigur tragerea unor concluzii i precizarea unor m suri pentru implementarea
deciziilor luate.
6.9.1. Tipuri de edin e
Dup finalitatea formelor de activitate în echip , sunt identificate cinci tipuri
fundamentale de edin e: decizionale, de informare, de armonizare, de explorare i de
incursiune. Ele se caracterizeaz astfel:
A. edin a decizional : conduc torii stabilesc dezvoltarea organiza iei în perspectiv , modul
de îndeplinire a sarcinilor, repartizarea resurselor etc.
B. edin a de informare: se transmit decizii adoptate de organe ierarhice de pe diferite
niveluri; se transmit informa ii necesare desf ur rii performante a activit ii; se culeg/se
transmit informa ii de c tre eful direct.
C. edin a de armonizare: este specific pentru managerii unor compartimente de munc
între care nu exist nici un raport de subordonare ierarhic ; are drept scop asigurarea
cooper rii între diferitele compartimente, atât în procesul preg tirii unor decizii, cât i în
implementarea lor.
D. edin a de explorare: are drept scop promovarea unor idei noi; apeleaz la anumite
tehnici (brainstorming, Delphi etc.); accentul se pune pe imagina ia participan ilor.
E. edin a de incursiune: participan ii pornesc de la o idee bine definit , având sarcina s o
transforme într-un proiect opera ional; accentul se pune pe precizia tehnic a programului.
6.9.2. Reguli de desf urare a unei edin e
Eficien a unei edin e depinde mult de felul în care este condus . Speciali tii recomand
o serie de reguli a c ror respectare influen eaz reu ita unei edin e, astfel:
A. Deschiderea edin ei
- respectarea cu stricte e a orei fixate;
- formularea clar a scopului edin ei;
- formularea pozitiv a ideilor;
- folosirea cuvintelor care s fac ideile interesante;
- limitarea comentariului introductiv la 1-2 minute.
B. Dezbaterea propriu-zis
- ezarea din primele minute a dezbaterii pe fondul problemei;
- încurajarea participan ilor de a judeca independent, prin adresare de întreb ri de genul:
care sunt alternativele? care pare cea mai bun solu ie i de ce? care factori nu au fost
lua i în considerare?
- calmarea momentelor de tensiune;
- evitarea digresiunilor care pot s apar ;
- asigurarea continuit ii edin ei pe problemele pentru care a fost convocat ;
- respectarea timpului programat pentru edin .
C. Tragerea concluziilor
- expunerea concluziilor la sfâr it de c tre conduc torul edin ei;
- stabilirea unui plan de m suri i a unor termene pentru ac iune i raportare;
- sublinierea contribu iilor valoroase aduse în timpul discu iei;
- reliefarea m surii în care au fost atinse obiectivele propuse i a ac iunilor ce revin
participan ilor în viitor.
 7. COMUNICAREA PROFESIONAL
7.1. Comunicarea oral
Sub umbrela derutant a no iunii de comunicare oral se afl deopotriv elemente care
in de expresia sonor a vocii umane i elemente care in de sensul cuvintelor. În acest sens, se
poate face o distinc ie între dou tipuri de limbaj, profund diferite ca natur , dar intim
conectate:
limbajul paraverbal – ceea ce oamenii comunic prin voce (volum, intona ie, ritm,
tonalitate, accent, pauze) i prin manifest ri vocale f con inut verbal (râs, dresul vocii,
geam t, oftat, morm ieli, plesc ituri, urlete, ipete, fluier turi etc.);
limbajul verbal – ceea ce oamenii comunic prin rostirea i descifrarea în elesului
cuvintelor.
În lumina acestei distinc ii, este evident statutul de component a comunic rii orale,
atribuit comunic rii verbale. Evident este îns i faptul c , în acela i timp, comunicarea oral
este, dintr-un alt punct de vedere, parte a comunic rii verbale, deoarece aceasta din urm
poate fi realizat nu numai oral, dar i scris.
Comunicarea oral prezint numeroase avantaje fa de comunicarea scris :
- vorbitorul î i poate observa interlocutorul i interveni pe loc cu modific ri, atât la
nivelul limbajului paraverbal cât i verbal, pentru a eficientiza comunicarea;
- oralitatea permite un joc logic i imediat al întreb rilor cu r spunsurile, într-o derulare
spontan i flexibil ;
- oralitatea asigur terenul cel mai fertil pentru manifestarea comportamentelor
persuasive i manipulatoare, pune în valoare carisma i capacitatea de a convinge i
influen a oamenii.
Puternica leg tur existent între mesajul paraverbal i cel verbal se traduce prin aceea
interven ia celui dintâi provoac intensificarea, sl birea, distorsionarea sau anularea
semnifica iilor cuvintelor rostite. De aceea, persoanele care doresc s influen eze sau s -i
controleze pe cei din jurul lor, s -i încurajeze sau s -i intimideze, s i afirme autoritatea i
i men in controlul, s ob in aprobarea sau refuzul interlocutorilor, trebuie s înve e s
mânuiasc mesajul paraverbal.
În timp ce vorbe te, omul dezv luie o cantitate imens de informa ii despre sine, dar
nu atât de mult prin cuvinte, cât prin voce. Prin alternarea tonurilor vocii, se poate contracara
monotonia i direc iona aten ia ascult torului. Tonurile crescânde exprim o doz de
siguran , în timp ce inflexiunile descrescânde puncteaz nesiguran a. Atunci când se dore te
 se arate încredere i competen , când se dore te atragerea aten iei i convingerea,
psihologii recomand folosirea unui „ton parental”. Când cineva nu este luat în serios, când
nu reu te s conving i nu se poate impune în fata celorlal i, e cazul s se întrebe i dac nu
cumva tonul adoptat este unul copil resc.
Varierea volumului vocii este o alt tehnic ce trebuie st pânit , deoarece permite
cuiva s domine sau s fie dominat. Fiecare poate face acest lucru mai bine sau mai r u, în
func ie de volumul pl mânilor, de capacitatea toracic , de calitatea corzilor vocale, de modul
în care este controlat respira ia, de pozi ia corpului etc. Elementele care nu in neap rat de
persoana care vorbe te în corec ia volumului vocii, dar care trebuie luate în seam dac
aceasta vrea s fie auzit i ascultat , sunt m rimea înc perii, m rimea publicului i
zgomotele de fond.
Articularea este arta de a vorbi inteligibil i de a emite sunete potrivite folosind buzele,
maxilarul i limba. Dic ia depinde de articularea corect i complet a consoanelor i de
enun area clar a vocalelor. Cei pe care natura nu i-a prea ajutat i vorbesc dintotdeauna
îng imat, neclar, sau bâlbâit nu pot fi b nui i de adoptarea vreunei strategii de comunicare,
dar un vorbitor care de regul vorbe te r spicat i care dintr-o dat devine neclar în anumite
zone ale discursului s u, las s se în eleag c , ori nu este sigur pe ceea ce spune, ori nu-i
place ceea ce spune, ori pur i simplu are ceva de ascuns.
Uneori, unii vorbitori, de i nu au probleme cu articularea, e posibil s nu st pâneasc
bine accentul. Acesta se refer la pronun area mai intens i pe un ton mai înalt a unei silabe
dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic. Accentul de ine un rol important în
schimbarea în elesului cuvintelor i inducerea de mesaje colaterale celui transmis prin
cuvinte.
Ritmul vorbirii este dat de derularea lent (aproximativ 200 de silabe/minut), normal
(în jur de 350 de silabe /minut), sau rapid (în jur de 500 de silabe/minut) a cuvintelor
pronun ate. Un bun vorbitor trebuie s varieze viteza pronun rii cuvintelor în func ie de
con inutul i importan a general a mesajului.
Pauzele dintre cuvinte i fraze transmit indicii atât despre inten iile i atitudinile
discursive ale vorbitorului, cât i despre st rile lui afective. Pauzele scurte divid ideile dintr-o
fraz , iar cele lungi marcheaz sfâr itul frazelor. Pauzele prea lungi pot obosi audien a, cele
scurte i bine plasate dau ascult torului sentimentul de implicare activ . Pauzele tactice sunt
cute înainte de cuvintele sau ideile care merit subliniate, altele nu vizeaz deloc
interlocutorul, ci necesitatea unui moment de medita ie, de aducere aminte. Exist i pauze
datorate stânjenelii, când tot ce se poate spera este ca interlocutorul s ia cuvântul.
 Dincolo de calit ile vocii este cuvântul. Oamenii gândesc în cuvinte i comunic tot
cu ajutorul cuvintelor. Dar sensul cuvintelor depinde întotdeauna de contextul în care sunt
plasate. Cuvântul r mâne expresia cea mai înalt a limbajului i este actul de identitate al
speciei umane. Exist i nenum rate obstacole în calea gândirii i rostirii de cuvinte:
- confuziile dintre denota iile i conota iile cuvintelor, lipsa unei modera ii în folosirea
sinonimiei, omonimiei, sau polisemiei conduc la ambiguitate;
- lumea este plin de contrarii, iar oamenii le descriu prin cuvinte extreme: alb sau negru,
bun sau r u; aceast modalitate de polarizare a gândirii prin limbaj face uneori oamenii s
atace, s nu aib r bdarea de a c uta o cale de mijloc, s nu- i poat înfrâna pornirile
du noase;
- convin i c pot cunoa te lucrurile în totalitatea lor, oamenii nu se sfiesc s trag concluzii
mult prea generale, s foloseasc enun uri globalizante, deseori generatoare de conflicte;
- cei care vorbesc mult, inutil i comit indiscre ii sunt evita i, sau accepta i cu rezerve;
- strarea prea multor secrete i refuzul sistematic de a pune în discu ie aspecte ale propriei
personalit i înseamn a întoarce spatele comunic rii; egocentrismul este un p cat pe care
comunicarea nu-l tolereaz ;
- utilizarea abuziv , sau neadecvat momentului comunic rii i componen ei auditoriului a
unui jargon sau argou blocheaz comunicarea;
- pre iozitatea cuvintelor i abstractiz rile exagerate pot plictisi, adormi sau alunga
ascult torii.
7.1.1. Preg tirea i sus inerea unei prezent ri orale
Sus inerea unei prezent ri orale este una din cerin ele frecvente în facult i i colegii.
Faptul ca mul i studen i se tem s apar în public sau nu to i reu esc s aib succes ine i de o
oarecare ignoran ; a ti cum trebuie s faci o prezentare oral este o abilitate care poate fi
dezvoltat i perfec ionat .
Uneori oamenilor le place mai mult s -i asculte pe ceilal i vorbind, povestind i
explicând, decât s se scufunde în lectur . E mai rapid i mai spectaculos. Ascult torii nu vor
neap rat numai informa ie; ei vor s fie lua i în considera ie, stimula i, antrena i, bine-dispu i.
Acesta este i motivul pentru care ei se plictisesc s -i asculte pe cei care nu- i dezlipesc
privirile de pe foaia de hârtie.
A. Factori interpersonali
To i cei care se sperie la gândul c trebuie s vorbeasc în public trebuie s porneasc la
drum cu ideea ca auditoriul e de partea lor. Publicul î i dore te sa ia parte la o prezentare
reu it din toate punctele de vedere, a a c va manifesta i o oarecare toleran fa de gre eli
sau ezit ri. Oricum ar fi, publicul porne te la drum de partea vorbitorului i, de regul , va
mâne de partea lui pân la sfâr itul prezent rii, mai ales dac vorbitorul va face tot posibilul
nu stârneasc vreun conflict, sau se va feri s îi aduc ofense.
Se poate întâmpla ca pe parcursul prezent rii, vorbitorul s mai uite ce a vrut s spun , sau
cum trebuie s continue o idee, s nu g seasc imediat folia transparent cu datele pe care
trebuie s le interpreteze, s se împiedice când coboar de pe podium i totu i s fie apreciat i
aplaudat cu c ldur la sfâr it i s i se spun c prezentarea a pl cut. Dac va ti cum s
comunice publicului faptul c îl trateaz cu interes i seriozitate, c are s îi spun lucruri
importante i interesante, dac are con tiin a depunerii unui efort cât de mic pentru a se
preg ti trup i suflet în vederea marii confrunt ri, publicul va sim i i va manifesta toleran .
Cu cât publicul se va apropia, sub conducerea vorbitorului, de miezul dezbaterilor, cu atât se
va sim i mai antrenat. Acesta este i motivul pentru care speciali tii sugereaz vorbitorului
men inerea unui contact vizual permanent cu auditoriul. Aceast permanen nu trebuie îns
în eleas gre it: privirea insistent , a intit asupra unei singure persoane dintr-un grup,
strarea contactului vizual cu o persoan mai mult de 5-6 secunde trebuie evitate cu orice
pre . E bine ca vorbitorul s priveasc pe rând, fiecare segment de grup i apoi o persoan sau
alta. Dac în general întâmpin greut i în stabilirea contactului vizual, va trebui s exerseze
atunci când st de vorb cu cineva tehnica îndrept rii privirii spre un punct imaginar, situat
între ochii interlocutorului.
Daca vorbitorul dore te ca publicul s îi acorde aten ie, s -l urm reasc i s -l
simpatizeze, trebuie s aib în vedere i urm toarele aspecte: acusticii s lii, plasarea optim în
spa iu a materialelor vizuale, evitarea grimaselor, crearea unei atmosfere destinse prin zâmbet,
evitarea vulgarit ilor, evitarea glumelor nes rate înso ite de un râs zgomotos, expunerea pe
un ton plictisit, încadrarea în limita de timp impus prezent rii.
