EXPUNEREA

PROFESIONALĂ LA
ZGOMOT
 Ce este zgomotul?

Ansamblul oscilaţiilor mecanice

audibile, în general dezordonate şi
neperiodice, care produc o senzaţie
auditivă dezagreabilă, uneori
jenantă, cu potenţial de a împiedica
comunicarea umană, perturbă
sănătatea /capacitatea de muncă.
 Zgomotul
◆ este o vibraţie neregulată,
aperiodică, formată din unul sau
mai multe sunete sau tonuri, de
intensitate şi frecvenţă diferite.
În mediul industrial, fenomenul
sonor este reprezentat prin
zgomote.

◆ Zgomotul = orice sunet nedorit,

jenant
 Zgomotul profesional
◆ "un complex de sunete, cu
intensităţi şi înălţimi variate, cu
caracteristici diferite (impulsive,
pure audibile), ritmice sau
aritmice, produse continuu sau
discontinuu, de maşini,
instrumente, aparate, mijloace
de transport, vocea omenească
etc., în timpul desfăşurării
activităţii profesionale"
Diferenta
 Capacitatea auditivă
teoretică umană
◆ 16 - 20.000 Hz, cu variaţii
semnificative după vârstă, starea
de sănătate şi boală

◆ Sunetele de frecvenţe joase

(125-250 Hz) sunt grave
◆ Cele de frecvenţă ridicată (3000-
6000 Hz) sunt înalte
 Mai nocive pentru om
◆ zgomotul neaşteptat
◆ zgomotul intermitent

◆ zgomotele cu spectru bogat în

componente de frecvenţe ridicate
◆ zgomotele impulsive (exemplu
lovituri de ciocan, de explozie, sau
de bang sonic)
◆ activităţile repetitive sunt mai puţin
afectate decât activităţile mintale
care necesită o concentrare intensă.
◆ Zgomotul afecteaza activităţile
ce necesită timp mai lung o
atenţie susţinută

◆ Sensibilitatea la zgomot este mai

intensă în stadiul de instruire, de
asimilare, decât în lucrările care
au devenit de rutină
 Factori etiologici favorizanţi
◆ OM
• vârsta, sexul – neconcludent
• afecţiuni ale urechii medii
preexistente
• reflexul stapedian (oboseala
reflexului acustic)
• alcoolismul, fumatul
◆ Mediul de muncă: noxe ototoxice

Timp de expunere probabil până la apariţia

bolii profesionale - 15 ani, medie
Patogenie
 Zgomotul determină
◆ Efecte otice ◆ Efecte extraotice
◆ traumatism ◆ HTA?
sonor ◆ digestive
◆ oboseală ◆ neuropsihice
auditivă ◆ Oboseală, scăderea
◆ hipoacuzie capacităţii de
◆ surditate muncă, a
performanţei şi
randamentului
◆ alterarea
comunicării verbale
şi a perceperii
semnalelor sonore
 Rapoarte OMS - zgomotul e
“vinovat” de
◆ producerea a 29% din erorile de
contabilitate
◆ 52% din greşelile de dactilografie

◆ 19% din accidentele de muncă

◆ 20% din zilele nelucrate şi

pierderea zilnică a circa 4 milioane
de dolari în sectorul administrativ
din SUA datorită oboselii şi
scăderii randamentului în muncă.
 Diagnostic pozitiv
◆ Stabilirea expunerii profesionale la
zgomot, semnificativă ca intensitate
şi durată
◆ Obiectiv: determinări de zgomot
◆ Subiectiv: anamneza profesională
◆ Vizitarea locului de muncă
◆ Tablou clinic
◆ Audiograma
 Oboseala auditivă – la zgomot
◆ Stadiu evolutiv incipient al surdităţii
profesionale cronice,
◆ deplasarea temporară a pragului auditiv
determinat de zgomot, la valori ale
acestuia de peste 78 dB(A).
◆ Se constituie în prima oră de expunere,
pierderea fiind mai mare la zgomot
continuu / impulsiv / frecvenţe înalte !
◆ Tumefiere reversibilă – cel. ciliate din
organul Corti.
◆ Recuperarea auzului la încetarea
expunerii este proporţională cu
importanţa pierderii auditive (curbă
exponenţială), variază de la 16 ore – zile.
 Diagnosticul oboselii auditive
◆ Comparativ între audiograma de repaus
auditiv şi cea efectuată imediat după
expunerea la zgomot.
◆ Dacă nu s-a produs revenirea la valori

normale rezultă că fenomenele sunt

permanente.
◆ Durata pierderii auzului în oboseala

auditivă are efect predictiv pentru

probabilitatea dezvoltării surdităţii
cronice profesionale.
Hipoacuzie cronică profesională
Hipoacuzie cronică profesională
◆ muncitorul aude (nu este interesată
zona conversaţională (500-2000 Hz):
◆ se poate instala precoce (1 lună de

expunere), fiind interesate

frecvenţele înalte (3.000-6.000 Hz),
cea mai importantă fiind cea la 4.000
Hz (scotomul auditiv).
◆ în timp se lărgeşte şi adânceşte
scotomul, fiind prinsă şi zona
conversaţională.
Hipoacuzie cronică profesională

◆ .
 Hipoacuzia cronică profesională
◆ Lucrătorul nu aude (este interesată
zona conversaţională). Iniţial nu se
percepe vocea şoptită, vocile ascuţite,
înalte şi cuvintele ce conţin consoane,
se urmăreşte greu o discuţie colectivă.
În timp, apar acufene, ameţeli,
iritabilitate, insomnie etc. Vocea
proprie este percepută eronat,
vorbeşte tare, strigă (nemodulat).
◆ Se ajunge rar la cofoză.
 Caracter Hipoacuzie
de profesionalitate cronica
profesionala
-permanent 500 Hz
-cronic 1000 Hz
-bilateral 2000 Hz
-simetric 4000 Hz
-percepţie
-dată de zgomot deficit auditiv
profesional PAM > 20 dB
(dovedit)
 Diagnostic diferenţial (1)
◆ surdităţi profesionale /
neprofesionale de altă etiologie:

◆ surditate de transmisie: arsuri ale

conductului auditiv extern / ruperea
timpanului prin scântei, picături de
metal topit, corpi străini,
traumatisme craniene, dislocarea
lanţului de oscioare, trauma
barometrică a timpanului şi a
urechii medii
 Interpretarea audiogramei
◆ a) Auz normal: dacă pragul auditiv pe frecvenţele între
250-4000Hz este între 0-20dB.

◆ b) Hipoacuzie

Hipoacuzie Prag auditiv

◆ uşoară 21 - 40dB
◆ moderată 41 - 55dB
◆ moderat - severă 56 - 70dB
◆ severă 71 - 90dB
◆ profundă** 91 - 120dB
◆ cofoză** > 120dB
 Diagnostic diferenţial (2)
Surditate de percepţie:
◆ traumatisme craniene cu fractura stâncii
temporalului / sediul urechii interne;
◆ expunere substanţe ototoxice: CO, S2C,
tricloretilena, Hg, benzen etc.
◆ surdităţi date de medicaţie ototoxică
(streptomicină, kanamicină, neomicină,
chinină), fumat,
◆ tulburări circulatorii ale urechii interne /
encefalului în ATS, tumori cerebrale / ale
nervului acustic
 Tratament
◆ Etiologic: scoatere din mediu

◆ Vitaminoterapie: grup B, A, E

◆ Protezare auditivă – individualizată,

rezultate favorabile în afectarea tip
transmisie
 Profilaxie
◆ Măsuri tehnico-organizatorice
◆ Respectarea legislaţiei:

Hotarâre de Guvern nr. 493 din

12/04/2006 privind cerintele minime de
securitate si sanatate referitoare la
expunerea lucratorilor la riscurile generate
de zgomot
◆ Locuri de muncă cu solicitare
neuropsihică şi psihosenzorială normală:
87 dB(A) Leq. Pe plan internaţional,
această limită admisibilă a zgomotului
variază, de la ţară la ţară, fiind acceptate
limite de 80, 85, 90 dB(A).
 Eliminarea / reducerea
zgomotului
◆ Măsurile de protecţie împotriva
zgomotelor privesc producerea,
propagarea lor, reducerea intensităţii
percepţiei senzoriale a zgomotelor,
înlăturarea efectelor patologice ale
lucrului în mediul cu zgomot.
◆ Ele sunt de ordin social (norme, legi,
hotărâri, ş.a.), tehnic, organizatoric,
igienic, medical
 Profilaxie medicală
◆ Recunoaşterea riscului

◆ Examen medical la angajare, periodic

◆ conform datelor din dosarul medical
◆ examen ORL la indicatia MM, audiogramă
(audiometrie tonală liminală)

Contraindicaţii
◆ ▪ boli cronice ale urechii medii şi interne
◆ ▪ psihopatii, nevroze manifeste
◆ ▪ hipertensiunea arterială, formă medie
sau severă, asociată cu alţi factori de risc
 Educaţia sanitară
◆ expunere scurtă, utilizarea
echipamentului de protecţie
◆ repaus auditiv (pauze 5-10 minute la

o oră, cât şi în afara locului de

muncă)
◆ suprimarea / limitarea fumatului,

alcoolului
Vibratiile mecanice si
patologia profesionala
Factor etiologic principal: trepidaţiile,
definite ca şi un complex de oscilaţii ale
corpurilor solide, ce se transmit corpului
uman

