13/vol.

2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 69

31974L0408

L 221/1 JURNALUL OFICIAL AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE 12.8.1974

DIRECTIVA CONSILIULUI
din 22 iulie 1974
privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la amenajarea interiorului autovehiculelor
(rezistența scaunelor și a ancorajelor acestora)

(74/408/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice
Europene și, în special, articolul 100 al acestuia,
având în vedere propunerea Comisiei,
partea din spate a scaunelor au fost stabilite în Directiva
74/60/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1973 (3); întrucât cele
privind amenajarea interioară referitoare la comportarea mecanis-
mului de direcție în caz de șoc au fost adoptate în Directiva
74/297/CEE a Consiliului din 4 iunie 1974 (4); întrucât vor fi
adoptate ulterior celelalte cerințe privind amenajarea interioară, în
special cele privind tetierele, punctele de ancorare a centurilor de
siguranță și identificarea comenzilor;

având în vedere avizul Adunării parlamentare (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât specificațiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească
autovehiculele în temeiul legislațiilor naționale se referă, inter alia,
la amenajarea interioară în privința rezistenței scaunelor și a
ancorajelor acestora;
întrucât, în ceea ce privește specificațiile tehnice, este necesară
reluarea în principal a celor adoptate de Comisia Economică pen-
tru Europa a ONU în Regulamentul nr. 17 („Dispoziții uniforme
privind omologarea vehiculelor în ceea ce privește rezistența
scaunelor și a ancorajelor acestora” (5) care este anexat la Acordul
din 20 martie 1958 privind adoptarea condițiilor uniforme de
omologare și recunoaștere reciprocă a omologării echipamente-
lor și componentelor autovehiculelor;

întrucât aceste cerințe diferă de la un stat membru la altul; întru-

cât este, prin urmare, necesar să se adopte cerințe similare de către
toate statele membre, fie în completarea, fie în locul reglementă-
rilor aflate în vigoare, în special în vederea aplicării, pentru fiecare
tip de vehicul, a procedurii de omologare CEE în conformitate cu
Directiva 70/156/CEE a Consiliului din 6 februarie 1970 privind
apropierea legislației statelor membre referitoare la omologarea întrucât apropierea legislațiilor naționale privind autovehiculele
autovehiculelor și a remorcilor acestora (2); implică o recunoaștere reciprocă între statele membre a controa-

întrucât aceste cerințe comune privind părțile interioare ale

habitaclului, dispunerea comenzilor, plafonul capotei, spătarul și (3) JO L 38, 11.2.1974, p. 2.
(4) JO L 165, 20.6.1974, p. 16.
(5) Document CEE-ONU, Geneva.
(1) JO C 108, 10.12.1973, p. 75.
(2) JO L 42, 23.2.1970, p. 1. ( E/ECE/324
E/ECE/TRANS/505 )
Rev. 1/Add. 16.
70 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
lelor efectuate de fiecare dintre acestea pe baza cerințelor comune;
întrucât un asemenea sistem implică pentru buna sa funcționare
aplicarea cerințelor de către toate statele membre de la aceeași
dată,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
(1) În sensul prezentei directive, prin „vehicul” se înțelege orice
autovehicul destinat să circule pe drumurile publice, cu sau fără
caroserie, cu cel puțin patru roți și o viteză maximă constructivă
mai mare de 25 km/h, cu excepția vehiculelor care se deplasează
pe șine, a mașinilor și tractoarelor agricole sau forestiere, precum
și a utilajelor pentru lucrări publice.
(2) Prezenta directivă nu se aplică scaunelor având puncte de
ancorare încorporate pentru centurile de siguranță, strapontinelor
rabatabile și scaunelor orientate spre părțile laterale sau spre
înapoi.
Articolul 2
Statele membre nu pot refuza acordarea omologării CEE de tip sau
a omologării naționale unui vehicul din motive legate de rezistența
scaunelor sau a ancorajelor acestora, dacă acestea corespund
cerințelor din anexele I și II în condițiile în care vehiculul aparține
categoriei M1 și cerințelor din anexa III în condițiile în care
vehiculul aparține categoriei M2, M3, N1, N2 sau N3. Categoriile de
vehicule sunt definite în anexa I la Directiva 70/156/CEE.
Articolul 3
Statele membre nu pot refuza sau interzice vânzarea,
înmatricularea, introducerea în circulație sau utilizarea vehiculelor
din motive legate de rezistența scaunelor și fixarea lor, dacă
acestea corespund cerințelor din anexele I și II în cazul în care
vehiculul aparține categoriei M1 și cerințelor din anexa III în
condițiile în care vehiculul aparține categoriei M2, M3, N1, N2
sau N3.
13/vol. 2
Articolul 4
Statul membru care acordă omologarea de tip adoptă măsurile
necesare pentru a fi informat cu privire la orice modificare a uneia
dintre componentele sau caracteristicile prevăzute la anexa I
punctul 2.2. Autoritățile competente ale acelui stat decid dacă
prototipul modificat trebuie supus unor încercări noi și dacă este
necesar un nou buletin de încercări. Dacă din aceste încercări
rezultă neîncadrarea în dispozițiile prezentei directive,
modificarea nu se autorizează.
Articolul 5
Modificările necesare pentru adaptarea specificațiilor din anexele I,
II, III și IV la progresul tehnic se adoptă în conformitate cu
procedura prevăzută la articolul 13 din Directiva 70/156/CEE.
Articolul 6
(1) Statele membre adoptă și publică, până la 1 martie 1975,
dispozițiile necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive și
informează de îndată Comisia despre aceasta.
Statele membre aplică aceste dispoziții începând cu 1 octombrie
1975.
(2) De asemenea, de la notificarea prezentei directive, statele
membre informează Comisia în timp util pentru ca aceasta să-și
prezinte observațiile cu privire la cele mai importante acte cu
putere de lege sau acte administrative pe care intenționează să le
adopte în domeniul reglementat prin prezenta directivă.
Articolul 7
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles, 22 iulie 1974.
Pentru Consiliu
Președintele
J. SAUVAGNARGUES
13/vol. 2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 71