B. Preg tirea prezent rii
Factorul timp este decisiv în preg tirea unei prezent ri. Se spune c pentru a putea vorbi
cinci minute e nevoie de dou s pt mâni de preg tire, iar pentru a vorbi o or , de o singur
pt mân . Vorbitorul poate s se bucure de concentrarea maxim a publicului pre de 10
minute, dup care va trebui s fac eforturi pentru a o men ine la cote ridicate. De aceea este
indicat s i structureze prezentarea cât mai riguros, acordând între 10 i 20% din timp
introducerii, 60-80% din timp problemelor de con inut i s p streze 10-20% din timp pentru
concluzii. Exersarea prezent rii, cu ceasul în fa , este o excelent modalitate de a verifica
dac selec ia materialelor se încadreaz în spa iul de timp solicitat; înregistrarea prezent rii i
apoi analiza ei poate scoate la iveal atât deficientele de natur paraverbal , cât i cele de
con inut i logic . Pentru a nu permite memoriei s -i joace feste, vorbitorul trebuie s i
preg teasc noti e clare i u or de urm rit, adoptând formatul fi elor scrise pe o singur parte
i nicidecum pe coli A4, scrise pe ambele fe e. Ele îl vor ajuta s nu omit ideile importante,
construiasc argument ri solide i s nu se abat de la succesiunea normal sau corect a
faptelor i aspectelor selectate pentru prezentare.
C. Folosirea mijloacelor vizuale
În preg tirea materialelor vizuale, vorbitorul trebuie s porneasc de la premisa c ele au
rolul s orienteze publicul, s ajute la crearea de corel ri i conexiuni ideatice, s completeze
doar ceea ce are de spus i nicidecum s se constituie într-o variant scris a vorbelor sale.
Cuvintele nu îl vor ajuta prea mult, dac nu vor fi asociate sau înt rite vizual prin procedee
grafice, cum ar fi sublinieri, încercuiri sau încadr ri. Vorbitorul trebuie s anticipeze unele din
întreb rile publicului i s aib preg tite materialele care s ilustreze r spunsurile sale.
Num rul slide-urilor (diaporamelor) rulate trebuie bine corelat cu volumul de informa ie
stabilit pentru prezentare i timpul în care trebuie s se încadreze prezentarea. Astfel, este
recomandabil ca pentru o prezentare de zece minute s fie preg tite aproximativ 10 slide-uri.
Dac este vorba despre o prezentare de o or , este potrivit un ritm de un slide la 2-3 minute.
Indiferent de num rul slide-urilor, trebuie avut în vedere ortografia, punctua ia i exprimarea
corecte.
La folosirea unor prezent ri create cu programe specializate, trebuie evitate unele cli ee
vizuale, cum sunt:
- butoanele animate;
- topirea unei imagini în alta;
- formarea textului prin c derea literelor;
- sporirea spectaculozit ii trecerii de la o pagin la alta prin punctarea sonor cu sunete
de fanfar .
D. Rostirea discursului
Vorbitorul nu trebuie s înceap s vorbeasc pân nu se asigur c publicul este a ezat i
va acorda toata aten ia, pân când, pre de câteva secunde, nu a stabilit un contact vizual cu
auditoriul, pân când nu a studiat dintr-o privire organizarea spa iului propriu de mi care,
pân când nu a respirat adânc i nu i-a g sit pozi ia cea mai comod în fa a ascult torilor.
Trebuie evitate cli ee, sau expresii banale de tipul „Am marea pl cere de a …”; nu se prezint
nici mul umiri i nici scuze în primele fraze ale discursului, ele se p streaz eventual pentru
sfâr it. Este necesar ob inerea controlului st rii de nervozitate înc din primele minute ale
prezent rii. Dou din semnele cele mai des întâlnite ale acestei st ri sunt impunerea unui ritm
prea alert de expunere i tendin a de a nu orienta corpul i privirea c tre public. Exist mai
multe moduri de a începe un discurs, totul este s se fac alegerea cea mai potrivit
personalit ii proprii:
- denumirea temei, urmat eventual de câteva preciz ri referitoare la alegerea titlului
prezent rii;
- referirea la obiectivele i aspectele abordate în cadrul temei propuse
- anticiparea unor întreb ri sau aspecte problematice;
- o anecdot sau cu o glum ;
- o m rturisire;
- prezentarea unor fapte sau date statistice;
- folosirea unui citat nu foarte lung i relevant pentru subiectul discursului;
- afirma ii cu con inut ocant;
- povestiri interesante.
E. Finalizarea discursului
Modalit ile posibile pentru încheierea prezent rii sunt la fel de numeroase:
- prezentarea unor concluzii punctuale;
- lansarea unor interoga ii (retorice) prin care s se recapteze interesul sl bit al publicului;
- anecdote scurte, care s ilustreze aplicabilitatea ideilor expuse;
- invitarea publicului de a trece la ac iune în spiritul celor afirmate în prezentare;
- folosirea de citate care s sublinieze credibilitatea performantelor sau rezultatelor expuse.
E preferabil ca, în ciuda tuturor schimb rilor de moment intervenite pe parcursul
prezent rii, vorbitorul s nu se abat de la concep ia ini ial ; de asemenea, el nu trebuie s se
zgândeasc , odat ajuns în fa a publicului, asupra frazelor de început.
Con inutul discursului nu se memoreaz , dar fraza de început i cea de încheiere sunt
tute în cuie. Chiar dac pe undeva vorbitorul s-a mai bâlbâit, sau s-a încurcat pu in în detalii
sau argument ri, cel pu in s înceap i s sfâr easc f a se împiedica. Astfel, el se va sim i
mai preg tit s înfrunte inevitabilele întreb ri. Dac vreo întrebare adresat îl pune într-o
asemenea încurc tur , încât î i d seama c nu poate r spunde, este mult mai corect i mai
elegant s nu încerce „s-o scalde” i s recunoasc sincer: „Îmi pare r u, nu tiu/nu cunosc/nu
pot r spunde …”. Iar dac i se adreseaz o întrebare care nu are nimic de-a face cu
subiectul prezent rii, nu trebuie s se simt obliga i s r spund . Irelevan a se poate sanc iona
cu elegan i diploma ie.
7.1.2. Tipuri de interviuri. Interviul de angajare
Interviul este o form de comunicare oral , specific publicisticii i sociologiei. El se
bazeaz pe un sistem de chestionare direct , scopul urm rit fiind ob inerea de aprecieri, opinii
i informa ii diverse.
În sfera for ei de munc , întrevederile sau întâlnirile între dou sau mai multe
persoane, în care se discut chestiuni de interes comun, pot fi de mai multe tipuri:
A. Interviul de selec ie. Acest tip de interviu, cunoscut i sub numele de interviu de
angajare, este utilizat pentru a completa datele deja cunoscute din curriculum vitae i din
recomand rile puse la dispozi ie de c tre candidat. Cu cât pozi ia ierarhic este mai înalt ,
cu atât complexitatea i exigen ele de selec ie sunt mai ridicate. Pentru multe posturi i
func ii de conducere se organizeaz adesea dou , sau mai multe interviuri.
B. Interviul de informare. Scopul acestui tip de interviu este acela al culegerii de date în
vederea rezolv rii unei probleme sau pentru documentare. Este folosit de manageri pentru
a investiga cauzele unor deficien e, sau de exper i ai serviciilor de resurse umane în
studiul anumitor atitudini ale angaja ilor.
C. Interviul de evaluare. La interviul de evaluare particip de regul un manager i un
subordonat, dup ce managerul i (eventual) subordonatul au completat o fi de evaluare.
Obiectivul interviului este acela de a constata realiz ri, dar i de a depista eventuale
neconcordan e între cerin ele i rezultatele reale. Acest tip de interviu poate sta la baza
unei colabor ri ini iate în vederea întocmirii unor planuri care s aib ca rezultat
îmbun irea activit ii subordonatului.
D. Interviul de admonestare. Acest tip de interviu se organizeaz atunci când, prin
comportamentul s u, un angajat a înc lcat politica firmei atât de grav, încât este nevoie de
o întâlnire oficial bine documentat . Spre deosebire de interviul de evaluare, în cadrul
ruia este absolut necesar exprimarea opiniei angajatului, în cursul interviului de
admonestare, comunicarea are loc în cea mai mare parte unidirec ional, de la manager la
angajat. Angajatului i se spune ce ar trebui s fac pentru a- i îmbun i comportamentul
i ce consecin e poate avea nerespectarea recomand rilor f cute.
E. Interviul de consiliere. Acest tip de interviu se practic pentru a veni în sprijinul unui
angajat, ale c rui probleme personale îi afecteaz activitatea. Interviul de consiliere nu
înseamn doar a da ni te sfaturi. Dac cel care conduce interviul este o persoana cu
experien , va ti c majoritatea oamenilor de in r spunsuri la problemele care îi fr mânt ,
dar le p streaz bine ascunse într-un colt al con tiin ei lor. Ceea ce le lipse te este tocmai
ansa de a vorbi cuiva deschis despre problemele lor.
F. Interviul de p sire a institu iei. Aceasta este o categorie special de interviu de
informare, care ar trebui s se reg seasc în sistemul de resurse umane al oric rei
institu ii. Angaja ilor care î i anun inten ia de a p si institu ia li se cere sa aib o
întrevedere cu un specialist din domeniul resurselor umane, care, prin intermediul unui set
de întreb ri bine gândite, le solicit opinii referitoare la condi iile de lucru din cadrul
respectivei institu ii. Angaja ii care p sesc o institu ie din proprie ini iativ sunt în
general sinceri în comentariile pe care le fac i dispu i s dezv luie informa ii care ar
putea îmbun i situa ia colegilor lor.
7.1.3. Tipuri de interviuri de angajare
Tipologia interviurilor de angajare este i ea bine reprezentat . Criteriile care stau la
baza alc tuirii unuia sau altuia sunt extrem de variate: locul desf ur rii, num rul
intervievatorilor, durata întrevederii, scopuri specifice urm rite etc. La ora actual , cele mai
utilizate tipuri de interviuri sunt urm toarele:
A. Interviul structurat
- folose te întreb ri cu o direc ie clar ;
- întreb rile pot fi stabilite anticipat;
- se aseam cu un chestionar oral;
- este utilizat ca form de selec ie preliminar (screening), când exist un num r mare de
solicitan i;
- întreb rile nu sunt rigide;
- se pot pune întreb ri suplimentare, pân se ob ine informa ia dorit ;
- permite ob inerea unor informa ii similare despre fiecare candidat;
- obiectivul interviului este acela de a constata realiz ri, dar i de a depista eventuale
neconcordante între cerin ele i rezultatele reale.
B. Interviul nestructurat
- are o mare tent subiectiv ;
- este folosit pentru eviden ierea unor tr turi de personalitate;
- rolul întreb rilor este de a-l determina pe solicitant s vorbeasc despre sine;
- unele întreb ri pot s nu fie strict legate de natura postului;
- ordinea adres rii întreb rilor generale i specifice nu este stabilit dinainte.
C. Interviul de sondare a comportamentului candidatului
- comportamentul trecut al candida ilor indic modul în care vor reac iona la viitorul loc de
munc ;
- întreb rile tipice sunt “Ce a i face dac a i fi în situa ia x?”, "Spune i-mi ce a i f cut când a
trebuit s …?”
- intervievatorul construie te de regul întreb rile pe baza con inutului CV-ului;
- spunsurile trebuie bine structurate (descrierea situa iei, discutarea ac iunilor întreprinse,
precizarea rezultatelor i specificarea înv mintelor).
D. Interviul sus inut în fa a unei comisii l rgite (panel)
- se caracterizeaz prin prezen a unui num r mai mare de trei intervievatori care, prin
specificul întreb rilor formulate, urm resc lucruri diferite i au priorit i diferite;
- ritmul conversa iei este mai alert, iar concentrarea candidatului trebuie s fie maxim ,
astfel încât r spunsurile sale s dea satisfac ie fiec rui membru;
- este necesar stabilirea unui bun contact vizual cu fiecare membru din comisie;
- spunsurile trebuie s fie cât mai clare i prompte.
E. Interviul de testare a rezistentei la stres
- scopul major este testarea comportamentului candidatului în condi ii de stres;
- este folosit în cazul posturilor care implic o varietate de sarcini pe lâng acelea privind
men inerea rela iei cu clien ii.
7.1.4. Preg tirea pentru interviu
Prezentarea la un interviu presupune cunoa terea unor tactici i am nunte de obicei
desconsiderate, sau omise. Unii î i dau seama de importan a lor chiar în momentul dialogului
cu angajatorul, când oricum e prea târziu. Pentru un intervievat, este util respectarea regulilor
urm toare:
- înainte de a solicita un post trebuie s adune date despre activitatea firmei sau
departamentului (obiectul de activitate, cifra de afaceri, organizarea personalului,
influen ele suferite în urma ultimelor evenimente economice sau politice, adresa sediului
central sau al filialei etc.), s cunoasc fi a postului, numele i func iile unor persoane cu
putere de decizie.
- se asigure c CV-ul este preg tit în concordan cu postul solicitat i informa iile culese
despre firm ; s aib asupra sa înc o copie a tuturor documentelor expediate firmei (CV,
scrisoare de inten ie, lista de referen i), hârtie i un stilou pentru eventuale însemn ri în
timpul interviului.
- aleag o vestimenta ie sobr i elegant , s foloseasc un parfum discret; se recomand
ca b rba ii s poarte costum i cravat , s evite hainele prea largi, bijuteriile sau alte
accesorii vestimentare i s fie b rbieri i, iar femeile s poarte un costum de bun gust, s’
 aib un machiaj discret, s evite rujurile sau lacurile de unghii prea stridente, precum i
abunden a de bijuterii.
- i asigure un moral bun, s i compun o imagine mental optimist , s vorbeasc cu
convingere, s afi eze un aer de încredere în sine pe care îl degaj propria personalitate.
- preg teasc un set de întreb ri pe care eventual le va pune interlocutorului i care
demonstreaz c este interesat cu adev rat de postul respectiv, c s-a documentat i s-a
preg tit pentru interviu.
- se prezinte cu 15 minute înaintea orei anun ate, s confirme ora i locul cu 24 de ore
înainte de a merge la interviu i s se asigure c tie s ajung la sediul anun at.
