Sunteți pe pagina 1din 208

CORNELIU STANCIU

INTRODUCERE ÎN PSIHOFIZIOLOGIE
Integrarea neuroendocrină
EdiŃia a 4-a
© Editura FundaŃiei România de Mâine, 2007

Editură acreditată de Ministerul EducaŃiei şi Cercetării


prin Consiliul NaŃional al Cercetării ŞtiinŃifice
din ÎnvăŃământul Superior

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României


STANCIU, CORNELIU
Introducere în psihofiziologie: integrarea
neuroendocrină / Corneliu Stanciu. Ed. a 4-a
Bucureşti: Editura FundaŃiei România de Mâine,2007
ISBN 978-973-725-975-2
159.91
575.87:611.8+611.4

Reproducerea integrală sau fragmentară, prin orice formă şi prin orice mijloace
tehnice, este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Răspunderea pentru conŃinutul şi originalitatea textului


revine exclusiv autorului/autorilor.

Redactor: Andreea DINU


Tehnoredactor: Magdalena ILIE
LaurenŃiu Cozma TUDOSE
Coperta: Stan BARON

Bun de tipar: 22.10.2007 Coli tipar: 13


Format: 16/61×86

Editura FundaŃiei România de Mâine


Bulevardul Timişoara, Nr. 58, Bucureşti, Sector 6,
Tel./Fax.: (021) 444 20 91; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro
UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE SOCIOLOGIE-PSIHOLOGIE

CORNELIU STANCIU

INTRODUCERE
ÎN PSIHOFIZIOLOGIE
Integrarea neuroendocrină
EdiŃia a 4-a

EDITURA FUNDAłIEI ROMÂNIA DE MÂINE


Bucureşti, 2007
CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………. 9
SECłIUNEA I
ORGANISMUL ŞI CELULA
I. Organismul uman ca sistem termodinamic…………………….. 11
I. 1. Conceptul de sistem………………………………………….. 11
I. 1.1. Alcătuirea şi structura sistemului……………………. 11
I. 1.2. Tipuri de sisteme……………………………………... 12
I. 2. Organismul viu ca sistem termodinamic…………………….. 13
2.1. Integralitatea organismului ca sistem termodinamic….. 14
I. 2.2. Integrarea sistemului viu…………………………….. 15
I. 2.2.1. Reflectarea ca proces universal…………….. 15
I. 2.2.2. ModalităŃi de integrare……………………… 17
II. Celula ca sistem termodinamic………………………………… 21
II. 1. Organizarea funcŃională a celulei……………………….. 21
II. 1.1. Celula ca sistem deschis………………………… 21
II. 1.2. Reglarea metabolismului celular……………….. 22
II. 1.3. Alcătuirea şi structura celulei………………….. 24
II. 1.3.1. Organitele celulare şi rolurile lor………….. 25
II. 1.3.2. Specializările funcŃionale ale celulelor…….. 35
II. 1.3.3. Relativitatea tipologiei funcŃionale a celulelor…. 42
SECłIUNEA a II-a
COMPONENTA NERVOASĂ A SISTEMULUI INTEGRATOR
III. Neuronul – celulă excitabilă şi secretorie…………………….. 43
III. 1. Alcătuirea şi structura neuronului……………………….. 45
III. 2. Mecanisme implicate în asigurarea excitabilităŃii neuronului…. 54
III. 2.1. Pompe ionice……………………………………. 54
III. 2.1.1. Pompa de Na+-K+…………………….. 55
III. 2.1.2. Pompa de Ca2+……………………….. 57
III. 2.2. Mecanismul de schimb antiport Na+/ H+………. 57
III. 2.3. Sisteme enzimatice la nivelul membranei neuronale… 60
III. 2.3.1. Sistemul enzimaticenergetic (ATP-azele)... 61
III. 2.3.2. Sistemul enzimatic de comunicare……. 61
III. 2.3.2.1. Sistemul adenilatciclazei…. 61
III. 2.3.2.2. Sistemul fosfatidilinozi-
tolkinazei………………... 63
5
III. 2.4. Sistemul receptor al membranei………………… 65
III. 2.5. Mecanismul de funcŃionare a canalului ionic…… 66
III. 2.5.1. Modelul barierelor (porŃilor)…………. 66
III. 2.5.2. Modelul ocluzării……………………. 68
III. 2.6. Mecanisme implicate în realizarea secreŃiei neuronale.. 71
III. 3. Procese electroionice la nivelul membranei neuronale….. 73
III. 3.1. Geneza şi întreŃinerea potenŃialului membranar de
repaus (fluxurile ionice active)……………………. 73
III. 3.2. Geneza şi desfăşurarea potenŃialului de acŃiune
(fluxurile ionice pasive)…………………………. 75
III. 3.2.1. Deschiderea (activarea) canalului ionic….. 75
III. 3.2.2. Numărul critic de canale deschise şi
pragul de detonare a PA.………………….. 76
III. 3.2.2.1. Excitabilitatea neuronului……. 78
III. 3.2.3. Fluxurile ionice pasive sau desfăşurarea
potenŃialului de acŃiune……………….. 80
III. 3.2.3.1. Influxul pasiv al ionilor Na+…... 81
III. 3.2.3.2. Efluxul pasiv al ionilor K+…….. 82
+ +
III. 4. Pompa de Na -K –mecanism homeostazic cu autoreglaj…… 83
III. 5. Propagarea potenŃialului de acŃiune………………..………… 84
III. 5.1. Viteza de propagare a potenŃialului de acŃiune……….. 86
III. 6. Mecanismul transmisiei sinaptice (comunicarea la inferfaŃă)… 87
III. 7. Uzura şi moartea neuronilor………………………………… 88
IV. Neuronul - componentă a sistemului cibernetic elementar………. 90
IV. 1. Polaritatea funcŃională a neuronului………………………….. 90
IV. 1.1. Controlul polului de intrare…………………………. 91
IV.1.1.1. Codificarea semnalelor la nivelul zonei de
intrare…………………………………….. 93
IV. 1.2. Recodificarea semnalelor la intrarea pe axon…………. 95
IV. 1.3. Controlul polului de ieşire…………………………... 95
IV.1.3.1. Decodificarea semnalelor la nivelul butonului
terminal…………………………………… 96
IV. 2. InterfaŃa ieşire-intrare……………………………………….. 97
IV. 3. Canalul ionic ca sistem cu mai multe stări posibile…………… 100
IV. 4. Plasticitatea sinapsei………………………………………….. 101
V. Arcul reflex ca sistem cibernetic…………………………………… 102
V. 1. Ierarhia arcurilor reflexe……………………………………….. 104
V. 1.1. Arcul reflex elementar…………………………………. 104
V. 1.1.1. Receptorul……………………………………. 104
V. 1.1.1.1. Geneza PA la nivelul receptorului… 105
V. 1.1.1.2. Organizarea funcŃională a sistemelor
receptoare………………………… 106
6
V. 1.1.1.3. Specializarea receptorilor…………. 108
V. 1.1.1.4. Adecvarea receptorilor……………. 115
V. 1.1.2. Calea aferentă a arcului reflex elementar………. 116
V. 1.1.3. Centrul nervos al arcului reflex elementar……... 116
V. 1.1.4. Calea eferentă a arcului reflex elementar……… 117
V. 1.1.5. Efectorul……………………………………… 118
V. 1.1.6. Calea aferentă inversă a arcului reflex………… 121
V. 1.2. Arcul reflex supraelementar……………………………. 122
V. 1.2.1. Calea aferentă a arcului supraelementar………. 123
V. 1.2.2. Centrul nervos al arcului reflex supraelementar... 125
V. 1.2.3. Calea eferentă a arcului reflex supraelementar… 126
V. 2. NoŃiunea de organ nervos………………………………………. 126
VI. RelaŃii interneuronale în cadrul arcurilor reflexe……………… 129
VI. 1. RelaŃii sinaptice (circuite neuronale)………………………… 129
VI. 2. InterrelaŃii nonsinaptice……………………………………… 131
VI. 2.1. RelaŃii nonsinaptic între corpii celulari………………. 132
VI. 2.2. InterrelaŃii nonsinaptice între prelungirile neuronale…. 134
VII. Centrii nervoşi……………………………………………………. 137
VII. 1. NoŃiunea de centru nervos…………………………………. 139
VII. 2. Modificări de excitabilitate în jurul focarului stimulat……… 139
VII. 2.1. Creşterea excitabilităŃii în jurul focarului (iradierea)…. 139
VII. 2.2. Scăderea excitabilităŃii în jurul focarului
(concentrarea)………………………………….. 141
VII. 2.3. Iradierea şi concentrarea în suprafaŃă şi în volum….. 142
VII. 2.4. InducŃia simultană şi consecutivă…………………. 143
VII. 2.5. Centri nervoşi ca sisteme logice cu mai multe stări
posibile..…………………………………………. 144
VIII. FormaŃiuni ganglionare…………………………………………. 146
VIII. 1. Ganglionii senzitivi…….………………………………… 146
VIII. 2. Ganglionii vegetativi……………………………………... 147
IX. Activitatea integratoare a organelor nervoase…………………… 149
IX. 1. Caracterul unitar al integrării………………………………… 149
IX. 2. CondiŃionarea reflexă……………………….………………. 152
X. Privire generală asupra analizatorilor…………………………….. 155
SECłIUNEA a III-a
COMPONENTA ENDOCRINĂ A SISTEMULUI INTEGRATOR
XI. Integrarea endocrină……………………………………………… 161
XI. 1. Mesajul hormonal……..……………………………………... 161
XI. 2. SecreŃia de hormoni…………..……………………………… 162
7
XI. 3. Nivelurile de organizare a subsistemului endocrin…………… 163
XI. 4. Structura subsistemului endocrin……………………………. 164
XI. 5. Arcul şi actul reflex endocrin……...………………………… 167
XI. 6. Timpul reflex în integrarea endocrină……………………….. 168
XI. 7. Sferele integrării endocrine……...…………………………… 171
SECłIUNEA a IV-a
SISTEMUL INTEGRATOR NEUROENDOCRIN
XII. Integrarea neuroendocrină………………………………………. 173
XII. 1. ParticularităŃile integrării neuroendocrine…………………… 174
XII. 2. Arcul şi actul reflex neuroendocrin…………………………. 177
XII. 3. Integrarea neuroendocrină a mediului intern………………... 180
XII. 3.1. Integrarea neuroendocrină în plan termic………….. 180
XII. 3.2. Integrarea neuroendocrină în plan chimic…………. 183
XII. 4. Integrarea neuroendocrină în mediul extern………………… 190
XII. 4.1. Integrarea neuroendocrină în plan material………... 192
XII. 4.2. Integrarea neuroendocrină în plan energetic……….. 193
XII. 4.3. Integrarea neuroendocrină în plan informaŃional… 196
XIII. Sferele integrării fiinŃei umane………………………………….. 199
Bibliografie selectivă………………………………………………….. 207

8
INTRODUCERE

Organismul viu este un sistem numai în măsura în care deŃine o


anumită alcătuire – reprezentată de totalitatea părŃilor sale – şi o anumită
structură – reprezentată de totalitatea relaŃiilor semnificative dintre acestea.
El este un sistem deschis întrucât realizează cu ambianŃa proprie schimburi
de substanŃe, energie şi informaŃie. În baza acestor relaŃii de schimb
organismul viu împreună cu ambianŃa sa intimă formează un sistem
termodinamic în cadrul căruia el reprezintă componenta cu evoluŃie rapidă.
Întrucât viaŃa însemnează ordine, sistemul este viu numai în măsura în care
reuşeşte să-şi menŃină entropia la un nivel redus. Expresia biologică a
entropiei optime este homeostazia sistemului viu, starea de invarianŃă
relativă a tuturor parametrilor săi fizici, chimici, biochimici şi fiziologici.
Între necesitatea invariaŃiei parametrilor de stare (calitatea de sistem
antientropic) şi necesitatea realizării schimburilor (calitatea de sistem
termodinamic deschis) se naşte astfel o contradicŃie ce nu poate fi rezolvată
în favoarea nici uneia dintre părŃi.
Singura soluŃie este acceptarea de către sistemul viu a unei anumite
toleranŃe atât în privinŃa constanŃei parametrilor proprii, care devine
relativă, cât şi în privinŃa schimburilor, care devin selective. Or, tocmai
limitele acestei toleranŃe exprimă nivelul entropiei sistemului viu: cu cât
distanŃa dintre ele este mai redusă, cu atât nivelul entropiei este mai coborât.
Faptul că o anume toleranŃă este obligatorie denotă că şi reducerea nivelului
entropiei sub o anumită limită este dăunătoare sistemului viu. MenŃinerea
toleranŃei între limite relativ apropiate, deci, păstrarea entropiei la un nivel
redus, dar nu oricât de redus, implică necesitatea existenŃei unor modalităŃi
de corectare a abaterilor inevitabile. În timp ce caracterul necesar al
corectării izvorăşte din calitatea de sistem antientropic a organismului,
inevitabilitatea abaterilor izvorăşte din calitatea de sistem deschis a
acestuia, ambele calităŃi, aflate într-o vădită contradicŃie, condiŃionând în
mod egal calitatea acestuia de a fi viu. Aceste modalităŃi de realizare şi
menŃinere a constanŃei, în condiŃiile realizării unor permanente schimburi cu
ambientul, sunt reprezentate de procesele integratoare ce cad în sarcina
sistemului neuroendocrin.
Integrarea ca proces are la bază principiul universal al reflectării. La
rândul ei, reflectarea în lumea obiectivă cunoaşte un continuu proces de
devenire în cadrul căruia se pot distinge trei momente esenŃiale. Primul este
acela al trecerii ei de la forma pasivă la forma activă, specifică lumii vii. Al
doilea este momentul în care reflectarea activă devine şi conştientă, ceea ce
conferă sistemului viu o nouă dimensiune – cea psihologică. În fine, al treilea
9
este momentul în care reflectarea activă şi conştientă devine şi raŃională,
prin aceasta sistemul viu dobândind alte două dimensiuni: cea socială şi cea
culturală. Ca proces, reflectarea presupune o sumă de relaŃii între un
reflectant şi un reflectat.
Întrucât reflectantul este reprezentat de sistemul viu, procesul de
devenire a reflectării este, în fapt, un rezultat al evoluŃiei organismului. Din
acest motiv, celor trei momente enumerate mai sus le corespund anumite
stadii evolutive ale sistemului viu. Reflectarea este doar activă la toate
plantele şi la animalele al căror sistem neuroendocrin este, comparativ cu
cel al animalelor superioare, mai puŃin dezvoltat. Aceste organisme deŃin o
singură dimensiune – cea biologică. În dezvoltarea lui ulterioară sistemul
neuroendocrin atinge acel nivel de dezvoltare de la care reflectarea devine şi
conştientă, iar organismul dobândeşte şi dimensiunea psihologică. La om,
dezvoltarea sistemului neuroendocrin este în măsură să asigure o reflectare
nu numai activă şi conştientă, ci şi raŃională, fiinŃa umană devenind
cvadridimensională: bio-psiho-socio-culturală. Aflată la capătul unui lung
proces evolutiv, al cărui punct de pornire s-a aflat în lumea nevoie, fiinŃa
umană poate fi considerată ca reprezentând acel nivel de evoluŃie al Naturii
de la care aceasta devine nu numai conştientă, ci şi responsabilă de propria
ei existenŃă şi devenire.
Bazată pe formele cunoscute ale reflectării, integrarea fiinŃei umane
ca procesualitate se dezvoltă şi în plan ontologic într-o manieră similară.
Cele patru dimensiuni sunt date prin naştere doar ca premise, dezvoltarea
lor ulterioară implicând integrarea progresivă prin mecanisme
neuroendocrine în cele patru sfere ale existenŃei şi devenirii – biologică,
psihologică, socială şi culturală –, integrare bazată pe învăŃarea mijlocită şi
nemijlocită şi pe memorie. Capacitatea sistemului neuroendocrin de a
achiziŃiona şi stoca informaŃia face posibilă integrarea simultană în trei
segmente temporale – prezent, trecut şi viitor –, ea fiind atât retroactivă –
prin învăŃarea mijlocită şi – constatativă – prin învăŃare nemijlocită –, cât şi
anticipativă – prin intuiŃie creatoare. Integrarea în cele patru sfere ale
existenŃei şi devenirii, concomitent în cele trei segmente temporale, având
atributul de a fi raŃională ea este şi critică. Prin integrare fiinŃa umană nu se
conformează ad-literam unei lumi date, ci ea se raportează acesteia şi şi-o
raportează sieşi încât integrarea devine un proces complex şi cu dublu sens:
dinspre fiinŃă spre lume şi dinspre lume spre fiinŃă. Lumea nu este numai un
cadru în care fiinŃa trebuie acceptată, ci şi un obiect de acceptare pentru
aceasta. Acceptarea presupune, însă, criterii, iar criteriile – judecăŃi de
valoare. Încât, fiinŃa umană nu are doar determinare istorică, ci şi
autodeterminare. Ea se pune în acord cu lumea numai în măsura în care
aceasta se dovedeşte conformă principiilor şi idealurilor specific umane, în
caz contrar fiinŃa umană purcede la schimbarea lumii în sensul umanizării
ei. Încât, fiinŃa umană se dovedeşte a fi nu numai produsul, ci şi creatorul
lumii. Trăind şi evoluând într-o lume pe care, în mare măsură, singur a
modelat-o, omul devine, în fapt, produsul propriei sale creaŃii. De aici şi
imensa responsabilitate ce o incumbă integrarea raŃională a fiinŃei umane.

10
SECłIUNEA I

ORGANISMUL ŞI CELULA

I. ORGANISMUL UMAN CA SISTEM TERMODINAMIC

I. 1. Conceptul de sistem
Sistemul reprezintă o totalitate de părŃi ce coexistă în baza unor
raporturi de intercondiŃionare. Aceste raporturi conferă sistemului calitatea
de întreg, de entitate distinctă prin însuşirile şi funcŃiile sale. Fiind rezultatul
unei asocieri integrative (şi nu sumative), însuşirile sistemului sunt
ireductibile la suma însuşirilor părŃilor componente; plusul calitativ astfel
dobândit dă conŃinut integralităŃii sistemului.
Raportat la realitatea pe care o defineşte, sistemul nu este decât o
creaŃie teoretică simplificatoare rezultată din sinteza celor mai semnifi-
cative cunoştinŃe parŃiale obŃinute prin analiza acelei realităŃi. În acest
context sistemul nu este decât un model al unei anumite realităŃi creat cu
scopul să asigure înŃelegerea corectă atât a ansamblului real şi a părŃilor în
cadrul acestuia, cât şi a raporturilor sale cu lumea exterioară.
I. 1.1. Alcătuirea şi structura sistemului
Totalitatea părŃilor unui sistem defineşte alcătuirea acestuia, iar
totalitatea relaŃiilor semnificative dintre ele defineşte structura sistemului.
Deşi sistemul nu poate exista decât în baza unei anumite alcătuiri, totuşi,
existenŃa şi funcŃiile sale sunt determinate, în primul rând, de structură.
Primordialitatea structurii în raport cu alcătuirea nu trebuie înŃeleasă, însă,
în mod simplist. Întrucât între anumite componente date nu se pot stabili
oricâte şi orice fel de relaŃii, structura sistemului devine, la rândul ei,
dependentă de calitatea părŃilor. Pentru ca un sistem să treacă la o formă
superioară de structurare sunt necesare şi anumite schimbări în însăşi
alcătuirea sa, fie prin înlocuirea unora dintre componente, fie prin
valorificarea altor însuşiri ale componentelor vechi. Pentru a convinge
asupra primordialităŃii structurii în raport cu alcătuirea se aduc, de regulă,
exemple din lingvistică unde mai multe cuvinte (sisteme), deşi conŃin
aceeaşi alcătuire (aceleaşi litere), au totuşi semnificaŃii (funcŃii) diferite
11
datorită tocmai modului diferit de interrelare (structurare) a părŃilor
(literelor) (exemplu: arme, rame, mare). Deşi o asemenea exemplificare
este sugestivă, utilă chiar unei analize sumare, ea este nepotrivită, derutantă
chiar, atunci când se urmăreşte înŃelegerea în profunzime a valorii
raportului structură – alcătuire în determinarea calităŃii sistemului. Dacă,
din acelaşi domeniu, se apelează la o propoziŃie sau frază şi nu la cuvânt:
„Speram să nu te mai văd; Nu speram să te mai văd”, atunci situaŃia se
modifică profund, dovedindu-se ceea ce nu se putea dovedi în primul caz şi
anume că schimbarea structurii în baza aceleiaşi alcătuiri determină
modificări calitative nu numai la nivelul întregului (sistemului), ci şi la
nivelul elementelor componente preexistente cărora schimbarea le pune în
valoare alte valenŃe (semnificaŃii) (ceea ce nu era posibil în cazul literelor
care nu au decât semnificaŃie grafică). În acest exemplu, aceleaşi cuvinte
(speram, văd), inversate ca ordine, primesc alte semnificaŃii (funcŃii).
I. 1.2. Tipuri de sisteme
Din unghiul de privire al celor ce ne interesează aici sistemele pot fi
clasificate după trei criterii: a) raporturile cu ambianŃa, b) caracterul
evoluŃiei în timp şi c) modul de întreŃinere a funcŃionalităŃii.
După raporturile cu ambianŃa sistemele sunt de trei tipuri:
a) sistem izolat care, întrucât nu are frontiere, nu realizează
schimburi; în această situaŃie este Universul;
b) sistem închis care schimbă cu exteriorul doar energie, aşa cum
este cazul planetei Terra; asemenea sisteme intră în alcătuirea celui dintâi;
c) sistem deschis care schimbă cu ambianŃa, prin frontierele sale, atât
substanŃă şi energie, cât şi informaŃie, aşa cum este cazul organismului viu;
asemenea sisteme se integrează în sistemul închis.
După caracterul evoluŃiei în timp sistemele pot fi entropice şi
antientropice. Entropia, care se evaluează numai în plan energetic, este o
mărime ce caracterizează evoluŃia sistemului şi nu starea lui. Antientropice
pot fi numai sistemele deschise, aşa cum sunt organismele vii. Ca sisteme
deschise, componente ale sistemului închis (Terra), sistemele antientropice
intră în competiŃie pentru resursele comune existente în acel sistem închis.
Între cele două tipuri de sisteme – entropice şi antientropice – diferenŃa
majoră constă nu în valoarea diferită a entropiei, ci în valoarea diferită a
vitezei de creştere a entropiei. Sistemele deschise antientropice, obligate la
permanente schimburi de substanŃă, energie şi informaŃie, sunt dependente
în existenŃa lor de prezenŃa „partenerului” de schimb numit ambient,
împreună cu care formează un sistem termodinamic.

12
După modul de întreŃinere în timp a nivelului funcŃionalităŃii proprii
sistemele deschise sunt de două tipuri: sisteme cu reglaj şi sisteme cu
autoreglaj, acest din urmă tip cuprinzând organismele vii. DiferenŃa
esenŃială dintre aceste două tipuri de sisteme constă în modul de corectare a
abaterilor, inerente funcŃionării oricărui sistem. Sistemele cu autoreglaj
(organismele vii) se caracterizează prin existenŃa unor mecanisme bazate pe
conexiunea inversă (feed-back) care permite corectarea comenzilor, sau şi a
intrărilor, pe baza valorii şi semnificaŃiei răspunsurilor (ieşirilor). Pentru
organismele vii evoluate autoreglajul devine mai complex prin apariŃia
posibilităŃii de anticipare a răspunsului (feed-before).
I. 2. Organismul viu ca sistem termodinamic
Ca sistem deschis, obligat la permanente schimburi materiale,
energetice şi informaŃionale, organismul viu nu poate exista decât în
contact nemijlocit cu o parte a mediului înconjurător numită ambient,
mediu intim sau mediu extern. Împreună cu acesta organismul viu
formează o unitate nouă, de tip special numită sistem termodinamic
organism-mediu. În acest sistem coexistă două tipuri de structuri: aceea a
organismului viu ca sistem deschis antientropic, cu evoluŃie rapidă şi aceea
a ambientului ca sistem deschis entropic, numită şi rezervor, cu evoluŃie
lentă. ExistenŃa celor două tipuri de evoluŃie face ca, atunci când rezervorul
se află într-o anumită stare, componenta cu evoluŃie rapidă să treacă printr-
o succesiune de stări. Dacă timpii de evoluŃie a celor două componente
devin comparabili, prin scăderea dinamicii sistemului viu, atunci sistemul
termodinamic se distruge prin identificarea celor două structuri (moartea
organismului).
În cadrul sistemului termodinamic organism-mediu cele două
structuri se diferenŃiază şi prin valorile diferite ale entropiei. Organismul
viu îşi menŃine viteza de creştere a entropiei la un nivel redus cheltuind în
acest scop o parte importantă din energia de care dispune. La nivelul
ambientului, deşi viteza de creştere a entropiei se situează la valori mai
ridicate, ea nu este atât de mare ca aceea a sistemelor pur fizice întrucât,
în alcătuirea mediului extern organismului, componenta biotică (celelalte
vieŃuitoare) deŃine o pondere superioară componentei abiotice (apă, aer,
sol etc.).
Ca sistem antientropic organismul viu nu tinde spre o valoare
maximă posibilă a ordinii sale interioare (entropie minimă), ci spre o
valoare optimă a acesteia, un anumit grad de dezordine fiind esenŃial pentru
existenŃa şi, mai cu seamă, pentru devenirea sa. Oricare organism viu
13
include în el două tendinŃe contrarii: a) de a rămâne mereu ceea ce a fost
(conservatorism bazat pe mecanismele eredităŃii) şi b) de a deveni mereu
altceva (variabilitate bazată pe mecanismele adaptării). Exagerarea pe
durate mari a oricărei tendinŃe, în detrimentul celeilalte, duce la dispariŃia
sistemului viu. O valoare prea redusă a entropiei duce la accentuarea
conservatorismului şi la moartea organismului prin imposibilitatea adaptării
la noi condiŃii de mediu, iar o valoare prea ridicată la accentuarea
variabilităŃii şi la dispariŃia speciei prin dispersare adaptativă. Încât, nivelul
optim al entropiei, prin care se exprimă gradul adecvat de deschidere a
sistemului viu spre ambianŃa proprie, nu reprezintă o constantă pentru
organismele vii, ci o mărime variabilă în funcŃie de specia, sexul şi vârsta
organismului individual.
Una dintre condiŃiile elementare ale existenŃei sistemului este
integritatea, lipsa oricăreia dintre componentele specifice făcând imposibilă
funcŃionarea lui. Cu toate acestea, importanŃa fiecărei componente în raport
cu funcŃionarea sistemului este diferită, creându-se astfel o ierarhie a
părŃilor. Componenta aflată pe primul loc este aceea la nivelul căreia se
realizează secvenŃa specifică a procesualităŃii ce caracterizează funcŃionarea
întregului. Astfel, componenta aflată pe primul loc în cadrul sistemului
circulator este capilarul, întrucât funcŃia întregului este aceea de a asigura
schimburile celulare. Desigur, sistemul circulator nu poate funcŃiona în
absenŃa pompei hemodinamice (inima), a vaselor de legătură (artere şi
vene) sau a Ńesutului lichid (sângele) ce vehiculează obiectele schimburilor
(substanŃă, energie şi informaŃie). Toate acestea, însă, nu au un scop în sine,
ci ele se petrec în vederea asigurării schimburilor celulare la nivelul
capilarelor, schimburi ce constituie prima treaptă a metabolismului.
I. 2.1. Integralitatea organismului ca sistem termodinamic
Pentru a putea exista sistemul trebuie să deŃină toate componentele
necesare, deci, să aibă integritate. Aceasta este o condiŃie necesară dar nu şi
suficientă funcŃionării sale. Se impune ca părŃile componente să interreleze
în mod coerent, conferind astfel sistemului o anumită structură. Această
interrelare presupune la rândul ei, o anumită maleabilitate în raport cu
circumstanŃele, interne sau / şi externe, o permanentă adecvare la condiŃiile
date. Procesul prin care se realizează concertarea părŃilor, astfel încât
sistemul să funcŃioneze adecvat condiŃiilor concrete fără pierderea
identităŃii proprii, poartă denumirea de integrare. Ea se realizează în baza
unor mecanisme specifice. Ca urmare a integrării, din care rezultă un
anume tip de structură coerentă, specifică întregului, sistemul dobândeşte
un plus calitativ ce nu se regăseşte la nivelul nici uneia dintre părŃi.

14
Ansamblul însuşirilor sistemului ce nu poate fi redus la suma însuşirilor
părŃilor poartă denumirea de integralitate.
I. 2.2. Integrarea sistemului viu
Integrarea este procesul complex prin care sistemul viu îşi menŃine
entropia1 la un nivel optim în circumstanŃe diferite, dar compatibile cu
viaŃa. În ultima analiză, integrarea este rezultatul interrelării în plan
funcŃional a părŃilor (celule) ce compun sistemul şi care se poate realiza atât
direct, ca formă elementară, cât şi prin intermediul unor mecanisme
specializate (mecanisme de integrare), ca formă superioară. Interrelarea este
posibilă numai întrucât şi părŃile componente (celulele) sunt, la rândul lor,
sisteme deschise, ca şi organismul, dar de ordin ierarhic inferior. Numai în
măsura în care funcŃionarea unei părŃi (celulă) produce modificări în
ambianŃa ei intimă, celelalte componente fiind sensibile la asemenea
modificări, reciproca fiind în egală măsură valabilă, numai în această
măsură este posibilă interrelarea funcŃională şi, pe această bază, integrarea
în plan intern a organismului.
Cum, însă, oricare componentă a organismului are la bază
metabolismul, care implică şi schimburi cu ambianŃa intimă, în urma cărora
aceasta îşi modifică însuşirile fizico-chimice, interrelarea părŃilor (celule) şi,
deci, integrarea sistemului, devine funcŃie de capacitatea acestora de a
sesiza modificările şi de a reacŃiona în mod specific faŃă de acestea. Aceeaşi
problemă se pune şi în legătură cu modificările apărute în mediul exterior
organismului în raport cu care se realizează integrarea în plan extern. Încât
se poate afirma că la baza integrării, directe sau mijlocite, se află un anumit
proces de reflectare a schimbărilor din ambient.
I. 2.2.1. Reflectarea ca proces universal
În ansamblul ei, lumea este formată din „corpuri” aflate în
interacŃiune. InteracŃiunii universale i se datorează nu numai existenŃa, ci şi
devenirea lumii întrucât consecinŃele majore ale acesteia sunt: a) reflectarea
corpurilor unele în altele şi b) structurarea prin stabilirea unor relaŃii
coerente (legice) între ele.
În raport cu tipul şi calitatea corpurilor implicate interacŃiunile au
grade diferite de complexitate şi, ca urmare, atât reflectarea cât şi
structurarea se vor situa la niveluri valorice diferite.

_____________
1
Utilizarea acestui termen se va face, pe tot parcursul lucrării, cu
înŃelesul de „măsură a dezordinii”.
15
În lumea nevie, deşi complexitatea interacŃiunilor este foarte diferită,
toate formele de reflectare, independent de nivelul valoric atins, au două
trăsături comune: sunt pasive şi standardizate; pasive, întrucât reflectantul
nu consumă energie proprie şi standardizate, întrucât, în aceleaşi
circumstanŃe reflectarea este reproductibilă. Este cazul unei bucăŃi de fier
care reflectă prezenŃa oxigenului prin formarea oxidului într-o cantitate ce
nu se modifică dacă, de fiecare dată, circumstanŃele rămân neschimbate.
În lumea vie, în general, reflectarea, în toate formele ei concrete, este
activă şi nestandardizată: activă, întrucât reflectantul (sistemul viu)
cheltuieşte energie proprie pentru realizarea procesului de reflectare şi
nestandardizată, întrucât, în aceleaşi circumstanŃe reflectarea este variabilă
în funcŃie de starea de moment a reflectantului. Astfel, un stimul de
intensitate dată va fi reflectat activ de o celulă numai atunci când membrana
ei deŃine un potenŃial electric de repaus de o anumită valoare; când
potenŃialul este mai ridicat (hiperpolarizare) sau nul (depolarizare) acelaşi
stimul nu va mai fi reflectat, el dovedindu-se neadecvat, respectiv
inoperant. În cursul evoluŃiei organismele se complexifică apărând formele
pluricelulare. Creşterea în acest mod a numărului de celule generează două
consecinŃe negative în planul integrării: i) cea mai mare parte dintre celulele
organismului pierd contactul nemijlocit cu mediul extern, acesta fiind
posibil numai pentru cele dispuse la periferie şi ii) fiecare celulă poate
interacŃiona cu un număr foarte limitat de alte celule şi anume, doar cu cele
din imediata vecinătate. Reflectarea nemijlocită nu mai este suficientă nici
integrării externe a sistemului în întregul său, nici celei interne, a părŃilor
componente în cadrul întregului. Astfel apare reflectarea mijlocită de
formaŃiuni celulare specializate şi integrarea prin mecanisme neuro-
endocrine, pe lângă cea anterioară, nemijlocită şi acum insuficientă pentru
organism, dar nu ineficientă. Când sistemul integrator neuroendocrin atinge
un anume nivel de dezvoltare – fără a putea preciza care este acest moment
– reflectarea activă şi nestandardizată devine şi anticipativă, bazată pe
conştienŃă. Din acest moment integrarea organismului în mediul extern se
va realiza nu numai în baza principiului feed-back, adică prin încercare
(acŃiune) – eroare – reuşită, ci şi în baza principiului feed-before (de
anticipare), adică prin cunoaştere – acŃiune – reuşită. Pasul următor – fără a
putea preciza în ce constă – este acela în urma căruia reflectarea activă şi
conştientă devine şi raŃională, bazată pe conştiinŃă, modalitate specific
umană ce aduce, pe lângă imense avantaje în planul integrării şi marele

16
dezavantaj că aceasta poate fi şi subiectivă, în sensul negativ al acestui
termen. Fără pretenŃia de a oferi definiŃii, ne îngăduim o precizare în
legătură cu distincŃia ce trebuie făcută între conştienŃă şi conştiinŃă. Deşi
atât conştienŃa, cât şi conştiinŃa sunt forme superioare de reflectare a lumii,
conŃinutul lor calitativ este net diferit. Lumea ce urmează a fi reflectată
deŃine, ca sistem, o anumită alcătuire, reprezentată de părŃile ce o compun şi
o anumită structură, reprezentată de totalitatea relaŃiilor semnificative dintre
acestea. În timp ce conştienŃa este rezultatul reflectării alcătuirii şi a
raporturilor spaŃio-temporale în cadrul acesteia, conştiinŃa trebuie
considerată ca rezultat al reflectării structurii lumii, reflectare mijlocită de
limbajul raŃional, în condiŃiile în care reflectantul este integrat acestei
structuri.
I. 2.2.2. ModalităŃi de integrare
Apărute succesiv în evoluŃie cele patru modalităŃi de integrare:
a) umorală, b) hormonală (endocrină), c) neurală şi d) psihică coexistă la
nivelul organismului uman.
Modalitatea umorală este omniprezentă, nespecifică şi nemijlocită.
Integrarea de acest tip se face în funcŃie de factorii fizico-chimici din
lichidul interstiŃial (ambianŃa intimă a celulelor) care au implicaŃii directe în
existenŃa celulelor: temperatură, osmolaritate, concentraŃia O2, CO2, a
glucozei, cataboliŃilor etc. Ca mediu intim de viaŃă, comun mai multor
celule, lichidul interstiŃial suferă modificări cantitativ-calitative permanente
ca urmare a metabolismului. Dacă o celulă anume dintr-un Ńesut îşi
intensifică metabolismul, schimburile realizate de ea sporesc pe măsură şi,
ca urmare, lichidul interstiŃial din jurul ei va deveni mai sărac în substanŃe
nutritive şi O2 şi mai bogat în substanŃe reziduale şi CO2. Dar nu numai
metabolismul poate genera modificări ale ambianŃei intime. Dacă o celulă
excitabilă este stimulată, în timpul realizării potenŃialului de acŃiune au loc
importante modificări ale concentraŃiilor ionice în faza lichidă ce o
înconjoară ca urmare a influxului de Na+ şi Ca2+ şi a efluxului de K+. Toate
aceste modificări cantitativ-calitative ale ambianŃei intime comune vor fi
reflectate de celulele din jur prin modificări în consecinŃă ale schimburilor
proprii, metabolismului în general sau /şi ale excitabilităŃii. Asemenea
modificări produse de o celulă anumită nu se resimt, însă, decât pe o rază
mică în jurul acesteia (1-3µ), datorită vitezelor de difuzie în general reduse
ale particulelor în lichidul interstiŃial. Aceste viteze sunt, pentru aceleaşi
valori ale gradienŃilor (electro) chimici, invers proporŃionale cu
dimensiunile particulelor, cea mai mobilă particulă fiind ionul H+. Întrucât
readucerea la valori normale a parametrilor fizico-chimici ai lichidului
17
interstiŃial cade în sarcina irigaŃiei sanguine, se înŃelege că tocmai aceste
viteze de difuzie reduse determină şi densitatea mare a capilarelor la nivelul
oricărui Ńesut.
Modalitatea endocrină este o formă superioară a integrării, în
primul rând, prin înalta ei specificitate. Ea este mijlocită de substanŃe active,
purtătoare de mesaje (hormoni), sintetizate de anumite formaŃiuni celulare
şi eliberate, la nevoie, în sânge. Această modalitate de integrare este
organizată pe principiul telecomunicaŃiei: un emiŃător (formaŃiunea
endocrină) de mesaje (hormonii), un purtător de mesaje (sângele) şi un
receptor al mesajelor (situşii receptori la nivelul celulelor) cu decodificator
propriu (eliberarea mesagerului de ord. II) (fig.1).

Fig.1
Modalitate endocrină de integrare
Astfel se poate înŃelege că specificitatea integrării endocrine
depinde nu numai de tipul mesagerului, ci şi de calitatea receptor-
decodificatorului. Integrarea prin această modalitate este relativ lentă
întrucât mesajele (hormonii) sunt purtate de sânge, a cărui viteză de
deplasare în vase este relativ mică (aproximativ 0,5 m /sec.).
Reducerea acestui consum de timp se realizează, pentru anumite
cazuri, prin: a) scurtarea circuitului vascular sub forma sistemului
18
portal, aşa cum se întâmplă între nucleii secretori din hipotalamus şi
adenohipofiză, precum şi între pancreasul endocrin şi ficat (fig. 2); b)
declanşarea eliberării hormonului din glandă sub comandă nervoasă,
mult mai rapidă, aşa cum este cazul medulosuprarenalei şi c)
declanşarea eliberării hormonului sub acŃiunea directă a variaŃiei
parametrului ce urmează a fi reglat, cum este cazul paratiroidelor
(subliniem că oricare altă glandă endocrină eliberează hormoni şi în
acest mod, pe lângă eliberarea sub acŃiunea stimulinelor specifice, dar
la paratiroide acest mecanism autonom este exclusiv).

Fig. 2
Sistemul portal ca modalitate de reducere a consumului de timp în
integrarea endocrină.
SA –sânge arterial; SV- sânge venos; TC – teritorii capilare

Modalitatea neurală de integrare, formă evoluată bazată pe


acelaşi principiu al telecomunicaŃiei, aduce două avantaje majore
comparativ cu cea endocrină. În primul rând, o viteză imens mai mare
de circulaŃie a informaŃiilor şi comenzilor pe căile purtătoare (peste
150 m /sec.), ceea ce are drept consecinŃă o creştere a promptitudinii
răspunsului. În al doilea rând, bazându-se pe semnale fizice (variaŃii
ale potenŃialelor electrice), discrete şi uşor cuantificabile, semnalele
pot dobândi o gamă mult mai largă de semnificaŃii fiziologice (prin
variate modalităŃi de asociere a semnalelor, întocmai precum literele
în cuvinte), iar integrarea un imens spor calitativ prin evitarea
standardizării răspunsurilor (acestea fiind în mult mai mare măsură
dependente de starea de moment a sistemului, decât de specificul
19
stimulilor ce le-au declanşat). Această nouă şi superioară modalitate
de integrare a apărut, desigur, într-o formă iniŃială primitivă, apanaj al
organizării difuze, necentralizate a primilor neuroni. De la acest stadiu
şi până la om întreaga evoluŃie a lumii animale a însemnat, în fond şi
în primul rând, evoluŃia sistemului nervos. Este esenŃial eronată
concepŃia potrivit căreia evoluŃia sistemului viu ar avea loc „în masă”,
în mod uniform şi concomitent pentru toate părŃile sale componente.
Apărută pe fondul celei endocrine, modalitatea neurală de
integrare nu s-a substituit acesteia, ci şi-a internalizat-o asigurându-i
un nou ritm, al propriei deveniri. Ea a preluat de la cea dintâi şi a
dezvoltat limbajul chimic pe care îl utilizează, desigur, la nivel
superior, atât în comunicarea neuro-neuronală, cât şi în cea neuro-
efectorie (neurotransmiŃătorii, neuromodulatorii şi chiar hormonii
produşi şi eliberaŃi de noile formaŃiuni – neuronii). Încât modalitatea
neurală de integrare este, în realitate, una neuro-endocrină (oricum,
neuro-chimică). Mai mult, elementele componente ale mecanismelor
neurale (neuronii) suportă la rândul lor, ca şi alte celule, influenŃele
generale ale hormonilor. Astfel, între cele două modalităŃi de integrare
se stabilesc raporturi de intercondiŃionare, suficient de pregnante
pentru a constitui o nouă structură a unui sistem unitar – sistemul
neuroendocrin.
Modalitatea psihică de integrare specifică omului (şi animalele
deŃin o asemenea modalitate dar calitativ inferioară), operând cu alte
mijloace, dar bazate pe cele neuroendocrine, va face obiectul unui alt
paragraf, întrucât înŃelegerea ei presupune şi alte cunoştinŃe ce se vor
dobândi pe parcurs.

20
II. CELULA CA SISTEM TERMODINAMIC

II. 1. Organizarea funcŃională a celulei


Celula, împreună cu ambientul ei, constituie cel mai simplu sistem
termodinamic la nivelul căruia se desfăşoară viaŃa. În ultimă şi succintă
analiză, viaŃa înseamnă existenŃă şi devenire. ExistenŃa şi devenirea nu sunt
însă procese separate care să se realizeze prin structuri diferite, ci două
laturi ale aceluiaşi proces unitar – viaŃa – la desfăşurarea căruia contribuie,
în măsură diferită, toate componentele celulei.
II. 1.1. Celula ca sistem deschis
În această calitate celula realizează cu ambianŃa intimă (lichidul
interstiŃial) schimburi de substanŃă, energie şi informaŃie (fig.3).

Fig. 3
Celula ca sistem termodinamic. SN – substanŃe necesare;
SR – substanŃe reziduale; Ei – energia la intrare; E0 – energia
la ieşire; Ii – informaŃia la intrare; I0 – informaŃia la ieşire;
CSA – jumătatea arterială a capilarului sanguin;
CSV – jumătatea venoasă a capilarului sanguine

SubstanŃa intrată în celulă este supusă unor transformări chimice


(biochimice) cu participarea enzimelor care, la rigoare, sunt de două tipuri:
21
de combinare, când substanŃe mai simple se leagă între ele, cu consum de
energie, generând substanŃe mai complexe, proces numit anabolism şi de
descompunere, când substanŃe complexe sunt desfăcute în substanŃe mai
simple, cu eliberare de energie, proces numit catabolism. Deşi anabolismul
şi catabolismul sunt procese antagonice, ele sunt, în acelaşi timp, unitare,
condiŃionându-se reciproc. În mod similar energia şi informaŃia de la intrare
sunt supuse unor transformări specifice la nivel celular. În urma proceselor
de transformare internă suportate de substanŃa, energia şi informaŃia de la
intrare rezultă, în spaŃiul celular, noi tipuri şi forme de substanŃă, energie şi
informaŃie care vor avea o dublă destinaŃie: pentru utilizare intracelulară ca
elemente constitutive şi funcŃionale şi pentru eliminare din celulă (ieşiri) ca
elemente utile altor celule (exemplu: secreŃiile de hormoni, enzime,
mediatori, modulatori etc.) şi ca substanŃe toxice (reziduuri metabolice:
NH3, uree, CO2). Totalitatea proceselor de schimb cu ambianŃa (intrări-
ieşiri) şi a transformărilor interne (anabolice şi catabolice) constituie
metabolismul.
Prin urmare, metabolismul nu este o însuşire a celulei, ci însuşi
modul ei de a exista într-o ambianŃă determinată: metabolismul este
condiŃia sistemului viu – ca sistem termodinamic. Abia de la acest nivel şi
pe această bază se pot manifesta însuşirile celulei: excitabilitatea,
conductibilitatea, contractilitatea, secreŃia etc.
Ca totalitate de procese corelate, metabolismul celulei se poate
desfăşura, în raport cu circumstanŃele, la intensităŃi diferite cuprinse între o
valoare minimă admisibilă (bazală) şi una maximă posibilă. Oricare celulă
integrată unui organism pluricelular are de îndeplinit şi sarcini în folosul
întregului, pe lângă cele pentru sine. Aceasta impune ca întregul să poată
interveni în reglarea intensităŃii metabolismului fiecărei celule.
II. 1.2. Reglarea metabolismului celular
Prin realizarea schimburilor celula induce modificări cantitativ-
calitative în ambianŃa sa intimă (lichidul interstiŃial), concentraŃia
substanŃelor necesare la intrare reducându-se progresiv, concomitent cu
sporirea concentraŃiei substanŃelor rezultate la ieşire. Refacerea compoziŃiei
la nivelul interstiŃiului cade în sarcina capilarului care va asigura, prin
mecanisme proprii de transport, trecerea din sânge a substanŃelor necesare
şi spre sânge a celor rezultate, astfel încât ambianŃa intimă a celulei să se
menŃină cvasiconstantă (homeostazia mediului intern).
Întrucât metabolismul celular cuprinde atât schimburile, cât şi
transformările interne, intensificarea sa va implica sporirea valorică a
22
ambelor procese. Pentru intensificarea schimburilor trebuie să sporească, în
primul rând, cantitatea de substanŃă necesară la intrare. Aceasta, însă, nu se
poate realiza prin sporirea concentraŃiei acestor substanŃe în sânge decât în
foarte mică măsură şi anume, în limitele de variaŃie admise de homeostazia
organismului. De aceea, singura modalitate de sporire a intrărilor rămâne
creşterea fluxului sanguin prin capilar realizată prin vasodilataŃie şi prin
creşterea debitului cardiac. (Debitul cardiac = frecvenŃa cardiacă × volumul
sistolic) (fig. 4).

Fig. 4
Mijloacele reglării
metabolismului.
M – Metabolism;
MB–metabolism bazal;
S – solicitare;
T – timp.

Întrucât cantitatea totală de sânge este cvasiconstantă în organism


(aproximativ 8% din greutatea corpului), creşterea fluxului capilar prin
vasodilataŃie în teritoriul de activitate maximă se însoŃeşte de
vasoconstricŃie în alte teritorii. Se asigură astfel o permanentă redistribuŃie a
sângelui între diversele sectoare ale organismului în funcŃie de necesităŃile
momentului. Din acest motiv metabolismul nu poate atinge valori maxime
concomitent în două sectoare funcŃionale mari. În timpul unei activităŃi
intense la nivelul sistemului locomotor (alergare cu viteză maximă) cea mai
mare parte din sângele organismului este distribuită, prin vasodilataŃie, la
acest nivel în detrimentul altor sisteme la nivelul cărora se va produce
vasoconstricŃie (sistemul digestiv). Sporirea debitului cardiac se realizează
prin creşterea frecvenŃei de pulsaŃie a inimii de la valoarea de repaus
(75 p/min.), până la valoarea maximă fiziologică (180 p/min), precum şi, în
intervale mari de timp, prin creşterea volumului sistolic (de la 75-80 ml. la
peste 100 ml.), aşa cum se întâmplă la marii atleŃi în urma mai multor ani
de antrenament.
Când schimburile la nivelul capilarelor sunt intensificate prin
mecanismele descrise mai sus se ajunge la un moment în care cantitatea de
23
substanŃe necesare la intrare este superioară capacităŃii de prelucrare a lor în
spaŃiul intracelular. Intensificarea acesteia nu este posibilă decât prin
creşterea în mod diferenŃiat a vitezelor de reacŃie catabolice şi /sau
anabolice. Cum toate aceste reacŃii sunt catalizate de enzime intensificarea
transformărilor interne specifice va putea fi realizată numai prin stimularea
activităŃii unora dintre acestea şi inhibarea altora. Asemenea modificări ale
activităŃii enzimatice cad în sarcina hormonilor.
Reglarea metabolismului celular trebuie înŃeleasă ca o procesualitate
continuă şi unitară, separarea în etape şi faze distincte întreprinsă de noi mai
sus având doar un scop didactic. IntervenŃia hormonilor nu trebuie
considerată o soluŃie de ultimă instanŃă, ea fiind prezentă gradual tot timpul
şi la toate nivelurile, inclusiv la capilare. Hormonii intervin tot timpul nu
numai în reglarea vitezei de realizare a transformărilor intracelulare, ci şi în
realizarea vasomotricităŃii, a schimburilor transcapilare, precum şi în
modificarea ritmului cardiac.
II. 1.3. Alcătuirea şi structura celulei
Componentele supramoleculare prin care se asigură realizarea
metabolismului şi îndeplinirea funcŃiilor specifice sunt organitele celulare.
Totalitatea organitelor unei celule defineşte alcătuirea, iar totalitatea
relaŃiilor funcŃionale semnificative stabilite între acestea, în urma cărora
rezultă metabolismul şi, pe baza acestuia funcŃiile specifice, defineşte
structura celulei. Organitele sunt scăldate de hialoplasmă – soluŃie apoasă
coloidominerală aflată în spaŃiul delimitat de membrana periplasmatică.
DistincŃia ce o facem între activitatea organitelor desfăşurată doar în scopul
asigurării existenŃei celulei şi aceea în scopul realizării funcŃiilor specifice
permite gruparea componentelor celulare în organite ce asigură
desfăşurarea metabolismului şi organite (aceleaşi sau altele) care asigură
îndeplinirea funcŃiilor specifice fiecărei categorii celulare. O astfel de
grupare deŃine deci o bază reală şi nu urmăreşte doar un scop didactic.
Problema nu trebuie privită însă în mod simplist. În ultimă şi succintă
analiză se poate constata că oricare celulă a unui organism pluricelular are o
activitate fiziologică pentru sine şi una pentru întregul în care este integrată.
Dacă cea dintâi face posibilă existenŃa în sine a celulei, cea de-a doua face
posibilă existenŃa sistemului în care ea este cuprinsă. Fără această din urmă
activitate celula îşi pierde calitatea de componentă a organismului şi,
implicit, raŃiunea de a exista în cadrul acestuia. AdmiŃând că o astfel de
24
celulă ar fi eliminată din organism, viaŃa ei nu ar mai fi posibilă deoarece,
cât timp a existat în cadrul organismului, ea a fost nu numai „aservită”
intereselor întregului, ci şi „deservită” la rândul ei de restul celulelor din
organism şi aceasta nu numai în interesul funcŃionării, ci şi al propriei
existenŃe. DistincŃia ce trebuie făcută între activitatea pentru sine şi cea
pentru întreg poate fi mai uşor înŃeleasă dacă vom compara celula-
organism a unui protozoar cu celula-parte a unui metazoar. În timp ce
organitele celei dintâi sunt angajate exclusiv în activităŃi destinate existenŃei
proprii, aceleaşi organite ale celei din urmă vor desfăşura în plus şi activităŃi
destinate întregului în care este cuprinsă. Pe de altă parte, este de remarcat
faptul că integrarea într-un organism pluricelular duce şi la o accentuată
diferenŃiere prin specializarea funcŃională a celulelor, un fel de „diviziune
socială a muncii” în folosul întregului. De aici decurge o anume îngustare a
activităŃii celulei-parte, comparativ cu celula-organism care este obligată
să-şi rezolve singură toate problemele existenŃei. Pe de altă parte trebuie
reŃinut faptul că activitatea pentru sine este condiŃie esenŃială a activităŃii
pentru întreg: înainte de a putea funcŃiona în mod specific, celula trebuie
mai întâi să existe biologic, deci, în mod nespecific. Dacă, însă dintr-un
motiv oarecare, o celulă ajunge într-o situaŃie limită care îi periclitează
existenŃa (starea morbidă), activitatea pentru întreg va fi prima sacrificată,
desigur, temporar, întreaga energie internă fiind cheltuită doar în activitatea
pentru sine. În această situaŃie, mecanismele integratoare ale organismului
vor interveni mobilizând la activitate sporită alte celule nu atât în vederea
restabilirii normalităŃii pentru celula în cauză, cât, mai cu seamă, în vederea
suplinirii ei în plan funcŃional.
II. 1.3.1. Organitele celulare şi rolurile lor
Întrucât la capitolul destinat neuronului vom insista mai mult asupra
acestor probleme, aici ne vom rezuma la prezentarea organitelor şi a
rolurilor pe care acestea le îndeplinesc, dintr-o perspectivă general
biologică.
Membrana periplasmatică are de îndeplinit numeroase roluri ce
derivă, în primul rând, din poziŃia pe care ea o ocupă în cadrul celulei.
Departe de a fi o simplă „condensare a citoplasmei”, membrana are o
organizare macromoleculară complexă în baza căreia: a) delimitează
entitatea vie de mediul ambiant neviu; b) asigură realizarea schimburilor
materiale şi energetice în cadrul metabolismului; c) stabileşte relaŃii
25
mecanice, metabolice şi informaŃionale bilaterale cu celelalte celule din
organism şi relaŃii informaŃionale unilaterale cu mediul ambiant şi d)
contribuie la exprimarea identităŃii celulare în raporturile sale posibile cu
alte organisme prevenind astfel „omogenizarea biologică” atât de
dăunătoare evoluŃiei.
a) Deşi membrana periplasmatică are o delimitare anatomică netă,
limita dintre spaŃiul celular şi lichidul interstiŃial este mai mult o „zonă”
decât o „linie” de demarcaŃie. La majoritatea celulelor, membranei propriu-
zise îi sunt ataşate, de o parte şi de alta, două formaŃiuni de proteine
complexe fibrotubulare cu o organizare ce devine tot mai difuză pe măsura
îndepărtării de membrană: citoscheletul, la faŃa internă şi glicocalixul, la
cea externă.
Datorită acestor formaŃiuni proteice complexe, produse prin sinteză
celulară şi mereu reîmprospătate, porŃiunea de lichid interstiŃial în care se
distribuie reŃeaua de glicocalix va avea alte proprietăŃi decât zonele din
afara acesteia, după cum şi porŃiunea de citoplasmă în care se distribuie
citoscheletul va fi diferită calitativ faŃă de zonele mai profunde (fig. 5).

Fig. 5
Zona de demarcaŃie
(ZD) dintre citoplasmă
şi lichidul interstiŃial.
GCX – glicocalix;
MPP – membrana
periplasmatică;
CSC – citoschelet

Astfel, pe o anumită distanŃă lichidul extern este supus


influenŃelor celulei, iar citoplasma influenŃelor mediului extern, încât,
trecerea de la viu la neviu este graduală ea implicând o zonă relativ
largă din cele două domenii. Desigur, atât glicocalixul, cât şi
citoscheletul îndeplinesc şi alte roluri
b) Schimburile material-energetice dintre celulă şi mediul
extracelular fac parte integrantă din metabolism, alături de transformările
26
chimice şi biochimice interne. Transferul transmembranar se realizează, în
ambele sensuri (intrări, ieşiri) prin mecanisme atât pasive, în baza
difuziunii, cât şi active, în baza unui anume consum de energie matabolică
(ATP). Ar fi greşit să considerăm existenŃa celor două mecanisme în
corelaŃie directă cu două categorii de substanŃe: pasiv – pentru cele
difuzibile şi activ pentru cele nedifuzibile. În fapt, existenŃa lor este
determinată de interesele celulei, una şi aceeaşi particulă (ionii Na+, K+,
Ca2+, glucoză) putând fi tranzitată atât pasiv, cât şi activ. Ar fi de asemenea
eronat să considerăm că mecanismul pasiv, bazat pe legi fizico-chimice, nu
poate fi controlat de celulă. Închiderea şi deschiderea canalelor ionice, ca şi
trecerea fosfolipidelor membranare de la o textură compactă la una afânată
sunt două din modalităŃile prin care se exercită acest control. Transportul
activ are două modalităŃi de realizare, celula apelând la unul sau altul dintre
ele nu numai în funcŃie de interesele proprii, ci şi de circumstanŃele
ambientale. Când interesele o impun şi compoziŃia mediului extern o
permite celula transferă substanŃe spre interior apelând la endocitoză (fig. 6)
(pinocitoză; pinein = a bea), „înghiŃând” realmente mici picături de lichid
extern prin formarea de vezicule la nivelul membranei pe care şi le
internalizează utilizându-le conŃinutul. Endocitoza este o modalitate de
transfer cu un randament maxim, dar cu o selectivitate minimă.

Fig. 6
Transferul activ prin endocitoză:
patru faze succesive
(1-4) în formarea veziculelor

Când compoziŃia lichidului extern este variabilă şi, în parte, străină


intereselor sale, conŃinând şi substanŃe indezirabile, celula foloseşte
mecanismul de transfer prin transportori specializaŃi (fig.7).
O particulă transportoare, componentă a membranei, leagă
stereospecific molecula de transportat pe care o deplasează la cealaltă faŃă a
membranei unde o eliberează, reluând ciclul. Formarea complexului
transportor – moleculă şi desfacerea lui sunt procese catalizate de enzime
27
specifice situate la faŃa externă, respectiv internă a membranei. Datorită
stereospecificităŃii legăturii dintre transportor şi particula de transportat
această modalitate este de înaltă selectivitate, dar de randament scăzut.

Fig. 7
Transferul activ prin transportor.
M – molecula de transport;
T – transportorul;
MPP – membrana periplasmatică;
E1,2 – enzime

c) Integrarea necesară oricărui sistem viu are aspecte particulare la


organismul pluricelular. Dispusă la periferia celulei, membranei
periplasmatice îi revin roluri multiple în acest sens. Ea asigură, în primul
rând, adeziunea dintre celule vecine în cadrul Ńesutului prin intermediul
desmozomilor (fig. 8).

Fig. 8
JoncŃiuni intercelulare.
A – desmozomi;
B – punŃi citoplasmatice (PC)

Desmozomii sunt îngroşări alungite ale membranei care proemină la


exterior spre altele similare ale celulei vecine. Ele se leagă prin proteinele
existente la acest nivel în cantitate mai mare, unele dintre acestea
prelungindu-se în spaŃiile celulare creând aparenŃa unei continuităŃi de la o
celulă la alta. O altă modalitate de legare a celulelor vecine este cea prin
28
joncŃiuni cu punŃi citoplasmatice prin care se asigură o comunicare directă a
citoplasmei celor două formaŃiuni. În acest mod, cele două celule formează
o entitate asociativă supracelulară cu funcŃii unitare, joncŃiunea asigurând o
integrare nu numai mecanică, ci şi funcŃională.
În plan informaŃional celulele organismului trebuie să comunice între
ele la distanŃă mai mică (direct prin lichidul interstiŃial) sau mai mare (prin
sânge şi lichidul interstiŃial) prin intermediul unor mesageri chimici
eliberaŃi la exterior, punându-şi astfel în acord nivelul metabolismului cu
starea funcŃională. Această necesitate de comunicare presupune existenŃa la
nivelul celulelor atât a capacităŃii de a sintetiza şi elibera mesageri chimici
proprii, cât şi a celei de a-i recepta pe ai altora (chiar şi a celor proprii, în
unele cazuri). Cercetările din ultima vreme au condus la rezultate ce
întăresc tot mai mult convingerea că toate celulele organismului (cu foarte
puŃine excepŃii) sunt capabile să sintetizeze şi să elibereze în lichidul
interstiŃial substanŃe cu rol de mesageri intercelulari. De asemenea, toate
celulele au capacitatea de a-şi produce receptori pentru mesageri pe care îi
plasează la faŃa externă a membranei. Legarea stereospecifică a
mesagerului de receptorul membranar determină modificări metabolice şi
funcŃionale specifice la nivelul celulelor Ńintă. Un asemenea mijloc de
comunicare poate fi considerat ca un microsistem integrator cu efecte pe
spaŃii restrânse în cadrul aceluiaşi Ńesut. Pentru o acordare metabolică şi
funcŃională la nivelul întregului organism, unele Ńesuturi se specializează în
producerea de mesageri chimici (hormoni) care, eliberaŃi în sânge, vor fi
transportaŃi cu acesta până la organele şi Ńesuturile Ńintă. Din acest motiv,
celulele poartă pe membrana lor receptori specifici pentru acei hormoni al
căror rol integrator general este dovedit prin modificările metabolice şi
funcŃionale produse la nivelul Ńesuturilor şi organelor. În fine, anumite
celule sunt specializate pentru captarea variaŃiilor factorilor fizico-chimici
din mediul extern. Aceste celule intră în alcătuirea segmentelor periferice
ale analizatorilor. Ele se caracterizează prin existenŃa la nivelul
membranelor proprii a unor adaptări anatomice şi structurale capabile să
asigure conversia energiilor fizică şi chimică în semnale electrice specifice
(potenŃiale de acŃiune).
d) CondiŃia minimă a evoluŃiei este variabilitatea individuală. Dacă
toŃi indivizii unei populaŃii (specii) vor fi identici sub raportul însuşirilor lor
evoluŃia ar înceta deoarece selecŃia naturală nu ar mai avea obiect. Una
dintre posibilităŃile de producere a omogenizării indivizilor ar fi aceea a
imixtiunii celulare de la un organism la altul. Pentru ca imixtiunea să nu fie
posibilă, celulele fiecărui organism sunt „marcate prin semne distinctive”
astfel încât ele să fie recunoscute ca străine în cazul pătrunderii lor într-un
29
alt organism. Pe suprafaŃa externă a membranelor lor toate celulele poartă
anumite complexe proteice cu rol de „carte de identitate”, numite antigene.
În cazul pătrunderii într-un alt organism o astfel de celulă este recunoscută
de sistemul imunitar al acestuia ca fiind un „non self” şi tratată în
consecinŃă. Fiecare individ deŃine pe membranele celulelor proprii seturi de
astfel de antigeni a căror specificitate pare că nu rezidă atât în natura lor
chimică, cât în organizarea lor spaŃială (sterică). Din acest punct de vedere
antigenii pot fi asemănaŃi cu receptorii pentru neurotransmiŃători, hormoni
şi neuromodulatori, cu atât mai mult cu cât şi modul lor de comportare
biochimică este similar acestora. Desigur, antigenii membranari nu folosesc
organismului purtător, ci numai organismului în care s-ar produce
imixtiunea celulelor (sau fragmentelor acestora) aparŃinând celui dintâi.
Reticulul endoplasmatic (fig.9) este un ansamblu de microtuburi cu
diametrul de aproximativ 600 Aº ai căror pereŃi sunt formaŃi de
endomembrane cu organizare similară membranei periplasmatice cu care,
de altfel, se şi continuă.

Fig. 9
Reticulul endoplasmatic.
LI – lichid interstiŃial;
MPP – membrana
periplasmatică:
V – formaŃiune veziculară;
O – ieşiri din citoplasmă în
reticul;
I – intrări din reticul în
citoplasmă;
N – nucleu.