Producerea trepidaţiilor poate fi:

◼ Nedorită: defecţiuni tehnice, mijloace de
transport
◼ Dorită: formă de energie – unelte şi maşini
vibratorii acţionate cu aer comprimat sau
electricitate.
Caracteristici fizice (de acestea depind
limitele admisibile pentru trepidaţii):

◼ Frecvenţă: exprimată în Hz
◼ Amplitudine: exprimată în m
◼ Acceleraţie: exprimată în m/sec2 (se
normează)
◼ Viteză: exprimată în m/sec
Factori etiologici favorizanţi
◼ organism: artrite, ateroscleroză
◼ condiţii de mediu concomitente:
temperatură scăzută, umiditate mare etc.
Timp de expunere probabil până la
apariţia bolii profesionale
◼ Variabil în funcţie de frecvenţa trepidaţiilor
şi factorilor favorizanţi
◼ Locuri de muncă, operaţii tehnologice,
profesiuni expuse...
 PATOGENIE GENERALĂ

◼ Trepidaţiile se transmit direct corpului

muncitorului în două modalităţi principale:
– Acţiunea asupra întregului corp: prin membrele
inferioare (dacă muncitorul stă în poziţie ortostatică
pe o suprafaţă care trepidează: sol, podea,
platformă etc.), sau prin partea corpului care stă pe
un scaun ce trepidează şi prin membrele inferioare
de la pedale etc. (dacă muncitorul stă în poziţie
şezând) – trepidaţiile cu frecvenţă de 0 – 20 Hz.
– Acţiunea asupra sistemului mână-braţ: sistem
care susţine, împinge, orientează uneltele vibratorii
(pneumatice) – trepidaţiile cu frecvenţă de 20 –
200 Hz.
Mecanisme de acţiune - trepidaţiile
acţionează asupra:

◼ Receptorilor sensibilităţii vibratorii;

◼ Organelor interne din cavitatea
abdominală şi pelviană;
◼ Sistemul osteo-articular (în special coloana
vertebrală);
◼ Direct asupra muşchilor, tendoanelor,
aponevrozelor.
 Boli profesionale datorate trepidaţiilor
profesionale cu frecvenţa 0-2 Hz
(kinetozele)
Etiologie
◼ Locuri de muncă, profesiuni expuse:
personalul din transportul aerian , maritim
Patogenie
◼ Mişcările liniare sunt transformate în mişcări
de formă eliptică la nivelul capului, datorită
reacţiilor reflexe ale capului, provocând
stimularea vestibulară, responsabilă de
manifestările clinice.
 Boli profesionale datorate trepidaţiilor
profesionale cu frecvenţa 0-2 Hz
(kinetozele)

Tabloul clinic
◼ ameţeli, greţuri, vărsături (simptome
obişnuite de rău de mare, de avion etc.)
Tratament: Torecan
Profilaxie: examen medical la angajare,
examen medical de adaptare etc.
 Boli profesionale datorate trepidaţiilor
profesionale cu frecvenţa 2-20 Hz (boala de
vibraţii generală)
Etiologie
◼ Locuri de muncă, procese tehnologice, profesiuni expuse:
conducerea de camioane, vehicule (pentru transport uzinal),
tractoare (agricole, forestiere), escavatoare, buldozăre,
elicoptere, autobuze, platforme, betoniere; muncitorii din
jurul maşinilor fixe, care transmit trepidaţii pe sol, podea
(războaie mecanice, prese şi forje în industria constructoare
de maşini, ciocane cu aburi sau pneumatice) ş.a.
Patogenie
◼ Deplasări ritmice ale organelor din cavitatea abdominală şi
pelvină
◼ Deplasări ale corpurilor vertebrale: mişcări ritmice de
flexiune.
 Tabloul clinic
poate prezenta unul sau mai multe din următoarele
sindroame:
◼ Sindromul digestiv superior (epigastralgia
tractoristului): epigastralgii, inapetenţă, greţuri, vărsături
(la sfârşitul zilei de muncă), scădere ponderală.
◼ Sindromul de coloană vertebrală: dureri
paravertebrale la sfârşitul zilei de muncă, apoi
permanente + modificări radiografice ale coloanei
vertebrale (exagerarea curburilor fiziologice, în special la
personal muncitor tânăr).
◼ Sindromul renal: albuminurie (proteinurie) + hematurie
+ favorizarea litiazei renale.
◼ Diminuarea acuităţii vizuale (↓ capacitatea de muncă,
risc de accidente)
◼ Sindrom cardiovascular: creşte frecvenţa cardiacă, TA,
consumul de oxigen
◼ Manifestări senzoriale: perceperea senzorială
prelungită a trepidaţiilor duce la somnolenţă, stare
crepusculară, risc de accidente
Diagnostic pozitiv
◼ Dificil, având în vedere intervenţia de factori
neprofesionali
◼ Expunerea profesională la trepidaţii de 2-20 Hz,
peste limitele admisibile, un număr de ani
semnificativ.
◼ Tablou clinic: prezenţa unuia sau mai multora
din sindroamele amintite.
◼ Examene paraclinice: radiografii de coloană
vertebrală, actuale, comparativ cu cele de la
încadrarea în muncă.
Tratament
◼ Întreruperea expunerii la trepidaţii
◼ Tratament simptomatic
 Profilaxie

◼ Măsuri tehnico-organizatorice
◼ Proiectarea şi construirea maşinilor şi scaunelor
în aşa fel, încât caracteristicile fizice ale
trepidaţiilor să nu depăşească limitele
admisibile.
 Profilaxie
Măsuri medicale
◼ Recunoaşterea riscului profesional: determinarea
caracteristicilor fizice ale trepidaţiilor; catagrafia locurilor
de muncă, profesiunilor şi muncitorilor expuşi la
trepidaţii de 2-20 Hz, studii epidemiologice.
◼ Examen medical la angajare: atenţie la examenul clinic şi
paraclinic al celor trei aparate, în special a coloanei
vertebrale (forma coloanei vertebrale în poziţie
ortostatică; mişcări de flexie, extensie, lateralitate:
limitare, durere; percuţia apofizelor spinoase – dureri –
eventual radiografii de coloană); aparat digestiv; aparat
renal; ochi
◼ Control medical periodic: atenţie la examenul clinic şi
paraclinic al celor trei aparate interesate, în special a
coloanei vertebrate;
◼ Educaţie sanitară: formare şi informare
Boli profesionale datorate trepidaţiilor profesionale
cu frecvenţa 20-300-1000 Hz (boala de trepidaţii
locoregională)
Etiologie
◼ Locuri de muncă, procese tehnologice, profesiuni
expuse: toate profesiunile care utilizează unelte şi maşini
vibratorii, ce acţionează asupra sistemului mână-braţ:
◼ mineri (ciocane pneumatice pentru perforarea rocilor,
pentru săparea şanţurilor la hidrocentrale, căi ferate
etc.);
◼ muncitorii din industria constructoare de maşini utilizaţi
la nituire, curăţirea pieselor turnate etc.;
◼ forestieri care taie copacii cu fierăstraie mecanice
(drujbă);
◼ tasarea betonului turnat în fundaţii;
◼ muncitorii de la construcţia de drumuri etc.
 Patogenie
◼ Acţiunea directă, mecanică prin suprasolicitare, asupra
sistemului osteo-articular al membrelor superioare;
◼ Acţiunea directă asupra sistemului vascular local; cu
apariţia unei hipertonii vasculare, pe fondul căreia
sincopa locală este declanşată de noradrenalină,
eliberată la nivelul terminaţiilor adrenergice ale
simpaticului;
◼ Lezarea trunchiurilor nervoase sau a terminaţiilor
aferente;
◼ Nevroză cu focare de excitaţie stagnantă, stabilă, în
creier, generatoare de tulburări vasculare şi trofice ale
membrelor superioare.
 Sindromul aparatului
locomotor (osteoartropatia)
◼ consecinţa solicitării mecanice a cartilajului articular,
osului, muşchiului, tendoanelor etc.