Prima impresie
- când intr , s salute, s zâmbeasc i s dea mâna cu cel care i-a întins-o pe a sa.
- vorbeasc clar, direct i politicos.
- se a eze pe scaun dup ce a fost invitat s o fac , s stea cu spatele drept, s nu se
întind cu coatele pe birou, s nu fumeze i s nu mestece gum .
- nu ia un aer prea relaxat i plictisit, s manifeste, prin mimic i gestic , siguran de
sine i receptivitate.
Tipuri de întreb ri
Schimbul de informa ii se realizeaz prin întreb ri i r spunsuri. Iat câteva tipuri de
întreb ri care se pot avea în vedere, înso ite de câteva formul ri:
1. Întreb ri introductive pentru demararea discu iei: „Cum a fost drumul?”, „Cum v place la
noi în întreprindere?”
2. Întreb ri de leg tur spre miezul discu iei: „Cum ne-a i g sit?”, „De ce candida i tocmai la
noi?”, „De ce ne-a i trimis pe lâng dosarul dumneavoastr i o band video?”
3. Întreb ri legate de biografia profesional : „Cum a decurs preg tirea dumneavoastr
profesional ?”, „Care din calific rile dumneavoastr sunt cele care corespund descrierii
postului pe care candida i?”, „Cât timp dori i s desf ura i aceast activitate?”
4. Întreb ri legate de starea social i predispozi ii personale: „În ce mediu a i crescut?”, „Ce
rere are so ia/so ul dumneavoastr despre planificata schimbare a locului de munc ?”,
„Când considera i c o persoan este dificil ?”, „Cum reac iona i atunci când un client
ridic preten ii inacceptabile?”
5. Întreb ri despre capacitatea de a lucra în echip : „Ce calit i i îndemân ri vi se par utile
în cazul lucrului în echip ?”, „Care sunt avantajele i dezavantajele lucrului în echip ?”
6. Întreb ri referitoare la motivarea efortului: „Etapa de preg tire profesional a
dumneavoastr a fost unidirec ional , sau a i luat în considera ie mai multe alternative?”,
„Presupunând c brusc a i deveni omer, ce v va lipsi cel mai mult?”
7. Întreb ri referitoare la puterea de concentrare i rezisten a la efort: „Ce sarcini a i
considerat a fi extrem de plictisitoare la fostul loc de munc i cum le-a i gestionat?”, „V-
i enervat vreodat pe anumite obiceiuri ale colaboratorilor dumneavoastr ?”
8. Întreb ri care vizeaz flexibilitatea i capacitatea de adaptare: „În ce condi ii a i fi dispus
sta i peste program?”, „Ave i probleme când trebuie s renun i la obi nuin e mai
vechi?”, „Prefera i sarcinile care nu incumb responsabilit i prea mari?”
9. Întreb ri privind capacitatea de a r zbate i a fi conving tor: „Descrie i o situa ie când a i
zb tut cu succes în ciuda p rerilor celor din jurul dumneavoastr ”, „Dup ce schem de
organizare lucra i?”
10. Întreb ri referitoare la capacit ile de conduc tor: „Cum pute i dumneavoastr , singur, s
stimula i echipa?”
11. Întreb ri referitoare la contractul de munc : „Ce salariu spera i s primi i la noi?”, „Ce
spera i prin schimbarea locului de munc ?”
Întreb ri care se pot adresa la interviu
Chiar dac intervievatul nu are de gând s întrebe nimic, mul i angajatori îl vor pune în
situa ia s-o fac . Iat câteva sugestii:
Care este mediul concuren ial în care opereaz firma?
Ce obstacole se anticipeaz în atingerea scopurilor firmei?
Ce responsabilit i îmi vor reveni dac …?
Care este politica firmei în ceea ce prive te înscrierea angaja ilor la cursuri de
perfec ionare sau postuniversitare?
7.2. Comunicarea scris
7.2.1. Redactarea unui curriculum vitae
Un curriculum vitae (CV) este o schi biografic , întocmit de un candidat care
solicit un post sau o pozi ie. Oamenii sunt extrem de diferi i unii de al ii i orice încercare de
încorsetare a unui CV într-o anume re et de alc tuire nu poate garanta ob inerea postului
dorit. În general, informa ia con inut de un CV trebuie atent selectat , ordonat i inclus în
sec iuni bine cânt rite i anun ate de titluri i subtitluri adecvate. Includerea unor sec iuni i
excluderea altora depinde nu numai de natura i gradul de experien posedat la un moment
dat, într-un anumit domeniu, dar i de cât de mult individul tie s fie el însu i, s i pun în
valoare calit ile i s i ascund defectele. Din aceast perspectiv , un CV trebuie s fie o
oglind a spiritului în competi ie.
A. Conceperea unui CV
Principalul factor de care trebuie s se in seama este obiectivul profesional i postul
vizat. Conteaz în mare m sur i modul general de prezentare a documentului (încadrarea în
pagin , forma grafic , hârtia etc.).
Pentru aceasta, propun torul trebuie:
cunoasc cât mai bine condi iile cerute de respectivul post; condi iile pot merge de la
vârst , stagiu militar, personalitate etc., pân la preg tirea de specialitate, experien a în
domeniu, diferite abilit i;
alc tuiasc o list cu punctele sale forte, din care s nu lipseasc preg tirea colar , sau
universitar , calific rile de inute, calit ile i abilit ile care l-ar putea individualiza fa de
al i candida i i care îl recomand pentru postul dorit;
opteze pentru un tip de CV care s îl reprezinte i care s fie adecvat situa iei;
nu exagereze în prezentarea biografiei i s încerce s se limiteze la dou pagini A4; s
nu uite c CV-ul trebuie oricum înso it de o scrisoare de inten ie unde va avea prilejul s
creeze leg turile de fond care sa îi pun i mai bine în lumin preg tirea i personalitatea;
nu foloseasc foarte multe tipuri de caractere i s nu abuzeze de cele îngro ate, pe care
ar fi bine s le foloseasc doar pentru anun area unei sec iuni informative;
utilizeze hârtie normal i s evite hârtia colorat , sau de proast calitate;
redacteze CV-ul la un calculator, pentru a putea s -l structureze mai bine, s -l modifice
ori de câte ori consider necesar i pentru a fi mai u or de citit;
În conceperea unui CV trebuie s se porneasc de la ideea c el nu este un simplu
document, ci un produs promo ional care trebuie s conving . Trebuie s se in cont i de
faptul c site-urile de locuri de munc i bazele de date electronice de oferte/cereri de munc
au transformat „procedurile” de recrutare, respectiv c utare de for de munc , modificând
continuu i inevitabil (în direc ia standardiz rii) forma i con inutul unui CV. Acesta trebuie
aib o claritate grafic i structural deosebit , pentru a fi scanat i parcurs cu rapiditate.
De asemenea, e bine s fie preg tit i o versiune în limba englez . Pentru a redacta un
CV u or scanabil, trebuie s se aib în vedere urm toarele:
crearea unui document pe hârtie alb , pe o singur coloan , folosind un singur caracter
standard (de preferat caractere din familia Sans Serif, de exemplu Arial sau Helvetica),
linii, grafice sau marcaje de list ;
utilizarea în cadrul documentului a unei singure dimensiuni de caracter (între 10 i 14
puncte);
explicitarea tuturor acronimelor folosite, pentru a putea fi detectate la o c utare
electronic ;
folosirea majusculelor pentru eviden ierea numelui i titlurilor sec iunilor CV-ului;
începerea întotdeauna a documentului cu numele, urmat de adresa pe rândul urm tor;
ata area numerelor de telefon i fax pe linii separate;
rezumatul realizat cu ajutorul cuvintelor-cheie este menit s u ureze scanarea CV-ului;
acesta reprezint o colec ie succint de substantive i sintagme, care descriu calific rile,
func iile îndeplinite, responsabilit ile specifice i termenii tehnici asocia i diferitelor
activit i desf urate;
când se prezint responsabilit ile i realiz rile, se folosesc în continuare substantivele
utilizate în descrierea experien ei profesionale; în acest fel, se va valorifica la maxim
fondul de cuvinte-cheie declarat;
men ionarea numelui i adresa institu iei de înv mânt frecventate, precum i date
concrete despre absolvire; enumerarea cursurilor de specializare urmate, f omiterea
burselor de studii, sau a stagiilor de preg tire în institu ii prestigioase din ar sau
str in tate;
înscrierea numelui pe antetul fiec rei pagini, împreun cu num rul curent al paginii
respective.
B. Con inutul unui CV
datele personale: nume, adres , num r de telefon, fax, e-mail (dac este verificat
frecvent); precizarea datei de na tere, sau a st rii civile nu este obligatorie;
obiectiv profesional: dup precizarea datelor personale, se poate opta pentru formularea
unei scurte fraze care s se refere la aspira iile lor pe linie profesional (domeniul de
interes, posturi pentru care se consider calificat); aceast sec iune se recomand cu
prec dere candida ilor care nu tiu dinainte posturile pentru care doresc s candideze i
celor care î i depun CV-urile în b nci de date; uneori precizarea obiectivului este urmat
de câteva cuvinte cheie;
studii: prezentarea în ordine cronologic invers a institu iilor de înv mânt absolvite,
precum i orice alte cursuri sau specializ ri urmate; se poate insista asupra unor proiecte
de cercetare realizate pe durata studiilor, mai ales în cazul unui proasp t absolvent i dac
acestea au leg tur cu pozi ia solicitat ;
 experien profesional : se men ioneaz în ordine cronologic invers func iile avute,
stagiile de preg tire/documentare efectuate, împreun cu numele institu iei/firmei i
profilul de activitate al acesteia; se poate insista asupra responsabilit ilor avute i a
realiz rilor concrete;
informa ii suplimentare: se pot trece hobbyurile, alte activit i în care s-a implicat i care
au fost de folos în dezvoltarea deprinderilor necesare ocup rii postului vizat, experien a
voluntar , nivelul de cunoa tere a limbilor str ine, cuno tin ele de operare/programare PC,
permisul de conducere; nu se trec informa ii de natur religioas , politic , sau alte tipuri
de informa ii controversate;
publica ii: în cazul autorul este la început de drum i nu are decât unul, sau dou titluri, ele
se pot trece în CV, altfel se va redacta o list de publica ii, care se va anexa CV-ului;
referin e: numele celor care pot oferi referin e despre persoana în cauz se pot trece în
CV, dar este mult mai indicat ca acestea, înso ite de titlurile i datele complete de contact
(adresa institu iei, adresa de e-mail, numere de telefon sau fax), s fie trecute pe o anex
separat , ce se va ata a CV-ului; în list trebuie s apar persoane care îl cunosc i i-au
îndrumat activitatea autorului (profesori, coordonatori de proiecte, efi de departament) i
rora acesta le-a cerut permisiunea de a fi inclu i în list .
C. Tipuri de CV
Exist trei tipuri de formate: func ional, cronologic i combinat. În formatul func ional
accentul cade pe abilit ile personale de tot felul (organizatorice, de comunicare, strict
profesionale) i realiz rile ob inute, astfel c el se adreseaz candida ilor care nu de in o mare
experien de munc concretizat de-a lungul timpului într-un ir lung de slujbe sau pozi ii.
Adoptarea acestui tip de CV î i poate dovedi eficien a în cazul persoanelor care, ocupând
anterior fie i o singur pozi ie (poate chiar similar celei pe care se preg te te s o ocupe),
pot suplini lipsa unei liste impresionante de locuri de munc prin scoaterea în eviden a
abilit ilor pe care le posed i pe care au reu it s le dezvolte, fie i în cazul unei scurte istorii
de angajare. Dezavantajul acestui format (din perspectiva angajatorului, îns ) este acela c
unii candida i reu esc s -l exploateze atât de bine, încât ajung s ascund pân i o grav lips
de experien , sau un hiatus considerabil în activitatea de prestare efectiv a unei munci în
societate.
Formatul cronologic se adreseaz candida ilor care de in o oarecare experien de munc
într-un anume domeniu. Pozi iile de inute anterior vor fi aranjate într-o ordine cronologic
invers , astfel c pozi ia cea mai recent va fi plasat în capul listei. Enumerarea tuturor
pozi iilor trebuie înso it de o descriere succint a responsabilit ilor acoperite, a rezultatelor
ob inute i a abilit ilor dezvoltate. Acest format nu este tocmai potrivit pentru proaspe ii
absolven i, deoarece scoate în eviden lipsa de experien în domeniul ales. În cazul în care
exist o istorie de angajare, tinerii candida i trebuie s decid dac slujbele de inute anterior
sunt relevante pentru domeniul în care solicit angajarea. Cei care decid la un moment dat,
dup o lung absen în câmpul muncii, c trebuie sau vor s se angajeze, adoptarea unui
astfel de format nu va face decât s scoat i mai mult în relief tocmai perioada de inactivitate
pe care vor fi nevoi i s o justifice la interviu. În cazul în care lista de pozi ii ocupate este
format dintr-o succesiune de slujbe de inute pentru scurte perioade de timp, candidatul se
poate a tepta la o întrebare prin care i se solicit s motiveze men inerea scurt pe un post sau
altul.
Pentru a contracara neajunsurile de tot felul din cadrul celor dou formate deja descrise, se
poate apela la unul care s combine în mod eficient elementele specifice celor anterioare.
Astfel, se recomand ca lista succint a pozi iilor de inute s fie precedat de aceea a
abilit ilor i realiz rilor ob inute în diverse direc ii. Formatul combinat se adreseaz
candida ilor cu o experien a moderat i mai ales celor care decid s opteze pentru schimbarea
profesiei, celor care doresc s ocupe un post într-un domeniu colateral aceluia în care au deja
o preg tire solid .