Din loc în loc, microtuburile dau naştere la dilataŃii sau formează


mici vezicule independente. Dacă matricea endomembranelor este tot
fosfolipidică, tipul biochimic al fosfolipidelor, ca şi al proteinelor sunt total
diferite de cele din membrana periplasmatică. Majoritatea proteinelor sunt
proteine transportor şi enzime. Rolurile majore ale reticulului sunt două:
i) distribuŃia uniformă a substanŃelor ce constituie intrările celulare în toată
30
masa citoplasmei, respectiv eliminarea uniformă a substanŃelor ce
constituie ieşirile din toată citoplasma şi ii) mărirea suprafeŃei de schimb, în
ambele sensuri, între citoplasmă şi mediul ambiant (lichidul interstiŃial) care
circulă prin microtuburi.
i) În citoplasma propriu-zisă, ca şi în lichidul interstiŃial, deplasarea
dintr-un punct în altul a substanŃei nu se poate realiza decât prin difuziune,
în baza unor gradienŃi (electro) chimici. Cum însă, viteza de difuzie este o
mărime ce scade proporŃional cu reducerea gradientului, şi ea stă în raport
de inversă proporŃionalitate cu mărimea particulei, absenŃa reticulului ar
implica un mare consum de timp pentru difuzia, mai cu seamă, a
macromoleculelor de la membrană până la punctul de utilizare.
ii) Pe de altă parte, reticulul endoplasmatic oferă o mult mai mare
suprafaŃă pentru schimburile celulare decât membrana periplasmatică,
punându-le, astfel, în acord cu intensitatea transformărilor interne. De
asemenea, suprafaŃa mare a reticulului, ca şi distribuŃia sa în toată masa
citoplasmei oferă un sediu potrivit pentru fixarea enzimelor ce catalizează
sintezele, în special, lipidice şi glucidice.
Ribozomii sunt formaŃiuni corpusculare (pline) cu un bogat conŃinut
de RNA şi proteine. Rolul lor este acela de a asigura formarea legăturilor
peptidice în cadrul sintezei proteice, legând între ei aminoacizi în ordinea
dictată de RNAm (mesager), trimis în citoplasmă de nucleul celular. Cu cât
celulei i se solicită (funcŃie pentru întreg) o sinteză proteică mai intensă, cu
atât mai mare va fi numărul ribozomilor. Creşterea randamentului sintezei
doar pe baza creşterii numărului de ribozomi este limitată, la un moment
dat, de consumul mare de timp necesar materiei prime (aminoacizilor)
pentru a difuza de la faŃa citoplasmatică a reticulului până la ribozomi. În
consecinŃă, anularea acestei pierderi de timp se va realiza prin apropierea de
reticul şi ataşarea de el a ribozomilor. În acest mod ia naştere, prin asocierea
ribozomilor la reticul, ergastoplasma, organit specific celulelor cu o
sporită producŃie pentru „export” (producŃia de substanŃă necesară
întregului şi nu celulei), celulele secretorii.
Aparatul Golgi (fig.10) este un ansamblu de cisterne cu pereŃii
formaŃi de endomembrane în care sunt depozitaŃi temporar produşii
rezultaŃi din sintezele celulare pentru „export.” În contact cu membranele
cisternale, ale căror componente nu sunt pasive, produsul sintetizat suferă
transformări calitative majore ce pot fi asimilate unui proces de „maturare”,
de „înnobilare” calitativă. Încât, aparatul Golgi trebuie considerat ca un
31
„depozit” activ în raport cu produsul înmagazinat. Întrucât produsul
sintetizat este destinat „exportului”, eliberarea sa din depozit trebuie făcută
numai la solicitare (comandă). Pentru a se exclude riscul unor eliberări
intempestive, sub acŃiunea unor factori externi nespecifici, aparatul Golgi
este dispus mai în profunzimea citoplasmei, deci, mai aproape de nucleul
celulei. Pentru eliberarea, prin exocitoză, a produsului depozitat relaŃia
aparatului Golgi cu reticulul endoplasmatic este esenŃială.

Fig. 10
SecŃiune prin aparatul Golgi
din celula secretorie.
MPP – membrana
periplasmatică;
SS – suprafeŃe de secŃiune;
AG – aparat Golgi;
N – nucleu

Lizozomii (liză = desfacere, rupere) sunt organite veziculare (0,2-


0,5µ diametru), mărginite de endomembrană, care include în ele enzime
hidrolitice (de descompunere, implicate în catabolism). Rolul lor este de a
asigura transformarea proteinelor în aminoacizi, a trigliceridelor în acizi
graşi şi glicerol şi a polizaharidelor în monozaharide, toŃi produşii rezultaŃi
fiind utilizaŃi în alte scopuri. Cu cât „digestia” intracelulară trebuie să fie
mai intensă, cu atât numărul lizozomilor este mai mare. De aceea, numărul
lor maxim este specific celulelor fagocitare (leucocite, celule gliale,
osteoclaste, celule conjunctive, celulele Kupffer din endoteliul sinusoidelor
hepatice).
Mitocondria (fig. 11) este organitul la nivelul căruia, prin fosforilare
oxidativă, se realizează transformarea şi înmagazinarea microcuantelor
energetice din substanŃele nutritive (aminoacizi, acizi graşi, glicerol,
monozaharide) în macrocuante din compuşii fosforilaŃi ai adenozinei
(ATP), guanozinei (GTP) şi creatinei (CP). În fapt, oricare proces fiziologic
(contracŃie, transport activ, sinteză etc.) nu poate fi realizat decât prin
32
utilizarea unor cuante mari de energie eliberate prin scindarea enzimatică a
ATP-ului, deoarece microcuantele din substanŃele nutritive sunt
insuficiente amorsării lui. Adenozintrifosfatul se instituie, astfel, ca o
„valută forte” în plan energetic.

Fig. 11
Mitocondria (parŃial
secŃionată).
MI – membrana internă cu
suprafaŃa mare;
MF – membrana externă

El nu reprezintă, însă, decât un intermediar de conversie, eliberând


prin scindare energia metabolică necesară activităŃilor fiziologice şi
consumând, pentru refacere, energia eliberată prin arderea hidrogenului
adus de substanŃele organice alimentare (acidul piruvic, ca termen
intermediar comun pentru glucide, lipide şi protide) cu oxigenul adus de
respiraŃie. Mitocondria se prezintă astfel ca o „bancă” în care „valuta
energetică ordinară” (cuantele microergice) este transformată (nu
schimbată!) în „valută energetică forte” (cuante macroergice). Din punct
de vedere energetic celula, deci şi organismul, se dovedeşte a fi un „motor
cu hidrogen”, total nepoluant. Forma mitocondriilor este, în general,
ovală cu dimensiuni de 1-3 µ lungime şi 0,3-0,6 µ grosime. Prezintă o
membrană dublă, cea internă fiind pliată din cauza suprafeŃei mult mai
mari. În conversia energetică membranele mitocondriate joacă un rol
esenŃial ele fiind sediul unor importante enzime fixate şi al unor foarte
active mecanisme de transport activ, în special pentru H+.
Nucleul este organitul celular aflat pe primul loc în ierarhia
componentelor celulare. Aceasta întrucât la nivelul lui se găsesc depozitate
informaŃiile genetice prin care se asigură continuitatea în timp a speciei.
Din punct de vedere cibernetic el poate fi considerat un „soft” complex,
„hardul” fiind reprezentat de restul celulei. De la nivelul nucleului mesajul
genetic este trimis în citoplasmă prin intermediul RNAm (mesager), generat
33
prin fragmentarea DNA (care, apoi, se reface în procese anabolice
specifice). Este cel mai mare organit situat, de regulă, în centrul geometric
al celulei. Fiind esenŃial pentru transformările biochimice din citoplasmă,
nucleul poate ocupa şi poziŃii periferice situându-se de partea polului
celular care deŃine cea mai ridicată intensitate funcŃională. Când celula are
dimensiuni mai mari şi un metabolism mai intens, pentru asigurarea
uniformizării activităŃii celulare nucleul se poate fragmenta în două sau mai
multe părŃi. În cazurile de fragmentare, materialul genetic este acelaşi în
toate formaŃiunile rezultate. De aceea, termenul de celulă bi sau
polinucleată nu este corespunzător, el trebuind înlocuit cu acela de celulă cu
nucleu fragmentat. Membrana nucleului, unic sau fragmentat, este dublă,
spaŃiul dintre membranele sale aflându-se în comunicare directă cu reticulul
endoplasmatic. Carioplasma (plasma nucleului) comunică direct cu
citoplasma prin pori largi ce străbat ambele membrane şi care reprezintă,
cel mai probabil, calea de trecere a RNAm (fig. 12).

Fig. 12
Membrana dublă a nucleului;
REP – reticul endoplasmatic;
ME – membrana externă;
MI – membrana internă;
MN – material nuclear

Centrozomul este o formaŃiune bicorpusculară (doi centrioli)


înconjurată de o porŃiune de citoplasmă cu altă densitate decât cea a masei
celulare (fig. 13).
Rolul funcŃional este acela de centru cinetic al celulei, responsabil, în
primul rând, de mişcările cromozomilor din timpul diviziunii celulei. De
aceea, el lipseşte la celulele care nu se mai divid, printre care şi neuronul.

34
Fig. 13
Centrozomul,
MPP – membrana periplasmatică;
CS – centrozom;
N – nucleu

În legătură cu această problemă trebuie remarcată diferenŃa dintre


neuron şi celelalte celule care nu se mai divid (limfocitul, eritrocitul). În
timp ce la hematie şi limfocit pierderea capacităŃii de diviziune se asociază
cu o durată de viaŃă a celulei foarte limitată (de ordinul câtorva, până la
câteva zeci de zile), la neuron ea este asociată cu un turnover foarte
dinamic, un proces de reîmprospătare şi revigorare permanentă a celulei
prin înlocuirea macromoleculelor vechi din organitele sale cu altele noi.
Acest proces este mai accentuat la nivelul formaŃiunilor sinaptice unde
turnoverul poate dura, în anumite circumstanŃe, mai puŃin de o oră. Încât,
deşi neuronul este aparent acelaşi, în fapt el este mereu altul.
II. 1.3.2. Specializările funcŃionale ale celulelor
Celulele sunt supuse în organism unei reale „diviziuni sociale a
muncii”, ele specializându-se într-o anumită direcŃie funcŃională imperios
necesară existenŃei întregului. Celulele având aceeaşi specializare
funcŃională alcătuiesc un anumit tip de Ńesut, ca formă de organizare
supracelulară. Obligativitatea oricărei celule de a îndeplini o activitate în
folosul întregului nu trebuie însă interpretată ca o formă de „aservire”
(relaŃie cu un singur sens), ci ca o reală „asistenŃă mutuală” (relaŃie cu dublu
sens), oricare celulă integrată organismului beneficiind de activitatea
specifică a celorlalte, în aceeaşi măsură planurile valorice ale acestor relaŃii
nu sunt întrutotul şi întotdeauna echivalente. Facem precizarea că, dintr-un
anumit unghi de privire, există şi două excepŃii: celula nervoasă şi gametul.
Specializarea funcŃională a celulei determină atât apariŃia unor
organite noi, cât şi dezvoltarea diferenŃiată şi reorganizarea unora dintre
cele ce îi asigură existenŃa. Pentru a putea surprinde toate modificările de
alcătuire şi structură determinate de specializarea funcŃională vom descrie
35
dezvoltarea organitelor în contextul mai general al tipologiei funcŃionale a
celulelor. Tipologia funcŃională a celulelor nu respectă întrutotul tipologia
cunoscută a Ńesuturilor întrucât, în multe cazuri, una şi aceeaşi celulă poate
avea o dublă sau triplă specializare.
A. Celule de tip secretor
FuncŃia specifică a acestor celule – secreŃia – constă în sinteza,
depozitarea şi eliberarea unor substanŃe, de regulă proteice, necesare
organismului în ansamblu sau unuia dintre sectoarele sale. Considerând
celula ca o mică uzină chimică, sporirea producŃiei de substanŃă necesară
„exportului” va implica o creştere corespunzătoare a cantităŃii de materie
primă, a numărului de „lucrători”, a surselor de energie şi desigur a
„matriŃelor” specifice în care se va turna produsul. De asemenea, uzina
trebuie să dispună şi de un „spaŃiu de depozitare” a produsului destinat
livrărilor. Încât celula secretorie va avea un reticul endoplasmatic bine
dezvoltat, – asigurând un volum mai mare de schimburi (intrări-ieşiri) –, un
număr sporit de ribozomi, – ca „lucrători” direcŃi în sinteze –, multe
mitocondrii furnizoare de energie (ATP) şi o producŃie corespunzătoare de
RNAm la nivelul nucleului. AdmiŃând ipotetic că toate acestea au sporit
cantitativ de 20 de ori faŃă de nivelul necesar activităŃii pentru sine vom
constata că, totuşi, doar creşterea numerică nu duce la creşterea producŃiei
(activitatea pentru întreg) de acelaşi număr de ori. Analizând situaŃia în
detaliu vom constata că decalajul se datorează unei „deficienŃe” de
organizare internă: distanŃa mare de la locul de intrare (membrana
reticulului endoplasmatic) şi până la locul de utilizare (ribozomii dispersaŃi
în citoplasmă) este parcursă de materia primă (aminoacizi şi alte substanŃe
necesare) prin difuzie, în baza gradienŃilor, cu un mare consum de timp,
datorită atât vâscozităŃii sporite a mediului de difuzie (coloidul
citoplasmatic), cât şi dimensiunilor apreciabile ale particulelor ce difuzează.
Singura soluŃie este anularea acestei distanŃe prin apropierea ribozomilor de
reticul şi fixarea lor pe faŃa citoplasmatică a membranei acestuia. Ca
urmare, producŃia va creşte corespunzător.
Asocierea ribozomilor se face numai pe anumite porŃiuni ale
reticulului, cu atât mai extinse, cu cât sarcinile de producŃie ale celulei sunt
mai mari. Asemenea porŃiuni cu ribozomi ataşaŃi ca nişte rugozităŃi
(asperităŃi sferoidale) poartă denumirea de ergastoplasmă (gr. ergaster =
muncitor) sau reticul rugos, deosebit de cel lipsit de ribozomi numit reticul
neted. Ergastoplasma este, deci, un organit care ia naştere prin
reorganizarea unei părŃi din organitele preexistente şi nu o formaŃiune nouă.

36
Prin aceasta nu trebuie, însă, să negăm noua valoare dobândită atât de
membrana reticulului, cât şi de ribozomii ataşaŃi ei.
Aparatul Golgi este o componentă a celulei secretorii la nivelul căreia
produsul de sinteză suferă un proces de maturare, de înnobilare, fără de care
calitatea lui are de suferit. Aceasta poate fi una din explicaŃiile sindromului
de suprasolicitare în plan endocrin, când anumiŃi hormoni (în special
catecolaminele) sunt eliberaŃi fără a-şi fi încheiat stagiul de maturare la
nivelul depozitului. Aparatul Golgi pare să fie implicat şi în formarea endo-
şi exomembranelor, proprii oricărei celule. Faptul că el este dezvoltat cu
precădere la nivelul celulelor secretorii, în corelaŃie directă cu dezvoltarea
ergastoplasmei, constituie o dovadă a rolului său primordial în funcŃia
secretorie.
Celule de tip secretor întâlnim în mai multe tipuri de Ńesuturi,
produsul secretat fiind extrem de diferit: hormoni, enzime, neuro-
transmiŃători şi neuromodulatori, feromoni, anticorpi, mucus, colagen,
condrină, oseină etc. Neuronul, prin producŃia sa de neurotransmiŃători,
neuromodulatori şi hormoni, face parte integrantă din tipul secretor.
B. Celule de tip germinativ
Cu câteva excepŃii, toate celulele organismului se divid dând naştere
unor celule noi, similare lor, deci pot germina. În tipul germinativ se includ
însă, numai acele celule care au funcŃie specifică pentru întreg formarea
permanentă de noi celule (nu numai în perioada de creştere a
organismului). În ultimă şi succintă analiză, la organismele pluricelulare,
deci şi la om, diviziunea celulelor se realizează cu o dublă finalitate:
asigurarea existenŃei, creşterii şi dezvoltării sistemului biologic individual,
pe de o parte şi asigurarea existenŃei şi devenirii sistemului supraindividual
– specia, pe de altă parte. În primul caz vorbim de multiplicare, în cel de-al
doilea, de reproducere.
La acest tip de celule metabolismul este intensificat în latura lui
anabolică, constructivă, iar organitele ce îl deservesc sunt cele bazale, dar
dezvoltate pe măsură. Sintezele sunt destinate asigurării creşterii şi
dezvoltării celulei până la nivelul de la care aceasta poate da naştere, prin
diviziune, unei noi celule, cu toate componentele caracteristice. Cele mai
importante procese au loc la nivelul nucleului şi centrozomului. Este de
remarcat că la acest tip aparatul Golgi nu urmează aceeaşi linie de
dezvoltare el fiind implicat doar în geneza membranelor nu şi stocarea
37
produşilor de sinteză care nu mai sunt destinaŃi exportului, ci formării de
organite. În această categorie se includ celulele epiteliilor unistratificate şi
cele ale stratului generator al celor pluristratificate, celulele hemato-şi
limfopoetice şi cele generatoare de gameŃi. Capacitatea germinativă este
considerabilă (mai puŃin pentru cele generatoare de ovule). Se apreciază că
de pe suprafaŃa corpului uman se înlătură, în 70 de ani de viaŃă, aproximativ
18-20 kg de strat cornos sub formă de celule moarte, lipsite de citoplasmă şi
încărcate de cheratină, ajunse în această stare din cauza îndepărtării lor faŃă
de sursa de hrană şi oxigen (vasele de sânge din Ńesutul subepitelial). Dar
ele au fost produse de stratul generator ca celule vii, bogate în citoplasmă şi
organite. Dacă în formă de scuame ele cântăresc aproape 20 kg, ne putem
imagina că masa lor iniŃială, reală, produsă de stratul generator este cu mult
mai mare. În mod similar poate fi evaluată capacitatea germinativă a
celulelor hematopoetice care, în 70 ani de viaŃă a unui individ asigură
succesiunea a peste 210 generaŃii de hematii, în aproximativ 5,5 l sânge, cu
o densitate de 5 milioane celule pe mmc.
C. Celule de tip fagocitar
Fagocitoza este procesul de înglobare în citoplasmă, prin intermediul
formării de vezicule, a unor particule semisolide din mediu (agregate
macromoleculare, fragmente de celule şi chiar celule întregi). Rolul
fiziologic al acestui proces este ecarisajul organismului şi nu hrănirea în
sine a celulelor fagocitare, deşi acestea au serioase avantaje pe plan nutritiv.
Pe lângă unele proprietăŃi particulare ale membranei periplasmatice care
asigură formarea veziculelor de fagocitoză, celulele aparŃinând acestui tip
funcŃional au o sporită producŃie enzimatică (enzime hidrolitice) şi un
număr mare de lizozomi. În această categorie sunt cuprinse: anumite
leucocite, unele celule gliale care, astfel, preîntâmpină accesul deranjant al
leucocitelor printre corpii celulari ai neuronilor, celulele Kupffer din
endoteliul sinusoidelor hepatice şi multe celule conjunctive.
Necesitatea unui sistem de ecarisaj în organism este reclamată, în
primul rând, de numărul mare de celule proprii ce mor zilnic atât din cauza
duratei reduse de viaŃă (elementele figurate ale sângelui), cât şi din cauza
uzurii sau / şi a stărilor morbide. Abia în al doilea rând ecarisajul prin
fagocitoză are şi o justificare externă (pătrunderea unor agenŃi patogeni),
aceasta fiind dovedită şi din faptul că, în asemenea situaŃii, creşte doar
temporar numărul celulelor fagocitare specializate (leucocitele).

38
D. Celule de tip excitabil
Excitabilitatea fiind o proprietate ce se evidenŃiază doar la impactul
cu o variaŃie a factorilor din mediu, organitul implicat cel mai profund în
realizarea ei este membrana periplasmatică. Alcătuirea şi structura acesteia
sunt de o înaltă complexitate şi specificitate. Acestei probleme îi este
rezervat un spaŃiu mai mare la studiul celulei nervoase.
Excitabilitatea este doar o condiŃie şi o primă treaptă a procesului de
reflectare care, între anumite limite, este propriu oricărei celule. Celulele de
tip excitabil, însă, sunt categorii specializate care, pe baza capacităŃii de a
sesiza rapid prezenŃa unei variaŃii adecvate din mediu, răspund în mod
specific: printr-o variaŃie mai mult sau mai puŃin promptă a potenŃialului
membranar (celulele epiteliilor senzoriale), prin eliberarea unor produşi
specifici de sinteză (neuronii şi celulele secretorii) şi prin declanşarea unor
procese mecanice active (fibrele musculare). Tot în categoria celulelor
excitabile sunt cuprinse şi acele celule care nu reflectă apariŃia unei
modificări din mediul ambiant, ci o particularitate structural-funcŃională
proprie, celule numite autoexcitabile. Ele se dovedesc capabile de a
răspunde unor modificări ritmice interne legate, în primul rând, de
membrana periplasmatică şi pompa ionică electrogenă. Este cazul Ńesutului
nodal din miocard, al neuronilor autoexcitabili din centrul inspirator bulbar
şi al fibrelor musculare netede din pereŃii unor organe cavitare.
FuncŃionarea automată, ritmică a acestor celule nu are nimic comun cu
bioritmurile, ci este consecinŃa firească a unor procese biofizice desfăşurate
la nivelul membranei periplasmatice. Asupra acestor procese vom insista
într-un alt paragraf, după ce vor fi analizate mecanismele intime ale
excitabilităŃii. Excitabilitatea nu reprezintă o însuşire difuză a acestui tip
celular, ci ea este remarcabil profilată pe anumite tipuri energetice de
stimuli: mecanici, termici, fotonici, electrici şi chimici.
E. Celule de tip „transport”
Deşi oricare celulă realizează schimburi în cadrul metabolismului
propriu, în organism există celule specializate în direcŃia asigurării
transportului de substanŃă (şi energie) în interesul întregului şi nu în interes
propriu. Asemenea celule se asociază în formaŃiuni epiteliale ce constituie
adevărate bariere între diverse compartimente lichidiene ale organismului.
Acest tip celular se caracterizează printr-o înaltă dezvoltare şi specializare a
mecanismelor de transport transcelular localizate exclusiv la nivelul
39
membranei periplasmatice şi nu la nivelul celei reticulare, aşa cum este
cazul transportului pentru nevoi proprii.
Celule specializate în transportul dintre compartimente întâlnim la
nivelul tuturor capilarelor, al căror perete epitelial (endoteliu) se interpune
între sânge şi lichidul interstiŃial, la bariera pulmonară, formată din
endoteliul capilar şi epiteliul alveolar, care se interpune între pelicula
surfactantă alveolară şi sânge, la epiteliile digestive, interpuse între
conŃinutul tubului şi lichidul interstiŃial şi la tubii renali unde epiteliile
pereŃilor se interpun între interstiŃiu şi lichidul de excreŃie (urina). O
categorie aparte a acestui tip funcŃional o reprezintă celulele gliale cu rol
trofic (astrocitele) care mediază selectiv schimburile dintre sânge şi
neuroni, contribuind în cea mai mare parte la realizarea barierei
hematoencefalice (fig. 14).

Fig. 14
Celulă glială cu rol trofic.
CS – capilar sanguin;
CGT – celulă glială
(astrocit) cu rol trofic;
N – neuron;
SN – substanŃe nutritive

Mecanismele de transport care se dezvoltă la acest tip celular sunt


cele active, consumatoare de energie: prin transportori – cu înaltă
specificitate dar cu randament scăzut – şi prin vezicule de pinocitoză – cu
specificitate redusă dar cu randament ridicat. Când lichidele din
compartimentele între care se realizează schimburile sunt net diferite
calitativ (aşa cum este cazul epiteliului de transport din intestin),
mecanismul prin transportor este cel mai indicat fiind foarte selectiv,
sporirea randamentului asigurându-se prin mărirea corespunzătoare a
suprafeŃei membranei periplasmatice de la polul apical al fiecărei celule
(microvili).
Când lichidele din cele două compartimente diferă puŃin între ele, aşa
cum este cazul plasmei sanguine şi lichidului interstiŃial, bariera interpusă
40
(endoteliul capilar) utilizează mai cu seamă mecanismul activ prin
endocitoză al cărui randament este net superior.
F. Celule de tip contractil
Organitul specific acestui tip celular este specializat în transformarea
energiei chimice (din ATP) în lucru mecanic. El este reprezentat de două
tipuri de miofilamente proteice – actina şi miozina – asociate în grupaje
discontinue ce se dispun seriat în lungul celulei. Mecanismul de conversie a
energiei chimice în lucru mecanic se bazează, potrivit ipotezei glisării
miofilamentelor de actină printre cele de miozină, pe realizarea unei
tranziŃii conformaŃionale a punŃilor încrucişate cu ajutorul energiei chimice
eliberată enzimatic din ATP. În absenŃa energiei unghiul format de punte cu
microfilamentul de miozină este larg deschis (peste 90º), iar în prezenŃa
energiei (din ATP) acesta se închide (aproape de 90º) trăgând
miofilamentele de actină între cele de miozină (fig. 15).

Fig. 15
Mecanismul glisant al
contracŃiei;
ACT – filament de actină;
PI – punte încrucişată;
MZ – filament de miozină;
E – energie chimică
eliberată din ATP;
a – relaxare;
b – contracŃie

În funcŃie de mărimea forŃei ce trebuie dezvoltată ansamblurile


liniare de miofilamente se dispun şi funcŃionează izolat, independente
unele de altele, aşa cum este cazul majorităŃii fibrelor musculare netede,
sau în mănunchiuri (miofibrile) cu funcŃionare concomitentă, ceea ce
duce la sporirea apreciabilă a forŃei, aşa cum este cazul fibrelor musculare
striate scheletice şi cardiace. Creşterea forŃei se realizează atât prin
sacrificarea independenŃei celulare (miocard) cât şi chiar al individualităŃii
(m. scheletic).
41
II.1.3.3. Relativitatea tipologiei funcŃionale a celulelor
Dacă anumite celule pot fi încadrate strict într-un anumit tip
funcŃional, altele pot aparŃine în egală măsură la două sau trei tipuri. Celula
de tip germinativ poate fi un exemplu din prima categorie, în timp ce
hepatocitul din cea de-a doua, această celulă putând fi secretorie (sinteza
unor substanŃe specifice necesare altor celule), de transport (între sângele
venos portal şi cel sistemic pentru substanŃele absorbite în tubul digestiv)
sau germinativă (însuşire ce stă la baza marii puteri de regenerare a
ficatului). De asemenea, neuronul aparŃine, în egală măsură, tipului
excitabil, prin specializările membranei periplasmatice în generarea şi
propagarea potenŃialelor electrice şi tipului secretor, prin sinteza şi
eliberarea neurotransmiŃătorilor, neuromodulatorilor şi neurohormonilor.
Toate tipurile funcŃionale sunt strâns reunite, însă, prin modul comun
de existenŃă – metabolismul, bază unică de realizare atât a activităŃii pentru
sine, cât şi a celei destinată întregului. În organism, nu există nici o celulă
care să aibă o activitate doar pentru sine. Aceasta se poate întâmpla doar în
starea morbidă când celula angajează toată energia de care dispune în
direcŃia salvării propriei existenŃe, renunŃând temporar la activitatea pentru
întreg. Dar, asemenea situaŃii reprezintă stări-limită în viaŃa unei celule,
durata lor fiind scurtată prin intervenŃia sistemului de „ecarisaj” care
înlătură (prin fagocitare) acele celule ce se dovedesc incapabile de a se
salva prin mijloace proprii, respectiv prin valorificarea sprijinului dat de
mecanismele integratoare ale organismului.
Aşa cum realitatea, în general, nu ascultă de legităŃi preexistente,
întrucât acestea derivă tocmai din ceea ce este comun unui număr mare de
cazuri particulare, adică dintr-o prelucrare statistică, tot aşa diversitatea
funcŃională a celulelor organismului nu se supune unei clasificări date, ci ea
se pretează doar la categorisiri pe baza unor criterii convenŃionale, adică
formale. Celula este un univers al acŃiunilor, unitar şi divers în egală
măsură, orice tentativă de clasificare izbindu-se de insolubila problemă, pur
teoretică, a priorităŃii activităŃii pentru sine sau pentru întreg. La o primă şi
superficială privire lucrurile par simple: activitatea pentru întreg este
secundară întrucât ea nu poate să se desfăşoare, după cum am constatat,
decât prin şi pe baza activităŃii pentru sine. Perfect adevărat! Dar, oare, nu
cumva activitatea pentru sine apare şi se dezvoltă tocmai cu finalitatea de a
face posibilă activitatea pentru întreg, adică existenŃa sistemului
supraiacent? O primordialitate a uneia din cele două tipuri de activităŃi este
un non sens, o falsă problemă întrucât ele nu reprezintă procese cu scop în
sine, ci doar laturile unui proces unitar şi universal – devenirea.

42
SECłIUNEA a II-a
COMPONENTA NERVOASĂ A SISTEMULUI
INTEGRATOR

III. NEURONUL –CELULĂ EXCITABILĂ ŞI SECRETORIE

În mod cu totul eronat se consideră neuronul ca fiind unitatea


structural-funcŃională a sistemului nervos. Dacă prin unitate structural
funcŃională trebuie să înŃelegem cea mai mică parte dintr-un întreg la
nivelul căreia se realizează, în plan elementar, funcŃia acestuia, atunci
neuronul ar trebui să poată realiza integrarea cel puŃin în forma ei cea mai
simplă care este actul reflex elementar (cu implicarea unui singur nivel de
decizie). Ori acest lucru nu este posibil, actul reflex presupunând o anumită
structură realizată între cel puŃin şase componente (dintre care patru
neuroni): receptor, cale aferentă, centru de prelucrare a informaŃiilor şi
elaborare a comenzii, cale eferentă, efector şi aferentaŃia inversă, toate
acestea formând arcul reflex. Prin urmare, neuronul este un element
component, desigur, principal, al arcului reflex, abia acesta din urmă având
valoare de unitate structural-funcŃională a sistemului integrator (sistemul
nervos).
Neuronul este o celulă cu dublă specializare funcŃională aparŃinând,
deopotrivă, tipului excitabil şi tipului secretor. Înalta sa specializare,
derivată din complexitatea procesului integrării la care participă în mod
esenŃial, precum şi nivelul sporit al metabolismului, derivat din implicarea
permanentă a mecanismelor integratoare, pun în faŃa neuronului sarcini ce
depăşesc posibilităŃile funcŃionale ale unei singure celule. În consecinŃă, o
altă categorie celulară – nevroglia – vine în sprijinul neuronului, preluând o
parte din sarcinile acestuia şi asigurându-i condiŃiile optime pentru
îndeplinirea funcŃiilor sale specifice. Celula glială, interpusă între capilar şi
neuron, asigură nu numai o selectare a substanŃelor la intrare, ci şi o
preliminară prelucrare a acestora; este avansată ipoteza că aceasta ar furniza
neuronului chiar ATP, ceea ce ar putea explica numărul redus al
mitocondriilor neuronale în raport cu cheltuiala energetică totală a acestuia;
celula glială formează învelişul mielinic, prin rularea propriei membrane în
jurul axonului sau dendritei, făcând astfel posibilă propagarea independentă
şi cu viteză mare a PA pe fiecare prelungire neuronală; celula glială poate
contribui, cel puŃin în parte, la stocarea informaŃiei. Celulele gliale
43
îndeplinesc şi alte roluri, cu caracter mai general, cum ar fi „ecarisajul” prin
fagocitare, prin care se evită pătrunderea la acest nivel a leucocitelor ce ar
perturba activitatea neuronilor, sau „cicatrizarea” Ńesutului nervos care
constă în multiplicarea celulelor gliale în spaŃiile interstiŃiale rămase libere
prin fagocitarea neuronilor nefuncŃionali şi prin care se asigură menŃinerea
quasiconstantă a spaŃiilor cu lichid dintre celule (200-300 Aº).Prin toate
acestea se justifică numărul mult mai mare al celulelor glialei decât al
neuronilor (raportul estimat: 8-10/1).
Ca elemente componente ale arcului reflex neuronii prezintă două
particularităŃi: emit prelungiri şi au polaritate funcŃională. Prelungirile pot fi
dendritice (la mulŃi neuroni ele lipsesc), cu sens de propagare celulipet şi
axonice, cu sens de propagare celulifug. UnidirecŃionarea propagării, însă,
este determinată de prezenŃa sinapselor şi ea reprezintă o proprietate a
arcului reflex şi nu a prelungirilor; aplicarea unui stimul direct pe una din
prelungiri dă naştere la un potenŃial de acŃiune ce se propagă de-a lungul
acestora în ambele sensuri, dar nu poate traversa sinapsa decât în
conformitate cu polaritatea funcŃională – de la axon la dendrită sau la
corpul celular. Oricare neuron prezintă doi poli funcŃionali – un pol de
intrare şi unul de ieşire – în raport cu circulaŃia unidirecŃională a
semnalelor. Această polaritate este determinată de modul de comunicare
interneuronală la nivelul sinapsei. PorŃiunea terminală a axonului – butonul
– reprezintă polul de ieşire a semnalelor sub forma cuantelor de
neurotransmiŃător, iar membrana postsinaptică a neuronului următor pe
care se găsesc receptorii specifici pentru mesagerul chimic constituie polul
de intrare a semnalelor sub forma potenŃialelor de acŃiune declanşate de
cuantele de neurotransmiŃător.
După locul ocupat în cadrul arcului reflex, respectiv după raporturile
stabilite cu celelalte elemente componente ale acestuia, neuronii pot fi de
trei tipuri: senzitivi (receptori), de asociaŃie (intercalari) şi efectori (motori
şi secretori). Valoare senzitivă reală are doar acel neuron ale cărui dendrite
intră în, sau participă la alcătuirea receptorului. Din această perspectivă,
oricare arc reflex are un singur neuron senzitiv – protoneuronul –, restul
neuronilor interpuşi între acesta şi cel efector având valoare reală
asociativă. Cu toate acestea, prin extensie, se consideră ca fiind senzitivi toŃi
neuronii ce se interpun între receptor şi centrul nervos, constituind calea
aferentă (respectiv ascendentă) a arcului reflex. În acelaşi sens, valoare
efectorie reală are doar acel neuron al cărui axon intră în contact cu o
formaŃiune efectoare (secretorie sau contractilă). Din acest unghi de privire,
oricare arc reflex are un singur neuron efector – ultimul din cadrul arcului
reflex – restul neuronilor interpuşi între centrul de comandă şi acesta din
urmă având valoare asociativă. Şi în acest caz, tot prin extensie, se
44
consideră ca fiind efectori toŃi neuronii ce se interpun între centrul nervos şi
efector, constituind calea descendentă (respectiv calea eferentă) a arcului
reflex. Valoare asociativă reală au toŃi neuronii interpuşi între cel real
senzitiv (protoneuron) şi cel real efector (ultimul neuron din arc). Prin
reducŃie, însă, valoare asociativă se atribuie numai neuronilor care, doar la
nivelul centrilor, fac joncŃiunea între calea aferentă şi cea eferentă, respectiv
între calea ascendentă şi cea descendentă a arcului reflex. Întrucât realitatea
nu poate fi cunoscută decât prin intermediul simplificărilor (modelări,
formalizări), în cele ce urmează vom folosi termenii de senzitiv, de
asociaŃie şi efectori în înŃelesul lor formal şi nu în cel real.
III. 1. Alcătuirea şi structura neuronului
Specializarea funcŃională a neuronului nu are la bază atât apariŃia de
organite celulare noi, cât dezvoltarea diferenŃiată şi organizarea specifică a
celor comune tipului excitabil şi tipului secretor.
Membrana periplasmatică a neuronului respectă planul general de
organizare descris anterior (fig. 16).

Fig. 16
Membrana –
modelul
mozaicului fluid

Deosebirile faŃă de membranele altor celule Ńin de calitatea şi


cantitatea componentelor ce formează acest ansamblu trilaminat şi, mai cu
seamă, de interrelaŃiile ce se stabilesc între ele.
Membrana neuronală are un conŃinut mai mare de fosfolipide (60%),
decât alte membrane, iar fluiditatea lor este mai sensibilă la acŃiunea
factorilor de influenŃă (temperatură, substanŃe liposolubile etc.). ExplicaŃia

45
acestor diferenŃe constă în faptul că atât gruparea hidrofilă (fosfatidil), cât şi
cea hidrofobă (acizi graşi) (fig.17) diferă calitativ de alte fosfolipide.

Fig. 17
Macromolecula de fosfolipid.
HFL – pol hidrofil;
HFB – pol hidrofob

Anumite diferenŃe, chiar dacă nu de aceeaşi amploare, există şi


între fosfolipidele diverşilor neuroni, ele vizând atât latura calitativă
(componenta organică a grupării hidrofile, lungimea lanŃurilor de acizi
graşi), cât şi pe cea cantitativă (conŃinutul se colesterol sau de acizi
graşi nesaturaŃi). Toate aceste aspecte particulare îşi pun amprenta
asupra parametrilor funcŃionali ai membranei fiecărui neuron.
Varietatea biochimică a proteinelor membranare este extrem de
mare, de la di- şi tripeptide, până la polipeptide complexe (glicoproteine
şi lipoproteine) şi metal-proteine (unele enzime). Sub aspect funcŃional
ele pot fi: proteine-enzime, proteine-transportor, proteine-receptor şi
proteine-canal, fiecare tip funcŃional prezentând o gamă largă de variante
pentru acelaşi neuron.
Dintre proteinele-enzime unele prezintă interes special în fiziologia
integrării neuro-endocrine: adenozintrifosfataza ionodependentă, adenil-
atciclaza şi fosfati dilinozitolkinaza. Adenozintrifosfataza (ATP-aza) este
implicată în mecanismele de transport ionic activ prin eliberarea din ATP a
energiei chimice necesară mişcării ionilor împotriva gradienŃilor chimic şi
electric şi / sau în sensul acestora dar cu viteză mult sporită. Există mai
multe forme de ATP-ază în funcŃie de ionul care le activează şi al cărui
transport transmembranar îl asigură: ATP-aza Na+-K+ dependentă (fig. 18);
46
Fig. 18
Efectele variaŃiei
concentraŃiilor interne ale
ionilor Na+ şi K+ asupra
ATP-azei specifice

ATP-aza Mg2+ dependentă, ATP-aza Ca2+ dependentă (fig. 19) etc.

Fig. 19
Efectele variaŃiei
concentraŃiei interne a
ionilor Ca2+ asupra
ATP-azei specifice

În acest mod, specificitatea enzimei asigură specificitatea de transport


şi se evită interferenŃa enzimatică. Prin activitatea lor ATP-azele
ionodependente asigură refacerea şi întreŃinerea în timp a homeostazei
ionice, precum şi a potenŃialului electric de membrană.
Adenilatciclaza are ca acŃiune finală formarea adeno-
zinmonofosfatului ciclic (AMPc) implicat ca al doilea mesager ce
modifică activitatea enzimelor (fig.20)
47
Fig. 20
Activitatea adenilatciclazei la
nivelul membranei

În mod similar funcŃionează şi fosfatidilinozitolkinaza care produce


din fosfolipide membranare diacilglicerol ca mesager de ordin secund
implicat în acŃiunea anumitor enzime citoplasmatice (fig. 21).

Fig. 21
Activarea
fosfatidilinozitolki
nazei la nivelul
membranei

Proteinele-transportor sunt în mai mică măsură cunoscute. Se admite


că însăşi ATP-aza ionodependentă ar fi formată din două subunităŃi: una cu
rol catalitic şi una cu rol de vehicul. Independent de faptul că transportorul
este o subunitate a ATP-azei sau o moleculă separată el are o specificitate
remarcabilă (dar nu exclusivă) pentru transportul unui anumit ion. Legarea
ionului de molecula transportoare formează un complex a cărui stabilitate

48
este diferită în funcŃie de specificul fiecărei componente: organică
(glicoproteina) şi minerală (ionul transportat)
Complexul organomineral format la una din feŃele membranei (în
anumite circumstanŃe enzimatice) se deplasează la faŃa opusă a acesteia (în
alte circumstanŃe enzimatice) unde se desface eliberând ionul transportat.
Rămasă liberă, molecula transportoare se reîntoarce la faŃa iniŃială fie
neîncărcată (vezi fig.7), fie încărcată cu alt ion (sau moleculă) pe care îl
transportă în sens invers (transport cuplat, aşa cum este cazul pompei de
Na+-K+). Atât formarea complexului transportor-ion, cât şi mişcarea
acestuia de la o faŃă la alta a membranei se realizează cu consum de
energie.
Proteinele receptor, de regulă glicoproteine, reprezintă locurile de
captare a mesajelor chimice sosite de la alte celule. PoziŃia acestora pe
membrană este cvasistabilă. Legarea mesagerului chimic (neuro-
transmiŃător sau hormon) de receptor se realizează cu o înaltă specificitate
stereo-chimică. Pentru fiecare mesager există un receptor congruent ca
geometrie (organizare spaŃială) şi adecvat ca posibilităŃi chimice interactive.
În acest mod se exclude posibilitatea apariŃiei erorilor de acŃiune. Deşi –
principial – neurotransmiŃătorii şi hormonii interacŃionează în acelaşi mod
cu receptorii proprii, aceştia determină consecinŃe diferite la nivelul
neuronului Ńintă (purtător de receptori). În timp ce legarea
neurotransmiŃătorului de receptorul adecvat are drept consecinŃă activarea,
respectiv inactivarea unora dintre canalele ionice, legarea hormonului de
receptorul propriu determină eliberarea unui al doilea mesager (AMPc,
Ca2+ etc.) în interiorul celulei care modifică activitatea catalitică a enzi-
melor. Deşi, în general, se vorbeşte de receptori membranari numai în
legătură cu fixarea stereospecifică temporară a neurotransmiŃătorilor şi
hormonilor, numeroşi alŃi receptori sunt specializaŃi în legarea altor
substanŃe active, aşa cum sunt multe peptide cerebrale, sau chiar a unor
medicamente. Pentru o aceeaşi clasă de substanŃe pot exista receptori
diferiŃi, ocuparea fiecăruia fiind însoŃită de efecte remarcabil diferite, uneori
chiar opuse. Astfel, prin legarea opioidelor de anumiŃi receptori sunt
determinate efecte sedative, în timp ce legarea de alŃii are efecte emoŃionale
sau analgezice. Aceeaşi substanŃă activă poate genera, în funcŃie de
receptor, efecte antagonice.
La nivelul sistemului nervos un rol important revine ionului Ca2+,
acesta fiind implicat atât în eliberarea neurotransmiŃătorilor, cât şi în
determinarea excitabilităŃii. Din aceste motive membranele neuronilor
prezintă receptori specializaŃi în legarea calciului, mulŃi dintre ei fiind
dispuşi în zonele sinaptice şi pe soma neuronală. DistribuŃia acestor
receptori este diferită la diverşi neuroni. Multe medicamente ca şi unele
49
droguri acŃionează prin intermediul receptorilor de Ca2+ situaŃi, cel mai
probabil, chiar la nivelul canalelor specifice acestui ion. Neuronii deŃin
receptori chiar şi pentru adenozină care poate îndeplini şi rolul de
mesager chimic cu efecte diferite în funcŃie de tipul receptorului. Cel mai
cunoscut efect produs de legarea adenozinei la receptorii membranelor
presinaptice este acela de a inhiba eliberarea neurotransmiŃătorilor
excitatori. În legătură cu aceasta trebuie amintită ipoteza potrivit căreia
starea de oboseală nervoasă în urma unor solicitări prelungite ar putea fi
generată tocmai de acŃiunea adenozinei, remarcabil crescută în asemenea
stări. Prezumtiva interferenŃă dintre cofeină şi aceşti receptori, prin care s-
ar împiedica legarea adenozinei, ar putea fi o explicaŃie a efectului
reconfortant al cafelei.
Densitatea şi distribuŃia proteinelor receptor pe suprafaŃa
membranei neuronale sunt neuniforme. Receptorii pentru neuro-
transmiŃători sunt prezenŃi doar la polul de intrare al neuronului,
reprezentat de porŃiunile membranare ale butonilor dendritici, somei
neuronale, conului de emergenŃă a axonului şi a porŃiunii preterminale a
butonului axonic. Aceste porŃiuni membranare cu proteine-receptor
specifice neurotransmiŃătorilor intră în alcătuirea joncŃiunilor interneuro-
nale formând membrana postsinaptică. Nu se cunosc prea multe detalii cu
privire la organizarea moleculară a receptorilor. Vom accepta ipoteza că
receptorii specifici pentru neurotransmiŃători sunt tocmai capetele externe
ale proteinelor-canal, ceea ce uşurează înŃelegerea consecinŃelor acŃiunii
acestora de activare sau inactivare a canalelor ionice. Receptorii pentru
anumiŃi hormoni au o distribuŃie cvasiuniformă pe membrana somei
neuronale, posibil şi pe porŃiunea bazală a dendritelor, respectiv pe conul
de emergenŃă al axonului.
Proteinele-canal sunt ansambluri macromoleculare alungite ce
străbat grosimea membranei de la o faŃă la alta fiind formate, cel mai
probabil, din patru subunităŃi astfel dispuse încât delimitează între ele un
spaŃiu canalicular cu diametrul mediu de 8 Aº, numit canal ionic (fig.22).
Capetele subunităŃilor proteice ale canalului care predomină spre
citoplasmă sunt diferite ca natură chimică şi proprietăŃi de cele care
predomină spre spaŃiul interstiŃial. DistribuŃia pe membrană a diverselor
tipuri de canale (pentru Na+, K+, Ca2+, Mg2+ etc.) nu este întâmplătoare, ea
fiind determinată de planul funcŃional general al celulei. De asemenea,
numărul canalelor pe unitatea de suprafaŃă este determinat genetic pentru
fiecare categorie de celule, canalele „uzate” fiind internalizate prin
endocitoză şi digerate de enzimele lizozomale, în locul lor fiind sintetizate
altele noi. În privinŃa densităŃii canalelor de sodiu se estimează că, la fibrele
50
nemielinizate, acestea ar fi de 1110 /µm2, cu o distribuŃie uniformă pe toată
suprafaŃa membranei, iar la cele mielinizate ele sunt prezente numai la
nivelul strangulaŃiilor Ranvier (1 /µm lungime) cu o densitate mult mai
mare – 2000 /µm2.

Fig. 22
Canalul ionic şi cele patru
subunităŃi proteice ale sale

La nivelul corpului celular densitatea pare a fi în medie de


50-100 /µm2 cu o distribuŃie, cel mai probabil, neuniformă. Din cauza
fluidităŃii fosfolipidelor membranare, canalele ionice se pot deplasa prin
translare modificând astfel distribuŃia în suprafaŃă. Prin aceste canale se
realizează o comunicare episodică directă între citoplasmă şi lichidul
interstiŃial pentru componentele cu dimensiuni sub 8 Aº (apă, ioni minerali,
substanŃe organice cu moleculă mică). Importantă este mişcarea prin aceste
canale a ionilor minerali implicaŃi, direct sau indirect, în fenomenele
electrice de membrană. ExistenŃa acestor comunicări libere între interiorul
şi exteriorul celulei ar duce la instalarea unui echilibru termodinamic pentru
componentele de mici dimensiuni, fapt ce ar impieta grav asupra existenŃei
(metabolismului) şi funcŃionării (excitabilităŃii) neuronului. Se impune
astfel necesitatea existenŃei unor modalităŃi de închidere (inactivare) şi
deschidere (activare) a lor în funcŃie de anumite circumstanŃe. Asemenea
modalităŃi există, aşa cum o dovedeşte realitatea, dar asupra mecanismelor
intime de realizare pluteşte încă aburul ipotezelor. Asupra a două dintre
acestea vom oferi detalii într-un alt paragraf.
Deşi consideraŃi a fi organite specifice neuronului, în realitate, corpii
Nissl nu sunt decât formaŃiuni ergastoplasmice (reticul endoplasmatic
rugos) pe care le întâlnim, după cum s-a văzut, la oricare celulă de tip
secretor. Asocierea dintre ribozomi şi o parte a reticulului endoplasmatic
neted este determinată de nevoia reducerii consumului de timp în sinteza
neurotransmiŃătorilor, neuromodulatorilor şi neurohormonilor. Calitatea
chimică a produsului sintetizat este determinată genetic prin intermediul

51
RNAm, „matriŃa” eliberată de nucleul neuronului. În funcŃie de tipul
„matriŃei” (RNAm) unii neuroni vor sintetiza pentru export mediatori
excitatori (acetilcolină, serotonină, dopamină, peptide, adrenalină), alŃii –
mediatori inhibitori (GABA – acid gamaaminobutiric, glicină), iar alŃii –
modulatori (endorfine) sau hormoni (ADH, RH, adrenalină, noradrenalină).
Deci, secreŃia este o proprietate comună tuturor neuronilor, cu excepŃia
celor ce dau sinapse electrice, şi nu una specifică celor ce produc hormoni
sau modulatori. Cei mai mulŃi mesageri chimici sunt peptide active din
punct de vedere biologic a căror sinteză este determinată genetic. Din jocul
acŃiunilor celor trei categorii de mesageri: neurotransmiŃători, neuromo-
dulatori şi neurohormoni, rezultă nu numai reacŃiile fiziologice şi acŃiunile
comportamentale, ci şi particularităŃile individuale şi circumstanŃiale ale
acestora. Având în vedere condiŃionarea reciprocă la nivelul celulelor
„Ńintă” (asupra cărora acŃionează) a celor trei categorii de mesageri, unii
având şi rol de cofactori, precum şi marea varietate biochimică a acestora
(sunt cunoscute peste 100 de peptide active), putem avea o explicaŃie
convenabilă a diversităŃii consecinŃelor determinate de acŃiunile lor.
SecreŃia mesagerilor chimici este un proces diferit de la o regiune la
alta a sistemului nervos, astfel încât se poate admite existenŃa unei
„anatomii chimice” a acestuia. Însă, cei mai mulŃi neuroni produc atât
neurotransmiŃători clasici (catecolamine, acetilcolina, acidul gamaamino-
butiric), cât şi neuropeptide active cu rol , mai cu seamă, modulator.
Deşi rolurile lor sunt multiple, peptidele din SN sunt în mare măsură
implicate în determinarea comportamentului. Există numeroase studii în
acest sens pe animale şi multe observaŃii pe omul bolnav. Multe peptide
sunt implicate în comportament în mod direct, dar cele mai multe prin
efectele lor secundare produse asupra centrilor nervoşi şi glandelor
endocrine. Unele peptide sunt implicate în medierea durerii, altele
(opioidele) în analgezie; deşi încă insuficient demonstrate, acŃiunile
pozitive ale unor peptide asupra capacităŃii de memorare la voluntari, sau a
revenirii după amnezia retrogradă la unii bolnavi, sunt invocate în destul de
multe cercetări. Chiar şi în reglarea comportamentului alimentar sunt
implicate mai multe peptide, legătura lor cu „centrul foamei” fiind
demonstrată în unele experimente pe animal. În numeroase mecanisme
homeostazice, de reglare a diverselor funcŃii, peptidele neuromodulatoare
au un rol decisiv alături de neurotransmiŃători şi neurohormoni (unii dintre
ei fiind tot peptide).
Neurofibrilele sunt elemente fibrilare şi microtubulare care au, în
primul rând, un rol mecanic pasiv şi, în al doilea rând, un rol de suport şi
mijloc de transport pe distanŃe lungi a veziculelor cu mediator de la locul de
sinteză majoră (corpul celular) la locul de eliberare (butonii terminali ai
52
axonilor). Rolul mecanic pasiv al neurofibrilelor (ca elemente aparŃinând
citoscheletului) vizează planul energetic al neuronului. Se ştie că, pentru
menŃinerea formei sale, celula cheltuieşte cu atât mai multă energie cu cât
ea este mai departe de forma sferică. Neuronii stelaŃi cu multe buchete
dendritice, numiŃi şi multipolari, evită consumul de energie pentru
menŃinerea formei prin dispunerea internă a neurofibrilelor în mănunchiuri
ce converg spre baza prelungirilor dendritice şi diverg în citoplasma somei
spre diverse puncte de sprijin situate pe faŃa internă a membranei. În corpii
celulari de formă ovală (celulele Purkinje) asemenea dispuneri ale
neurofibrilelor nu se întâlnesc. Că, la nivelul axonului, neurofibrilele au şi
un anume rol mecanic reprezintă o chestiune ce nu poate fi nici negată, dar
nici confirmată. Cum pentru axon importantă este membrana (axolema), în
lungul căreia se realizează propagarea PA, protecŃia mecanică trebuie
asigurată în primul rând, acesteia, prin ea asigurându-se şi protecŃia
axoplasmei. O asemenea protecŃie, însă, o realizează cu mai multă eficienŃă
formaŃiunea citoscheletică submembranară şi învelişul glial şi conjunctiv şi
nu un mănunchi de neurofibrile dispus în axoplasmă, la distanŃă de
membrană. La nivelul axonilor neurofibrilele formează mănunchiuri
(dispunere paralelă) în lungul cărora veziculele cu mediator se deplasează
prin alunecare facilitată dinspre corpul celular spre butonii terminali unde
se acumulează temporar (ca un „transport pe cablu”). Procesul ar putea fi
bazat pe forŃele electrostatice exercitate între încărcătura electronegativă a
suprafeŃei citoplasmatice a membranei veziculare şi anumite puncte de pe
neurofibrile încărcate electropozitiv. Prin acest mecanism electrostatic se
pot explica atât viteza relativ mare de transport, cât şi, în unele cazuri,
sensul antigravitaŃional al acestuia.
FaŃă de capacitatea de sinteză pentu export (neurotransmiŃători,
modulatori, hormoni) pe care o dovedeşte neuronul ca celulă secretorie,
aparatul Golgi – al cărui rol principal este de depozitare a produsului de
secreŃie – ar trebui să fie mult mai dezvoltat decât este în realitate.
ExplicaŃia acestui decalaj constă în faptul că în majoritatea cazurilor,
neurosecreŃia este produsă în corpul celular şi este eliminată la polul de
ieşire al neuronului (butonul terminal al axonului) situat, de regulă, la
distanŃă foarte mare la locul sintezei. Prin urmare, produşii de neurosecreŃie
se vor depozita într-o zonă cât mai apropiată de locul de eliberare, adică în
butonii terminali ai axonilor. Însumând capacităŃile de depozitare
reprezentate de aparatul Golgi (mai puŃin dezvoltat) şi de veziculele din
butonii terminali ai axonilor (foarte numeroase), se ajunge la o capacitate
totală de stocare corespunzătoare raportului valoric dintre ritmul de sinteză
şi de eliberare a neurotransmiŃătorilor. Încât, totalitatea veziculelor din
53
butonii terminali, conŃinând produşii de neurosecreŃie, poate fi considerată
ca o formă particulară de organizare a aparatului Golgi, pe lângă cel
propriu-zis existent în corpul celular al neuronului.
Ca organit celular implicat în mişcările cromozomiale din timpul
diviziunii, centrozomul lipseşte din neuronul omului adult întrucât acesta
nu se mai divide. Nu se mai divide nu pentru că este neuron – la multe
organisme adulte aparŃinând speciei animale din clase diferite, ca şi la om
până la o anumită vârstă în dezvoltarea ontogenetică, neuronii se divid –, ci
pentru că este neuron integrat într-un sistem de mare complexitate, în
funcŃionarea căruia diviziunea – ca fenomen grav pentru celulă – ar
produce numeroase şi profunde consecinŃe negative în planul funcŃional
general al organismului. Deducem de aici că însuşirea de a se divide este
pierdută de neuron pe parcursul evoluŃiei, progresiv şi paralel cu
complexificarea modalităŃilor de integrare neurală şi în paralel cu
taxonomia filogenetică a organismelor. Pierderea capacităŃii de diviziune
este compensată de un permanent şi rapid turnover al tuturor
componentelor neuronale.
III.2. Mecanisme implicate în asigurarea excitabilităŃii neuronului
Specificitatea acestor mecanisme nu trebuie înŃeleasă în sensul
existenŃei lor exclusiv la nivelul neuronului, ci în acela al dezvoltării şi
diversificării lor la acest nivel, al ponderii ce o deŃin în realizarea
excitabilităŃii celei mai ridicate şi a sintezei şi eliberării cuantificate a
neurotransmiŃătorilor, neuromodulatorilor şi neurohormonilor.
III. 2.1. Pompe ionice
Pentru existenŃa oricărei celule ca sistem termodinamic deschis este
necesară întreŃinerea în timp a asimetriei de distribuŃie a ionilor de o parte şi
de alta a membranei periplasmatice prin păstrarea la valori cvasiconstante a
concentraŃiilor acestora în interior (homeostazie). Această asimetrie
necesară vieŃii generează gradienŃi electrochimici ce devin efectivi în
momentele în care se deschid canalele ionice. MenŃinerea în timp a
homeostaziei ionice nu este posibilă decât fie renunŃând la canalele ionice,
fie refăcând asimetria prin pomparea ionilor împotriva propriilor gradienŃi
electrochimici. Cum prima soluŃie este exclusă de însăşi calitatea de sistem
deschis a celulei, rămâne operantă cea de-a doua. Pompele ionice sunt,
deci, mecanisme a căror finalitate este homeostazia ionică, aceasta
însemnând menŃinerea în citoplasmă a unor concentraŃii reduse pentru Na+
şi Ca2+ şi crescute pentru K+, Mg2+. Există pompe şi pentru alŃi ioni dar
acestea nu au o implicaŃie directă în integrarea neurală

54
III. 2.1.1. Pompa de Na+-K+
Transportorul deŃine cinci situsuri de complexare a ionilor: două
pentru K+ şi trei pentru Na+ (fig. 23).

Fig. 23
ConfiguraŃia ipotetică a
transportorului comun pentru
Na+ şi K+

La faŃa externă a membranei, în prezenŃa unei enzime specifice (E1),


transportorul complexează doi ioni K+. Complexul organometalic astfel
format se deplasează la faŃa internă a membranei unde, în prezenŃa unei alte
enzime (E2), pierde afinitatea pentru ionul K+ pe care îl eliberează în
citoplasmă.
Sub influenŃa aceleiaşi enzime (E2) transportorul formează un alt
complex organometalic prin legarea a trei ioni Na+ din citoplasmă pe care îi
va deplasa la faŃa externă eliberându-i în lichidul interstiŃial, după care
ciclul se reia (fig. 24). Deplasând cei doi ioni împotriva gradienŃilor
electrochimici acest mecanism a primit numele de pompă de Na+ - K+.

Fig. 24
Mecanismul pompei de Na+-K+
55
Pompajul ionic cu stoichiometria de 3 Na+ pentru 2 K+ generează trei
consecinŃe majore: a) reface şi menŃine homeostazia ionică, necesară
proceselor metabolice, caracterizată de concentraŃii citoplasmatice sporită
pentru K+ şi redusă pentru Na+ (asimetria ionică); b) încărcarea electrică a
„condensatorului” membranar ca urmare a faptului că scoaterea din
citoplasmă a trei sarcini electrice pozitive – purtate de Na+ – şi readucerea
în citoplasmă a două sarcini electropozitive – purtate de K+ – echivalează,
în fapt, cu expulzarea unei sarcini pozitive la fiecare ciclu de transport,
lăsând în citoplasmă o sarcină negativă liberă – purtată de macromoleculele
amfolite şi c) acumularea unei importante energii potenŃiale reprezentate de
gradientul chimic al Na+ orientat spre interior [Na+]e= 440 mM/[Na+]i =
50 mM). Asupra acestor probleme vom reveni la analiza mecanismului
excitabilităŃii.
Transportul activ de Na+ şi K+ se realizează cu consum de energie
chimică eliberată de ATP sub acŃiunea adenozintrifosfatazei, enzimă a cărei
activitate este intensificată atunci când, faŃă de valorile normale, creşte
concentraŃia Na+ şi/sau cade concentraŃia K+ în citoplasmă, şi redusă de
modificările în sens invers ale concentraŃiilor aceloraşi ioni. Din acest
motiv enzima responsabilă de transportul activ al celor doi ioni se numeşte
ATP-aza Na+-K+ dependentă, ea fiind diferită calitativ de ATP-azele
activate de alŃi ioni (Ca2, Mg2+ etc.).
Pompa de Na+-K+ fiind un mecanism în care sunt implicate procese
enzimatice, macromolecule şi transferuri energetice, prezintă o activitate a
cărei desfăşurare se caracterizează printr-o anumită inerŃie, în sensul că
trecerea de la un nivel funcŃional la altul atât în sensul creşterii, cât şi al
descreşterii intensităŃii de transport, implică un anume consum de timp. Ca
urmare, intensificarea activităŃii pompei, comparativ cu nivelul de repaus,
sub influenŃa creşterii concentraŃiei citoplasmatice a Na+, se realizează
progresiv şi relativ lent, ca şi reducerea ei atunci când concentraŃia Na+
scade, ca urmare a pompajului, la normal. Aceasta este inerŃia metabolică a
oricărei pompe. Deşi apare ca un dezavantaj pentru celulă, ceea ce şi este în
plan metabolic, această inerŃie a pompei se dovedeşte a fi de mare utilitate
în planul excitabilităŃii (a se vedea paragraful respectiv). Tripla finalitate a
pompei nu trebuie să ducă la concluzia greşită că activitatea în sine a
acestui mecanism ar fi trimodală, în sensul existenŃei unei disjuncŃii între
trei roluri diferite. Pompa de Na+-K+ are o activitate unimodală, cele trei
tipuri de laturi nu sunt echivalente pentru celula nervoasă, ci ele se
ierarhizează pe baza criteriului importanŃei. Toate trei laturile condiŃionează
viaŃa neuronului ca element component al sistemului integrator, dar în
măsură diferită, primordială fiind, totuşi, latura homeostazică întrucât de ea
depinde în mod direct metabolismul ca bază a existenŃei şi funcŃionării
celulei. De altfel, activitatea enzimei principale a acestui mecanism –
56
ATP-aza – este dependentă de concentraŃiile citoplasmatice ale Na+ şi K+ şi
nu de voltajul membranar sau gradientul de Na+. Pe de altă parte, însuşi
voltajul şi gradientul de Na+ sunt, în ultimă analiză, două aspecte particulare
ale aceleiaşi homeostazii generale a celulei.
III. 2.1.2. Pompa de Ca2+
ImportanŃa ionului de Ca2+ în organism este deosebită, el fiind
implicat, după cum vom vedea, în cele mai diverse procese fiziologice. Din
acest motiv homeostazia calciului atât la nivel citoplasmatic, cât şi
plasmatic şi interstiŃial, beneficiază de cele mai prompte şi eficiente
mecanisme de întreŃinere.
În spaŃiul citoplasmatic al neuronului concentraŃia ionului Ca2+
trebuie menŃinută la un nivel redus în condiŃiile în care din exterior el
pătrunde pasiv prin canale proprii. Din acest motiv pompa de Ca2+ este un
mecanism activ de extruzie a acestui ion. Principial, pompa de Ca2+, are
aceeaşi schemă de funcŃionare cu cea de Na+-K+ (vezi fig. 19).
Adenozintrifosfataza este dependentă de concentraŃia internă a Ca2+,
activitatea ei fiind intensificată de creşterea acesteia şi invers. Transportorul
prezintă situsuri doar pentru calciu. Homeostazia calciului la nivel celular
rezultă din armonizarea transportului activ spre exterior, realizat de pompă
şi mişcarea pasivă spre interior realizată la nivelul canalelor specifice atunci
când acestea sunt active (deschise). Cum însă închiderea canalelor este un
proces activ, chiar dacă unul indirect activ, homeostazia calciului la nivel
celular este controlată nu numai de activitatea pompei specifice, ci şi de
mecanismul ce asigură închiderea (inactivarea) canalelor proprii.
III. 2.2. Mecanismul de schimb antiport Na+/H+
În ultima analiză, celula este, în plan energetic, un „motor cu
hidrogen”! Pentru oricare dintre activităŃile sale consumatoare de energie –
sinteze, transport activ, pompe ionice, contracŃie etc. – celula dispune de o
singură sursă directă: ATP. Aceasta întrucât prin ruperea enzimatică a unei
legături fosfat din ATP se eliberează o cuantă de energie chimică de
valoare mare (legături fosfat macroergice) necesară şi suficientă amorsării
proceselor active din celulă. Toate celelalte substanŃe eliberează, într-un
mod sau altul, cuante mici de energie (legături microergice), insuficiente
activităŃii celulei.
Utilizarea energiei eliberată din ATP, conform reacŃiei globale:
− aza
ATP ATP
 → ADP + P + E → proces activ [1]

57
duce progresiv la epuizarea sursei şi la moartea celulei prin colaps
energetic. De aceea ATP-ul trebuie resintetizat printr-un proces invers,
consumator de energie, conform reacŃiei:
Fosforilază
ADP + P → ATP [2]
+ E1
Resinteza ATP-ului ridică doar problema sursei pentru energia E1,
întrucât adenozindifosfatul (ADP) şi fosfatul (P) sunt reutilizabili, iar
enzima (fosforlaza) poate fi sintetizată de celulă. Această sursă este
reprezentată de substanŃele organice exogene (luate din mediu sub formă de
hrană): proteine, lipide şi glucide care, din acest unghi de privire, nu sunt
decât decât „rezervoare de hidrogen”. Prin procese enzimatice complexe
acestea ajung la un termen final comun – acidul piruvic – a cărui moleculă
conŃine carbon, oxigen şi hidrogen. Sub acŃiunea enzimei, numită
dehidrogeneză, acidul piruvic pune în libertate hidrogenul şi un rest
molecular conform reacŃiei simplificate:
Acid piruvic → CO2 + H [3]
Atomul de hidrogen este activat la forma ionică prin pierderea
(
electronului unic H −→

e
)
H + şi combinat cu oxigenul venit din
interstiŃiu (oxigen respirator) şi el activat la rândul lui. Rezultatul oxidării
hidrogenului (proces numit ardere) este eliberarea de energie şi formarea
unei molecule de apă. Această energie reprezintă însă o cuantă mică,
insuficientă ca atare pentru refacerea ATP-ului. De aceea, prin procese
complexe, la nivelul mitocondriei se „sumează” mai multe asemenea
cuante mici până când suma lor atinge valoarea optimă (E1 cuantă mare)
necesară şi suficientă legării fosfatului de adenozindifosfat (reacŃia (2)).
Întrucât legarea fosfatului de adenozindifosfat este, în fapt, un proces de
fosforilare şi întrucât energia necesară acestui proces se obŃine dintr-un
proces de oxidare (a hidrogenului) se spune că refacerea adeno-
zintrifosfatului (ATP) este rezultatul unei fosforilări oxidative. Pe aceasta se
bazează caracterizarea mitocondriei ca „microcentrală energetică” a celulei,
la nivelul căreia au loc fosforilări oxidative.
Acest excurs în problema energeticii celulare a fost obligatoriu
pentru a putea înŃelege necesitatea existenŃei unui mecanism de scoatere
din celulă a ionilor H+. Problema acestei necesităŃi este ceva mai
complexă decât pare la o primă şi succintă analiză. De vreme ce prezenŃa
mecanismului de extruzie a protonului este o necesitate pentru celulă,

58
înseamnă că există o cauză care determină generarea lui în exces.
Pericolul reprezentat de acumularea ionilor H+ vizează homeostazia
acido-bazică, cu tot cortegiul ei de consecinŃe. Acidifierea produsă prin
creşterea peste limită a concentraŃiei ionilor H+ ar duce la inhibarea unor
enzime şi la stimularea altora, la accentuarea caracterului bazic al
substanŃelor amfolite (proteinele) şi schimbarea reactivităŃii lor biochi-
mice, la schimbarea gradului de disociere chimică a compuşilor solvaŃi în
apa plasmatică etc. FaŃă de toate aceste consecinŃe negative celula se
apără prin antiportul Na+/H+. Dar care este motivul pentru care evoluŃia
nu a dus la apariŃia unei modalităŃi de echilibrare între „producerea”
ionilor H+, prin dehidrogenare enzimatică şi „consumul” acestora prin
oxidare? Este, oare, o imperfecŃiune a Naturii? Credem că nu! Cel mai
probabil, cauza acestui fenomen trebuie căutată prin abordarea problemei
dintr-un unghi. Finalitatea generării protonului este combinarea lui cu
oxigenul respirator în scopul obŃinerii energiei. Dacă producŃia de protoni
ar fi mai redusă, atunci s-ar naşte un pericol mult mai mare: acumularea
în exces a oxigenului la nivelul celulei (în apa citoplasmei, în endo- şi
exomembrane, în carioplasmă etc.). Oxigenul aflat în exces sporeşte
posibilitatea generării, în diferite moduri, a radicalilor liberi ai oxigenului
(care au un orbital ocupat de un singur electron). Radicalii liberi ai
oxigenului sunt extrem de periculoşi pentru sistemul viu întrucât
declanşează reacŃii în lanŃ de formare de noi radicali liberi (inclusiv
organici) din chiar formaŃiunile celulare, ducând la distrugerea completă a
acestora într-un interval de timp foarte scurt (minute). Astfel, aparenta
imperfecŃiune a balanŃei hidrogen – oxigen, înclinată în favoarea celei
dintâi, poate fi considerată o modalitate eficientă de apărare împotriva
pericolului reprezentat de apariŃia radicalilor liberi ai oxigenului.
Pentru ca ionii H+1 să poată fi expulzaŃi din celulă se foloseşte
energia potenŃială reprezentată de gradientul de concentraŃie al Na+
(Na+ ext. = 440 mM, iar Na+ int. = 50 mM) care astfel dinamizează
antiportul. Pentru a înŃelege acest mecanism vom compara antiportul
cu o roată cu palete al cărei ax este paralel cu suprafaŃa membranei
celulare. Punerea în mişcare a roŃii este posibilă numai prin acŃiunea
concomitentă şi în sensuri opuse a două forŃe asupra paletelor situate
diametral simetric (fig.25). ForŃa principală o reprezintă gradientul
ionilor Na+ care tind să intre în celulă, iar cea de-a doua, gradientul
ionilor H+ care tind să iasă din celulă. Prin mobilizarea „roŃii cu

_____________
1
Protonul este extrem de activ şi de aceea el nu poate exista liber în
soluŃii apoase, ci sub formă de ion hidroniu H3O+ .
59
palete” ionii de Na+ pătrund în celulă, iar ionii H+ ies la exterior. În
extruzia protonului se cheltuieşte direct energia gradientului de
concentraŃie al Na+ şi nu energia metabolică (ATP), motiv pentru care
antiportul Na+/H+ este un mecanism pasiv. În realitate însă, întrucât
gradientul de Na+ a fost realizat de pompa de Na+-K+ cu consum de
ATP, antiportul este un mecanism indirect activ (transport activ de
ordinul II)

Fig. 25
Mecanismul antiport Na+/H+

Soarta celor doi ioni transferaŃi prin mecanismul antiport este


diferită. Ionii Na+ pătrunşi în celulă vor fi expulzaŃi din nou la exterior
de pompa Na+-K+ activată de prezenŃa lor în exces faŃă de cerinŃele
homeostazice, iar ionii H+, expulzaŃi din celulă, vor rămâne, în cea
mai mare parte, ataşaŃi electrostatic de faŃa externă a membranei (forŃa
electrostatică ce îi reŃine provine atât de la grupările hidrofile externe
ale membranei, cât şi de la electronegativitatea internă a celulei
polarizate).
III. 2.3. Sisteme enzimatice la nivelul membranei neuronale
La nivelul membranei periplasmatice există un bogat
echipament enzimatic cu diverse roluri în metabolismul şi
funcŃionarea specifică a neuronului. Pe lângă acŃiunile individuale
asupra anumitor substanŃe, enzimele membranale au largi diponibi-
lităŃi de interacŃiune atât reciprocă, cât şi cu enzimele citoplasmatice,
formând un ansamblu catalitic unitar pe întreaga celulă. În cadrul
acestuia se pot distinge sisteme enzimatice ca entităŃi catalitice legate
de un aspect sau altul al metabolismului sau funcŃiilor specifice
îndeplinite de neuron.