◼ Leziuni osteoarticulare: articulaţia cotului (în activitate,

ani), carpului (precoce - luni, tardiv – 10 ani), rar a
pumnului, acromio-claviculară, scapulo-humerală (-leziuni
de periartrită, cu limitarea abducţiei şi rotaţiei braţului);
– simptome: dureri, percepute ca jenă (apar târziu) la începutul şi
sfârşitul lucrului
– semne: tumefierea, limitarea mişcărilor de flexie-extensie;
sensibilitate la apăsare, atrofii musculare (inactivitate antalgică)
– examenul radiografic: îngustarea spaţiului articular, osteofite,
osteoliză, condensare / rarefiere osoasă etc
– carp: dureri puternice, punct dureros, edem şi roşeaţă
tegumentară, forţa de apucare redusă, limitarea mişcării
◼ leziuni ale tendoanelor şi tecilor
tendinoase: tenosinovite (hipertrofice);
◼ leziuni musculare: miozită osifiantă a
brahialului anterior, atrofii musculare
primitive ale muşchilor mâinii (eminenţa
tenară şi hipotenară); muşchii centurii
scapulare, rar muşchii antebraţului şi
interosoşii, atrofii secundare leziunilor
articulare şi nevritelor prin vibraţii
◼ leziuni ale fasciilor şi aponevrozelor:
boala Dupuytren, bursite cronice ale
palmei, burse supranumerare
Sindromul vascular – vasopatia
angiospastică (sindromul Raynaud
profesional)

◼ este cel mai caracteristic; consecinţă a acţiunii

directe asupra peretelui vascular, care devine
mai sensibil la acţiunea frigului şi/sau a acţiunii
indirecte, prin intermediul unei stări de
hiperactivitate stagnată în creier sau prin alterări
ale simpaticului perivascular, ce răspund
exagerat la stimuli fizici, ca frigul.
◼ Posibilă asociere cu: HTA, insuficienţa
coronariană.
◼ Caracteristic pentru sindromul Raynaud
profesional este apariţia crizelor de spasm
arteriolar ce pot dura până la 30 de minute şi care
evoluează în trei faze:
◼ perioada de aură: parestezii, dureri în degete;
◼ perioada de stare: paloare marcată a unuia sau
mai multor degete, hipo- sau anestezia în aceleaşi
regiuni, scăderea temperaturii cutanate în aceleaşi
regiuni. Durata: câteva minute – câteva ore.
◼ perioada de restabilire: dureri în degete, mână,
antebraţ, cianoză, tumefierea degetelor, revenirea
la normal a temperaturii cutanate, congestie.
◼ în timp, fenomenele se extind şi la alte degete şi se
stabilizează. Este afectată mişcarea ce implică
fineţe
Diagnosticul paraclinic:

◼ capilaroscopie,
◼ fotopletismografia,
◼ reografia digitală,
◼ reografia antebrahială
Sindromul neurologic, manifestat prin
– tulburări senzitive (înţepături, arsuri, furnicături, amorţeală,
durere, crampă, hipoestezie tactilă şi dureroasă);
– tulburări motorii;
– tulburări trofice (hipotrofie);
– pe EEG pot apare alterări la peste 100 cm/s2

La aceste trei componente ale bolii de vibraţii se pot

adăuga:
◼ Hipoacuzie sau surditate profesională;
◼ Tulburări neurodigestive (cefalee, insomnie, astenie
etc.);
◼ Tulburări digestive.
◼ La nivelul mâinii: hiper-, anhidroză, hipercheratoză,
bătături, ragade, fragilitate unghială
Diagnostic pozitiv
◼ Expunere profesională la trepidaţii cu frecvenţă în special
între 40-150 Hz, şi caracteristici fizice (amplitudine,
acceleraţie, viteză) peste limitele admisibile, pe o durată
de timp semnificativă, pusă în evidenţă prin:
◼ Anamneză profesională;
◼ Obiectivizarea anamnezei profesionale prin acte
doveditoare de vechime în profesiuni cu risc specific
trepidaţiilor şi buletine de analiză pentru caracterizarea
trepidaţiilor.
◼ Examenul clinic: prezenţa unuia sau mai multora din
simptomele amintite: sindromul aparatului locomotor,
sindromul vascular, sindromul neurologic.
◼ Examene de laborator şi paraclinice:
◼ Pentru sindromul aparatului locomotor: radiografii;
◼ Pentru sindromul vascular Raynaud: test de provocare la
rece, testul presor la rece şi calcularea indicelui de
recuperare;
◼ Pentru sindromul neurologic: EMG.
Diagnosticul diferenţial al sindromului Raynaud
profesional
◼ Boala Raynaud: fete tinere, neexpuse la trepidaţii,
afectarea egală şi a membrelor inferioare;
◼ Boli ale arterelor la membrele superioare: acrocianoza,
trombangeita obliterantă, arterioscleroza
◼ Compresiuni neurovasculare: coastă cervicală, sindrom
de scalen anterior, tunel carpian etc.;
◼ Sindrom Raynaud de altă etiologie profesională:
intoxicaţia cu clorură de vinil, nitroglicol
◼ Afecţiune a sistemului nervos central: siringomielie
◼ Intoxicaţiile medicamentoase: blocante betaadrenergice,
ergotamină etc.;
◼ Boli de colagen
◼ Hemopatii – hemoblastoze, hemoglobinemie a frigore
◼ Profilaxie
◼ Măsuri tehnico-organizatorice
◼ înlocuirea proceselor tehnologice
generatoare de trepidaţii
◼ automatizarea proceselor tehnologice
◼ înzestrarea cu echipament de protecţie
individual corespunzător şi obligativitatea
folosirii lui
◼ folosirea unor amortizoare speciale la
uneltele pneumatice
 Profilaxie

Măsuri medicale
◼ Recunoaşterea riscului profesional la locul de muncă -
VIBRAŢII MECANICE (TREPIDAŢII)
◼ Examen medical la angajare: conform datelor din
Dosarul medical
Contraindicaţii:

◼ arteritã, arteriosclerozã obliterantã,

◼ artrite sau artroze ale articulaţiilor supuse acţiunii
vibraţiilor,
◼ sindrom Raynaud, boala Raynaud,
◼ polinevrite, miozite, tenosinovite ale muşchilor şi
tendoanelor supuse acţiunii vibraţiilor
Controlul medical periodic:examen clinic
general - anual
◼ examen radiologic al coloanei vertebrale
pentru vibraţii aplicate întregului corp la
frecvenţe mai mici de 20 Hz; dacă apar
simptome!
◼ examen radiologic al membrelor
superioare pentru vibraţiile aplicate
sistemului mânã-braţ, la frecvenţe între
20-200 Hz dacă apar simptome!
Radiatiile
electromagnetice
neionizante
Definitii

◼ Camp electromagnetic –variabil in timp

si spatiu, care se propaga ca unde
transversale cu o viteza de
300000km/s in vid

◼ Radiatie=emisie de unde sau de

particule , care se propaga sub forma
de raze in toate directiile
Caracteristici:

◼ Lungimea de unda
◼ Frecventa
◼ Energia fluxului
◼ Viteza de propagare
Clasificare:

Criteriul de ionizare a materiei

◼ REM neionizante: Wf<12 eV

(λ>100nm)
◼ REM ionizante: Wf>12 eV

(λ<100nm)
Clasificare :

Criteriul lungimii de unda

◼ REM hertziene>1mm
De radiofrecventa - 1-3 km
De hiperfrecventa -1mm-1m
◼ REM infrarosii (IR) 1mm-760nm
◼ REM vizibile (RV) 760nm-400nm
◼ REM ultraviolete (UV) 400nm-100nm
◼ REM ionizante (RI) <100nm
 Radiatii IR Radiatii UV Radiatii
1mm-760nm 400nm-100nm Vizibile
760nm-400nm

Surse Naturale: Naturale: Naturale:

Soare Soare Soare

Artificiale: Artificiale: Artificiale:

Lampi cu IR Tuburi cu sisteme de
diode fluorescenta iluminat,
Metale, sticla Arcuri corpurile la peste
la temperaturi electrice 600ºC
ridicate Temperatura
>1500C
 Radiatii IR Radiatii UV Radiatii
1mm-760nm 400nm-100nm Vizibile
760nm-400nm

Clinic Afectiuni oculare: Oculare ◼Afectiuni oculare

-fototraumatism
Cataracta Fotooftalmia
profesionala profesionala- retinian
insotita de leziuni cheratita+conjunctiv fotoretinita/retinita
actinica
cronice ale ita bulbara acuta:
tegumentelor fetei -retinita cronica

•Afectiuni
Afectiuni Tegumentare: tegumentare
cutanate: Cancerul cutanat: - dermita prin
◼acute: eritem, efect maxim 260- fotosensibilizare
arsuri 320nm,pe partile - dermita actinica
◼cronice: eritem descoperite, cronica=leziune
livenoid, edem, precedat de precanceroasa
veziculatii. dermatita actinica
cronica
 Radiatii IR Radiatii UV Radiatii
1mm-760nm 400nm-100nm Vizibile
760nm-400nm

Trat. ◼Intreruperea
expunerii
Simptomatic intreruperea
expunerii/intuneric
profesionale Sedativ , local
◼Tratament
oftalmologic,
dermatologic

Profilaxie Masuri tehnico-

organizatorice:
Masuri tehnico-
organizatorice:
evitare,
EIP,
Izolarea surselor IR Ecranarea si izolarea talc, oxid zinc,
EIP: surselor titan, acid para-
ochelari/scuturi de EIP aminobenzoic
sticla cu oxizi Valori maxime admise
metalici sau UV cu actiune oculara
material plastic sau cutanata conform
Masuri medicale. NGPM
 Radiatii IR Radiatii UV Radiatii
1mm-760nm 400nm-100nm Vizibile
760nm-400nm

Ex. conform datelor din conform datelor din -

medical la dosarul medical dosarul medical (
angajare ex. oftalmologic atentie ochi,
tegumente, ap.
respirator
Ex. ex. clinic general Ex. clinic general
medical anual
-
Ex. oftalmologic la 5
periodic ex. oftalmologic-5 ani de la angajare si
ani de la angajare apoi la2 ani
apoi la 2 ani.
Contra- Keratite, cataracta, conjunctivite si
indicatii: retinopatii keratite cronice
-
dermatoze -dermatoze
-leziuni
precanceroase ale
pielii
BP PRIN EXPUNERE LA LASER
(Light Amplification Stimuladet Emission of Radiation)