D. CV sau Résumé
Un résumé nu este altceva decât un CV în rezumat, care poate fi ob inut prin revizuirea,
selectarea i reorganizarea informa iei con inute într-un CV. El se adreseaz în special
candida ilor care se orienteaz spre posturi de produc ie i rela ii publice, unde num rul de
solicitan i poate fi atât de mare, încât departamentul de resurse umane prefer versiuni
prescurtate, adesea tipizate, de CV-uri. Nu se recomand persoanelor care doresc s ocupe
posturi în înv mânt, în special în înv mântul superior.
Dac limitele rezonabile ale unui Curriculum Vitae se afl între 2 i 4 pagini, un résumé
trebuie conceput pe o singur pagin . Formatul condensat impune o selec ie foarte atent a
datelor reprezentative, din care nu trebuie s lipseasc studiile cele mai recente, experien a
profesional i diferitele abilit i. Nu se includ referin e, liste de publica ii sau întreaga suit
de cursuri de specializare sau calificare.
7.2.2. Redactarea unei scrisori de inten ie/motiva ie
Scrisoarea de inten ie sau de motiva ie (cunoscut i sub denumirile de scrisoare de
prezentare sau înso ire a unui CV) este un instrument de comunicare scris , pe care orice
aspirant la un loc de munc trebuie s înve e s -l foloseasc . Acest tip de scrisoare oficial
ofer posibilitatea unei persoane de a se prezenta în scris, de a- i face cunoscute „punctele
forte” ale personalit ii sale, care îl pot transforma într-un candidat favorit pentru pozi ia sau
postul solicitat.
O astfel de scrisoare se construie te în jurul unei motiva ii reale i serioase privind
postul avut în vedere, necesit o articulare atent a acestei motiva ii în jurul calific rilor i
aptitudinilor de inute i trebuie s exprime disponibilit ile fa de compania/firma/institu ia la
care se inten ioneaz angajarea. Cu aceast scrisoare, care trebuie conceput exclusiv pentru
firma avut în vedere, candidatul are o prim ans de a face o impresie bun i de a- i
exprima interesul deosebit pe care îl acord postului i firmei respective.
CV-ul con ine într-adev r cele mai multe informa ii despre candidat, dar nu va putea
niciodat înlocui sau suplini lipsa unei astfel de scrisori, în care toate detaliile tehnice
prezentate schematic în CV vor fi articulate i însufle ite în câteva fraze bine alc tuite, care s
fac dovada unei min i clare i logice. Numai a a angajatorul va fi determinat s se gândeasc
un minut în plus dac nu cumva respectivul candidat este mai potrivit postului decât alt
candidat cu un CV la fel de impresionant.
Scrisoarea de inten ie/motiva ie trebuie s con in neap rat solicitarea efectiv a
postului dorit. Pentru aceasta, candidatul trebuie s explice în cuvinte pu ine i simple motivul
alegerii, principalele calit i care îl recomand pentru ocuparea postului respectiv i ce dore te
realizeze în cadrul firmei. Trebuie, de asemenea, s men ioneze ce anume din activitatea
firmei l-a determinat s solicite respectivul post. Este important ca din prezentare s reias
încrederea c angajarea sa va fi rentabil pentru ambele p i, dorin a clar de a candida
pentru ob inerea postului i disponibilitatea de a se prezenta la interviu.
Scrisoarea va fi adresat persoanei care se ocup de angaj ri, sau direct
departamentului de resurse umane, dac candidatul nu are informa ii complete. Dac firma
este mic , scrisoarea poate fi trimis direct managerului.
În primul paragraf, trebuie s se precizeze postul vizat i sursa din care a fost ob inut
informa ia referitoare la pozi ia disponibil (anun publicitar, cuno tin e, prieteni etc.). Dac
nu se dispune de informa ii exacte despre un anumit post, se poate exprima propria op iune
pentru un domeniu de activitate. Oricum, este bine s se sublinieze domeniul în care
candidatul s-a remarcat sau a ob inut performan e deosebite.
În cele dou sau trei paragrafe din corpul scrisorii, candidatul trebuie s i pun în
valoare întreaga personalitate, s accentueze tocmai acele detalii i aspecte din CV care îl pun
într-o lumin favorabil , dar care, din pricina schematismului biografiei, pot trece
neobservate. Este recomandabil s se eviden ieze conexiunile i detaliile implicite din CV, s
se precizeze care din calit i i aptitudini se potrivesc cu profilul postului solicitat. De
asemenea, se pot include i motivele care îl determin s p seasc actualul loc de munc i
i exprime clar dorin a de a candida pentru noul post.
În paragraful de încheiere trebuie s se mul umeasc pentru timpul acordat lecturii, s
se exprime disponibilitatea pentru un interviu de angajare i eventual s se indice care este cel
mai rapid mod în care poate fi contactat.
Pentru a avea succes în întreprinderea sa, candidatul trebuie s aib în vedere în
momentul conceperii i redact rii unei astfel de scrisori câteva reguli de baz :
exprimare clar i la obiect;
personalizarea con inutului în raport cu profilul i preten iile firmei respective; oricine
poate lua o scrisoare de inten ie deja redactat de altcineva, s o expedieze în numele lui i
spere c va fi invitat la interviu; nu este îns o practic s toas , este de preferat ca
fiecare s compun un text care s lege direct competen ele proprii de cerin ele firmei, s
caute un motiv cât mai special pentru care solicit postul, s men ioneze un departament
care îl intereseaz , sau un proiect al firmei la care ar vrea s colaboreze;
adresarea scrisorii direct unei anumite persoane din companie, eventual celei care
coordoneaz direct respectivul departament sau proiect;
eviden ierea clar a realiz rilor profesionale, exagerând unele aspecte în limitele decen ei
i bunului simt; candidatul poate fi un om excep ional, dar poten ialii angajatori vor s tie
exact de ce ar trebui s -l ia în echip , deci el trebuie s ofere câteva exemple concrete de
realiz ri ob inute în posturile anterioare i care i-ar putea impresiona;
punerea accentului pe lucrurile i aspectele care îl diferen iaz de al ii care candideaz
pentru acela i post; sublinierea calit ilor, abilit ilor i a modului în care ele pot fi puse în
folosul firmei;
nu se includ aspecte negative, cum ar fi relat ri despre conflicte avute la alte locuri de
munc sau litigii în curs; se evit remarcile sarcastice, nu se vorbesc de r u locurile de
munc anterioare;
nu se includ informa ii legate de salariul dorit; se poate men iona în scrisoare nivelul
salariului solicitat, doar dac firma respectiv solicit acest lucru; în CV aceast
informa ie nu trebuie s apar niciodat ;
solicitantul trebuie s arate c dispune de abilit i de comunicare; scrisoarea trebuie s îl
prezinte ca pe o persoan foarte deschis comunic rii interpersonale;
solicitantul trebuie s men ioneze c este disponibil pentru interviu, s furnizeze toate
detaliile de contact (telefon, e-mail, adres ) i s precizeze c poate fi contactat oricând
pentru orice alte detalii clarificatoare;
 scrisoarea trebuie redactat cu mare grij din punct de vedere gramatical i trebuie evitate
eventualele erori de logic ; o prezentare îngrijit , clar if gre eli (de orice natur ) îl
va determina pe angajator s parcurg cu aten ie scrisoarea i s invite solicitantul la
interviu;
nu se adopt unui ton impersonal, care poate crea o imagine negativ despre motiva ia i
discern mântul solicitantului în alegerea postului i totodat poate l sa impresia c acesta
i încearc norocul, „sem nând” candidaturi la întâmplare, dup principiul „nu se tie
niciodat ”.
Alte reguli i sugestii:
nu se înso te scrisoarea de o fotografie, decât dac aceasta este solicitat ;
nu se folose te hârtie de proast calitate i nici hârtie colorat ;
se folose te un font cu caractere lizibile i sobre, dintre cele mai curente; se poate alege
între Times New Roman, Arial, Geneva, sau Helvetica;
nu se „încarc " documentul prin folosirea unui num r mare de caractere i dimensiuni,
prin sublinieri i îngro ri repetate; se utilizeaz o imprimant de calitate, astfel încât s se
ob in un document lipsit de pete, spa ii neclare sau omisiuni;
în cazul în care nu exist alt posibilitate i trebuie optat pentru o scrisoare olograf
(redactat de mân ), trebuie acordat o aten ie deosebit aspectului grafic i lizibilit ii;
altfel, scrisoarea nu va fi luat în considerare, sau va induce destinatarului o stare de
disconfort, întrucât va fi nevoit s i piard timpul cu descifrarea ei;
se redacteaz paragrafe scurte i concise grupate tematic i se folosesc spa ii de un rând
între cele care compun corpul scrisorii;
se verific atât ortografia, cât i punctua ia; scrisoarea de inten ie reprezint o mostr a
deprinderilor de scriere i prezentare ale solicitantului;
se poate apela la o cuno tin , sau un prieten, s citeasc scrisoarea pentru a identifica
eventuale sc ri i a ob ine sugestii.
7.2.3. Exigentele structurale ale unei lucr ri tiin ifice
Întocmirea de lucr ri i proiecte tiin ifice în studen ie este o activitate laborioas i
responsabil , deoarece ideile sau informa iile din diverse surse (c i, interviuri, cursuri etc.)
trebuie combinate cu propriile observa ii i reflec ii. Textul unei lucr ri tiin ifice trebuie
înso it de indica ii exacte referitoare la sursele de informare folosite, de explica ii privind
fenomene i aspecte similare celor analizate, precum i de exprimarea unor atitudini de
acceptare sau respingere a unor fapte sau opinii. Toate aceste elemente, plasate în anumite
zone ale lucr rii, alc tuiesc aparatul unei lucr ri tiin ifice.
 Maturitatea i rigurozitatea abord rii se observ nu numai prin parcurgerea atent a
con inutului lucr rii; ele transpar i din modul în care sunt întocmite notele, listele
bibliografice, listele de abrevieri, din prezen a sau absenta unui index, a unei anexe sau a unui
apendice.
A. Notele
De regul , notele se plaseaz în subsolul paginii, pozi ie care faciliteaz parcurgerea lor
concomitent cu parcurgerea lucr rii. Trimiterile care se fac în subsolul paginii trebuie s
con in toate datele bibliografice ale lucr rii consultate i num rul paginii sau al paginilor de
unde s-a preluat informa ia. Exist i posibilitatea plas rii acestora la sfâr it de capitol sau de
lucrare i chiar integrarea lor în textul propriu-zis (mai ales în cazul notelor de tip
bibliografic). În cazul primei alternative, notele p streaz aceea i structur ca i cele de
subsol. În cel de-al doilea caz, notele de text sunt mai reduse ca întindere i con inut, ca
urmare a întrebuin rii tehnicii siglei (prescurtare conven ional ) rezumative sau numerice.
Realizarea notelor (integrate în text) prin sigl rezumativ implic prescurtarea numelui
autorului i a titlului lucr rii. În cazul adopt rii metodei cu note de text prin siglare numeric ,
numele autorului este urmat de anul apari iei lucr rii la care se face trimitere sau num rul de
ordine din lista bibliografic , dup care trebuie s se indice (în ambele tipuri de sigl ) num rul
volumului i num rul paginii. În cazul în care un autor are mai multe lucr ri publicate în
acela i an, ordonarea în list se face alfabetic, dup numele lucr rii.
B. Abrevieri folosite în scrierea notelor de text
Unii editori prefer s economiseasc cât mai mult din spa iul rezervat notelor i în acest
mod s -i determine i pe autori s nu se repete inutil în tot felul de explica ii. În acest scop, se
pot folosi urm toarele formule i abrevieri:
v. „vezi”: autorul indic lucrarea din care citeaz sau trimite la unele idei preluate din
sursa indicat ;
cf. „compar ”: indica iile bibliografice sunt precedate de confer atunci când autorul face
trimitere la o lucrare care con ine un punct de vedere diferit, sau oarecum asem tor
celui pe care îl sus ine;
op.cit. „oper citat ”: formula opus citatum se poate folosi atunci când autorul trebuie s
se refere de mai multe ori la aceea i lucrare în cuprinsul lucr rii sale; la prima trimitere se
vor da indica iile bibliografice complete, iar restul trimiterilor vor cuprinde doar numele
autorului, urmat de formula op.cit. iar apoi num rul paginii sau al paginilor la care se face
trimitere; formula poate produce confuzii în cazul în care autorul unei lucr ri are de f cut
trimiteri la mai multe studii, articole i c i de acela i autor, caz în care formula nu este
 recomandabil ; primele trimiteri pentru fiecare lucrare în parte trebuie s con in toate
datele bibliografice, urmând ca trimiterile ulterioare s nu con in decât numele autorului,
titlul lucr rii (eventual prescurtat) i pagina;
idem (id.) „acela i autor”, ibidem (ibid.) „aceea i oper , în acela i loc”: formulele sunt
recomandate atunci când autorul recurge la un num r mare de referiri la acela i autor sau
lucrare pe aceea i pagin , iar trimiterile pe care le face apar una dup alta; prima trimitere
trebuie s con in toate datele bibliografice i numai dup aceea se poate indica numai
idem sau ibidem i pagina;
art. cit. „articolul citat”;
lucr. cit. „lucrarea citat ”;
loc. cit , loco citatum, „articol/volum/publica ie deja men ionat ”;
passim „ici i colo”
apud (ap.) „dup ” (indic o citare preluat de la alt autor, nu din original).
C. Întocmirea bibliografiilor
Întocmirea listei bibliografice este o opera iune important , care presupune ordonarea
atent a tuturor lucr rilor consultate. Bibliografia este oglinda tuturor trimiterilor f cute prin
notele de subsol sau de text; mai mult, stilul adoptat în scrierea notelor influen eaz direct
întocmirea listei bibliografice. Astfel, autorii care au adoptat sistemul notelor de subsol sau
cel al notelor de text complete, nu vor avea altceva de f cut decât s ordoneze lucr rile în
ordinea alfabetic a numelor autorilor i s nu uite s includ i sursele spre care nu s-au f cut
trimiteri, dar care au fost oricum consultate pe parcursul redact rii lucr rii.