60
III. 2.3.1. Sistemul enzimatic energetic (ATP-azele)
Există, după cum am văzut, un sistem enzimatic implicat în
asigurarea energiei la nivelul membranei aşa cum este sistemul adenozin-
trifosfatazelor. Toate aceste enzime sunt unitare atât prin substratul lor
comun ATP-ul, cât şi prin rezultatul lor comun – eliberarea de energie.
Ceea ce le diversifică, în interiorul ansamblului unitar, este destinaŃia
diferită a energiei eliberate din ATP în raport de care activitatea catalitică a
fiecărei adenozintrifosfataze este dependentă de un alt parametru
citoplasmatic: concentraŃia Na+ şi a K+, concentraŃia Ca2+, a Mg2+, a H+
precum şi concentraŃiile nutrienŃilor (aminoacizi, acizi graşi, monozaharide)
sau ale unor cataboliŃi cu moleculă mare. Deducem astfel că sistemul
ATP-azelor poate fi considerat şi ca un sistem enzimatic de întreŃinere a
homeostaziei, toate schimburile celulare active având această finalitate. Dar
mai corectă este considerarea ATP-azelor în sistemul enzimatic energetic
deoarece în membranele multor celule, inclusiv ale celor neuronale (sau în
intimitatea lor) există proteine contractile (de tip actomiozinic) care necesită
energie în procesul scurtării (contracŃie localizată, slabă cu destinaŃie
multiplă).
III. 2.3.2. Sistemul enzimatic de comunicare
InterrelaŃiile enzimatice la nivelul membranei periplasmatice fac
dificilă departajarea între diversele categorii doar în baza acŃiunii lor
principale. Astfel, cel puŃin o parte din cele ce compun sistemul energetic,
aşa cum sunt ATP-azele Na+K+ şi Ca2+ dependente, participând la
realizarea potenŃialului electric de membrană – în baza căruia se asigură
excitabilitatea –, pot fi încadrate şi în sistemul enzimatic de comunicare.
Totuşi, păstrând acelaşi criteriu al acŃiunii principale, în acest sistem vom
introduce doar acele enzime care catalizează procese implicate direct în
comunicare, nu şi pe cele ce asigură eliberarea energiei necesare acestora.
Deşi sunt mai multe sisteme de enzime de acest tip ne vom opri, pe scurt,
asupra a două dintre ele, a căror importanŃă o considerăm a fi mai mare.
Este vorba de sistemele adenilatciclazei şi fosfatidilinozitolkinazei de la
nivelul membranei neuronale şi a altor celule implicate în comunicare atât
prin intermediul neurotransmiŃătorilor şi stimulilor electrici, cât şi al
neuromodoulatorilor şi al hormonilor.
III. 2.3.2.1- Sistemul adenilatciclazei
La polul de intrare al neuronului mesagerii de ordinul I
(neurotransmiŃătorii, curentul electric, neuromodulatorii şi hormonii)

61
determină reglarea, direct sau indirect, a unui important proces enzimatic:
fosforilarea şi defosforilarea anumitor proteine specifice. AcŃiunea unor
mesageri de ordinul I constă în stimularea fosforilării, iar a altora în
stimularea defosforilării, din jocul cantitativ-calitativ al lor rezultând
procesul adecvării acŃiunii fiziologice. SecvenŃele acestor procese sunt
redate sumar în fig. 26.
Legarea mesagerului chimic de receptorul specific, ori acŃiunea
curentului electric, determină activarea adenilatciclazei ca primă şi majoră
secvenŃă a lanŃului de reacŃii ce vor urma.

Fig. 26
Sistemul adenilatciclazei şi activitatea fiziologică.
mg I – mesageri de ordinul întâi; mg II – mesageri de ordinul al
doilea; NT – neurotransmiŃător; H – hormon; R – receptor

Sub acŃiunea adenilatciclazei ATP-ul este transformat în AMPc


(adenozinmonofosfatul ciclic). Dacă este implicat GTP-ul, va lua naştere
GMPc (guanozinmonofosfatul ciclic). În alte cazuri (sau paralel cu
62
producerea AMPc şi GMPc) mesagerul de ordinul I determină (şi)
eliberarea ionului Ca2+ de la faŃa internă a membranei. AMPc, GMPc şi Ca2+
îndeplinesc rolul de mesageri de ordinul II, ei activând una din cele două
enzime, fie proteinkinaza A – care catalizează reacŃia de fosforilare a
proteinelor specifice, fie proteinfosfataza – care catalizează defosforilarea
acestora. În unele cazuri mesagerul de ordinul I, aşa cum este insulina,
activează direct proteinkinaza fără participarea mesagerului de ordinul II. În
neuroni, în general, pare să existe un singur tip de proteinkinază stimulată
de AMPc, un singur tip de proteinkinază stimulată de GMPc şi mai multe
proteikinaze stimulate de Ca2+. Proteinfosfatazele neuronale – care
catalizează defosforilarea – sunt mai numeroase şi activitatea lor este
stimulată sau inhibată tot de unul dintre mesagerii de ordinul II, însă altul
decât cel ce a stimulat proteinkinaza.
Proteinele specifice (masă de 20 000 daltoni) ce pot fi fosforilate de
proteinkinazele A dependente de AMPc, GMPc şi Ca2+ sunt foarte diferite şi
numeroase (peste 70 la nivelul neuronilor), ceea ce explică marea varietate
a efectelor în plan funcŃional. Ele pot fi proteine-canal, proteine-receptor,
proteine-transportor sau proteine-enzime, fiecare categorie cuprinzând mai
multe tipuri. Pentru exemplificare, receptorii nicotinici ai acetilcolinei sunt
de mai multe tipuri (alfa, beta, gama etc.) tocmai întrucât fosforilarea lor,
prin care sunt activaŃi, este produsă, pentru unii, de proteinkinaza
dependentă de AMPc, pentru alŃii de cea dependentă de Ca2+ sau GMPc.
Fosforilarea unora sau altora dintre receptori conduce la efecte diferite. În
mod similar trebuie gândită şi diversitatea canalelor ionice care, în cele mai
multe cazuri, par a fi ele însele şi receptori pentru anumiŃi mesageri de
ordinul I: acetilcolină, adrenalină, serotonină, dopamină etc. Chiar şi
eliberarea neurotransmiŃătorilor (sau a altor mesageri) este reglată prin
fosforilarea şi desfosforilarea proteinelor specifice care asigură ataşarea
veziculelor de faŃa internă a membranei butonale. Sunt atât de numeroase
implicaŃiile fosforilării proteinelor specifice, încât se poate considera că
acest proces mijloceşte cvasitotalitatea activităŃilor fiziologice de la nivelul
neuronilor, ca o cale finală comună angajată în moduri diferite şi
determinând consecinŃe diferite. În aceste modalităŃi celula răspunde prin
activităŃi fiziologice specifice la acŃiunea stimulilor.
III. 2.3.2.2. Sistemul fosfatidilinozitolkinazei
Acest al doilea mare sistem enzimatic cu origine membranară
determină, în cele din urmă, tot fosforilarea proteinelor specifice, însă altele
decât cele din sistemul adenilatciclazei. Schema sistemului este redată în
fig. 27.
63
Numeroase semnale extracelulare (neurotransmiŃători, stimuli
electrici, modulatori şi hormoni) determină activarea enzimei fosfati-
dilinozitolkinazei care degradează fosfolipidul (fosforilat) din membrană,
degradare în urma căreia rezultă două consecinŃe : eliberarea de Ca2+ din
stocul membranar şi formarea de diacilglicerol.
Atât Ca2+, cât şi diacilglicerolul, dar pe căi şi modalităŃi separate şi
paralele, activează o altă categorie de enzime de fosforilare a proteinelor
specifice şi anume, proteinkinazele C. Acestea din urmă vor cataliza reacŃia
de fosforilare a unui alt tip de proteine specifice decât cele din sistemul
adenilatciclazei, cu masa de 40 000 daltoni. Defosforilarea este produsă de
proteinfosfataze ce pot fi activate, cel mai probabil, de mesagerii de ordinul
II din sistemul adenilatciclazei (AMPc, în special). Astfel apare o relaŃie
antagonică între cele două sisteme enzimatice, deşi, în unele cazuri, ele se
pot manifesta ca sinergice.

Fig. 27
Sistemul
fosfatidilinozitolkinazei şi
activitatea fiziologică.
NT – neurotransmiŃător;
H – hormon;
R – receptor.

Proteinele substrat asupra cărora acŃionează proteinkinazele C sunt


mai puŃin cunoscute la nivelul neuronilor decât cele fosforilate de
proteinkinaza A. Multe dintre proteinele acestea (40 K) par a fi localizate la
nivelul membranelor presinaptice, pe feŃele lor citoplasmatice.
Cele două proteinkinaze – A şi C – declanşează activităŃi fiziologice
diferite prin fosforilarea unor proteine diferite (20 şi 40 K). Cei mai mulŃi
neuroni par să deŃină proteine-receptor din ambele categorii, activarea
64
unora antagonizând activarea celorlalte. Încât, semnalul extern (mesagerul
de ordinul I) care induce sistemul fosfatidilinozitolkinazei promovează, în
general, funcŃiile celulare, în timp ce semnalul ce induce sistemul
adenilatciclazei le antagonizează. Sunt şi cazuri în care, la unele celule
(hepatice de exemplu), cele două sisteme sunt agoniste, potenŃându-se
unilateral. Nu poate fi exclusă o cooperare – sinergică sau antagonică –
între enzimele de fosforilare: proteinkinazele A şi C. Independent de modul
concret al acŃiunilor secvenŃiale sistemul fosfatidilinozitolkinazei, ca şi cel
al adenilatciclazei, asigură elaborarea răspunsului fiziologic specific la
acŃiunea mesagerilor extracelulari permiŃând stabilirea între diversele celule
a unor relaŃii acŃionale şi nu pur informaŃionale.
III. 2.4. Sistemul receptor al membranei
Între proteinele ataşate feŃei externe a membranei, cele cu rol de
receptor sunt deosebit de importante atât pentru existenŃa, cât şi pentru
funcŃionarea neuronului. Ele sunt, de fapt, glicoproteine şi lipoproteine
speciale sintetizate în cadrul metabolismului celular şi amplasate în stratul
extern al membranei. PorŃiunea externă a receptorului prezintă nu numai
situsuri de o înaltă specificitate biochimică, ci şi o configuraŃie spaŃială
caracteristică. Încât, pentru ca o substanŃă activă să se poată lega de
receptorul membranar, ea trebuie să aibă nu numai o afinitate chimică, ci şi
o configuraŃie sterică adecvată acestuia (fig.28).

Fig. 28
Schema diverselor
tipuri sterice de
receptori (R)
membranari

Tocmai această specificitate stereochimică determină marea varietate


a receptorilor membranari. Membrana neuronală deŃine, ca şi aceea a altor
celule, trei categorii de receptori: a) pentru neurotransmiŃători, b) pentru
hormoni şi c) pentru neuromodulatori, fiecare categorie fiind formată din
mai multe variante.
Receptorii pentru neurotransmiŃători, situaŃi la polul de intrare al
neuronilor, sunt reprezentaŃi, se pare, chiar de porŃiunile externe ale
proteinelor canal sau de formaŃiuni ataşate acestora. ConsecinŃele principale
ale legării neurotransmiŃătorului de receptorul specific sunt: a) deschiderea
65
unui anumit tip de canale ionice (de Na+, K+ sau Ca2+) în cazul
neurotransmiŃătorilor excitatori, sau închiderea mai fermă a acestora, în
cazul celor inhibitori; b) declanşarea uneia sau a ambelor sisteme
enzimatice: al adenilatciclazei sau / şi al fosfatidilinozitolkinazei. Varietatea
stereochimică a receptorilor membranari este identică cu aceea a
mesagerilor chimici, existenŃa unuia dintre aceştia fără un receptor adecvat
fiind lipsită de sens.
Receptorii pentru hormoni, distribuiŃi cvasiuniform pe membrana
somei neuronale, sunt organizaŃi în mod similar cu precedenŃii şi respectă
aceleaşi principii interacŃionale. ConsecinŃa principală a legării hormonului
de receptorul specific este eliberarea unui mesager de ordin secund care,
influenŃând pozitiv sau negativ anumite echipamente enzimatice (protein-
kinazele A şi C), determină una sau alta din activităŃile fiziologice.
Receptorii pentru neuromodulatori, deşi similari cu precedenŃii ca
organizare şi principiu interactiv, se deosebesc fundamental de aceştia prin
faptul că, în realitate, ei nu servesc declanşării proceselor fiziologice, ci
modulării acestora. Uneori această modulare este atât de complexă încât
procesul însuşi este proiectat din sfera fiziologicului în aceea a
psihologicului. Prin activarea lor sub acŃiunea substanŃelor modulatoare, în
general neuropeptide, se asigură procese ca memoria, motivaŃia,
afectivitatea, personalitatea chiar (a se vedea mai sus paragraful despre
proteinele-receptor ale membranei neuronului şi cel despre neuropeptide).
III. 2.5. Mecanismul de funcŃionare a canalului ionic
Această problemă se reduce, de fapt, la mecanismul închiderii şi
deschiderii canalelor de Na+ extrapolându-se, apoi şi la celelalte canale.
Există numeroase detalii biochimice cu privire la componentele moleculare
ale canalelor ionice, dar, în ceea ce priveşte structura lor, modul cum aceste
componente interacŃionează asigurând funcŃionarea ansamblului, lucrurile
sunt încă departe de a fi cunoscute, toate explicaŃiile oferite de
membranologi fiind bazate pe ipoteze. Faptul că unele din aceste ipoteze
conŃin elemente străine logicii biologice se datorează, în mare măsură,
abordării pluridisciplinare şi nu interdisciplinare a acestei probleme situată
în domeniul microcosmosului celular. Din numeroasele modele explicative
vom prezenta doar două: unul, pentru că este mai larg acceptat printre
specialişti, celălalt, pentru că este mai aproape de logica fiziologică.
III. 2.5.1. Modelul barierelor (porŃilor)
Pornind de la constatarea că o schimbare în sens pozitiv a voltajului
membranar iniŃiază mişcări transmembranare pasive ale ionilor Na+ (şi K+),
s-a admis (1952) că activitatea canalelor este controlată de structuri de
66
„poartă” încărcate electric care îşi modifică poziŃia ca răspuns la anumite
schimbări în câmpul electric al membranei. Dezvoltările ulterioare ale
acestei ipoteze au impus cu necesitate elaborarea unui model al canalului
care să corespundă postulatelor acesteia.
În lumenul canalului (fig. 29) ar exista o zonă de selectivitate,
reprezentată printr-o „strâmtoare” încărcată electronegativ, care ar admite
trecerea ionilor în funcŃie de sarcină (numai cationi) şi de dimensiuni numai
Na+, în unele canale şi numai K+, în altele, cei doi ioni având dimensiuni
diferite).
În partea inferioară a canalului se dispun două bariere care asigură
funcŃionarea propriu-zisă a canalului, una de inactivare şi alta de activare.

Fig. 29
Modelul barierelor
(porŃilor)
în funcŃionarea
canalului ionic

Schimbările în poziŃiile barierelor sunt determinate de mişcările


intramembranare ale unor purtători de sarcină, mişcări declanşate de
schimbările voltajului membranar. În starea de repaus purtătorii de sarcină
intramembranari sunt situaŃi în zona internă a membranei, bariera de
inactivare este deschisă, iar cea de activare închisă. Când voltajul
membranar devine mai pozitiv, sub influenŃa stimulului, purtătorii de
sarcină intramembranari se deplasează spre faŃa externă a membranei,
generând mici curenŃi intramembranari spre exterior şi, ca urmare, se
deschide bariera de activare, canalul trece în stare deschisă şi devine
accesibil ionilor Na+ admişi de filtrul de selectivitate. Influxul ionilor Na+
prin canal generează un curent spre exterior descris de o curbă sigmoidă
datorită închiderii progresive a barierei de inactivare, cea de activare
rămânând în continuare deschisă. În această fază orice altă variaŃie în sens
pozitiv (depolarizant) a voltajului membranar nu se însoŃeşte de un nou flux
ionic prin canal, acesta fiind inactivat. Când voltajul membranar se reface
(repolarizare), la o anumită valoare a acestuia, purtătorii intramembranari
67
de sarcină se deplasează spre faŃa internă a membranei, generând mici
curenŃi intramembranari spre interior şi, ca urmare, se deschide bariera de
inactivare şi se închide cea de activare, canalul trecând în stare închisă,
specifică fazei de repaus.
Remarcăm că cele trei stări ale canalului: închisă, deschisă şi
inactivă sunt deduse din mişcările ionice de la nivelul canalului. Este
considerat în stare deschisă acel canal prin care curge efectiv un curent
ionic. Canalele care nu sunt deschise mişcărilor ionice, dar sunt
capabile să se deschidă, sunt numite canale închise. Canalele prin care,
deşi nu sunt închise, nu se petrec mişcări ionice sunt în stare inactivată
(de exemplu, un canal de Na+ este deschis de o variaŃie în sens
depolarizant produsă din exterior şi prin el se scurg ioni specifici; dacă
depolarizarea se prelungeşte în timp atunci, deşi canalul încă nu s-a
închis, tocmai datorită depolarizării menŃinute, prin el nu se mai scurg
ioni, canalul fiind inactivat). Toate canalele trec din starea deschisă în
starea inactivă înainte de a se întoarce la starea închisă.
În funcŃie de natura stimulului care determină deschiderea
canalelor de Na+ acestea sunt de două categorii: i) voltaj-dependente şi
ii) ligand-dependente. Canalele voltaj dependente trec dintr-o stare în
alta ca răspuns la variaŃiile căderii de potenŃial dintre cele două feŃe
ale membranei neuronului: reducerea acesteia (depolarizare)
determină deschiderea, iar creşterea (repolarizarea) – închiderea
canalelor de Na+. Cele ligand-dependente trec în starea deschisă ca
urmare a legării unui ligand particular – în mod normal un
neurotransmiŃător, – şi în starea închisă ca urmare a îndepărtării
ligandului. Această modalitate presupune existenŃa unor receptori
specifici. Deşi cele două modalităŃi – voltaj şi ligand-dependente – nu
se exclud reciproc, – cele mai multe canale folosesc numai una dintre
acestea.
III. 2.5.2. Modelul ocluzării (fig. 30)

Acest model are la bază două proprietăŃi ale proteinelor: amfifilia şi


capacitatea de a forma complecşi organometalici. Pompa de Na+-K+, în
calitate de mecanism homeostazic, asigură atât încărcarea electrică a
membranei – prin raportul de schimb 3 Na+/ 2K+ –, cât şi energia
(potenŃială) necesară ejectării ionilor H+ – prin mecanismul antiport Na+
/H+. Ionii H+ expulzaŃi din celulă rămân la interfaŃa membrană – interstiŃiu
din două motive: sunt atraşi la membrană de electronegativitatea zonei
(dată atât de capetele hidrofile ale fosfolipidelor, cât şi de câmpul anionilor
organici – A din citoplasmă) şi respinşi, tot spre membrană, de
68
electropozitivitatea ionilor Na+ cantonaŃi în zona interstiŃială adiacentă,
întrucât protonii sunt ejectaŃi numai după scoaterea ionilor de Na+ şi cu
concurenŃa acesteia.

Fig. 30 Modelul ocluzării în funcŃionarea canalului ionic

Capetele externe ale proteinei canal (gura externă a canalului), din


cauza densităŃii mari a ionilor de H+ (pH – acid), vor dobândi un
comportament bazic şi, în această stare, vor manifesta o puternică afinitate
pentru ionul Ca2+ din exterior, ion metalic cu un pronunŃat caracter acid.
Ionul Ca2+ poate oferi spre ligandare cu proteinele două până la şase
legături coordinative. Punctele active ale subunităŃilor proteice oferite spre
ligandare fiind dispuse pe marginea internă a gurii canalului, legarea
ionului Ca2+ va duce la ocluzarea acesteia, întocmai ca aşezarea pe ea a
unui „capac”. Tăria legăturilor dintre Ca2+ şi liganzii proteici, prin care se
decide stabilitatea complexului organometalic format, depinde, în primul
rând, de tăria cu care se manifestă caracterul bazic al proteinei canal. Cum,
însă, caracterul bazic al proteinei este funcŃie de densitatea ionilor H+ de la
faŃa externă a membranei, iar densitatea acestora este determinată de
gradientul de Na+ generat de pompă, se poate afirma că nu numai formarea,
ci şi stabilitatea complecşilor organometalici formaŃi la gura canalului
depind de activitatea pompei de Na+-K+.
Dacă închiderea canalului ionic prin ocluzare este condiŃionată de
caracterul bazic al proteinelor, atunci deschiderea lui va fi posibilă, în
primul rând, prin anularea acestui caracter care se poate realiza fie direct
prin înlăturarea cauzei care l-a determinat ( a ionilor H+), fie indirect prin
69
mascarea chimică a punctelor de ligandare (acŃiunea unor substanŃe active
cum sunt neurotransmiŃătorii). Atât timp cât proteina va avea un caracter
neutru sau acid (pH bazic la exterior), complexarea Ca2+ nu este posibilă,
canalul rămânând neocluzat, indiferent dacă prin el se scurg curenŃi ionici
(canal deschis) sau nu (canal aşa-zis inactivat), scurgerea acestora
datorându-se exclusiv gradienŃilor electrochimici şi nu unor restricŃii
impuse de canalul în sine.
Redăm secvenŃial întreaga această procesualitate:
– pompa de Na+-K+ generează gradientul de Na+ şi asigură
funcŃionarea antiportului Na+ /H+;
– Tapetând faŃa externă a membranei ionii H+ determină caracterul
bazic al proteinelor;
– ionul Ca2+ din exterior se leagă de 2-6 liganzi proteici şi astfel
ocluzează gura externă a canalului ionic (canal în stare închisă);
– în funcŃie de tăria caracterului bazic al proteinei canalul poate fi
închis mai mult sau mai puŃin ferm (mai multe stări închise);
– stimulul – electric sau chimic – anulează caracterul bazic al
proteinelor ducând la desfacerea complexului şi degajarea gurii canalului
(canal în stare deschisă);
– câtă vreme proteina nu revine la comportamentul ei bazic de o
anumită tărie complexarea Ca2+ nu este posibilă, canalul rămânând deschis
chiar dacă prin el nu mai trec curenŃi ionici (canal în stare aşa-zisă inactivă);
– revenirea caracterului bazic la normal asigură refacerea
complexului organometalic şi reînchiderea canalului prin ocluzare.
Observăm că, în conformitate cu acest model, canalul ionic nu
funcŃionează ca un sistem binar, ci el poate avea o stare deschisă şi, practic,
o infinitate de stări închise, în funcŃie de cât este de stabil complexul
organometalic deci, în funcŃie de gradul de fermitate a închiderii. Pe această
bază poate fi mai bine înŃeleasă acŃiunea extrem de nuanŃată a diverşilor
neuromodulatori, ca şi a altor factori de influenŃă. În ceea ce priveşte aşa-
zisa stare inactivă, definită de absenŃa curentului ionic la nivelul unui canal
deschis, considerăm că denumirea este nu numai improprie, ci şi derutantă.
Există, într-adevăr etape în desfăşurarea potenŃialului de acŃiune în care
printr-un canal încă deschis nu trec curenŃi ionici, dar acest fapt nu este
datorat vreunei proprietăŃi a canalului, ci gradienŃilor electrochimici care
generează fluxurile ionice şi a căror valoare s-a anulat tocmai datorită
realizării acestor fluxuri.1
_____________
1
În cele ce urmează din materialul de faŃă ne vom folosi în explicaŃii
de modelul ocluzării.
70
III. 2.6. Mecanisme implicate în realizarea secreŃiei neuronale
SecreŃia este o funcŃie comună tuturor neuronilor întrucât ei
reprezintă elemente componente ale unui sistem de integrare în care
comunicarea interelementară se face prin mesageri chimici. La apariŃia lor
în procesul evoluŃiei neuronii găsesc în organism modalitatea chimică de
integrare cu care sunt obligaŃi nu doar să convieŃuiască, ci să şi conlucreze.
Efectorii din organism, la acel moment, nu cunoşteau decât limbajul chimic
încât, pentru a putea comunica cu ei, neuronii au fost obligaŃi să şi-l
însuşească şi să îl utilizeze chiar şi în relaŃiile dintre ei. Modalitatea
electrică, superioară celei chimice, a rămas să asigure procesele fine şi
complexe ale receptării discrete, conducerii rapide, stocării şi prelucrării
eficiente ale semnalelor. Modalitatea chimică, rezervată strict comunicării
la interfeŃe (neuron-neuron, neuron-efector), a fost îmbunătăŃită atât printr-o
largă diversificare moleculară a mesagerilor, cât şi printr-o accentuată
cuantificare a eliberării lor.
SecreŃia ca funcŃie celulară este destinată întregului. Ca proces,
secreŃia cuprinde trei faze: a) sinteza produsului; b) stocarea temporară şi
c) eliberarea. NeurotransmiŃătorii, sau mesagerii chimici de comunicare la
interfeŃe, sunt sintetizaŃi la nivelul ergastoplasmei care este bine dezvoltată
în neuroni (corpii Nissl), trădând o productivitate ridicată. Faptul că
neuronul are polul de ieşire a mesagerilor la distanŃă mare de locul de
sinteză (uneori peste 1 m), depozitarea nu se poate face în corpul celular
decât parŃial, motiv pentru care dezvoltarea aparatului Golgi nu este pe
măsura capacităŃii de sinteză, rolul acestuia fiind luat de ansamblul
vezicular butonal, dispus chiar la locul de eliberare. Transportul produsului
de la corpul celular la butonul terminal este facilitat de neurofibrilele
axonale în lungul cărora acestea sunt purtate cu o viteză superioară altor
modalităŃi (difuzia), similar unui transport „pe cablu” la nivelul căruia se
utilizează, cel mai probabil, energia electrostatică. Neurofibrilele dispuse în
mănunchi în lungul axonului, la nivelul butonului terminal se curbează
formând o buclă. Eliberarea neurotransmiŃătorului din vezicule se face prin
exocitoză, proces în care rolul membranei este esenŃial.
În starea de repaus membrana butonului terminal, având canalele
ionice închise, este încărcată electronegativ pe faŃa internă. Membrana
veziculelor cu neurotransmiŃători este şi ea încărcată electronegativ pe faŃa
dinspre citoplasmă. Ca urmare, veziculele vor fi Ńinute la distanŃă de
membrana butonului, prin respingere electrostatică (fig. 31A). În momentul
depolarizării membranei butonale, faŃa citoplasmatică a acesteia devine,
pentru scurt timp, electropozitivă şi atrage electrostatic veziculele
electronegative (fig. 31 B). Întrucât depolarizarea s-a realizat ca urmare a

71
deschiderii tuturor canalelor ionice, pe lângă influxul de Na+ va avea loc şi
un flux de Ca2+. PrezenŃa aici a ionului de Ca2+ determină două consecinŃe
majore: i) activarea proteinkinazei C care va produce fosforilarea a două
proteine aflate pe feŃele citoplasmatice ale membranei butonale (proteina F)
respectiv membranei veziculare (sinapsina I) şi ii) ligandarea celor două
proteine şi fixarea astfel a veziculei la membrana presinaptică, permiŃând
deschiderea spre fantă a veziculei prin reorganizarea fosfolipidelor
membranare (fig. 31 C şi D).

Fig. 31 (A, B, C, D)
Mecanismul exocitozei în eliberarea neurotransmiŃătorilor

În planul funcŃiei secretorii neuronii manifestă o mare plasticitate.


Majoritatea neuronilor sintetizează şi eliberează un mesager principal şi, în
funcŃie de anumite circumstanŃe, unul sau mau mulŃi produşi secundari, de
regulă neuropeptide (chiar şi unii dintre mesagerii principali sunt de natură
peptidică). Din acest motiv, clasificarea neuronilor în adrenergici,
colinergici, serotoninergici etc. este relativă ea vizând doar mesagerul
principal. Plasticitatea în planul secreŃiei se manifestă mai pregnant prin
modificări periodice ale sintezei şi eliberării, constituind ritmurile
nictemeral, circadian, selenar, sezonier, precum şi modificări corelate cu
vârsta individului. În toate aceste modificări sunt implicate relaŃiile
specifice dintre echipamentele enzimatice şi dintre mecanismele lor de
activare-inactivare. Plasticitatea secretorie se manifestă şi în spaŃiu, nu
numai în timp, diversele regiuni ale axului cerebrospinal având un anume
specific secretor, astfel încât se poate vorbi de o topografie biochimică a
sistemului în ansamblul său.
NeurotransmiŃătorii secretaŃi şi eliberaŃi de neuroni prezintă o mare
diversitate biochimică. Pe lângă cei „tradiŃionali” (acetilcolina, adrenalina,
serotonina), au fost identificaŃi peste 50 de neurotransmiŃători: amine,
72
purine, peptide, aminoacizi. Având capacitatea de a produce mai mulŃi
mesageri chimici, neuronul poate răspunde la acŃiunea stimulilor şi prin
schimbarea expresiei biochimice, deci calitativ şi nu numai prin
modificarea cantitativă a unui singur neurotransmiŃător. Pare a nu fi exclusă
posibilitatea ca un neuron (în special din cortexul cerebral) să îşi schimbe
neurotransmiŃătorul excitator în unul inhibitor.
III. 3. Procese electroionice la nivelul membranei neuronale
În starea de repaus a neuronului, prin distribuirea asimetrică cu
consum energetic a ionilor Na+ şi K+, se acumulează o importantă energie
potenŃială în forma gradienŃilor electrochimici. AcŃiunea oricărui excitant
constă în deschiderea canalelor ionice şi, prin aceasta, în actualizarea
energiei potenŃiale în energie cinetică (difuzională). Prin canalele astfel
deschise vor avea loc fluxurile ionice în baza gradienŃilor chimic şi electric,
deci un transport de sarcină (curenŃi electroionici). În acest mod neuronul
trece din starea sa de repaus în stare de activitate electroionică. Prin
gravitatea afectării homeostaziei intracelulare, ca urmare a acestor fluxuri,
trecerea în stare de activitate a neuronului devine obligatorie, întrucât
ştergerea asimetriei de distribuŃie a ionilor de Na+ şi K+ are semnificaŃia
unui prim pas spre moartea celulei.
III. 3.1. Geneza şi întreŃinerea potenŃialului membranar de repaus
(fluxurile ionice active)
La nivelul citoplasmei neuronilor substanŃele amfoilite (proteinele)
sunt încărcate electric negativ (anioni) din cauza valorii ph-ului. Ionii
pozitivi (cationi) de Na+ şi K+ prezenŃi în citoplasmă se cuplează
electrostatic cu anionii organici.
(A) neutralizându-se reciproc (C+A-) (fig.32). Anionii organici (A-)
sunt, însă, mult mai numeroşi.
Pompa de Na+-K+, prin stoichiometria ei de schimb de 3 Na+ pentru
2 K , elimină o particulă pozitivă (Na+), la fiecare ciclu, lăsând în
+

citoplasmă un anion organic (A-). Ionii K+ introduşi în citoplasmă sunt


anulaŃi electrostatic de alŃi anioni organici, astfel încât contribuŃia lor este,
în această fază, nulă din punct de vedere electric. În consecinŃă, la faŃa
externă a membranei se acumulează sarcini pozitive (Na+) iar la faŃa internă
sarcini negative (A-). În acelaşi timp, pompa asigură activitatea antiportului
Na+/H+ şi, implicit, închiderea canalelor prin complexarea Ca2+ la gura lor
externă (ocluzare). În această stare membrana are o cădere de potenŃial pe
cele două feŃe de 60-80 mv, faŃa internă fiind negativă (A-) iar cea externă

73
pozitivă (Na+) (în faŃa valorii voltajului membranar se trece, întotdeauna,
semnul sarcinii aflată în acel moment la interior: -60; -80 mV).

Fig. 32
Geneza şi menŃinerea potenŃialului membranar de repaus

Sarcinile de semn contrar aflate de o parte şi de alta a membranei se


atrag reciproc, tinzând să se deplaseze prin membrană. Ionii Na+ nu pot
traversa membrana spre interior nici la nivelul matricei fosfolipidice,
datorită hidrofobicităŃii ei, nici la nivelul canalelor de Na+, datorită ocluzării
lor (stare închisă). Anionii organici (A-) hidrofili nu pot nici ei traversa
membrana spre exterior nici la nivelul matricei, din acelaşi motiv, dar nici
prin canale, chiar dacă ar fi deschise, ele fiind prea strâmte pentru particule
atât de mari. Încât membrana are, în această stare, valoarea unui
condensator electric încărcat, feŃele hidrofile având valoare de armături, iar
zona acizilor graşi dintre ele valoare de dielectric.
Valoarea specifică a potenŃialului de repaus odată realizată,
activitatea pompei de Na+-K+ nu încetează din cel puŃin două motive:
a) deschiderea aleatorie a unui număr redus de canale şi b) permanenta
funcŃionare a antiportului Na+/H+. In orice moment, în oricare punct al
membranei, se pot întruni condiŃii capabile să determine, direct sau indirect,
deschiderea cel puŃin a unui canal ionic. Influxul de Na+ prin puŃinele
canale deschise aleatoriu şi prin antiport este, desigur, redus dar permanent
şi, din acest motiv, pompa de sodiu este obligată la o corectare continuă a
concentraŃiei interne a acestui ion. Această activitate bazală a pompei, cu
mici oscilaŃii, dar permanentă, ca un „zgomot de fond”, trebuie considerată
ca având valoarea unui „tonus funcŃional de repaus” prin care se evită
74
consecinŃele negative ale intrării ei în inerŃie de repaus. Deci, pompa de
Na+-K+ îndeplineşte următoarele roluri: a) asigură homeostazia ionică a
citoplasmei (mult K+ şi puŃin Na+); b) generează condiŃii (gradientul de
Na+) pentru realizarea schimbului antiport Na+/H+; c) determină, indirect,
închiderea canalelor ionice prin complexarea Ca2+ la gura externă a
acestora; d) încarcă condensatorul electric membrana prin stoichiometria de
schimb 3 Na+/2 K+ şi e) generează energia potenŃială pentru realizarea
fluxurilor ionice la nivelul canalelor prin distribuirea asimetrică a ionilor
Na+ (mult afară şi puŃin înăuntru) şi K+ (puŃin afară şi mult înăuntru).
III. 3.2. Geneza şi desfăşurarea potenŃialului de acŃiune (fluxurile
ionice pasive)
În timpul fazei de repaus energia (potenŃială creată de pompă
vizează numai ionii Na+ şi A- întrucât ionii K+ sunt supuşi acŃiunii a
două forŃe de sens contrar care se anulează reciproc: gradientul chimic
orientat spre exterior şi gradientul electric, uşor superior valoric celui
dintâi, orientat spre interior. Când canalele sunt deschise de acŃiunea –
stimulului extern (chimic sau electric), energia potenŃială a
gradienŃilor devine actuală (energie cinetică) şi determină influxul
ionilor Na+. În această fază acest influx este singurul eveniment
posibil deoarece gradienŃii electric şi chimic ai acestuia sunt orientaŃi
în acelaşi sens, iar efluxul anionilor organici (A-) nu este posibil
întrucât dimensiunile lor exced diametrul canalului.
III. 3.2.1. Deschiderea (activarea) canalului ionic
Dacă în preajma membranei aflată în repaus este plasat catodul
unei surse (fig.33) protonii situaŃi pe faŃa externă vor fi supuşi acŃiunii
a două forŃe de sens contrar: F1- câmpul sarcinilor negative de la faŃa
internă şi F2 - câmpul catodului. Când F2 este mai mare decât F1 ionii
H+ migrează la catod şi, în consecinŃă, capetele externe ale proteinei
canal pierd caracterul bazic şi complexul organometalic se desface
degajând gura canalului. Din cest moment mişcarea transmembranară
a ionilor devine posibilă, energia potenŃială trecând în energie cinetică.
Dacă în locul câmpului catodic (excitant electric) se acŃionează
cu o substanŃă chimică adecvată consecinŃa finală va fi aceeaşi:
deschiderea canalului ionic, numai modalitatea de realizare va fi
diferită (chimică şi nu fizică).

75
Fig. 33
Activarea (deschiderea) canalului ionic prin stimul electric. F1 – forŃa
electrostatică prin care ionii H+ sunt reŃinuŃi la suprafaŃa externă a membranei;
F2 – forŃa câmpului catodic (intensitatea stimulului electric)

Pentru ca o substanŃă chimică să fie capabilă să deschidă canalul


ionic ea trebuie să deŃină cel puŃin una din următoarele însuşiri: a) să aibă
caracter bazic (OH-) suficient de pronunŃat pentru a neutraliza ionii H+; b) să
poată masca chimic situsurile de ligandare ale proteinei-canal, fără a se lega
de ele; c) să aibă forŃa chimică necesară şi suficientă de a scoate Ca2+ din
complexul organometalic pentru a se combina cu el; d) să poată substitui
Ca2+ din complexul organometalic pentru a se combina cu proteina-canal
(fără ocluzarea canalului); e) să anuleze electronegativitatea citoplasmei la
faŃa internă a membranei (A-). În afara modalităŃilor electrică şi chimică ce
vizau zonele hidrofile ale membranei (armăturile condensatorului membra-
nar), canalul ionic poate fi deschis şi prin alte modalităŃi care vizează zona
mijlocie hidrofobă a membranei (dielectricul condensatorului membranar).
Astfel, substanŃele liposolubile (alcoolul, numeroase aneste-zice, marea
majoritate a drogurilor etc.) şi temperatura ridicată măresc fluiditatea
fosfolipidelor (textura lor devine afânată) permiŃând protonilor să
traverseze matricea membranei în sensul dictat de electronegativitatea
citoplasmei (A-). De asemenea, o forŃă mecanică ce poate deforma
membrana (de regulă a prelungirilor dendritice, dar şi axonice) este în
măsură să provoace ruperea legăturilor dintre ionul Ca2+ şi punctele de
ligandare ale proteinelor, eliberând gura externă a canalului. De menŃionat
că printr-o asemenea modalitate se pot induce modificări funcŃionale şi la
nivelul somei neuronilor aflaŃi în imediata vecinătate a unor zone
traumatizate sau în promixitatea unor tumori.

76
III.3.2.2. Numărul critic de canale deschise şi pragul de
detonare a PA
Deschiderea unuia sau a câtorva canale ionice, indiferent prin ce
modalitate, produce o modificare locală a potenŃialului de repaus, cantonată
la locul acŃiunii factorului de influenŃă. Aceasta din două motive: a) variaŃia
în sens pozitiv a potenŃialului de repaus (scăderea pozitivităŃii la faŃa
externă produsă de deschiderea unui număr mic de canale) este prea slabă
pentru a putea disloca protonii din preajma canalelor vecine şi b) cantitatea
de Na+ pătrunsă în celulă printr-un număr redus de canale astfel deschise
este suficient de mică pentru a putea fi rapid şi cu uşurinŃă expulzată de
activitatea bazală a pompei. Încât, deşi se produce, variaŃia potenŃialului
membranar de repaus rămâne un eveniment local, de mică amplitudine şi
nepropagabil.
Pentru ca un factor de influenŃă cu acŃiune de scurtă durată să poată
genera direct un eveniment electroionic suficient de amplu încât acesta, la
rândul lui, să fie în măsură să deschidă alte canale în jur, adică să se
propage, este necesar ca mărimea influxului de Na+ să fie superioară
capacităŃii pompei de a o corecta. Cum mărimea influxului de Na+ printr-un
singur canal este, în condiŃii determinate, o constantă, se poate deduce că,
pentru a produce un eveniment capabil să se propage în jur este necesar ca
excitantul să deschidă un anumit număr de canale ionice. Acesta este
numărul critic sau numărul minim de canale prin care influxul de Na+
depăşeşte capacitatea momentană a pompei şi generează potenŃialul de
acŃiune. Se înŃelege că, dacă deschiderea unui număr mai mic de canale
generează doar un efect local, incapabil de influenŃare a zonelor din jur,
deci, incapabil de propagare, deschiderea unui număr mai mare de canale
decât cel critic nu va putea genera nici altceva, nici ceva în plus decât un
potenŃial ca acŃiune. Aceasta este baza explicativă a legii „tot sau nimic”.
Numărul critic de canale care asigură iniŃierea sau detonarea (firing
level) potenŃialului de acŃiune nu reprezintă o constantă neuronală. Pentru
oricare neuron valoarea numărului critic de canale este o variabilă în
funcŃie, în primul rând, de intensitatea activităŃii pompei de Na+- K+ la
momentul acŃiunii stimulului. Dacă un stimul de o anumită intensitate
acŃionează asupra membranei la un moment când viteza pompei este
redusă, atunci numărul critic de canale va fi mai mic comparativ cu situaŃia
în care acelaşi stimul surprinde pompa la un nivel mai ridicat de activitate.
Altfel spus, pentru a deschide numărul critic de canale când
pompa este în activitate bazală este suficient un stimul de intensitate
redusă, iar când pompa este la un nivel ridicat de activitate stimulul
trebuie să aibă o intensitate sporită întrucât urmează ca el să deschidă
77
un număr critic de canale mai mare. Dacă stimulul este aplicat la
început cu intensitate redusă şi aceasta creşte progresiv într-un interval
de timp suficient de lung pentru a permite pompei să-şi sporească
corespunzător viteza, atunci valoarea numărului critic de canale va
creşte progresiv. De aceea este necesar ca intensitatea stimulului să fie
dată integral de la început, adică stimulul să fie aplicat cu bruscheŃe.
Se estimează că, pentru o membrană neuronală cu un potenŃial de
repaus de aproximativ – 80 mV, numărul critic de canale deschise
trebuie să asigure un influx de Na+ care să determine o reducere a
potenŃialului de repaus cu aproximativ 15 mV, ceea ce înseamnă că la
– 65 mV (80-15=65 mV) se situează pragul de detonare a potenŃialului
de acŃiune. Desigur, dacă potenŃialul de repaus al neuronului este de –
75 mV atunci variaŃia de sens pozitiv, capabilă să atingă pragul de
detonare (firing level) va fi de aproximativ 10 mV. Toate acestea
explică marea variabilitate a răspunsului neuronului la acŃiunea unui
stimul de aceeaşi intensitate. La acest punct al discuŃiei nu putem
rezista tentaŃiei de a observa că în baza modelului barierelor care
explică funcŃionarea canalelor ionice nu se poate oferi un fundament
raŃional înŃelegerii acestor fenomene, în aparenŃă complicate dar, în
realitate, foarte simple şi logice dacă sunt abordate de pe poziŃiile
modelului ocluzării canalelor.
III. 3.2.2.1. Excitabilitatea neuronului
Este de remarcat, de la început, că excitabilitatea nu trebuie
considerată ca o însuşire propriu-zisă a neuronului, ci ca o stare a
acestuia, variabilă în timp tocmai întrucât este determinată de cauze
multiple. După cum se cunoaşte, canalele ionice au o singură stare
deschisă şi mai multe stări închise, acestea fiind date de gradele de
fermitate a închiderii, deci în ultimă instanŃă, de nivelul stabilităŃii
complexului organometalic de la gura canalului (tăria legăturii
coordinative dintre ionul Ca2+ şi proteinele canal). Cu cât stabilitatea
complexului este mai mică, cu atât mai mare va fi excitabilitatea
deoarece, pentru deschiderea unui asemenea canal, este suficient un
stimul de intensitate mică. În acelaşi timp, însă, excitabilitatea
neuronului nu este o măsură a vulnerabilităŃii unui singur canal ionic,
ci a unui anumit număr critic de canale prin care influxul de Na+
depăşeşte capacitatea momentană a pompei de a-i expulza. Din toate
acestea deducem determinările multiple ale stării de excitabilitate
(vulnerabilitate) a neuronului: a) cantitatea de Ca2+ din mediul
pericelular, disponibilă pentru ocluzare; b) densitatea canalelor ionice
(numărul lor pe unitatea de suprafaŃă membrană); c) densitatea ionilor
78
H+ (valoarea pH-ului) la faŃa externă a membranei; d) valoarea
metabolismului energetic (sinteza de ATP) al neuronului la momentul
considerat; f) prezenŃa anumitor factori de influenŃă externi, fizici
(temperatură, câmp electric) sau chimici (neuromodulatori, hormoni,
substanŃe liposolubile, ioni de K+ etc.) şi g) nivelul stării de
excitabilitate (vulnerabilitate) a neuronilor (sau altor celule)vecini.
Se constată că între factorii de care depinde excitabilitatea nu este
inclusă valoarea potenŃialului electric de repaus al membranei în ciuda
faptului că o asemenea dependenŃă este nu numai afirmată, ci dovedită
experimental în multe circumstanŃe. În fapt, este vorba doar de o aparenŃă
generată de împrejurarea că atât la baza excitabilităŃii, cât şi a stării electrice
de repaus se află acelaşi mecanism: pompa de Na+- K+. Realizând
distribuŃia asimetrică a sodiului de o parte şi de alta a membranei (asimetrie
chimică), pompa generează condiŃia energetică pentru ejectarea protonilor
şi, prin aceasta, pentru închiderea canalelor cu un anumit grad de fermitate,
cu o anumită vulnerabilitate faŃă de stimul. Este de remarcat faptul că
generarea acestei condiŃii energetice este datorată exclusiv realizării
gradientului de sodiu orientat spre interior, independent de faptul că
extruzia sodiului se realizează sau nu în schimbul introducerii în celulă a
potasiului, ori că acest schimb se face cu o stoichimetrie de 3/2, care este
electrogenă, sau de 1/1, care este electroneutră. În acelaşi timp, însă,
funcŃionarea pompei cu stoichiometria de 3Na+/2K+ generează şi o
distribuŃie asimetrică a sarcinilor electrice, pe lângă asimetria chimică,
graŃie prezenŃei anionilor organici care nu pot părăsi citoplasma. Dacă
pompa determină excitabilitatea prin realizarea asimetriei chimice, tot ea
determină şi valoarea potenŃialului de repaus dar prin realizarea asimetriei
electrice. Încât, o activitate mai intensă a pompei de Na+-K+ va duce nu
numai la o creştere a stabilităŃii complecşilor organometalici ai Ca2+ la gura
externă a canalelor ionice – deci la o excitabilitate (vulnerabilitate) mai
redusă –, ci şi la o accentuare a asimetriei electrice – deci la un potenŃial de
repaus mai ridicat. Că, într-adevăr, starea electrică nu condiŃionează direct
starea de excitabilitate, ele fiind doar stări paralele, reunite printr-un
mecanism comun, se poate deduce din analiza unor situaŃii reale în care
valoarea excitabilităŃii este diferită deşi valoarea potenŃialului membranar
de repaus este aceeaşi; i) doi neuroni având acelaşi potenŃial de repaus (- 80
mV) pot avea excitabilităŃi diferite întrucât densitatea canalelor ionice este
diferită; ii) în timpul unui potenŃial de acŃiune membrana unui neuron are,
în două momente distincte (fig. 34 a şi b), aceeaşi valoare a potenŃialului de
repaus, dar excitabilităŃi diferite.

79
Fig. 34 (a, b)
IndependenŃa excitabilităŃii
faŃă de valoarea potenŃialului
membranar: în momentele a
şi b potenŃialul electric are
aceeaşi valoare, dar
excitabilitatea este diferită

III. 3.2.3. Fluxurile ionice pasive sau desfăşurarea potenŃialului de


acŃiune
Odată cu deschiderea canalelor, cel puŃin la valoarea numărului
lor critic, energia potenŃială a gradienŃilor trece în energia cinetică
mobilizând ionii Na+-K+ în sensul echilibrării termodinamice a fazelor
lichide aflate de o parte şi de alta a membranei. Prin activitatea sa
pompa de Na+-K+ generează, în realitate, o dublă forŃă: una
reprezentată de gradienŃii chimici (de concentraŃie) – datorată sensului
de transport: sodiu spre exterior, potasiu spre interior şi alta de
gradienŃii electrici- datorată stoichiometriei transportului: 3 Na+ pentru
2 K+. Considerate pentru fiecare ion în parte forŃele celor doi gradienŃi
nu au sensuri identice. Pentru Na+ gradientul de concentraŃie este
orientat spre interior, încât concentraŃia lui este mai mare în faza
interstiŃială, ca şi cel electric, întrucât faza citoplasmatică este
electronegativă. Pentru K+ gradientul chimic este orientat spre
exterior, concentraŃia lui fiind mai mare în faza citoplasmatică, iar cel
electric spre interior întrucât el este reŃinut de sarcinile electronegative
aflate la acest nivel (A-). Încât, după deschiderea canalelor, următorul
eveniment va fi influxul ionilor Na+, dar nu din cauza unei
permeabilităŃi mai mari a membranei.
Deschiderea numărului critic de canale nu se face instantaneu, ci
cu un anume consum de timp deoarece canalele se deschid în salvă,
unul după altul, până se atinge numărul critic. Aceasta este faza de
prepotenŃial (fig. 36 PP) care apare la stimuli cu intensitate optimă.
Cu cât intensitatea stimulului va fi mai mare, cu atât durata
salvei (prepotenŃială) va fi mai scurtă, existând o valoare a stimulului
dincolo de care deschiderea lor este concomitentă, prepotenŃialul
dispărând.
80
III. 3.2.3.1. Influxul pasiv al ionilor Na+
Influxul ionilor Na+ se realizează cu viteză mare datorită sumării
forŃelor celor doi gradienŃi care acŃionează în acelaşi sens. Purtând sarcini
pozitive spre interior, căderea de potenŃial pe cele două feŃe ale membranei
scade rapid până la zero (fig. 35A-B), când în interior numărul sarcinilor
pozitive este egal cu cel al sarcinilor negative -, apoi se inversează crescând
în sens pozitiv până la aproximativ + 20 mV (fig. 35 C), când în interior
numărul sarcinilor pozitive excede pe cel al sarcinilor negative. Aceasta
este faza ascendentă a potenŃialului de acŃiune sau faza de depolarizare. În
momentul terminării ei (fig. 35 C), căderea de potenŃial pe cele două feŃe
ale membranei este de numai 20 mV (întrucât acum la faŃa internă sunt
sarcini pozitive, în faŃa valorii potenŃialului se trece semnul acestora:
+ 20 mV), exteriorul fiind negativ datorită prezenŃei aici a ionilor Cl
(proveniŃi din disocierea clorurilor, în special a NaCl şi KCl).

Fig. 35 (A, B, C, D) Trei faze electrice succesive (A, B, C) ale influxului pasiv de
Na+ prin canalul deschis (D)

Mărimea influxului ionilor Na+, deci amplitudinea potenŃialului de


acŃiune, nu are nici o legătură cu intensitatea stimulului, acŃiunea acestuia
reducându-se la deschiderea canalelor ionice. Dacă intensitatea, durata şi
bruscheŃea stimulului sunt în măsură să determine deschiderea numărului
critic de canale, atunci va fi generat un PA. Aceasta este valoarea-prag a
stimulului. Sub această valoare (subliminală) stimulul va deschide un
număr subcritic de canale şi va permite un influx redus de Na+, uşor de
corectat prin activitatea bazală a pompei. Când stimulul are valori
supraliminale numărul de canale deschise va fi superior numărului critic,
dar mărimea influxului de Na+ va rămâne aceeaşi deoarece el se realizează
în baza gradienŃilor chimic şi electric determinaŃi de activitatea anterioară a
pompei şi corelaŃi valoric întrucât sodiul, considerat ca particulă chimică,
este în acelaşi timp şi purtător de sarcină electrică. Astfel, deschiderea cel
puŃin a numărului critic de canale la un potenŃial de repaus de – 90 mV va
genera un influx de Na+ superior deschiderii aceluiaşi număr de canale la
un potenŃial de repaus de numai – 80mV. Deci amplitudinea PA este
81
determinată de valoarea PR şi nu de valoarea stimulului. Faptul că la –
90mV canalele sunt mai ferm închise decât la –80mV şi că pentru
deschiderea lor este necesară o valoare sporită a stimulului, poate conduce
cu uşurinŃă la concluzia greşită că amplitudinea PA ar depinde de valoarea
stimulului.
III. 3.2.3.2. Efluxul pasiv al ionilor K+
Ca urmare a negativării fazei externe gradientul electric al ionilor K+
se inversează faŃă de starea de repaus, încât el are acum acelaşi sens cu
gradientul chimic cu care sumându-se constituie o forŃă capabilă să
determine efluxul acestui ion .Efluxul ionilor K+ se realizează cu viteză mai
mică decât influxul ionilor Na+ , deoarece ambii gradienŃi au valori
inferioare: cel chimic – pentru că pompa scoate la exterior 3 ioni Na+ şi
aduce la interior numai 2 ioni K+, iar cel electric – pentru că valoarea
căderii de potenŃial la membrană este acum de numai 20mV faŃă de 80mV
cât corespundea influxului de Na+. Din acest motiv faza descendentă este
mai lentă. Ca urmare a efluxului ionilor K+ potenŃialul membranar scade de
la +20mV la zero şi apoi creşte în sens negativ până la aproximativ –60mV
(fig. 36 A, B, C), moment în care forŃa celor doi gradienŃi devine nulă.
Aceasta este repolarizarea electrică pasivă a membranei ca primă
parte a fazei descendente a potenŃialului de acŃiune. Deşi din punct de
vedere electric acest moment este apropiat de starea de repaus, din punct de
vedere chimic distribuŃia celor doi ioni este foarte departe de aceasta fiind
mult Na+ la interior şi mult K+ la exterior.

Fig. 36 (A, B, C, D)
Două faze electrice succesive (A, B) ale efluxului pasiv de K+(D) şi faza
electrochimică activă de repolarizare (C) a membranei

Anomalia de distribuŃie a celor doi ioni, care atinge maximul în acest


moment, va fi corectată prin intervenŃia pompei de Na+-K+, în calitatea ei
de mecanism homeostazic. Anomalia de distribuŃie a început să se producă
încă în prima parte a fazei ascendente când influxul ionilor Na+ a dus la
82
creşterea concentraŃiei sale interne, dincolo de limita admisă de
homeostazie. Or, tocmai această creştere a Na+ intern reprezintă factorul
principal de stimulare a ATP-azei specifice, adică a activării pompei de
Na+-K+ în calitatea ei de mecanism de refacere şi întreŃinere a homeostaziei
ionice. Cum, însă, trecerea pompei la o viteză superioară de activitate,
corespunzătoare noilor condiŃii, se face cu un anume consum de timp,
datorită inerŃiei metabolice, efectele ei specifice se vor face simŃite abia din
momentul în care mişcările pasive ale celor doi ioni prin canalele încă
deschise vor fi terminate (epuizarea gradienŃilor). Pe tot acest interval de
timp pompa a activat „în gol” deoarece mişcarea activă a ionilor într-un
sens era anulată de mişcarea lor pasivă în sens opus prin canalele deschise,
dar nu a activat în zadar, întrucât tocmai acest interval a fost necesar şi
suficient pentru a atinge noul regim de viteză. Din acest moment (-60 mV)
şi până la atingerea vechii valori a potenŃialului de repaus (-80mV) se
derulează cea de-a doua parte a fazei descendente a potenŃialului de acŃiune
numită repolarizare electrică activă, asociată cu o distribuŃie normală a
celor doi ioni: mult Na+ la exterior şi mult K+ la interior. Abia din acest
moment, datorită creşterii progresive a gradientului Na+ orientat spre
interior, devine posibilă ejectarea protonilor la faŃa externă a membranei
prin antiportul Na+/H+ şi, ca urmare, realizarea condiŃiilor pentru
reînchiderea progresivă a canalelor ionice prin ocluzare sterică cu Ca2+.
III. 4. Pompa de Na+-K+mecanism homeostazic cu autoreglaj
Pompa de Na+-K+ este un mecanism cu autoreglaj întrucât nivelul de
activare a ATP-azei specifice este dependent tocmai de concentraŃiile
citoplasmatice ale ionilor transportaŃi: creşterea Na+ sau/şi reducerea K+
stimulează activitatea enzimei, modificările de sens invers inhibând-o. Cum
în timpul fazei de repolarizare electrică activă pompa reduce progresiv
concentraŃia citoplasmatică a Na+ şi o sporeşte pe cea a K+, ea îşi
autodetermină în acest mod reducerea propriei activităŃi şi, prin aceasta, a
transportului ionic. InerŃia metabolică se manifestă însă şi în acest caz şi, ca
urmare, activitatea pompei nu se opreşte brusc în momentul atingerii
valorilor de repaus ale homeostaziei iono-electrice (la –80mV), ci ea
continuă în timp – desigur cu o viteză ce scade progresiv – ducând
potenŃialul de repaus la valori mai negative (aprox. –90mV) (fig.21 C). Prin
deschiderea aleatorie a canalelor ionice, pe fondul unei activităŃi reduse a
pompei, potenŃialul revine încet la valoarea normală. MenŃinerea
quasiconstantă a acesteia, cu mici oscilaŃii locale, este expresia echilibrării
valorice dintre mărimea influxului pasiv al Na+, datorat deschiderii
spontane a unor canale şi aceea a efluxului activ al Na+, datorat activităŃii
bazale, de fond a pompei ionice. Când canalele sunt deschise sub acŃiunea
83
stimulului adecvat şi începe influxul de Na+, tocmai creşterea concentraŃiei
sale constituie factorul care produce activarea ATP-azei şi trecerea
pompajului la un nou regim de viteză de lucru.
III. 5. Propagarea potenŃialului de acŃiune
Să considerăm un fragment de membrană neuronală cu geometrie
plană, încărcată la valoarea potenŃialului de repaus (-80mV), asupra căreia a
acŃionat un stimul de valoare suficientă pentru a deschide cel puŃin numărul
critic de canale (fig.37).