◼ PATOGENIE
- efectele asupra materiei vii sunt
datorate cuantelor eliberate atomilor
sau moleculelor prin care trec, cu
excitarea lor
- mecanisme de actiune:
- termice
- fotochimie
Risc de expunere:
◼ Sudura metalelor dure

◼ Constructia de tuneluri

◼ Cercetare spatiala

◼ Interventii chirurgicale si
dermatologice
◼ Tablou clinic
Afectiuni oculare:
-arsuri retiniene
-cataracta
-opacifierea corneei
Afeciuni cutanate:
-afectiuni tegumentare-dermite
-arsuri termice
◼ Diagnostic
- Pe baza elementelor cunoscute

Profilaxie
-masuri tehnico-organizatorice
-masuri medicale
Radiaţiile ionizante (nucleare)

 Radiaţiile electromagnetice
 Radiaţiile Roentgen (X)
 Radiaţiile gamma

 Radiaţiile corpusculare
 Particule alfa
 Particule beta
 Neutroni
 Protoni
 Au proprietatea de a produce ionizarea
materiei, pe care o străbat şi le absorb, astfel
într-un atom neutru dpv electric se formează
doi ioni: un ion încărcat negativ şi restul
atomului rămas încărcat pozitiv

 Nucleare pentru că majoritatea provin din

nucleul atomului (excepţie razele Roentgen)
 Dozele in radioterapie > 1Gy
 Dozele in diagnosticul radiologic, de obicei <
0.001Gy
 Radiatia de fond anuala datorita radiatiei
naturale (terestra, cosmica,datorita
radioactivitatii interne, Radonului,…) : in jur de
0.002Gy
Surse naturale 85%
 extraterestra = radiaţia cosmică
prin radionuclizi cosmogenici
= 10%, aprox. 0,4 mSv/an
 radioactivitatea naturala a
solului prin radionuclizii din
seria radioactiva a uraniului
(238,235), thoriului (232),
potasiului (40)
 radioactivitatea naturala a
aerului, generata de
descendenţii de viaţă scurtă ai
radioizotopilor radonului, aprox.
1,3 mSv/an
 radioactivitatea naturală a
apei, vegetaţiei, alimentelor, a
omului însuşi.
Surse artificiale 15%
 Medicală 13% 1mSv /an
profesionala aprox. 0,2%.

 Alte expuneri ale populaţiei,
prin activităţi industriale,
cercetare, testare a armelor
nucleare (mai crescute în 1964-
1965), accidente nucleare (ex.
după Cernobil, 250.000
persoane au primit 5-10 mSv
în anul ce a urmat
accidentului, 9000 de
persoane au primit 100-200
mSv în anul imediat următor
accidentului), pierderi sau
furturi de surse radioactive.
4-5 mSv/an pentru minerii din minele uranifere,
2-3 mSv/an pentru echipajele de la bordul
avioanelor,

1-2 mSv/an pentru minerii din minele neuranifere,

2,5 mSv/an pentru un operator de reactor nuclear,
1 mSv/an pentru un tehnician in radiografiere
industriala,

0,5 mSv/an pentru o persoana din domeniul

medical.
 EXPUNERE EXTERNA EXPUNERE INTERNA

Partiala (locala) Intreg organismul

Superficiala Profunda Omogena Neomogena

CRONOLOGIE:
•Instantanee
•Prelungita
•Fractionata
 TYPE
TIPURI
of ŞI
EFECTE
EF FECTS

MOARTE
CELLCELULARĂ
DEATH TRANSFORMARE CELULARĂ
CELL TRANSFORMATION AMBELE
BOTH

DETERMINISTIC STOCHASTIC ANTENATAL

DETERMINISTICE
somatic STOCASTICE
somatic & hereditary ANTENATALE
somatic and hereditary
Somatice
clinically attributable in Somatice si ereditare
epidemiologically attributable Somatice
expressed insithe
ereditare
fetus,
clinic atribuite
the exposed individului
individual Epidemiologic demonstrate
in large populations Apar la fat, or
in the liveborn ladescendants
nou-nascut
expus in grupuri populationale sau la descendenti
 Deterministice
 Existenţa unui prag (sub aceasta doză, efectele nu
sunt observabile)
 Severitatea efectului creşte cu doza\
 Ex.: S.A.I., cataracta , afecţiuni
 cutanate, infertilitate, etc
 Stocastice
 Fără prag
 Probabilitatea efectului creşte cu doza
 Severitatea este ponderată printr-un factor G.
Cancer, efecte genetice
 Există un risc în expunerea la radiaţii în timpul sarcinii
care este în relaţie directă cu stadiul sarcinii şi nivelul
de doză absorbită
 Riscul fetal este major în perioada de organogeneză şi
în perioada precoce de sarcină (în trimestrul 2) şi cel
mai mic in trimestrul 3

Cel
mai Cel
Mic mai
mare mic
 RS mare RS medie RS scăzută
Bone Marrow Skin Muscle
Măduva
Spleen Mesoderm Bones
hematoformatoare Piele
Thymus organs (liver, Nervous
Splina Ţesutul Muşchi
Timus
Lymphatic heart, lungs…) system
mezodermic Oase
Ganglioni
nodes limfatici al organelor Sistem
Gonade (ficat, inimă, nervos
Gonads
Cristalin plămân…)
EyeLimfocitele
lens
Lymphocytes
(exception to the RS laws)
11
ACUTE CRONICE

GENERALE GENERALE
 Sindromul acut de  Boala de iradiere
iradiere (SAI) cronică

LOCALE LOCALE
 Radiodermita acută  Radiodermita cronică

 Sindromul ocular  Cancerul cutanat

 Sterilitatea
Sunt trei tipuri de manifestări:
1. sindromul hematologic
2. sindromul gastro-intestinal
3. sindromul neuro-vascular

Sechele:
 Cataracte prin neutroni

 Azoospermii sau oligospermii

 Leucemii
Cu radiaţii penetrante
 Superficiale

 Ulceroase

 Epilom cutanat

Cu radiaţii nepenetrante
 Beta atrofie→ulceraţie
 Electronii acceleraţi necroză±amputaţii
Semn / Doza/ interval Interval
simptom D aparitie
Eritem 3 -10 Gy 2 -3 saptamani
Epilare > 3 Gy 14 -18 zile
Descuamare 8 -12 Gy 25 – 30 zile
uscata
Descuamare 15 -20 Gy 20 -28 zile
umeda
Ulceratie >20 Gy 2 -3 saptamani
Necroza 25 Gy 3 saptamani

16
 Celulele germinale ale aparatului reproducător
sunt puternic radiosensibile. Media dozei-prag
pentru sterilitate temporară cu durată de mai
multe săptămâni este de 0,15 Gy pentru bărbaţi
şi de aproximativ 5 ori mai înaltă pentru femei .
Perioada de recuperare este dependentă de
doză şi poate dura câţiva ani.
 Sterilitatea permanentă este provocată de doza
minimă de respectiv 3,5 Gy pentru bărbat şi
2,5 Gy pentru femeie

17
Prin expunere externă la radiaţii penetrante
 Doze mici 0,05-1 Gy/an timp de 1,5-3 ani

 Factor favorizant: susceptibilitatea individuală

Clinic:
 Sdr. astenovegetativ

 Tulburari analizatori

 Tulburări digestive

 Anomalii metabolice

 Disfuncţii endocrine (SR, tiroida)

 Leucopenie cu neutropenie şi limfocitoză relativă
 Trombocitopenie
 Macrocitoză ±anemie aplastică
!!!
 Limfocite binucleate ↑ >1/10000
 Alte modificări ale nucleului >16/10000
 Aberaţii cromozomiale ale Ly
 Creşterea numărului de corpusculi cu roşu neutru în
Ly

 Mielograma: tulburări de maturare şi hipoplazie

 Etiologie: particule alfa şi beta

 Mai periculoasă decât iradierea externă

 Căi de pătrundere: inhalatorie, digestivă,

cutanată
Boala de iradiere cronică prin expunere internă la radiaţii nepenetrante

 Context profesional:
vopsele luminiscente  Context profesional:
mine de uraniu,
spatfluor, fier,
 Radionuclizi: Radiu, hematită, metale
Mezotoriu, Radiotoriu neferoase

 Clinic:  Radionuclizi: Radon

Osteosarcom
Carcinom nazal, bronşic  Clinic:
Leucemii, anemii aplastice Cancer bronşic
Fibroze pulmonare grave
 Frecvent la radiologi

 Localizare: suprafeţe osoase, nas, frunte, faţa dorsală

mână

 Aspect:
 Pigmentare
 Atrofie
 Epilare
 Hipercheratoză
 Apare pe fondul unei radiodermite cronice
 Elemente precancerigene- keratoză crustoasă,
verucoasă
 Histologic: spinocelular, rar bazocelular,
sarcom
 Evoluţie: 10-15 ani
 Tratament: chirurgical
 Expunere externă  Expunere internă

 Hemoleucograma  Hemoleucograma
 Aberaţii  Contorizare de corp
cromozomiale
uman
 Determinări
Fond radioactiv
citogenetice
K40
Uur:>25-
40mcrograme/l
SAI
 Triajul si terapia de urgenta

 Tratamentul sd. de iradiere acuta nu este

indicat daca :
 *doza de expunere f.mica ( <1 Gy)
 *doza de expunere f.mare (>10Gy).
 In cazul pacientilor cu expunere la doze >10
Gy, se recomanda tratament suportiv, datorita
prognosticului grav.
 Etiologic: întreruperea expunerii

 Patogenic: vitamine, tonice generale

 Simptomatic
 Ex.medical la angajare
 Controlul medical periodic

Conform HG 355/2007 Fişa 102

 ERGONOMIA

• ergon (muncă)
• nomos (lege)
Psihologul englez Murrel propune denumirea de
Ergonomie
Etimologia de la grecescul:
• “ergon”, putere, munca, forta si
• “nomos” stiinta, teorie, lege, regula,descriere
 Definitia ergonomiei
• "Ergonomia (sau factorul uman) este disciplina științifică
preocupată de înțelegerea interacțiunilor dintre oameni și alte
elemente ale unui sistem".