Pentru a extrage corect i complet informa iile bibliografice necesare redact rii trimiterilor
i bibliografiei, aten ia trebuie concentr asupra paginii de titlu a c ii (nu asupra copertei).
Odat extras , aceast informa ie se va structura dup urm toarea schem : Nume, Prenume,
Titlul c ii/lucr rii, Editura, Locul public rii, Anul public rii. Dup cum se observ , spre
deosebire de note, în lista bibliografic nu se mai indic pagina.
Prenumele autoarelor de c i i lucr ri nu se abreviaz . Dac pagina de titlu mai con ine
i alte informa ii, referitoare la autorul traducerii, la semnatarii prefe elor sau studiilor
introductive, volume, p i, sec iuni etc. ordonarea lor se face în func ie de succesiunea lor pe
pagina de titlu. De obicei, toate aceste informa ii sunt plasate în paginile de titlu ale c ilor
editate în România între titlul lucr rii i numele editurii, iar autorii trebuie s respecte aceast
ordine. Informa ia referitoare la anul public rii poate fi plasat îns i imediat dup prenume.
 În cazul în care autorii au adoptat sistemul scrierii notelor prin sigl (rezumativ sau
numeric ), bibliografia va trebui s indice obligatoriu i cheia siglelor. i de aceast dat
listele bibliografice nu vor mai con ine num rul paginii.
În spa iul anglo-american, cele mai cunoscute stiluri de întocmire a notelor i listelor
bibliografice sunt:
stilul MLA (Modern Language Association), folosit cu prec dere de umani ti;
stilul APA (American Psychological Association), folosit cu prec dere de ingineri.
Diferen a major dintre cele dou stiluri în cazul întocmirii listelor bibliografice const în
ordonarea informa iei bibliografice.
Astfel, pentru stilul MLA este valabil urm toarea schem informativ (cu punctua ia
corespunz toare): Nume, Prenume. Titlul publica iei. Locul public rii: Editura, Anul
public rii.
Pentru stilul APA, schema este u or modificat : Nume, Prenume. (Anul public rii). Titlul
lucr rii. Locul public rii: Editura.
Ambele stiluri recomand dou spa ii dup punct. Aceste dou stiluri iau în considera ie i
posibilitatea ca autorii s fac trimiteri la surse bibliografice on-line i la necesitatea includerii
acestora în listele bibliografice.
În acest sens, stilul MLA recomand urm toarea structur informativ :
Author's Last Name, First Name. “Title of Document.” Title of Complete Work [if applicable].
Version or File Number [if applicable]. Document date or date of last revision [if different
from access date]. Protocol and address, access path or directories (date of access).
Numele autorului, Prenumele. „Titlul documentului”. Titlul complet al lucr rii [dac e cazul].
Versiunea sau num rul fi ierului [dac e cazul]. Data public rii sau revizuirii documentului
[dac difer de data acces rii]. Protocolul i adresa, calea de acces sau directoare (data
acces rii).
Stilul APA propune urm toarea structur :
Author's Last Name, Initial(s). (Date of document [if different from date accessed)]. Title of
document. Title of complete work [if applicable]. Version or File number [if applicable].
(Edition or revision [if applicable]). Protocol and address, access path, or directories (date of
access).
Numele autorului, Ini iala/Ini ialele Prenumelui(lor). (Data public rii documentului [dac
difer de data acces rii]). Titlul documentului. Titlul complet al lucr rii [dac e cazul].
Versiunea sau num rul fi ierului [dac e cazul]. Edi ia sau revizuirea [dac e cazul].
Protocolul i adresa, calea de acces sau directoare (data acces rii).
 D. Indexul
Lucr rile tiin ifice ample pot fi înso ite de liste alfabetice plasate de regul la sfâr it, care
însumeaz fie cuvinte sau forme (index de cuvinte i forme) discutate sau explicate în lucrare,
fie nume de autori cita i (index de nume sau index de autori), fie nume de materii (index de
materii). Trimiterea la pagini este obligatorie deoarece rolul acestor liste este acela de a
facilita g sirea rapid a locului unde se men ioneaz sau se trateaz ceva.
E. Anexa sau apendicele
Aceast sec iune este specific lucr rilor foarte ample, în care analizele i discu iile se
bazeaz pe studii de caz, corpusuri de limb , serii de experimente, demonstra ii tehnice
complexe etc.
Plasate la sfâr itul lucr rii, ele pot con ine toate acele materiale (tabele, texte selectate,
data statistice, scheme tehnice complexe etc.) care, din pricina lungimii sau multitudinii lor, ar
întrerupe nepermis de mult firul expunerii i argument rii.
7.2.4. Redactarea unui raport tehnic
Raportul tehnic este o forma de comunicare scris cu caracter preponderent informativ
i întindere variabila. Prin specificul con inutului, raportul se adreseaz unui public sau grup
restrâns.
Pentru mul i dintre studen ii care urmeaz cursurile unor facult i tehnice, raportul
tehnic reprezint una din cele mai ample lucr ri solicitate la termene fixe i care preg te te
drumul spre alegerea lucr rii de diplom . Întocmirea lui implic o activitate laborioas ,
deoarece informa ia acumulat prin lectura c ilor indicate la curs trebuie combinat cu
rezultatele practice din orele de laborator i practic productiv , cu informa ia acumulat din
discu ii, interviuri profesionale, programe tiin ifice de cercetare, sau informa ia preluat de
pe Internet.
De cele mai multe ori, aceste rapoarte tehnice sunt întocmite pentru a fi citite de
personalul didactic care le-a solicitat; exist îns i posibilitatea ca îndrum torul s solicite
întocmirea lui nu numai în cadrul sistemului general de evaluare a cuno tin elor, dar i din
dorin a ca aceste materiale s se constituie într-o baz informativ i didactic în cadrul
laboratorului sau departamentului, la care s aib acces atât studen ii din aceea i grup , an de
studiu sau ani diferi i, cât i al i speciali ti sau cadre didactice. Stabilirea clar a adresabilit ii
raportului tehnic este o cerin care nu trebuie s scape din vedere nici celui care solicit
întocmirea lui i nici celui care îl redacteaz . În func ie de aceasta, se va stabili cât de
„tehnic ” va fi prezentarea, în sensul adapt rii terminologiei i limbajului specific domeniului
la nivelul de preg tire i în elegere a cititorului. Mai mult, în func ie de complexitatea temei
sau subiectului, îndrum torii pot impune un num r minim sau maxim de pagini.
Dintre principalele caracteristici ale unui raport tehnic în format standard, se pot
aminti urm toarele:
sec iunea introductiv i cea concluziv trebuie s concorde, astfel încât toate întreb rile
formulate s i g seasc un r spuns, explicit sau implicit;
materialul faptic, m sur torile i calculele trebuie diferen iate de con inutul opinent sau
interpretativ prin includerea lor în capitole sau sec iuni separate;
nu se folosesc exprim ri familiare, optându-se pentru construc iile impersonale;
este necesar includerea unei pagini de titlu, a unui cuprins i numerotarea atent a
sec iunilor;
numerotarea sec iunilor începe de obicei cu introducerea;
este de luat în considerare posibilitatea includerii unei liste de figuri sau a unei liste de
tabele (de regul dup cuprins) pentru a facilita localizarea rapid a unor aspecte sau
comentarii;
se poate include o list de sigle i abrevieri i un index de termeni, mai ales în cazul în
care raportul este foarte amplu.
Sec iunile caracteristice formatului standard sunt urm toarele:
Rezumat
Rezumatul este o prezentare sintetic a scopului i con inutului raportului, din care
trebuie s transpar cu preponderen modalitatea de abordare a temei, aprecierile concluzive
i recomand rile. Lungimea rezumatului se stabile te în func ie de lungimea raportului; de
regul , trebuie s se încadreze între 150 i 300 de cuvinte. În alc tuirea lui trebuie s se in
seama de faptul c e necesar s i se confere o identitate proprie de form i con inut, care s îi
permit s func ioneze independent de corpul raportului i s poat fi eventual publicat într-o
colec ie de rezumate. Aceasta sec iune nu se numeroteaz .
Mul umiri
Mul umirile nu constituie o sec iune obligatorie, mai ales atunci când nici nu exist
persoane care s fi ajutat direct la preg tirea i redactarea lui. Mul umirile adresate unei
bibliotecare binevoitoare sau companiei unui animal care a inut de urât autorului trei nop i
cât a definitivat raportul ar fi rizibile. E posibil îns ca redactarea raportului solicitat s nu fi
fost posibil f bursa acordat în cadrul unui proiect european, f colaborarea sau sprijinul
absolut dezinteresat din partea unor oameni (de exemplu, cunoscu i doar prin coresponden a
electronic i care au fost de acord s trimit o serie de articole i materiale.
 Cuprins
Introducere
Introducerea are rolul de a informa asupra temei, subiectului sau fenomenului
investigat i de a preciza importan a abord rii respective în contextul domeniului dat. Dac
raportul se concentreaz în jurul prezent rii unor experimente, introducerea trebuie s con in
o trecere în revist a abord rilor experimentale anterioare i modul în care abordarea actual
i propune s continue, s dezvolte, sau s modifice rezultatele ob inute anterior. Dac
raportul se concentreaz asupra unor dezvolt ri, în partea introductiv a raportului, autorul
trebuie s ofere o identificare a acesteia în contextul domeniului dat, s indice modul în care
va fi folosit dezvoltarea, s identifice beneficiarii. Dac raportul este o trecere în revist , sau
o privire retrospectiv asupra unei problematici de interes, atunci autorul va trebui s
informeze exact cititorul asupra naturii compilative, critice sau revizioniste a demersului sau.
De multe ori unii îndrum tori prefer ca în partea final a introducerii s se formuleze efectiv
întreb rile la care se vor c uta r spunsuri.
Obiectivele raportului
Declararea scopurilor i inten iilor se poate face într-o sec iune separat , mai ales
atunci când con inutul raportului are un caracter informativ demonstrativ. De multe ori îns ,
atât îndrum torii cât i autorii prefer includerea obiectivelor spre sfâr itul introducerii.
Elemente teoretice
Elementele teoretice se pot grupa separat atunci când în elegerea informa iei dense din
raport depinde exclusiv de câteva explicit ri sau nuan ri ale cadrului teoretic general.
Metode, procedee i experimente
Metodele i procedeele folosite vor fi grupate într-o sec iune în care va trebui s se
descrie pe larg modul de lucru, echipamentele folosite, s se precizeze rolul respect rii
succesiunii unor etape, s se indice greut ile întâmpinate i modul în care s-a reu it
rezolvarea lor.
Prezentarea rezultatelor
Rezultatele trebuie raportate cât mai simplu i direct. Problema apare în momentul în
care trebuie s se decid asupra volumului de informa ie inclus în aceast sec iune. De regul ,
trebuie s se opteze pentru acel volum de date care s conving cititorul c s-a întreprins ceea
ce s-a propus i c se poate baza pe concluziile trase. Se recomand includerea rezultatelor în
tabele i prezentarea lor cu ajutorul graficelor.
Discu ii i interpret ri
 Interpretarea i compararea rezultatelor se face în sec iunea destinat discu iilor. Aici,
obiectivitatea poate face pu in loc subiectivit ii autorului, p rerilor personale, analizei
neajunsurilor din abordare i specula iilor inteligente.
Concluzii
Concluziile trebuie s derive din întreg corpul raportului i nu din ultimul capitol sau
subcapitol al unei sec iuni mai bine reprezentate. Ele trebuie s respecte regula celor trei C:
claritate, coeren i conciziune.
Recomand ri
Recomand rile au rolul de a semnala sau reveni asupra câtorva aspecte esen iale prin
care autorul dore te s in treaz mintea cititorului, în vederea unei evalu ri obiective a
con inutului raportului; aici se pot include i propunerile de continuare a analizelor, de
sugestii metodologice care ar putea conduce la alte rezultate.
Bibliografie
Bibliografia este o list a tuturor surselor informative folosite pe parcursul redact rii
raportului. Aceste surse pot fi împ ite în surse primare i surse secundare (dic ionare,
ghiduri). Criteriul alfabetiz rii listei, de regul dup numele autorilor, nu trebuie pierdut din
vedere.
Apendice
Acesta este rezervat includerii calculelor matematice, schemelor electronice
complicate, prezent rii unor fi iere cu informa ii despre programe, foi de calcul tabelar etc.
Un raport tehnic nu trebuie s fie lipsit de prezen a unui sistem de adnot ri, care s
cuprind informa ii suplimentare de am nunt, referitoare în principal la sursele de informare,
sau informa ii cu valoare explicativ i de aten ionare a evit rii unor confuzii. Obligativitatea
folosirii unui sistem de note nu trebuie pus în rela ie cu dorin a de a convinge sau impresiona
cititorul prin volumul lecturilor; sistemul de note are rolul de a reface pentru cititor o
traiectorie informativ ce poate fi urmat pentru adânciri, clarific ri sau evalu ri proprii.
Exist numeroase situa ii în care formatul standard nu satisface pe deplin necesit ile
de organizare coerent a discursului. În acest sens, se pot avea în vedere urm toarele variante:
Formatul secven ial.
În situa ia în care raportul descrie un set de investiga ii întreprinse cu acela i scop, dar
care necesit abord ri metodologice diferite, fiecare experiment se poate constitui într-un
segment aparte, cu propria lui sec iune metodologic i de descriere a rezultatelor. Partea
introductiv , discu iile i interpret rile vor fi comune.
Formatul asertiv.
 Acesta propune schimbarea radical a titulaturii i succesiunii sec iunilor în func ie de
ineditul informa iei i obiectivele demonstra iei. În loc de banala „Introducere”, autorul poate
folosi o sintagm mult mai direct i mai transparent informativ. Pe baza unor titluri i
subtitluri cu caracter enun iativ se poate construi mai u or rezumatul raportului. Astfel,
cititorul î i va putea forma u or i rapid o idee despre con inutul raportului.