Fig. 37 (A, B, C)
Trei faze succesive (A,B,C) ale depolarizării pe o porŃiune plană de
membrană şi valorile corespunzătoare ale potenŃialelor membranare (a, b, c)

În momentul terminării fazei ascendente a potenŃialului de acŃiune


(fig. 37 A), determinată de influxul ionilor Na+, porŃiunea membranei
afectată de stimul va fi electronegativă la faŃa externă (datorată prezenŃei
ionilor Cl-) şi electropozitivă la faŃa internă (datorată excesului ionilor Na+)
(+20mV), invers decât porŃiunile învecinate, aflate încă în stare de repaus (-
80mV). Purtătorii de sarcină aflaŃi pe cele două feŃe ale membranei sunt: în
zona depolarizată ionii Cl- la exterior şi ionii Na+ la interior, iar în zonele
vecine, aflate la potenŃialul de repaus, ionii Na+ şi H+ la faŃa externă şi ionii
A-(anionii organici) la faŃa internă. Deşi sarcinile de semn contrar se atrag
reciproc cu forŃe egale, electromigrarea purtătorilor de sarcină este strict
determinată de mobilitatea lor în soluŃii apoase. Dintre toŃi purtătorii de
sarcină cea mai mare mobilitate o au ionii H+ care pot transla dintr-un nod
în altul în cadrul reŃelei formată de moleculele apei, dând o viteză globală
apreciabilă, deşi fiecare ion H+ se deplasează doar între două noduri vecine.
84
Ca urmare ionii H+ sunt singurii în măsură să se deplaseze în câmpul
sarcinilor negative. Atraşi de electronegativitatea zonei depolarizate (ionii
Cl-) ionii H+ vor migra din zonele vecine acesteia, determinând aici
deschiderea altor canale ionice (fig. 37 A).
DistanŃa maximă de la care pot fi atraşi protonii este dependentă de
căderea de potenŃial dintre zona negativă şi cea pozitivă, deci de
amplitudinea potenŃialului de acŃiune (de depolarizare).
Dacă prin depolarizarea iniŃială provocată de stimul (fig. 37 A) ia
naştere, la faŃa externă a membranei, o zonă electronegativă centrală,
înconjurată de una electropozitivă, după realizarea primului pas al
propagării (fig. 37 B), ca urmare a repolarizării zonei iniŃiale, ia naştere o
zonă electronegativă circulară mărginită de ambele părŃi de zone
electropozitive. Deşi electronegativitatea acestei zone va exercita o forŃă de
atracŃie egală asupra sarcinilor pozitive aflate de ambele părŃi, totuşi,
propagarea se va produce numai într-un sens (centrifugal). ExplicaŃia
constă în faptul că, deşi ambele sunt electropozitive, cele două zone nu au
aceleaşi valori ale potenŃialului de repaus: zona frontală (periferică) are
potenŃialul la valoarea de repaus (-80mV), iar cea posterioară (centrală) la o
valoare mai negativă (-90mV, vezi fig. 36. C), determinată de inerŃia
metabolică a pompei care nu se poate opri brusc la atingerea stării iniŃiale.
Desigur, dacă din diverse motive (acŃiunea unor medicamente, droguri sau
în anumite neuropatii), activitatea pompei este deficitară sau dacă nu toate
valenŃele ei funcŃionale devin actuale, atunci potenŃialul zonei posterioare
devine egal sau inferior celui din zona frontală şi propagarea se realizează şi
în sens retrograd ducând la consecinŃe deosebit de grave în planul integrării
neuronale. Procesul continuă afectând radiar zonele mai îndepărtate.
Din cele de până aici rezultă o concluzie deosebit de importantă, şi
anume, că propagarea potenŃialului de acŃiune este un fenomen bazat pe
procese de electromigrare ce au loc exclusiv la faŃa externă a membranei.
Aceasta deoarece: a) mecanismul biochimic (complexarea organometalică
a Ca2+) care controlează accesul prin canal este situat la gura externă a
acestuia; b) ionii H+, care determină nu numai închiderea canalului, ci şi
gradul ei de fermitate, sunt cantonaŃi la faŃa externă a membranei şi iii) tot
la această faŃă, sub acŃiunea stimulului, ia naştere forŃa (electro-
negativitatea) capabilă să disloce din zonele învecinate purtătorii de sarcină
(ionii H+)cu cea mai mare mobilitate în soluŃii apoase. Cu toate că şi la faŃa
internă a membranei depolarizate se creează o situaŃie similară, zona
electropozitivă fiind înconjurată de o zonă electronegativă (fig. 37.a), între
ele exercitându-se forŃe de atracŃie electrostatică de aceleaşi valori ca şi la
exterior, cu toate acestea, aici nu au loc mişcări ale sarcinilor electrice

85
întrucât particulele purtătoare (Na+ şi A-) au o mobilitate în soluŃie apoasă
nulă comparativ cu aceea a ionului H+.
În ceea ce priveşte propagarea pe soma neuronului sau pe
prelungirile sale, mielinizate sau nu, deosebirile nu sunt de esenŃă, ea
realizându-se în baza aceleiaşi legităŃi, ci doar de nuanŃă, ele fiind
determinate de geometria suprafeŃelor, de distanŃele reale dintre zonele
electronegative şi electropozitive de la suprafaŃa externă a membranei şi de
valoarea reală a amplitudinii potenŃialului de acŃiune.
III. 5.1. Viteza de propagare a potenŃialului de acŃiune
În exemplul de mai sus (fig. 37) propagarea se realiza prin deplasarea
din aproape în aproape a ionilor H+ de pe suprafaŃa membranei aflată în
repaus spre cea aflată în acŃiune. În consecinŃă viteza propagării
potenŃialului de acŃiune, mai mică decât viteza de electromigrare a ionilor
H+ deoarece se adaugă şi timpul necesar deschiderii canalelor şi realizării
influxului Na+, este redusă (sub 30 m/sec.). Pe o suprafaŃă membranară
liberă, fără mielină, viteza de propagare a PA creşte odată cu creşterea
electronegativităŃii zonei depolarizate, deci paralel cu creşterea valorii
amplitudinii PA iniŃial (la rândul ei, aflată în raport de directă
proporŃionalitate cu valoarea potenŃialului de repaus de la care se porneşte).
Dacă ne referim strict la prelungirile neuronale nemielinizate, datorită
geometriei lor (cilindru), viteza de propagare poate creşte odată cu creşterea
diametrului acestora deoarece cantitatea totală de sarcină negativă pe
aceeaşi lungime a porŃiunii depolarizate va fi mai mare (fig. 38).

Fig. 38 Viteza de propagare creşte odată cu creşterea diametrului fibrei:


sporeşte cantitatea totală de sarcină pe aceeaşi lungime la fibrei

Pentru a satisface nevoile concrete ale unei existenŃe complexe, în


care viaŃa este condiŃionată şi de rapiditatea circulaŃiei informaŃiei şi
comenzii în circuitele de integrare, evoluŃia a selectat o modalitate de
86
propagare mult mai eficientă sub acest aspect, anume propagarea
saltatorie.
PorŃiuni bine delimitate ale prelungirilor sunt izolate electroionic de
lichidul interstiŃial, lăsând între ele mici porŃiuni de membrană, axonală sau
dendritică, în contact nemijlocit cu acesta. Nemaiavând nici un rol
funcŃional, canalele ionice de pe porŃiunile acoperite cu „izolator” dispar,
rămânând doar în porŃiunile neizolate. Izolarea axonului sau dendritei se
realizează prin înfăşurarea repetată a mebranei celulei gliale (Schwann sau
oligodendroglie) în jurul prelungirii formând un înveliş izolator (mielina).
Întreruperile acesteia, unde membrana prelungirii rămâne în contact cu
lichidul electroionic extracelular, formează nodurile Ranvier. Depolarizarea
unui nod (electronegativarea externă) va determina electromigrarea ionilor
H+ de la nodurile vecine, deschiderea canalelor ionice ale acestor porŃiuni
membranare şi generarea, în consecinŃă, a unui potenŃial de acŃiune. Prin
salturi de la un nod la altul potenŃialul de acŃiune se poate propaga cu viteze
de patru-şase ori mai mari (120-180m/s) decât pe porŃiunile neacoperite de
izolator (fig. 39).

Fig. 39
Propagarea saltatorie

Desigur, şi în acest caz, creşterea diametrului fibrei propriu-zise


(diametrul axonului sau dendritei, fără a include şi învelişul mielinic) va
determina o sporire corespunzătoare a vitezei de propagare.
III. 6. Mecanismul transmisiei sinaptice (comunicarea la interfaŃă)
La nivelul butonului terminal al axonului, reprezentând polul de
ieşire al neuronului, se găsesc vezicule pline cu substanŃă
neorotransmiŃătoare. Întrucât eliberarea acesteia în spaŃiul sinaptic implică
87
reorganizarea fosfolipidelor din membrana veziculei şi cea a butonului, pe
feŃele citoplasmatice ale acestora se găsesc proteine speciale (proteina F şi
sinapsina I) care, prin complexarea cu ionii Ca2+, asigură contactul strâns
(mai puternic decât atracŃia electrostatică) pe durata necesară reaşezării
fosfolipidelor într-un bistrat ce se continuă între cele două membrane (vezi
fig. 31 C şi D). Deschiderea veziculei spre faŃa sinaptică este asigurată de
reorganizarea fosfolipidelor din cele două membrane venite în contact.
Cantitatea de neurotransmiŃător eliberată prin exocitoză va fi
dependentă de durata totală a depolarizării membranei butonului terminal.
După traversarea fantei sinaptice, neurotransmiŃătorul ajunge la faŃa externă
a membranei postsinaptice (dendritică, somatică sau axonală pentru
sinapsele neuro-neurale, respectiv la membrana formaŃiunii efectoare
pentru sinapsele neuro-motorii şi neuro-secretorii) unde intră în contact şi
interacŃionează cu proteina-receptor adecvată. Ca urmare a legării
neurotransmiŃătorului de proteina-receptor a formaŃiunii postsinaptice, la
nivelul acesteia apar consecinŃe finale ce depind de tipul sinapsei şi de
specificul funcŃional al efectorului: depolarizarea (sinapsa neuro-neurală
excitatoare) sau hiperpolarizarea (sinapse neuro-neurale inhibitorii),
declanşarea contracŃiei (sinapse neuromotorii) sau eliberarea unor produşi
de sinteză (sinapse neurosecretorii).
III. 7. Uzura şi moartea neuronilor
Solicitarea funcŃională a neuronilor este apreciabilă, ei fiind implicaŃi
în procese permanente de integrare. Cu toate acestea neuronii uzaŃi nu pot fi
înlocuiŃi prin diviziune. Pierderea capacităŃii de a se divide este un tribut
plătit de neuron înaltei sale specializări funcŃionale. Diviziunea este un
proces grav a cărui desfăşurare impune întreruperea oricărei alte activităŃi.
Or, un asemenea repaus funcŃional, necesar multiplicării, neuronul nu şi-l
poate îngădui. ContradicŃia ce apare între uzura relativ rapidă şi
incapacitatea neuronului de a se reînnoi prin diviziune este rezolvată prin
accentuarea turnover-ului componentelor celulare. Toate organitele celulare
sunt supuse unui proces de reînnoire care se desfăşoară tot timpul:
macromoleculele ce le compun sunt înlocuite cu altele noi, cele vechi fiind
distruse prin catabolizare. Încât, reînnoirea în forma unui proces continuu –
turnover-ul – aduce avantajul păstrării pe acelaşi palier valoric şi pentru
vreme îndelungată a capacităŃii funcŃionale a neuronului, în timp ce
reînnoirea în forma unui proces discontinuu – diviziunea –, pe lângă
dezavantajul întreruperii periodice a activităŃii specifice, ar fi generat şi
dezavantajul unor permanente oscilaŃii valorice ale capacităŃii funcŃionale
determinate de uzura progresivă în intervalul dintre două diviziuni
succesive. În acest mod neuronul este menŃinut pentru multă vreme la
88
aproximativ aceeaşi „vârstă” nu numai funcŃional, ci şi anatomic, „urmele”
uzurii sale în timp fiind mereu „şterse” de procesul reînnoirii permanente.
Acesta considerăm a fi motivul principal al renunŃării la diviziune în cazul
neuronului.
La nivelul sistemului viu, însă, „vârsta” nu este o simplă şi pasivă
trecere prin timpul fizic, ci ea îşi află adevărata măsură în numărul de
cicluri metabolice realizate efectiv. Sistemul viu nu este, deci, programat
genetic să „existe” un anumit interval de timp, ci să „realizeze” un anumit
număr de reacŃii biochimice în cadrul metabolismului. Ca urmare şi
neuronul, tocmai întrucât se reînnoieşte permanent, se va apropia
implacabil de momentul epuizării numărului maxim de cicluri biochimice,
dat prin programul său genetic, sfârşind prin moarte. Independent de locul
în care sunt situaŃi – scoarŃă, trunchi, ganglioni – neuronii mor odată cu
epuizarea programului genetic, locul lor fiind ocupat, în sens pur anatomic,
de celulele gliale care se divid (fenomenul de cicatrizare). Este necesar să
facem distincŃie între moartea „naturală” a neuronilor, datorată epuizării
programului genetic şi moartea „determinată”, prin mecanisme încă
necunoscute, în scopul eliminării purtătorilor de erori genetice sau al
reorganizării în interiorul unei formaŃiuni nervoase. Independent de cauza
care o determină, moartea însemnează afectarea unor reacŃii reflexe întrucât
nici un neuron nu poate exista decât integrat unui arc reflex. Pentru ca şi în
aceste condiŃii capacitatea integratoare a sistemului nervos să nu fie (prea
mult) afectată, evoluŃia a reŃinut ca modalitate compensatoare formarea mai
multor circuite neuronale paralele pentru una şi aceeaşi activitate reflexă.
Încât, moartea unui neuron pe un circuit determină, pe lângă alte procese de
reorganizare, intrarea în funcŃie a unuia dintre circuitele de „rezervă”.
Desigur, este vorba de o formă redundantă întrucât, se pare, numai în
situaŃii deosebite se ajunge la epuizarea, în finalul vieŃii organismului, a
tuturor circuitelor paralele.

89
IV. NEURONUL – COMPONENTĂ A SISTEMULUI
CIBERNETIC ELEMENTAR

Sistemul nervos este un sistem cibernetic întrucât participă la


realizarea integrării organismului în baza culegerii, stocării şi prelucrării
informaŃiei, a elaborării comenzilor şi controlului executării acestora.
Componenta elementară a sistemului nervos, la nivelul căreia se realizează
prima treaptă a integrării, este arcul reflex (numit, de aceea, unitate
structural-funcŃională a sistemului integrator). Componenta de bază a
arcului reflex este neuronul. Acesta, deşi nu este capabil de a realiza singur
integrarea (motiv pentru care nu poate avea valoare de unitate structural-
funcŃională a sistemului nervos), deŃine o sumă de însuşiri specifice care o
fac posibilă. În baza acestora neuronul are calitatea de element component
al sistemului cibernetic elementar – arcul reflex.
IV. 1. Polaritatea funcŃională a neuronului
PorŃiunile membranei neuronului care poartă pe ele proteine-receptor
pentru neurotransmiŃători (membrana postsinaptică) constituie polul de
intrare. Aceste porŃiuni pot fi reprezentate de membrana somei neuronale, a
extremităŃilor dendritice, a conului de emergenŃă şi de porŃiunea
extrasinaptică a butonului terminal (fig. 40). Receptorii specifici pentru
neurotransmiŃători sunt, cel mai probabil, chiar proteinele-canal sau
formaŃiuni ataşate acestora. De ceea consecinŃa legării neotransmiŃătorului
de receptorul specific este deschiderea canalelor ionice şi iniŃierea
potenŃialelor locale şi/sau de acŃiune. Încât, la nivelul polului de intrare se
realizează transferul mesajului de pe suportul chimic (neorotransmiŃătorul)
pe un suport electric (potenŃialele locale şi/sau de acŃiune).

Fig. 40. Polaritatea funcŃională a neuronului. INP – intrări; OUTP – ieşiri


90
Acest pol al neuronului este o adevărată „zonă a intrărilor”
deoarece mesajele vin, în cele mai multe cazuri, pe câteva mii de căi
distincte (sinapse), reprezentând tot atâtea intrări. Indiferent însă de
numărul intrărilor, la nivelul somei neuronale şi conului de emergenŃă al
axonului toate mesajele sosite concomitent sunt prelucrate într-un singur
proces, astfel încât întreaga zonă a intrărilor dobândeşte un caracter
unitar.
Polul de ieşire al neuronului este reprezentat de acele zone
membranare la nivelul cărora se eliberează neurotransmiŃătorul
(membrana presinaptică). ParticularităŃile acestei porŃiuni membranare
sunt determinate de funcŃiile îndeplinite – eliberarea prin exocitoză a
neurotransmiŃătorului, în legătură cu care trebuie pusă prezenŃa sinapsinei
I pe faŃa citoplasmatică şi recaptarea excesului de neurotransmiŃător care
scapă lizei enzimatice, în legătură cu care trebuie pusă existenŃa în
membrană a unor transportori specializaŃi în acest sens.
IV. 1.1. Controlul polului de intrare
Necesitatea unui asemenea control este impusă de însuşi calitatea
de microsistem cibernetic a neuronului. Controlul se realizează la două
niveluri: a) elementar, local sau neuronal, reprezentând autoreglajul şi
b) sistemic, general sau neuroendocrin, reprezentând reglajul (integrarea
neuronului în suprasistem).
Controlul elementar rezidă în modificări ale excitabilităŃii membranei
din zonele de intrare produse de a) metabolism şi de b) funcŃionarea însăşi
a neuronului. Nivelul de desfăşurare a metabolismului condiŃionează
excitabilitatea atât în plan energetic, prin furnizarea de ATP necesar
pompei de Na+-K+, cât şi în plan material, prin turnover-ul componentelor
membranare, în special cel al proteinelor (receptori, transportori şi enzime).
FuncŃionarea neuronului, constând în generarea potenŃialelor de acŃiune,
duce la modificări grave, dar de scurtă durată, ale excitabilităŃii prin însăşi
dinamica stărilor închise şi a celei deschise ale canalelor. În timpul
potenŃialului de acŃiune se disting patru faze în care excitabilitatea are valori
diferite (fig. 41). În timpul fazei de prepotenŃial excitabilitatea creşte
progresiv (fig. 41 A) până în momentul în care au fost deschise toate
canalele numărului critic. În acest moment excitabilitatea devine nulă (fig.
41 B) întrucât aplicarea acum a unui nou stimul surprinde canalele în stare
deschisă.
Este faza refractară absolută ce durează până în momentul în care
activitatea intensificată a pompei realizează gradientul de Na+ necesar
funcŃionării antiportului Na+/H+ , determinând astfel legarea Ca2+ la gurile
externe ale canalelor şi trecerea acestora în starea închisă.
91
Fig. 41 (A, B, C, D)
VariaŃiile excitabilităŃii în timpul potenŃialului de acŃiune.
Ex. – excitabilitate; N – valoare normală a excitabilităŃii

Din acest moment excitabilitatea revine spre valoarea normală,


progresiv pe măsură ce se închid canalele; când numărul canalelor rămase
încă neînchise este mai mic cu unu decât numărul critic, valoarea
excitabilităŃii excede nivelul iniŃial atingând din nou valoarea maximă (fig.
41 C) pe care a avut-o la sfârşitul fazei de prepotenŃial. În continuare
excitabilitatea se va reduce pe seama activităŃii încă sporită a pompei până
la închiderea tuturor canalelor, când va atinge nivelul iniŃial. Deşi toate
canalele au fost închise excitabilitatea continuă să scadă chiar sub nivelul
iniŃial (fig. 41 D) datorită funcŃionării inerŃiale a pompei care sporeşte astfel
gradul de fermitate a închiderii acestora.
Controlul la nivel sistemic se realizează prin modificarea
excitabilităŃii sub acŃiunea unor substanŃe active: neuromodulatori, neuro-
transmiŃători inhibitori şi hormoni, produse de alte formaŃiuni celulare.
Neuromodulatorii modifică excitabilitatea polului de intrare prin
mecanisme ce diferă în funcŃie de natura chimică a acestora: creşterea sau
reducerea fluidităŃii fosfolipidelor, a reactivităŃii receptorilor celulari, a
activităŃii pompei Na+-K+, modificarea reactivităŃii liganzilor proteici ai
canalelor faŃă de ionii Ca2+, modificarea zonală a densităŃii canalelor ionice
92
etc. NeurotransmiŃătorii inhibitori determină, prin mecanisme mai puŃin
cunoscute, dar interesând – cel mai probabil – creşterea remarcabilă a
stabilităŃii complecşilor organometalici ai Ca2+ cu proteinele-canal, o
„anulare” temporară a excitabilităŃii membranei, deci o blocare a intrării
semnalelor.
Un rol important în realizarea controlului sistemic îl au cele două
sisteme enzimatice de la nivelul membranei – cel al adenilatciclazei şi al
fosfatidilinozitolkinazei (vezi fig. 26 şi 27). Este dovedit faptul că toate
substanŃele neurotrope de origine exogenă (medicamente, droguri, unii
poluanŃi chimici) acŃionează prin interferenŃa cu aceste mecanisme.
IV. 1.1.1. Codificarea semnalelor la nivelul zonei de intrare
Membrana somei neuronale nu funcŃionează doar ca un sumator, ci şi
ca un integrator de semnale. Dacă pe soma unui neuron ar descărca
neurotransmiŃător o singură sinapsă, situată în poziŃie simetrică faŃă de
conul de emergenŃă al axonului (fig. 42), atunci propagarea PA s-ar realiza
ca o undă circumferenŃială neîntreruptă în spatele căreia potenŃialul revine
la valorile de repaus.

Fig. 42
Propagarea pe o somă
neuronală cu o singură
intrare

Deoarece, în acest caz, membrana somei are aceeaşi valoare a


potenŃialului de repaus pe toată suprafaŃa sa, amplitudinea PA va fi aceeaşi
în orice punct al undei propagate, indiferent de poziŃia acesteia. Ajunsă la
conul de emergenŃă, electronegativitatea zonei de depolarizare (PA) va
disloca ionii H+ de la primul nod, determinând deschiderea canalelor ionice
şi la acest nivel. Încât, pe canalul purtător (axon) va pătrunde un singur
potenŃial de acŃiune. În realitate, însă, pe soma neuronală descarcă, în
majoritatea cazurilor, câteva mii de sinapse.
Probabilitatea ca toate acestea să se afle în aceeaşi fază de activitate
este, practic, nulă, cu atât mai mult cu cât ele aparŃin unor circuite
neuronale distincte (convergente pe acelaşi neuron). În consecinŃă, în
fiecare moment membrana somei neuronale se prezintă ca un mozaic de
zone cu potenŃiale şi deci, cu excitabilităŃi diferite (fig. 43).

93
Fig. 43
Propagarea pe o somă neuronală
cu mai multe intrări

În această situaŃie descărcarea neurotransmiŃătorului la una din


sinapse va determina apariŃia în acel punct a unui singur potenŃial de
acŃiune care, însă, datorită mozaicului de excitabilitate, nu se va mai
propaga sub forma unei unde circumferenŃiale neîntrerupte, cu amplitudine
şi viteză constante, ci sub forma unei unde sinuoase, întreruptă acolo unde
ea a întâlnit o zonă aflată în perioada refractară şi având amplitudini şi
viteze variabile de la un punct la altul. În acest mod, potenŃialul unic de la
intrare va fi multiplicat în numeroase alte potenŃiale cu amplitudini
variabile. Datorită mozaicului de excitabilitate creşte şansa propagării şi a
potenŃialelor de mai mică amplitudine. InformaŃia în acest caz este purtată
de amplitudinea potenŃialelor întrucât, cu cât amplitudinea potenŃialului
iniŃial a fost mai mare, corespunzând unei cantităŃi mai mari de
neurotransmiŃător, cu atât mai multe direcŃii de propagare sinuoasă vor avea
şansa să ajungă la conul de emergenŃă al axonului cu o amplitudine
suficientă pentru a putea fi admise pe canalul purtător. Astfel, potenŃialul de
acŃiune intrat, unic şi de amplitudine dată, propagat în aceste condiŃii va
ajunge la conul de emergenŃă al axonului sub forma unui tren de potenŃiale
cu amplitudine diferită ce se succed la intervale de timp diferite (fig. 44 A).
Deci membrana somei neuronale realizează o codificare a mesajelor într-o
modalitate continuu analogă (fig. 44 a-A).

Fig. 44. Codificarea în modalitate continuu analogă (A, a) la conul de


emergenŃă a axonului şi discret analogă (B, b) la primul nod axonal.
PIC – pragul de amplitudine pentru intrarea pe canal (axon);
IS – intensitatea stimulului
94
IV. 1.2. Recodificarea semnalelor la intrarea pe axon
Pentru ca un potenŃial de acŃiune să poată intra pe canalul purtător el
trebuie să aibă o amplitudine minimă necesară dislocării protonilor de la
nivelul primului nod Ranvier situat la o distanŃă relativ mare faŃă de conul
de emergenŃă (1-2 mm.). Din grupul de 10 potenŃiale ajunse succesiv la
conul de emergenŃă (fig. 44 A) numai 5 îndeplinesc această condiŃie, restul
fiind inoperante. De remarcat că potenŃialele cu amplitudini foarte mari pot
atrage protonii de la primul nod încă înainte ca ele să ajungă la conul de
emergenŃă. Întrucât membrana axonală are aceeaşi valoare a potenŃialului
de repaus la toate nodurile, amplitudinea potenŃialelor de acŃiune intrate pe
canal va fi aceeaşi pe toată lungimea acestuia. Fiind o mărime invariabilă
amplitudinea nu mai poate fi purtătoare de informaŃie, acest rol fiind
transferat intervalelor dintre potenŃiale. Întrucât se fac deseori confuzii,
subliniem faptul că informaŃia este purtată pe axon de intervalele dintre
potenŃiale şi nu de frecvenŃa lor, aici fiind o modulare în perioadă,
modularea în frecvenŃă presupunând existenŃa şi a unei frecvenŃe
purtătoare, ceea ce nu există în cazul neuronului. Rezultă că ansamblul
format din conul de emergenŃă şi primul nod Ranvier realizează o nouă
codificare într-o modalitate discret analogă (fig. 44 b-B). Din acest motiv
rolul lui este acela al unui convertor care asigură transferul informaŃiei de
pe amplitudine pe perioadă, deci transferarea codificării din modalitatea
continuu-analogă în una discret-analogă.
IV. 1.3. Controlul polului de ieşire
Polul de ieşire al neuronului este reprezentat de membrana butonului
terminal al axonului, unde are loc eliberarea neurotransmiŃătorului
(membrana presinaptică). Şi aici controlul se realizează prin intermediul
excitabilităŃii care poate fi modificată sub influenŃa unor cauze cu originea
la nivel elementar şi/sau la nivel sistemic. Ceea ce diferenŃiază butonul
terminal de soma neuronală este faptul că modificările excitabilităŃii, atunci
când sunt produse, interesează membrana butonului în întregul ei şi nu
anumite porŃiuni (nu apare mozaicul de excitabilităŃi diferite), deşi chiar şi
la acest nivel (în porŃiunea extrasinaptică) există sinapse axo-axonale cu rol
modulator sau inhibitor. Excitabilitatea pare a fi modulată de la nivel
sistemic prin substanŃe ce acŃionează, mai cu seamă, prin influenŃarea
vitezei de lucru a pompei de Na+-K+ şi a activităŃii principalelor
echipamente enzimatice conexe (sistemele adenilatciclazei şi fosfati-
dilinozitolkinazei). Canalele ionice pot fi blocate de neurotransmiŃătorii
inhibitori (exemplu GABA), cel mai probabil, prin sporirea stabilităŃii
complecşilor organometalici ai Ca2+ cu proteinele-canal. O anumită
95
influenŃă asupra excitabilităŃii membranei presinaptice poate fi exercitată,
de asemenea, şi de starea electrică a membranei postsinaptice, prin posibila
difuzie transsinaptică a ionilor, fanta sinaptică având lărgimea de numai
250Ao. Interpretăm această posibilă influenŃă retrogradă ca o modalitate de
acordare funcŃională între entităŃi celulare distincte, dar părtaşe la realizarea
unui proces unitar – integrarea.
IV.1.3.1. Decodificarea semnalelor la nivelul butonului terminal
La nivelul porŃiunii incipiente a butonului terminal, acolo unde se
termină învelişul mielinic, potenŃialele de acŃiune îşi păstrează atât
amplitudinea, cât şi succesiunea (intervalele) avute pe axon. Să considerăm
un buton terminal la porŃiunea incipientă a căruia a ajuns un singur
potenŃial de acŃiune (fig. 45 A).

Fig. 45 (A, B)
Propagarea discretă (A) şi asociată (B) a potenŃialelor de acŃiune la nivelul polului
de ieşire (butonul terminal)

Propagarea lui pe membrana butonală se va realiza sub forma unei


unde circumferenŃiale neîntrerupte, cu aceeaşi amplitudine în oricare punct
al ei. Ajunsă la porŃiunea presinaptică a membranei, depolarizarea va atrage
electrostatic veziculele la faŃa internă a acesteia iar ionii Ca2+ , pătrunşi din
fantă, vor asigura ancorarea lor un timp suficient pentru reorganizarea
fosfolipidelor, şi deschiderea veziculelor urmată de eliberarea neuro-
transmiŃătorului (a se vedea paragraful despre membrana sinaptică). Cum
însă veziculele se pot deschide spre fantă numai dacă, în prealabil, ele au
fost aduse în contact cu faŃa internă a membranei presinapatice prin atracŃie
electrostatică, vom înŃelege că mărimea şi/sau numărul veziculelor care au
şansa reală de a se deschide, deci cantitatea totală de neurotransmiŃător
eliberat, va fi direct dependentă de timpul cât membrana rămâne
electropozitivă la faŃa ei internă. În cazul de faŃă acest interval de timp este
egal cu durata unicului potenŃial de acŃiune sosit aici, care nu depăşeşte
96
2 ms. Într-un interval de timp atât de scurt vor putea fi aduse în contact cu
membrana presinaptică doar veziculele cele mai mici (mai mobile) şi aflate
mai aproape de aceasta. Ca urmare, cantitatea de neurotransmiŃător
eliberată este redusă şi ea poate fi considerată ca având valoare unitară,
fiind eliberată sub influenŃa unui singur potenŃial de acŃiune. Dacă
intervalul de timp dintre două potenŃiale de acŃiune succesive este suficient
de redus pentru a permite alăturarea lor (dar nu sumarea amplitudinii),
atunci timpul cât membrana presinaptică se menŃine electropozitivă la
interior se dublează (4 ms) şi cantitatea de neurotransmiŃător eliberată creşte
corespunzător (fig. 45 B) prin creşterea numărului şi mărimii veziculelor
aduse electrostatic în contact cu ea. Dacă această distanŃă în timp creşte,
potenŃialele de acŃiune determină consecinŃe separate. În acest mod
semnalul electric este decodificat şi informaŃia transferată echivalent de pe
un purtător fizic (potenŃialul de acŃiune), pe un purtător chimic
(neurotransmiŃătorul).
IV. 2. InterfaŃa ieşire-intrare
Adevărata polaritate funcŃională a neuronilor se manifestă la nivelul
sinapsei. După cum s-a constatat, polii de intrare şi ieşire sunt reprezentaŃi
de zone restrânse, strict delimitate, ale membranei şi nu de toată membrana
regiunii respective. Sinapsa deŃine trei elemente componente din relaŃiile
cărora ia naştere un ansamblu funcŃional cu valoare de interfaŃă ieşire-
intrare. Aceste elemente componente sunt: membrana presinaptică, fanta
sinaptică şi membrana postsinaptică.
Despre particularităŃile celor două formaŃiuni membranare s-a
discutat deja. Faptul că membrana presinaptică asigură eliberarea prin
exocitoză a neurotransmiŃătorului, iar cea postsinaptică asigură captarea
acestuia prin fixarea stereospecifică temporară pe proteinele-receptor,
conferă sinapsei rolul unei adevărate diode prin care semnalul nu poate
trece decât într-un singur sens (ieşire-intrare). Acest dispozitiv asigură nu
numai unidirecŃionarea circulaŃiei semnalelor, ci şi filtrarea în funcŃie de
intensitatea lor la intrare. Rolul de filtru revine membranei postsinaptice
care deŃine un număr determinat de receptori pentru neurotransmiŃători,
reprezentaŃi de proteinele-canal sau de formaŃiuni proteice ataşate acestora.
Limita inferioară a valorii semnalului chimic la intrare este determinată de
numărul critic de canale, prin deschiderea cărora ia naştere un potenŃial
propagabil, iar limita superioară de numărul maxim de canale deschise
întrucât, la acest nivel, informaŃia este purtată de amplitudine. Cele două
limite nu reprezintă însă parametrii invariabili, ci ele se pot modifica în
timp. Astfel, numărul critic de canale este mare când semnalul chimic
surprinde pompa la un nivel ridicat de activitate şi mic atunci când
97
activitatea ei este redusă. Deşi asemenea modificări ale numărului critic de
canale nu sunt spectaculoase, consecinŃele sunt deosebit de importante
pentru funcŃionarea interfeŃei ieşire-intrare. De asemenea, numărul total al
receptorilor se poate modifica, desigur, în intervale de timp mai lungi şi
numai în anumite condiŃii. Acesta poate creşte prin sinteza de noi proteine
specifice şi plasarea lor în membrana postsinaptică, sau poate să scadă prin
internalizare citoplasmatică şi liză enzimatică. Receptarea punctiformă,
discretă, a neurotransmiŃătorului este o necesitate imperioasă pentru
funcŃionarea corectă a interfeŃei. Dacă receptarea s-ar face difuz, pe toată
suprafaŃa membranei postsinaptice, atunci cuantificarea la intrare ar fi
dependentă, pentru o suprafaŃă dată, numai de cantitatea de neuro-
transmiŃător eliberată (numărul cuantelor chimice). Or, tocmai această
cantitate nu poate fi reglată cu precizie din cauza mecanismului de eliberare
a neurotransmiŃătorului. Eliberarea presupune trei faze corelate: a) atragerea
electrostatică a veziculelor şi fixarea prin calciu la membrana presinpatică:
b) reorganizarea fosfolipidelor şi deschiderea veziculelor spre fantă şi c)
difuzia neurotransmiŃătorului prin fantă (eliberarea propriu-zisă). Dintre
acestea esenŃială este aducerea veziculelor în contact cu membrana
presinaptică, întrucât numai astfel ele pot elibera neurotransmiŃătorul.
Întrucât, la momentul depolarizării butonului terminal, poziŃia veziculelor
faŃă de membrana presinaptică (distanŃa lor faŃă de aceasta) este
întâmplătoare, ea fiind determinată de curenŃii citoplasmatici şi de agitaŃia
termică, şansa cea mai mare de a elibera neurotransmiŃătorul o au
veziculele cele mai apropiate de membrană, acestea putând fi mai mult sau
mai puŃin numeroase, mai mari sau mai mici. Ca urmare, hazardul deŃine o
pondere importantă în determinarea cantităŃii de neurotransmiŃător eliberat.
În aceste condiŃii periculoasă ar fi orice eroare, dar, mai cu seamă, cea în
sensul excesului de neurotransmiŃător. Receptarea punctiformă, aşa cum
este ea în realitate, evită deşi nu exclude, asemenea erori atât prin existenŃa
numărului critic de canale (receptor) – controlat la nivel elementar şi
sistemic -, cât şi prin existenŃa numărului maxim al acestora.
Fanta sinaptică determină, prin lărgimea ei, durata funcŃionării
interfeŃelor. Dacă eliberarea şi receptarea neurotransmiŃătorului sunt
procese realizate cu un consum de timp cvasiconstant, durata difuziei lui de
la o faŃă la alta este dependentă exclusiv de lărgimea fantei. Evaluarea
acesteia la o medie de aproximativ 250 A° este de natură să genereze
impresia falsă că abaterile de la aceasta sunt simple şi exclusive consecinŃe
ale variabilităŃii biologice. În realitate, însă, la asemenea unităŃi de spaŃiu şi
timp, orice variaŃie dobândeşte o valoare considerabilă. Raportând timpul
necesar neurotransmiŃătorului pentru a traversa fanta, evaluat – în medie –
la 0,5-0,7 ms, la durata de 2 ms a potenŃialului de acŃiune, putem constata
98
că o reducere a lărgimii fantei cu numai 2,5 A° – reprezentând doar 1% din
medie -, este în măsură să modifice profund consecinŃa interferenŃei pe
soma neuronală a două potenŃiale succesive, cel de-al doilea potenŃial
survenind acum în perioada refractară a celui dintâi, în loc de perioada de
hiperexcitbilitate (postpotenŃial pozitiv), cum s-ar fi întâmplat dacă
lărgimea fantei ar fi rămas nemodificată. Din aceste motive modificările
lărgimii fantei sinaptice, dovedite până acum numai în sensul reducerii ei,
nu sunt întâmplătoare. S-a demonstrat experimental că lărgimea fantei se
reduce dacă sinapsa este solicitată un timp mai lung, însă nu oricum, ci cu o
anumită ritmicitate. O solicitare îndelungată la un ritm redus nu duce la
acelaşi efect. Este posibil ca prin solicitarea la un anumit ritm a sinapsei, cel
puŃin o parte din membrana veziculelor care se deschid să fie integrată în
membrana presinaptică, a cărei suprafaŃă totală creşte ducând astfel la o
apropiere de cea postsinaptică, deci la reducerea lărgimii fantei (fig. 46).

Fig. 46
Integrarea membranei
veziculare în membrana
butonului şi reducerea, astfel,
a lărgimii fantei sinaptice

Fără a considera durata de timp în care aceasta se produce, îngustarea


fantei sinaptice poate merge până la totala ei dispariŃie, membranele pre- şi
postsinaptică intrând în contact nemijlocit, încât depolarizarea se va
propaga direct de la una la alta, fără intervenŃia neurotransmiŃătorului.
Aceasta este o sinapsă electrică prin care se asigură avantajul propagării
undei de depolarizare fără nici o întârziere, avantaj plătit însă cu preŃul
pierderii funcŃiei de diodă, depolarizarea putându-se propaga acum în
ambele sensuri.
InterfeŃele ieşire-intrare (sinapse), unitare prin modul de funcŃionare,
sunt foarte diferite prin modul de organizare şi calitatea neuro-
transmiŃătorului sau neuromodulatorului. Diversificarea lor este consecinŃa
de ordin adaptativ rezultată din relaŃiile ce se stabilesc între formaŃiunile
99
pre- şi postsinaptică. InterfeŃele neuroneurale sunt mai variate decât cele
neuroefectoare şi ele se pot clasifica în baza mai multor criterii: a) după
calitatea membranei postsinaptice: sinapse axo-dendritice, axo-somatice,
axo-axonice; b) după tipul intermediarului chimic: sinapse excitatoare,
inhibitoare, modulatoare; c) după natura chimică a neurotransmiŃătorului:
sinapse adrenergice, colinergice, serotoninergice, gabaergice etc.; d) după
lărgimea fantei sinaptice: sinapse cu întârziere mare, medie, mică sau fără
întârziere la sinapsa electrică: e) după modul de inactivare a neuro-
transmiŃătorului: sinapse cu inactivare enzimatică – exemplu, acetil-
colinesteraza, monoaminoxidaza – , sinapse cu inactivare metabolică –
după internalizarea moleculei active. InterfeŃele neuroefectoare sunt mai
puŃin variate, neurotransmiŃătorul lor fiind întotdeauna de tip excitator, iar
distanŃa dintre membranele pre- şi postsinaptică este fie de valoare redusă,
în cazul efectorilor somatici (m. scheletici), fie sporită, în cazul celor
vegetativi (m. netezi, glande). Inactivarea neurotransmiŃătorului se face mai
mult enzimatic la efectorii somatici şi mai mult metabolic la cei vegetativi.
IV. 3. Canalul ionic ca sistem cu mai multe stări posibile
Analogiile ce pot fi făcute între sistemele fizice şi cele biologice nu
trebuie să depăşească planul funcŃional al neuronului deoarece
modalităŃile şi mijloacele din cele două domenii sunt, de cele mai multe
ori, total diferite. Respectând această condiŃie putem face o comparaŃie
între canalul ionic (de Na+-K+) şi circuitul bistabil, ambele sisteme putând
admite (poziŃia deschis) sau interzice (poziŃia închis) curgerea unor
curenŃi (electronici în cazul circuitului bistabil şi ionici în cazul
canalului). Însă, în timp ce un circuit bistabil are parametri de lucru
predeterminaŃi şi stabili, canalul ionic, cu toate mecanismele ce îl
deservesc, şi-i reorganizează permanent, desigur, între limite valorice
admisibile, prin intermediul celor două niveluri de integrare – elementar
şi sistemic (vezi controlul polilor de intrare şi ieşire ai neuronului). Mai
mult chiar, canalul ionic, spre deosebire de circuitul bistabil, nu este un
sistem binar, ci unul analogic având o stare deschisă şi o mulŃime de stări
închise (grade diferite de fermitate a închiderii, determinate de nivelurile
de stabilitate a complecşilor organometalici ai Ca2+ la gura externă a
canalului). Dacă starea deschisă este unică, determinarea apariŃiei ei este
multiplă, ea fiind posibilă nu numai prin modalităŃi diferite (fizice sau
chimice), ci şi prin valori diferite ale aceleiaşi modalităŃi (praguri). În fine,
revenirea canalului la starea închisă, indiferent de gradul ei de fermitate,
se face prin modalităŃi şi mecanisme de cu totul altă natură decât cele ce
100
i-au determinat deschiderea. Din acest motiv şi constantele de timp ale
închiderii şi deschiderii canalelor ionice sunt foarte diferite.
Dacă la toate acestea adăugăm şi faptul că densitatea canalelor
ionice pe membrana neuronului este cu mult mai mare decât aceea a
circuitelor bistabile pe elementele unitare ale unui computer vom putea
argumenta, deşi nu complet, superioritatea sistemului cibernetic de tip
biologic faŃă de cel fizic.
IV.4. Plasticitatea sinapsei
Sinapsele nu sunt formaŃiuni statice, rigide, ci ele prezintă o mare
plasticitate care constă în capacitatea de a-şi modifica permanent planul
funcŃional, de a fi înlocuite şi de a spori sau reduce numeric atunci când
circumstanŃele o cer. Deşi plasticitatea sinapselor se manifestă mai
pregnant în timpul dezvoltării organismului, ea este prezentă şi la adult ca
o permanentă „primenire”, mai accentuată în anumite condiŃii. După
leziuni sinapsa este refăcută într-un interval de aproximativ 60 zile.
Primenirea naturală la adult, nelezională, nu trebuie considerată doar ca
un simplu proces de înlocuire a unor macromolecule vechi cu altele noi,
ci, mai cu seamă, ca un proces de remodelare funcŃională. Înlocuirea şi
remodelarea naturale la adult se petrec în aproximativ 35-40 zile, prin
aceste procese fiind asigurate atât ştergerea urmelor de uzură funcŃională
relativ rapidă a sinapsei, cât şi adecvarea permanentă a acesteia la
solicitările mereu crescânde ale integrării însăşi. Sporirea complexităŃii
mediului ambiant şi îmbogăŃirea experienŃei individuale de viaŃă duc la
creşteri cu peste 10% a numărului de spini dendritici.
Există trei unghiuri sub care trebuie privită plasticitatea sinaptică: a)
calitatea şi cantitatea emisiei de mesageri chimici: b) calitatea şi mărimea
recepŃiei mesagerilor şi c) lărgimea fantei sinaptice. După cum s-a arătat
mai sus, plasticitatea secretorie a neuronului este accentuată el producând,
de regulă, pe lângă mesagerul principal şi mulŃi alŃi secundari. De aseme-
nea, neuronul îşi poate schimba chiar profilul secretor transformându-se
din excitator în inhibitor. În privinŃa receptorilor de la polul de intrare,
plasticitatea se manifestă nu numai prin înmulŃirea numărului lor, inclusiv
prin creşterea totală a suprafeŃei dendritice (formarea de noi spini), ci şi
prin schimbarea calitativă a acestora prin care, în fapt, se răspunde
plasticităŃii secretorii a neuronului presinaptic. În fine, lărgimea fantei
sinaptice se poate reduce ca urmare a solicitărilor repetate cu un anumit
ritm şi pe o anumită durată a sinapsei.

101
V. ARCUL REFLEX CA SISTEM CIBERNETIC

Captarea, transmiterea, prelucrarea şi stocarea informaŃiilor, precum


şi elaborarea, transmiterea comenzii şi controlul execuŃiei acesteia sunt
procese ce caracterizează funcŃionarea arcului reflex ca sistem cibernetic
destinat integrării. Totalitatea acestor procese, desfăşurate la nivelul arcului
reflex, constituie ceea ce numim în mod curent – actul reflex.
Arcul reflex reprezintă unitatea de alcătuire şi structură a sistemului
nervos întrucât la nivelul său se realizează, desigur, pe plan elementar,
integrarea organismului. La rândul său, arcul reflex are ca unitate
elementară neuronul, care, prin însuşirile sale, nu este în stare să realizeze
integrarea, ci doar să o facă posibilă. Analizând procesualitatea actului
reflex deducem că arcul reflex trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu,
următoarele elemente: o formaŃiune specializată în captarea stimulului
(receptorul), un canal purtător de informaŃii (calea aferentă), un dispozitiv
de prelucrare, de stocare a informaŃiei şi de elaborare a comenzii (centrul
nervos), un canal purtător de mesaje-comandă (cale eferentă), un executant
al comenzii (efector) şi un dispozitiv de autocontrol format dintr-o
componentă de sesizare a eroilor execuŃiei (receptor de origine al
retroinformării) şi un canal purtător de retroinformaŃii cu privire la existenŃa
acestor erori (calea aferentaŃiei inverse) (fig. 47).

Fig. 47
Arcul reflex ca sistem cibernetic (cu autoreglaj). R – receptor;
CA – cale aferentă directă; CN – centru nervos; CE – cale eferentă;
E – efector; CAI – cale aferentă inversă

102
Dacă una din aceste componente lipseşte integrarea nu este posibilă
şi deci, în această situaŃie, nu putem vorbi de un arc reflex. Făcând referire
doar la componentele neuronale ale unui arc reflex constatăm că numărul
acestora este de cel puŃin patru (fig. 48): neuronul senzitiv primar care
realizează atât captarea semnalului direct sau indirect, prin polul său de
intrare, cât şi transmiterea informaŃiei la centru, neuronul intercalar sau de
asociaŃie care asigură prelucrarea informaŃiei, integrând-o altor informaŃii,
primite pe alte căi sau existente în stocul de memorie, neuronul efector care
asigură elaborarea şi transmiterea comenzii spre efector şi neuronul senzitiv
secundar care asigură retroinformarea sau informarea cu privire la apariŃia
erorilor în executarea comenzii.

Fig. 48
ComponenŃa neuronală minimă a unui arc reflex elementar.
R – receptor; NSI – neuron senzitiv primar; NS II – neuron senzitiv
secundar; NA – neuron de asociaŃie; NE – neuron efector; MS – măduva
spinării; E – efector

Cum prezenŃa celor patru tipuri de neuroni şi joncŃionarea lor prin


interfeŃe (ieşire-intrare) sunt condiŃii elementare, obligatorii în realizarea
actului reflex se poate afirma că arcul reflex nu poate fi niciodată
monosinaptic, ci numai polisinaptic: minimum trei sinapse neuro-neuronale
şi una neuroefectoare în cazul arcului reflex elementar.
Ceea ce se denumeşte, în mod curent, arc reflex monosinaptic este, în
realitate, doar o parte a arcului reflex real (stimularea făcându-se direct
asupra receptorului de origine a aferentaŃiei inverse), iar ceea ce se obŃine la

103
nivelul acestei părŃi este ceva ceea ce am putea numi, cu o anumită
îngăduinŃă, o reacŃie de tip reflex dar nu un act reflex.
V. 1. Ierarhia arcurilor reflexe
Oricare arc reflex este organizat pe două niveluri: unul elementar,
care implică doar centrul proxim situat subcortical şi unul supraelementar,
care implică şi un centru cortical, pe lângă alŃi centri subiacenŃi.
FuncŃionarea celor două niveluri ale aceluiaşi arc reflex este, desigur,
unitară în cadrul organismului, deoarece nivelul al doilea este continuare a
celui dintâi, ambele având aceeaşi finalitate – integrarea. În scop didactic
însă, ele pot fi separate nu numai teoretic, ci şi practic, experimental.
V. 1.1. Arcul reflex elementar
În general, organizarea acestuia respectă principiul teritorialităŃii,
informaŃiile culese la nivelul unui anumit câmp receptor fiind conduse la
cel mai apropiat centru subcortical. Cum, de regulă, receptorii şi efectorii
asociaŃi lor se găsesc în apropiere, căile de conducere – aferentă şi
retroaferentă –, care leagă receptorii şi efectorii de centru, se asociază într-o
formaŃiune unică numită nerv mixt (spinal sau cranian) care, spre periferie,
se desparte în ramuri senzitive, respectiv efectorii. Dacă receptorii şi
efectorii asociaŃi sunt situaŃi la distanŃă unii de alŃii atunci căile senzitive se
asociază separat de cele efectorii formând doi nervi, unul senzitiv şi altul
efector (doar la nervii cranieni).
Ceea ce caracterizează arcul reflex elementar este, pe de o parte,
numărul redus de receptori cu care este conectat centrul subcortical şi, pe de
altă parte, alcătuirea căii aferente din prelungirile unui singur neuron (cel
senzitiv) şi a căii eferente din prelungirile unuia singur (neuronul motor
somatic) sau, cel mult, a doi neuroni (efectori vegetativi). Din aceste motive
actul reflex desfăşurat la nivel elementar va fi restrâns ca arie şi va implica
un consum minim de timp (puŃine întârzieri sinaptice). Din aceleaşi motive
răspunsul dat de efectori va fi standardizat, reproductibil la aceeaşi
parametri şi, prin aceasta, în mai mică măsură adecvat circumstanŃelor
ambientale în ansamblul lor. Arcul reflex elementar este un sistem
cibernetic cu un singur nivel de decizie.
V. 1.1.1. Receptorul
Este formaŃiunea componentă a arcului reflex specializată în captarea
semnalelor privitoare la modificarea semnificativă a unui parametru fizico-
chimic al mediului extern sau intern (exteroceptori şi interoceptori). Deşi
104
funcŃionarea tuturor receptorilor are la bază excitabilitatea membranei
celulelor componente, fiecare este specializat în captarea unei anumite
categorii de stimuli.
V. 1.1.1.1. Geneza PA la nivelul receptorului
Captarea semnalului la nivelul receptorului sau recepŃia propriu-zisă
se realizează prin deschiderea numărului critic de canale şi generarea PA
sub impactul variaŃiei parametrului fizic sau chimic adecvat din mediul
intern sau extern. Comparativ cu excitabilitatea neuronilor centrali aceea a
formaŃiunilor receptoare este mult mai redusă, chiar şi în cazul în care
recepŃia este realizată direct de dendritele neuronilor. Aceste diferenŃe sunt
graduale, dendritele neuronilor ce intră în alcătuirea zonelor reflexogene
având o excitabilitate mai redusă decât aceea a neuronilor centrali, dar mult
mai mare decât a neuronilor ce realizează recepŃia directă a stimulilor din
mediul extern (tactili, olfactivi, vizuali). Excitabilitatea mai redusă a
formaŃiunilor receptoare poate fi realizată atât prin modificarea naturii
fosfolipidelor din matricea membranei şi a reactivităŃii proteinelor acesteia
(enzime, receptor, canal), cât şi – mai cu seamă – prin reducerea densităŃii
canalelor de NA+ - K+. Acest specific al excitabilităŃii îşi pune amprenta
asupra genezei potenŃialului de acŃiune, fără a influenŃa desfăşurarea lui în
restul fazelor (ascendentă şi descendentă pasive). Asupra genezei
potenŃialului de acŃiune grevează, de asemenea, şi modul în care intervine
stimulul asupra formaŃiunii receptoare în condiŃii naturale. Se ştie că una
din condiŃiile de bază ale deschiderii numărului critic de canale (geneza
PA) este bruscheŃea cu care intervine excitantul. Stimularea în condiŃii
naturale face ca această condiŃie să fie îndeplinită în mică măsură şi în
puŃine cazuri. Un stimul olfactiv, de exemplu, nu intervine decât rareori cu
bruscheŃea necesară, difuzia particulelor vectoare prin aer, de la sursă la
receptor, făcându-se progresiv după o curbă sigmoidă. Tot aşa un stimul
gustativ, întrucât dizolvarea şi difuzia în salivă a moleculelor de substanŃă
sapidă nu sunt instantanee, ci progresive. O situaŃie similară întâlnim şi la
interoceptorii chemo-, termo-şi mecano-electrici întrucât toŃi parametrii
care îi stimulează nu se pot modifica cu bruscheŃe. Datorită acestui mod în
care acŃionează stimulii în condiŃii naturale deschiderea numărului critic de
canale se va face şi ea cu un consum de timp relativ mare. Acest consum
este sporit şi prin faptul că, datorită deschiderii progresive a canalelor,
pompa de Na+ - K+, a cărei activitate este intensificată în consecinŃă,
reuşeşte să contracareze acŃiunea stimulului reînchizând în acel interval de
timp o parte din canale. Intensificarea pompei, în calitatea ei de mecanism
homeostazic, duce, implicit, la creşterea pragului de detonare a
105
potenŃialului de acŃiune, deplasându-l spre valori mai puŃin negative.
Datorită acestor cauze geneza potenŃialului de acŃiune la nivelul
receptorului este lentă, aşa cum o confirmă înregistrarea grafică (fig. 49),
potenŃialul de acŃiune propriu-zis fiind precedat de un prepotenŃial lung (a-b
fig. 49), numit „potenŃial de receptor”. Durata prepotenŃialului, ca şi
valoarea nivelului de explozie (punctul b, fig. 49), diferă de la o formaŃiune
receptoare la alta, ambele mărimi fiind mai scăzute la receptorii cu
sensibilitate ridicată şi, la aceeaşi formaŃiune, de la o stare fiziologică la
alta.
Fig. 49
Geneza potenŃialului de
acŃiune la nivelul
formaŃiunii receptoare;
PR – potenŃial de repaus

Dacă sporirea progresivă a intensităŃii stimulului nu atinge valoarea


necesară deschiderii numărului critic de canale (nivelul de explozie),
inclusiv datorită intensificării activităŃii pompei, prepotenŃialul se stinge
fără a genera un potenŃial de acŃiune (linia punctată în fig. 49), efectul lui în
plan senzorial fiind nul întrucât pe canalul purtător (calea aferentă) nu pot
pătrunde decât potenŃiale de acŃiune.
Nivelul de sensibilitate (excitabilitatea) a unei formaŃiuni receptoare
poate să se modifice în timp atât din cauze locale, elementare, cât şi prin
intervenŃia unora mai generale, cu origine sistemică. Există chiar
posibilitatea realizării unui control nervos direct asupra formaŃiunii
receptoare la care pot veni axonii unor neuroni centrali care eliberează
substanŃe neuromodulatoare (exemplu: la celulele auditive), reglând în
acest mod nivelul intrărilor în sistemul cibernetic neuronal (arcul reflex).
V. 1. 1. 1. 2. Organizarea funcŃională a sistemelor receptoare
În funcŃie de natura şi nivelul de semnificaŃie ale stimulilor specifici,
sistemele receptoare prezintă forme de organizare mai simple sau mai
complexe. Organizarea cea mai complexă o întâlnim în acele cazuri în care
stimulii, prin natura lor, nu sunt în măsură să determine prin acŃiune directă
106
deschiderea canalelor ionice. În asemenea situaŃii se adaugă o serie de
formaŃiuni auxiliare capabile să mijlocească acŃiunea stimulului şi/sau să îi
asigure dobândirea semnificaŃiei specifice. Este cazul sistemelor receptoare
vizual, auditiv şi vestibular a căror complexitate sporită este determinată de
imposibilitatea deschiderii canalelor ionice prin acŃiunea directă,
nemijlocită a fotonilor, vibraŃiilor aerului, respectiv a acceleraŃiei, inclusiv
gravitaŃionale. Pentru restul sistemelor de recepŃie, la care deschiderea
canalelor ionice este posibilă prin acŃiunea directă a stimulului, gradul de
complexitate anatomică este mult mai redus decât al celor enumerate. Cel
mai elocvent exemplu în acest sens ne este oferit de receptorii proprii
sistemului locomotor (proprioceptori)
Rolul primordial al acestora este de a asigura retroinformarea
centrilor nervoşi, în primul rând, cu privire la modul în care comanda dată
de ei a fost executată (autocontrol prin feed-back) şi, abia în al doilea rând
şi implicit, cu privire la faptul dacă ea a fost sau nu executată. Răspunsul
specific al organului muscular este contracŃia. O retroinformare doar despre
realizarea sau nerealizarea ei este lipsită de relevanŃă pentru centrul nervos,
întrucât acesta trebuie să asigure integrarea locomotorie în raport cu o
finalitate dată: schimbarea raporturilor spaŃiale faŃă de un referenŃial.
Întrucât, pentru integrarea în acest plan funcŃional nu realizarea contracŃiei,
ci consecinŃele ei sunt esenŃiale, sistemul de recepŃie propriu organului
muscular va fi specializat şi adecvat sesizării acestora. ContracŃia
musculară având, din acest unghi de privire, două consecinŃe posibile:
dezvoltarea forŃei (fără mişcare) şi producerea mişcării (sub acŃiunea forŃei),
receptorii proprii organului muscular vor fi specializaŃi şi adecvaŃi în aceste
două direcŃii: sesizarea mărimii forŃei şi sesizarea vitezei mişcării, ambele
categorii de receptori fiind de tip mecanoelectric. Pentru forŃa dezvoltată de
contracŃie, care poate fi de valori diferite, după cum sunt acŃionate câteva,
mai multe sau toate unităŃile motorii, formaŃiunile receptoare specializate în
această direcŃie vor avea şi ele grade diferite de complexitate a organizării,
de la terminaŃiile nervoase libere (dendrite) şi corpusculii Vater-Pacini (cu
un număr de învelişuri direct proporŃional cu valoarea forŃei) până la
fusurile neurotendinoase Golgi. Receptorii specializaŃi doar în direcŃia
sesizării mişcării şi a vitezei de realizare a acesteia – am numit fusurile
neuromusculare (receptori kinestezici) – prezintă o organizare mult mai
complexă decât a celor pentru forŃă. Complexitatea sporită a fusului
neuromuscular este determinată nu atât de modalitatea în sine de a recepta
mişcarea, cât de faptul că acest receptor trebuie să retroinformeze centrul de
comandă în primul rând despre modul de realizare a mişcării care poate fi
continuu (cursiv) sau discontinuu (cu întreruperi pe parcurs), cu viteză mai
mare sau mai mică.

107
V. 1.1.1.3. Specializarea receptorilor
Se realizează atât prin modificări cantitativ-calitative la nivelul
membranei excitabile – interesând, mai cu seamă proteinele (receptor şi
canale ionice) dar şi fosfolipidele, cât şi/sau adăugarea unor formaŃiuni
auxiliare, fie direct celulei receptoare (cili, conuri, bastonaşe), fie zonei
vecine acesteia, constituind asambluri funcŃionale (segment periferic) mai
mult sau mai puŃin complicate (cavităŃi cu umori de densităŃi diferite,
membrane elastice, formaŃiuni colagenice cu rol optic sau mecanic etc.).
Prin aceste specializări celulele receptoare convertesc diversele tipuri
energetice ale stimulilor într-o mărime electrică reprezentată de variaŃiile,
mai mult sau mai puŃin rapide, ale voltajului membranar. Specializarea
funcŃională este cel mai obiectiv criteriu de clasificare a receptorilor:
fotoelectrici, termoelectrici şi chemoelectrici. Activitatea receptorilor este
bazată pe proprietatea membranei lor de a fi excitabilă într-un anumit
grad. Ca urmare, activarea lor, se realizează prin deschiderea numărului
de canale la impactul cu excitantul specific şi adecvat, direct sau indirect.
O asemenea activare o numim specifică nu numai în baza existenŃei
specializării receptorului la sesizarea variaŃiei anumitor factori din mediu
– de natură şi valoare determinate -, ci şi în baza faptului că receptorul
generează o anumită structurare a semnalelor electrice numai sub acŃiunea
stimulului specific şi adecvat. Această structură a grupajelor de semnale
electrice este singura purtătoare de informaŃii. Simpla deschidere a
numărului critic de canale generează potenŃiale de acŃiune izolate lipsite
de semnificaŃie la nivelul centrilor nervoşi tocmai întrucât acestea nu sunt
structurate într-o modalitate adecvată, nu sunt deci, codificate
corespunzător unui anumit limbaj, constituit şi dezvoltat în timp. MulŃi
alŃi stimuli, în afara celor specifici şi adecvaŃi, pot determina deschiderea
numărului critic de canale la nivelul celulei receptoare, dar aceasta
reprezintă o activare nespecifică, nulă din perspectivă informaŃională, ea
nefiind codificată (o lovitură la nivelul globului ocular generează senzaŃii
luminoase – „stele verzi”).
Mecanismele celulare ale recepŃiei specifice sunt foarte puŃin
cunoscute. Ştim multe despre modul cum stimulul ajunge să determine,
direct sau indirect, deschiderea numărului critic al canalelor de Na+ - K+,
dar ştim extrem de puŃine despre mecanismul intim prin care se realizează
aceasta şi aproape nimic despre legităŃile ce guvernează conversia în
grupaje de semnale electrice cu structuri definite şi inteligibile (limbaj).
Există, desigur, numeroase supoziŃii fragmentare şi ipoteze mai
108
cuprinzătoare, dar nici unele nu au un suport obiectiv suficient de
consolidat. Multe dintre acestea, dacă nu pot fi confirmate, nu pot fi, însă,
nici infirmate. Din aceste motive, orice discuŃie asupra acestor probleme
trebuie să se păstreze la nivel de principiu. Este ceea ce şi facem în
continuare.
A. FotorecepŃia
Fotonii nu au capacitatea de a determina deschiderea canalelor ionice
prin acŃiune directă întrucât, prin natura lor, ei nu pot să interfereze
nemijlocit nici cu procesul complexării organometalice a Ca²+ la gura
canalelor, nici cu factorii ce o fac posibilă. De aceea, singura soluŃie
optimă, reŃinută şi dezvoltată în procesul evoluŃiei, a constituit-o
interpunerea unui proces de fotoliză a unei substanŃe primare (AB) capabil
să dea naştere unor substanŃe secundare (A şi B) active în raport cu canalele
(fig. 50A) pe care le deschid din interior (singurul caz printre receptori).
SubstanŃele A şi B fie împreună, fie separat – una sau alta –, determină
deschiderea canalelor ionice la nivelul membranei celulei receptoare, cu
toate consecinŃele ce decurg din aceasta. În acest mod devine posibilă nu
numai decelarea prezenŃei sau absenŃei luminii, ci şi a variaŃiilor intensităŃii
ei. EvoluŃia ulterioară a mecanismului fotorecepŃiei a mers în direcŃia
selectării din grupul substanŃelor fotosensibile a acelora care manifestau
sensibilitatea maximă la fotoliză pentru anumite lungimi de undă şi anume,
pentru acelea din suprapunerea în timp a cărora în proporŃii diferite puteau
rezulta toate celelalte frecvenŃe componente ale luminii albe. Aceste
frecvenŃe sunt cele ce corespund culorilor albastru, verde şi roşu numite,
din acest motiv şi culori fundamentale.