• Termenii "ergonomie" și "factori umani" = sinonimi; pot fi

utilizați interschimbabil, deși unii îi consideră ca entități separate
(dar complementare).

• Acești termeni se referă, de asemenea, la "profesia care aplică

principii teoretice, date și metode de proiectare pentru a
optimiza bunăstarea umană și performanța generală a
sistemului".

• Ergonomia este o disciplină orientată spre sisteme, care poate fi

aplicată tuturor aspectelor activității umane.
(IEA – 2010 - International Ergonomics Association. What is ergonomics?, ISO 26800:2011
Ergonomics -- General approach, principles and concepts)
3
 Domenii de specializare (1)
• Ergonomie fizică - se referă la caracteristicile anatomice,
antropometrice, fiziologice și biomecanice umane în ceea ce
privește activitatea fizică.
Subiecte relevante: posturi de lucru, manipularea materialelor, mișcări
repetitive, tulburări musculo-scheletice legate de locul de muncă,
aspectul locului de muncă, siguranță și sănătate
(H. Krueger AEH - Centre for Occupational Medicine, Ergonomics & Hygiene)

• Ergonomia cognitivă - preocupată de procesele mentale, cum ar fi

percepția, memoria, raționamentul și răspunsul motor, deoarece
afectează interacțiunile dintre oameni și alte elemente ale unui
sistem.
Subiecte relevante: volumul de muncă mentală, luarea deciziilor,
performanța calificată, interacțiunea om-calculator, fiabilitatea
umană, stresul de lucru și instruirea, deoarece acestea se referă la
proiectarea sistemului uman.
4
 Domenii de specializare (2)
• Ergonomie organizațională - se referă la optimizarea sistemelor
sociotehnice, inclusiv la structurile, politicile și procesele lor
organizaționale.
Subiecte relevante: comunicare, managementul resurselor echipajului,
proiectarea muncii, proiectarea timpilor de lucru, lucrul în echipă,
designul participativ, ergonomia comunității, munca de cooperare,
paradigmele de lucru noi, organizațiile virtuale, munca la distanță,
managementul calității.

5
 Munca – balanta optimizarii
solicitarea profesionala / capacitatea lucratorului

A balance for optimization

6
• ERGONOMIA are legi si principii proprii pe
baza carora se stabilesc conditii de solicitare a
omului în procesul muncii în scopul
valorificarii optime a potentialului uman.

• În ergonomie, eficienta maxima a muncii se

realizeaza prin adaptarea acesteia la om, prin
armonizarea solicitarilor la care este supus
omul cu posibilitatile sale.
 Efectele ergonomiei
• cresterea eficientei utilizarii mijloacelor de
productie
• mentinerea la un nivel ridicat a capacitatii de
munca a personalului muncitor
 Ergonomia - Ştiinţa MUNCII

Caracter interdisciplinar:
• ştiinţe biologice: fiziologia, antropometria,
biochimia, biofizica, psihologia
• igiena muncii
• discipline tehnice
 Istoric
• În 1949, la Oxford, profesorul englez K.F.H. MURREL
defineste pentru prima data aceasta stiinta
multidisciplinara ca fiind ergonomia.
• 1950- se constituie ERGONOMICS RESEARCH
SOCIETY (ERS)- Societatea de cercetari ergonomice –
Anglia.
• Se oficializeaza denumirea de ERGONOMIE.
• Ea devine „stiinta muncii” si are ca obiect relatia
OM-MUNCA.
• ERGONOMIA sintetizeaza si coreleaza datele
tuturor stiintelor si disciplinelor preocupate de
acest domeniu, formuleaza principii si reguli
mai ales cu caracter aplicativ, asigurând în
acest fel adaptarea reciproca dintre om si
munca sa, în conditia unui consum rational de
energie umana.
• ERGONOMIA este o stiinta multidisciplinara prin
metode si unitara prin obiectul sau.

• Ergonomia este studiul muncii în raport cu mediul în

care se desfăşoară (loc de muncă) şi cu cel care o
prestează (muncitorul)

• Ea serveşte la determinarea modului de concepţie

sau de adaptare a postului de muncă la muncitor
pentru prevenirea diverselor probleme de sănătate şi
creşterea productivităţii, sau, în alţi termeni,
adaptarea muncii la lucrător.
Ergonomia abordează întregul evantai al condiţiilor de
muncă ce pot afecta confortul şi sănătatea
muncitorilor:
• iluminatul, zgomotul, temperatura, trepidaţiile
• concepţia posturilor de muncă, a uneltelor, maşinilor,
scaunelor, a pantofilor
• sarcinile de muncă
• munca în schimburi, orarul, pauzele

Importanţa ergonomiei rezidă din numărul mare de

muncitori afectaţi de proasta concepţie a locurilor de
muncă, a muncii.
• Ergonomia aplică principiile biologiei,
psihologiei, anatomiei şi ale fiziologiei în
vederea suprimării condiţiilor de muncă
susceptibile de a cauza jenă, oboseală sau
boală a muncitorului

• Dacă ergonomia este aplicată la momentul

concepţiei uneltelor, a sarcinilor, posturilor de
muncă, ea permite evitarea efectelor „nocive”.
• Mulţi muncitori sunt răniţi / se îmbolnăvesc în
munca manuală ori mecanizată
• Ergonomia este ştiinţa care vizează adaptarea
muncii la om preferabil forţării lucrătorului să se
adapteze la muncă.
• Ergonomia poate fi utilizată pentru ameliorarea
condiţiilor necorespunzătoare de lucru. Se
adresează concepţiei sarcinii de muncă, uneltelor,
posturilor de muncă.
• Fără principiile ergonomice, muncitorii sunt forţaţi
să se adapteze la condiţiile proaste de lucru.
Când este considerată ergonomia?
• Când muncitorii se plâng de disconfort sau durere;
• Când performanța lucrătorilor scade;
• Când muncitorii se îmbolnăvesc sau se rănesc la locul
de muncă;
• Atunci când managementul dorește ca proiectul să fie
introdus de lucrători;
• Când un produs este evaluat din cauza unor defecte.

Ergonomia poate fi implicată în toate etapele de planificare,

proiectare, implementare, evaluare, întreținere,
reproiectare și îmbunătățire continuă a sistemelor
(Japan Ergonomics Society 2006). 16
Profesia de “ergonomist” in Romania
Ocupatia a fost introdusa prin Ordinul 198/1.938/2017 al MMJS/INS
pentru modificarea COR.

Nivelul de studii - 4 (studii superioare)

Apartenența

• Grupa majora 2 - Specialisti in diverse domenii de activitate

• Subgrupa majora 22 - Specialisti in domeniul sanatatii
• Grupa minora 226 - Alti specialisti in domeniul sanatatii
• Grupa de baza 2263 - Specialisti in domeniul mediului si al igienei si
sanatatii ocupationale

Specialistii in domeniul mediului si al igienei si sanatatii ocupationale

evalueaza, planifica si implementeaza programe pentru
recunoasterea, monitorizarea si controlul factorilor de mediu care pot
afecta sanatatea umana, pentru a asigura conditii de munca sigure si
sanatoase, precum si pentru a preveni boli sau leziuni cauzate de
agenti chimici, fizici, radiologici si biologici ori de factori ergonomici.
17
 Ergonomia - obiective
• Performanța: productivitatea, eficiența, eficacitatea, calitatea,
inovația, flexibilitatea, siguranța și securitatea (sistemele),
fiabilitatea, durabilitatea, abilitatea de a lucra.
• Sănătate și bunăstare: sănătate și siguranță, satisfacție,
plăcere, învățare, dezvoltare personală, estetică etc.