Formatul introductiv-concluziv.
Acest format propune plasarea concluziilor mult spre începutul raportului, imediat dup
introducere. Avantajul ar fi acela c ele nu vor putea fi total ignorate, iar lectura raportului se
va derula cu aceste concluzii în minte. Oricum, se recomand o reluare sau prezentare
rezumativ a concluziilor în finalul raportului pentru a evita încheierea brusc a materialului.
7.2.5. Redactarea unei c i de vizit
Oamenii au nevoie unii de al ii i î i cultiv cu grij rela iile pentru a atinge obiective
din cele mai variate. De multe ori oamenii simt c , odat pu i în rela ie, contactele lor
nemijlocite i interactive se pot oricând relua, reprograma sau dezvolta. Astfel, o carte de
vizit va fi un excelent intermediar, sus in tor i relansator comunica ional pentru toate
mediile profesionale. Condi ia major pe care acest instrument trebuie s o îndeplineasc este
ca imaginea personal sau institu ional pe care o promoveaz s fie sincer , clar i
conving toare.
Cartea de vizit este purt toarea urm torului con inut informativ obligatoriu:
identitate: nume i prenume
ocupa ie/func ie/grad profesional
numele institu iei/organiza iei/companiei
informa ii de contact: adres , numere de telefon, adres e-mail.
Pentru ca acest con inut s fie pus pe deplin în valoare i s ofere o oarecare garan ie a
dezvolt rii i între inerii rela iilor interumane, este nevoie de un design inspirat, în ton cu
personalitatea. Gruparea informa iei i plasarea ei într-un spa iu dreptunghiular nu foarte
generos, alegerea cartonului, caracterelor, culorilor i logo-ului sunt elemente care vor pune
într-o lumin mai mult sau mai pu in favorabil i vor reprezenta persoana respectiv în
diverse ipostaze. Contextul comunic rii influen eaz nu numai con inutul comunic rii, dar i
maniera în care se comunic , motiv pentru care uneori este nevoie de c i de vizit care s
comunice distinc ie, seriozitate i maxim competen profesional (mai ales dac se
reprezint interesele unei institu ii sau companii), iar alteori este nevoie de c i de vizita
folosite în împrejur ri mai pu in formale, când se dore te trecerea drept o persoan
particular .
 Func iile administrative de inute la un moment dat sunt un excelent prilej de stabilire
i dezvoltare a unor rela ii pe termen lung. De i se spune c omul sfin te locul, se
recomand ca tip rirea numelor de persoane pe c ile de vizit oficiale s nu fie ostentativ .
Cheia succesului în lumea de ast zi r mâne munca dublat de tenacitate i
disponibilitate. Acest ultim element transpare cel mai adesea în c ile de vizit prin faptul c
unele persoane decid s tip reasc atât datele oficiale de contact, cât i cele particulare. Din
nefericire, aceast coexisten nu este întotdeauna sus inut de toate detaliile de design care s
armonizeze cele dou ipostaze.
Nu e deloc condamnabil i nici ru inoas decizia multor persoane de a- i valorifica
toate calit ile cu care au fost înzestrate, sau pe care le-au dobândit în timp prin desf urarea
concomitent a dou sau mai multe activit i profesionale. Numai c atunci când cineva se
decide s i construiasc o carte de vizit , trebuie s se gândeasc dac nu cumva promovarea
simultan a celor dou imagini profesionale - mai ales în cazul în care domeniile în care
activezi nu au nimic în comun – nu face decât s estompeze sau s bagatelizeze personalitatea
complex pe care dore te s o promoveze.
În privin a reversului c ii de vizit , exploatarea acestui spa iu se justific în cel pu in
trei situa ii:
când textul informativ este redactat într-o limb ce folose te i un alfabet inaccesibil
majorit ii, el trebuie înso it, în func ie de contextul cultural, social i psihologic al
comunic rii, de transpunerea lui într-o limb i un alfabet de circula ie;
când se simte nevoia ca oportunit ile, avantajele sau pur i simplu gama variat a
serviciilor oferite de o firm sau companie s fie cât mai transparente i mereu la
îndemâna clien ilor;
când dezvoltarea rela iilor i men inerea lor depinde de modul în care este folosit sau
anticipat contextul fizic sau spa ial al comunic rii.
7.2.6. Redactarea unei invita ii
De i trimiterea unui fax sau a unui e-mail pare s fie mult mai la mod , invita ia, în
forma sa generic de „bilet de intrare” la un eveniment r mâne o modalitate de comunicare în
scris, care nu se las u or înl turat . Rolul unei scrisori de invita ie, înmânat de regul direct
persoanei invitate, expediat prin po , curier i doar excep ional prin fax sau po
electronic , trebuie s creeze persoanei vizate o impresie decisiv înc de la deschiderea ei.
De aceea, o astfel de scrisoare se tip re te pe o hârtie mai tare, de bun calitate. Numele
persoanei invitate trebuie s apar neap rat pe plic, iar din con inutul invita iei trebuie s
transpar o apreciere a competen elor invitatului, o flatare a persoanei sale i certitudinea c
este dorit i important. Natura i propor iile manifest rii sunt elementele de baz în stabilirea
con inutului, formei i stilului invita iei. Tonul unei invita ii poate varia de la unul intim i
personalizat, în cazul unui eveniment într-un cerc restrâns, la unul mult mai oficial, în cazul în
care num rul invita ilor este mare iar ace tia provin din sfere diferite de activitate. Mai mult,
pentru a risipi orice nuan de „convocator”, este recomandabil tip rirea cuvântului
„INVITA IE” înaintea formulei de adresare.
Informa iile prezente în invita ie trebuie s r spund celor cinci întreb ri generale:
Cine? spunsul la aceast întrebare ofer l muriri în urm toarele direc ii:
identitatea i calitatea gazdei
identitatea i calitatea invita ilor
dac invitatul vine singur sau înso it
ce alte persoane mai sunt invitate.
În cazul în care o singur invita ie este adresat în comun mai multor persoane, numele
acestora trebuie a ezate în ordine alfabetic . Dac este adresat unei familii, trebuie numi i
ambii so i, iar numele so iei îl precede pe cel al so ului. Dac manifest rile sunt de amploare,
iar invita ii provin din cercuri profesionale i sociale foarte variate, se pot concepe invita ii
tipizate, în care se renun la formula direct de adresare cu identificarea numelui persoanei.
Ce? spunsul va oferi preciz ri despre genul de eveniment sau ocazie la care este
teptat destinatarul invita iei. Este important s se precizeze ce eveniment va avea loc (de
exemplu, dac este vorba despre o nunt sau o înmormântare, când unii vor fi preg ti i s
ofere cadouri, al ii nu, unii vor fi îmbr ca i în culori închise, al ii mult prea elegant i în
culori prea deschise), pentru a evita punerea în situa ii penibile a invita ilor.
Când? Nu trebuie omis momentul ( data, ziua, ora) desf ur rii evenimentului, precum i
gradul de punctualitate solicitat. Este bine ca formul rile alese pentru solicitarea
punctualit ii s nu aib o not imperativ sau abuziv („Rugam nu întârzia i!”, sau
„Evenimentul este televizat”), ci s se recurg la o formulare pu in mai mascat a
necesit ii prezent rii la timp. O invita ie la cin la „orele 19:00” va însemna c invita ii se
vor a eza la mas pe la orele 20:00. În cazul în care evenimentul este unul de durat ,
invita ia trebuie înso it de un program am nun it, care va fi, desigur, respectat. Invita iile
de diminea sau de peste zi trebuie s indice în mod orientativ fie durata evenimentului,
fie ora de încheiere.
Unde? Pentru a avea siguran a c persoanele invitate vor ti unde s se prezinte, invita ia
trebuie s precizeze adresa exact (strada, num r, zon , pavilion, etaj), precum i alte
 repere de orientare sau indica ii pentru parcarea ma inii, dac este vorba despre o zon
aglomerat . Pe spatele invita iei se poate face o mic schi a amplasamentului.
Cum? În func ie de natura evenimentului anun at, invita ia trebuie s con in i câteva
repere legate de modul de desf urare a acestuia: programul complet al manifest rii,
ordinea de zi, promisiunea de final (dac întâlnirea este urmat de un cocktail/bufet/mas
festiv ). Unele indica ii privind inuta invita ilor pot fi binevenite: „ inut de sear ”,
inuta lejer /sport”, „preferabil costum”.
Expedierea unei invita ii se face cu aproximativ dou s pt mâni înainte de data
programat a evenimentului. Trebuie evitate situa iile când, din prea mult zel organizatoric,
invita iile ajung mult prea devreme i persoanele invitate risc s uite de eveniment, sau când
invita iile sunt trimise pe ultima sut de metri, iar agenda de lucru a invita ilor este deja
complet i nu sufer modific ri.
Pu ini sunt invita ii care se gândesc s trimit un r spuns de confirmare, uneori din
vina lor, alte ori pentru c gazda nu a solicitat expres confirmarea particip rii în finalul
invita iei. Gazda poate men iona un num r de telefon sau fax, o persoan de contact i o dat
limit . În locul formulei clasice: ,, rugam s confirma i participarea dvs. pân cel mai
târziu pe …, la dna … tel…”, se recomand formula diplomatic scurt : ,,RSVP dna…, tel…”,
ob inut prin abrevierea lui ,,Respondez s’il vous plaît” din limba francez . Mai pu in sigur i
mai pu in recomandabil este ata area unui cupon de r spuns pretimbrat, pe care invitatul
trebuie s -l expedieze înaintea unei date limit . Exist i situa ii în care, de i invita ii r spund
pozitiv invita iei, ace tia ajung s nu- i mai onoreze promisiunea. De aici i necesitatea de a
verifica telefonic prezen a la manifestare cu o s pt mân i apoi cu dou zile înainte.
Oportunitatea expedierii unei invita ii se justific în urm toarele tipuri de manifest ri:
anivers ri, jubilee, lans ri de carte sau discuri, vernisaje, inaugur ri, târguri, expozi ii, lans ri
de produse sau servicii, demonstra ii, simpozioane, mese rotunde, forumuri, conferin e,
congrese, seminarii, nun i, botezuri, pensionari, dineuri, cocktail-uri, recep ii etc. Fie c este
vorba despre evenimente din sfera afacerilor, politicii, administra iei sau vie ii private, rolul
invita iei r mâne la fel de complex: a face cunoscut evenimentul cu public, într-un cerc mai
mult sau mai pu in restrâns, dar închis; a transmite atitudinea i sentimentele gazdei sau
organizatorului fa de persoanele invitate; a transmite rug mintea de a participa la
eveniment; a conferi dreptul (nu obliga ia, pentru c nu este convocare) de acces în perimetrul
sau incinta în care se desf oar evenimentul; a se constitui într-o carte de vizit onorant
pentru gazd sau organizator i a fi material promo ional i „cârlig” în favoarea gazdei i a
evenimentului respectiv.
7.2.7. Comunicatul de pres
Instrument de baz al rela iilor publice, comunicatul de pres reprezint o informa ie,
un punct de vedere, o luare de pozi ie sau un document oficial transmis spre publicare de c tre
un organism sau individ. El are caracterul unei tiri destinate mediatiz rii, cu men iunea c la
redactarea lui particip oameni care nu sunt angaja ii redac iilor de ziare i nici a studiourilor
radio sau TV. Presa, radioul i televiziunea sunt doar canalele prin care comunicatul este dat
publicit ii.
În general, un comunicat de pres anun o noutate de posibil interes pentru public, iar
redactarea lui se face în func ie de caracteristicile organismului media ales. Utilitatea
comunicatului de pres trece dincolo de hotarul unei simple comunic ri cu publicul. Prin
difuzarea acestuia, se gratuleaz clien i, se atrag simpatii, se atenueaz crize i se sting
scandaluri, se demonteaz zvonuri, se mediaz oferte, produse, idei, oameni i evenimente
importante pentru expeditorul comunicatului i pentru publicul sau.
În func ie de prezen a sau absen a unei lu ri de pozi ie, comunicatele de pres pot fi:
informative (se fac anun uri, se transmit invita ii, se comunic date statistice simple,
a se face comentarii i f situ ri pe pozi ii pro sau contra);
persuasive (se contest , se fac comentarii, se ofer l muriri, se transmit opinii de pe
pozi ii pro sau contra, se fac dezmin iri).
Redactarea comunicatului de pres
E bine ca înainte de a se trece la redactarea comunicatului, s se verifice c tirea
dorit a se face public , poate trezi interesul presei scrise i publicului. Odat luat în calcul
oportunitatea difuz rii tirii, informa iile de care se dispune trebuie i ele verificate. tirea
trebuie probat sau confirmat de expeditor înainte ca redactorul unui ziar, de exemplu, s
decid publicarea ei i, în consecin , s poarte toat r spunderea difuz rii comunicatului în
paginile publica iei sale.
Comunicatul se tip re te, de regul , în format A4, pe hârtie alb , simpl , cu sau f
antet i f margini decorative. Toate marginile au între doi i trei centimetri. Caseta de
identificare a emi torului trebuie plasat în col ul din stânga sus i trebuie s cuprind :
numele institu iei, adresa complet , numele persoanei de contact (purt torul de cuvânt sau
persoana care a redactat comunicatul), num rul de telefon (de la sediul institu iei, de acas ).
Caseta de identificare cuprinde men iuni privind data i ora difuz rii comunicatului i
este plasat în col ul din dreapta, mai jos fa de adres . Aici se ofer redactorului informa ii
exacte despre momentul când tirea va putea fi transmis : „Pentru difuzare imediat ”,
„Embargo pân la ora 10:00” etc. Men ionarea embargoului se face în cazul în care
evenimentul are loc la o dat viitoare i poate fi incert i este nevoie de confirmare, atunci
când se dore te ca informa ia s fie cunoscut mai devreme sau se prefer ca toate institu iile
de pres s transmit comunicatul simultan.