Fig. 50
Mecanismul
fotorecepŃiei la nivelul
conului (A) şi bastonaşului
(B). AB – substanŃă
complexă cu fotosensibilitate
redusă; A' B' – substanŃă
complexă cu fotosensibilitate
sporită; A, B, A', B' – produşi
de fotoliză capabili să
determine, din interior,
deschiderea canalelor ionice;
C C – corpi celulari; ft –
fotoni

109
Deşi asupra existenŃei celor trei tipuri de substanŃe selectiv
fotosensibile nu mai există dubii – fotografia policromă reprezentând o
dovadă în acest sens indirectă –, în ceea ce priveşte modul lor de
distribuŃie – discretă, fiecare într-o celulă – controversele nu sunt încă
încheiate. Că distribuŃia difuză este, cel puŃin aparent, mai fiziologică o
dovedeşte şi faptul că, mutând privirea de pe o suprafaŃă colorată, spre
exemplu, în roşu, pe una colorată în verde, cea de-a doua imagine ne
apare, totuşi continuă.
ExistenŃa prezumtivă a celor trei tipuri de frecvenŃe, ca şi
posibilitatea obŃinerii, prin suprapunerea lor în timp şi spaŃiu, a oricărei
alte frecvenŃe, inclusiv a amestecului tuturor în obŃinerea senzaŃiei de
lumină albă, pot reprezenta condiŃiile necesare şi suficiente pentru
înŃelegerea discriminării nu numai a culorilor, dar şi a purităŃii acestora
(nuanŃe), nu însă şi pentru elucidarea mecanismului de codificare a lor în
baza structurării grupajelor de potenŃiale de acŃiune. Desigur, putem
invoca o codificare de ordin superior la nivelul centrului cortical – ceea ce
se practică în mod curent –, dar, în acest caz, se pune întrebarea: poate
realiza centrul cortical singur o codificare conformă realităŃii pe o altă
bază decât aceea oferită de informaŃiile culese de receptor, singurul aflat
în contact cu realitatea, şi trimise ca grupaje structurate (modulate în
perioadă) ale potenŃialelor de acŃiune?
Pentru variaŃiile naturale ale intensităŃii luminii se dezvoltă şi o a
doua categorie neuronală care diferă de prima numai prin aceea că ea
conŃine o substanŃă (A'B') cu o fotosensibilitate mult mai mare (fig. 50 B).
Impactul acesteia cu un singur foton duce la fotoliză, motiv pentru care
substanŃa A'B' nu „percepe” frecvenŃele fotonilor, ci numai prezenŃa lor.
Acesta este motivul pentru care bastonaşele nu disting culorile. Ele
funcŃionează într-o modalitate binară.
B. TermorecepŃia
VariaŃiile termice pot influenŃa starea canalelor ionice în cel puŃin
două moduri: prin modificarea fluidităŃii matricei fosfolipidice a
membranei (termodependentă) şi prin influenŃarea activităŃii enzimatice
(termodependentă).
Datorită creşterii temperaturii fosfolipidele membranare trec din
textură compactă în textură afânată (fig. 51) şi, astfel, rigiditatea lor
dielectrică scade.
Ca urmare, ionii H+ de la faŃa externă vor putea migra direct printre
macromoleculele fosfolipidice în spaŃiul intracelular, atraşi fiind de
electronegativitatea din această zonă.
110
Fig. 51
Mecanismul termorecepŃiei
Fosfolipidele cu textură compactă (TC) trec, prin creşterea temperaturii (Tº),
la o textură afânată (TA), permiŃând migrarea la interior a ionilor H+ şi, prin
aceasta, determinând deschiderea canalului

ConsecinŃa este deschiderea canalelor ionice şi generarea


potenŃialului de acŃiune, atunci când numărul acestora a atins valoarea
critică. În ceea ce priveşte influenŃarea activităŃii enzimatice, problema este
ceva mai complexă şi, întrucâtva, contradictorie. Se ştie că activitatea
enzimatică sporeşte, între anumite limite, odată cu creşterea temperaturii. În
acest caz, prin creşterea temperaturii în limite convenabile excitabilitatea nu
ar trebui să se modifice întrucât ea generează două efecte antagonice:
sporirea fluidităŃii fosfolipidelor, care duce la deschiderea canalelor ionice
şi stimularea activităŃii ATP-azei, care duce la închiderea acestora. Deşi
ambele influenŃe sunt realizabile, ele se petrec la valori diferite, variaŃiile
termice fiind mai uşor şi mai rapid reflectate de fluiditatea fosfolipidelor
decât de activitatea enzimelor. Acest fenomen poate fi implicat, deşi nu
este singurul responsabil, în realizarea „adaptării” receptorului termic: la
contactul cu apa încălzită la o temperatură superioară celei corporale avem
la început senzaŃia de „fierbinte”, pentru ca, la scurt timp, aceasta să treacă
într-o senzaŃie de „cald”.
Termoreceptorii informează centrii nervoşi nu despre temperatura
mediului, ci despre starea lui termică în raport cu aceea a corpului la acel
moment. Dacă se introduc mâinile în două vase cu apă aflată la temperaturi
diferite: pentru stânga 12ºC, pentru dreapta 40ºC, senzaŃiile ce apar sunt de
rece şi respectiv de cald. După câteva minute de submersie, timp în care
senzaŃiile se estompează (adaptare), se inversează poziŃiile mâinilor: stânga
la 40ºC şi dreapta la 12ºC. În acest moment, deşi temperatura în cele două
vase nu s-a modificat, senzaŃiile ce apar sunt de „foarte rece” şi, respectiv
111
de „fierbinte”. Posibilitatea ca la nivelul tegumentului, care vine în contact
cu oscilaŃii foarte mari ale temperaturii mediului, să existe formaŃiuni
termoreceptoare distincte pentru cel puŃin două intervale de variaŃii nu
poate fi negată. Aceasta întrucât fosfolipidele au, în funcŃie de tipul acizilor
graşi ce le compun, valori caracteristice ale temperaturii de tranziŃie de la
starea compactă (fluiditate redusă) la cea afânată (fluiditate sporită). Astfel,
creşterea temperaturii dincolo de punctul de tranziŃie modifică prea puŃin
fluiditatea fiziologică eficientă a fosfolipidelor. SituaŃia este similară, dar de
sens invers, în cazul în care organismul pierde căldură. O dovadă în acest
sens o poate constitui cazul animalelor hibernante la care, în perioadele de
tranziŃie de la sezonul cald la cel rece şi invers, fosfolipidele membranei
sunt înlocuite cu altele (schimbarea acizilor graşi) a căror temperatură
specifică de tranziŃie se situează la o valoare adecvată fiziologic
temperaturii sezonului care urmează. Încât, existenŃa a cel puŃin două
categorii de receptori pentru sesizarea variaŃiilor termice mari ale mediului
extern are, pe lângă valoarea ei de modalitate adaptivă, o importanŃă
teoretică deosebită demonstrând că sistemul viu nu numai că se sustrage
legităŃilor fizico-chimice ale domeniului neviu, ci şi le integrează
speculându-le consecinŃele în folos propriu. De altfel, cazul analizat nu este
singurul în organism, el fiind prezent la nivelul retinei, tegumentului,
sistemului locomotor, etc. Şi lumina, a cărei intensitate variază în limite
largi, impune cu necesitate existenŃa a două tipuri de fotoreceptori: unii
pentru receptarea intensităŃilor reduse (celulele cu bastonaşe) şi alŃii pentru
receptarea intensităŃilor sporite (celulele cu conuri). Şi în acest caz sistemul
viu exploatează în folos propriu legea fizico-chimică a dependenŃei
sensibilităŃii la lumină de structura chimică a substanŃelor fotosensibile.
C. MecanorecepŃia
Câtă vreme în toate cazurile mecanismul recepŃiei este bazat pe
deschiderea canalelor ionice şi generarea de grupaje structurate de
potenŃiale de acŃiune modulate în perioadă, este corect să admitem că
stimulii mecanici realizează această deschidere prin deformarea membranei
celulei receptoare pe porŃiuni mai mult sau mai puŃin extinse. Asemenea
deformări pot duce la, cel puŃin, două categorii de consecinŃe, de regulă
concomitente şi cu finalitatea comună: a) modificarea raporturilor spaŃiale
dintre macromoleculele fosfolipidice sau/şi dintre acestea şi proteinele
intrinseci generând spaŃii prin care ionii H+ migrează la interior şi
b) deformarea canalului prin îngustarea sau lărgirea gurii sale externe, ceea
ce duce la tensionarea mecanică până la rupere a legăturilor dintre Ca²+ şi
liganzii proteici.

112
Deformarea membranei celulei receptoare poate fi produsă de
stimulul mecanic fie direct – când forŃa se aplică acesteia, desigur, prin
preluarea ei de către Ńesuturile şi lichidele interpuse –, fie indirect când forŃa
se aplică cililor celulei şi deformarea are loc ca urmare a mişcării acestora.
Primul caz îl întâlnim la nivelul tegumentului (receptori tactili şi de
presiune), al sistemului locomotor (proprioreceptori), al organelor cavitare
(preso şi voloreceptori) iar al doilea la nivelul urechii interne (celulele
receptoare din organul lui Corti, crestele ampulare şi maculele senzitive).
Un caz aparte, dar similar acŃiunii prin intermediul cililor, este acela al
firului de păr de pe zonele pubescente ale tegumentului, prin mişcarea
căruia se produc deformări mecanice ale membranei dendritelor aflate la
baza lui.
La nivelul tegumentului şi sistemului locomotor, dată fiind variaŃia
mare a stimulilor mecanici, nu numai sub aspectul intensităŃii, ci şi sub
acela al modului de aplicare (sporadic, ritmic sau prelungit), întâlnim
acelaşi fenomen de diversificare a formaŃiunilor mecanoreceptoare în raport
cu anumite intervale valorice ale intensităŃii stimulilor, precum şi cu
modalităŃile lor specifice de acŃiune. Pe această bază se explică diversitatea
relativ mare de organizare a mecanoreceptorilor tegumentari şi pro-
priceptivi. Mecanoreceptorii orientaŃi spre mediul intern din pereŃii
organelor cavitare sunt mai unitari din acest punct de vedere, ei nefiind
supuşi unor variaŃii atât de mari ale stimulilor specifici, aşa cum sunt supuşi
cei exteroceptivi; diferenŃele mici de intensitate a stimulilor de la o zonă la
alta determină, totuşi şi aici o anumită diversificare, dar numai în ceea ce
priveşte excitabilitatea membranei. În grupul mecanoreceptorilor orientaŃi
spre mediul extern, terminaŃiile nervoase libere sunt cele mai sensibile
formaŃiuni nu atât din cauza unei excitabilităŃi mai ridicate decât a altora,
cât pentru faptul că ele sunt lipsite de învelişuri adiacente. În cazul celor
încapsulate (corpusculii Meisner, Vater-Pacini), pentru a produce deforma-
rea membranei dendritice stimulul mecanic trebuie mai întâi să deformeze
suficient învelişul acesteia („grilajul” de colagen al corpusculului Meisner,
respectiv membranele succesive, separate de lichid de disipare a forŃei,
pentru corpusculii Vater-Pacini).
D. ChemorecepŃia
Mecanismul recepŃiei chimice, cel mai greu de înŃeles, constituie o
problemă asupra căreia s-au emis numeroase ipoteze. Nu ne vom opri
asupra nici uneia dintre ele, ci vom enumera modalităŃile teoretic posibile,
prin care substanŃele chimice, atât de diverse, pot determina deschiderea
canalelor ionice şi generarea potenŃialelor de acŃiune. O parte dintre acestea
sunt deja cunoscute, aşa încât le vom enumera doar.
113
Principial vorbind, aceste modalităŃi se pot grupa în două categorii
după cum acŃiunea stimulului chimic se exercită asupra unei molecule cu
rol de receptor membranar specializat, sau asupra matricei membranare. Nu
poate fi exclusă coexistenŃa celor două modalităŃi la nivelul membranei
aceleaşi celule receptoare, mai cu seamă dacă Ńinem cont de faptul că, pe
lângă o modalitate de activare specifică, receptorul poate suporta şi una
nespecifică. Modalitatea de acŃiune prin intermediul unor substanŃe
specializate în acest sens ar determina o îngustare drastică a formaŃiunii
receptoare care, astfel, nu ar mai fi capabilă să recepteze decât acei stimuli
chimici pentru care deŃine situsuri adecvate. O asemenea modalitate ar
putea fi admisă doar în cazul chemoreceptorilor spre mediul intern, la
nivelul căruia homeostazia asigură o constanŃă chimică nu numai
cantitativă (concentraŃie), ci şi calitativă (compoziŃie). Pentru cei
exteroceptivi, aşa cum este celula olfactivă, modalitatea difuză (sau
combinată cu cea discretă) ar asigura organismului posibilităŃi mai largi de
exploatare chimică a mediului extern, cu consecinŃe benefice în planul
integrării. Larga deschidere spre mediu a receptorului olfactiv este probată
nu numai de cele câteva mii de mirosuri cunoscute de om, ci şi de faptul că
el poate sesiza mirosurile noi ale unor substanŃe de sinteză, neexistente în
condiŃii naturale. Această constatare nu-şi pierde valoarea de argument în
sprijinul celor de mai sus dacă vom admite că mirosul nou al unei substanŃe
de sinteză a rezultat prin amestecul unor mirosuri naturale elementare,
întrucât şi în acest caz se pune, totuşi problema codificării acestui amestec
la nivelul receptorului.
În modalitatea difuză de acŃiune pot fi implicate interferenŃele
posibile ale substanŃei chimice stimulatoare cu ionii H+, pe care îi pot
neutraliza sau disloca, cu fosfolipidele, cărora le pot determina tranziŃia la
starea afânată, cu enzimele membranare, modificându-le nivelul de
activitate, cu ionii Ca²+ pe care îi pot lega în complecşi organometalici mai
stabili, cu proteinele-canal, cărora le pot masca punctele de ligandare sau cu
zonele de legătură hidrofobă dintre proteinele-canal şi fosfolipide,
determinând translarea canalelor în întregime şi, astfel, modificarea
densităŃii lor pe zone restrânse ale membranei.
Numeroase observaŃii au condus la concluzia că diversele substanŃe
chimice stimulatoare necesită intervale de timp diferite pentru a determina
deschiderea numărului critic de canale. Acest interval poate fi numit
latenŃă, având semnificaŃia timpului scurs între momentul impactului şi
acela al deschiderii numărului critic de canale. LatenŃa măsoară deci, durata
prepotenŃialului sau a aşa-numitului potenŃial de receptor. De regulă se ia ca
exemplu chemorecepŃia gustativă. La nivelul cavităŃii bucale mugurii
114
gustativi (ansambluri de celule receptoare) sunt dispuşi pe papile de două
categorii: proeminente la suprafaŃa mucoasei (fungiforme) şi inclavate în
mucoasă (caliciforme) sau între pliuri ale acesteia (foliate). Această
dispoziŃie reflectă existenŃa unei latenŃe mici pentru mugurii situaŃi pe
papilele proeminente, contactul cu substanŃa sapidă limitându-se la timpul
de masticaŃie după care substanŃa este antrenată de deglutiŃie odată cu saliva
şi a unei latenŃe mari pentru cei dispuşi pe papilele inclavate, substanŃa
sapidă continuând să acŃioneze un timp şi după deglutiŃie (saliva din
asemenea adâncituri este antrenată mai greu de deglutiŃie). ExplicaŃia este
plauzibilă dar nu şi singura posibilă. SubstanŃele cu gust amar, receptate de
mugurii inclavaŃi sunt, în general, mai puŃin frecvente în alimente şi, atunci
când ele există, concentraŃia lor este foarte redusă. Din această perspectivă
am putea interpreta latenŃa mai mare a receptorilor pentru gustul amar ca o
consecinŃă a concentraŃiei reduse a substanŃelor care îl generează (între
intensitatea excitantului şi durata minimă de acŃiune există o relaŃie de
inversă proporŃionalitate).
V. 1.1.1.4. Adecvarea receptorilor
În afara specializării funcŃionale în raport cu natura energetică a
stimulilor, receptorii prezintă şi o adecvare funcŃională în raport cu
importanŃa sau nivelul de semnificaŃie biologică. În fapt, adecvarea
funcŃională vizează gradul de sensibilitate sau acuitatea receptorului.
ImportanŃa sau nivelul de semnificaŃie biologică a unui stimul nu Ńine, însă,
de natura sa energetică – fizică sau chimică –, ci de toleranŃa sistemului viu
faŃă de mărimea variaŃiei parametrului fizico – chimic ce deŃine valoarea de
stimul. Încât, pentru variaŃiile faŃă de care toleranŃa organismului este
redusă, sensibilitatea sau acuitatea receptorului specific trebuie să fie mare.
Pentru exemplificare, să considerăm receptorii analizatorilor gustativ şi
olfactiv. Prin specializarea lor funcŃională ei aparŃin aceleiaşi categorii fiind
receptori chemoelectrici, dar prin adecvare funcŃională ei aparŃin unor
categorii diferite: cei olfactivi categoriei cu acuitate medie, iar cei gustativi
celei cu acuitate redusă. La fel se pune problema şi în cazul receptorilor cu
alte specializări: conurile (cu sensibilitate mică) şi bastonaşele (cu
sensibilitate mare) la fotoreceptori, terminaŃiile nervoase libere
(sensibilitatea mare) şi corpusculii Vater-Pacini (cu sensibilitatea redusă) la
mecanoreceptori.
Tot în cadrul adecvării funcŃionale se include şi capacitatea
receptorului de a-şi reduce sensibilitatea faŃă de stimulii cu acŃiune
prelungită în timp (semnificaŃie redusă prin iterare), fără modificarea
intensităŃii acestora (fenomen numit obişnuire sau adaptare). Deşi o

115
clasificare a receptorilor în baza acestui criteriu este posibilă, nu insistăm
asupra ei fiind extrem de relativă. Subliniem, totuşi, faptul că marea
majoritate a chemoreceptorilor din zonele reflexogene (interoceptori), a
căror contribuŃie la menŃinerea homeostaziei mediului intern este esenŃială,
sunt receptori ce nu prezintă fenomenul de obişnuire (adaptare).
V. 1.1.2. Calea aferentă a arcului reflex elementar
Grupajele potenŃialelor de acŃiune, structurate la nivelul receptorului,
sunt preluate de calea de conducere aferentă, şi transmise la un centru
proxim situat în segmentele subcorticale (medulare sau tronculare).
Anatomic calea aferentă este segmentul arcului reflex interpus între
receptor şi proximul centru nervos. Calea de conducere începe cu dendrita
neuronului senzitiv care contactează celula receptoare, sau formează ea
însăşi receptorul, şi se continuă până la corpul celular, situat în toate
cazurile în afara axului cerebrospinal, de unde se continuă cu axonul
acestuia până la proximul centru nervos, unde face sinapsă cu neuronul de
asociaŃie (intercalar).
Particularitatea funcŃională esenŃială a căii de conducere este
fidelitatea propagării. Dacă grupajele preluate de la receptor ar suferi
modificări la nivelul căii de conducere, atunci ar apărea distorsiuni şi
comenzile date de centru ar fi incorecte întrucât ar rezulta din prelucrarea
unor informaŃii falsificate. Din acest motiv calea de conducere nu poate
primi sinapse în lungul ei, sau influenŃe de altă natură nici la nivelul
corpului celular, nici la nivelul prelungirilor sale. Acesta poate fi unul dintre
motivele ce determină poziŃia extranervaxială a corpului celular al
neuronului senzitiv (dar nu şi singurul). Faptul că pe membrana
extrasinaptică a butonului axonal pot descărca anumite sinapse nu
contravine afirmaŃiei anterioare deoarece aceasta nu descarcă
neurotransmiŃători excitatori capabili de distorsiuni, ci fie neuromodulatori
– care nu modifică structura grupajelor de potenŃiale –, fie
neurotransmiŃători inhibitori – care blochează trecerea acestora prin
sinapsă.
V. 1.1.3. Centrul nervos al arcului reflex elementar
Acesta reprezintă „dispozitivul” de prelucrare, stocare a informaŃiei şi
elaborare a comenzii. Pentru arcul reflex elementar (subcortical) centrul
este reprezentat de neuronii de asociaŃie şi de corpii celulari ai neuronilor
efectori. Spunând aceasta comitem, după cum bine s-a intuit, o eroare, dar
aceasta nu este întâmplătoare, ci deliberată. Acest centru, deşi elementar,

116
are o organizare mult mai complexă. La nivelul neuronului de asociaŃie nu
descarcă doar sinapsa cu axonul neuronului senzitiv al arcului reflex
considerat, ci numeroase alte sinapse provenind, direct sau indirect (prin
mijlocirea altor neuroni asociativi), de la alte arcuri reflexe vecine, mai mult
sau mai puŃin apropiate, dar corelate funcŃional cu cel dintâi. Încât,
neuronul de asociaŃie nu are numai rolul de a stabili legătura între cel
senzitiv şi cel efector. Reducându-l doar la aceasta, existenŃa însăşi a
neuronului de asociaŃie îşi pierde orice justificare, legătura directă dintre
ceilalŃi doi neuroni fiind mult mai simplă şi mai puŃin costisitoare pentru
organism. În realitate, rolul principal al neuronului de asociaŃie este acela de
prim integrator pentru informaŃiile ce vin la el prin mai multe sinapse,
inclusiv cea de la neuronul senzitiv al arcului reflex pe care îl analizăm
(vezi codificarea la nivelul somei neuronale). SituaŃia este similară şi pentru
corpul celular al neuronului efector care, de asemenea, primeşte mai multe
sinapse, pe lângă cea de la neuronul de asociaŃie. Rolul lui, în cadrul
centrului arcului reflex considerat, este dublu: de ultim integrator pentru
toate semnalele primite şi, pe această bază, de generator al comenzii finale.
Se foloseşte adesea termenul de „sumator” pentru corpul celular al
neuronului. Deşi utilizarea lui nu este greşită, întrucât la acest nivel au loc şi
procese de sumare, totuşi, considerăm mai potrivită folosirea termenului de
„integrator” întrucât aici au loc şi alte tipuri de interferenŃe între potenŃiale,
cum sunt facilitarea, prin creşterea prealabilă a excitabilităŃii zonale şi
ocluzia, prin blocarea unei direcŃii de propagare fie datorită perioadei
refractare, când canalele sunt încă deschise, fie datorită intervenŃiei
neurotransmiŃătorului inhibitor, când canalele sunt blocate în poziŃia închis.
V. 1.1.4. Calea eferentă a arcului reflex elementar
În ordine funcŃională, calea eferentă are aceleaşi caracteristici cu cea
aferentă, fidelitatea propagării fiind şi aici esenŃială. Anatomic, calea
eferentă este reprezentată de segmentul arcului reflex cuprins între centrul
nervos elementar (subcortical) şi efector.
În cazul în care calea eferentă merge la un efector (muşchi scheletic)
ea este formată de axonul neuronului somatomotor (alfa, beta sau gama) al
cărui corp celular intră în alcătuirea unui „centru” motor somatic
subcortical. Ajuns la nivelul organului efector axonul dă naştere la scurte
ramificaŃii terminate în butoni, al căror număr este adecvat tipului de
activitate musculară, fiind cuprins între 3-15 pentru muşchi de precizie
(exemplu muşchii extrinseci ai globului ocular) şi aproximativ 500 pentru
muşchii de forŃă (exemplu muşchiul marele fesier). Fiecare terminaŃie
butonală formează o sinapsă nauroefectoare (placă motorie) cu o fibră

117
musculară. La nivelul acestei sinapse există enzimă de inactivare a
neurotransmiŃătorului (acetilcolinesteraza). Neuronul somatomor, împreună
cu ramificaŃiile sale şi cu fibrele musculare la care acestea se distribuie,
formează o unitate motorie terminală.
În cazul în care calea eferentă se adresează efectorilor vegetativi
(muşchi netezi, Ńesut nodal şi glande) ea este formată de doi axoni: cel al
neuronului efector al cărui corp celular se află în unul din „centrii”
vegetativi subcortical din axul cerebrospinal şi cel al neuronului efector
propriu-zis al cărui corp celular se află la nivelul unei formaŃiuni
ganglionare extranevraxiale situată pe traiectul căii. Axonul celui de-al
doilea neuron se ramifică şi el la nivelul efectorului vegetativ dând naştere
la terminaŃii butonale dar, spre deosebire de calea eferentă somatică, butonii
terminali nu formează sinapse autentice cu celulele efectoare, ci mai
degrabă un fel de „joncŃiuni lejere”. Fiecare buton terminal eliberează de la
distanŃă neurotransmiŃătorul care ajunge lent şi progresiv la nivelul mai
multor celule efectoare. AcŃiunea prelungită în timp a neurotransmiŃătorului
este posibilă deoarece, la acest nivel, lipsesc enzimele de inactivare sau
activitatea lor este redusă.
Complexitatea căii eferente a arcului reflex vegetativ îşi găseşte
justificarea în însuşi specificul funcŃional al efectorilor din această
categorie. În vreme ce efectorul somatic (muşchiul scheletic) trebuie să
răspundă prin contracŃie rapid şi strict localizat (pe unităŃi motorii
terminale), efectorii vegetativi trebuie să dea răspunsuri contractile sau
secretorii lente şi generalizate pe zone mai mult sau mai puŃin extinse.
Pentru ca acestea să se poată realiza este necesar ca neurotransmiŃătorul să
se elibereze lent, progresiv şi nu cuantificat. Aceasta se asigură prin viteza
de propagare redusă, motiv pentru care axonul celui de-al doilea neuron al
căii este nemielinizat. În acelaşi timp, existenŃa unui al doilea neuron pe
calea eferentă vegetativă face posibilă sinteza şi eliberarea unui alt
neurotransmiŃător (adrenalina) pentru antrenarea efectorului decât cel din
sinapsele de pe restul căii (acetilcolina), în cazul fibrelor simpatice.
V. 1.1.5. Efectorul
ExistenŃa relaŃiei de directă proporŃionalitate între intensitatea
stimulului aplicat la receptor şi mărimea răspunsului obŃinut la nivelul
efectorului generează, adesea, părerea greşită potrivit căreia la nivelul
arcului reflex ar avea loc o dublă conversie energetică: la receptor –
transformarea energiei fizice sau chimice a stimulului în energie electrică (a
potenŃialelor de acŃiune), respectiv la efector – a energiei electrice a
potenŃialelor de acŃiune în energie mecanică (pentru efectori musculari) sau

118
chimică (pentru efectori secretori). O simplă privire, chiar şi neavizată,
poate pune în evidenŃă decalajul dintre imensa energie mecanică dezvoltată
de contracŃia unui muşchi scheletic, de exemplu şi infima cantitate de
energie electrică dezvoltată de potenŃialele de acŃiune ce o determină. Nici
una dintre interferenŃele arcului reflex nu realizează conversia energiei
dintr-o formă în alta, ci asigură doar declanşarea unor procese ce duc la
actualizarea unei anumite forme de energie potenŃială preexistentă la acel
nivel. În cazul receptorului stimulul determină, prin valoarea lui, doar
deschiderea numărului critic de canale, restul evenimentelor depinzând de
valoarea energiei potenŃiale a gradienŃilor electrochimici realizaŃi în fazele
anterioare prin activitatea pompei de Na+ - K+. În acelaşi mod, la nivelul
efectorilor muscular sau secretor depolarizarea membranei se însoŃeşte şi de
o creştere a concentraŃiei ionilor Ca2+ în spaŃiul citoplasmatic care fie
activează o ATP – ază specifică (miozina) ce duce la eliberarea energiei
chimice din stocuri preexistente (ATP), energie ce va fi convertită în lucru
mecanic, fie asigură eliminarea prin exocitoză a produsului de secreŃie în
spaŃiul extracelular (la glande). Dar nici mărimea contracŃiei musculare,
nici cantitatea de produs chimic eliberat nu sunt determinate în mod direct
de factorii declanşatori, ci de valoarea metabolismului din fazele precedente
în care s-a realizat o anumită rezervă de ATP, respectiv un anumit stoc de
produs de sinteză. La nivelul efectorilor proporŃionalitatea directă dintre
valoarea semnalului electric (grupajele de potenŃiale de acŃiune) şi mărimea
răspunsului este asigurată prin intermediul duratei depolarizării care
determină valoarea creşterii concentraŃiei de Ca2+ , esenŃial atât pentru
contracŃie, cât şi pentru exocitoză. La aceste niveluri, corelaŃia valorică este
una mediată, nu directă.
Procesele declanşate de comenzile aduse pe calea eferentă sunt
specifice tipului funcŃional al efectorului: contracŃia sau eliberarea
produsului de sinteză. În ambele tipuri de procese cuplarea evenimentului
electric de membrană cu cel mecanic sau secretor este realizată de ionul
Ca2+. La efectorii musculari depolarizarea sarcolemiei determină creşterea
Ca2+ sarcoplasmatic fie prin influx din exterior (la fibrele musculare
netede), fie prin eliberarea din stocurile interne (la fibrele musculare
striate). Creşterea concentraŃiei Ca2+ cu aproximativ un ordin de mărime (de
la 10-7 M la 10-6 M) activează o ATP-ază specifică (miozina) ce va duce la
eliberarea energiei chimice necesară contracŃiei.
Dacă mecanismul cuplării electromecanice este comun celor trei
tipuri de fibre musculare – scheletică, miocardică şi netedă, modul lor de
joncŃionare cu butonii terminali ai căii aferente este diferit. În timp ce la
musculatura scheletică fiecare buton axonal joncŃionează cu o fibră
119
musculară formând o sinapsă, la musculatura netedă fiecare buton terminal
al axonului nemielinizat (postganglionar) deserveşte un grup de fibre, cu
care nu formează o sinapsă propriu-zisă, ci o joncŃiune neuromusculară
lejeră. La miocard, care trebuie să se contracte succesiv în atrii şi ventricule,
pentru a asigura sensul unic al circulaŃiei sanguine, butonii terminali ai
axonilor amielinici (simpatici şi parasimpatici) nu stabilesc relaŃii directe cu
fibrele contractile, ci mijlocite de formaŃiunile nodale cu care formează
joncŃiuni specifice.
Sinapsa neuromusculară reflectă, prin modul de organizare
funcŃională, specificul fiziologic al efectorului. Astfel, la musculatura striată
de tip scheletic, întrucât eficienŃa scurtării este mai mare dacă fibrele ce
compun organul muscular se contractă cu viteze diferite, în cadrul aceluiaşi
muşchi există fibre rapide şi fibre lente, ponderea lor fiind diferită de la un
organ la altul. Viteza de contracŃie a unei fibre scheletice este direct
dependentă de viteza cu care potenŃialul de acŃiune se propagă de la placa
motorie pe restul sarcolemei. La rândul ei, viteza de propagare este
dependentă, tot direct, de valoarea căderii de potenŃial dintre porŃiunea
postsinaptică depolarizată (placa motorie) şi restul sarcolemei aflată încă în
repaus. Pentru a asigura o cădere de potenŃial sporită formaŃiunea
postsinaptică va fi puternic pliată formând o suprafaŃă mare la fibrele cu
viteză mare de contracŃie şi netedă, realizând o suprafaŃă redusă, la cele cu
viteză mică (fig. 52 A şi B), deşi dimensiunile sinapsei sunt egale.

Fig. 52 (A, B)
Sinapsa neuromusculară la o
fibră musculară scheletică
rapidă (A) şi la una lentă (B).
S1,2 – suprafeŃele
membranelor postsinaptice;
d – diametrul sinapsei

Întrucât specificul activităŃii musculaturii scheletici impune nu numai


o viteză mare de intrare în acŃiune a fibrelor, ci şi o revenire rapidă la starea
120
de repaus, la nivelul sinapselor neuroefectorii de acest tip operează un
sistem enzimatic (acetilcolinesteraza) capabil să anuleze rapid activitatea
neurotransmiŃătorului (acetilcolina). La formaŃiunile neuro-efectorii
vegetative, unde acŃiunea declanşată trebuie să fie prelungită în timp, acest
sistem enzimatic lipseşte. În plus, prelungirea acŃiunii contractile, ca şi
progresiva ei dezvoltare, sunt asigurate şi de distanŃa mare dintre butonul
terminal al axonului amielinic şi elementele efectorii, contractile sau
secretorii, pe care neurotransmiŃătorul trebuie să o străbată.
V. 1.1.6. Calea aferentă inversă a arcului reflex
Din cauza mulŃimii factorilor ce pot influenŃa procesul de declanşare
a răspunsului pot apărea discordanŃe între intensitatea stimulului şi mărimea
răspunsului contractil sau secretor. Din acest motiv se impune cu necesitate
intervenŃia corectoare a centrului. Pentru aceasta este, însă, necesar ca
centrul să fie permanent informat asupra modului de execuŃie a comenzii.
Fără un control riguros asupra modului şi calităŃii executării
comenzii, actul reflex ar reprezenta doar un proces cu reglaj, nu însă şi unul
cu autoreglaj, aşa cum pretinde organismul. Pentru realizarea controlului
sunt necesare două formaŃiuni: a) un receptor specializat în sesizarea cel
puŃin a unuia din efectele produse prin executarea comenzii şi b) o cale de
conducere interpusă între acest receptor şi centrul de comandă,
reprezentând aferentaŃia în sens invers.
AferentaŃia inversă poate fi realizată fie prin intermediul unei căi de
conducere special constituită, numită şi cale retroaferentă, fie prin
intermediul căii aferente directe care astfel îndeplineşte, în momente
diferite, ambele roluri, informând centrul atât despre apariŃia variaŃiei unui
factor de mediu, cât şi despre eficienŃa efectorului în direcŃia corectării ei.
Cele mai multe arcuri reflexe au căi retroaferente special constituite, cu
receptori proprii care sunt dispuşi în locuri strategice şi anume, acolo unde
consecinŃele activităŃii efectorului sunt maxime. Astfel, în cazul efectorilor
musculari (somatici şi vegetativi) receptorii retroaferentaŃiei, alŃii decât cei
ai aferentaŃiei directe, sunt dispuşi chiar în interiorul organelor respective,
aici manifestându-se la maxim consecinŃele contracŃiei. În cazul unui
efector secretor, aşa cum este, de exemplu, pancreasul exocrin, receptorii
retroaferentaŃiei nu se mai dispun la nivelul glandei efectoare, ci la nivelul
intestinului întrucât aici se exercită acŃiunea sucului pancreatic. Pentru
centrul nervos implicat în controlul pancreasului cantitatea în sine a unei
enzime eliberate (proteo-, lipo- sau glicolitică) nu are nici o relevanŃă,
importantă fiind doar adecvarea calitativ-cantitativă a acesteia la conŃinutul
intestinal în care pot fi mai multe sau mai puŃine protide, lipide, respectiv

121
glucide. În acest caz receptorul intestinal (chemoreceptorul) şi calea de
conducere spre centru asigură atât aferenŃa (directă), cât şi retroaferenŃa.
AferentaŃia directă de la nivelul intestinului informează centrul nervos cu
privire la calitatea şi cantitatea substanŃelor nutritive (proteine, lipide,
glucide) venite aici din compartimentul gastric, informaŃii în baza cărora
elaborează comanda spre pancreasul exocrin ca organ efector. Retroaferen-
taŃia, realizată prin acelaşi receptor şi aceeaşi cale ca şi cea directă,
informează centrul despre modul cum se modifică în timp substanŃele
nutritive sub acŃiunea enzimelor pancreatice, informaŃii în baza cărora se
asigură corectarea efectorului secretor.
Calea retroaferentă a fost considerată aici doar ca o componentă
a arcului reflex elementar al cărui centru este situat subcortical. Unul
şi acelaşi act reflex realizat în contextul general al organismului
devine mult mai complex şi mai eficient, în primul rând, prin creşterea
numărului de căi retroaferente. Astfel, activitatea unui lanŃ de muşchi
scheletici este controlată de „centrii” (inclusiv şi mai cu seamă
corticali) nu numai prin căile retroaferente specifice cu originea în
proprioceptorii osteo-musculari şi articulari, ci şi prin altele, cu
specific diferit, cum ar fi cele cu originea în receptorii vizuali,
tegumentari, vestibulari şi auditivi prin intermediul cărora centrii
corticali evaluează şi corectează activitatea efectorilor într-un context
mult mai larg.
V. 1.2. Arcul reflex supraelementar
Schema de principiu a organizării arcului reflex supraelementar este
identică cu aceea a arcului elementar, deosebirile fiind legate de
complexitatea sporită a căilor de conducere şi a centrului. Fiind vorba nu de
un alt arc reflex, ci de un alt nivel, superior, de organizare al aceluiaşi arc
reflex, acest ansamblu funcŃional trebuie considerat ca o prelungire şi o
dezvoltare a nivelului elementar (fig. 53).
De la centrul proxim, elementar, aflat în relaŃia directă cu receptorul,
se continuă o cale ascendentă cu valoare de aferenŃă până la nivelul
cortexului cerebral. Această cale poate avea pe parcursul ei una sau mai
multe staŃii sinaptice la nivelul cărora se stabilesc relaŃii cu alte arcuri
reflexe elementare şi supraelementare. De la nivelul centrului cortical, unde
au loc prelucrarea şi stocarea informaŃiilor precum şi elaborarea
comenzilor, coboară calea descendentă, cu valoare de eferenŃă, până la
nivelul centrului elementar, aflat în relaŃie directă cu efectorul.

122
Fig. 53
Schema arcului reflex
supraelementar (cortical).
R – receptor;
CAF – cale aferentă;
CA – cale ascendentă;
CC – centru cortical;
CD – cale descendentă;
CEF – cale eferentă;
CSC – centru subcortical;
E – efector

Această cale poate să fie neîntreruptă, sau poate avea una sau mai
multe staŃii sinaptice pe traseul ei, cu acelaşi rol ca şi la ascendentă.
V. 1.2.1. Calea aferentă a arcului supraelementar
Ea este formată de calea aferentă a arcului elementar
(extranevraxială) şi de calea ascendentă corticală (intranevraxială), interpu-
nându-se între receptor şi scoarŃă. Faptul că pe traseul ei se interpun unul
sau mai mulŃi centri subcorticali nu schimbă calitatea (semnificaŃia)
semnalelor generate de receptor. Altfel, centrul cortical ar primi semnale
distorsionate, neconforme cu realitatea. StaŃiile sinaptice de pe parcursul ei
nu au decât rolul de a asigura joncŃiunea cu alte arcuri reflexe elementare
sau supraelementare. Este greşită opinia, potrivit căreia, calea ascendentă ar
informa centrul cortical despre activitatea centrilor subiacenŃi. Asupra
acesteia centrul cortical este informat pe căi ale aferenŃei inverse (feed-
back). Orice intervenŃie în planul calităŃii informaŃiei pe parcursul căii de
conducere (la nivelul staŃiilor) ar avea darul să introducă distorsiuni şi,
implicit, erori în comandă. Orice intervenŃie a staŃiilor sinaptice de pe
parcursul căii de conducere Ńine de sfera patologiei. În asemenea condiŃii,
nu prelucrarea corticală este aberantă, ci alimentarea cu informaŃii
(aberante). Aşa se explică faptul real că electroencefalograma, care
caracterizează activitatea corticală în primul rând, poate apărea normală la
unii bolnavi psihic. Pe traseul ei calea aferentă a arcului reflex
supraelementar, face o primă staŃie sinaptică la nivelul centrului elementar,
o ultimă staŃie la nivelul centrului cortical (supraelementar) şi una sau mai
multe staŃii intermediare situate la diverse niveluri ale axului cerebrospinal.
123
Cu excepŃia celei cu originea la nivelul receptorului olfactiv, toate
căile aferente corticale, provenind de la intero- şi exteroceptori, fac o staŃie
sinaptică intermediară la nivelul regiunii talamice, înainte de a se proiecta
pe scoarŃă. Atât excepŃia, cât şi regula au primit, de-a lungul timpului,
explicaŃii foarte diferite, singura valabilă fiind aceea bazată pe considerente
filogenetice. După cum se ştie, supremaŃia scoarŃei cerebrale în procesul
integrării rezidă, printre altele, în faptul că ea reprezintă unicul centru la
nivelul căruia converg informaŃiile provenite de la toŃi receptorii, fără nici o
excepŃie. ExistenŃa unui asemenea centru reprezintă o necesitate în ordine
general-cibernetică şi nu una în ordine specific-biologică. Integralitatea
sistemului viu, ca şi coerenŃa raporturilor sale cu ambientul nu sunt posibile
decât în prezenŃa unui centru de analiză şi sinteza concomitentă a tuturor
informaŃiilor privitoare la realitatea actual trăită şi deja trăită (experienŃa
acumulată). Dacă scoarŃa cerebrală este un asemenea centru aceasta nu
trebuie să conducă la concluzia greşită că în cursul evoluŃiei prelucrarea
centralizată a tuturor informaŃiilor a devenit posibilă numai o dată cu
apariŃia acestei formaŃiuni. La organismele la care nu există scoarŃă (aşa
cum sunt peştii) acest rol este îndeplinit de centrii talamici, la nivelul cărora
converg informaŃiile provenite de la toŃi receptorii. Odată apărută, scoarŃa
preia acest rol ea primind informaŃiile de la talamus prin axonii ultimilor
neuroni ce intră în alcătuirea căii ascendente, ca parte a căii aferente a
arcului reflex supraelementar. Însă, cum apariŃia scoarŃei cerebrale nu este
un proces spontan, ci unul evolutiv, transferul funcŃiei de integrare supremă
a organismului, de la talamus la scoarŃă, se face lent şi progresiv, astfel
încât talamusul nu este eliminat, ci o foarte lungă perioadă de timp, cele
două formaŃiuni conlucrează, ponderea scoarŃei sporind mereu în
detrimentul talamusului.
Preluarea integrală a funcŃiei supreme de către scoarŃa cerebrală bine
dezvoltată nu este un simplu proces de transfer de la o formaŃiune la alta, ci
mai cu seamă unul de dezvoltare cantitativ-calitativă, o trecere pe un plan
superior a alcătuirii şi structurii întregului sistem nervos. Ce şi cât îi rămâne
talamusului din vechiul rol, care sunt noile sale funcŃii în aceste condiŃii
este greu de precizat. Cercetările întreprinse în acest scop pe animale,
bazate pe extirpări parŃiale sau totale ale scoarŃei, pe stimulări sau/şi
distrucŃii locale sau generale la nivelul talamusului, nu pot fi concludente
atâta vreme cât însăşi relaŃiile dintre aceste două formaŃiuni sunt încă
necunoscute. Oricum, rolul talamusului nu trebuie coborât la acela al unei
simple formaŃiuni de releu, rămasă ca un vestigiu al unei etape trecute a
evoluŃiei; în asemenea condiŃii el ar fi dispărut de mult, în absenŃa unui rol
anume el aducând doar dezavantajul unei întârzieri sinaptice în plus.
124
În privinŃa căii olfactive care constituie o excepŃie în sensul că, în
drumul ei spre scoarŃă, nu face staŃie talamică, explicaŃia este acum simplă.
Întrucât simŃul olfactiv este legat direct de respiraŃia aeriană, informând
centrii integratori despre posibila incompatibilitate a aerului pentru
schimbul de gaze la nivel pulmonar, el apare mai târziu şi anume la speciile
ce părăsesc mediul acvatic. Cum la acest moment al evoluŃiei talamusul, ca
centru suprem de integrare al acestor specii, era deja constituit, noua cale cu
originea la nivelul receptorilor olfactivi şi-a constituit un centru propriu în
afara celui existent. Tocmai aceasta este primordiul scoarŃei cerebrale.
V. 1.2.2. Centrul nervos al arcului reflex supraelementar
Dacă la nivelul centrului nervos al arcului reflex elementar
(subcortical) prelucrarea unui număr redus de informaŃii asigură elaborarea
unor comenzi standardizate şi limitate, generatoare de răspunsuri la nivelul
unui anumit efector (sau grup de efectori), la nivelul centrului nervos al
arcului reflex supraelementar (cortical) prelucrarea unui număr maxim de
informaŃii – actuale şi/sau memorate – duce la elaborarea unor comenzi
nestandardizate şi extinse, generatoare de răspunsuri la nivelul oricărui
efector (sau grup de efectori). Dacă la nivelul arcului reflex elementar
răspunsul este adecvat exclusiv stimulului care l-a generat, la nivelul celui
supraelementar acesta este adecvat şi circumstanŃelor în care acŃionează
stimulul. În fine, dacă în primul caz obŃinerea răspunsului necesită un
consum minim şi constant de timp, în cel de-al doilea consumul de timp
este variabil şi întotdeauna superior celui de la nivelul arcului elementar.
Superioritatea funcŃională a scoarŃei cerebrale în raport cu ceilalŃi
centri nervoşi rezidă, în primul rând, în modul ei de organizare şi, abia în al
doilea rând, în diferenŃele calitative ale neuronilor componenŃi. În planul
organizării specifice scoarŃa a) primeşte informaŃii de la toŃi receptorii
organismului; b) poate interveni, direct sau indirect, în activitatea tuturor
efectorilor din organism; c) deŃine numărul cel mai mare de neuroni de
asociaŃie şi d) are neuronii dispuşi în suprafaŃă şi nu în volum. Fiecare din
aceste particularităŃi asigură avantaje în plan funcŃional, neîntâlnite la
ceilalŃi centrii. Astfel, coincidenŃa spaŃio-temporală a tuturor informaŃiilor,
actuale şi/sau memorate, face posibilă integrarea organismului mai mult în
baza semnificaŃiei stimulilor, decât în aceea a intensităŃii lor; posibilitatea
intervenŃiei, directe sau mediate, în activitatea oricărui efector conferă
caracter coerent, unitar răspunsurilor şi actelor comportamentale; numărul
maxim de neuroni asociativi, destinaŃi stabilirii de legături complexe şi
multiple nu numai între neuronii receptori (senzitivi) şi cei efectori, ci şi
între neuronii de acelaşi tip funcŃional, asigură realizarea unei totalităŃi de
125
relaŃii interneuronale cu un pronunŃat caracter dinamic adică realizarea unei
structuri modulare cu toate consecinŃele funcŃionale ce decurg din aceasta;
dispunerea neuronilor în suprafaŃă şi nu în volum conferă scoarŃei
posibilitatea realizării şi a unor relaŃii nonsinaptice între diversele zone de
pe întreaga ei suprafaŃă în baza proceselor de iradiere şi concentrare. În
baza modului ei de structurare scoarŃa acŃionează întotdeauna ca o totalitate,
independent de intensitatea sau semnificaŃia stimulilor. Din acest motiv,
atunci când vorbim de segmentul central al unui reflex supraelementar, nu
trebuie să ne gândim la porŃiuni distincte ale unei totalităŃi, ci la totalitatea
însăşi.
V. 1.2.3. Calea eferentă a arcului reflex supraelementar
Comenzile elaborate la nivelul scoarŃei cerebrale, considerată ca
totalitate, sunt trimise spre efectori prin căi eferente directe (fără staŃii
sinaptice pe traseu) sau indirecte. Dispuse între centri corticali şi efectori ele
se compun dintr-o porŃiune intranevraxială, numită cale descendentă, şi una
extranevraxială reprezentată de calea eferentă a arcului reflex elementar,
devenită astfel o cale finală comună celor două tipuri de arcuri. Fiind un
canal purtător de mesaje, calea eferentă corticală se supune aceleiaşi reguli
a fidelităŃii de propagare. Aceasta nu trebuie interpretată însă în mod îngust,
fidelitatea propagării având semnificaŃie doar în planul calitativ al
răspunsului. Comenzile ce vin pe căi eferente indirecte (cu staŃii sinaptice
pe parcurs) pot suferi modificări cantitative determinate de intervenŃia unor
centri inferiori aflaŃi pe traseu în baza unor informaŃii pe care aceştia le
obŃin de la nivelul efectorilor destinatari ai comenzilor. Ca exemple de
asemenea centri subcorticali sunt hipotalamusul, pentru căile eferente
vegetative şi cerebelul, pentru cele somatice (extrapiramidale).
V. 2. NoŃiunea de organ nervos
Organul reprezintă o entitate anatomo-funcŃională în cadrul
sistemului în care intră ca parte componentă. La rândul său, organul este un
sistem cu o alcătuire (totalitatea Ńesuturilor ce îl compun) şi o structură
(totalitatea relaŃiilor semnificative dintre Ńesături) bine definite. Ca entitate
anatomică organul este delimitat în spaŃiu prin propria sa alcătuire, iar ca
entitate funcŃională este delimitat în spaŃiu şi timp prin propria sa structură.
O simplă grupare de Ńesuturi lipsită de frontiere anatomice nu poate
îndeplini o funcŃie distinctă şi, prin consecinŃă, ea nu are valoare de organ
întrucât nu constituie o entitate integrată în sine şi nici integrabilă într-un
sistem.
126
Din acest unghi de privire măduva spinării, bulbul, puntea,
mezencefalul etc. nu au valoare de organe componente ale sistemului
nervos. În primul rând, ele nu pot fi delimitate anatomic, substanŃa albă a
măduvei, de exemplu, formată din căi ascendente şi descendente,
continuându-se în toate celelalte formaŃiuni. În mod similar, cea mai mare
parte din substanŃa albă a telencefalului este formată din fibre cu
provenienŃă şi destinaŃie din şi spre alte zone şi numai o mică parte din fibre
ce îi aparŃin (fibrele de asociaŃie şi cele comisurale). În al doilea rând ele
sunt indistincte pe plan funcŃional atât între ele, în interiorul sistemului
nervos, cât şi fiecare în raport cu acesta (întregul). Despre fiecare în parte,
ca şi despre întreg, nu putem spune decât că, în plan funcŃional, realizează
(sau participă la) integrarea organismului. Dar integrarea organismului nu
este un proces difuz, ci unul discret, mediul însuşi (intern sau extern)
caracterizându-se prin existenŃa mai multor parametri fizico-chimici
distincŃi, ale căror variaŃii în timp şi spaŃiu sunt quasiin dependente şi
quasialeatorii. Sistemul integrator primeşte, la nivelul unor centri
specializaŃi, informaŃii cu privire la multiplele modificări ale mediului prin
mijlocirea unor receptori adecvaŃi naturii energetice a acestora şi a unor căi
de conducere distincte, pentru ca în baza prelucrării lor, la unul sau la mai
multe niveluri calitative (medular, supramedular, cortical), să poată elabora
comenzile cele mai potrivite ce vor fi adresate acelor efectori care pot
satisface în cel mai înalt grad interesele momentane şi de perspectivă ale
organismului. Încât integrarea organismului se realizează, succesiv sau
concomitent, pe anumite direcŃii, decise de natura şi semnificaŃia stimulului
şi în anumite modalităŃi, decise de starea de moment a organismului şi de
circumstanŃele în care acesta se află. Putem vorbi, astfel, de integrarea
organismului în raport cu stimulii termici, luminoşi, chimici sau mecanici,
dar nu de o integrare în general, deci acauzală.
Totalitatea componentelor anatomice de origine nervoasă care
participă la realizarea integrării organismului în raport cu o anumită
categorie de stimul formează un ansamblu funcŃional cu valoare de organ
nervos. Măduva, bulbul, puntea etc., nu sunt decât regiuni anatomice ale
axului cerebrospinal, dar nu organe ale sistemului nervos. Din acest unghi
de privire, organele sistemului nervos sunt de patru categorii, după natura
energetică a variaŃilor din mediu (stimul) în raport cu care se realizează
integrarea organismului: termică, luminoasă, chimică şi mecanică, fiecare
prezentând variante funcŃionale. Toate organele sistemului nervos au o
alcătuire unitară, ele nefiind altceva decât arcurile reflexe supraelementare,
deja analizate. Astfel, toate formaŃiunile de origine nervoasă care participă
la integrarea chimică a organismului constituie un organ nervos aparŃinând
127
categoriei chemointegratoare. Multiplele sale variante, determinate de
considerente neesenŃiale în raport cu integrarea organismului ca proces
(locul variaŃiei receptate – mediul intern sau extern –, calitatea substanŃei
chimice ce se instituie ca excitant specific – substanŃă organică sau
anorganică etc.), nu alterează cu nimic esenŃa funcŃională unitară a acestui
organ. Integrarea chimică este un proces unitar pentru organism,
independent de faptul că variaŃiile în acest plan îşi au originea în plan
extern, de unde sunt sesizate de receptorii gustativi, digestivi sau olfactiv,
sau în mediul intern (sânge), de unde sunt sesizate de chemoreceptorii
zonelor reflexogene (specializaŃi pentru glucoză, aminoacizi, acizi graşi,
Na+, K+, H+ etc.).
Spre deosebire de organele aparŃinând altor sisteme, care au funcŃie
definită şi previzibilă în ceea ce priveşte finalitatea, organele nervoase sunt
modulare, ele putându-se reorganiza permanent atât funcŃional, cât şi
anatomic, cu toate consecinŃele ce decurg din acestea. Caracterul modular
al organelor nervoase este conferit de scoarŃa cerebrală întrucât toate
acestea converg la nivelul ei unde, datorită numărului mare al neuronilor de
asociaŃie şi prezenŃei proceselor inductive pe distanŃe mari, ele pot să
stabilească relaŃii reciproce practic nelimitate. Încât, la nivel cortical,
componenta aferentă a unui arc reflex, aparŃinând unui anumit organ
nervos, poate joncŃiona temporar cu componenta eferentă şi efectorul unui
alt arc reflex, aparŃinând altui organ nervos. Caracterul temporar al unor
astfel de relaŃii conferă sistemului integrator, şi prin el organismului, cele
mai largi posibilităŃi de integrare. Astfel, în circumstanŃe diferite un anumit
stimul poate declanşa apariŃia unor răspunsuri diferite, tot aşa cum diverşi
stimuli pot declanşa în alte circumstanŃe, unul şi acelaşi răspuns. Dacă
apariŃia unei surse luminoase în câmpul vizual declanşează, în mod
necondiŃionat, un răspuns muscular de orientare a capului în vederea
localizării acesteia în spaŃiu, acelaşi stimulul poate declanşa o reacŃie
salivară sau de apărare, cu condiŃia ca stimul luminos să fi precedat, într-o
experienŃă anterioară şi recentă, apariŃia unui aliment sau a unui agent
nociv. În celălalt plan, secreŃia salivară poate fi răspunsul comun dat
succesiv sau concomitent unor stimuli legaŃi de gustul, mirosul sau vederea
alimentului, cât şi de cei ce îi preced apariŃia: zgomotul preparării, timpul
administrării sau oricare factor cu valoare de semnalizare a apariŃiei
acestuia.
Interpelarea organelor nervoase la nivel cortical nu este un proces
întâmplător. Organizarea şi reorganizarea lor este funcŃie de factori ce Ńin de
interioritatea sistemului viu, oricum, în mai mare măsură decât de cei ce Ńin
de variaŃiile mediului. Numai aşa se explică realitatea că organismul viu
răspunde stimulilor, în primul rând, în raport cu semnificaŃia acestora şi,
abia în al doilea rând, în raport cu natura şi intensitatea lor.
128
VI. RELAłII INTERNEURONALE ÎN CADRUL
ARCURILOR REFLEXE

De vreme ce unitatea de alcătuire şi structură a sistemului nervos este


arcul reflex, iar organul nervos este reprezentat de totalitatea arcurilor
reflexe ce asigură integrarea organismului în raport cu o anumită categorie
de stimuli din mediu (intern sau extern), se poate conchide că existenŃa
solitară nu este posibilă pentru nici un neuron. ExistenŃa oricărui neuron
dobândeşte justificare numai în măsura în care el este cuprins, cel puŃin,
într-un arc reflex. Având în vedere convergenŃa arcurilor reflexe nu numai
la nivel cortical, ci şi subcortical, majoritatea neuronilor intră în alcătuirea
mai multor arcuri reflexe. Cu atât mai mult în cazul scoarŃei cerebrale, unde
majoritatea neuronilor sunt asociativi, vom întâlni numeroase puncte
nodale în care un singur neuron se instituie ca o placă turnantă pentru mai
multe arcuri reflexe.
VI. 1. RelaŃii sinaptice (circuite neuronale)
La nivelul sistemului nervos neuronii se înlănŃuie prin sinapse
formând circuite de complexitate şi utilitate diferite. Există câteva tipuri de
circuite neuronale (fig. 54) care, însă, nu epuizează complexitatea reală a
relaŃiilor interneuronale din sistem. În cadrul fiecărui tip de circuit
importante sunt: numărul sinapselor, calitatea lor şi modul de funcŃionare.
Considerând că fiecare circuit are la ieşirile sale efectori musculari, din
răspunsurile acestora în timp vom putea deduce importanŃa acestor circuite.
Întrucât viteza de propagare pe axoni şi dendrite este foarte mare
(aproximativ 160 m/s), pentru distanŃele reduse din organism o vom neglija
în aceste estimări, luând în considerare doar întârzierile sinaptice.
Pe circuitul linear (fig. 54 A) efectorul va răspunde după 2,5 ms
(cinci sinapse, fiecare cu o întârziere de 0,5 ms) de la intrarea potenŃialului
de acŃiune pe circuit. Deşi numărul sinapselor din acest circuit rămâne
constant în timp, durata totală a întârzierii poate să scadă dacă circuitul este
solicitat sistematic într-o anumită succesiune.

129
Fig. 54 (A, B, C, D, E)
Tipuri de circuite neuronale A – linear; B – divergent; C – convergent;
D – paralele; X, Y, Z – subcircuite paralele; E – reverberant; S – semnate
(stimul); 1-3- ieşiri spre efectori sau spre alŃi neuroni; NI – neuron inhibitor

Aceasta întrucât o parte din membranele veziculelor cu mediator ce


se deschid spre sinapsă sunt integrate membranei butonului terminal, a
cărui suprafaŃă creşte reducând lărgimea fantei sinaptice şi, deci, întârzierea
transmiterii (vezi interfaŃa intrare-ieşire). Pe circuitul divergent (fig. 54 B)
procesele sunt identice. În acest caz se pot imagina variante cu un număr
diferit de sinapse, ceea ce conferă posibilitatea intrării în acŃiune a
efectorilor într-o ordine şi la intervale de timp diferite.
Circuitul convergent (fig. 54 C), având o cale finală comună pentru
mai multe circuite, asigură mai largi posibilităŃi de intercondiŃionare spaŃio
– temporală între acestea. În funcŃie de concomitenŃa sau succesiunea în

130
timp a celor trei semnale de intrare (S1-S2) pot apărea efecte foarte diferite,
de la facilitare până la ocluzie.
Circuitul paralel (fig. 54 D), pe lângă cele ce-i pot fi extrapolate din
analiza celorlalte tipuri, poate asigura multiplicarea răspunsului la acŃiunea
unui semnal unic la intrare. Se poate observa că, datorită numărului diferit
de sinapse pe cele trei subcircuite, semnalul unic de la intrare va determina
apariŃia a trei răspunsuri succesive la nivelul efectorului 1 în ordinea y, x, z,
separate de 0,5 ms. unul de altul.
Circuitul reverberant (fig. 54 E) este capabil să asigure recircularea
multiplă a potenŃialului unic de la intrare, astfel încât, la ieşire, să se obŃină
un număr mare de semnale, număr dependent atât de bucle, cât şi de
sinapsele străbătute. Cum, însă, trecerea prin sinapsă se realizează cu o
anumită pierdere, insensibilă la o singură transmitere transinaptică, dar
remarcabilă la trecerea succesivă prin mai multe, potenŃialele la ieşire vor fi
nu numai multiplicate, ci şi diminuate progresiv în amplitudine până la o
valoare ce devine ineficientă (subluminată). În circuitele de acest tip, se pot
intercala şi neuroni inhibitori (fig. 54 E, NI). EsenŃial într-o asemenea buclă
este faptul că neuronul inhibitor are o excitabilitate mai redusă decât toŃi
neuronii excitatori din circuit. Când intensitatea semnalului S la intrare este
inferioară pragului de excitabilitate al neuronului inhibitor acesta nu va fi
depolarizat şi circuitul va funcŃiona în mod normal. Dacă, însă, valoarea
semnalului S creşte până la atingerea pragului specific acestuia, el va fi
depolarizat şi va elibera mediatorul inhibitor (exemplu GABA) blocând
transmiterea la nivelul sinapsei şi astfel în întregul circuit. În acest mod,
bucla în care este integrat neuronul inhibitor funcŃionează ca un subcircuit
de protecŃie pentru întregul ansamblu, blocând trecerea semnalelor ce
depăşesc o anumită intensitate şi frecvenŃă.
VI. 2. InterrelaŃii nonsinaptice
Caracterul unitar al sistemului nervos rezidă şi în legăturile
nonsinaptice realizate la diferite niveluri ale axului cerebrospinal între
neuronii circuitelor vecine aparŃinând unor arcuri reflexe diferite.
InterrelaŃiile nonsinaptice au loc atât la nivelul corpilor celulari, cât şi al
prelungirilor acestora. Dacă prin legăturile sinaptice neuronii îşi transmit
uni direcŃionat mesaje codificate într-un limbaj specific, prin cele
nonsinaptice ei se influenŃează reciproc şi nespecific în planul excitabilităŃii.
Mijlocitorul unor astfel de relaŃii este electrolitul extracelular, comun pentru
toŃi neuronii.

131
VI. 2.1. RelaŃii nonsinaptice între corpii celulari
Să considerăm corpii celularii a doi neuroni vecini (fig. 55).

Fig. 55
InterrelaŃii non-sinaptice între doi
corpi celulari vecini (a,b)

Câtă vreme ambii neuroni se vor afla în stare de repaus încărcătura


lor externă va fi aceeaşi ca semn – electropozitivă –, dar nu întotdeauna
de aceeaşi valoare. Sarcinile pozitive sunt menŃinute în proximitatea feŃei
externe a membranei fiecărui neuron de forŃa electronegativă internă,
forŃă a cărei mărime este exprimată de valoarea potenŃialului membranar
de repaus. Dacă, dintr-un motiv oarecare, electro negativitatea internă a
neuronului se reduce, suprafaŃa externă a acestuia, deşi rămâne tot
pozitivă, va acŃiona ca un câmp negativ (în realitate, mai puŃin pozitiv)
asupra sarcinilor pozitive de pe suprafaŃa neuronului vecin, o parte dintre
protonii aflaŃi la suprafaŃa acestuia vor migra în sensul câmpului.
Fenomenul se accentuează atunci când neuronul a este depolarizat. Ca
urmare, o parte din canalele ionice ale neuronului b îşi vor reduce din
fermitatea închiderii sau se vor deschide. În acest din urmă caz se va
produce un influx corespunzător al ionilor Na+, în consecinŃa căruia la
nivelul neuronului b se produc: i) reducerea potenŃialului de repaus, deci
creşterea excitabilităŃii şi îi) creşterea concentraŃiei interne a Na+, deci
afectarea homeostazei ionice a citoplasmei. Această a doua consecinŃă
determină o intensificare corespunzătoare a pompei ionice, în calitatea ei
principală de mecanism homeostazic, întrucât ATP-aza specifică este
stimulată de însăşi creşterea concentraŃiei Na+ intern. Deşi nu intervine în
consecinŃa creşterii excitabilităŃii, ci a afectării homeostaziei, pompa
reface concomitent şi valoarea potenŃialului de repaus şi realizează.
132
Iată reînchiderea canalelor ionice prin angajarea antiportului Na+/H+.
Datorită inerŃiei sale metabolice pompa nu-şi va reduce brusc activitatea în
momentul restabilirii concentraŃiei interne a Na+, ci va continua încă un
timp mărind astfel valoarea potenŃialului membranar de repaus şi, prin
aceasta, reducând excitabilitatea faŃă de starea iniŃială. În situaŃia în care
neuronul a nu îşi reduce, ci îşi măreşte valoarea potenŃialului membranar de
repaus (hiperpolarizare) fenomenul rămâne identic schimbându-se doar
sensul de electromigrare a ionilor H+, cu toate consecinŃele ce decurg din
aceasta.
În cadrul relaŃiei nonsinaptice dintre neuronii vecini aflaŃi la
potenŃiale diferite rolul principal revine electromigrării ionului H+ la faŃa
externă a membranei care, prin concentraŃia lui, condiŃionează starea
canalelor ionice. Este demn de remarcat faptul că reducerea în acest mod a
concentraŃiei ionilor H+ la suprafaŃa unei membrane sporeşte valoarea
excitabilităŃii acestuia nu numai –oricum, nu în primul rând – prin
determinarea deschiderii canalelor ionice, ci şi, mai cu seamă, prin
reducerea fermităŃii închiderii acestora, cunoscut fiind faptul că stabilitatea
complexului organometalic format de ionul Ca2+ cu proteinele canal este
strict dependentă de pH. Ceea ce decide asupra uneia sau alteia dintre
modalităŃi este nu atât căderea de potenŃial dintre suprafeŃele externe ale
neuronilor a şi b, cât modul producerii ei în timp. Potrivit unei logici lineare
am fi tentaŃi să considerăm că, pentru neuronul afectat, importantă este doar
consecinŃa – creşterea excitabilităŃii –, nu şi modalitatea în care aceasta a
fost produsă. Considerând, însă, aceste evenimente în procesualitatea lor,
precum şi faptul că – la nivelul sistemului viu (neuronul) – reflectarea este
activă, vom putea constata că ne aflăm în faŃa a două tipuri de excitabilitate
identică în plan valoric, dar total diferite în plan funcŃional.
Valoarea prag a unui stimul este dată de capacitatea acestuia de a
determina deschiderea numărului critic de canale ionice. Acest număr critic
nu reprezintă o constantă neuronală, ci o mărime dependentă de viteza de
lucru a pompei de Na+-K+ la momentul impactului cu stimulul. Aceasta
întrucât stimulul este un factor ce duce la afectarea homeostazei ionice a
citoplasmei, iar pompa este un mecanism ce duce la refacerea şi întreŃinerea
ei. Dacă impactul stimulului surprinde pompa la o viteză redusă de lucru
atunci numărul critic de canale va fi mai mic (excitabilitatea mai mare),
invers faŃă de situaŃia când pompa este surprinsă la o viteză sporită
(excitabilitatea mai mică). Pompa de Na+-K+ este însă un mecanism prin
care celula reacŃionează activ doar faŃă de modificările homeostaziei în plan
ionic, nu şi ale excitabilităŃii ca stare, viteza ei de lucru fiind determinată de
133
dependenŃa ATP-azei specifice exclusiv de concentraŃiile citoplasmatice ale
ionilor Na+ şi K+. Încât, dacă în cadrul relaŃiilor nonsinaptice, electromi-
grarea ionilor H+ determină creşterea excitabilităŃii prin deschiderea unui
număr subcritic de canale, influxul de Na+ prin acestea va afecta
homeostazia, dar şi valoarea potenŃialului de repaus şi va obliga neuronul la
o reacŃie de răspuns ce constă în sporirea corespunzătoare a vitezei de lucru
a pompei, ca mecanism homeostazic, cu toate consecinŃele ce decurg din
aceasta, în primul rând, refacerea şi chiar coborârea excitabilităŃii sub
nivelul iniŃial (datorită inerŃiei metabolice a pompei). Dimpotrivă, dacă
electromigrarea ionilor H+ este subcritică şi determină creşterea
excitabilităŃii nu prin deschiderea canalelor ionice, ci numai prin reducerea
fermităŃii închiderii acestora, homeostazia ionică şi, deci, valoarea
potenŃialului de repaus nu se vor modifica şi neuronul nu va reacŃiona,
pompa de Na+-K+ rămânând la aceeaşi valoare a vitezei de lucru, cu toate
consecinŃele ce decurg din aceasta, în primul rând, persistenŃa în timp a
excitabilităŃii ridicate până în momentul impactului cu un alt stimul.
O problemă aparte o constituie distanŃa până la care se pot stabili
asemenea relaŃii nonsinaptice între neuroni. ApariŃia unei zone mai
electronegative prin reducerea potenŃialului de repaus ori prin inversarea
acestuia la nivelul unuia sau mai multor corpi celulari dă naştere unui câmp
electrostatic a cărui forŃă, exercitată la infinit, scade cu pătratul distanŃei.
Întrucât neuronii cei mai afectaŃi sunt cei mai apropiaŃi de focarul
considerat, nu ar fi lipsită de sens implicarea relaŃiei nonsinaptice în
distribuŃia spaŃială a corpilor celulari neuronali aparŃinând anumitor arcuri
reflexe în cadrul aceluiaşi centru nervos, precum şi a interpunerii între
aceştia a unui număr mai mare sau mai mic de celule gliale cu rol de
amortizare a efectului prin propriul lor potenŃial de membrană. Nu poate fi
exclusă implicarea ei nici în determinarea topografiei „centrilor” pe
formaŃiunile corticale unde, dispunerea corpilor celulari în suprafaŃă şi nu în
volum, asigură realizarea unor asemenea relaŃii nonsinaptice pe distanŃe
mult mai mari. Încât, vecinătatea a doi corpi celulari sau a doi centri ar
putea trăda conlucrarea lor în planul funcŃiilor specifice şi pe baza
interrelaŃiilor nonsinaptice.
VI. 2.2. InterrelaŃii nonsinaptice între prelungirile neuronale
Acest tip de relaŃii mai este cunoscut şi sub numele de transmitere
efaptică. Să considerăm două prelungiri neuronale vecine cuprinse într-un
nerv (fig. 56).
InfluenŃa exercitată reciproc la nivelul nodurilor vecine se bazează pe
acelaşi mecanism descris la relaŃiile dintre corpii celulari. Şi aici
134
excitabilitatea nodului b poate să crească, datorită electromigrării ionilor H+
de la acest nivel în sensul gradientului, fie prin reducerea fermităŃii
închiderii canalelor, fie prin deschiderea acestora într-un număr subcritic.