❑ Performanța poate influența bunăstarea și bunăstarea poate

influența performanța.
❑ Interacțiunea lor este puternică.
❑ Schimbările globale ale sistemelor de lucru influențează atât
performanța, cât și bunăstarea.
18
 TMS (tulburari
musculoscheletale)
• Tulburări ale mușchilor, articulațiilor, tendoanelor,
ligamentelor, oaselor și nervilor.
• Cele mai multe boli ale SM legate de locul de muncă se
dezvoltă de-a lungul timpului și sunt provocate sau exacerbate
de munca în sine și / sau de mediul de lucru, în special prin
forța, repetarea mișcărilor, postura incomodă sau vibrațiile.
• TMS afectează spatele, gâtul, umerii, membrele superioare și
inferioare. Problemele de sănătate variază de la disconfort,
dureri minore și dureri la situații medicale mai grave care
necesită un timp de lucru și un tratament medical.
• În cazurile cronice, tulburările ar putea duce la dizabilități
permanente și la pierderea locurilor de muncă.
19
 Factori de risc pentru afecțiunile
musculo-scheletice (1)
• Repetiție mare (repetarea mișcărilor la fiecare câteva secunde
timp de 2 ore sau utilizarea constantă a unui dispozitiv, mai mult
de patru ore pe zi);
• Miscări forțate (ridicare de greutăți mai mari de 34 kg o dată pe zi,
mai mari de 25 kg mai mult de zece ori pe zi sau peste 12 kg de 25
de ori pe zi; împingerea obiectelor mai grele de 9 kg;
• Transport de mase grele, în special mai mult de 33% din greutatea
corporală proprie;
• Niveluri ridicate de efort fizic, în special mai mult de 33% din
capacitatea aerobă a unei persoane
• Utilizarea îndelungată a pozițiilor incomode și statice (ridicarea în
mod repetat a brațelor sau lucrul cu mâinile peste cap sau având
cotul deasupra nivelului umărului mai mult de două ore pe zi,
lucrul cu spatele, gâtul sau mâna, răsucite sau răsucite pentru mai
mult de două ore pe zi; poziții: îngenuncheate, înclinate, ghemuite
sau „întins pe sol” pe perioade semnificative de lucru;
20
 Factori de risc pentru tulburările
musculo-scheletice (2)
• Pozitie statică de lungă durată (ședere prelungită sau
poziție în picioare nemișcat, mai mult de 6 ore);
• Lucrări rapide (lucrează pe benzi transportoare);
• Presiune directă asupra țesuturilor moi ale corpului
(utilizarea mâinii sau a genunchiului ca „ciocan” de mai
mult de 10 ori/oră sau mai mult de 2 ore pe zi);
• încărcături grele, manipularea încărcăturilor, în special
prin îndoirea și răsucirea trunchiului (greutăți mai mari de
11,3-15,8 kg);
• Ridicare frecventă (mai mult de 8-10 ridicari/min.);
• Muncă monotonă și repetitivă;

21
 Factori de risc pentru tulburările
musculo-scheletice (3)
• Expunerea la vibrații (mai ales în intervalul de 4,5-6,0 Hz,
utilizarea de instrumente sau echipamente cu niveluri
ridicate ale vibrațiilor, cum ar fi ciocane pneumatice, mai
mult de 30 de min./zi sau unelte cu niveluri moderate de
vibrații, cum ar fi ferăstraiele electrice, 2 ore pe zi),
• Iluminare slabă (în spatii vechi, în pivnițe) sau medii de
lucru la rece (în timpul iernii, toamna târziu, încăperi reci);
– Mișcări neașteptate (alunecări si căderi, reprezintă 9% -10% din
durerile de spate în majoritatea industriilor);
– Expunere la nivel local sau la nivelul întregului corp;
– Nemulțumiri la munca, în special cu niveluri ridicate de
responsabilitate sau stres profesional. Există dovezi tot mai mari
care leagă TMS de factorii de risc psihosociali (mai ales atunci
când sunt combinați cu riscuri fizice), inclusiv: volumul mare de
muncă sau autonomia redusă și satisfacția scăzută la locul de
muncă;
– Oboseală, timp insuficient pentru recuperare. 22
 TMS - Cifre (1)

• Peste 44 de milioane de persoane ce fac parte din forța de muncă

din UE au acum o problemă de sănătate de lungă durată sau
dizabilități care afectează capacitatea de a lucra și duc la afecțiuni
musculoscheletice - afecțiuni care afectează oasele, articulațiile și
țesutul conjunctiv. Acestea conduc la absenteism de la locul de
muncă prin boală mai mult decât orice altă afectare a stării de
sănătate. Peste 40 de milioane de lucrători din Europa sunt afectați
de TMS care pot fi atribuite muncii lor.
• Durerea musculoscheletică cronică afectează 100 de milioane de
persoane din Europa și este răspândită în populația europeană de
vârstă activă - deși nediagnosticată în peste 40% din cazuri.
• În ciuda creșterii bolilor legate de stres în rândul lucrătorilor
europeni, TMS rămân singura cauză majoră de absență la muncă. Se
estimează că până la 2% din produsul intern brut european (PIB)
este reprezentat de costurile directe ale TMS în fiecare an.

23
 TMS - Cifre(2)
• Aproape un sfert dintre lucrătorii europeni declară că au
suferit dureri musculare la nivelul gâtului, umerilor și
membrelor superioare. Simptomele pot apărea în tendoane,
mușchi, articulații, vase de sânge și / sau nervi și pot include
dureri, disconfort, amorțeală și senzații de furnicături în zona
afectată.
• Aceste condiții pot fi cauzate sau exacerbate de munca care
implică mișcări repetitive, folosirea prelungită a tastaturii,
ridicarea de greutati, dispozitia proastă sau alte solicitari fizice
legate de muncă.
• În Olanda, afectarea repetată prin TMS la locul de muncă
costă 2,1 miliarde de euro în fiecare an.

24
 TMS - Cifre(3)
• Se estimează că jumătate din populația europeană va suferi „dureri
de spate” la un moment dat în viața și că peste o treime din forța de
muncă europeană suferă de dureri de spate reduse ca intensitate.

• Costurile acestor dureri de spate au fost estimate că depășesc 12

miliarde de euro.
• Aproximativ 85% dintre persoanele care suferă de dureri de spate
au mai puțin de 7 zile de ITM, dar aceasta reprezintă doar jumătate
din numărul de zile lucrătoare pierdute pentru durerile de spate.
• Restul este reprezentat de cei 15% care sunt absenți peste o lună.
• Pacienții suedezi cu afectarea spatelui și gâtului care se află în
concediu medical de la serviciu, determină un cost total de
aproximativ 7% din cheltuielile națiunii pentru serviciile de
sănătate.

25
26
 Expunerea la diferite riscuri
legate de postură, pe sexe, UE28

27
 Accidente şi boli curente

Leziunile pot apare la:

• utilizarea repetată a uneltelor vibratorii (ciocanul
pneumatic);
• unelte şi manevre care necesită o torsiune a articulaţiilor, ca
în cazul mecanicilor;
• utilizarea forţei în poziţie inconfortabilă;
• aplicarea unei presiuni excesive cu aceeaşi parte a mâinii,
spatelui, degetelor, altor articulaţii;
• muncă cu braţele menţinute deasupra capului;
• muncă în poziţie îndoită a spatelui (aplecat);
• ridicarea sau purtarea de sarcini.

În general leziunile evoluează lent (ani, luni)

 Prevenire (prioritate !) prin:
• eliminarea factorilor de risc;
• reducerea ritmului;
• angrenarea muncitorului într-o altă operaţie
sau alternarea operaţiilor repetitive cu altele
nerepetitive
• în munca repetitivă creşterea numărului de
pauze
• instruire, antrenament
 Costuri

• muncitor: durere, suferinţă, bani

• patron: costuri pentru ITM, utilizarea unui
muncitor fără calificare, scăderea
productivităţii
 Principii ergonomice de bază

• Rezolvarea problemei: studiu de caz ergonomic pentru

rezolvarea problemei.
• Pentru muncă de migală ce necesită inspectarea materialelor,
masa de lucru va fi mai joasă decât pentru munca grea.
• Pentru activităţile de montaj, componentele trebuie plasate
astfel încât muncitorul să utilizeze muşchii puternici pentru
activitatea de bază.
• Uneltele manuale care cauzează inconfort sau lovituri trebuie
modificate sau schimbate. Cel mai bun consilier este chiar
utilizatorul lor.
• Trebuie evitate manevrele care obligă muncitorul să
menţină o poziţie inconfortabilă (braţe suspendate,
poziţie aplecat, ş.a.).
• Muncitorii vor fi instruiţi în sensul utilizării de
manevre cu minimum de diferenţă de înălţime,
folosind gravitaţia.
• Se va reduce timpul în ortostatism (munca şezând
este mai puţin obositoare).
• Se va efectua rotaţia sarcinilor, pentru a reduce
perioadele cu manevre repetitive, de obicei
plictisitoare
• Se vor poziţiona muncitorii şi echipamentele astfel
încât manevrele să permită apropierea braţelor de
corp şi articulaţia mainii întinsă.
 Postul de muncă
• Locul ocupat de muncitor când îş îndeplineşte
sarcinile de muncă

• Toate posturile de muncă trebuie concepute având în

grijă problema muncitorului. Activitatea trebuie să se
deruleze într-o manieră confortabilă, eficace,
armonioasă.
• O bună concepţie a postului de muncă permite
menţinerea unei poziţii corecte şi confortabile. În caz
contrar, apar:
• Dorsalgii
Se dezvoltă / se agravează suferinţe date de mişcări
repetitive
• Probleme circulatorii la nivelul gambelor

Principale cauze ale acestor probleme sunt:

• Scaunele prost concepute
• Postură ortostatică prelungită
• Necesitatea menţinerii braţelor prea departe de
trunchi
• Iluminat insuficient ce obligă muncitorul să se
apropie de obiectul privit.
• O regulă generală este necesitatea de a
respecta dimensiunile corpului (talia) pentru
a alege / adapta postul de muncă în vederea
realizării confortului.
 Înălţimea capului

• Asigurare de spaţiu suficient, chiar pentru

muncitori cu talie mare
• Plasarea consolelor de afişaj la nivelul ochilor
sau mai jos, pentru că majoritatea persoanelor
privesc în mod natural în jos.
 Înălţimea umerilor

• Panourile de comandă – plasate la înălţime cuprinsă

între umeri şi talie.
• Evitarea plasarii deasupra umerilor a obiectelor sau
dispozitivelor de comandă frecvent utilizate.
 Dimensiuni
• Plasarea obiectelor cât mai aproape pentru evitarea
mişcărilor de întindere şi a acelora deasupra capului.
• Plasarea obiectelor necesare activităţii astfel încât
muncitorul cel mai „mare” să nu se întindă pentru a
le atinge.
• Menţinerea materialelor şi uneltelor frecvent
utilizate aproape de corp şi înainte.
 Înălţimea mâinilor
• Ajustarea suprafeţelor de lucru în aşa fel încât
să fie la înălţimea coatelor sau uşor mai jos.