Corpul comunicatului de pres începe la o treime din pagin pentru ca spa iul alb
mas s fie folosit de redactor pentru diferite adnot ri. Titlul trebuie plasat între caseta de
identificare i corpul comunicatului, aliniat la stânga. El nu va dep i adresa companiei cu
mai mult de câteva caractere; la nevoie se poate rupe în dou , maximum trei rânduri
suprapuse, se va tip ri cu majuscule, iar ultimul rând va fi subliniat. Formularea titlului
trebuie s invite la lectur . Pentru a atinge acest scop, titlul va fi scurt, cât mai explicit i
incitant, pe un ton nu prea formal, nicidecum sec sau birocratic.
Lead-ul (paragraful ini ial) este replica de deschidere sau „fraza de atac” care rezum
esen ialul din tire. De regul , el se distinge de restul textului prin caracterele italice sau bold,
va include o mare parte din r spunsurile la întreb rile cine?, ce?, unde?, când?, de ce? i nu va
ocupa mai mult de 5-6 linii de text.
Textul propriu-zis al comunicatului va dezvolta paragraful ini ial, prezentând
informa iile în ordinea descresc toare a importantei lor. Aceast structur de „piramid
inversat ” permite o lectur mai u oar , iar din motive de spa iu sau interes informa ional
redus, se poate renun a la ultimele aliniate.
Textul comunicatului se scrie la dou rânduri, niciodat la un rând. Dac dep te o
pagin , se va men iona „continu ” în subsolul paginii. Pentru a marca sfâr itul comunicatului,
se folose te cuvântul „sfâr it” sau, mai des întâlnit, simbolul “#####”. În josul paginii trebuie
apar numele, prenumele i semn tura managerului care autorizeaz transmiterea
comunicatului, eventual i stampila organiza iei.
Dateline-ul este caseta din partea dreapt , plasat între titlu i lead, care indic locul i
data redact rii comunicatului. Se folose te pentru a indica editorului loca ia geografic . Dac
localitatea nu are un nume cunoscut, se specific i jude ul, iar în cazul în care comunicatul va
fi difuzat c tre medii de pres str ine, se va men iona i ara.
Limbajul folosit în redactarea comunicatului de pres trebuie s fie simplu i accesibil
publicului larg, f exprim ri pre ioase sau excese de jargon. Citatele scurte vor înviora
tirea, dar nu este indicat sa începem comunicatul cu un citat; plasarea lui cea mai potrivit
este în corpul comunicatului.
 7.3. Comunicarea mediat de calculator
Comunicarea mediat de calculator (CMC) desemneaz transmiterea i primirea de
mesaje folosind computerele în scopul introducerii, prelucr rii, stoc rii i expedierii de date.
Odat cu explozia Internetului i apari ia sistemului global de hipertext, calculatorul a
truns cu repeziciune în via a fiec ruia. Internetul a devenit o nou modalitate de prelucrare,
prezentare i comunicare a informa iei ce permite implementarea unor noi modele i concepte
pân acum de neimaginat: de la un alt mod de a parcurge informa ia scris utilizând referin e
încruci ate generate de hyperlink-uri, la prezent ri multimedia ce includ text, imagini,
anima ii i sunete în aceea i entitate; de la anchete sociale i statistici în timp real generate
simultan cu schimbarea datelor de intrare, la prezentarea informa iei i adaptarea ei la
utilizatori. Noile paradigme, generate de Internet prin World Wide Web, conduc la un mod
fundamental diferit, mult mai complex i mai eficient, de transmitere i prelucrare a
informa iei, for ându-se barierele spatio-temporale ale modelelor precedente. Poten ialul
World Wide Web-ului e nesfâr it. De i este o tehnologie tân , în numai câ iva ani aplica iile
au început s se structureze i s ia cu asalt societatea. Comer ul electronic (e-commerce)
începe s prind bine r cini i s se maturizeze: de la cump rarea de c i, flori i discuri
on-line, s-a trecut deja cu u urin la cump rarea de televizoare, mobil i chiar locuin e.
Pornind de la e-commerce i sus inute de marketing, realiz rile sunt spectaculoase; mass-
media tradi ionale s-au ata at i ele rapid, peste noapte, la Internet, înv mântul i educa ia
caut s fie în primele rânduri, angaj rile, pl ile bancare, cump rarea de bilete i rezerv rile
de locuri în hoteluri sunt elemente ale unei realit i pe care deja o tr im.
În chip cu totul paradoxal, cei mai critici r mân tot tehnicienii computerelor i
speciali tii IT. În spatele utiliz rilor curente, oamenii caut deja alte posibilit i uria e
neexploatate înc i vegheaz asupra pericolelor legate de fragilitatea tinerei tehnologii. Unele
restric ii tehnice devin din ce în ce mai sufocante pentru împ timi ii calculatoarelor.
Progresele tehnologice mult trâmbi ate i mult a teptate se dovedesc mai greu de îndeplinit
decât se p rea la prima vedere. Liniile de comunica ie, mai ales cele de telefonie, din ce în ce
mai aglomerate, abia mai suport masivele volume de tranzac ii ce cresc zilnic în progresie
exponen ial . Volumul informa ional i viteza de trafic a informa iei cerute de tehnicienii
dornici s i materializeze ideile sunt mult prea mari fa de capacitatea existent a
infrastructurii. Computerele, în special PC-urile de pe birourile i mesele oamenilor, se
învechesc prea repede devenind neadecvate noilor tehnologii. Pân i adresele de Internet au
devenit o marf a c rei c utare e mai mare decât posibila ofert . Unii dintre noi se plâng c
dup atâ ia ani de revolu ie tehnologic , înc nu se poate vedea bine un film pe Internet,
realitatea virtual e înc în stadii experimentale, inteligen a artificial pare un început f
sfâr it, în vreme ce al i utilizatori, care de-abia au prins gustul jocului cu mouse-ul i a
mediilor de programare cu ferestre, afl cu mirare c pentru al ii acestea sunt deja unelte
perimate conceptual. Exist îns i întreb ri de ordin pragmatic, care ne fr mânt pe noi to i i
la care numai timpul i studiile sociologice vor putea r spunde: Contribuie po ta electronic la
cre terea productivit ii muncii? Stimuleaz comunicarea electronic participarea activ a
comunit ilor la via a politic i social ? Ajut ea la acumularea de cuno tin e? Promoveaz
în vreun fel telecomunica iile centralizarea i concentrarea mijloacelor mass media? Mascând
orice sugestii referitoare la ras , sex, tr turi fizice sau handicapuri, poate oare CMC s
desfiin eze ierarhizarea social ?
Marea aventur a CMC începe ca newbie (utilizator nou ap rut în re ea). Unii
utilizatori vor oferi acestora asisten i îndrumare, dar de cele mai multe ori ei vor avea parte
de un tratament mai dur. Motivele sunt extrem de variate: fie pentru c încearc s ob in
informa ii care de fapt pot fi g site cu u urin în documentele FAQ, fie pentru c se fac
vinova i de spamming („pis logeal ”), fie pentru c au sc pat prea multe gre eli de ortografie,
nu au folosit un metalimbaj corespunz tor, un num r suficient de abrevieri, sau au exagerat cu
utilizarea emoticon-urilor. Veteranii computerelor de in o pozi ie social privilegiat , pentru
se presupune c au fost ini ia i în domeniul CMC pe vremea când Internetul era mai dificil
de folosit datorit interfe ei mai pu in prietenoase a sistemului de operare UNIX; de aici ideea
au reu it s st pâneasc mai multe cuno tin e i au dezvoltat o abilitate sporit în utilizarea
computerului. Utilizatorii experimenta i consider c au jucat un rol activ în modelarea
Internetului i transformarea lui în sistemul receptiv, ra ional i dens care este ast zi.
Încep torii cu statut de „newbie”, care tocmai s-au conectat i vâneaz pl ceri m runte sunt
cataloga i drept parazi i sau pr tori ai sistemului.
Pe listele de e-mail, utilizatorii experimenta i impun imediat respect prin pozi ia socio-
profesional i dovezile permanente de competen pe care le ofer grupurilor. Tot de respect
i ceva aten ie se vor bucura i utilizatorii noi, care în scurt timp fac dovada c st pânesc bine
pu inul pe care îl tiu i folosesc corespunz tor vocabularul de baz , întrebuin eaz cu
abilitate elementele de jargon, apeleaz inspirat la registrele specializate ale limbii, st pânesc
arta persuasiunii i argument rii logice, evit comentariile personale, mali ioase sau meschine.
Este interesant c to i încep torii care reu esc s se apropie de aceste condi ii se pot trezi
dintr-o dat promova i nu numai valoric, dar i social pe listele de discu ii.
 A de ine o anumit putere i pozi ie pe listele de discu ii înseamn c mesajele proprii
vor fi întotdeauna citite înaintea altora, iar indica iile i sfaturile date vor cânt ri mai greu.
Ace ti mentori spirituali ai re elelor sunt cei care domin discursul, care dau tonul, care
hot sc ceea ce se cade a fi discutat i ceea ce poate fi l sat de-o parte. Micile lor gre eli pot
fi trecute cu vederea sau iertate cu mai mult u urin .
În timp ce comunicarea scris se bazeaz pe o evaluare fonologic , cea scris este
adesea sever analizat , atât la nivel morfologic cât i lexical. Dat fiind faptul c ecranul
computerului ofer mai mult flexibilitate în aranjarea textului decât o ma in de scris i
permite chiar manipul ri textuale mult mai precise decât cele efectuate în cazul redact rii de
mân a scrisorilor, este fireasc luarea în considera ie i a altor criterii de evaluare a mesajelor
e-mail.
Acestea trebuie judecate i din punctul de vedere al folosirii anumitor editoare de
texte, alegerea caracterelor, stabilirea spatiilor dintre rânduri i a modurilor de aliniere,
includerea textului în chenare etc. Este interesant de observat c , în timp ce astfel de facilit i
pot fi la îndemâna oricui, utilizarea lor în mesajele e-mail pune probleme tocmai pentru c nu
to i utilizatorii folosesc acelea i utilitare. De i unii utilizatori nu ar trebui s fie condamna i
pentru c nu folosesc, din diverse motive (financiare, de cunoa tere), un anumit program
pentru crearea unor mesaje de email care s aib un anumit impact asupra
destinatarului/destinatarilor, sociologii au constatat faptul c de cele mai multe ori ace tia sunt
or desconsidera i i privi i ca ignoran i. Mul i utilizatori sunt astfel acuza i de lucruri care
apar în mesajele lor tocmai datorit lipsei standardiz rii formatelor mesajelor de e-mail.
7.3.1. Blogul
Un blog (prescurtare de la web log) este o publica ie web ce con ine articole periodice,
de obicei cu caracter personal (asemenea unui jurnal), fiind afi ate în ordine cronologic
invers .
Dac la început blogurile erau actualizate manual, cu timpul au ap rut unelte care s
automatizeze acest proces, f când acest gen de publica ii accesibile publicului larg. Utilizarea
unui astfel de software bazat pe navigator este acum un aspect obi nuit al blogging-ului.
Scopul blogurilor variaz foarte mult, de la jurnale personale la arme ale campaniilor
politice, ale programelor media sau ale diferitelor companii. De asemenea, ele variaz i în
func ie de autor - de la unul singur la o comunitate întreag . Blogurile pot constitui, de
asemenea, o surs important de câ tig.
Multe webloguri permit vizitatorilor s lase comentarii publice, creând astfel o
comunitate de cititori centrat în jurul blogului; altele nu sunt interactive.
 Totalitatea blogurilor i a autorilor de bloguri a fost denumit blogosfer .
7.3.2. Neticheta
Cuvântul netichet provine din englezescul netiquette, care desemneaz un set de
reguli i conven ii ce trebuie respectate în utilizarea Internetului în general i a po tei
electronice, în special. Acest set de reguli reflect o anumit experien a convie uirii
armonioase în mediul electronic i are rolul de a elimina posibilele conflicte, neîn elegeri sau
interpret ri eronate. Unele din regulile etichetei re elei sunt asem toare regulilor din codul
bunelor maniere privind aspecte variate, precum adresarea politicoas , condescendent , sau
strarea decen ei în comunicare. La fel ca i în viata de zi cu zi, toate abaterile de la regulile
comunit ii nu pot trece nesanc ionate.
Cu ceva timp în urm , Internetul era domeniul ini ia ilor în transportul informa iei i
utilizarea protocoalelor; ast zi el nu mai reprezint o restric ie sau o noutate. Originea
etichetei re elei nu poate fi legat de o anumit surs . Regulile au fost create i adunate de
în i utilizatorii cu ini iativ ai internetului, care au dorit s ofere proaspe ilor utilizatori un
cadru civilizat i armonios de manifestare i dezvoltare în cultura Internetului. A a se face c
setul de reguli a luat fiin prin sondarea prealabil a opiniilor utilizatorilor în diverse situa ii
i compilarea unor surse sau ghiduri ap rute la un moment dat în urma unor ini iative
personale sau de grup. S-ar putea spune c rolul acestor reguli este, cel pu in deocamdat , mai
mult descriptiv decât prescriptiv. Cum Internetul nu este în posesia nim nui, iar etica re elei
nu a fost formulat de nici o autoritate, cum se poate face ca aceste reguli s fie totu i însu ite
i folosite? În general constrângerile venite din interiorul unui sistem sunt privite cu mai
mult bun voin decât cele impuse din afara lui, iar oamenii prefer s i fac mai mul i
prieteni decât du mani. A a se face c , atunci când utilizatorii Internetului observ o
desconsiderare ostentativ a etichetei re elei, vor încerca s o sanc ioneze trimi ând un e-mail
dojenitor utilizatorului în cauz , sau se vor plânge Furnizorului de Servicii, care va trebui s
intervin în stingerea „conflictului”.