Fig. 56
InterrelaŃii nonsinaptice între două
prelungiri neuronale vecine (a, b)

Spre deosebire de cazul corpilor celulari, la care modalitatea de


creştere a excitabilităŃii era decisă, în primul rând, de viteza de producere a
căderii de potenŃial şi, în al doilea rând, de valoarea absolută a acesteia, la
prelungirile neuronale modalitatea este decisă exclusiv de distanŃele dintre
acestea întrucât, pe oricare prelungire neuronală potenŃialul de repaus este
constant în timp, neexistând sinapse, el modificându-se doar în consecinŃa
propagării şi atunci numai în forma potenŃialului de acŃiune cu amplitudine
şi desfăşurare în timp constante, potenŃialele de acŃiune vor fi influenŃate
prin deschiderea canalelor ionice, în timp ce prelungirile situate mai
departe, datorită estompării cu pătratul distanŃei a efectelor generate de
potenŃialele de acŃiune, vor fi influenŃate prin reducerea fermităŃii de
închidere a canalelor. De aici decurg consecinŃe funcŃionale diferite,
deosebit de importante. În fibrele (axoni, dendrite) cele mai apropiate de
cea care conduce potenŃiale de acŃiune excitabilitatea crescută prin
deschiderea unui număr subcritic de canale va determina reacŃia
compensatoare a pompei care, datorită inerŃiei sale metabolice, va produce
o hiperpolarizare, deci o excitabilitate redusă. În acest mod se asigură o
propagare localizată strict la nivelul fibrei iniŃiale. Deci fibrele apropiate
celei stimulate trec prin două faze succesive: una de hiperexcitabilitate şi
alta de hipoexcitabilitate. Durata celei dintâi va fi dependentă de viteza de
reacŃie a pompei, iar a celei de-a doua de durata propagării în fibra iniŃială.
135
În cazul fibrelor situate la distanŃă, la care excitabilitatea a crescut prin
reducerea fermităŃii de închidere a canalelor, fără tulburarea homeostazei,
pompa nu are motive să reacŃioneze şi, în consecinŃă, aceste fibre trec
printr-o singură fază – cea de hiperexcitabilitate – a cărei durată se va
extinde pe toată durata de propagare pe fibra stimulată.
În baza acestor două tipuri de influenŃă fibrele ce compun nervii sau
fasciculele de substanŃă albă intranevraxială vor fi astfel dispuse încât
distanŃele dintre ele să corespundă nevoilor funcŃionale specifice. Încât, la
nivelul nervilor – mai cu seamă a celor micşti – grosimea tecilor Henlle şi a
lamelor conjunctive ale perinervului, precum şi modul de grupare a fibrelor
în cadrul subunităŃilor unui nerv, nu pot fi străine de consecinŃele relaŃiilor
nonsinaptice dintre fibre.

136
VII. CENTRII NERVOŞI

Deşi centrul nervos este definit ca un ansamblu de corpi celulari –


ceea ce este parŃial adevărat –, nu orice aglomerare de corpi celulari are
valoare de centru. Pentru a putea fi definit este necesară raportarea acestuia
la schema cibernetică a arcului reflex atât în planul alcătuirii, cât şi al
structurii sale. Din acest unghi de privire, între termenul de centru nervos şi
acela de segment central al arcului reflex este o evidentă similitudine, nu
însă şi identitate. InformaŃiile de la receptor sunt trimise prin canalele
purtătoare la segmentul central unde, ca urmare a prelucrării lor specifice,
se elaborează comanda destinată efectorului. Descrierea este la nivel de
principiu de organizare a unui arc reflex în general. Dar arc reflex „în
general” nu există, ci doar arcuri concrete alcătuite din formaŃiuni strict
localizate şi bine definite, organizate în ceea ce mai sus am numit „arc
reflex supraelementar”, în care cel elementar este parte. Integrarea realizată
la nivelul unui arc reflex real din organism este un proces mult mai
complex decât simpla reacŃie de răspuns la acŃiunea unui stimul. Retragerea
membrului superior la contactul cu un obiect fierbinte este doar o latură a
integrării în acest sens. Ea a fost precedată de procese vegetative
(activitatea cardiovasculară, respiratorie, endocrină etc.) ce fac posibilă
contracŃia musculară în oricare moment (glucoză, oxigen, catecolamine
etc.) şi va fi urmată de altele de tip similar prin care se înlătură efectele
produse, inclusiv refacerea ATP-ului. Dacă sustragerea din faŃa unui pericol
sau alte motive impune intrarea în acŃiune a mai multor lanŃuri musculare
pe durată mai lungă (alergare), atunci chiar în timpul realizării acŃiunii
locomotorii activitatea de integrare devine şi mai complexă atât în planul
somatic al coordonării şi reglării acŃiunii în sine, cât şi în planul vegetativ al
asigurării condiŃiilor necesare acesteia. Asemenea acŃiuni de o mare
complexitate, implicând participarea concomitentă şi succesivă într-o
anumită ordine a numeroase ansambluri de arcuri reflexe somatice şi
vegetative impun cu necesitate localizarea grupată a segmentelor centrale
ale tuturor acestora pentru a se putea asigura prelucrarea centralizată a
informaŃiilor şi, ca urmare, elaborarea comenzilor celor mai potrivite din
mai multe posibile. O asemenea grupare unitară a segmentelor centrale ale
arcurilor reflexe are valoare de centru nervos.
Dacă privim acum problema din perspectiva întregului organism şi
avem în vedere toate acŃiunile de orice tip pe care acesta le poate îndeplini
137
în diverse împrejurări, precum şi faptul că suntem în faŃa unui sistem unitar,
a unei entităŃi ale cărei activităŃi nu pot fi decât coerente şi unitare, pornind
de la toate acestea ar trebui ca, pentru asigurarea prelucrării centralizate a
tuturor informaŃiilor şi elaborării comenzilor optime în oricare zonă
efectoare, segmentelor centrale ale tuturor arcurilor reflexe din organism să
se dispună la acelaşi nivel, deci să se grupeze într-un singur centru nervos.
Este exact ceea ce găsim în organism! Acest centru este scoarŃa cerebrală.
Dacă scoarŃa cerebrală este centrul nervos unic la nivelul căruia sunt
prezente segmentele centrale ale tuturor arcurilor reflexe supraelementare
ale organismului atunci, din acest motiv, ea deŃine supremaŃia în procesul
general al integrării. Fiind în această ipostază scoarŃa, ca centru nervos unic,
va elabora orice comandă numai în baza prelucrării tuturor informaŃiilor
ajunse într-un moment dat la nivelul ei, indiferent dacă acestea provin din
realitatea trăită (actuală) sau deja trăită (memorată ca experienŃă). Cum
aceste procese complexe implică un consum relativ mare de timp, datorat
numărului sporit de sinapse, răspunsurile efectorilor la acŃiunile stimulilor,
deşi superioare calitativ, ar surveni cu o întârziere ce ar putea reduce sau
chiar anula eficienŃa integrării, întrucât nu sunt puŃine situaŃiile în care
pentru organism este mai importantă promptitudinea decât calitatea
răspunsului. Desigur, eficienŃa maximă a integrării rezultă numai din
răspunsuri prompte şi de calitate. Dar, între aceste atribute ale răspunsului
există o contradicŃie: promptitudinea nu poate fi asigurată decât de arcuri
reflexe cu un număr minim posibil de neuroni (sinapse puŃine), ceea ce
duce la pierderi în planul calităŃii, iar calitatea de arcuri reflexe cu un număr
maxim de neuroni (sinapse numeroase), ceea ce duce la pierderi în planul
promptitudinii. Ca urmare, cele două atribute nu pot fi conferite răspunsului
la stimuli nici în acelaşi timp, nici de acelaşi centru. De aici necesitatea ca,
pe lângă centrul cortical, care asigură calitatea maximă a răspunsurilor să
existe – pentru aceeaşi acŃiune integratoare, deci pentru acelaşi arc reflex –
şi un centru subcortical, care să asigure promptitudinea maximă a
răspunsurilor. Deducem de aici că arcul reflex supraelementar (cortical) şi
arcul reflex elementar (subcortical) nu reprezintă două formaŃiuni
anatomice diferite, ele având, de altfel, şi părŃi comune (receptorul, calea
aferentă, calea eferentă şi efectorul) ci niveluri de organizare ierarhică ale
aceluiaşi arc reflex complex şi unitar, la nivelul căruia se realizează
integrarea organismului în raport cu o anumită categorie energetică
(luminoasă, termică, chimică, mecanică) a stimulilor din mediu (intern sau
extern).
138
VII. 1. NoŃiunea de centru nervos
De pe această nouă bază poate fi mai corect definită noŃiunea de
centru nervos. Ansamblul unitar de corpi celulari care participă, direct sau
indirect, la prelucrarea şi stocarea informaŃiilor privitoare la o anumită, sau
la oricare categorie de stimuli, la elaborarea, modularea şi corectarea
comenzilor destinate unei anumite, sau oricărei categorii de efectori
constituie un centru nervos. Prelucrarea şi stocarea informaŃiilor,
elaborarea, corectarea şi modularea comenzilor fiind doar laturi ale unui
proces unitar – integrarea organismului într-un anumit plan funcŃional –,
valoarea de centru nervos a unui ansamblu de corpi celulari se judecă
numai din această perspectivă şi nu fragmentar. În cadrul acestui ansamblu
corpii celulari se grupează unitar în formaŃiuni cu rol preponderent fie în
receptarea, prelucrarea şi stocarea informaŃiilor, fie în elaborarea, corectarea
şi modularea comenzilor.
Din motivele mai sus expuse este greşit să vorbim de centri nervoşi
senzitivi, de asociaŃie sau efectori în general, corectă fiind doar denumirea
de centru nervos al unei anumite activităŃi reflexe în care se includ
formaŃiunile cu rol receptor, de asociaŃie şi efector (coarne, nuclei sau arii).
Din acelaşi motive nu oricare ansamblu de corpi celulari are valoare de
centru nervos. Ganglionii senzitivi, spinali sau cranieri, deşi sunt asocieri de
corpi celulari nu au valoare de centri întrucât la nivelul lor nu se realizează
toate procesele ce dau conŃinut integrării. În aceeaşi situaŃie se află
ganglionii vegetativi simpatici şi parasimpatici.
VII. 2. Modificări de excitabilitate în jurul focarului stimulat
Rezultând din asocierea corpilor celulari aparŃinând anumitor tipuri
funcŃionale de neuroni, centri nervoşi, ca şi arcurile reflexe, vor funcŃiona în
baza proceselor ce caracterizează atât activitatea fiecărui neuron în parte,
cât şi relaŃiile dintre corpii celulari ai acestora. Cu toate acestea activitatea
centrilor nu este rezultatul simplei asocieri sumative a celor două categorii
de procese. În plan calitativ această activitate dobândeşte valenŃe noi ce nu
pot fi reduse la suma valenŃelor specifice proceselor ce-i stau la bază, ceea
ce denotă existenŃa unei asocieri integrative a acestora.
Întrucât cele două categorii de procese au fost deja analizate, în cele
ce urmează vom aborda doar câteva aspecte ale activităŃii centrilor în care
acestea sunt implicate.
VII. 2.1. Creşterea excitabilităŃii în jurul focarului (iradierea)
Dacă un grup de corpi celulari din interiorul unui centru sunt
stimulaŃi (depolarizaŃi), excitabilitatea corpilor celulari din jur creşte pentru
139
scurt timp. Valoarea acestei creşteri pentru un corp celular dat este
dependentă atât de nivelul stimulării în focar, cât şi de distanŃa la care el
este dispus faŃă de acesta. Fenomenul are la bază relaŃiile de tip nonsinaptic
dintre corpii celulari. La realizarea unei asemenea relaŃii participă şi
celulele gliale interpuse.

Fig. 57
Modificarea excitabilităŃii în jurul focarului de excitaŃie (iradierea şi concentrarea)

Să considerăm doi neuroni în momentul depolarizării lor prin


aferenŃele proprii (fig. 57). Câmpul electronegativ apărut astfel la suprafaŃa
lor externă va determina electromigrarea ionilor H+ de pe suprafeŃele
corpilor celulari din jur şi, în consecinŃă, deschiderea canalelor ionice în
număr subcritic şi un influx corespunzător de Na+. Ca urmare, valoarea
iniŃială a potenŃialului membranar de repaus (-80 mV) se va reduce, iar
excitabilitatea va creşte. Cum forŃa câmpului electronegativ al focarului de
excitaŃie scade cu pătratul distanŃei, excitabilitatea cea mai ridicată o vor
avea neuronii cei mai apropiaŃi. Deşi viteza de electromigrare a ionilor H+
este mare, totuşi afectarea excitabilităŃii neuronilor din jur nu este
concomitentă, ci succesivă, ultimul afectat în acest plan fiind neuronul cel
mai îndepărtat. Din acest motiv, desfăşurarea în timp a fenomenului are loc
ca o iradiere efectivă în jurul focarului excitat. Ceea ce iradiază însă nu este
excitaŃia, ci excitabilitatea, neuronii din jurul focarului suferind doar o
reducere a valorii potenŃialului de repaus şi nu o inversare a lui. La analiza
relaŃiilor nonsinaptice dintre corpii celulari s-a făcut precizarea că
excitabilitatea poate să crească atât prin deschiderea canalelor ionice în
140
număr subcritic, cât şi prin reducerea fermităŃii închiderii acestora. În cazul
acum analizat este necesară precizarea că, tocmai datorită acestei a doua
modalităŃi, distanŃa până la care se produce creşterea excitabilităŃii se
extinde şi asupra neuronilor mai îndepărtaŃi, al căror potenŃial de repaus nu
îşi modifică valoarea.
Starea de excitabilitate crescută indusă prin iradiere este una
progresivă. Durata menŃinerii ei depinde, în primul rând, de modalitatea în
care a fost produsă, fiind mai mare pentru neuronii afectaŃi prin reducerea
fermităŃii închiderii canalelor, întrucât faŃă de aceasta neuronul nu
reacŃionează prin pompaj. În al doilea rând, această durată depinde, pentru
cazul afectării excitabilităŃii prin deschiderea canalelor ionice, de
promptitudinea intervenŃiei pompei de Na+-K+. Ca mecanism cu o anumită
inerŃie metabolică, inerŃie determinată de sensibilitatea ATP-azei faŃă de
variaŃiile concentraŃiilor ionilor Na+ şi K+ şi de rezistenŃa opusă de
membrană la traversare, pompa prezintă variaŃii de amplitudine şi
randament în funcŃie atât de specificul neuronului, cât şi de anumite
circumstanŃe.
Independent de modalitatea prin care s-a produs, creşterea
excitabilităŃii în jurul focarului de excitaŃie are serioase consecinŃe asupra
funcŃionalităŃii zonei, influenŃând atât activitatea fiecărui neuron în parte,
cât şi relaŃiile sinaptice şi nonsinaptice dintre aceştia.
VII. 2.2. Scăderea excitabilităŃii în jurul focarului (concentrarea)
Pentru corpii celulari a căror excitabilitate a fost sporită prin
deschiderea canalelor în număr subcritic, influxul Na+ a afectat
homeostazia celulelor în plan ionic. Creşterea concentraŃiei interne a ionilor
Na+ determină activitatea ATP-azei specifice şi, în acest mod, creşterea
vitezei de lucru a pompei, în calitatea ei de mecanism homeostazic. În acest
mod se reface nu numai homeostazia, ci şi voltajul membranar prin
inactivarea (închiderea) canalelor ionice. Dacă afectarea homeostazei ionice
este mare şi refacerea ei va presupune un consum de timp mult mai mare,
datorită naturii metabolice a pompajului care se caracterizează prin inerŃie
şi viteză de lucru relativ redusă.
În exemplul de mai sus (fig. 57), primii neuroni care vor reacŃiona
prin intensificarea pompajului vor fi cei situaŃi mai aproape de focar,
întrucât ei au fost cei dintâi şi cel mai grav afectaŃi în planul homeostaziei.
Deşi neuronii cei mai îndepărtaŃi sunt ultimii care reacŃionează prin pompaj
ei îşi vor reface cei dintâi homeostazia întrucât consumul de timp necesar
pompelor pentru a reface un decalaj de numai 2 mV este inferior celui
necesar pentru a reface 10 mV. Încât, readucerea potenŃialului la valori mai
141
negative este un proces care înaintează dinspre periferie spre focar, ca o
concentrare, invers decât iradierea. Din motivele arătate, privind natura
diferită a celor două procese, viteza revenirii este mult mai mică.
Fiind un mecanism inerŃial pompa de Na+-K+ are nevoie de un
anumit timp pentru a trece de la o valoare la alta a vitezei de lucru. În
consecinŃă, pompajul va continua şi după atingerea homeostaziei în plan
ionic ducând astfel potenŃialul la valori mai negative. Aceasta întrucât
ATP-aza specifică este inhibată progresiv de reducerea în aceeaşi manieră a
concentraŃiei interne de Na+. Desigur, cu cât afectarea homeostaziei a fost
mai gravă, cu atât viteza de lucru a pompei a crescut mai mult şi cu atât mai
mare va fi inerŃia ei metabolică. Încât, neuronii cei mai apropiaŃi de focar
vor atinge potenŃialul cel mai negativ şi excitabilitatea cea mai redusă dintre
toŃi cei afectaŃi în faza de iradiere. Astfel, deşi aferenŃele stimulează în
continuare neuroni, din focar, excitaŃia va rămâne în continuare cantonată la
nivelul acestuia, excitabilitatea neuronilor celor mai apropiaŃi lui fiind mult
diminuată comparativ cu momentul iniŃial al iradierii.
Faptul că în această fază excitaŃia rămâne concentrată la nivelul
focarului nu trebuie să conducă la concluzia greşită că relaŃiile nonsinaptice
dintre neuroni au încetat. Electronegativitatea focarului atrage şi acum
sarcinile pozitive din zonele învecinate, unii ioni H+ suferă chiar
electromigrarea, dar, întrucât forŃa cu care aceste sarcini pozitive sunt
reŃinute în preajma corpilor celulari din jur este mult mai mare şi viteza
pompei este superioară faŃă de starea de repaus, efectele focarului asupra
neuronilor din jur vor fi aproape nule.
VII. 2.3. Iradierea şi concentrarea în suprafaŃă şi în volum
Iradierea excitabilităŃii, ca formă a relaŃiilor interneuronale
nonsinaptice, este un proces datorat jocului forŃelor fizico-chimice pasive,
iar concentrarea la nivelul focarului, ca modalitate de restabilire a
homeostazei ionice, este un proces datorat mecanismului biochimic-
metabolic al pompei active. Din aceste motive ambele procese vor fi
prezente la nivelul oricărei asocieri de corpi celulari, independent de faptul
că aceasta constituie sau nu un centru nervos, sau de morfologia, specificul
funcŃional ori nivelul la care se dispune în axul cerebrospinal sau pe
traiectul formaŃiunilor extranevraxiale. După cum bine s-a înŃeles,
concentrarea în focar este urmarea firească a iradierii.
Întrucât asocierile de corpi celulari pot da naştere la formaŃiuni
cenuşii dispuse în suprafaŃă sau în volum, se înŃelege că distanŃa până la
care electronegativitatea focarului va fi eficientă este mai mare pentru
formaŃiunile cenuşii dispuse în suprafaŃă (fig. 58 A), decât pentru cele
dispuse în volum (fig. 58 B).
142
Fig. 58 (A, B)
Iradierea în suprafaŃă (A) şi în volum (B)

Din acest motiv inducŃia este mai evidentă şi mai operantă pe


formaŃiunile corticale decât pe cele nucleare. Aceasta este, cu certitudine,
una dintre modalităŃile de asigurare a supremaŃiei funcŃionale a
formaŃiunilor corticale, pe lângă aceea a asigurării unor mai largi posibilităŃi
de interconectare sinaptică a corpilor celulari. Chestiunea poate fi uşor
demonstrată prin aceea că elaborarea reflexelor condiŃionate, bazată şi pe
asemenea procese, presupune un număr mult mai mic de asocieri la
organismele care au scoarŃă decât la cele la care aceasta încă nu a apărut.
VII. 2.4. InducŃia simultană şi consecutivă
Stimularea unui focar induce în neuronii din jur modificări de
excitabilitate ce constau într-o creştere a acesteia într-o primă fază şi pentru
un scurt timp, urmată de o scădere a ei într-o fază ulterioară şi, pentru un
interval mai lung de timp, egal de regulă cu durata stimulării focarului.
Aceasta reprezintă inducŃia simultană care este bifazică şi nu monofazică
cum uneori se mai susŃine.
InducŃia consecutivă este rezultatul logic al desfăşurării potenŃialului
de acŃiune la nivelul oricărui corp celular. Întrucât pompa, în calitatea ei de
mecanism electrogen inerŃial, nu poate să-şi reducă brusc activitatea în
momentul refacerii stării iniŃiale a potenŃialului membranar, valoarea
acestuia se va accentua devenind mai negativ (postpotenŃial de
hiperpolarizare). Astfel încât, la nivelul focarului, după încetarea stimulării,
se va instala o fază de excitabilitate redusă (hiperpolarizare), cu toate
consecinŃele ce decurg din aceasta.
În intimitatea lor procesuală fenomenele inductive au la bază variaŃia
potenŃialului membranar de repaus al neuronilor din jurul unui focar
stimulat (inducŃia simultană), respectiv al neuronilor din focar după
143
încetarea stimulării (inducŃie consecutivă), variaŃie ce se repercutează
asupra excitabilităŃii acestora în baza unei relaŃii de inversă
proporŃionalitate. Dacă inducŃia simultană pozitivă din timpul iradierii este
determinată de electromigrarea pasivă a ionilor H+, inducŃia simultană
negativă din timpul concentrării, ca şi inducŃia consecutivă negativă, sunt
determinate de inerŃia mecanismului homeostazic activ reprezentat de
pompă.
VII. 2.5. Centri nervoşi ca sisteme logice cu mai multe stări posibile
Din analiza mecanismelor ce stau la baza fenomenelor inductive se
poate deduce că la nivelul oricărei asocieri de corpi celulari coexistă sau se
succed multiple şi variate stări funcŃionale. Ar fi cel puŃin simplificator să
mai considerăm că activitatea centrilor nervoşi se bazează pe modalitatea
binară – excitaŃie-inhibiŃie. Atunci când s-a discutat despre geneza
potenŃialului de acŃiune s-a făcut precizarea că aceasta este condiŃionată de
activarea numărului critic de canale ionice de către stimulul cu valoare
liminală. Tot cu acel prilej s-a putut constata că şi stimulii subliminali
determină consecinŃe la nivelul potenŃialului membranar, dar nu îndeajuns
de intense pentru a se putea propaga. Dacă, însă, membrana somei
neuronale este un mozaic cu excitabilităŃi diferite, aşa cum este ea în
realitate la quasitotalitatea neuronilor, este cert că o variaŃie de potenŃial cu
amplitudine mică, fără şanse de propagare pe o membrană cu potenŃial
uniform, va putea să se propage pe acele direcŃii pe care aceasta va prezenta
o excitabilitate sporită. Pe baza excitabilităŃii în mozaic a membranei somei
neuronale, diversele sinapse pot determina apariŃia, în puncte diferite, a
unor variaŃii de potenŃial de valori cuprinse între una minimă, dată de
deschiderea unui singur canal ionic şi una maximă, dată de deschiderea
numărului critic în condiŃiile date. Ca urmare, la nivelul somei neuronale
putem vorbi de mai multe stări active, toate determinate de starea deschisă
a canalelor ionice, dar diferenŃiate între ele prin numărul acestora.
Pe de altă parte, atunci când canalele se află în stare închisă ele nu
prezintă aceeaşi susceptibilitate la deschidere întrucât într-o anumită zonă a
membranei ele pot fi mai ferm închise, în alta mai puŃin ferm. Gradele
diferite de fermitate a închiderii canalelor, însemnând valori diferite ale
excitabilităŃii (fără contribuŃia compensatoare a pompei), determină şanse
de propagare diferite pentru variaŃii diferite ale potenŃialului membranar.
Ca urmare, diversele zone ale centrilor nervoşi, la nivelul cărora se
manifestă nu numai proprietăŃile intrinseci ale neuronilor individuali, ci şi
consecinŃele relaŃiilor sinaptice şi nonsinaptice dintre aceştia, se vor putea

144
afla într-una din multiplele stări funcŃionale posibile, determinate atât de
numărul canalelor deschise, cât şi de gradul de fermitate al închiderii
acestora. Din aceste motive centri nervoşi nu funcŃionează ca sisteme
binare, ci ca sisteme logice cu mai multe stări posibile. Numărul stărilor
posibile ale diverşilor neuroni este diferit, el fiind cu atât mai mare cu cât
sinapsele ce descarcă la nivelul fiecăruia sunt mai numeroase. De aici şi
diferenŃele cantitativ-calitative ale integrării realizate la nivelul arcurilor
elementare şi supraelementare, centri celor din urmă (corticali) fiind
formaŃi din corpi celulari ce primesc un număr maxim de sinapse. Găsim în
aceasta încă un mod de a argumenta superioritatea scoarŃei cerebrale faŃă de
ceilalŃi centri. În acelaşi timp trebuie remarcat faptul că şi între centri
subcorticali există asemenea diferenŃe, numărul sinapselor sporind, de
regulă, de la cei medulari la cei tronculari şi diencefalici, cu toate
consecinŃele în plan funcŃional ce decurg din aceasta.
De pe această nouă bază putem înŃelege mai bine de ce nu orice
asociere de corpi celulari constituie un centru nervos. Ganglionii senzitivi ai
nervilor omonimi (spinali şi cranieni) sunt asocieri de corpi celulari pe care
nu descarcă sinapse, iar ganglionii nervilor vegetativi efectori conŃin corpi
celulari cu un număr minim de sinapse constituind formaŃiuni ce nu
participă la prelucrarea informaŃiilor şi elaborarea comenzilor şi nu au
valoare de centri nervoşi.

145
VIII. FORMAłIUNI GANGLIONARE

FormaŃiunile ganglionare sunt asocieri de corpi celulari dispuse pe


traiectul nervilor senzitivi (sau al ramurilor omonime ale nervilor micşti) şi
al nervilor efectori vegetativi. Rolurile lor funcŃionale sunt diferite,
participarea la procesele de integrare vizând alte calităŃi decât aceea de
centri nervoşi.
Atât dispunerea lor în afara axului cerebrospinal, cât şi rosturile lor
fiziologice nu pot fi înŃelese decât în contextul arcurilor reflexe din care fac
parte.
VIII. 1. Ganglionii senzitivi
Aceşti ganglioni reprezintă asociaŃii ale corpilor celulari aparŃinând
protoneuronilor, independent de apartenenŃa acestora la arcurile reflexe
somatice sau vegetative. Faptul că aceşti corpi celulari se dispun în afara
axului cerebrospinal îşi poate afla explicaŃia într-un anume proces de
reciclare a neurotransmiŃătorului la nivelul lanŃurilor neuronale.
Există dovezi indirecte că eliberarea neurotransmiŃătorului în fanta
sinaptică este redundantă. Revenirea sinapsei la starea de repaus implică
înlăturarea mesagerului de la acest nivel, fie prin recaptarea activă în
butonul axonal sau prin difuziune în interstiŃii, fie prin liză enzimatică.
Produşii rezultaŃi din liza enzimatică vor fi încorporaŃi, cel mai probabil
activ, în neuronul postsinaptic unde vor fi utilizaŃi de acesta ca materie
primă pentru sinteza propriului mediator. Astfel, în cadrul unui circuit,
fiecare neuron primeşte de la precedentul o importantă cantitate de materie
primă pentru sinteza propriului mediator (acetilcolina)1. Singurul neuron
care nu poate beneficia de un asemenea aport este protoneuronul aflat la
capătul iniŃial al circuitului. Sinteza acetilcolinei la acest nivel bazându-se
exclusiv pe aportul sanguin de materie primă, vascularizaŃia corpilor
celulari ai protoneuronilor trebuie să fie net superioară vascularizaŃiei
celorlalŃi neuroni. Aceasta poate fi asigurată în condiŃii optime numai prin
dispunerea corpilor celulari în afara axului cerebrospinal unde formează
ganglioni senzitivi sau asocieri neuronale omoloage acestora (neuronii
olfactivi şi neuronii fotosensibili).

146
VIII. 2. Ganglionii vegetativi
O particularitate a căilor eferente vegetative este alcătuirea lor din
prelungirile axonice a doi neuroni: primul având corpul celular situat
intranevraxial, iar al doilea în afara axului. Asocierea corpilor celulari ai
acestora din urmă formează ganglioni situaŃi pe traiectul nervilor efectori
vegetativi. Problema principală, în acest caz, nu este situarea lor
extranevraxială, ci însuşi raŃiunea existenŃei lor. Cu alte cuvinte, căror
necesităŃi răspunde existenŃa celui de-al doilea neuron în cadrul căii
eferente vegetative?
Întrucât efectorii vegetativi (muşchi netezi, unele formaŃiuni
secretorii şi Ńesutul nodal al inimii) au un alt specific funcŃional decât cei
somatici (muşchi scheletici), căile eferente ce le aduc comenzi trebuie
adecvate acestuia. Astfel, de exemplu, musculatura netedă de la nivelul
vaselor, organelor cavitare şi conductelor trebuie să dezvolte contracŃii
lente, de forŃă redusă şi de durată mare. Toate acestea impun particularităŃi
de organizare a căii de conducere, capabile să asigure atât prelungirea în
timp cât şi extinderea în spaŃiu a acŃiunii neurotransmiŃătorului. Aceste
parcularităŃi constau în: a) lipsa mielinei la nivelul axonului care se
distribuie fibrelor netede, prin aceasta asigurându-se o eliberare prelungită
în timp a neurotransmiŃătorului, b) prezenŃa joncŃiunilor neuromusculare
lejere (în locul sinapselor tipice) caracterizate prin eliberarea de la distanŃă a
neurotransmiŃătorului, astfel încât un singur buton terminal axonal
deserveşte mai multe fibre musculare netede, prin aceasta asigurându-se
extinderea spaŃială a acŃiunii şi c) lipsa enzimelor de inactivare a
neurotransmiŃătorilor la nivelul joncŃiunii, prin aceasta sporind durata
acŃiunii acestora. De aici deducem că, existenŃa celui de-al doilea neuron al
căii eferente vegetative, al cărui axon este lipsit de mielină, răspunde
necesităŃii de adecvare a comenzii la specificul funcŃional al efectorului.
În cazul arcului reflex somatic, ultimul beneficiar este fibra
musculară scheletică la nivelul căreia colina şi acetilul sunt folosite în alte
scopuri în cadrul metabolismului. Rolul trofic al inervaŃiei motorii s-ar
putea să nu fie străin de acest aport material.
În afară de aceasta, existenŃa ganglionilor vegetativi aduce serioase
avantaje şi în alte direcŃii. În primul rând se asigură disiparea comenzii
unice, elaborată de centru, spre mai mulŃi efectori prin aceea că axonul unui
singur neuron central face sinapsa la nivelul ganglionilor cu mai mulŃi
neuroni terminali (circuite divergente)1. În al doilea rând, la nivelul arcurilor
_____________
1
Gradul de divergenŃă este mai ridicat pentru ganglionii simpatici
comparativ cu cei parasimpatici
147
reflexe vegetative sau somato-vegetative, se poate asigura adecvarea
timpului de latenŃă2 la specificul funcŃiei integrate de acestea prin ampla-
sarea ganglionului la o distanŃă mai mare sau mai mică de efector deci, prin
lungimea diferită a porŃiunii postganglionare amielinice care conduce
impulsul cu viteză redusă. Găsim în aceasta o explicaŃie plauzibilă a
diferenŃelor de lungime ale fibrelor postganglionare simpatice (mai lungi) şi
parasimpatice (mai scurte), sau chiar la nivelul simpaticului care are
ganglionii dispuşi atât la distanŃă mare de efectori (ganglionii
paravertebrali), cât şi la distanŃă mică (ganglionii celiac, mezenterici). În al
treilea rând dispunerea extranevraxială a ganglionilor simpatici asigură şi
posibilitatea unei mai bune vascularizaŃii a corpilor celulari ai neuronilor
ganglionari care nu pot recicla acetilcolina întrucât mediaŃia asigurată de ei
este adrenergică. Nu poate fi exclusă nici ipoteza că o mai bună
vascularizaŃie ar servi şi ganglionilor parasimpatici întrucât, dată fiind
divergenŃa circuitelor la nivelul lor, aportul material pentru reciclare este
redus, insuficient pentru producŃia mai mare de mediator.

_____________
2
Timpul scurs de la stimularea receptorului până la apariŃia răspunsului la
nivelul efectorului
148
IX. ACTIVITATEA INTEGRATOARE
A ORGANELOR NERVOASE

Deşi integrarea organismului este un proces unitar ea se realizează


prin mijlocirea unor organe nervoase distincte atât în ordinea anatomică, cât
şi fiziologică. Caracterul unitar al integrării nu este, deci, expresia unei
organizări difuze a sistemului nervos, ci rezultatul conlucrării unor
subunităŃi (organe) discrete ale acestuia, conlucrare ce devine posibilă
graŃie existenŃei mai multor niveluri de interconectare neuronală sinaptică şi
non-sinaptică, cel mai complex şi eficient fiind nivelul cortical.
IX. 1. Caracterul unitar al integrării
Acesta are o dublă determinare: internă şi externă. Cea internă este
reprezentată de existenŃa aceluiaşi plan de alcătuire (arcul reflex) şi
funcŃionare (actul reflex) pentru toate organele nervoase, iar cea externă de
coexistenŃă a mai multor tipuri energetice în acelaşi segment al ambianŃei.
Unitare în alcătuire şi funcŃie, organele nervoase diferă între ele tocmai prin
aceea că fiecare este specializat în realizarea integrării organismului în
raport cu variaŃiile unui anumit tip de energie din ambianŃă (internă sau
externă). Încât integrarea organismului nu trebuie concepută ca un proces
de adecvare a acestuia la o ambianŃă globală şi nedefinibilă, ci ca unul
complex şi unitar constituit din adecvări distincte, concomitente şi/sau
succesive ale organismului la variaŃiile semnificative ale anumitor
parametrii energetici ce definesc o ambianŃă dată. Vom vorbi, astfel, de
integrare termică, mecanică, fotonică şi chimică, fiecare implicând un
organ nervos adecvat, şi vom atribui sintagmei „integrarea organismului”
înŃelesul de rezultantă procesuală a acestora, implicând totalitatea organelor
nervoase din componenŃa sistemului integrator. De aici rezultă că întregul
sistem nervos este format doar din patru tipuri de organe nervoase care
asigură integrarea organismului în raport cu variaŃiile principalelor forme
energetice din ambianŃă.
Organizate pe baza arcurilor reflexe, organele nervoase prezintă două
planuri structurale şi, deci, două niveluri de integrare: subcortical şi cortical,
fără ca prin aceasta să fie afectat caracterul unitar al ansamblului. Cele două
niveluri de integrare se realizează cu participarea unor centri diferiŃi:
subcorticali – care asigură promptitudinea răspunsului – şi corticali – care
asigură calitatea acestuia. DiferenŃele dintre centrii subcorticali şi corticali,
149
între care două sunt esenŃiale – numărul şi calitatea aferenŃelor şi
eferenŃelor, pe de o parte şi numărul şi calitatea interrelaŃiilor (sinaptice şi
non-sinaptice) dintre componentele lor neuronale, pe de altă parte –,
conferă celor două niveluri ale integrării valenŃe diferite.
La nivelul centrului subcortical se primesc aferenŃe de la un număr
redus şi limitat de receptori şi de la acest nivel pot fi transmise comenzi pe
căi eferente directe la un număr corespunzător (dar nu egal) de unităŃi
efectoare. De asemenea, numărul relaŃiilor din interiorul centrului este
redus şi prestabilit, în sensul că, pentru o cale aferentă dată există o anumită
cale eferentă, mereu aceeaşi. Din aceste motive, integrarea subcorticală este
înnăscută, standardizată şi predictibilă. Prin numărul minim de neuroni ce
se interpun între receptor şi efector, integrarea subcorticală asigură, în
primul rând, promptitudinea răspunsului. La nivelul centrului cortical se
primesc aferenŃe de la toate formaŃiunile receptoare şi de la acest nivel pot
fi trimise comenzi, pe căi eferente directe şi/sau indirecte, la toŃi efectorii
(fig. 59).

Fig 59
ScoarŃa cerebrală – sediul structurării modulare a organelor nervoase.
AR – arii receptoare; A – arii asociative; AE – arii efectorii

Numărul relaŃiilor interioare centrului cortical este atât de mare încât,


practic, el poate fi considerat nelimitat. Din acest ultim motiv, aria
receptoare aparŃinând unei căi aferente date poate intra în relaŃie cu aria
efectorie aflată la originea oricărei căi eferente. Deci, la nivel cortical
organele nervoase primesc calitatea de organe cu structură modulară.
Momentul şi modul realizării unor astfel de restructurări modulare sunt
determinate de: a) circumstanŃe; b) condiŃionările reflexe prealabile şi
150
c) factori voliŃionali (ce nu Ńin de circumstanŃe). Este de remarcat că
determinarea circumstanŃială vizează prezentul, ca existenŃă trăită, cea
condiŃionată reflexă vizează trecutul, ca existenŃă deja trăită, iar
determinarea voliŃională (în sens exclusiv) vizează viitorul, existenŃă ce
urmează a fi trăită.
La nivelul scoarŃei cerebrale, ca loc comun al tuturor aferenŃelor şi
eferenŃelor, se stabilesc relaŃii sinaptice şi non-sinaptice în număr, practic,
nelimitat. Asemenea relaŃii sunt de cel puŃin trei categorii: a) între ariile
receptoare şi efectoare, prin care se asigură restructurarea permanentă a
organelor nervoase; b) între diversele arii receptoare, prin care se realizează
sinteza informaŃiilor şi c) între diversele arii efectoare, prin care devine
posibilă modularea activităŃii efectorilor (Fig. 59). ConcomitenŃa şi/sau
succesiunea unor astfel de relaŃii determină complexitatea şi, prin aceasta,
superioritatea funcŃională a acestui centru nervos.
În toate cele trei categorii de relaŃii un rol esenŃial revine capacităŃii
centrului nervos de a stoca nu numai informaŃia, ci şi experienŃa acŃională.
Deşi terminologia nu satisface pe deplin realitatea, întrucât stocarea
reprezintă procesul general de remanenŃă a efectelor determinate de
trecerea printr-un neuron chiar a unui singur potenŃial de acŃiune, ea va fi
totuşi păstrată din raŃiuni didactice. Deducem din toate acestea că, la
rigoare, stocarea nu este un proces specific ariilor receptoare, ci unul comun
tuturor ariilor corticale şi oricărui centru subcortical. Rămân de considerat,
desigur, diferenŃele de ordin cantitativ şi calitativ rezultate din
„profunzimea” urmelor lăsate de trecerea unui potenŃial de acŃiune prin
fiecare tip de neuron, respectiv din „durabilitatea” acestora în timp. Ca
urmare, stocarea sau memorarea nu reprezintă apanajul exclusiv al
neuronilor receptori, ci o însuşire comună tuturor neuronilor având, desigur,
grade diferite de exprimare. În acest sens trebuie înŃeles rolul major în
memorare al zonei temporale şi hipocampului.
Deşi relaŃii interneuronale – sinaptice şi non-sinaptice – au loc la
nivelul oricărui centru nervos, numărul şi calitatea acestora sunt diferite.
Superioritatea o deŃine centrul cortical, întrucât, pe lângă faptul că la acest
nivel sunt reprezentaŃi toŃi receptorii (ariile receptoare) şi toŃi efectorii (ariile
efectoare), aici se găseşte cel mai mare număr de neuroni de asociaŃie, toate
acestea însumând un număr maxim de legături sinaptice. Pe de altă parte,
dispunerea neuronilor într-o geometrie plană (în suprafaŃă) face posibilă
iradierea excitabilităŃii pe distanŃe mult mai mari decât în cazul în care
dispunerea acestora este în volum (formaŃiunile nucleare subcorticale). Deşi
cele două categorii de relaŃii interneuronale – sinaptice şi nonsinaptice –
diferă atât prin natura mecanismelor ce le stau la bază, cât şi prin gradul de
151
specificitate, ele se intercondiŃionează şi, în acest mod, se presupun
reciproc. Astfel, în timp ce depolarizarea într-un punct al scoarŃei,
determinată de o relaŃie sinaptică generează un proces de iradiere a
excitabilităŃii, iradierea favorizează realizarea altor legături sinaptice. Cu
toate că asemenea relaŃii au, în aparenŃă, un caracter întâmplător, ele se
desfăşoară totuşi într-un mod ordonat. Dovadă în acest sens stă mecanismul
condiŃionării reflexe.
IX. 2. CondiŃionarea reflexă
Considerând două arii corticale receptoare – auditivă şi gustativă – ai
căror neuroni au potenŃialele de repaus egale (acelaşi nivel al excitabilităŃii),
stimularea oricăreia dintre ele va determina în jur o iradiere a excitabilităŃii
fără nici o consecinŃă preferenŃială, independent de ordinea sau numărul
stimulărilor. Dacă, însă, excitabilitatea ariei gustative este sporită
(potenŃialele membranale de repaus reduse) prin mijlocul natural al
înfometării (fără însă a o exagera) atunci stimularea ariei auditive va duce
la o iradiere preferenŃială a excitabilităŃii spre aceasta pe calea cea mai
scurtă (în linie dreaptă). ExplicaŃia fenomenului constă în faptul că protonii
aflaŃi la faŃa externă a neuronilor din aria gustativă, reŃinuŃi acum de un
potenŃial de repaus mai mic, vor fi mai uşor de dislocat de către câmpul
electronegativ generat de aria auditivă depolarizată. O asemenea relaŃie
nespecifică, dar orientată prin iradierea preferenŃială a excitabilităŃii, va
favoriza stabilirea unor relaŃii sinaptice între neuronii situaŃi pe drumul cel
mai scurt dintre cele două arii. Dacă în timpul stimulării ariei auditive, la un
interval mai scurt decât cel necesar realizării fenomenului de concentrare a
excitaŃiei (scăderea excitabilităŃii), se va aplica şi un stimul alimentar atunci
iradierea preferenŃială va fi accentuată, ea petrecându-se concomitent din
ambele direcŃii. Încât, prin aplicarea repetată în acelaşi mod a celor doi
stimuli se va accentua efectul favorabil asupra realizării relaŃiilor sinaptice
dintre neuronii dispuşi pe linia dreaptă dintre cele două arii receptoare. Ca
urmare a procesului de stocare, accentuat prin repetări succesive ale
stimulări, neuronii interpuşi între cele două arii vor păstra pentru un timp
atât un nivel mai crescut al excitabilităŃii lor, cât şi posibilitatea facilitării
transmisiei sinaptice. În consecinŃă, după mai multe asemenea asocieri între
excitantul sonor şi cel alimentar, cu condiŃia păstrării relaŃiei temporale
dintre aceştia, stimularea doar a ariei auditive va determina, prin iradiere şi
facilitare sinaptică preferenŃiale, o stimulare a ariei gustative, cu toate
consecinŃele ce decurg din aceasta (răspuns prin salivaŃie). În acest mod
între cele două arii corticale a luat naştere o legătură funcŃională utilă
152
organismului întrucât excitantul sonor dobândeşte calitatea de semnal ce
anunŃă posibila satisfacere a necesităŃii alimentare. Dacă timpul scurs între
momentul aplicării excitantului sonor şi cel al aplicării excitantului
alimentar este mai lung, dând posibilitatea realizării fenomenului de
concentrare (excitabilitatea redusă în jur), o asemenea legătură funcŃională
nu poate fi realizată. Dacă după formarea unei astfel de legături, se aplică
repetat doar excitantul sonor, fără cel alimentar, consecinŃa va fi
estomparea progresivă a iradierii preferenŃiale şi, prin aceasta, reducerea
facilitării relaŃiilor sinaptice, condiŃii în care legătura funcŃională dispare (se
stinge). DispariŃia acestei legături este ea însăşi o reflectare a realităŃii:
dispariŃia relaŃiei temporo-spaŃiale dintre excitantul sonor şi aliment, acesta
considerat nu ca stimul, ci ca obiect al satisfacerii unei necesităŃi a
organismului. Caracterul temporar al unor astfel de relaŃii între ariile
corticale este, deci, o reflectare a caracterului temporar al relaŃiilor dintre
obiectele, fenomenale şi procesele din realitatea obiectivă, pe de o parte şi
dintre acestea şi necesităŃile organismului, pe de altă parte. DisjuncŃia este,
desigur, formală întrucât însăşi reflectarea relaŃiilor dintre obiectele,
fenomenele şi procesele lumii obiective, ce nu par a avea vreo legătură cu
interesele biologice ale organismului, are la bază tot satisfacerea unei
necesităŃi, anume aceea de cunoaştere, existentă şi la animale în formă
primară a reflexului de investigare a ambianŃei, cunoaştere ce nu are un
scop în sine, finalitatea ei vizând extinderea adaptării în alt spaŃiu ambiental
şi/sau adâncirea adaptării în cel existent. De asemenea, este de remarcat
efectul cunoaşterii în plan psihic: sentimentul de securitate, în absenŃa
căruia (nelinişte, teamă) integrarea însăşi este compromisă prin afectarea
gravă a libertăŃii de acŃiune.
Pe de altă parte, caracterul temporar al legăturilor dintre ariile
corticale aduce avantajul formării lor în număr nelimitat în timp, stingerea
unora făcând posibilă realizarea altora. În fapt, stingerea nu înseamnă o
ştergere totală a legăturii, aceasta lăsând „urme” cu o anumită persistenŃă în
timp. Un neuron care a participat o singură dată la realizarea unei legături
temporare, după stingerea acesteia nu revine integral la starea iniŃială, nu
mai este identic cu el însuşi. Aceasta face ca la o nouă participare
comportamentul lui să fie diferit de cel iniŃial. Este ca şi cum neuronul ar
dobândi o anume „experienŃă” funcŃională cu efecte pozitive asupra noilor
legături la care acesta va participa. Judecând lucrurile la nivelul scoarŃei
cerebrale în ansamblul ei vom putea conchide afirmând că sporirea
calitativă a activităŃii acesteia este posibilă tocmai prin solicitarea ei optimă
la formarea de noi legături între ariile sale, legături care, în anumite condiŃii,
153
se pot stinge ca manifestări, dar nu se pot şterge ca engramări. Noile
legături ce se formează nu se substituie celor ce s-au stins, ci ele se
„suprapun” peste engramările neşterse ale acestora. Întrucât caracterul
temporar al legăturilor vizează numai planul fenomenologic, formarea de
noi legături are semnificaŃia unei îmbogăŃiri a scoarŃei cu noi şi superioare
posibilităŃi funcŃionale şi nicidecum pe aceea a unor simple substituiri fără
nici un profit.
Realizarea unei astfel de legături temporare între două sau mai multe
arii corticale este, deci, condiŃionată de existenŃa unei anumite relaŃii
temporo-spaŃiale între doi sau mai mulŃi stimuli din realitatea obiectivă,
dintre care unul are o semnificaŃie majoră pentru organism în momentul
respectiv. Cum dintre cele două condiŃionări – internă (semnificaŃia pentru
organism) şi externă (relaŃia temporo-spaŃială dintre stimuli) – rolul esenŃial
îl deŃine cea dintâi, se înŃelege că formarea oricărei legături temporare la
nivel cortical este posibilă numai atunci când orgasismul reclamă
satisfacerea unei anumite necesităŃi, deci, numai atunci când există o
motivaŃie. După cum s-a văzut mai sus, expresia fiziologică la nivel cortical
a motivaŃiei este reprezentată de nivelul ridicat al excitabilităŃii unei
anumite arii.
În pofida existenŃei acestor delimitări obiective şi precise persistă
încă, din nefericire, tendinŃa de a confunda procesele inductive cu legătura
temporară condiŃionată motivaŃional. Astfel, se vorbeşte încă despre
posibilitatea elaborării unor reflexe senzorio-senzoriale, ca forme ale unei
condiŃionări intermodale (între un stimul auditiv şi unul luminos, cu efecte
asupra receptării celui din urmă) sau intramodale (în lungul căilor aferente,
dar şi la nivelul ariilor corticale, un grupaj de semnale actuale dobândeşte
calitatea de semnal condiŃional pentru semnalele ce vor urma). Sunt aduse
în sprijin chiar şi dovezi experimentale. Astfel, prin asocierea unui stimul
sonor cu unul luminos a fost obŃinută modificarea sensibilităŃii vizuale, ca o
formă a condiŃionării reflexe. În mod similar, stimularea unui număr redus
de celule dintr-un câmp receptor dat modifică pragul de sensibilitate al
celorlalte celule din acelaşi câmp dacă acestea sunt stimulate la un anumit
interval de timp după stimularea celor dintâi. După cum bine s-a intuit, în
aceste cazuri nu este implicată condiŃionarea, ci doar relaŃia de tip non-
sinaptic dintre corpii celulari (modificări ale excitabilităŃii provocate de
iradierea şi concentrarea în centri nervoşi), respectiv dintre fibrele nervoase
vecine (transmiterea efaptică).

154
X. PRIVIRE GENERALĂ ASUPRA ANALIZATORILOR

Organele nervoase modulare au două părŃi componente – de


informare şi de comandă – care interrelează în mod nestandardizat la nivel
cortical. Componenta de informare, alcătuită dintr-o anumită categorie de
formaŃiuni receptoare (segment periferic), din totalitatea căilor de
conducere în sens aferent (segment intermediar) şi din aria corticală pe care
acestea se proiectează (segment central) poartă numele de analizator. Deşi
toŃi analizatorii au acelaşi plan de organizare şi finalitate comună,
diferenŃele dintre ei sunt remarcabile. Acestea îşi au originea în gradul înalt
de specializare şi adecvare a fiecăruia în raport cu natura energetică,
intensitatea şi semnificaŃia stimulilor specifici. Specializarea vizează toate
cele trei segmente ale analizatorului, desigur, în grade şi modalităŃi diferite.
Segmentele periferice – implicând formaŃiunea receptoare şi
formaŃiunile auxiliare – sunt de patru categorii după specializarea lor în
recepŃia stimulilor luminoşi, termici, mecanici şi chimici. În cadrul fiecărei
categorii se disting două sau mai multe variante de receptori departajate
prin nivelul excitabilităŃii, deci, prin adecvarea la sesizarea unor intensităŃi
mai mari sau mai mici ale stimulilor. Adecvarea în raport cu intensitatea
stimulilor nu trebuie considerată ca un răspuns adaptativ linear al
organismului la acŃiunea unor stimuli de intensităŃi diferite, aşa cum există
ei în realitatea ambientală. Expresia „adecvarea în raport cu intensitatea”
este nepotrivită adevărului pe care trebuie să îl definească, utilizarea şi în
continuare fiind doar o consecinŃă a inerŃiei limbajului ştiinŃific. De altfel,
nici nu există o relaŃie lineară între numărul variantelor de receptori cu
excitabilităŃi diferite şi întreaga gamă a intensităŃilor reale ale stimulilor din
mediu, măsurate cu instrumente speciale. FormaŃiunile receptoare ale
analizatorilor sunt astfel structurate încât să „extragă” din plaja intensităŃilor
reale un domeniu mai extins ori mai restrâns în strânsă dependenŃă de
semnificaŃia (importanŃa) acestuia pentru viaŃa organismului. Două
exemple în acest sens vor fi edificatoare. În cadrul categoriei
chemoreceptive există mai multe variante: a) care „extrag” şi convertesc în
potenŃiale de acŃiune doar o mică parte din plaja intensităŃilor reale ale
stimulului, în acest scop formaŃiunea receptoare având excitabilitatea
155
redusă, aşa cum este cazul mugurilor gustativi; b) care „extrag” şi
convertesc o parte mai mare din plaja de intensităŃi, excitabilitatea lor fiind
mai ridicată, cum este cazul celulelor olfactive (neuroni); c) care convertesc
integral intensitatea reală a anumitor stimuli chimici (exceptând pierderile
inerente), excitabilitatea lor fiind maximă, aşa cum este cazul multor
chemoreceptori din zonele reflexogene (interoceptori). Deşi în categoria
mecano-receptorilor se întâlnesc mult mai multe variante, al doilea
exemplu pe care îl oferim este al categoriei fotoreceptorilor. Pe lângă
existenŃa a două variante de celule receptoare – cele cu conuri pentru
intensităŃi mari ale luminii şi cele cu bastonaşe pentru intensităŃi mici –,
deosebite între ele nu atât prin excitabilitatea membranelor, cât prin nivelul
diferit al fotosensibilităŃii pigmenŃilor proprii, pe lângă toate acestea,
segmentul periferic este astfel organizat încât să producă o masivă reducere
a intensităŃii stimulului luminos înainte de impactul cu celula receptoare.
Încât conurile şi bastonaşele nu primesc lumina incidentă, ci pe cea
reflectată de stratul pigmentar, mult diminuată în intensitate. SituaŃia este
similară şi în privinŃa calităŃii stimulului. Astfel, din gama largă de valori
ale anumitor unde electromagnetice receptorul vizual „extrage” doar
frecvenŃele cuprinse între 397 mµ şi 723mµ, iar cel auditiv din gama largă a
sunetelor doar pe cele cu frecvenŃe cuprinse între 16 şi 20.000 Hz.
Analizatorii se disting unii de alŃii şi prin codificarea diferită a
mesajelor specifice. Cu toate că există numeroase date experimentale care
confirmă acest lucru, ştiinŃa este încă departe de momentul descifrării
sintaxei şi semanticii acestor modalităŃi de comunicare. Deşi unitatea
elementară cu care se operează în procesul codificării este potenŃialul de
acŃiune, acesta nu are valoare informaŃională în sine. Aceasta se dobândeşte
numai prin gruparea a două sau mai multe potenŃiale, separate prin
intervale a căror durată este un multiplu al duratei unui singur potenŃial de
acŃiune. Dacă vom considera că o fibră nervoasă are labilitatea de 500c/s,
atunci durata fiecărui potenŃial de acŃiune va fi de 2ms. Pentru un interval
arbitrar de 20ms, două sau mai multe potenŃiale de acŃiune se pot grupa
într-o gamă foarte largă de modalităŃi care, transpuse în sistemul binar, pot
sugera diferite informaŃii (fig. 60).
Cum labilitatea este o caracteristică ce diferă de la un neuron la altul
ea poate fi considerată ca unul dintre elementele ce contribuie la
diferenŃierea codurilor transmise pe canalele purtătoare. Un alt element de
diferenŃiere poate fi amplitudinea potenŃialului de acŃiune care, deşi
constantă pentru o prelungire dată, diferă de la o fibră la alta.

156
ModalităŃile de grupare (codificare) a potenŃialelor de acŃiune la
nivelul prelungirilor neuronale sunt diferite. Pe axon gruparea este decisă
atât de membrana somei, care funcŃionează ca sumator-integrator, cât şi de
ansamblul format de conul de emergenŃă şi primul nod care deŃine rolul de
convertor, de fapt un filtru de amplitudini, pragul inferior fiind determinat
de lungimea segmentului cuprins între conul de emergenŃă şi primul nod,
iar cel superior de valoarea potenŃialului de repaus al axolemei, constantă
pe toată lungimea axonului.

Fig. 60
ModalităŃi de
codificare pe canalul
purtător

La nivelul dendritei gruparea (codificarea) se face în două moduri,


după cum aceasta se află sau nu în relaŃie sinaptică cu un alt neuron. În
primul caz, dendrita receptează neurotransmiŃătorul eliberat de un buton
axonal presinaptic se recodifică (regrupează) în raport cu tipul chimic,
cantitatea şi modul de eliberare ale acestuia, predeterminate de neuronul
situat anterior. În al doilea caz, formând ea însăşi receptorul, sau intrând în
alcătuirea acestuia, dendrita va realiza o codificare primară, grupând
potenŃialele în raport cu două categorii de factori: a) intrinseci, reprezentaŃi
de excitabilitatea specifică (densitatea canalelor ionice) şi de moment
(gradul de fermitate a închiderii canalelor ionice şi nivelul activităŃii
pompei de Na+ - K+) a membranei şi b) extrinseci, reprezentaŃi de modul
de aplicare (brusc sau lent) şi durata acŃiunii stimulului specific. Încât, într-
un circuit neuronal, aşa cum este cel dispus între formaŃiunea receptoare şi
segmentul cortical – cu una sau mai multe staŃii sinaptice pe parcurs –,
157
codificarea (gruparea) se realizează la cel puŃin trei niveluri valorice: a)
primar, în cadrul receptorului; b) secundar, la staŃiile sinaptice intermediare
şi c) final, în cadrul ariei corticale. Valorile diferite ale celor trei niveluri de
codificare (recodificare) sunt determinate de numărul intrărilor pe fiecare
corp celular: cei ai protoneuronilor nu deŃin alte sinapse (intrări), cei
intermediari deŃin un număr mic de sinapse, iar cei corticali un număr
maxim de sinapse.
Necesitatea unei codificări la nivelul formaŃiunilor receptoare este
în afara oricărui dubiu. FormaŃiunile receptoare nu sunt însă componente
binare capabile să informeze doar despre prezenŃa sau absenŃa stimulilor,
ci subsisteme cu mai multe stări posibile, în măsură să ofere informaŃii şi
despre aspectele cantitative (intensităŃii) şi calitative (nuanŃe ale
stimulilor). Atât intensităŃile, cât şi nuanŃele, semnificative pentru
organism, care sunt „extrase ”ca utile din cele reale, variază pentru fiecare
categorie de receptori în limite atât de largi încât unul şi acelaşi senzor
celular nu le poate acoperi în întregime. Din aceste motive, formaŃiunea
receptoare a majorităŃii segmentelor periferice este alcătuită din mai multe
tipuri de senzori celulari, fiecare fiind capabil să extragă un anumit
domeniu din plaja largă a intensităŃilor şi nuanŃelor proprii stimulilor
semnificativi. Mai mult chiar, unii senzori individuali sunt activaŃi numai
de începerea acŃiuni stimulului, iar alŃii numai de încetarea acesteia. Încât,
formaŃiunea receptoare a unui anumit analizator nu este omogen
constituită, ci ea reprezintă un ansamblu unitar de mai multe tipuri de
senzori celulari care se disting prin limitele discrete ale capacităŃii lor de
recepŃie cantitativă (fig. 61) şi calitativă (fig. 62).

Fig. 61
Heterogenitatea în plan cantitativ a
formaŃiunii mecanoreceptoare din
tegument.
1. terminaŃii nervoase libere;
2. discuri Merkel;
3. corpusculi Meisner;
4. corpusculi Vater-Pacini
158
Fig. 62
Heterogenitatea în plan
calitativ a formaŃiunii
mecanoreceptoare din
urechea internă

Se poate afirma, astfel, că procesul de codificare la nivelul unei


anumite formaŃiuni receptoare este realizat secvenŃial prin contribuŃia
separată a mai multor tipuri de senzori celulari, fiecare generând o anumită
informaŃie. Pentru ca aceste secvenŃe informaŃionale să alcătuiască un
mesaj este necesar ca ele să dobândească, prin integrare spaŃio-temporală şi
nu prin simplă sumare, calitatea de structură unitară. Întrucât, atât senzorii
celulari, cât şi căile lor de conducere sunt formaŃiuni separate (influenŃele
reciproce dintre acestea la nivelul segmentului periferic, respectiv de
conducere neavând valoare integrativă în sine), integrarea spaŃio-temporală
nu este posibilă decât la nivelul segmentelor centrale. Abia la aceste
niveluri şi în acest mod codificarea secvenŃială de la periferie dobândeşte
valoarea de mesaj. Având în vedere că la nivelul centrului cortical se găsesc
ariile de protecŃie ale tuturor formaŃiunilor receptoare, ca zone în care se
constituie mesajele şi, că tot aici, sunt posibile cele mai numeroase şi mai
variate relaŃii sinaptice şi non-sinaptice, inclusiv cu depozitele de
engramare, putem conchide afirmând că aceste mesaje, la rândul lor, vor fi
integrate tot aici în structuri semantice de ordin superior.
Dacă secvenŃele informaŃionale provenite de la senzorii celulari
periferici se pot structura în mesaje prin integrare temporo-spaŃială la
nivelul centrului cortical, atunci şi la nivelul centrilor subcorticali, unde fac
staŃie sinaptică segmentele de conducere, pot avea loc structurări ale
informaŃiilor întrucât şi aici există integrare pe baza aceloraşi relaŃii
sinaptice şi non-sinaptice între corpii celulari. Însă, deoarece la nivel
159
subcortical nu ajung decât o parte din secvenŃele informaŃionale actuale şi
probabil, engramate, structura constituită aici va fi mai săracă în conŃinutul
ei specific şi, prin aceasta, limitată în potenŃialităŃile sale privitoare la
integrarea organismului.
Mesajele constituite prin integrarea la nivel cortical se traduc pe plan
subiectiv prin senzaŃii conştientizate discret (când este implicat neocortexul
receptor) sau conştientizate difuz, în forma unor stări generalizate (când
este implicat paleocortexul). Cum la originea senzaŃiilor se află stimulii din
mediu (extern sau intern), iar conŃinutul acestora din urmă este dat de
abaterile de la valorile optime ale parametrilor fizici şi chimici ai
ambientului, se poate spune că orice senzaŃie reprezintă, în ultimă analiză,
un semnal prin care centri nervoşi corticali sunt avertizaŃi asupra pericolului
de afectare a homeostaziei organismului pe o direcŃie sau alta, deci, asupra
pericolului creşterii nivelului entropiei sale.
De la început trebuie subliniată diferenŃa dintre homeostazie şi
entropie. În vreme ce homeostazia este o mărime ce caracterizează starea
sistemului, entropia este o mărime ce caracterizează evoluŃia lui. Desigur,
analizatorii sunt formaŃiuni ce deservesc în mod direct starea organismului
şi, abia în mod indirect şi prin aceasta, evoluŃia lui în timp. Abordată din
acest unghi de privire, senzaŃia, care ia naştere la nivel cortical prin
integrare superioară, conŃine în ea nu numai informaŃii privitoare la locul,
natura şi valoarea abaterii unui parametru fizic sau chimic din mediu (intern
sau extern), ci şi „indicii” privitoare la locul, natura şi valoarea răspunsului
prin care aceasta poate să fie corectată (dobândite prin experienŃă şi stocate
în memorie). Spunem „indicii” şi nu „indicaŃii” întrucât, pentru abaterea
unui anumit parametru există, în funcŃie de circumstanŃe, mai multe
posibilităŃi de corectare, directe sau indirecte. Tocmai în legătură cu acest
ultim aspect are loc la nivel cortical cuplarea unei arii receptoare cu una sau
alta dintre ariile efectoare, adică modularea organelor nervoase, ca expresie
a posibilităŃilor de autoorganizare.