Înălţimea coatelor
Obiectele ce trebuie ridicate să fie dispuse între
înălţimea mâinii şi a umerilor.
 Lungimea gambelor
• Ajustarea înălţimii scaunelor în funcţie de
dimensiunea gambelor şi înălţimea suprafeţei de
muncă.
• Sub masa - de lăsat suficient spaţiu pentru ca
muncitorii să aibă loc suficient (chiar şi cei înalţi).
• Asigurarea unui suport de picioare ajustabil, care să
permită modificarea posturii.
 Mânerele

• Dimensiunea mânerelor uneltelor, manetelor

trebuie adaptată dimensiunii mâinilor
• Asigurare de spaţiu de lucru suficient pentru
mâinile mari.

• Spaţiu suficient pentru muncitorii corpolenţi.

POWER
ZONE
 Sugestii pentru conceperea unui post de
muncă ergonomic

• Dispoziţia în spaţiu a operaţiilor şi uneltelor să asigure

activitatea şi a stângacilor.
• Fiecare post de muncă dotat cu un scaun, chiar dacă
activitatea se desfăşoară în ortostatism. Posibilitatea luării
de pauze sezand, periodic, permite modificarea poziţiei
corpului şi reduce efectul ortostatismului prelungit.
• Eliminarea strălucirilor, pâlpâirilor şi umbrelor. Este esenţial
de asigurat un bun iluminat.
• Dacă muncitorul se simte bine, confortabil, postul este bine
conceput.
 Poziţia şezând şi concepţia scaunelor
• Dacă o activitate nu implică forţă fizică mare şi poate fi realizată într-
un spaţiu limitat, va fi realizată, de preferinţă, în poziţie şezând.
• Poziţia şezând nu va fi menţinută întreaga zi, sunt necesare
schimbarea poziţiei corpului şi pauze în ortostatism.
• Muncitorul trebuie să atingă cu uşurinţă întreaga suprafaţă de lucru,
fără a se întinde sau a suspenda braţele.
• Dacă scaunul este bine conceput, poziţia şezând este menţinută
drept , în faţa lucrului, aproape şi comod.
• Şezutul şi spătarul trebuie concepute astfel încât suprafaţa de lucru
să fie în apropierea şi la nivelul coatelor.
• Spatele trebuie să fie drept şi umerii destinşi.
• Dacă este posibil, se va asigura suport ajustabil pentru coate,
antebraţe sau mâini.
Scaunul de lucru – criterii ergonomice
• Scaun adaptat omului, muncii, suprafeţei de lucru / a mesei
• Ideal, înălţimea scaunului şi a spătarului trebuie ajustate
separat.
• înălţime variabilă a scaunului (360 – 480 mm) astfel unghiul
gambă coapsă să fie drept
• ajustarea înălţimii scaunelor în funcţie de dimensiunea
gambelor şi înălţimea suprafeţei de muncă
– Spătarul reglabil pe verticală şi în adâncime (100 mm)
– Spătarul curbat – regiunea lombară !
– Înclinarea spătarului de asemeni reglabilă, urmăreşte poziţia
corpului (unghi de peste 120o)
– Utilizatorul trebuie să aibă suficient loc sub masă pentru a-şi
întinde gambele şi a le modifica poziţia cu uşurinţă
– Picioarele trebuie să se sprijine în întregime pe sol, sau pe un
suport înclinat (unghiul picior – gambă de 90o)
– Platforma (şezutul) ondulată: 400/420 mm (femei), 400/450
mm (bărbaţi)
– Marginea - uşor curbată în jos în partea din faţă.
– Materialul platformei să împiedice transpiraţia, să fie comod
(moale), să nu permită alunecarea
– Să nu fie înclinat înainte
• Cotierele trebuie să fie ajustabile, să permită apropierea de
masă şi să poată să fie demontate dacă muncitorul nu le
doreşte.
• Cotierele să fie suficient de late şi să nu ajungă în contact cu
cotul
• Să fie suficient de lungi pentru a susţine antebraţul.
• Fără reazem – suporturi pentru braţe - dacă se fac mişcări
ample
• Tetiere – la nivelul cefei, încurbate (reduc patologia cervicală)
• Mesele / birourile vor avea înălţime corespunzătoare cu
datele antropometrice ale utilizatorului, (ideal ar fi să aibă
înălţime reglabilă, de 65-75 cm).
 În munca la VDT
• tastatura şi mouse-ul vor fi dispuse alăturat, pe un suport
glisant, care să permită membrelor inferioare să încapă în
spaţiul de sub masă, iar încheietura mâinii să nu fie îndoită
sau întinsă pentru a ajunge la tastatură.

• Monitorul nu va fi dispus pe calculator; preferabilă este

distanţa ochi-ecran de 40-70 cm, cu un unghi vizual de 15-
20.