ANEXA I (1)

GENERALITĂȚI, DEFINIȚII, CERERE DE OMOLOGARE CEE, OMOLOGARE CEE, SPECIFICAȚII

GENERALE, ÎNCERCĂRI, VERIFICĂRI, CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

1. GENERALITĂȚI

1.1. Cerințele prezentei anexe nu se aplică decât vehiculelor de categorie M1.

2. DEFINIȚII
În sensul prezentei directive, se înțelege prin:

(2.1.)

2.2. „tip de vehicul în ceea ce privește rezistența scaunelor și a ancorajelor acestora”, autovehiculele care nu
prezintă diferențe esențiale între ele, aceste diferențe putând apărea, în special, între următoarele aspecte
esențiale:

2.2.1. structurile, formele, dimensiunile și materialele de construcție ale scaunelor,

2.2.2. tipurile și dimensiunile sistemelor de reglare și de blocare a spătarului,

2.2.3. tipurile și dimensiunile ancorajelor scaunelor și a părților interesate din structura vehiculului;

2.3. „ancoraj”, sistemul de fixare a ansamblului scaunului pe structura vehiculului, inclusiv părțile interesate din
structura vehiculului;

2.4. „sistem de reglare”, dispozitivul care permite reglarea scaunului sau a părților sale la o poziție șezând a
ocupantului adaptată la morfologia acestuia. Acest dispozitiv de reglare poate permite în special:

2.4.1. o deplasare longitudinală,

2.4.2. o deplasare pe înălțime,

2.4.3. o deplasare unghiulară;

2.5. „sistem de deplasare”, un dispozitiv care permite deplasarea unghiulară sau longitudinală, fără poziție
intermediară fixă, a scaunului sau a unora din părțile sale, pentru a facilita accesul pasagerilor;

2.6. „sistem de blocare”, un dispozitiv care asigura menținerea în poziția de utilizare a scaunului și a părților sale;

2.7. „strapontină”, un scaun la care nu numai spătarul poate fi repliat către înainte spre șezut, ci și șezutul poate
pivota către înainte în raport cu podeaua.

3. CERERE DE OMOLOGARE CEE

3.1. Cererea de omologare CEE a unui tip de vehicul în ceea ce privește rezistența scaunelor și a ancorajelor este
prezentată de constructor sau de reprezentantul autorizat al acestuia.

3.2. Ea este însoțită de documentele menționate în continuare, în triplu exemplar, și de următoarele indicații:

3.2.1. descrierea detaliată a tipului de vehicul în ceea ce privește construcția scaunelor, a ancorajelor și a sistemului
lor de reglare și de blocare,

3.2.2. schițele scaunelor, ale ancorajelor acestora pe vehicul și ale sistemului lor de reglare și de blocare, la o scară
corespunzătoare și cu suficiente detalii.