160
SECłIUNEA a III- a
COMPONENTA ENDOCRINĂ
A SISTEMULUI INTEGRATOR

XI. INTEGRAREA ENDOCRINĂ

Faptul că modalitatea neurală de integrare a organismului a apărut în


cursul evoluŃiei după cea endocrină nu trebuie să conducă la concluzia
greşită că şi subsistemele nervos şi endocrin au apărut şi s-au dezvoltat în
aceeaşi succesiune. La celenterate, ca prime organisme pluricelulare, la care
apare pentru prima oră celula nervoasă – până aici ea nefiind necesară –
găsim un sistem nervos în plină organizare care evoluează rapid de la forma
de reŃea difuză de neuroni la forma superioară ganglionară, cu centri şi
circuite constituite, dar nu găsim încă un sistem endocrin organizat pe bază
de glande constituite şi interrelate. Modalitatea endocrină de integrare se
realizează însă la un nivel inferior în forma sistemului difuz de organizare,
cu eficienŃă redusă. Abia dezvoltarea în continuare a subsistemului nervos
se va însoŃi şi de o dezvoltare corespunzătoare a celui endocrin, dar aceasta
nu ca o determinare în baza intereselor celui dintâi, ci ca o consecinŃă a
creşterii gradului de complexitate a organismului care „pretinde” un sistem
integrator unic – neuroendocrin – dezvoltat pe măsură. Încât cele două
subsisteme nu au o evoluŃie paralelă, ca două entităŃi distincte şi interrelate,
ci o evoluŃie unitară, ca două componente ale unei singure entităŃi: sistemul
integrator.
XI. 1. Mesajul hormonal
Unul din aspectele majore ce diferenŃiază subsistemul endocrin de cel
nervos este insinuarea purtătorului de mesaj – hormonul – la nivelul
fiecărei celule. Dacă oricare celulă din organism, inclusiv cea nervoasă şi
endocrină, reprezintă o Ńintă, un „efector” în cadrul unui „arc reflex
hormonal”, aceasta nu înseamnă nici că fiecare celulă este un loc comun
pentru toŃi hormonii, nici că fiecare celulă răspunde la acŃiunea unui singur
hormon. Dacă fiecare hormon este un purtător de mesaj, valoarea
semantică a acestuia nu este predeterminată ca atare în purtător, ci ea
rezultă ca o formă de „descifrare” numai în urma interacŃiunii dintre acel
hormon şi receptorul celular care este în acelaşi timp şi iniŃiatorul unui
161
anumit tip de răspuns din partea celulei. Pentru simplificare, putem
considera macromolecula receptoare ca având doi poli funcŃionali: unul de
intrare, de primire a mesajului, la care se leagă stereospecific un anumit
hormon şi unul de ieşire, de iniŃiere a unui anumit răspuns celular. Între
natura şi specificul celor doi poli ai aceluiaşi receptor nu este justificată o
relaŃie de determinare uni-sau biunivocă în interiorul macromoleculei, ci,
mai degrabă, o determinare unilaterală, dar complexă, dinspre interesele
sistemului integrat în ansamblul său. Încât, mai mulŃi receptori aflaŃi pe
celule diferite (sau chiar pe aceeaşi celulă) pot fi identici la nivelul polului
de intrare, toŃi având stereospecificitate pentru acelaşi hormon şi diferiŃi la
nivelul polului de ieşire, fiecare declanşând un alt răspuns, identici prin
polul de ieşire şi diferiŃi prin cel de intrare, obŃinându-se acelaşi răspuns
celular la acŃiunea unor hormoni diferiŃi, precum şi receptori cu un singur
pol de intrare (sau ieşire) şi mai mulŃi poli de ieşire (sau intrare). Nu
insistăm asupra unor dovezi indirecte ce ar putea fi aduse în sprijinul celor
de mai sus, ele fiind prea numeroase. Subliniem însă faptul că, din această
perspectivă, trebuie reconsiderate atât natura, cât şi finalitatea raporturilor
dintre integrat şi integrator şi aceasta nu numai în sfera endocrină.
XI. 2. SecreŃia de hormoni
Procesul de secreŃie cuprinde două faze: a) sinteza produsului şi
b) eliberarea produsului sintetizat. În cele mai multe cazuri este intercalată
şi o fază de stocare, în timpul căreia produsul abia sintetizat suferă un
proces necesar de „maturare”, de îmbunătăŃire calitativă. Când, din anumite
motive, o formaŃiune secretorie este suprasolicitată ea îşi va intensifica
sinteza şi eliberarea scurtând însă până la anulare timpul necesar maturării.
În aceste condiŃii se va elibera un produs de calitate inferioară, cu toate
consecinŃele ce decurg din aceasta.
Principial, oricare celulă se poate dovedi capabilă de secreŃie
„hormonală”, desigur, cu diferenŃele cantitativ-calitative de rigoare. S-ar
putea invoca împotriva acestei ipoteze lipsa unei determinări genetice în
acest sens la majoritatea celulelor. Desigur, la celulele specializate în
producerea de hormoni genomul conŃine factori determinanŃi atât biochimic
cât şi funcŃional. Aceasta nu exclude însă posibilitatea ca şi celelalte tipuri
celulare să deŃină asemenea determinanŃi într-o exprimare cantitativ-
calitativă mai modestă chiar dacă numai ca forme genetice ancestrale ale
etapelor preneuronale ale evoluŃiei când integrarea era realizată difuz,
exclusiv prin această modalitate. De altfel, modalitatea endocrină de
integrare este unanim acceptată într-o formă atât organizată (glandulară),
cât şi difuză (tisulară).

162
Practic, capacitatea de a secreta hormoni sau produşi cu acŃiuni
similare a fost dovedită pentru quasitotalitatea tipurilor celulare, de la cele
epiteliale (endotelinele) şi fibrele musculare cardiace (factorul natriuretic) şi
până la limfocite (interleukine) şi neuroni (cibernine).
XI. 3. Nivelurile de organizare a subsistemului endocrin
Există două niveluri de organizare a acestui subsistem: a) nespecific,
difuz, cuprinzând quasitotalitatea tipurilor celulare din organism care nu au
ca funcŃie principală producŃia de hormoni şi care nu se asociază în
formaŃiuni glandulare delimitabile anatomic şi b) specific, cuprinzând
celulele de diverse origini care au ca funcŃie principală producŃia de
hormoni şi care se asociază în formaŃiuni delimitabile anatomic şi
funcŃional.
Nivelul difuz sau nespecific de organizare, considerat în ansamblu,
nu poate fi subdivizat nici după criteriul calităŃii produşilor de secreŃie, nici
după acela al distribuŃiei topografice. Întrucât aceşti hormoni, sau produşii
similari lor, nu sunt eliberaŃi în sânge sau limfă, ci reprezintă mijloace
celulare de comunicare şi intercondiŃionare funcŃională la nivel local,
realizate pe arii şi în domenii foarte restrânse, diversitatea lor biochimică
este redusă şi foarte puŃin variabilă de la un teritoriu la altul. În primul rând,
aceşti hormoni locali cu acŃiune pe distanŃe mici, permit celulelor să-şi
condiŃioneze reciproc valoarea metabolismului, cel mai probabil, prin
influenŃarea nivelului intrărilor şi ieşirilor prin membrana periplasmatică.
Necesitatea unei asemenea condiŃionări este imperioasă pentru populaŃiile
celulare aparŃinând aceluiaşi Ńesut deoarece toate celulele realizează
schimburi aproape identice cu un partener comun, lichidul interstiŃial. În al
doilea rând, prin hormonii locali sau substanŃe omoloage acestora, celulele
vecine îşi limitează expansiunea prin diviziune asigurând Ńesutului o
creştere şi o dezvoltare unitare şi optime. Acest proces poate fi influenŃat, în
mare măsură, de hormonii nivelului specializat, dar nu poate fi determinat
de aceştia. În fine, într-o modalitate mai complexă, prin hormonii locali
celulele se „alertează” reciproc atunci când ajung în anumite stări limită. O
altă particularitate a acestui nivel de organizare este autonomia funcŃională,
în sensul că secreŃia hormonală difuză nu este supusă nici unui control
exterior zonei considerate, ci ea este autoreglată chiar prin intermediul şi în
cadrul raporturilor reciproce dintre celulele vecine. Această autonomie
vizează doar controlul secreŃiei (reglajul) şi ea nu înseamnă nicidecum o
izolare faŃă de posibilele influenŃe exterioare zonei. Pe lângă utilitatea
practică a acestei autonomii în procesele de reglare locală este de remarcat
semnificaŃia ei teoretică. Integrarea organismului nu este, deci, rezultatul
dirijării pas cu pas a unor componente „ignorante” şi, din acest motiv, total
163
nelibere, ci consecinŃa armonizării algoritmilor de funcŃionare a unor
subsisteme „iniŃiate” şi, din acest motiv, gradual libere în raport cu întregul.
Nivelul specific de organizare a subsistemului endocrin este unitar, în
primul rând prin finalitatea comună a tuturor produşilor secretaŃi –
integrarea în plan superior a organismului –, deşi una de interes general şi
nu local şi în al doilea rând prin alcătuirea lui din formaŃiuni glandulare
distincte care au ca funcŃie principală secreŃia de hormoni. Din aceste
motive toŃi hormonii acestui nivel sunt eliberaŃi în sânge prin intermediul
căruia sunt distribuiŃi unui număr mare de beneficiari celulari. Hormonii
nivelului specific sunt produşi şi eliberaŃi în cantităŃi superioare celor ai
nivelului difuz care au beneficiari puŃini şi apropiaŃi şi care nu se diluează
în întreaga masă sanguină. Pe de altă parte, alcătuirea din mai multe şi
diverse formaŃiuni glandulare impune cu necesitate o structurare şi o
integrare perfecte în interesul nivelului, întrucât responsabilitatea
armonizării părŃilor în cadrul organismului şi a acestuia în ambient nu poate
fi asumată decât de un sistem cu o ordine interioară corespunzătoare.
Structurarea ca sistem a acestui nivel de organizare generează o anume
ierarhizare a formaŃiunilor secretorii, una dintre ele dobândind rol
primordial nu numai în raport cu celelalte, ci şi în raport cu întregul
(subsistemul endocrin). După cum bine s-a intuit, acest rol revine hipofizei
şi tot prin intermediul ei se va realiza joncŃiunea esenŃială dintre
componentele nervoasă şi endocrină ale sistemului integrator unitar.
Unitatea dintre cele două niveluri de organizare a subsistemului
endocrin – difuz (nespecific) şi organizat (specific) – se bazează, în primul
rând pe comunitatea finalităŃii – integrarea – şi a mijloacelor – hormonii sau
produşii similari acestora – şi, abia în al doilea rând, pe relaŃii funcŃionale
reciproce. S-a subliniat mai sus că nivelul difuz este autonom dar nu şi
izolat. Lipsa unui control direct şi permanent din partea hipofizei nu
conferă independenŃă funcŃională sistemului difuz, ci doar libertate de
acŃiune, şi aceasta limitată; limitată însă nu de hipofiză, ci de interesele
generale ale organismului privind integrarea. În ultimă analiză, hormonii
produşi de cele două niveluri de organizare sunt mesageri diferiŃi care au
aceeaşi destinatari – celulele organismului –, reuniŃi în jurul unui interes
comun – integrarea. RelaŃia celor două niveluri este mai mult una de
complinire funcŃională.
XI. 4. Structura subsistemului endocrin
RelaŃiile semnificative dintre părŃile (glandele) ce compun sistemul
endocrin, a căror totalitate dă conŃinut structurii acestuia, se Ńes în două
planuri: unul direct, prin acŃiunile anumitor hormoni asupra anumitor
164
glande endocrine şi unul indirect, mediat de efectele produse de hormoni
asupra Ńesuturilor şi organelor efectoare.
În cadrul relaŃiilor directe, care au caracter selectiv – deci organizat –,
vom menŃiona, în primul rând, datorită importanŃei, influenŃa hormonilor
hipofizari asupra tuturor glandelor endocrine, inclusiv asupra hipofizei.
Întrucât afirmaŃia, raportată la ceea ce se susŃine în prezent poate şoca,
suntem obligaŃi la o detaliere.
Deşi secreŃia, ca funcŃie specifică pentru glandele endocrine, este
unitară în conŃinut şi finalitate, totuşi, cele două procese care o compun –
sinteza şi eliberarea produşilor sintetizaŃi – se bucură de o anumită
autonomie, fără ca, prin aceasta, caracterul unitar să dispară. Sinteza
hormonului, pentru oricare glandă, este un proces anabolic, dependent de
catabolism doar sub aspect energetic. Ca urmare, ea este condiŃionată, în
primul rând, de aportul sanguin de materie primă şi energie, deci, de starea
vascularizaŃiei şi frecvenŃa cardiacă prin care se asigură un anumit debit
circulator local. Ori, atât vasomotricitatea cât şi ritmul cardiac sunt supuse
controlului direct al hipofizei şi, prin consecinŃă, nici o glandă nu se poate
sustrage acestui control, nici chiar hipofiza. De aici concluzia că secreŃia
oricărei glande este controlată sub aspectul sintezei hormonale de hipofiză.
Alta este problema eliberării produşilor sintetizaŃi. Hormonii, fiind
substanŃe extrem de active, eliberarea lor din stocuri este oportună numai în
anumite momente şi circumstanŃe şi, prin urmare, ea nu are nici o legătură
pe acest plan cu procesul sintezei lor, doar în măsura în care aceasta
limitează disponibilitatea la eliberare. Ca urmare, eliberarea hormonilor
este decisă de alŃi factori decât cei care decid asupra sintezei lor. Din acest
punct de vedere independenŃa eliberării este totală, atâta vreme cât sinteza îi
poate face faŃă. Din acest motiv şi mecanismele care controlează eliberarea
sunt total diferite de cele care controlează sinteza. Când se vorbeşte de
independenŃa unor glande endocrine faŃă de controlul hipofizar se are în
vedere, de fapt, doar eliberarea, nu însă şi sinteza. Că între eliberare şi
sinteză există o relaŃie metrabolică, în sensul că golirea stocurilor
stimulează sinteza, aceasta este o altă chestiune care nu schimbă esenŃa
problemei. Deci, toate glandele endocrine sunt subordonate hipofizei în
planul sintezei hormonilor, dar nu toate i se subordonează în planul
eliberării acestora. Chestiunea, deşi aparent neimportantă, este esenŃială
pentru înŃelegerea problemei integrării organismului, întrucât pentru aceasta
este importantă eliberarea hormonilor în cantitate potrivită şi la momentul
oportun şi mai puŃin importantă modalitatea prin care glanda îşi rezolvă
problema stocurilor. Pentru a încheia, vom remarca faptul că mirarea în
165
legătură cu afirmaŃia de mai sus, potrivit căreia hipofiza controlează
activitatea oricărei glande endocrine, este de sorginte terminologică,
majoritatea dintre noi neglijând faptul că secreŃia este un proces dual:
sinteză şi eliberare.
Tot în cadrul relaŃiilor directe dintre glande se includ şi influenŃele
exercitate de cei mai mulŃi hormoni asupra hipofizei, în primul rând, de
hormonii a căror eliberare este controlată de stimulinele hipofizare. Deşi
mecanismele intime prin care se realizează influenŃa hipofizei nu sunt bine
cunoscute, este cert rolul retroaferent al acestor hormoni faŃă de hipofiză ca
glandă coordonatoare. Dacă, în circumstanŃe ce nu interesează la acest
moment, hipofiza comandă printr-o stimulină eliberarea unui hormon dintr-
o anumită glandă, concentraŃia realizată de acesta în sânge va permite
hipofizei „să afle” dacă şi în ce măsură comanda a fost executată, pentru ca
astfel să poată interveni corector în caz de abateri. Când în sângele venit la
hipofiză concentraŃia hormonului este inferioară celei comandate, hipofiza
va elibera o nouă cantitate de stimulină (feed-back pozitiv), iar când aceasta
este superioară comenzii hipofiza va opri eliberarea stimulinei respective
(feed-back negativ) şi, dacă abaterea este majoră, va pune în libertate o altă
stimulină destinată unei glande ce va elibera, la rândul ei, un hormon cu
acŃiune antagonică celui dintâi.
În fine, Ńinând tot de relaŃiile directe, sunt de considerat influenŃele
hormonale exercitate între anumite glande periferice. Acestea nu sunt
întâmplătoare şi nici facultative, ci ele se integrează în structura specifică
subsistemului. Unele dintre ele au la bază acŃiunile a doi hormoni asupra
laturilor opuse ale unui proces unitar – aşa cum este cazul insulinei
(hipoglicemiant) şi cortizolului (hiperglicemiant) –, altele, acŃiuni
hormonale unilaterale mai greu de analizat în esenŃa lor, fiind prea puŃin
cunoscute – aşa cum este cazul influenŃei hormonilor epifizari asupra
secreŃiei endocrine a gonadelor.
În cadrul relaŃiilor indirecte, mult mai generale şi, uneori, mult mai
subtile, se includ influenŃele reciproce sau unilaterale exercitate nu prin
intermediul hormonilor, ci al consecinŃelor determinate de acŃiunile
acestora. Asemenea relaŃii sunt valabile pentru toate formaŃiunile secretorii,
desigur, cu particularizările de rigoare. Ele constituie fondul general pe care
se grefează relaŃiile directe dintre glande, ambele categorii contribuind la
realizarea unităŃii structurale a subsistemului endocrin, a sistemului
integrator neuroendocrin şi a organismului în ansamblul său. Din
numeroasele exemple selectăm pe cel mai cunoscut. Provocată de un exces
temporar de insulină hipoglicemia ca atare exercită un efect stimulator atât
asupra celulelor secretoare de glucagon şi a corticosuprarenalei, care vor
166
elibera hormoni cu acŃiune hiperglicemiantă, cât şi asupra adenohipofiziei
care va elibera stimulinele specifice cu acŃiune sinergică acestora.
XI. 5. Arcul şi actul reflex endocrin
Deşi extrapolarea terminologică poate părea forŃată, totuşi, la nivel de
principiu organizarea şi funcŃionarea subsistemului endocrin sunt identice
cu organizarea şi funcŃionarea subsistemului nervos. Şi aici suntem în faŃa
unor autentice arcuri şi acte reflexe (fig. 63).

Fig. 63
Schema arcului reflex endocrin.
CAF – cale aferentă; HF – hipofiză;
CEF – cale eferentă; GP – glandă
periferică;
EF – efector; CAFI – cale aferentă
inversă;
CH – concentraŃia plasmatică a
hormonului eliberat de glanda periferică;
PSM – parametru sanguin modificat prin
acŃiunea efectorului

Hipofiza îndeplineşte un dublu rol: de receptor şi de centru. Stimulii


sunt aduşi aici de sângele aferent şi sunt reprezentaŃi de variaŃiile
semnificative ale anumitor parametri ce caracterizează mediul intern, faŃă
de care hipofiza manifestă sensibilitate directă. În conformitate cu natura şi
mărimea abaterii (variaŃiei), hipofiza – în calitate de centru endocrin
superior – emite o comandă adecvată prin eliberarea în sângele eferent a
unei stimuline care, însă, nu se adresează direct efectorului, ci unei anumite
glande periferice cu valoare de centru subordonat şi abia aceasta va
transmite comanda finală prin eliberarea unui hormon propriu în sângele ce
o părăseşte şi care are destinaŃie, de regulă, multiplă, spre mai mulŃi efectori
tisulari. După executarea comenzii de către efector, hipofiza, în calitate de
centru endocrin de rang superior, primeşte, prin acelaşi vas aferent, dar la a
doua trecere a sângelui prin glandă, retroinformaŃii în baza cărora
„constată” dacă şi în ce măsură şi-au făcut datoria atât glanda periferică –
prin concentraŃia hormonului acesteia în sânge -, cât şi efectorul – prin
gradul de corectare a abaterii parametrului implicat. După cum uşor se
167
poate constata, ne aflăm în faŃa unui autentic arc reflex, cu toată
procesualitatea lui specifică. ExistenŃa unor modalităŃi de lucru identice în
principiu nu reprezintă un argument în susŃinerea strânsei colaborări dintre
cele două subsisteme, ci dovada clară a unicităŃii sistemului integrator
neuroendocrin. Nu trebuie uitat nici faptul că atât celula endocrină, cât şi
neuronul sunt, în fond, celule secretorii.
XI. 6. Timpul reflex în integrarea endocrină
Dacă o serie întreagă de aspecte specifice desfăşurării unui „act reflex
endocrin” sunt situate valoric mult sub cele specifice actului reflex nervos,
aceasta nu trebuie să conducă la concluzia greşită ca cele două tipuri de
activitate reflexă se află pe paliere evolutive diferite. După cum s-a precizat
mai sus, evoluŃia celor două subsisteme nu a fost succesivă, ci
concomitentă, subsistemul neural nefiind o alternativă a celui endocrin.
Superioritatea în plan funcŃional a subsistemului nervos este reală şi
evidentă numai ca rezultat al comparării sale cu subsistemul endocrin. Ea
dispare însă atunci când cele două subsisteme sunt judecate din perspectiva
intereselor generale ale organismului. Este greşită opinia potrivit căreia
subsistemul neural ar fi mai eficient în integrarea organismului decât cel
endocrin. Fiecare este la fel de eficient în procesul integrării întrucât fiecare
realizează, în domeniul propriu de activitate, exact ceea ce trebuie şi cum
trebuie. Dacă ar fi fost necesar, util organismului, ca în sfera de activitate a
subsistemului endocrin procesele să decurgă altfel, evoluŃia ar fi făcut în
timp corecŃia necesară. Dacă subsistemul endocrin este inferior întrucât nu
poate realiza ceea ce i se cere subsistemului neural, atunci şi acesta din
urmă este inferior celui dintâi din acelaşi motiv şi în egală măsură.
Un aspect funcŃional care a înclinat serios balanŃa în favoarea
superiorităŃii subsistemului neural a fost acela al consumului mult mai mare
de timp în desfăşurarea actului reflex endocrin. Această realitate nu are însă
valoarea unui criteriu de ierarhizare, ci ea exprimă gradul înalt de evoluŃie
prin specializare a laturii endocrine a sistemului integrator unitar, ca
răspuns dat unor necesităŃi specifice organismului. Consumul relativ mare
de timp este determinat de modul de realizare (parcursul) a circulaŃiei şi de
viteza redusă cu care sângele poartă mesagerii hormonali la locurile de
acŃiune. Astfel, pentru ca o stimulină hipofizară să ajungă la o glandă
periferică ea trebuie să parcurgă, odată cu sângele şi în parte cu limfa, un
drum lung: hipofiză – inimă – plămâni – inimă – glandă periferică. Un
drum similar va parcurge şi hormonul glandei periferice pentru a ajunge la
Ńesuturile Ńintă. Deşi mare, acest consum de timp se dovedeşte adecvat
majorităŃii sarcinilor îndeplinite de subsistemul endocrin. În cazul în care
168
glanda face parte dintr-un arc reflex endocrin, căruia interesele
organismului îi „cer” o mai mare promptitudine în acŃiune, atunci acest
consum de timp este scurtat în trei moduri şi la tot atâtea niveluri valorice
diferite.
În primul rând, este cazul arcului endocrin prin care se reglează
valoarea glicemiei, un parametru biochimic al mediului intern ale cărui
variaŃii trebuie menŃinute în limite mult mai strânse (oscilaŃii mici în timp)
decât ale lipemiei sau proteinemiei. IntoleranŃa organismului faŃă de
variaŃiile mari ale glicemiei nu îşi are explicaŃia în anumite proprietăŃi
speciale în plan biochimic ale glucozei, ci în proprietatea fizico-chimică a
acesteia de a genera o mare forŃă osmolară. Când concentraŃia glucozei în
lichidul pericelular este mai mare sau mai mică decât cea optimă, atunci
forŃa osmolară apreciabilă pe care ea o dezvoltă sau nu determină mişcări
compensatorii ale apei din celulă spre exterior, respectiv din afară spre
celulă, ceea ce are ca primă şi importantă consecinŃă schimbări
corespunzătoare în concentraŃiile ionilor Na+, K+, şi Ca2+ de o parte şi de
alta a membranei celulare, concentraŃii de care depinde excitabilitatea
celulelor. Din acest motiv neuronii se dovedesc a fi primele celule afectate
de hiper – şi hipoglicemie, ambele variaŃii ducând, dincolo de anumite
limite, la comă. Faptul că în hiperglicemie apar produşi de degradare
parŃială a glucozei, cu un pronunŃat potenŃial toxic, nu reprezintă decât
dovada că organismul încearcă, prin orice modalitate, să scape de pericolul
mai mare pe care-l reprezintă tocmai osmolaritatea. În aceste condiŃii
organismul este „dispus” să facă orice cu glucoza – să o transforme prin
neogeneză în lipide şi proteine, să o degradeze parŃial în corpi cetonici şi
chiar să o elimine ca atare – numai să evite efectele negative asupra
celulelor excitabile provocate de forŃa osmolară pe care aceasta o dezvoltă.
Din acest motiv, reducerea timpului reflex în reglarea glicemiei este
imperios necesară. Şi aceasta se realizează prin scurtarea drumului dintre
glanda periferică (insulele pancreatice) şi efector (ficatul) între care se
realizează un circuit sanguin de tip portal: sângele venos al glandei, încărcat
cu hormoni, se redistribuie direct efectorului, înainte de a ajunge în vasele
de reîntoarcere la inimă. Altfel, timpul reflex ar fi aproape dublu întrucât la
timpul necesar ajungerii stimulinei hipofizare la pancreas s-ar adăuga şi
acela necesar unei duble treceri prin inimă a sângelui încărcat cu insulină
sau glucagon în drumul său de la pancreas la ficat.
În al doilea rând, este cazul arcului reflex endocrin prin care se
reglează valoarea calcemiei, un parametru fizico-chimic al mediului intern
ale cărui variaŃii trebuie menŃinute în limite şi mai strânse decât glicemia
169
(comparaŃia este neadecvată esenŃei problemei). Aceasta întrucât, după cum
s-a constatat, importanŃa ionului Ca2+ este imensă pentru organism, el fiind
implicat în cele mai importante mecanisme fiziologice: excitabilitatea
celulară, eliberarea prin exocitoză a produşilor de sinteză, mijlocirea
acŃiunilor hormonale ca al doilea mesager etc. În consecinŃă, scurtarea
timpului reflex trebuie realizată la nivelul importanŃei parametrului
implicat. Având în vedere numărul mare şi distribuŃia difuză a efectorilor
acestui reflex, adoptarea circulaŃiei portale se dovedeşte nu numai
inoperantă, ci şi imposibil de realizat. Încât singurele soluŃii eficiente se
dovedesc a fi scoaterea glandei periferice – paratiroida – de sub controlul
hipofizei în privinŃa eliberării hormonilor, specifici şi creşterea sensibilităŃii
paratiroidei faŃă de cele mai mici variaŃii ale calcemiei. Paratiroida devine
astfel independentă faŃă de hipofiză în privinŃa eliberării hormonilor care se
va realiza sub acŃiunea directă a concentraŃiei Ca2+ în sângele aferent
glandei: parathormonul pentru scăderea Ca2+ şi calcitonina pentru creşterea
acestuia.
În fine, în al treilea rând, este cazul arcului reflex endocrin prin care
organismul în general trebuie pus în starea „gata de acŃiune” atunci când
intervine o schimbare în mediu (intern sau extern), semnificativă ca valoa-
re, dar insuficient definită în conŃinut. Întrucât conŃinutul semnalului este
necunoscut (sau doar parŃial cunoscut), acŃiunea de răspuns nu poate fi
anticipată (sau nu în întregime) decât ca iminenŃă, nu şi ca modalitate. De
aceea organismul trebuie să se dovedească gata de orice acŃiune şi această
stare trebuie obŃinută în cel mai scurt interval de timp, altfel răspunsul – de
care ar putea depinde chiar existenŃa – poate fi tardiv sau imposibil. Gata de
acŃiune, însă, nu însemnează numai o stare de alertă, ceea ce în limbaj
fiziologic se traduce printr-o excitabilitate neuromusculară ridicată, ci şi o
stare de „potenŃă acŃională”, ceea ce, în acelaşi limbaj, se traduce printr-o
disponibilitate momentană de resurse energetice (glucoză şi oxigen, în
primul rând). Din toate aceste motive, glanda periferică (medulo-
suprarenala) implicată în acest arc reflex trebuie să elibereze aproape
instantaneu hormonii săi specifici (catecolamine). Cum nici o modalitate
din cele analizate nu poate realiza acest lucru, singura soluŃie optimă s-a
dovedit aceea ca glanda medulosuprarenală să elibereze hormonii săi sub
comandă nervoasă directă. Odată eliberate, catecolaminele produc două
efecte majore: sporirea excitabilităŃii neuromusculare – prin care se asigură
starea de alertă – şi sporirea glicemiei (prin blocarea eliberării insulinei) –
prin care se asigură starea de potenŃă acŃională.

170
XI. 7. Sferele integrării endocrine
În cadrul procesului unitar al integrării organismului latura endocrină
reprezintă continuitatea, iar latura neurală – discontinuitatea. AfirmaŃia nu
are un sens exclusivist, fiecare latură deŃinând, într-o anumită măsură, trăsă-
turi caracteristice celeilalte. Continuitatea şi discontinuitatea se disting prin
vitezele diferite cu care ele evoluează atât în plan fiziologic (funcŃional), cât
şi în plan biologic (genetic). În plan fiziologic subsistemul endocrin, prin
viteza de lucru mult mai redusă, realizează mai mult întreŃinerea în timp,
decât iniŃierea proceselor de integrare, aceasta fiind apanajul (deşi nu
exclusiv) sistemului neural, caracterizat de o viteză de lucru net superioară.
Întrucât fiecare subsistem este o formaŃiune heterogenă, în sensul că este
alcătuită din mai multe componente, fiecare cu anumite particularităŃi
funcŃionale, viteza de lucru specifică acestora nu deŃine o valoare discretă,
unică, valabilă pentru tot ansamblul. În totalitatea sa subsistemul are o
viteză medie de lucru, situată valoric la distanŃă egală de limitele minimă şi
maximă specifice unora dintre componentele sale. Din acest motiv vitezele
de lucru ale subsistemelor se apropie prin extremele lor. SituaŃia este
similară şi în plan biologic (genetic); evoluŃia oricărui sistem nu reprezintă
un proces general, difuz şi uniform pentru toate componentele, deoarece
devenirea nu poate avea caracter de masă. Cel puŃin din aceste două motive
nu este posibilă demarcaŃia netă, în interiorul procesului integrator unitar,
între latura endocrină – reprezentând continuitatea – şi cea neurală –
reprezentând discontinuitatea. Este o dovadă în plus că sistemul integrator
al organismului sistemul neuroendocrin – nu are caracter dual.
Cum în organism nu poate exista, nu un organ sau un Ńesut, dar nici
măcar o singură celulă care să se sustragă integrării şi cum integrarea este
un proces unitar realizat de un sistem unic, se înŃelege că atât existenŃa, cât
şi devenirea organismului sunt condiŃionate de integrarea neuroendocrină.
Încât sferele integrării endocrine trebuie să acopere atât sincronismul
existenŃial, cât şi diacronismul evolutiv.
În sfera existenŃei integrarea endocrină este implicată în menŃinerea
homeostaziei, în condiŃiile în care asupra acesteia se exercită permanente
presiuni destabilizatoare atât din exterior, prin fluctuaŃiile din ambient, cât
şi din interior, prin însăşi activitatea celulelor. Faptul că în planul existenŃei
sunt implicate cele mai multe dintre glandele endocrine nu înseamnă că
hormonii acestora au un rol mai mic în planul devenirii, cele două planuri
neputând fi separate. În sfera devenirii integrarea endocrină este implicată
atât pe plan ontogenetic – controlând dezvoltarea etapizată a organismului
individual –, cât şi pe plan filogenetic – asigurând un raport optim între
conservatismul şi variabilitatea caracterelor specifice. O importanŃă aparte
171
în această sferă a integrării endocrine o deŃin glandele implicate mai direct
în creşterea şi dezvoltarea organismului: hipofiza, epifiza, tiroida, timusul şi
gonadele. De aici nu trebuie să se înŃeleagă că aceste glande nu au
implicaŃii în sfera existenŃei, ori că celelalte nu au rol în planul devenirii.
Toate glandele contribuie, desigur, în măsură diferită, la integrarea
organismului în dubla sa calitate: de sistem individual, sau entitate
fiziologică şi de element component al speciei, sau entitate genetică.

172
SECłIUNEA a IV-a
SISTEMUL INTEGRATOR NEUROENDOCRIN

XII. INTEGRAREA NEUROENDOCRINĂ

Integrarea organismului este un proces unitar ce nu poate fi realizat


decât de un sistem de organe unitar. Caracterul unitar al sistemului
neuroendocrin are, în primul rând, o bază onto- şi filogenetică, cele două
componente – neurală şi endocrină – având o dezvoltare şi o evoluŃie
concomitente şi, în al doilea rând, o bază anatomică (histologică), celulele
ambelor subsisteme – neuronul şi celula endocrină – aparŃinând tipului
excitabil – secretor, caracterizat de dezvoltarea mai mare a aceloraşi
organite. În fine, caracterul unitar al sistemului neuroendocrin are şi o bază
funcŃională, ambele componente având acelaşi mecanism funcŃional – actul
reflex – şi aceeaşi finalitate – integrarea organismului în toată
complexitatea sa. Analiza în plan fiziologic s-a făcut până aici separat
pentru cele două subsisteme numai cu scopul de a asigura o mai corectă şi
profundă înŃelegere a unităŃii lor. Ceea ce am comis prin aceasta nu este
însă un sacrilegiu întrucât, fără a afecta caracterul unitar al întregului,
fiecare parte se dovedeşte capabilă şi de acŃiune solitară fie în interiorul
limitelor libertăŃii funcŃionale de care se bucură, fie – pentru scurt timp – în
afara acestora. În plus, capacitatea de acŃiune solitară poate fi demonstrată
experimental pentru fiecare dintre părŃi.
Integrarea organismului realizată cu participarea întregului sistem are
la bază arcul şi actul reflex neuroendocrin. Datorită specificului funcŃional
al fiecăruia – specific determinat de însele necesităŃile ale organismului şi
nu de grade diferite de evoluŃie –, modul de intrare în acŃiune şi
desfăşurarea în timp a contribuŃiei celor două subsisteme în cadrul aceluiaşi
act reflex neuroendocrin sunt diferite. Ca urmare a variaŃiei semnificative a
unui parametru (fig. 64 ∆P), subsistemul neural, având sensibilitate mai
mare şi latenŃă mai mică, va intra primul în acŃiune şi va iniŃia atât activarea
într-un anumit sens a subsistemului endocrin, cât şi – în multe cazuri –
procesul în sine de corectare a abaterii.
După intrarea în acŃiune, cu latenŃă mai mare, a subsistemului
endocrin, cel neural îşi reduce (încetează) intervenŃia, revenind episodic
doar în momentele în care se impune schimbarea sensului acŃiunii
endocrine, datorită inversării abaterii (fig. 64)

173
Fig. 64
Desfăşurarea în timp a
intervenŃiilor celor
două componente –
endocrină şi neurală –
în corectarea
abaterilor (∆P) unui
parametru (P)

XII. 1. ParticularităŃile integrării neuroendocrine


Dacă în planul alcătuirii arcul reflex neuroendocrin poate fi
considerat ca rezultat al conectării celor două arcuri componente – neural şi
endocrin –, în planul structurii actul reflex neuroendocrin nu poate fi redus
la suma actelor reflexe ce au loc la nivelul acestora. Cauza principală, dar
nu şi unică, este reprezentată de existenŃa unui mediu intern comun pentru
toate componentele arcului neuroendocrin (receptori, centri, glande,
efectori şi căi de conducere). În acest sens un rol esenŃial îi revine sângelui,
componenta cea mai dinamică a mediului intern. Unicitatea mediului intern
asigură nu numai conlucrarea mai eficientă a componentelor neurale şi
endocrine în realizarea integrării organismului, ci şi condiŃionarea lor
reciprocă prin care se accentuează caracterul unitar al însuşi sistemului
integrator.
Pentru înŃelegerea corectă a arcului şi actului reflex neuroendocrin
sunt necesare câteva precizări. În primul rând, se impune considerarea
receptorilor şi din unghiul calităŃii cibernetice a informaŃiilor receptate la un
moment dat. Una şi aceeaşi informaŃie captată la nivelul aceluiaşi receptor
poate avea, la un moment anume, calitatea de informaŃie iniŃială, iar la un
alt moment calitatea de retroinformaŃie. Spre exemplu, dacă reducerea
glicemiei este determinată de creşterea consumului la nivel tisular ea este
receptată ca informaŃie iniŃială, iar dacă este determinată de acŃiunea
insulinei, eliberată în procesele de reglare, ea este receptată ca retroinfor-
maŃie. Este necesar, de asemenea, ca pe lângă capacitatea formaŃiunilor
receptoare de a detecta în mod specific anumite variaŃii din mediul intern,
să se considere şi capacitatea quasitotalităŃii Ńesuturilor de a detecta în mod
nespecific aceleaşi variaŃii, desigur, la alte cote valorice. Spre exemplu,
variaŃiile glicemiei sunt detectate nu numai de glucoreceptorii specializaŃi
174
din zonele reflexogene şi hipotalamus, ci şi de celulele hepatice, musculare,
neuronale etc. În al doilea rând, se impune ca în cadrul arcului reflex
neuroendocrin să fie considerat drept efector organul în întregul său şi nu
doar unul din Ńesuturile ce îl compun. Pe lângă Ńesutul specific, prin care îi
este definită funcŃia, organul deŃine şi o vascularizaŃie proprie, prin care îi
este condiŃionată realizarea funcŃiei. Dacă prin Ńesutul specific organele
efectoare pot aparŃine sferei somatice sau vegetative, prin vascularizaŃie
toate Ńin de sfera vegetativă. Încât, activitatea unui organ efector trebuie
pusă întotdeauna în legătură nu numai cu Ńesutul specific care o realizează,
ci şi cu vascularizaŃia care o face posibilă. În analiza arcului şi actului reflex
neuroendocrin, glandele endocrine nu sunt considerate organe efectoare,
deşi ele au această valoare (cele periferice în raport cu hipofiza şi aceasta
din urmă în raport cu nucleii secretori ai hipotalamusului), ci un fel de
„centri” endocrini intermediari cu rol de comandă asupra efectorilor finali,
cu dispoziŃie terminală în cadrul arcului. În al treilea rând, se impune a
preciza că sângele, pe lângă calitatea de a fi „obiect al integrării”
(menŃinerea homeostaziei parametrilor săi fizici şi chimici), participă el
însuşi la realizarea integrării organismului, îndeplinind mai multe roluri în
acest sens: a) sursă de informare pentru receptori (informaŃie iniŃială); b)
vehicul pentru mesagerii hormonali (rolul de canal purtător); c) purtător de
retroinformaŃii şi d) omogenizator al mediului extracelular prin dinamica
lui sporită şi prin unicitatea sa. Primele trei fiind analizate şi cu alte
prilejuri, vom face doar câteva remarci cu privire la ultimul rol jucat de
sânge în integrare.
Prin unicitatea şi dinamica sa, sângele previne accentuarea unor
modificări fizico-chimice în anumite teritorii ale organismului, produse de
însăşi funcŃionarea Ńesuturilor, contribuind chiar şi în acest mod la integrare.
Astfel, oricare Ńesut (organ) este nu numai informat cu privire la starea
funcŃională a tuturor celorlalte, ci şi influenŃat de ea. Aceasta este o regulă
generală căreia nu i se poate sustrage nici una dintre componentele
organismului. Asemenea influenŃe generalizate au consecinŃe ce depind, pe
de o parte, de semnificaŃia şi valoarea modificării produse într-un teritoriu
al organismului şi, pe de altă parte, de sensibilitatea proprie a fiecărui Ńesut
faŃă de acea modificare. De exemplu, consecinŃele produse de modificarea
natremiei vor fi mai puŃin spectaculoase decât cele produse de modificarea
glicemiei, însă, în ambele cazuri ele vor fi mult mai pronunŃate la nivelul
Ńesutului neural decât la nivelul Ńesutului conjunctiv. Întrucât, prin
sensibilitatea foarte pronunŃată faŃă de asemenea modificări ale mediului
intern, sistemul nervos ar putea fi grav afectat în funcŃionalitatea sa, deci în
însăşi capacitatea de a interveni prompt şi eficient în chiar procesul
175
corectării acelor modificări, o anume protejare a sa faŃă de acestea, sub
forma unei estompări a influenŃelor posibil negative, se impune cu
necesitate. Acest rol revine barierei hematoencefalice, un ansamblu format
din capilare (specifice) şi anumite celule gliale care, fără a împiedica
schimburile, „amortizează” efectul modificărilor sanguine într-atât, încât la
nivelul lichidului cefalorahidian ele au, în cea mai mare măsură, doar
valoare informaŃională şi numai în mică măsură şi dincolo de anumite
limite şi valoare de factor de influenŃă asupra metabolismului Ńesutului
neuronal. În fine, în legătură cu influenŃele reciproce dintre Ńesuturi,
exercitate prin intermediul modificărilor produse în sânge de însăşi
activitatea lor, trebuie remarcat că acestea pot afecta celulele atât în planul
funcŃiei lor specifice sau în cel al metabolismului propriu, cât şi în ambele
planuri, aceasta fiind funcŃie atât de natură şi amploarea modificării, cât şi
de gradul de sensibilitate a celulei şi de posibilităŃile de care ea dispune
pentru a se proteja în faŃa lor. În al patrulea şi ultimul rând, se cuvine a
preciza că activitatea de integrare neuroendocrină a organismului cuprinde
două faze succesive: a) restabilirea homeostaziei şi b) întreŃinerea ei în
timp. Deşi cele două faze au aceeaşi finalitate, diferenŃele dintre ele sunt
remarcabile atât în ceea ce priveşte tipul şi numărul formaŃiunilor
neuroendocrine implicate, cât şi, mai cu seamă, în privinŃa intensităŃii
funcŃionale a acestora, şi, implicit, a destrucŃiilor posibile (uzurii) şi a
costurilor energetice. Într-un paragraf anterior s-a făcut precizarea că
integrarea constă, în ultimă analiză, în coordonare şi reglaj, în sensul că, în
cazul apariŃiei unei modificări semnificative în mediu, sistemul
neuroendocrin trebuie să decidă, în primul rând, direcŃia funcŃională optimă
pe care va fi angajat organismul şi, abia în al doilea rând, nivelul de
intensitate optimă a mecanismelor implicate în materializarea acesteia. Din
unghiul celor acum şi aici discutate se poate observa că, pentru restabilirea
homeostaziei, perturbată de o modificare semnificativă din mediu (intern
sau extern), este necesară coordonarea, iar pentru întreŃinerea ei în noile
condiŃii este necesar reglajul. În împrejurarea în care modificările din mediu
se succed la intervale scurte de timp şi în mod aleatoriu şi această situaŃie se
extinde ca durată, sistemul neuroendocrin şi, prin el întreg organismul, este
suprasolicitat în direcŃia unor repetate încercări de restabilire a homeostaziei
fără a o putea face integral, a unor succesive şi costisitoare (prin uzură şi
consum energetic) procese de coordonare lipsite de rezultate imediate sau
de perspectivă apropiată. O astfel de situaŃie generează starea de stres, stare
cu pronunŃate efecte negative asupra întregii structuri bio-psiho-socio-
culturale a individului uman. Întrucât faza de restabilire survine în urma
176
afectării homeostaziei, specifică anumitor circumstanŃe ambientale (fig. 65)
şi sfârşeşte în momentul restabilirii homeostaziei, specifică noilor
circumstanŃe ambientale, circumstanŃe în care se include ca prezenŃă
permanentă şi factorul de mediu care a produs afectarea, ea – faza de
restabilire – trebuie considerată ca o fază de tranziŃie a sistemului între două
stări posibile. Încât, starea de stres nu este altceva decât consecinŃa
generalizată a prelungirii exagerate a fazei de tranziŃie, caracterizată de
funcŃionarea alertată, necoordonată a mecanismelor integratoare în căutarea
unei noi stări stabile.
Starea de stres devine astfel o stare de disperare funcŃională a
organismului în care, tocmai datorită disperării, mecanismele integratoare
sunt scăpate de sub control, ordinea sistemului fiind grav compromisă.
Încât starea de stres nu este altceva decât expresia fiziologică a unei
nepermise prelungiri în timp a dezordinii funcŃionale, a entropiei crescute a
sistemului.

Fig. 65
Fazele integrării neuroendocrine
∆ P – variaŃia parametrilor ambientali; F I, II – faze de stabilitate; FR – faza de
restabilire a homeostaziei; – factorul de mediu (solicitare) modificat şi cu
acŃiune persistentă în timp

XII. 2. Arcul şi actul reflex neuroendocrin


Orice modificare semnificativă din mediul extern sau intern este
sesizată de un câmp receptor specializat (Fig. 66).
La nivelul centrilor neuroendocrini ( care includ şi hipofiza) informa-
Ńiile purtate de căile aferente sunt supuse unor procese de prelucrare bazate
177
atât pe funcŃia de sumator-integrator a fiecărui corp celular implicat, cât şi
pe capacitatea neuronilor de a stabili între ei relaŃii sinaptice şi non-
sinaptice. Rezultatul prelucrării informaŃiilor este comanda.

Fig. 66
Schema arcului reflex neuroendocrin
S – stimul din mediul extern sau intern; R – extero- sau interoceptor; CNE – centru
neuroendocrin (în care este cuprinsă şi hipofiza): GP – glandă endocrină periferică;
E – efectorul somatic sau vegetativ; RAI – receptorul aferentaŃiei inverse extero –
sau interoceptoare; MEI – mediul extern iniŃial;

Cum, însă, gradul de complexitate anatomo-funcŃională a centrilor


este diferit, el fiind maxim pentru centrul cortical (scoarŃa în totalitatea ei),
deducem că şi procesele de prelucrare, ca şi rezultatele lor, vor avea
niveluri calitative diferite, respectând aceeaşi ierarhie. Mai mult chiar, la
nivelul diencefalului, ca centru subcortical de cea mai mare complexitate,
sunt elaborate comenzi nu numai de un înalt nivel calitativ, ci şi de o dublă
natură: electrică (potenŃiale de acŃiune) şi chimică (hormoni), cele două
laturi funcŃionale ale neuronilor fiind plenar exploatate.
MEM – mediul extern modificat de acŃiunea efectorului; MIM –
mediul intern modificat de acŃiunea efectorului; 1 – cale aferentă nervoasă;
2 – cale eferentă nervoasă ce comandă direct eliberarea hormonului din
glanda endocrină periferică ( este cazul medulosuprarenalei); 3 – cale
eferentă nervoasă ce comandă efectorii musculari somatici sau vegetativi;
4 – cale endocrină (stimuline hipofizare); 5 – cale eferentă endocrină spre
efectori somatici sau vegetativi; 6 – cale aferentă inversă nervoasă de la
efectori somatici sau vegetativi; 7 – cale aferentă inversă nervoasă de la
exteroceptori; 8 – cale aferentă inversă nervoasă de la interoceptori şi
visceroceptori; 9 – care aferentă inversă umoral-hormonală.

178
Între centrii neuroendocrini şi glandele endocrine periferice se
realizează legături complexe ce asigură intercondiŃionarea lor funcŃională.
În primul rând, centrii neuroendocrini controlează activitatea metabolică
(sinteza hormonilor) a tuturor glandelor endocrine (inclusiv a paratiroidei,
medulosuprarenalei şi hipofizei) prin reglarea calibrului vaselor de sânge
care le irigă. În al doilea rând, controlează eliberarea hormonilor din
cvasitotalitatea glandelor periferice fie direct, (fig. 66, 2) prin comenzi
nervoase (medulosuprarenala), fie indirect (4) prin intermediul hipofizei
(stimuline hipofizare). La rândul lor, hormonii astfel eliberaŃi ajung cu
sângele şi la centri (fig. 66, 9) pe care nu numai că îi informează cu privire
la modul în care glandele au răspuns la comenzi (feed-back), ci îi
influenŃează, direct sau indirect, în activitatea lor. Comenzile nervoase şi
endocrine ajung la efectori (E) pe căi neuronale (fig. 66, 3) respectiv
sanguine (fig. 66, 5). Prin acŃiunea lor specifică efectorii produc modificări
în mediul extern (MEM) şi /sau intern (MIM). Dată fiind existenŃa necesară
a unui anumit grad de libertate funcŃională a efectorilor, modificarea
produsă în mediu de acŃiunea de răspuns a acestora poate fi conformă cu
comanda primită sau poate să se abată de la aceasta. Asupra gradului de
adecvare a răspunsului efectorilor centrii neuroendocrini sunt informaŃi pe
căi aferente inverse (fig. 66, 7, 8) atât nervoase, prin mijlocirea extero- şi
interoceptorilor (RAI), cât şi sanguine (fig. 66, 9) prin acŃiunea directă a
hormonilor şi parametrilor plasmatici. În baza acestor retroinformaŃii (feed-
back) centrii neuroendocrini pot interveni corector în activitatea efectorilor.
Subliniem şi cu acest prilej importanŃa faptului că toate compo-
nentele arcului reflex neuroendocrin se află sub influenŃa unui mediu intern
comun, a cărui stare fizico-chimică este nu numai un rezultat, ci şi o
condiŃie – aici informaŃională – a funcŃionării acestora. Atât centrii nervoşi
şi glandele, cât şi receptorii, căile de conducere şi efectorii vor suferi acelaşi
tip de influenŃe atunci când în sânge va fi prezent, în cantitate mai mare sau
mai mică, un anumit hormon, doar gradul de influenŃare va fi diferit, el
fiind mai redus la nivelul centrilor nervoşi şi al căilor intranevraxiale prin
protecŃia oferită de bariera hematoencefalică. În acelaşi timp trebuie
considerate şi influenŃele unitare exercitate asupra componentelor arcului
prin intermediul consecinŃelor generale determinate de hormoni, pe lângă
cele ale hormonilor înşişi. Spre exemplu, catecolaminele descărcate de
medulosuprarenală vor exercita atât o influenŃă directă ca hormoni, cât şi
una indirectă prin valoarea glicemiei pe care o sporesc. Dacă, prin natura şi
mărimea lor, influenŃele modificărilor din mediul intern sunt unitare,
răspunsurile date de fiecare dintre componentele arcului neuroendocrin sunt
profund diferite, ca mecanism şi efect local, dar unitare prin consecinŃa lor
ultimă – integrarea.

179
Deşi în limbaj curent termenul de homeostazie este utilizat şi în
legătură cu parametrii individuali ai mediului intern, vorbindu-se frecvent
de homeostazia calciului, a glucozei etc., în realitate homeostazia este o
stare ce caracterizează organismul ca întreg şi nu părŃile componente, ea
fiind măsura nivelului redus al entropiei sale. În această ipostază
homeostazia reprezintă rezultatul final al activităŃii integratoare a sistemului
neuroendocrin, unic şi indivizibil. Desigur, homeostazia poate fi perturbată
pe diverse căi, dar refacerea şi întreŃinerea ei se realizează, în toate cazurile,
prin intervenŃia aceluiaşi sistem integrator neuroendocrin. Dacă perturbarea
homeostaziei pe o anumită cale implică în mai mare măsură anumiŃi
receptori, centri şi efectori aceasta nu dă dreptul la considerarea
fragmentară a sistemului neuroendocrin, a organismului şi a homeostaziei
sale. Pentru ilustrarea acestei realităŃi vom face o analiză sumară a integrării
neuroendocrine a organismului în condiŃiile perturbării homeostaziei pe
câteva dintre multiplele căi posibile.
XII. 3. Integrarea neuroendocrină a mediului intern
Exprimând o condiŃie a existenŃei sistemului viu, homeostazia
mediului intern este o stare pe care metabolismul celular o pretinde şi pe
care, tocmai realizarea lui, o distruge. Această contradicŃie îşi are originea
în calitatea de sistem deschis a oricărei celule şi în faptul că lichidul
interstiŃial, ca partener în realizarea schimburilor, este un bun comun şi
limitat cantitativ. Mijloacele fiziologice prin care se asigură constanŃa
fizico-chimică a mediului intern (homeostazia) sunt reprezentate de
sisteme de organe specializate în realizarea schimburilor dintre acesta şi
mediul extern organismului, unele asigurând intrări în mediul intern
(sistemul digestiv şi respirator), altele – ieşiri din acesta (sistemul excretor
şi respirator), între acestea şi celulele beneficiare transportul fiind asigurat
de un alt sistem specializat în acest sens (sistemul circulator). Întrucât
nivelul metabolismului nu este constant în timp, ci el se situează, în
funcŃie de anumiŃi factori – interni şi / sau externi –, la oricare dintre
valorile cuprinse între o limită minimă (în condiŃii bazale) şi una maximă
(în condiŃii de activitate intensă) se impune cu necesitate adecvarea
cantitativ-calitativă a intrărilor şi ieşirilor la aceste oscilaŃii ale
metabolismului. Permanenta adecvare este asigurată de mecanismele
integratoare neuroendocrine, fiecare purtând amprenta unei anumite
specializări în plan fizic sau chimic.
XII. 3.1. Integrarea neuroendocrină în plan termic
Homeostazia organismului poate fi perturbată şi pe calea variaŃiilor
termice. Cauzele acestor variaŃii pot fi exogene sau endogene, iar sensul lor
negativ sau pozitiv.
180
VariaŃiile termice negative sau pozitive cu origine externă angajează
formaŃiunile receptoare dispuse la interfaŃa organism-mediu extern,
reprezentată de tegument, mucoase etc., iar cele cu origine internă
formaŃiunile receptoare specializate din zonele reflexogene, aflate în
contact cu mediul intern şi pe cele din muşchii scheletici. În legătură cu
recepŃia termică de la nivelul musculaturii scheletice trebuie reŃinut faptul
că, datorită rolului ei primordial de retroinformare a centrilor nervoşi cu
privire la activitatea acestor efectori, ea este specializată numai pentru
variaŃiile în sens pozitiv, cele în sens negativ (sub limita optimă) nefiind
posibile din cauza permanenŃei tonusului muscular.
Căile neuronale ce conduc aceste informaŃii se distribuie atât la centri
subcorticali, la nivelul cărora se închid arcuri reflexe rapide şi standardizate,
cât şi la centrul cortical, la nivelul căruia se închid arcuri reflexe mai puŃin
rapide şi modulare, ambele categorii având o finalitate comună: restabilirea
şi întreŃinerea homeostaziei afectată în plan termic. Pentru o variaŃie
exogenă în sens negativ centrii subcorticali elaborează comenzi ce vor fi
transmise direct pe căi neuronale şi / sau indirect pe căi hormonale la acei
efectori care, prin răspunsul lor specific, sunt capabili să determine, pe de o
parte, reducerea pierderilor de căldură spre exterior şi, pe de alta, generarea
de căldură şi disiparea ei în mediul intern. În funcŃie de mărimea variaŃiei
negative, dar mai cu seamă de durata ei, sistemul integrator determină
generarea unor efecte de mai mică sau de mai mare amploare, respectiv
efecte pasagere sau durabile în timp. Când durata variaŃiei negative este
mică, reducerea pierderilor de căldură se asigură prin vasoconstricŃie în
zonele de contact cu mediul extern, generarea de căldură prin contractură
musculară în aceleaşi zone superficiale (piloerecŃie), pentru scăderi mici ale
temperaturii externe sau în prima fază a celor mai mari, şi contractură în
zone mai profunde (frisonul), pentru scăderi mai mari, iar disiparea căldurii
astfel produse – prin vasodilataŃie în alte zone decât cele superficiale. Când
temperatura suprafeŃei externe a corpului scade sub o anumită limită,
dincolo de care este periclitată însăşi existenŃa Ńesuturilor ce o formează şi
în condiŃiile în care termogeneza internă s-a accentuat, atunci sistemul
neuroendocrin declanşează vasodilataŃie periferică restabilind starea
termică a învelişului corporal.
Nivelul vasodilataŃiei periferice este astfel stabilit încât să se asigure
un raport optim pentru organism între cantitatea de căldură generată la
interior şi cea pierdută la exterior, chiar dacă pentru aceasta se plăteşte un
important tribut energetic. Totuşi, când acest tribut depăşeşte o anumită
limită sistemul neuroendocrin declanşează, în prelungirea mecanismelor
fiziologice simple, mecanisme comportamentale, mult mai complexe, dar şi
mult mai eficiente (adăpostirea, acoperirea corpului etc.). Asemenea acte
comportamentale se însuşesc prin condiŃionare reflexă încât, la o nouă
181
experienŃă de acelaşi tip, comportamentele sunt declanşate de la prima fază
fiziologică sau chiar anticipat, în baza unor informaŃii de altă natură, dar
care anunŃă posibila pierdere de căldură.
Când variaŃia termică negativă rămâne durabilă atunci sistemul
neuroendocrin declanşează efecte fiziologice şi comportamentale mai
profunde şi persistente (adaptări). Datorită pierderii prelungite de căldură
întreg metabolismul energetic se stabilizează la valori mai ridicate şi se
orientează spre lipogeneză, ceea ce determină un aport alimentar crescut,
asigurat printr-o accentuare a apetitului culinar tocmai ca o consecinŃă a
temperaturii scăzute. De asemenea, în plan comportamental, pe lângă
acŃiunile deja amintite şi altele cu acelaşi sens, organismul este orientat
preferenŃial spre alimente mai puternic calorigene, aşa cum sunt grăsimile
de origine animală.
Deşi se susŃine că însăşi scăderea temperaturii ar fi cauza creşterii
apetitului culinar, prin aceea că ea ar influenŃa un centru hipotalamic
responsabil de instalarea stării de „saŃietate”, fie prin intermediul unor căi
nervoase aferente acestuia, fie prin acŃiunea directă asupra lui a temperaturii
mai reduse a sângelui, totuşi, nu există dovezi experimentale certe în acest
sens. Fără a exclude această modalitate de răspuns a centrului hipotalamic
se impune a sublinia că ea nu este unica posibilă şi, oricum, nu cea mai
probabilă. Întrucât centrul saŃietăŃii funcŃionează şi în condiŃii de
temperatură optimă a organismului, ar trebui să-i recunoaştem acestuia
capacitatea de a primi şi prelucra două categorii de informaŃii: chimice şi
termice. Presupunerea nu este absurdă, dar ea vizează o soluŃie prea
complicată pentru natura vie care, este fapt dovedit, selectează soluŃiile cele
mai simple şi mai eficiente din mai multe posibile. În condiŃiile în care
organismul pierde în exterior căldură şi, în scopul compensării, măreşte rata
catabolizării în direcŃie energetică a glucidelor, lipidelor şi chiar a
protidelor, tocmai reducerea concentraŃiilor acestora în sânge reprezintă un
semnal major şi suficient pentru centrul saŃietăŃii care, abia din acest motiv,
va inhiba actul alimentaŃiei mai târziu decât în condiŃii termice normale.
Încât, creşterea aportului culinar este mai mult o consecinŃă indirectă decât
directă a scăderii temperaturii pe perioade mai lungi.
VariaŃiile în sens negativ cu origine internă pot să apară numai în
condiŃiile scăderii metabolismului sub nivelul bazal, aşa cum se întâmplă în
timpul somnului, al anesteziei generale şi în unele stări patologice. În
timpul somnului un rol esenŃial revine actelor comportamentale atât la om,
cât şi la animale, orientate în direcŃia reducerii pierderilor.
În cazul hipertermiei de origine externă sistemul neuroendocrin
determină intrarea în acŃiune a unor efectori prin care se asigură creşterea
pierderii de căldură şi reducerea generării ei în interior. Într-o primă fază,
pierderea de căldură spre exterior se face prin iradiere asigurată de
182
vasodilataŃia periferică şi, în faza următoare, prin evaporarea lichidului de
transpiraŃie, provenit din plasmă. Eliminarea apei plasmatice nu are un scop
în sine, ci ea se realizează pentru a transporta la exterior căldura aflată în
exces. Precizarea este necesară întrucât există şi o eliminare de apă cu scop
în sine: când presiunea sângelui creşte brusc peste o anumită valoare (starea
hipertensivă), eliminarea unei cantităŃi de apă plasmatică devine benefică
prin reducerea volemiei. În acest caz însă, lichidul eliminat are temperatura
normală a sângelui din vasele periferice (transpiraŃie „rece”). Facilitarea
pierderilor de căldură prin iradiere şi evaporare este asigurată prin
declanşarea unor acte comportamentale adecvate: vestimentaŃie uşoară şi
de culori deschise, evitarea surselor de căldură, reducerea efortului fizic etc.
În fine, diminuarea generării interne de căldură se bazează, în primul rând,
pe reducerea reacŃiilor metabolice exergone şi, în al doilea rând, pe
scăderea aportului alimentar ca urmare fie a reducerii catabolismului, fie şi
a unei acŃiuni directe a temperaturii ridicate asupra centrului saŃietăŃii.
Hipertermia de origine internă se produce, în condiŃii fiziologice,
numai în consecinŃa unui efort muscular intens şi de durată. Receptorii
implicaŃi, deşi fac parte din aceeaşi categorie, sunt nu numai dispuşi în zone
corporale diferite, ci şi integraŃi în arcuri reflexe distincte. Cei situaŃi în
zonele reflexogene fac parte din aceleaşi arcuri implicate în hipertermia de
origine externă, ei informând centrii cu privire doar la creşterea
temperaturii mediului intern, nu şi cu privire la cauza ce a provocat-o. Cei
dispuşi la nivelul musculaturii scheletice intră în grupa proprioceptorilor şi
ei informează alŃi centri (cu excepŃia celui cortical), prin alte căi aferente cu
privire la creşterea temperaturii locale din muşchi, situaŃie ce trebuie evitată
întrucât prin aceasta poate spori fluiditatea fosfolipidelor atât din
membranele dendritelor şi axonilor aparŃinând inervaŃiei muşchiului, cât şi
din sarcolemă, generând grave modificări de excitabilitate, în urma cărora
au de suferit atât coordonarea şi reglarea mişcărilor, cât şi procesul
contractil în sine.
XII. 3.2. Integrarea neuroendocrină în plan chimic
Homeostazia mediului intern poate fi afectată şi prin variaŃiile în sens
pozitiv sau negativ ale concentraŃiilor sanguine ale componentelor chimice:
oxigen, dioxid de carbon, ioni minerali, substanŃe organice. Cauzele acestor
variaŃii pot fi exogene sau endogene, motiv pentru care senzorii chimici
sunt orientaŃi atât spre mediul extern (exteroceptori chimici), cât şi spre
mediul intern (interoceptori chimici). În funcŃie de calitatea (semnificaŃia)
componentei chimice şi de valoarea abaterii sale în mediu sunt angajate
arcuri reflexe distincte, dar toate având aceeaşi finalitate.
Integrarea internă a organismului în plan chimic este mult mai
complexă şi mai nuanŃată decât cea în plan termic. Modalitatea chimică,
183
deŃinând o gamă foarte largă de specializări la nivelul câmpurilor
receptoare, asigură o mare diversitate de răspunsuri reflexe. Ca şi în cazul
modalităŃii termice şi aici receptorii orientaŃi spre exterior vor asigura
declanşarea unor acte reflexe mai complexe, multe dintre acestea servind
integrarea organismului şi în alte planuri decât cel pur chimic. De
asemenea, atunci când sunt implicate în integrarea chimică internă, actele
reflexe exteroceptive au ca finalitate prevenirea modificării chimice a
mediului intern (sunt anticipative), spre deosebire de cele interoceptive care
au ca finalitate corectarea modificării chimice deja produsă în mediul intern
(sunt constatative).
Cei mai cunoscuŃi dintre chemoreceptorii orientaŃi spre mediul extern
sunt localizaŃi la nivelul primului compartiment al căilor respiratorii
(receptorii olfactivi) şi digestivă (receptorii gustativi), căi ce reprezintă
principalele porŃi de intrare spre mediul intern a componentelor chimice de
bază: oxigen, apă, substanŃe minerale şi substanŃe organice. Aceste intrări
de substanŃă sunt necesare menŃinerii compoziŃiei chimice constante a
mediului intern în condiŃiile în care aceasta este permanent afectată de
consumurile celulare, de eliminările necesare şi de unele pierderi inevitabile
spre exterior. Deşi menŃinerea constanŃei chimice interne necesită corelarea
valorică între intrări şi ieşiri, iar aceasta nu este posibilă fără un control al
celor dintâi, totuşi, receptorii olfactiv şi gustativ nu participă la îndeplinirea
acestui rol. Receptorul olfactiv nu este specializat în detectarea
concentraŃiei O2 (şi a CO2) din aer, după cum nici cel gustativ în decelarea
conŃinutului de proteine, lipide, glucide sau substanŃe minerale din
alimente. Dispuşi în primul compartiment al căilor respiratorie şi digestivă
cei doi receptori informează centri neuroendocrini cu privire la
compatibilitatea aerului şi alimentului sub raportul purităŃii, centri
declanşând reflexe de oprire a accesului la zonele de schimb atunci când
sunt prezente în concentraŃii decelabile substanŃe străine intereselor
organismului. Cei doi receptori sunt implicaŃi şi în numeroase alte reflexe
ce asigură integrarea organismului pe alte planuri decât cel ce vizează
constanŃa chimică a mediului intern. AlŃi chemoreceptori orientaŃi tot spre
mediul extern, deşi mai rar consideraŃi ca atare, sunt localizaŃi în zona
submucoasă a pereŃilor stomacului, duodenului şi intestinului. Ei
informează centri nervoşi cu privire la compoziŃia chimică a conŃinutului
acestor organe cavitare, conŃinut rezultat din transformările fizico-chimice
ale alimentului (parte a mediului extern) produse de secreŃia specifică din
fiecare zonă. În baza acestor informaŃii centri nervoşi pot executa un
control eficient asupra tuturor organelor implicate atât direct, prin comenzi
nervoase adresate musculaturii netede din vasele sanguine şi pereŃii
organului cavitar, cât şi indirect, prin comenzi hormonale adresate aceloraşi
efectori şi celulelor secretorii. Este de remarcat faptul că la nivelul tubului
184
digestiv, dată fiind complexitatea sporită a proceselor ce au loc aici, s-a
impus cu necesitate realizarea unui subsitem neuroendocrin propriu,
subordonat celui general al organismului. Plexurile intramurale (Meisner şi
Auerbach) şi celulele proprii secretoare de hormoni digestivi (gastrina,
colecistokinina, VIP etc.) asigură un control local al activităŃii tuturor
organelor implicate în activitatea digestivă, degrevând astfel centrii axului-
cerebrospinal de o mare parte din sarcinile integrării acestora şi asigurând o
mai mare promptitudine a răspunsurilor. Când capacitatea sistemului local
este depăşită de realitate, sau când apar modificări majore în starea
organismului sau în circumstanŃele ambientale, abia atunci se impune
intervenŃia centrilor nevraxiali care, însă, se realizează în cea mai mare
măsură tot prin mijlocirea celui dintâi.
Chemoreceptorii orientaŃi spre mediul intern, în fapt, spre
componenta cea mai dinamică a acestuia – sângele, sunt localizaŃi, alături
de mecano- şi termoreceptori, la nivelul zonelor reflexogene din pereŃii
arteriali. Prin poziŃia pe care o ocupă în arborele circulator chemoreceptorii
interni sunt în măsură să informeze centrii neuroendocrini cu privire la
modificările apărute imediat ce sângele a părăsit inima, astfel încât, atunci
când acesta a ajuns la Ńesuturile beneficiare, intervenŃiile corectoare sunt
deja în curs de derulare, nu numai declanşate. În acest mod se câştigă timp,
deci eficienŃă în integrarea chimică.
Deşi unitară prin aspectele ei generale, integrarea în plan chimic a
mediului intern prezintă unele particularităŃi legate de natura anorganică sau
organică a componentelor implicate. Pentru a înŃelege acest aspect esenŃial
este necesar să recurgem la o simplificare ce nu denaturează fondul
problemei aflată în discuŃie. Vom considera mediul intern ca pe un spaŃiu
lichid închis – cum şi este în realitate –, care scaldă celulele şi care se află în
relaŃii de schimb cu mediul extern, mediate de două bariere de transfer, una
de intrare şi alta de ieşire. DistincŃia între acestea este doar funcŃională, nu
şi anatomică, una şi aceeaşi barieră putând îndeplini ambele roluri. În aceste
condiŃii, homeostazia devine o consecinŃă a echilibrării cantitativ-calitative
dintre intrare şi ieşire. O asemenea considerare a homeostaziei este valabilă
însă numai dacă dăm termenului de ieşire înŃelesul mai larg de reducere a
concentraŃiei sanguine a unui component, indiferent dacă aceasta se
produce prin eliminare la exterior, prin transformare într-o altă
componentă, prin depozitare în spaŃiile intracelulare, sau prin consum ca
atare la nivel celular. Spre exemplu, în grupa componentelor anorganice ale
mediului intern apa ocupă un loc aparte întrucât ea, spre deosebire de toate
celelalte, are o dublă provenienŃă: exogenă şi endogenă. Apa exogenă este
de provenienŃă alimentară şi, din acest motiv, ea face obiectul schimburilor
cu ambientul atât la intrarea, cât şi la ieşirea din mediul intern. Cea
endogenă este de provenienŃă metabolică rezultând la nivel celular din
185
arderea în scop energetic a hidrogenului şi, din acest motiv, ea face obiectul
schimburilor doar la ieşirea din mediul intern, alături de cea exogenă.
Pentru ilustrarea mecanismelor generale de integrare în plan chimic şi a
diferenŃelor ce apar între reglarea concentraŃiilor componentelor anorganice
şi ale celor organice ne vom opri asupra calciului – pentru prima categorie
– şi asupra aminoacizilor, acizilor graşi şi monozaharidelor, pentru cea de-a
doua.
Datorită implicării ionului Ca2+ în numeroase şi importante procese
fiziologice calcemia reprezintă unul dintre parametrii chimici cei mai
importanŃi, menŃinerea ei la valori normale beneficiind de cele mai prompte
şi eficiente mecanisme de reglare. Sporirea eficienŃei reglajului în acest caz
se realizează prin autonomizarea paratiroidei faŃă de hipotalamus şi
hipofiză în ceea ce priveşte eliberarea parathormonului şi calcitoninei. În
acelaşi sens operează şi sensibilitatea sporită a Ńesuturilor excitabile – în
special a celui nervos şi endocrin – faŃă de variaŃiile calcemiei. De aici şi
rolul redus pe care l-ar putea juca receptorii specializaŃi din zonele
reflexogene, a căror existenŃă este, poate şi din acest motiv, insuficient
probată. Când variaŃia calcemiei este de sens pozitiv, mecanismele
neuroendocrine, generale şi locale, acŃionează în direcŃia reducerii intrării
acestui ion din mediul extern, prin scăderea absorbŃiei intestinale şi a
sporirii ieşirii lui din mediul intern prin creşterea eliminării urinare şi – dacă
procesul de osificare nu este încheiat – prin sporirea, între anumite limite, a
reŃinerii lui la nivelul oaselor. Nu trebuie neglijat faptul că anumite
modificări hormonale, produse în consecinŃa creşterii calcemiei, ca şi
creşterea în sine a acesteia, pot determina sporirea afinităŃii unor proteine
plasmatice şi chiar celulare (calmodulina) faŃă de ionul de calciu, a cărui
concentraŃie în forma liberă (ionică) este astfel diminuată. Dimpotrivă, când
variaŃia este de sens negativ acŃiunile neuroendocrine vor spori intrările, vor
reduce eliminările şi, la nevoie vor mobiliza o parte din calciul existent în
oase. În aceste circumstanŃe hormonale şi ionice se va reduce şi afinitatea
proteinelor plasmatice pentru calciu, eliberarea lui de la acest nivel
contribuind la restabilirea valorii normale a calcemiei. În cazul în care ar fi
vorba de un alt ion, de exemplu cel de K+, care nu are implicaŃii majore în
constituŃia organismului, ci doar în funcŃionarea lui, valoarea normală a
concentraŃiei sale în sânge (kaliemia) va fi menŃinută prin mecanisme
neuroendocrine, generale şi locale, care vor opera exclusiv la nivelul
intrărilor şi eliminărilor. Legarea de proteinele plasmatice este operantă şi
în acest caz. IniŃierea mecanismelor neurohormonale însă se bazează aici pe
existenŃa receptorilor specifici situaŃi în zonele reflexogene.
Pentru menŃinerea la valori constante a proteinemiei, lipemiei şi
glicemiei mecanismele neuroendocrine operează într-o modalitate cu totul
diferită şi la alte niveluri decât barierele de intrare-ieşire. Fiind vorba de
186
substanŃe organice pe care organismele heterotrofe (om şi animale) nu sunt
capabile să le sintetizeze din substanŃe anorganice, singura sursă din care
acestea pot fi obŃinute este reprezentată de alimentele de origine animală şi /
sau vegetală. Cum, însă, fiecare specie heterotrofă prezintă un anumit profil
nutriŃional, impus nu numai de necesităŃile metabolismului individual, ci şi
de cele ale „metabolismului” ecosistemelor, în interiorul cărora se dezvoltă
adevărate lanŃuri trofice, şi cum aceste profiluri se pot suprapune parŃial
pentru specii diferite, sau total pentru indivizii aceleiaşi specii, la toate
acestea adăugându-se discontinuitatea distribuŃiei spaŃio-temporale a
componentelor (plante şi animale) fiecărui profil, în aceste condiŃii
procurarea hranei devine, în ultimă analiză, o adevărată luptă pentru
existenŃă. Este, în fond, o luptă pentru resurse organice şi, ca în orice luptă,
există şi aici riscul, deloc neglijabil, ca unii indivizi să piardă parŃial (slăbire
prin subnutriŃie) sau total (moarte prin inaniŃie). Apare astfel o situaŃie
contradictorie între cererea continuă şi în cantităŃi cvasiconstante de
substanŃă organică, reclamată de homeostazia mediului intern cu stringenŃă
şi oferta discontinuă şi în cantităŃi variabile, disponibilizată de mediul
extern cu zgârcenie. Contrarietatea este accentuată în plan calitativ întrucât
alimentele nu conŃin proteine, lipide şi glucide în proporŃiile reclamate de
homeostazie. SoluŃia optimă, reŃinută şi dezvoltată în evoluŃie, este oferită
de ficat, organ ce are valoarea unei „uzine chimice” pentru organism şi nu
pe aceea de glandă digestivă anexă. EsenŃa funcŃională a acestui organ,
raŃiunea ultimă a apariŃiei şi dezvoltării sale, constă în armonizarea ofertei
cu cererea prin adecvarea celei dintâi la cea din urmă, adecvare ce se
realizează însă nu prin modificarea cantitativ-calitativă a mediului extern,
ceea ce nici nu ar fi fost posibil, ci prin interpunerea ficatului între cele două
medii – extern şi intern – şi preluarea de la cel dintâi a rolului de ofertant
direct de substanŃă organică pentru cel de-al doilea.
Când necesităŃile o impun şi circumstanŃele o permit, are loc hrănirea
organismului (la om alimentaŃia). Din motivele arătate mai sus, organismul
manifestă tendinŃa naturală de a încărca tubul digestiv cu cât mai multă
hrană, fără a depăşi însă capacitatea maximă de prelucrare, semnalizată prin
apariŃia senzaŃiei de saŃietate. În urma proceselor de digestie, substanŃele
nutritive complexe (proteine, lipide, polizaharide) sunt aduse la forme mai
simple cu moleculă mică şi absorbabile (aminoacizi, acizi graşi,
monozaharide), fără pierderea proprietăŃilor esenŃiale ale substanŃelor din
care au provenit. La nivelul barierei intestinale (intrare) acestea sunt
transferate din mediul extern (fig. 67) într-un compartiment limitat al
mediului intern, cuprins în vasele venoase ce părăsesc tubul digestiv şi care
se adună într-un vas unic ce merge la ficat (vena porthepatică) unde se
recapilarizează.