Ansamblul de norme i reguli care compun neticheta poate fi împ it dup cum
urmeaz :
A. Norme privind identitatea utilizatorului
se interzice utilizarea aceluia i identificator de c tre mai mul i utilizatori;
citirea, copierea, modificarea sau tergerea fi ierelor sau datelor apar inând altor utilizatori
acceptul lor sunt interzise;
se sanc ioneaz atât dep irea cât i modificarea restric iilor impuse de administratorul
re elei;
orice ac iune neautorizat i deliberat care d uneaz , deregleaz , modific sau defecteaz
un alt sistem din re ea reprezint o înc lcare a normelor CMC, indiferent de localizarea
sistemului afectat i perioada de timp cât respectivul sistem nu a func ionat la
performan ele normale;
se interzice utilizarea comercial a unor facilit i i/sau servicii f ob inerea oficial sau
legal a acestui drept.
B. Norme privind scrierea unui mesaj
alinierea rândurilor la marginea din stânga; efectele centr rii titlurilor sau formulelor de
adresare nu pot fi prev zute pe ecranele destinatarilor;
sarea unui rând liber între paragrafe; nu se recomand folosirea tastei tab i nici
indentarea primului rând al paragrafului;
nu se scriu mai mult de 60-70 de caractere pe un rând i nu se introduc caractere de
control;
nu se formateaz textul, deoarece este posibil ca destinatarul s foloseasc un terminal
alfanumeric sau un mailer care s nu recunoasc formatarea; mai mult, este posibil ca
acele caractere folosite s nu fie disponibile pe calculatorul destinatarului;
semnarea mesajului este obligatorie, mai ales dac este postat într-o list de discu ii;
semn tura nu trebuie s fie foarte lung i trebuie s includ numele complet;
se recomand limitarea la tratarea unui singur subiect într-un mesaj i completarea
pertinent a câmpului Subject;
nu se folose te scrierea cu majuscule decât foarte rar, pentru a sublinia un aspect foarte
important, sau pentru titluri; scrierea cu majuscule este de regul interpretat ca
CNET;
pentru a sublinia sau accentua un anumit *cuvânt*, el se încadreaz între asteriscuri;
citarea _unei c i_ sau a unei lucr ri se poate face între liniu e de subliniere (underscore);
se recomand explicitarea datelor calendaristice, pentru a evita confuziile ce se pot ivi din
pricina coexistentei mai multor conven ii continentale;
dac se transmite ceva ce pune în discu ie ac iunea unui film, roman sau spectacol TV, se
introduce <SPOILER> în partea de sus a mesajului; astfel, destinatarii pot s ri peste el,
dac nu vor s tie finalul ac iunii.
C. Norme referitoare la con inutul mesajului i atitudinea expeditorului
Se vor evita exprim rile dure i vulgare;
nu se posteaz niciodat un mesaj privat într-o list de discu ii, f aprobarea autorului;
 aten ie la glume i sarcasm; este posibil ca în absenta mimicii, intona iei i gesturilor,
destinatarul s nu în eleag corect mesajul sau, mai mult, fondul lui cultural i religios s -l
conduc la o interpretare care nu a fost luat în calcul la trimiterea mesajului; se vor folosi
cu modera ie semnele cunoscute sub denumirea de smileys sau emoticons;
se critic ideea i nu persoana;
nu se reac ioneaz violent la ceea ce tocmai s-a citit pe ecran; nu se formuleaz imediat
spunsul, se ia un timp mai mare de gândire i apoi se r spunde cu diploma ie;
se r spunde cu precau ie la mesajele care au fost transmise mai multor abona i, deoarece
în unele sisteme r spunsul redactat poate fi transmis tuturor persoanelor care au primit
mesajul ini ial, ceea ce ar putea include pe to i abona ii.
7.3.3. Glife ASCII
Utilizatorii po tei electronice i participan ii în grupurile de discu ii folosesc adesea
figuri a ezate culcat (pe o parte), f cute din caractere ASCII standard, pentru a plasa mesajul
în context. Glifele ASCII sunt utilizate în comunicarea mediat de calculator pentru a suplini
lipsa inflexiunilor verbale, a mimicii i gesturilor, pentru a puncta starea emo ional , sau
atitudinea participan ilor fa de subiectul conversa iei. Aceste figuri au fost inventate i
folosite pentru prima dat în 1980 de un american din Pittsburgh, Scott Fahlman, în mesajele
expediate prin BBS-uri.
Frecven a apari iei lor (mai mult de trei într-un mesaj) indic faptul c este vorba de un
newbie care dore te s se fac remarcat.
Iat care sunt semnifica iile celor mai întrebuin ate glife ASCII:
:-) zâmbesc în timp ce fac aceasta glum
:-( m întristeaz ceea ce am spus
:-< sunt de-a dreptul trist sau dezam git
;-) fac cu ochiul sau fac o aluzie în leg tur cu gluma asta
:?-( plâng, este cu adev rat trist pentru mine
:-@ sunt de-a dreptul ocat
:-D sunt teribil de amuzat de ceea am scris mai înainte
:-o casc, este atât plictisitor
:-7 spun asta cu ironie
>:-( sunt sup rat i îngrijorat de acest lucru
:-9 m ling pe buze
x-( am murit, asta m-a dat gata
:-/ sunt sceptic
:-* te s rut
:-Q~ fumez
:-? fumez pip
:-p î i fac în ciud sco ând limba la tine
:-T f glum , sunt serios în ceea ce spun
[:- ) am c tile pe urechi
:-{ } î i trimit bezele
(()):** îmbr ri i pupici
#-) am f cut-o lat la petrecere
@-}-- un trandafir pentru tine
:-] sunt nehot rât
:-C sunt extrem de trist
7.3.4. Clientul de e-mail
Un program client de po electronic permite comunicarea cu serverul, vizualizarea
mesajelor primite, compunerea mesajelor de expediat i, nu în ultimul rând, organizarea într-
un mod cât mai convenabil a mesajelor. Toate aceste func ii sunt strâns împletite.
Func ia de comunicare se realizeaz de regul în mod automat. În unele cazuri, îns ,
leg tura cu serverul poate s nu fie permanent . De cele mai multe ori, conectarea la server se
face la anumite intervale de timp, moment în care se realizeaz transferul mesajelor trimise, se
aduc mesajele primite, iar leg tura este imediat eliberat . Majoritatea programelor permit ca
de fiecare dat când se expediaz un mesaj, s se stabileasc i leg tura, iar mesajul s fie
trimis imediat. Aceast op iune este indicat doar în cazul în care conexiunea se face prin
re ea local . Utilizatorii conecta i la server prin linii telefonice închiriate vor alege solu ia
optim i anume conectarea explicit , pentru a minimiza utilizarea liniei telefonice. În acest
caz, momentul expedierii mesajului nu coincide cu transmiterea lui efectiv .
Func ia de vizualizare este cea care permite citirea mesajelor. Este recomandabil s se
stabileasc drept caracter de afi are pentru programele care permit acest lucru, un tip de
caractere monospa iate (de exemplu, Courier) deoarece, de multe ori, cei care compun
mesajele utilizând terminale alfanumerice recurg la alinieri ale textului pentru a-i spori
lizibilitatea. Majoritatea mailerelor au îns posibilitatea de a afi a i texte formatate, în
principal HTML. Exist i posibilitatea ca mesajelor primite s le fie ata ate i fi iere binare.
În acest caz, în mesaj vor ap rea pictograme corespunz toare tipurilor de fi iere ata ate, iar de
regul , un dublu clic pe una din acestea va lansa aplica ia potrivit .
 Func ia de compunere este realizat cu ajutorul unui editor specializat care cuprinde o
parte de procesare de text i o parte de comenzi specifice. Editarea unui mesaj începe cu
completarea unor câmpuri generice care formeaz antetul mesajului (header). Header-ul este
echivalentul electronic al plicului, deoarece con ine informa iile „publice” necesare sistemului
de mesagerie electronic pentru manevrarea scrisorii. Cele mai importante câmpuri care
trebuie avute în vedere sunt:
TO: în acest câmp se va trece adresa destinatarului.
Cc: în câmpul Carbon copy (copie la indigo) se pot scrie adresele persoanelor care s
primeasc o copie a scrisorii. Persoanele ale c ror adrese sunt trecute în acest câmp se mai
numesc i „destinatari secundari”.
Bcc: în câmpul Blind carbon copy (copie confiden ial ) se pot trece adresele unor destinatari
secundari, numai c , spre deosebire de copia simpl , destinatarii primari nu vor ti c exist i
alte persoane care au primit o copie a mesajului.
Subject: în acest câmp se va tip ri un cuvânt sau o expresie care s evoce subiectul mesajului.
Dintre comenzile specifice compunerii, se pot men iona:
Reply: comanda spuns este disponibil când se cite te un mesaj, sau la selectarea unui
mesaj dintr-unul din „dosarele” tematice. Cu aceast comand se poate lansa compunerea
unui nou mesaj, iar avantajul folosirii acestei comenzi ar fi aceea c anumite câmpuri ale
antetului se vor completa automat. Astfel, adresa expeditorului mesajului c ruia i se r spunde
va ap rea automat în câmpul To:.
Dac mesajul c ruia se dore te s i se r spund con ine o adres în câmpul Reply To
din antet, atunci la aceast adres va fi trimis mesajul. În câmpul Subject va fi copiat subiectul
mesajului original, dar precedat de „Re:”. Corpul mesajului va fi „citat” (quote) în întregime,
adic va r mâne în editor, dar fiecare linie va fi prefixat de caracterul „>” (acesta este cazul
cel mai comun, dar exist i alte conven ii pentru citare). În acest fel, se poate r spunde
punctual, se pot p stra citatele relevante, se poate redacta r spunsul în manier compact i
sa la sfâr itul r spunsului scrisoarea original citat integral, se poate chiar s se tearg
(par ial sau integral) partea citat din mesajul original.
Spre deosebire de Reply, comanda Reply to all permite generarea unui r spuns adresat
tuturor destinatarilor mesajului original (inclusiv expeditorului), op iunea utilizându-se mai
ales în dezbaterile prin e-mail. Comanda Forward (trimite mai departe) permite generarea
unui mesaj în corpul c ruia este citat întregul mesaj original, iar subiectul este prefixat de
„FW”. În acest caz, trebuie se completeze câmpurile To, Cc sau Bcc. Exist atât posibilitatea
edit rii mesajului original. cât i cea a coment rii lui. Utilitatea comenzii se dovede te în
cazurile în care se dore te aducerea la cuno tin a altor persoane con inutul integral sau par ial
al unui mesaj primit.
Comanda Redirect este asem toare comenzii Forward, numai c , de regul ,
subiectul i corpul mesajului r mân acelea i (exist , desigur, i posibilitatea edit rii). Noii
destinatari vor primi mesajul ca i cum le-ar fi fost trimis direct, numai c la numele i adresa
expeditorului se adaug textul „by way of” urmat de numele i adresa celui care a f cut
redirec ionarea i care e posibil s fi procedat i la modificarea con inutului mesajului
original.
7.3.5. Semn tura de e-mail
Semn tura de e-mail este o modalitate de individualizare a unui mesaj electronic.
Aceasta este un fi ier text, care se insereaz automat oric rui nou mesaj compus. În mod
tradi ional, semn tura de e-mail trebuie s con in : numele i prenumele, func ia (eventual) i
datele de contact considerate necesare (adresa de e-mail, adresa pentru coresponden scris ,
numere de telefon i fax, adresa paginii web - personal sau a firmei reprezentate). Pentru cei
care doresc s atrag i mai mult aten ia, semn tura poate s includ i alte elemente, cum ar
fi caractere ASCII, elemente de art ASCII, sau citate.
 8. BIBLIOGRAFIE
1. Bougnoux, Daniel, Introducere în tiin ele comunic rii, Ed. Polirom, Bucure ti, 2000
2. Burt Shelley, Fii preg tit pentru interviu, Editura Tehnic , Bucure ti, 1999
3. Chiriacescu, Adriana, Laura Mure ean, Virginia Barghiel, Alexander Hollinger,
Corespondenta de afaceri în limbile român i englez , Ed. Teora, Bucure ti, 1999
4. DeFleur, Melvin L., Sandra Ball-Rokeach, Teorii ale comunic rii de mas , Ed. Polirom,
Bucure ti, 1999
5. Dâncu, Vasile Sebastian, Comunicarea simbolic . Arhitectura discursului publicitar,
Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1999
6. Dospinescu, Vasile, Semne i cunoa tere în discursul didactic, Editura Junimea, Ia i, 1998
7. Drago , Elena, Introducere în pragmatic , Casa C ii de tiin , Cluj-Napoca, 2000
8. Dr gan, Ioan, Paradigme ale comunic rii de mas . Orizontul societ ii mediatice, p. I,
Casa de Editur i Pres „ ansa” S.R.L., Bucure ti, 1996
9. Flichy, Patrice, O istorie a comunic rii moderne. Spa iu public i via privat , Ed.
Polirom, Bucure ti, 1999
10. Hartley, John, Discursul tirilor, Ed. Polirom, Bucure ti, 1999
11. Pease, Allan, Limbajul trupului, Editura Polimark, Bucure ti, 1995
12. Prutianu tefan, Manual de comunicare i negociere în afaceri. Comunicarea, Ed.
Polirom, Bucure ti, 2000
13. Rata, Georgeta, Contribu ii la teoria comunic rii, Editura Mirton, Timi oara, 2001
14. Rückle, Horst, Limbajul corpului pentru manageri, Editura Tehnica, Bucure ti, 2000.
15. Siewert, Horst H., …totul despre INTERVIU în 100 de întreb ri i r spunsuri, Editura
Tehnic , Bucure ti,1999
16. Van Cuilenburg, J.J., O.Scholten, G.W. Noomen, tiin a comunic rii, Ed. Humanitas,
Bucure ti, 2000.
17. Vlad, Carmen, Textul aisberg, Casa C ii de tiin , Cluj, 2000.