(1) Textul prezentei anexe este similar în esență cu acela al Regulamentului nr. 17 al Comisiei Economice pentru Europa a ONU; în
special, subpunctele sunt aceleași; dacă un punct din Regulamentul nr. 17 nu are corespondent în prezenta anexă, numărul său
este indicat între paranteze cu titlu de referință.
72 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 2

3.3. Trebuie prezentate autorității tehnice responsabile cu încercările de omologare:

3.3.1. un vehicul reprezentativ pentru tipul vehiculului care urmează a fi omologat,

3.3.2. un set suplimentar din scaunele cu care este dotat vehiculul, cu ancorajele aferente.

4. OMOLOGAREA CEE

(4.1.)

(4.2.)

4.3. O fișă conformă cu modelul care figurează în anexa IV este anexată la certificatul de omologare CEE.

(4.4.)

(4.4.1.)

(4.4.2.)

(4.5.)

(4.6.)

5. SPECIFICAȚII GENERALE

5.1. Orice sistem de reglare și de deplasare, dacă există, trebuie să cuprindă un sistem de blocare care trebuie
sa funcționeze automat.

5.2. Comanda de deblocare a dispozitivului menționat la punctul 2.5 trebuie să fie plasată pe partea exterioară
a scaunului, în apropierea portierei. Ea trebuie să fie accesibilă cu ușurință, chiar și pentru ocupantul
scaunului aflat imediat în spatele scaunului avut în vedere.

6. ÎNCERCĂRI

6.1. Încercarea de rezistență a spătarului și a sistemelor sale de blocare

6.1.1. Pentru această încercare, spătarul, dacă este reglabil, este blocat într-o poziție corespunzătoare unei înclinări
către înapoi cât mai apropiată de 25°, în raport cu verticala dreptei de referință a bustului manechinului
menționat la punctul 3 din anexa II, dacă nu există nici o indicație contrară a constructorului.

6.1.2. Se aplică pe partea superioară a structurii spătarului și prin intermediul unui element care reproduce spatele
manechinului menționat la punctul 3 din anexa II o forță pe direcția longitudinală, orientată către înapoi,
care produce un moment de 53 mdaN în raport cu punctul H.

6.2. Încercarea de rezistență a ancorajului și a sistemelor de blocare a scaunului

6.2.1. Aceste sisteme trebuie să reziste, pentru toate pozițiile așezat, la forțele menționate la punctul 6.2.2. Se
consideră însă că această condiție este îndeplinită dacă încercarea efectuată în pozițiile menționate la
punctul 6.2.5 sau, dacă este cazul, la punctul 6.2.6, este satisfăcătoare.

6.2.2. O forță longitudinală orizontală care trece prin centrul de greutate al scaunului complet și egală cu greutatea
scaunului complet înmulțită cu 20 este aplicată cadrului scaunului. Se efectuează, asupra aceluiași scaun,
două încercări, forța fiind dirijată o dată către înainte și o dată către înapoi. Dacă scaunul este compus din
părți separate, fixate fiecare pe caroseria vehiculului, încercările vor fi efectuate asupra fiecărei părți în
condițiile specificate anterior. Dacă scaunul este compus din elemente fixate parțial pe caroseria vehiculului
și menținute împreună prin anumite părți ale lor, încercările vor fi efectuate simultan aplicând, în centrul
de greutate al fiecărei părți, forțele corespunzătoare fiecărui element considerat izolat.

6.2.3. Pentru încercarea prevăzută la punctul 6.2.1, se permite întărirea legăturii între spătar și șezut, cu condiția
ca piesele de ranforsare să fie fixate de structura spătarului, la nivelul punctului de aplicare a forței și în
punctul cel mai avansat al cadrului șezutului.
13/vol. 2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 73

6.2.4. Condițiile stabilite la punctul 6.2.2 pot fi considerate ca îndeplinite dacă două forțe, egale fiecare cu
jumătatea forței indicate, sunt aplicate la nivelul centrului de greutate al elementelor laterale de rezistență
a cadrului scaunului.

6.2.5. Scaunul trebuie încercat,

6.2.5.1. în poziția așezat cea mai avansată a ocupantului, șezutul fiind plasat în poziția cea mai înaltă și avansată
atunci când forța este aplicată în direcția înainte,

6.2.5.2. în poziția așezat cea mai retrasă a ocupantului, șezutul fiind plasat în poziția cea mai joasă și retrasă, atunci
când forța este aplicată în direcția înapoi.