187
Fig. 67
Rolul esenŃial al ficatului în
menŃinerea constantă a
concentraŃiilor substanŃelor
organice.F – ficat; TD – tub
digestiv; AH – artera
hepatică; AI – artera
intestinală; VPH – vena
porthepatică cu origine
digestivă; VSH – vena
suprahepatică;
ME – mediu extern

Pentru sângele portal homeostazia nu numai că nu este necesară, el


fiind cuprins într-un compartiment limitat, dar ea ar fi contraindicată
deoarece ar împiedica absorbŃia integrală şi rapidă a substanŃelor atât de
necesare şi greu de procurat. CompoziŃia lui este astfel decisă exclusiv de
procesele de absorbŃie. La nivelul capilarelor portale substanŃele organice
sunt transferate din sânge la hepatocite în forma în care au fost absorbite,
cantitatea totală a acestora, ca şi proporŃia dintre ele, reflectând doar
valoarea nutritivă a alimentului. Prin activitatea lor specifică hepatocitele
realizează: a) transformarea unor aminoacizi (dar şi a unor acizi graşi) non-
self în aminoacizi (acizi graşi) specifici organismului individual;
b) stabilirea proporŃiilor specifice dintre proteine, lipide şi glucide prin
interconversia lor metabolică (acidul piruvic fiind nu numai un termen final
comun în catabolizarea aminoacizilor, acizilor graşi şi monozaharidelor, ci
şi un termen iniŃial în anabolismul acestora) şi c) transformarea exce-
dentului de substanŃă organică în substanŃă de rezervă depusă pe termen
scurt (glicogenul hepatic) sau pe termen lung (lipidele adipoasei).
1. Ficatul îndeplineşte şi numeroase alte roluri, dar acestea sunt
subsidiare în raport cu cele analizate aici din perspectiva integrării în plan
chimic. Unele dintre ele vor fi analizate pe parcurs.
După acest excurs, punctat cu detalii doar în măsura în care ele s-au
dovedit strict necesare înŃelegerii mecanismelor de care ne ocupăm aici, să
188
revenim la problema integrării în plan chimic în care sunt implicaŃi
interoceptorii pentru substanŃele organice.
Când concentraŃia uneia dintre substanŃe creşte în sânge, centrii
nervoşi, informaŃi de chemoreceptorii din zonele reflexogene, trimit
comenzi la regiunile efectoare atât direct, pe căi neurale (în special la vasele
de sânge ale regiunii), cât şi indirect, pe căi hormonale prin intermediul
hipofizei (la glandele periferice care pot fi implicate, la vasele de sânge şi
celulele regiunii efectoare). Ca efector principal în asemenea cazuri ficatul
va da curs comenzilor primite restabilind concentraŃiile şi raporturile
normale dintre substanŃele organice. Să admitem, cu titlu de exemplu, că
centrii nervoşi sunt informaŃi de receptorii zonei reflexogene cu privire la
sporirea concentraŃiei aminoacizilor în sânge. Doar în baza acestei singure
informaŃii centrii nu pot elabora o comandă completă întrucât efectorului
trebuie să i se indice şi calea metabolică prin care să se realizeze corecŃia.
Sunt necesare informaŃii concomitente şi cu privire la concentraŃiile
celorlalte substanŃe organice. Dacă sporirea proteinemiei se asociază cu
valori normale ale lipemiei şi glicemiei, atunci comenzile nervoase şi
endocrine vor cuprinde indicaŃia reducerii concentraŃiei aminoacizilor prin
transformarea lor în grăsimi de rezervă, depuse în adipocite, caz în care
Ńesuturile adipoase sunt implicate ca efectori finali. Dacă, însă, sporirea
proteinemiei se asociază cu hipoglicemie sau hipolipemie, atunci excesul
de aminoacizi va fi convertit parŃial în glucoză (gluconeogeneză), respectiv
în acizi graşi plasmatici (liponeogeneză), restul luând calea depozitelor
lipidice. Când, dimpotrivă, proteinemia se reduce, comenzile neuroendo-
crine vor indica transformarea în aminoacizi (proteoneogeneză) a uneia
dintre celelalte două substanŃe, mobilizată fie din plasmă – dacă
concentraŃia ei o permite –, fie din depozitele temporare (glicogenul
hepatic) sau permanente (trigliceridele adipoase). Prin analogie se poate
stabili mersul proceselor şi pentru cazurile în care modificarea iniŃială
vizează glicemia sau lipemia.
Din cele de până aici rezultă că pentru substanŃele organice
menŃinerea constantă a concentraŃiilor şi raporturilor dintre acestea nu
implică echilibrarea între intrările digestive şi ieşirile renale, aşa cum se
întâmpla în cazul celor anorganice. Adevăratul şi unicul ofertant de
substanŃă organică pentru mediul intern este ficatul în calitatea sa de uzină
chimică a organismului. Interpus ca mijlocitor activ între cele două medii –
cel extern, care îl aprovizionează discontinuu cu materii prime şi cel intern,
care îi solicită continuu materii finite, ficatul este obligat să-şi asigure
rezerve de materii prime. Integrarea neuroendocrină, prin care se realizează
în timpul evoluŃiei această acordare cantitativ-calitativă, a determinat şi
apariŃia unor acte comportamentale ale organismului îndreptate în acelaşi
sens. Numeroase specii de animale, independent de poziŃia ocupată în scara
189
evolutivă, dar cu o organizare superioară a sistemului neuroendocrin,
desfăşoară instinctiv acte comportamentale de stocare în exterior a
alimentelor fie după o prealabilă prelucrare (albine), fie neprelucrate
(veveriŃă). Omul, fiinŃă bio-psiho-socio-culturală, desfăşoară în acest sens
acŃiuni raŃionale complexe, bazate pe cunoaştere, prin care se urmăreşte, pe
lângă realizarea de rezerve alimentare, şi o structurare a profilurilor
alimentare şi a comportamentelor, astfel încât organismul, în general şi
ficatul, în special, să fie degrevate în cât mai mare măsură de sarcina
interconversiei substanŃelor organice. Toate acestea ducând, în fond, la
transformarea mediului extern într-un ofertant cât mai apropiat valoric de
calitatea de ofertant direct deŃinută de ficat.
La acest punct al discuŃiei se impune o ultimă precizare. Homeostazia
mediului intern nu numai în plan chimic, ci în general, nu deŃine un scop în
sine. Ea este o condiŃie necesară desfăşurării metabolismului, o cerinŃă
reclamată de celule care, astfel, deŃin calitatea de beneficiari ai
homeostaziei. În această ipostază celulele nu pot fi generatoare de
homeostazie. Ele o pretind, altcineva trebuie să le-o ofere. Cu atât mai mult
cu cât metabolismul, care o reclamă în mod imperios, tocmai prin desfăşu-
rarea lui o distruge în mod necesar. Încât, la restabilirea şi întreŃinerea
homeostaziei mediului intern în plan chimic vizând substanŃele organice
Ńesuturile beneficiare nu pot contribui. Singurul generator de homeostazie
organo-chimică este ficatul. De aici se naşte concluzia: ca generator de
homeostazie, ficatul (hepatocitele) nu poate fi şi beneficiarul ei, cel puŃin nu
în aceeaşi măsură ca restul celulelor. Or, tocmai acesta este adevărul.
Sângele portal care vine de la tubul digestiv şi scaldă hepatocitele nu este
homeostazat, conŃinutul lui în proteine, lipide şi glucide fluctuând între
limite extrem de largi.
XII. 4. Integrarea neuroendocrină în mediul extern
Cele două planuri – intern şi extern – nu constituie obiective distincte
ale integrării, ci doar fazele unui proces unitar menit să asigure nivelul
optim scăzut al entropiei sistemului viu elementar – celula – şi, prin aceasta,
a sistemului viu supraunitar – organismul. Optimul entropic este exprimat
în plan fiziologic de homeostazie. Considerată ca o condiŃie a vieŃii
homeostazia este o stare necesară spaŃiului intracelular. Pentru ca ea să se
menŃină în condiŃiile realizării schimburilor de substanŃă, energie şi
informaŃie cu mediul intim extracelular (mediul intern al organismului),
este necesar ca şi acesta din urmă să fie constant în plan fizico-chimic, deci
să se bucure de homeostazie proprie. Cum şi mediul intern realizează
schimburi cu cel extern, menŃinerea homeostaziei sale devine, la rândul ei,
dependentă de constanŃa fizico-chimică a partenerului extern, deci, de
menŃinerea unei „homeostazii” a ambientului. În fapt, homeostazia
190
mediului intern (extracelular) şi cea a mediului extern organismului sunt
necesare nu ca scopuri în sine, ci ca modalităŃi de asigurare a homeostaziei
propriu-zise din spaŃiul intracelular. La nivelul celor trei compartimente –
exterior, interior şi intracelular – variaŃiile parametrilor fizico-chimici se
petrec între limite valorice ce se restrâng progresiv în aceeaşi ordine, ceea
ce denotă o creştere în acelaşi sens a eficienŃei mecanismelor integratoare.
Aceste mecanisme sunt comune în esenŃa lor ultimă, dar diferite în formele
de realizare. Numai sub acest ultim aspect suntem îndreptăŃiŃi să vorbim de
niveluri de integrare diferite.
RelaŃiile organismului pluricelular cu mediul extern se desfăşoară în
trei planuri: material (substanŃă), energetic şi informaŃional. Ca urmare, şi
integrarea organismului în ambient vizează aceleaşi planuri, fără ca prin
aceasta să se înŃeleagă că este vorba de etape diferite ce s-ar succeda într-o
ordine anume. RelaŃiile între cele trei planuri sunt concomitente, iar
prevalenŃa, în anumite momente, a unora sau altora dintre ele nu poate
conduce la disjuncŃii. SubstanŃa ce pătrunde din exterior în mediul intern
este purtătoare, în acelaşi timp, nu numai de energie potenŃială la nivelul
legăturilor chimice, ci şi de informaŃie, prin variaŃiile ei calitativ-cantitative.
RelaŃiile de schimb dintre mediul extern şi mediul intern nu au scop în sine,
ci ele sunt aservite exclusiv schimburilor dintre mediul intern şi spaŃiul
intracelular. În mediul extern există, însă, şi substanŃe care, deşi nu fac
obiectul schimburilor celulare, prin natura lor chimică pot accede în mod
ilicit la nivelul mediului intern şi de aici în spaŃiul intracelular, cu toate
consecinŃele ce decurg din aceasta. Dacă faŃă de unele dintre acestea celula
se poate apăra, faŃă de altele – aşa cum sunt substanŃele cu dublă solubilitate
(în apă şi lipide) – ea este total vulnerabilă. Tocmai din acest motiv
mecanismele ce integrează organismul în mediu au, în mare măsură, şi un
rol preventiv, determinând reacŃii de evitare a unor asemenea impacte.
Pentru situaŃiile în care reacŃiile de evitare nu au fost eficiente organismul
în ansamblul său şi celulele dispun de mecanisme interne de neutralizare şi
/sau de estompare a efectelor produse de asemenea impacte.
Deşi, după cum s-a demonstrat, integrarea este un proces unitar,
mijloacele prin care se realizează şi se menŃine homeostazia în cele trei
spaŃii sunt de complexitate diferită: biochimice şi biofizice în spaŃiul
celular, – fiziologice – în spaŃiul extracelular (mediul intern) – şi
comportamentale – în spaŃiul ambiental al organismului. Subliniem faptul
că nu este vorba de categorii procesuale disjuncte, ci de niveluri crescânde
de complexitate ale unor procesualităŃi unitare, în fond de grade diferite de
structurare pornind de la componentele subcelulare şi ajungând până la
sistemele de organe ce compun organismul. Deşi actul comportamental se
realizează prin mijloace fiziologice, iar acestea prin mijloace biochimic-
biofizice, valoarea intrinsecă a acestuia nu poate fi redusă la suma
191
însuşirilor lor. Întrucât valoarea întregului rezultă dintr-o asociere
integrativă şi nu sumativă a valorilor parŃiale.
XII. 4.1. Integrarea neuroendocrină în plan material
NecesităŃile de substanŃă reclamate de celule şi anunŃate de senzori
interni specializaŃi sunt resimŃite la nivelul scoarŃei sub forma senzaŃiilor –
ca mesaje conştientizate discret – şi /sau a stărilor generale – ca mesaje
conştientizate difuz. În baza mesajelor primite sistemul nervos declanşează,
direct pe căi neuronale sau indirect pe căi hormonale, reacŃii de răspuns în
plan comportamental menite să asigure satisfacerea necesităŃilor celulare.
Astfel, reducerea concentraŃiilor de substanŃe organice în mediul intern, ca
urmare a scăderii aportului alimentar, sau a consumului intern excesiv,
determină apariŃia, într-o primă fază, a senzaŃiei de foame, apoi în faza
următoare, a unei stări generale de disconfort (ameŃeli, leşin) determinată
cu precădere de scăderea glicemiei. În cazul în care hrănirea (alimentaŃia la
om) se face la intervale regulate senzaŃia de foame poate fi declanşată
înainte de afectarea homeostaziei prin condiŃionare reflexă, excitantul fiind
însuşi timpul. Găsim în aceasta încă o dovadă a rolului anticipativ al
senzaŃiilor, sistemul nervos fiind astfel nu numai încunoştinŃat de afectarea
homeostaziei, ci şi avertizat cu privire la iminenta producere a acesteia.
Dacă homeostazia este afectată prin scăderea concentraŃiilor substanŃelor
anorganice (în special a ionilor minerali), deşi aceasta poate fi datorată tot
scăderii aportului alimentar, mesajele generate prin intermediul
interoceptorilor nu determină apariŃia senzaŃiei de foame, ci direct o
anumită stare generală de disconfort (în funcŃie de gradul reducerii
concentraŃiei şi de calitatea ionului implicat).
SenzaŃia de foame, conştientizată discret şi starea de disconfort,
conştientizată difuz, determină la nivelul centrilor neuroendocrini
elaborarea unor comenzi complexe ce se adresează unui număr sporit de
efectori somatici şi vegetativi, acŃiunile conjugate ale cărora se manifestă
sub forma comportamentului alimentar. În esenŃa sa ultimă comporta-
mentul alimentar este identic la toate speciile, el constând în acŃiuni de
căutare (procurare) a hranei şi de hrănire propriu-zisă (alimentaŃie), ambele
desfăşurându-se cu intensitate ce se reduce progresiv până la instalarea
senzaŃiei de saŃietate. Dacă senzaŃia de foame a semnalizat apariŃia unei
necesităŃi, senzaŃia de saŃietate va semnaliza satisfacerea acesteia. Privit din
acest unghi, comportamentul alimentar îşi dezvăluie finalitatea doar în plan
cantitativ, nu şi calitativ. Întrucât, însă, receptorii din zona reflexogenă sunt
discriminativi şi nu globali, ei informează centrii neuroendocrini despre
reducerea sau creşterea concentraŃiei fiecăreia dintre substanŃele organice
sau anorganice, astfel încât comenzile date efectorilor vor purta şi o
amprentă calitativă. Pe această bază comportamentul alimentar va consta
192
nu în căutarea hranei în general, ci a unui anumit fel de hrană, nu în
hrănirea (alimentaŃia) fără discernământ, ci în hrănirea selectivă. Asemenea
informaŃii stau la baza unor procese neuroendocrine prin care sunt
determinate preferinŃele alimentare. Această latură calitativă a finalităŃii
comportamentului alimentar poate fi privită şi ca o modalitate de cruŃare a
ficatului, în primul rând, a tuturor celulelor, în al doilea rând. PreferinŃele
alimentare resimŃite în mod obiectiv asigură restabilirea raporturilor optime
dintre proteine, lipide şi glucide la nivelul mediului intern fără efortul
hepatic de interconversie a lor. Dacă ambientul este sărac în oferte şi
organismul nu are din ce selecta, atunci comportamentul alimentar se
rezumă doar la latura cantitativă a finalităŃii sale, echilibrarea raporturilor
dintre substanŃele organice rămânând în sarcina exclusivă a ficatului. Omul,
informat asupra unor astfel de realităŃi, îşi dirijează comportamentul
alimentar pe baze raŃionale, chiar dacă prin aceasta este obligat uneori să-şi
învingă anumite înclinaŃii determinate mai mult subiectiv pe baze
organoleptice.
XII. 4.2. Integrarea neuroendocrină în plan energetic
În toate acŃiunile fizice, ca şi în procesele psihice, toate Ńinând de
raporturile sale cu mediul extern, organismul cheltuieşte energie metabolică
stocată în ATP. Cum, însă, atât utilizarea, cât şi refacerea energiei din
stocuri sunt procese ce se desfăşoară exclusiv la nivelul spaŃiului
intracelular, ni se pare logic să subscriem ideii potrivit căreia variaŃiile
energetice în acest plan nu necesită analizatori specializaŃi la nivelul
mediului intern. Aceasta nu trebuie să conducă la concluzia că variaŃiile
stocurilor energetice intracelulare nu au şi un ecou extracelular. Un consum
sporit de ATP la nivelul celulelor duce la creşterea concentraŃiei ADP şi a
PO43+ şi în mediul intern al organismului (extracelular). Încât, chiar dacă
nu există asemenea analizatori interni, specializaŃi pentru sesizarea acestor
produşi de degradare a ATP-ului, prezenŃa lor în lichidul interstiŃial nu
poate rămâne fără consecinŃe, în primul rând la nivelul neuronilor corticali.
Aceştia poartă pe membrana lor situsuri (receptori membranari) la care s-ar
putea lega stereospecific adenozindifosfatul. Când efortul fizic şi /sau
intelectual se prelungeşte în timp sau atinge o intensitate mare într-un
interval scurt, concentraŃia ADP creşte peste o anumită valoare prag şi, ca
urmare, situsurile specifice de pe membrana neuronală încep să fie ocupate
progresiv de acesta. Legarea ADP-ului la membrana neuronilor corticali
determină apariŃia stării de oboseală (uneori numită senzaŃie), constând într-
o reducere a reactivităŃii lor faŃă de stimuli. Ca şi senzaŃiile, starea de
oboseală semnalează afectarea homeostaziei organismului, în plan
energetic în acest caz şi, implicit, necesitatea imperioasă a refacerii
resurselor de ATP. Cum însă, reducerea valorii raportului ATP /ADP s-a
193
produs în acest caz ca urmare a faptului că viteza de utilizare a ATP-ului a
depăşit viteza de refacere a lui şi nu ca o consecinŃă a epuizării materiale
(substanŃe organice furnizoare de H), satisfacerea acestei necesităŃi nu va
reclama aport de substanŃă organică din exterior, ci doar un interval de timp
în care să aibă loc refacerea raportului ATP /ADP. În consecinŃă, sistemul
neuroendocrin va iniŃia şi întreŃine un comportament adecvat acestui scop:
odihna, inclusiv somnul. Ne grăbim să adăugăm că, deşi reducerea valorii
raportului ATP /ADP este implicată în instalarea somnului, ea nu epuizează
mecanismele acestuia. Prin intervalul de odihnă se acordă timpul necesar
pentru ca celulele să îşi refacă ATP-ul, timp în care consumul lui este redus
la minim.
Dacă reducerea raportului ATP /ADP în spaŃiul celular, reflectată şi
în spaŃiul extracelular, poate avea loc în oricare zonă a organismului,
determinând creşterea concentraŃiei ADP în tot mediul intern, apariŃia stării
de oboseală este legată exclusiv de acŃiunea ADP –ului asupra neuronilor
corticali, scoarŃa fiind singurul centru la nivelul căruia sunt conştientizate
discret, respectiv difuz senzaŃiile şi stările generale ale organismului.
Întrucât este puŃin probabilă trecerea ADP-ului prin bariera hemato-
encefalică, din plasmă în lichidul cefalorahidian şi, chiar dacă aceasta s-ar
produce, este greu de admis o difuzie rapidă a acestuia spre cortex, rămâne
de considerat că starea de oboseală este determinată doar, sau în cea mai
mare măsură de creşterea locală la nivelul interstiŃiului cortical a
concentraŃiei de ADP, ca urmare a solicitării mai mari a neuronilor atât în
timpul eforturilor fizice, cât şi intelectuale. Din aceste motive consumul
sporit al ATP-ului în arii corticale mai restrânse sau mai extinse duce la
creşterea aici a concentraŃiei ADP-ului şi la instalarea stării de oboseală
zonală, respectiv generalizată. Astfel, dacă se execută ritmic mai multe
tracŃiuni la un ergograf prin flectarea degetelor de la membrul superior,
oboseala ce apare la un moment dat, manifestată prin scăderea amplitudinii
contracŃiilor sau chiar prin oprirea lor, interesează doar zona corticală
implicată, performanŃa contractilă a altor segmente corporale nefiind
afectată. Dacă în realizarea efortului sunt implicate zone corticale mai largi,
cu participarea mai multor lanŃuri musculare, atunci oboseala este
generalizată. Că în ambele cazuri este vorba de oboseală corticală şi nu
musculară o dovedeşte faptul că, în cazul de mai sus, prin aplicarea unor
stimuli electrici direct pe nervul motor sau pe organul muscular, activitatea
contractilă a flexorilor degetelor mai poate continua încă un timp destul de
lung. Prin administrarea unor substanŃe (exemplu cofeina), capabile să
împiedice legarea ADP-ului de situsurile de pe membranele neuronale,
instalarea stării de oboseală poate fi amânată pentru un anumit interval de
timp. Efectul unor astfel de substanŃe este dependent de specificul

194
metabolic individual, de particularităŃile neuronale şi de anumite
circumstanŃe.
DisponibilităŃile energetice ale organismului, concretizate în stocurile
celulare de compuşi macroergici (ATP şi CP) sunt afectate prin
desfăşurarea oricăror procese fiziologice active, independent de implicarea
acestora în integrarea pe plan intern sau în aceea pe plan extern. În condiŃii
fiziologice de viaŃă consumurile energetice ale organismului în raporturile
cu lumea exterioară sunt mult mai mari, chiar dacă ele sunt episodice, decât
cele ce vizează întreŃinerea homeostaziei în plan intern. Tocmai din acest
motiv integrarea în plan energetic a fost tratată doar din perspectiva
raporturilor organismului cu mediul extern. În fapt, compuşii macroergici
nu sunt supuşi unui consum propriu-zis, ci ei doar se desfac şi se refac
permanent, ceea ce se consumă cu adevărat fiind acidul piruvic provenit din
degradarea parŃială a substanŃelor organice. Rolul compuşilor macroergici
este acela de acumulatori ai energiei chimice cuantificată la valori
superioare. Procesele energetice pot fi imaginate sub forma unui lanŃ
deschis de etape ce se succed mereu în aceeaşi ordine (fig. 68).
Capătul iniŃial al lanŃului constituie polul de intrare a substanŃelor
nutritive (glucide, lipide, protide) în calitatea lor de furnizoare de hidrogen,
trecând prin faza de acid piruvic. Arderea hidrogenului cu oxigenul
respirator va pune în libertate energia chimică, cuantificată la valori
inferioare, care va fi utilizată la refacerea ATP-ului şi astfel acumulată într-
o cuantă de valoare superioară ce va putea fi eliberată la nevoie (ieşire) în
contracŃie, sinteze şi transporturi transmembranare.

Fig. 68
LanŃul proceselor energetice la nivel celular; creşterea şi scăderea valorii raportului
ATP / ADP.RESP – respiraŃie; e – cuantă microergică; E – cuantă macroergică

De aici se poate deduce că valoarea raportului ATP /ADP poate să


scadă atât prin creşterea utilizării (în ritmul refacerii sau mai rapid)
produsului macroergic la ieşirea din lanŃ, sau prin reducerea aportului de
195
produşi microergici la intrare, cât şi prin ambele modalităŃi. Dintre acestea
prima modalitate este dominantă la organismul aflat în condiŃii fiziologice
normale, celelalte fiind prezente în situaŃii fiziologice nenormale
(subnutriŃie, malnutriŃie, inaniŃie), respectiv în situaŃii patologice. În acest
din urmă caz, creşterea utilizării ATP-ului este datorată angajării unui
număr mare de mecanisme active prin care sistemul integrator încearcă să
readucă entropia organismului la nivel optim, să refacă, deci, starea de
sănătate întrucât, starea patologică nu este altceva decât expresia unui nivel
crescut al entropiei.

XII. 4.3. Integrarea neuroendocrină în plan informaŃional


Adevărata existenŃă a organismului (euribioza), implicând relaŃii
obligatorii cu lumea înconjurătoare, nu poate fi concepută în afara
capacităŃii acestuia de a se orienta în raport cu circumstanŃele favorabile şi
defavorabile şi de a selecta din mulŃimea de oferte material-energetice pe
cele adecvate intereselor sale de moment. Însăşi existenŃa analizatorilor
exteroceptivi este determinată de o asemenea necesitate, iar coexistenŃa
segmentelor terminale ale acestora la nivelul aceluiaşi centru (neocortexul
cerebral), la care au acces şi informaŃiile stocate în memorie, nu reprezintă
decât expresia nevoii de prelucrare a tuturor mesajelor utile la un moment
dat. Prin permanenta raportare a informaŃiilor actuale la cele stocate într-o
experienŃă anterioară sistemul nervos dobândeşte şi capacitatea de
anticipare încât, orice acŃiune întreprinsă cu participarea scoarŃei cerebrale
nu se circumscrie exclusiv prezentului, ci şi trecutului şi viitorului mai mult
sau mai puŃin îndepărtat.
Extinderea temporală în ambele sensuri faŃă de prezent dă conŃinut
stării conştiente. Ca urmare, conştienŃa este o stare graduală al cărei nivel
este determinat atât de cantitatea şi calitatea informaŃiilor receptate actual şi
a celor stocate, cât şi, mai cu seamă, de calitatea şi rapiditatea prelucrării lor
din care rezultă calitatea şi distanŃa în timp a anticipării. Rolul informaŃiilor
stocate în timp este esenŃial. Când un stimul extern acŃionează asupra unui
câmp receptor organismul răspunde în mod specific acestuia. Ca urmare, în
memorie vor fi stocate informaŃii nu numai cu privire la stimulul
declanşator de acŃiune, ci şi cu privire la acŃiunea însăşi, indiferent dacă
aceasta a fost sau nu adecvată (corectă).
Ulterior, orice informaŃie externă receptată la momentul prezent va
declanşa la nivel cortical, pe lângă procesele specifice producătoare de
senzaŃii şi stări generale, şi un proces de „căutare” în stocul preexistent
(memorie) atât a unor informaŃii corespondente cu stimulul actual, cât şi al
unora privitoare la răspunsul dat în trecut unui stimul identic sau similar
(fig. 69).
196
Fig. 69
AcŃiunile şi comportamentele actuale se bazează pe experienŃă şi sunt proiective.
S – stimul actual; R – receptor; E – efector; 1-4 – ordinea desfăşurării
proceselor în timp.

Dacă o asemenea corespondenŃă este găsită în stoc, informaŃia


actuală va fi considerată ca re-cunoscută şi ea va fi supusă unei prelucrări
de complexitate sporită, împreună cu elementele informaŃionale aparŃinând
experienŃei anterioare de acelaşi tip. În aceste condiŃii, comportamentul
declanşat ca răspuns la acŃiunea unui stimul actual va avea un grad sporit de
adecvare şi un cost energetic redus, include, pe lângă determinări actuale şi
predeterminări izvorâte dintr-o experienŃă similară. Dacă, însă, stocul
informaŃional este mai sărac şi, din acest motiv, stimulului actual nu i se
găsesc elemente corespondente la nivelul lui, atunci sistemul integrator
„solicită” culegerea unor informaŃii suplimentare cu privire la detaliile
acestuia. Dacă nici lor nu li se găseşte în memorie o corespondenŃă directă
sau apropiată, atunci se solicită informaŃii cu privire la circumstanŃele în
care a apărut şi acŃionează stimulul actual sau, dacă şi acestea au aceeaşi
soartă, atunci sistemul trece în „aşteptarea” unei noi schimbări, a unui nou
stimul ce poate fi corelat în timp şi spaŃiu cu cel dintâi. Această fază se
concretizează în adoptarea de către organism a unei atitudini
(comportament) ce trădează nu numai o stare de maximă concentrare a
atenŃiei, ci şi de alertă generală, de pregătire pentru întreprinderea oricărei
acŃiuni posibile (descărcările de catecolamine măresc atât excitabilitatea
neuromusculară, cât şi glicemia). Costul energetic foarte ridicat în această
fază nu conduce însă la o îmbunătăŃire a calităŃii comportamentului de
răspuns la stimuli, în cazul în care răspunsul va fi declanşat, ci dimpotrivă.
197
Aceasta din cel puŃin două motive. În primul rând, pentru că acŃiunea de
răspuns va avea doar o determinare actuală nu şi o pre-determinare, în
memorie nefiind găsite corespondenŃele necesare şi, în al doilea rând,
pentru că maxima concentrare a atenŃiei duce la generarea pe scoarŃă a unui
puternic focar de excitaŃie care induce în jur o stare de inhibiŃie.
ConsecinŃele determinate de „căutarea” febrilă în memorie a unor
corespondenŃe şi de aşteptare a unor stimuli noi ce ar putea să apară,
generează o stare de insecuritate, de disconfort general prin incertitudine.
Starea de insecuritate anunŃă, în fapt, afectarea homeostaziei organismului
în plan informaŃional, precaritatea în conŃinut a depozitului de engrame, şi –
deci – apariŃia unei necesităŃi specifice: necesitatea de îmbogăŃire a stocului
informaŃional (experienŃei). Comportamentele reflexe de investigare a
ambianŃei, de aşa-numita „foame” de stimuli observate la animale, precum
şi de curiozitate la om, nu reprezintă decât modalităŃi prin care o astfel de
necesitate poate fi satisfăcută. Dacă apariŃia necesităŃii genera starea de
insecuritate, de nelinişte, satisfacerea ei va fi anunŃată prin apariŃia stării de
siguranŃă, de linişte. Cum însă lumea exterioară este din ce în ce mai
dinamică şi fiinŃa umană însăşi într-o permanentă transformare bio-psiho-
socio-culturală, starea de siguranŃă este pasageră, ea caracterizând intervale
de timp tot mai scurte, astfel încât, satisfacerea plenară şi de durată a acestei
necesităŃi rămâne mai mult un deziderat în zilele noastre.
ÎmbogăŃirea stocului informaŃional nu trebuie înŃeleasă ca un proces
cantitativ, ca o simplă adăugare de informaŃii noi peste cele vechi. Ea este,
mai cu seamă, un proces calitativ întrucât orice nouă achiziŃie presupune o
anume selecŃie realizată în etape succesive şi la niveluri diferite ale
sistemului nervos. Pe de altă parte, conŃinutul stocului informaŃional se
restructurează cu fiecare nouă achiziŃie, dobândind noi valenŃe în planul
integrării. Deşi este determinată genetic şi, în interiorul acestor limite, ea
este educabilă, dinamica restructurării stocului informaŃional scade sensibil
cu vârsta. Ca orice regulă, însă şi aceasta îşi are excepŃiile ei.

198
XIII. SFERELE INTEGRĂRII FIINłEI UMANE

Cele patru dimensiuni ale fiinŃei umane – biologică, psihologică,


socială şi culturală – se dezvoltă în ontogenie în baza tot atâtor
determinări omonime. În fapt, dezvoltarea lor progresivă are loc prin
procese unitare de integrare a fiinŃei umane în sferele vieŃuirii
(biologică), reflectării raŃional-afective (psihologică), coexistenŃei pe
bază de norme (socială) şi a valorizării prin creaŃie (culturală). Deşi
comune tuturor fiinŃelor umane, cele patru dimensiuni cunosc o
dezvoltare cu accentuate diferenŃieri individuale, cauzele fiind de
natură atât genetică, cât şi educaŃională.
Determinările genetice, reprezentând doar potenŃialităŃi pentru
devenirea fiinŃei umane, sunt puse în valoare în cadrul procesului de
instruire şi educare (învăŃare). Cu toate că învăŃarea poate fi
considerată, din perspectivă fiziologică, drept un rezultat al integrării
în planuri multiple – integrare bazată pe mecanisme de tip reflex –, din
perspectiva generală a fiinŃei umane ea nu poate fi redusă la simpla
sumă a rezultatelor integrării în cele patru sfere ale existenŃei şi
devenirii. AchiziŃia şi stocarea informaŃiilor nu sunt decât premise ale
învăŃării, procesul în sine constând în prelucrarea specifică la nivel
cortical – nivel condiŃionat atât de activitatea centrilor subiacenŃi, cât
şi de aceea a subsistemului endocrin – a informaŃiilor provenind din
cele trei segmente temporale: prezent – cele receptate actual –, trecut –
cele stocate în memorie – şi viitor – cele anticipate ( prevăzute). În
conescinŃa unei astfel de prelucrări sunt elaborate comenzi ce se
concretizează nu numai în acte comportamentale reci, ci şi în efecte de
natură psiho-afectivă. Acestea din urmă, la rândul lor, nu sunt o
simplă „coloratură” a comportamentelor, ci componentele lor intrin-
seci. Ele constituie, pe de o parte, modalităŃi hedonice de evaluare a
acŃiunii, pe lângă cele pur praxiologice şi, pe de altă parte, mijloace
interioare de întreŃinere şi dezvoltare a motivaŃiilor, pe lângă cele
exterioare. Încât, orice acŃiune întreprinsă în scop integrator (de
reducere a entropiei sistemului) în sferele biologică, socială sau
culturală deŃine şi o componentă psihologică-afectivă. În fapt, însăşi
199
dezvoltarea dimensiunii psihologice a fiinŃei umane este, în mare
măsură, o consecinŃă a desfăşurării raporturilor dintre dimensiunea sa
biologică (de origine internă), ce îşi revendică dreptul la satisfacerea
necesităŃilor sale specifice de vieŃuire şi dimensiunile socială şi
culturală (de origine externă), ce îşi impun normele prin care se
asigură satisfacerea necesităŃilor coexistenŃei şi valorizării prin creaŃie.
Integrarea fiinŃei umane în oricare dintre cele patru sfere ale
existenŃei şi devenirii se realizează în baza aceluiaşi principiu
cibernetic – actul de tip reflex – şi urmăreşte aceeaşi finalitate –
optimul entropic –, chiar dacă modalităŃile şi mijloacele concrete sunt
diferite. Homeostazia ca stare generală ce exprimă nivelul optim al
entropiei poate fi afectată pe numeroase căi aparŃinând uneia sau alteia
dintre cele patru sfere. Independent de calea afectării şi de sfera din
care provine, creşterea entropiei este sesizată la nivel cortical (cu
participarea centrilor subiacenŃi şi a subsistemului endocrin) sub
forma unor senzaŃii specifice sau a unor stări mai mult sau mai puŃin
generalizate, fiecare anunŃând, în fapt, apariŃia unei anumite necesităŃi
într-una dintre cele patru sfere. Satisfacerea necesităŃii apărute, prin
care nivelul entropiei este readus la valoarea optimă, se instituie ca
motivaŃie ultimă a actelor comportamentale declanşate şi întreŃinute
prin mecanisme neuroendocrine. Odată cu satisfacerea necesităŃii
entropia este readusă la valoarea ei optimă şi aceasta este sesizată, tot
la nivel cortical, sub forma altor senzaŃii şi stări, opuse ca semnificaŃii
celor dintâi. Starea de disconfort, de o anume nelinişte resimŃită la
apariŃia necesităŃii nu reprezintă decât expresia în plan psihic a
creşterii entropiei, aşa cum starea de confort, de o anume împăcare
resimŃită în timpul şi după satisfacerea necesităŃii este expresia în
acelaşi plan a revenirii entropiei la nivel optim. Încât, integrarea fiinŃei
umane în oricare dintre cele patru sfere, realizată nemijlocit prin
mecanisme neuroendocrine, este nu numai reflectată sub forma trăirii
sentimentelor de insatisfacŃie şi satisfacŃie, de nelinişte şi împăcare, ci
şi controlată, dirijată şi modulată de planul psihic tocmai în raport cu
aceste trăiri. Cum însă trăirile sunt puternic individualizate, integrarea
fiinŃei umane în cele patru sfere ale existenŃei şi devenirii dobândeşte
un pronunŃat caracter subiectiv şi aceasta nu numai în ceea ce priveşte
modul de realizare, ci şi, între anumite limite, în privinŃa realizării în
sine a integrării (excesul, amânarea, abstinenŃa). De aici şi marea
variabilitate individuală şi de grup în această direcŃie.
Dezvoltarea dimensiunii psihologice a fiinŃei umane, deşi este
un proces unitar şi fluent, poate fi împărŃită în trei etape în funcŃie de
200
prevalenŃa uneia sau alteia dintre determinările sale. Într-o primă etapă
ea se datorează exclusiv raporturilor dintre cerinŃele biologice (ale
Sinelui dat genetic) şi normele socio-culturale. Întrucât normele au un
pronunŃat caracter restrictiv faŃă de cerinŃe, aceste raporturi au o
pregnantă tentă conflictuală generatoare, în plan psihic, a
sentimentului de frustrare. Valoarea forŃei cu care se revendică
satisfacerea cerinŃelor biologice fiind o particularitate individuală
determinată genetic, intensitatea sentimentului de frustrare la impactul
cu norma socio-culturală va fi direct proporŃională cu aceasta. Într-o
asemenea etapă norma este respectată numai întrucât ea este impusă.
În etapa a doua, dezvoltarea dimensiunii psihologice, deja apărută, are
loc preponderent în baza raporturilor specifice dintre cerinŃele acesteia
(ale Eului constituit) şi normele socio-culturale care, pe măsură ce îşi
dezvăluie bogăŃia de semnificaŃii şi caracterul raŃional, sunt integrate
progresiv acestei dimensiuni, ele devenind elemente constitutive
proprii şi operaŃionale pentru individ. În această etapă norma este
respectată numai întrucât îşi dovedeşte raŃional utilitatea (necesitatea).
Respectarea normei devine astfel din impusă, liber consimŃită şi
intensitatea sentimentului de frustrare se estompează. În fine, în a treia
etapă, dezvoltarea în continuare a dimensiunii psihologice devine o
dezvoltare exclusiv intrinsecă, lăuntrică, deci, o autodezvoltare în baza
raporturilor interne specifice dintre cerinŃe în general (biologice,
psihologice, sociale şi culturale) şi normele socio-culturale interiori-
zate şi, astfel, transformate în „bunuri” proprii (constituirea
Supraeului). În această etapă respectarea normei devine o chestiune nu
numai liber, ci şi cu bucurie consimŃită, întrucât norma acŃionează
acum din interior, unde ea a fost integrată în structurile specifice ale
nivelului psihologic. FiinŃa umană devine astfel fiinŃă morală.
Respectarea normei devine o problemă de necesitate interioară deoare-
ce numai astfel se asigură, pe acest plan, valorizarea Eului în ochii
proprii şi ai celorlalŃi. Din aceleaşi motive, respectarea normei, care în
prima etapă genera un vădit sentiment de frustrare, va genera acum un
sentiment de împlinire.
Dezvoltarea dimensiunii psihologice prin traversarea celor trei
etape şi împlinirea integrală a conŃinutului fiecăreia reprezintă cazul
cel mai fericit, aproape de idealul fiinŃei umane. În realitate, indivizii
umani se situează la distanŃe diferite de acesta, întrucât dezvoltarea
dimensiunii psihologice este în mai mare măsură dependentă de
calitatea normelor şi de modul în care ele sunt aplicate, decât de forŃa
cu care se revendică cerinŃele; în mai mare măsură, dar nu exclusiv.
201
Tocmai din acest motiv subliniam mai sus că nu este posibilă o
corelare a fiecărei etape de dezvoltare a Eului cu anumite etape de
vârstă biologică. Există indivizi maturi, chiar vârstnici care au rămas
doar la nivelul de dezvoltare specific primei sau, cel mult, celei de-a
doua etape, după cum există indivizi tineri, chiar adolescenŃi care, în
precocitatea lor ce s-a întâlnit în mod fericit cu un cadru socio-
cultural adecvat, au reuşit să străbată toate cele trei etape, rămânând
ca, în continuare, ei nu numai să le împlinească integral conŃinutul, ci
şi să-l îmbogăŃească (premise ale genialităŃii).
Dacă dezvoltarea dimensiunii psihologice este un proces
complex ce se desfăşoară postnatal, geneza acesteia are loc încă în
viaŃa intrauterină, la un moment în care sistemul nervos atinge un
anumit nivel de structurare (nu numai de alcătuire!). Geneza în
perioada intrauterină se datorează, cel mai probabil, unor forme simple
de trăire a stărilor de confort şi disconfort cu origine în planul
biologic, al cărui nivel entropic poate fi situat la o valoare optimă sau
uşor crescută. Nu poate fi exclusă în această etapă nici contribuŃia
unor senzaŃii (proprioceptive, labirintice, tactile şi, posibil, gustative),
chiar dacă acestea sunt mai puŃin discrete decât cele din perioada
postnatală. Este posibil, de asemenea, ca unele elemente constitutive
ale acestor trăiri să fie stocate ca atare în memorie, ele formând primul
sistem de referinŃă la care vor fi raportate apoi primele informaŃii
externe din timpul parturiŃiei şi imediat după aceasta. Ca urmare, se
poate spune că fiinŃa umană nu vine pe lume doar cu o singură
dimensiune, cea pur biologică. Mai mult chiar, la naştere scoarŃa
cerebrală are preformate anumite arhetipuri de gândire ca primordii
pentru dezvoltarea ulterioară în această direcŃie. Unor astfel de
realităŃi este greu să le stabilim determinările şi mecanismele de
apariŃie. Oricum, aceste arhetipuri trebuie considerate exclusiv ca
potenŃialităŃi şi nu ca forme ale unei „eredităŃi” sociale şi culturale cu
un conŃinut de norme concrete. Ar fi însă greşit să considerăm că fiinŃa
umană vine pe lume ca entitate biologică desăvârşită şi că dezvoltarea
ei ulterioară ar interesa doar celelalte trei dimensiuni date prin naştere
ca potenŃialităŃi. În fapt, fiinŃa umană deŃine la naştere toate cele patru
dimensiuni în formele lor incipiente, de start pentru dezvoltarea lor
ulterioară. Că aceste forme, concretizate în premise materiale (de
alcătuire) şi relaŃionale (de structură), sunt în mai mare sau mai mică
măsură constituite la naştere, aceasta nu schimbă esenŃa problemei
întrucât toate au încă un drum lung de străbătut până la desăvârşire. În
plan pur biologic unele funcŃii, cum sunt respiraŃia şi digestia, încep
202
abia imediat după actul parturiŃiei, în timp ce o alta – funcŃia de
reproducere – devine actuală mult mai târziu. Însăşi funcŃia de
integrare în sfera biologică este precară în plan intern şi aproape
exclusiv potenŃială în plan extern (totala neajutorare a noului născut).
Faptul că fiinŃa umană vine cu cele patru dimensiuni doar în
formele lor incipiente şi potenŃiale şi, din acest motiv, inoperante la
parametrii valorici specifici, constituie, desigur, un mare dezavantaj.
Nu de puŃine ori se afirmă, cu real temei, că fiinŃa umană este la
naştere cea mai neajutorată şi, din acest motiv, considerată, fără temei
real, ca involuată în acest stadiu comparativ cu speciile de animale
superior organizate. În realitate, acest dezavantaj nu este altceva
pentru fiinŃa umană decât tributul plătit pentru propria sa superioritate.
RaŃiunea specific umană, dezvoltată, prin mecanisme încă
necunoscute, din inteligenŃa proprie şi animalelor superioare, a
transformat lumea înconjurătoare dintr-un ambient limitat într-un
univers nemărginit. Cât este ea – raŃiunea – un rezultat al reflectării
acestui univers şi cât este ea un dat pentru reflectarea acestuia,
reprezintă o chestiune ce nu trebuie gândită unilateral şi în sincronism,
ci contextual şi în diacronism, devenirea lumii însăşi fiind rezultatul
unei evoluŃii teleonomice. Universul existenŃial al fiinŃei umane este
nu numai nemărginit în spaŃiu, ci şi infinit variabil în conŃinut, el
aflându-se dintotdeauna, dar mai cu seamă după apariŃia omului într-o
permanentă transformare. În aceste condiŃii, integrarea raŃională a
fiinŃei umane devine un proces nu numai cu o complexitate maximă,
ci şi cu o dinamică accentuată. Încât, realizarea ei exclusiv în mod
nemijlocit, doar în baza experienŃei proprii nu ar fi posibilă, aceasta
însemnând, în fapt, o retrăire directă la nivel individual a istoriei, cu
un maxim consum de timp şi cu un minim câştig de progres. De aceea,
în dezvoltarea postnatală a fiinŃei umane se impune cu necesitate
parcurgerea unei prime etape în care ponderea majoră să o deŃină
integrarea mijlocită de experienŃa generaŃiilor anterioare, experienŃă
concentrată într-o asociere integrativă de reguli, norme şi legi ce
trebuie însuşite (şi respectate). Încât, integrarea mijlocită se bazează
pe învăŃarea prin educaŃie şi instruire, spre deosebire de integrarea
nemijlocită care are la bază învăŃarea prin experienŃă proprie. Cu cât
universul existenŃial este mai complex şi mai dinamic, cu atât etapa
integrării mijlocite va fi mai lungă şi mai bogată în conŃinut. Astfel,
„copilăria prelungită” a omului dobândeşte justificarea necesară.
Desigur, complexificarea crescândă a universului existenŃial impune,
la un moment dat, o prelungire a etapei de integrare mijlocită până la
203
limita dincolo de care ea s-ar transforma într-un dezavantaj atât în plan
individual, cât şi social. Un astfel de impas nu poate fi depăşit decât
prin modificarea calitativă a conŃinutului ei şi prin adoptarea unei alte
tehnologii a însuşirii acestuia (reformarea procesului de învăŃare).
Copilăria prelungită a fiinŃei umane, ca tribut plătit pentru propria sa
superioritate, aduce şi un imens avantaj. Anume acela că, venind pe
lume cu cele patru dimensiuni doar în stadiile lor incipiente, fiinŃa
umană şi le va putea dezvolta în această etapă nu numai concomitent
şi unitar, ci şi în deplină concordanŃă cu un univers existenŃial în
mişcare: cel care a fost – prin integrare mijlocită şi retroactivă –, cel
care este – prin integrare nemijlocită – şi cel care va fi – prin integrare
anticipativă bazată pe imaginare proiectivă. Încât fiinŃa umană ca
entitate constituită trebuie considerată ca fiind un „produs” ce închide
în el determinări bio-psiho-socio-culturale cu extensie temporală atât
dincoace, cât şi dincolo de timpul trăit.
În conformitate cu mecanismul unic – actul reflex –, integrarea
fiinŃei umane reprezintă o procesualitate informaŃională interactivă
desfăşurată la nivelul unor ansambluri organale unitare, alcătuite şi
structurate pe un principiu comun – acela al reflectării. Un asemenea
ansamblu unitar prezintă o intrare, la nivelul căreia pătrund
informaŃiile actuale din mediul extern sau intern, un centru, la nivelul
căruia există şi se dezvoltă un stoc informaŃional de referinŃă,
constituit prin învăŃare mijlocită (educaŃie şi instruire) şi nemijlocită
(experienŃă proprie) şi unde au loc prelucrarea informaŃiilor şi
elaborarea comenzilor şi o ieşire, la nivelul căreia comenzile sunt
materializate în reacŃii de răspuns şi acte comportamentale. În acelaşi
timp, stocul informaŃional de referinŃă poate constitui şi în sine o sursă
de comenzi, fără participarea informaŃiilor actuale, elaborarea lor
având, în acest caz, o motivaŃie interioară cu originea în acelaşi stoc
întrucât permanenta restructurare a informaŃiilor depozitate în
memorie generează efecte cu caracter nu numai retroactiv, ci şi
anticipativ (proiectiv). Încât, prin prelucrarea raŃional-afectivă a
informaŃiilor din stoc se poate ajunge la structuri sui-generis fără un
corespondent direct în realitatea trecută, trăită mijlocit sau nemijlocit.
Acest proces dă conŃinut ideatic celor ce va să vină, realităŃii dorite,
adică imaginaŃiei. Forma concretă în care acest conŃinut se exprimă
diferă de la un individ la altul funcŃie, în primul rând, de determinările
genetice şi, în al doilea rând, de cele formative. Exprimările în forme
concrete sau mediat-concrete, ori cele în forme abstracte sau mediat-
abstracte sunt apanajul spiritului narativ din domeniile artei, ştiinŃei şi
204
filosofiei, respectiv al spiritului creator din aceleaşi domenii. Desigur,
între spiritul pur narativ şi cel pur creator există o arie largă în care
extremele se amestecă în proporŃii diferite, în interiorul acesteia fiind
cuprinşi cei mai mulŃi dintre indivizii umani. Este vorba aici nu de o
distribuŃie trimodală, ci de una unimodală.
Având dimensiunea biologică deja constituită pentru un nivel
optim de existenŃă şi pe celelalte trei în formele incipiente, individul
uman vine, prin naştere, într-o lume în care cele patru sfere –
biologică, psihologică, socială şi culturală – sunt reconstituite şi cu un
anume nivel de dezvoltare condiŃionată istoric. Integrarea în această
lume, ce stă la baza dezvoltării postnatale şi care se bazează pe
principiul reflectării, va duce la dezvoltarea celor patru dimensiuni ale
fiinŃei umane individuale, astfel încât aceasta devine un produs al
lumii căreia îi aparŃine, un produs ale cărui dimensiuni poartă
amprenta gradului de complexitate – determinat istoric – al sferelor
lumii în care a avut loc integrarea. Însă, integrarea nu este un simplu
proces de reflectare actuală, ci unul doar bazat pe principiul reflectării.
Constituirea şi dezvoltarea depozitului de informaŃii conferă fiinŃei
umane posibilitatea integrării în prezentul trăit prin permanenta
raportare la trecut şi prin permanenta anticipare a viitorului. Imaginea
viitorului astfel construită poate revela fiinŃei umane nu numai aspecte
concordante cu lumea reală, ci şi aspecte discordante cu aceasta. Pe
lângă faptul că această discordanŃă devine o sursă de nemulŃumiri
interioare, ea se instituie şi ca o sursă de motivaŃii pentru unele
atitudini critice, precum şi ale unor acŃiuni de corectare a lumii, de
transformare a ei în sensul unei mai mari apropieri de specificul uman.
În acest mod fiinŃa umană se dovedeşte a fi nu numai un produs al
lumii în care trăieşte, ci şi un creator al ei. La rândul ei, lumea
schimbată influenŃează dezvoltarea fiinŃei prin integrarea în noile
circumstanŃe, acest dinamism accentuându-se progresiv. Totul este ca
viteza cu care se schimbă lumea să nu depăşească viteza cu care se pot
realiza procesele integratoare, adaptative ale fiinŃei umane, altfel,
preŃul plătit de aceasta, mai cu seamă la nivelul dimensiunii sale
psihologice, se dovedeşte prea mare în comparaŃie cu avantajele
dobândite prin schimbarea lumii. MenŃinerea echilibrului în această
direcŃie nu se poate realiza pe baza bunului simŃ, ci numai pe baza
raŃiunii. Schimbând lumea, prin îmbogăŃirea sferelor ce o compun,
fiinŃa umană se schimbă, în fapt, pe sine şi, prin aceasta, ea devine
produsul propriei sale creaŃii. Cum, însă, schimbarea lumii este rodul
raŃiunii, fiinŃa umană se dovedeşte a fi produsul complex rezultat din
205
îmbinarea a două valori majore: aceea a istoriei lumii în care s-a
format şi aceea a gândirii proiective prin care s-a transformat. Întrucât
însăşi istoria lumii este rodul gândirii predecesorilor, fiinŃa umană
poate fi considerată ca un produs raŃional al Naturii. Doar din această
perspectivă şi în acest mod se poate afirma că omul nu reprezintă
altceva decât acea parte a Naturii prin care aceasta devine conştientă şi
responsabilă de propria sa existenŃă.

206
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

J. E. Birren, K. W. Schaie (eds), Handbook of the Psychology of


Aging, 3rd edition San Diego, Ca: Academic Press, 1990.
R. H. Carpenter, Neurophysiology, Arnold, London, 1984.
D. Emslie-Smith, C. Paterson, T. Scratcherd, N. Read, Textbook
of Physiology, Eleventh edition, Churchill Livingstone, Edinburgh,
London, Melbourne, New York, 1988.
A. C. Gayton, Physiologie de l’homme, HRWLTE, Montreal,
Toronto, 1974.
E. R. Kandel, J. H. Schwartz, Principles of Neural Science, 2nd
edition Elsevier, New York, 1985.
J. Laycock, P. Wise, Esential Endocrinology, 2nd edition Univ.
Press, Oxford, 1983.
D. Ottoson, Physiology of the Nervous System, Macmillan,
London, 1983.
B. B. Wolman (ed.), Handbook of General Psychology,
Englewood Cliffs, N.J., Prentice-Hall, 1973.

207
ABREVIERI ÎN TEXT

A – anion organic (în special substanŃe proteice)


ADP – adenozin-di-fosfat (rezultat prin ruperea unei legături
fosfat-macroergice din ATP)
AMPc – adenozin monofosfatul ciclic (rezultat prin rupere a
două legături fosfat-macroergice din ATP şi ciclizare. Are rol de
mesager intracelular de ordin secund)
ATP – adenozin-tri-fosfat (compus macroergic de stocare a
energiei chimice obŃinută din oxidarea hidrogenului)
ATP-ază – adenozin-tri-fosfatază (enzimă ce catalizează reacŃia
de descompunere a ATP în scopul eliberării unei cuante mari de
energie necesară proceselor active: contracŃie, sinteze, transport activ
etc.)
CP – creatin-fosfat (compus macroergic din desfacerea căruia
rezultă energia chimică necesară refacerii rapide a ATP)
DNA – acid dezoxiribonucleic (suport al informaŃiei genetice
stocat în nucleul celulei)
GABA – acid gama-amino-butiric (neurotransmiŃător inhibitor)
GMPc – guanozin-monofosfatul ciclic (rezultat prin ruperea a
două legături fosfat-macroergice din GTP şi ciclizare. Are rol de
mesager intracelular de ordin secund)
GTP – guanozin-trifosfat (compus macroergic de stocare a
energiei chimice)
P – ionul fosfat (Po43+)
PA – potenŃial de acŃiune (variaŃie rapidă a potenŃialului electric
al membranei produsă sub acŃiunea stimulului)
PR – potenŃial electric de repaus al membranei
RNAm – acid ribonucleic mesager (transportă mesajul genetic de
la nucleu la ribozomi)
VIP – Vasoactive Intestinal Polypeptid (hormon cu acŃiune
digestivă produs de intestin)

208