6.2.6. În cazurile particulare în care îmbinarea sistemelor de blocare face ca într-o poziție, alta decât cea indicată
la punctele 6.2.5.1 și 6.2.5.2, o repartiție a forțelor asupra sistemelor de blocare și a ancorajelor să fie mai
defavorabilă decât cea rezultată din configurațiile menționate la aceste puncte, încercările vor fi reluate
pentru această poziție a scaunului.

6.3. Încercări de rezistență a sistemelor de blocare la efectele inerției

6.3.1. Atunci când o accelerație longitudinală orizontală cu o valoare de 20 g este aplicată ansamblului scaunului,
în direcția înainte și în direcția înapoi, nu trebuie să se constate desfacerea sistemelor de blocare.

6.3.2. Un calcul al efectelor inerției asupra tuturor elementelor sistemelor de blocare poate fi admis în locul
încercării dinamice prevăzute la punctul 6.3.1. Pentru acest calcul, nu se ține seama de forțele de frecare.

6.4. Se admit metode echivalente ale încercării cu condiția ca rezultatele menționate la punctele 6.1, 6.2 și 6.3
să poată fi obținute, fie integral cu ajutorul încercării de înlocuire, fie prin calcul, pe baza rezultatelor
încercării de înlocuire. Dacă se utilizează o metodă, alta decât aceea descrisă la punctele 6.1, 6.2 și 6.3,
trebuie demonstrată echivalența sa.

7. VERIFICARE

7.1. În cursul încercărilor prevăzute la punctele 6.1 și 6.2, nu trebuie să se constatate nici un defect al cadrului
scaunului sau al ancorajelor, al sistemelor de reglare și de deplasare sau al dispozitivelor de blocare ale
acestora. Cu toate acestea, nu se cere ca sistemele de reglare, de deplasare și de blocare să fie în stare de
funcționare după aceste încercări. Cu toate acestea, sistemul de deplasare menționat la punctul 2.5 trebuie
să poată fi deblocat după încercare.

(8.)

9. CONFORMITATEA PRODUCȚIEI

(9.1.)

9.2. Pentru a verifica conformitatea tipului omologat, se va proceda la un număr suficient de controale, prin
sondaj, asupra vehiculelor de serie.

9.3. În general, aceste verificări se limitează la măsurări dimensionale. Totuși, dacă se dovedește necesar,
vehiculele și scaunele vor fi supuse la încercări privind cerințele de la punctul 6.

(10.)

(11.)
74 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 2

ANEXA II

PROCEDURA DE DETERMINARE A PUNCTULUI H ȘI A UNGHIULUI REAL DE ÎNCLINARE A

SPĂTARULUI ȘI DE VERIFICARE A RELAȚIEI LOR CU PUNCTUL R ȘI CU UNGHIUL PROIECTAT DE
ÎNCLINARE A SPĂTARULUI

0. GENERALITĂȚI
Cerințele prezentei anexe nu se aplică decât vehiculelor din categoria M1.

1. DEFINIȚII

1.1. Punctul „H”: a se vedea punctul 1.1 din anexa IV la Directiva nr. 74/60/CEE.

1.2. Punctul „R”: a se vedea punctul 1.2 din anexa IV la Directiva nr. 74/60/CEE.

1.3. Prin „unghiul de înclinare a spătarului” se înțelege înclinarea spătarului în raport cu verticala.

1.4. Prin „unghiul real de înclinare a spătarului” se înțelege unghiul format de verticala care trece prin punctul H
și linia de referință a trunchiului corpului omenesc reprezentat de manechinul menționat la punctul 3.

1.5. Prin „unghiul proiectat de înclinare a spătarului” se înțelege unghiul indicat de constructor, care

1.5.1. determină unghiul de înclinare a spătarului în raport cu poziția normală de conducere sau de mers cea mai
joasă și cea mai retrasă a fiecăruia dintre scaune stabilită de către constructorul vehiculului,

1.5.2. este format în punctul R de verticala și de linia de referință a trunchiului,

1.5.3. corespunde teoretic unghiului real de înclinare a spătarului.

2. DETERMINAREA PUNCTELOR H
A se vedea punctul 2 din anexa IV la Directiva nr. 74/60/CEE.

3. CARACTERISTICILE MANECHINULUI
A se vedea punctul 3 din anexa IV la Directiva nr. 74/60/CEE.

4. AȘEZAREA MANECHINULUI
A se vedea punctul 4 din anexa IV la Directiva nr. 74/60/CEE.

5. REZULTATE

5.1. Manechinul fiind așezat conform punctului 4, punctul H și unghiul real de înclinare a spătarului vizat sunt
constituite din punctul H și unghiul de înclinare a liniei de referință a trunchiului manechinului.

5.2. Fiecare dintre coordonatele punctului H și unghiul real de înclinare a spătarului sunt măsurate cu cea mai mare
precizie posibilă. Același lucru se aplică și coordonatelor care reprezintă punctele caracteristice și bine
determinate ale habitaclului. Proiecțiile acestor puncte pe un plan vertical longitudinal vor fi reprezentate
grafic într-o diagramă în care se indică și unghiul real de înclinare măsurat.

6. VERIFICAREA POZIȚIEI RELATIVE A PUNCTELOR R ȘI H ȘI A RAPORTULUI DINTRE UNGHIUL

PROIECTAT ȘI UNGHIUL REAL DE ÎNCLINARE A SPĂTARULUI

6.1. Rezultatele măsurărilor efectuate conform punctului 5.2 pentru punctul H și pentru unghiul real de înclinare
a spătarului trebuie comparate cu coordonatele punctului R și cu unghiul proiectat de înclinare a spătarului
care sunt indicate de constructorul vehiculului.
13/vol. 2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 75

6.2. Verificarea poziției relative a celor două puncte, unul în raport cu celălalt, este considerată drept satisfăcătoare
pentru poziția așezat avută în vedere dacă coordonatele punctelor H sunt situate într-un dreptunghi
longitudinal ale cărui laturi orizontale și verticale au 30 mm, respectiv 20 mm și ale cărui diagonale se
intersectează în punctul R. Verificarea unghiului de înclinare a spătarului este considerată drept satisfăcătoare
dacă unghiul real de înclinare a spătarului deviază cu mai mult de 3o de la unghiul proiectat de înclinare. Dacă
aceste condiții sunt îndeplinite, punctul R și unghiul de înclinare proiectat sunt utilizate pentru încercare și,
dacă este necesar, manechinul este reglat pentru ca punctul H să coincidă cu punctul R și ca unghiul real de
înclinare să coincidă cu unghiul proiectat.

6.3. Dacă punctul H sau unghiul real de înclinare nu îndeplinesc cerințele punctului 6.2 se efectuează alte două
determinări ale punctului H sau ale unghiului de înclinare (în total trei determinări).

Dacă rezultatele obținute în două din cele trei operațiuni îndeplinesc cerințele de la punctul 6.2, rezultatul
încercării este considerat satisfăcător.

6.4. Dacă rezultatele obținute în cel puțin două din cele trei operațiuni nu îndeplinesc cerințele de la punctul 6.2,
rezultatul încercării nu este considerat satisfăcător.

6.5. În cazul prevăzut la punctul 6.3 și în cazul în care verificarea nu poate fi efectuată deoarece constructorul nu
a prezentat informații privind poziția punctului R sau privind unghiul de înclinare prevăzut al spătarului,
media aritmetică a rezultatelor celor trei determinări poate fi utilizată și considerată drept aplicabilă în toate
cazurile în care punctul R sau unghiul de înclinare proiectat al spătarului sunt menționate în prezenta
directivă.

6.6. Pentru a verifica, pe un vehicul aflat în fabricație, poziția relativă a punctelor R și H și raportul între unghiul
proiectat și unghiul real de înclinare a spătarului, dreptunghiul menționat la punctul 6.2 este înlocuit de un
pătrat cu latura de 50 mm, iar unghiul real de înclinare a spătarului nu trebuie să difere cu mai mult de 5°
de unghiul proiectat.
76 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 13/vol. 2

ANEXA III

GENERALITĂȚI, SPECIFICAȚII GENERALE

1. GENERALITĂȚI

1.1. Cerințele din prezenta anexă se aplică vehiculelor de categorie M2, M3, N1, N2 sau N3.

2. SPECIFICAȚII GENERALE

2.1. Scaunele și banchetele trebuie să fie fixate solid de vehicul.

2.2. Scaunele și banchetele culisante trebuie să poată fi blocate automat în toate pozițiile prevăzute.

2.3. Spătarele reglabile trebuie să poată fi blocate automat în toate pozițiile prevăzute.

2.4. Scaunele și banchetele rabatabile și spătarele lor rabatabile trebuie să poată fi blocate automat în poziție
normală.
13/vol. 2 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 77

ANEXA IV