• Postul de muncă va fi amenajat ţinând seama de necesităţile

utilizatorului şi să permită poziţii variabile.
 Recomandări generale
• Locul de muncă va fi amenajat ergonomic atât pentru o
poziţie comodă a corpului cât şi pentru scăderea solicitării
articulare, neuropsihice şi vizuale, adaptat la caracteristicile
antropometrice ale individului.
• La personalul cu activitate sedentară, vor fi realizate mişcări
fizice, îndeosebi de extensie, în pauze sau timpul liber.
• Educaţie sanitară a factorilor decizionali şi a celor implicaţi
direct, în vederea conştientizării de către personal a factorilor
de risc din mediul de muncă pentru starea de sănătate.
• Dispensarizarea celor cu suferinţe cronice
• Măsuri tehnice ce vizează: spaţiul de muncă, postura,
activitatea şezând, tablouri de comandă / tastatură,
manipulare, unelte, factori de mediu, ş.a.
 Aspecte administrative:
• Selectarea personalului, educaţia şi calificarea sa, rotaţia
activităţilor, timpul de muncă şi organizarea sa, control crescut
şi luare de decizii
• Măsuri medicale complexe, conform legislaţiei, individualizate
 Munca în ortostatism (1)
• De evitat, pe toată durata schimbului, când poate provoca:
dureri lombare, edeme gambiere, probleme circulatorii,
dureri de picioare, oboseală musculară.
• Dacă o activitate se efectuează în picioare va fi asigurat şi un
scaun, pentru pauze.
• Muncitorii trebuie să lucreze cu braţele pe lângă corp şi fără a
se apleca sau a-şi torsiona spatele.
• Suprafaţa de lucru trebuie să fie ajustabilă în funcţie de talia
muncitorului şi de sarcina de lucru.
• Dacă suprafaţa nu este ajustabilă, se va asigura un suport
(platformă) pentru înălţarea muncitorilor mai scunzi; pentru
cei înalţi va fi înălţată suprafaţa de lucru printr-un suport.
 Munca în ortostatism (1)
• Trebuie dotat cu un suport pentru picioare, în vederea
schimbării poziţiei şi scăderii tensiunii dorsale. Deplasarea
centrului de greutate şi sprijinul consecutiv pe câte un picior
reduce tensiunea dorsală.
• Solul trebuie acoperit cu un covor care să reducă duritatea
suprafeţei de sprijin. Pavimentul de beton sau metal trebuie
acoperit pentru absorbţia şocurilor. Solul trebuie să fie curat,
plat şi nealunecos.
• Muncitorii cu activitate ortostatică trebuie să poarte
încălţăminte cu suport arcuit şi talon plat.
• Este necesară asigurarea de spaţiu suficient, inclusiv pentru
genunchi, pentru a permite schimbarea poziţiei.
• Manoperele se efectuează la 20 - 30 cm înaintea corpului.
• Un scaun, un suport pentru picioare, un covor şi o suprafaţă
de lucru ajustabilă sunt indispensabile pentru un post în
ortostatism.
• Activitatea trebuie desfăşurată astfel încât să permită
muncitorului să îşi ţină braţele şi coatele apropiate de corp.
Pentru determinarea înălţimii suprafeţei de lucru, trebuie ţinut
seama de factorii:
• înălţimea muncitorului
• natura activităţii
• mărimea articolului asupra căruia lucrătorul acţionează
• unelte şi echipamente utilizate
Muncitorul trebuie plasat în faţa lucrului
• corpul trebuie să fie lângă obiectul muncii
• la schimbarea orientării, se deplaseaza picioarele şi nu se
răsuceste trunchiul sau umerii
 Operaţiile bine concepute trebuie să:
• permită muncitorului să îşi modifice poziţia corpului
• includă diverse operaţii stimulante pentru spirit
• lase muncitorului latitudinea de a-şi varia activităţile în funcţie
de necesităţile proprii, de obiceiuri şi de mediul de muncă
• dea muncitorului sentimentul că a îndeplinit o sarcină
• asigure o formaţie suficientă pentru a îndeplini operaţiile
necesare şi maniera de a le efectua
• prevadă un ritm de muncă şi pauză care lasă muncitorului
timp suficient pentru a-şi îndeplini sarcinile şi pentru a se
odihni
• prevadă o perioadă de adaptare pentru noi operaţii, îndeosebi
dacă necesită efort mare fizic, pentru ca muncitorul să se
poată obişnui progresiv.
 Ridicarea şi transportul corect al greutăţilor
• Operaţii obositoare, risc de accident, leziuni ale braţelor
• Necesară estimarea greutăţii, nivelul la care se manipulează
• Necesară metodă de lucru sigură, echipamente adecvate
• Ridicarea obiectului se realizeaza aproape de corp, altfel muşchii
spatelui şi ligamentele se întind şi presiunea pe discurile
intervertebrale creşte.
• Tensionarea muşchilor abdominali şi ai spatelui – spatele rămâne
în aceeaşi poziţie tot timpul cât ridică / susţine obiectul.
• Obiectul ridicat se mentine ferm cu întreaga mână, într-un unghi
corect în raport cu umerii. Nu poate fi ţinut bine un obiect cu
vârful degetelor.
• Dacă este posibil, se ridica sarcina cu ambele mâini.
• Ridicarea greutăţii şi mişcarea de rotaţie a corpului simultană
creşte riscul TMS.
Principiile economiei mişcărilor aplicabile
corpului omenesc
• mâinile să înceapă şi să termine mişcările in acelaşi timp;
• mişcările mâinilor şi braţelor să fie simultane în sens opus şi
simetrice;
• mişcările mâinilor şi ale corpului să se limiteze la clasele cele
mai joase;
• mişcările curbe, continue şi line ale mâinilor sunt preferabile
mişcărilor rectilinii, cu schimbări bruşte de direcţie şi unghiuri
ascuţite;
• mişcările balistice sunt mai rapide, mai uşoare şi mai precise
decât mişcările cu restricţii (opriri);
• munca să fie în aşa fel organizată încât să permită un ritm uşor
şi natural;
• cursivitatea naturală a mişcărilor
Poziția șezând
Activități șezând
Unelte și locuri de muncă
Unelte
Risc de accidente – unelte improprii
Postură umeri - coate
Poziția de lucru ortostatică
Industrie – loc de muncă
Concepție greșită / corectă
Atenție la poziția spatelui
Ridicare manuală corectă a
maselor
Ridicare de greutăți + rotația spatelui =
risc mare de TMS
Ridicare de greutăți
Munca în echipă
Aceeași greutate, modalități diferite de
a o purta
Mișcări repetitive
Utilizare de instrumente manuale
 Postură statică, prelungită a
gâtului, spatelui, umerilor

Static neck, back, and shoulder postures

Utilizare prelungită a uneltelor manuale ce vibrează
 Măsuri medicale

La încadrarea în muncă vor fi efectuate examinarea clinică

generală si investigatii uzuale.
Sunt considerate contraindicaţii:
• malformaţii congenitale sau dobândite ale aparatului
locomotor în funcţie de solicitările specifice profesiei;
• afecţiuni osteo-inflamatorii sau degenerative;
• tenosinovitele;
• miozitele

În fiecare an se practică examenul clinic general.

 Criteriile pentru suspiciune de
boală profesională sunt:

• Dureri
• Tumefacţii
• Semne inflamatorii la nivelul articulaţiilor,
grupelor musculare sau tendoanelor supuse
suprasolicitarilor.
Masuri preventive administrative
• modificări ale regulilor și
procedurilor de lucru;
• mai multe pauze de odihnă;
• muncitorii rotație prin locuri
de muncă obositoare fizic;
• instruirea lucrătorilor să
recunoască factorii de risc
ergonomic;
• să învețe tehnici de reducere
a stresului și a tensiunii în
timpul îndeplinirii sarcinilor
de lucru.
81
 Masuri tehnice / Engineering
control

• Abordări pentru a modifica interfața

spațiului de lucru-lucrător;
• Protecția muncitorilor
• Mijloace ajutătoare / procese
automatizate / operații complet sau
parțial mecanizate.

82
 Cei șapte pași pentru un program
ergonomic (1)
• Cautare de semne de potențială problemă musculoscheletală la
locul de muncă, cum ar fi rapoarte frecvente ale muncitorilor
despre dureri sau sarcini de lucru care necesită eforturi repetitive și
forțate.
• Afișarea angajamentului de management în abordarea problemelor
posibile și încurajarea implicării lucrătorilor în activitățile de
rezolvare a problemelor.
• Oferirea de formare pentru a extinde capacitatea de conducere și a
muncitorilor de a evalua potențialele probleme musculo-scheletice.
• Colectarea de date pentru a identifica locurile de muncă sau
condițiile de muncă care sunt cele mai problematice, utilizând surse
cum ar fi registrul de consultatii, dosarele medicale și analizele de
locuri de muncă.

83
 Cei șapte pași pentru un program
ergonomic (2)
• Identificarea controalelor eficiente pentru sarcinile care
prezintă un risc de leziuni musculoscheletice și evaluarea
acestor abordări după ce au fost instituite pentru a vedea dacă
au redus sau au eliminat problema.
• Stabilirea managementului de îngrijire a sănătății pentru a
sublinia importanța detectării timpurii și a tratamentului
tulburărilor musculo-scheletice pentr purevenirea afectării
sănătății și apariției handicapului.
• Minimizarea factorilor de risc pentru tulburările musculo-
scheletice atunci când se planifica noi procese și operațiuni de
lucru este mai puțin costisitoare pentru a construi un design
bun la locul de muncă decât pentru a reproiecta sau modifica
mai târziu.
84
 Alte măsuri recomandate

• supravegherea medicală activă a persoanelor cu

anumite predispoziţii
• practicarea diferenţiată a exerciţiului fizic, masajelor,
kinetoterapie
• reducerea timpului de muncă
• corectarea ritmului muncii
• uneori schimbarea temporară sau definitivă a locului
de muncă.
 Link-uri utile
 https://www.youtube.com/watch?v=vIZJv50ZthU
 https://www.youtube.com/watch?v=VO9YVxGFlBE
 https://www.youtube.com/watch?v=yoK5Ho9896w
 https://www.youtube.com/watch?v=3HEC4dJfmiE
 https://www.youtube.com/watch?v=xV6Qp6hjtlk
 https://www.youtube.com/watch?v=XzcnqqC_1Tk
 https://www.youtube.com/watch?v=QeDUCXfzl6U
 https://www.youtube.com/watch?v=LAKlmdMHpdE
 https://www.youtube.com/watch?v=onp0aBfCqOM
 https://www.youtube.com/watch?v=zss9jRW4oWw
 http://www.greenforest.ro/studiul-fii-flexibil-la-birou/
 https://ergo-plus.com/workplace-ergonomics/#intro
Sanatatea mintala (SM) si locul
de munca
Definitii - SM
Stare de bine, in care individul:
• Este constient de capacitatile lui
• Poate face fata stresului obisnuit al vietii
• Poate munci productiv, cu folos
• Isi aduce contributia intr-o societate
Baza starii de bine si a functionarii eficiente pentru individ si
comunitate
Stare de utilizare reusita a functiilor mintale, din care rezulta:
• Activitati productive
• Implinirea relatiilor cu alte persoane
• Capacitatea de adaptare la schimbare si de a face fata la
adversitatile specifice culturii individului
• Inseamna mai mult decat absenta bolii psihice
• Stare de bine subiectiva
• Individul face fata situatiilor
• Detine controlul asupra vietii lui
• Este capabil sa faca fata provocarilor
• Sa-si asume responsabilitati
Probleme de sanatate mintala (sm)

Boala psihica = probleme de SM evidente “clinic” pentru care este

necesara interventie specializata si tratament
Persoanele cu probleme de SM - statistici

• 1/6 din populatia activa are simptome asociate cu

deteriorarea sm, ex: tulburari de somn , oboseala,
iritabilitate , neliniste, care nu intrunesc criteriile pt.un
diagnostic de tulburare psihica, dar care pot afecta
capacitatea normala a persoanei
• 1/6 tulburari psihice obisnuite, ex depresia, anxietatea –
care trebuie tratate
• 0,5 % din populatie are probabil o boala psihica
• 1-2% din populatie va avea o boala psihica severa
(schizofrenia, psihoza maniaco-depresiva, depresia severa)
care necesita tratament intensiv de lunga durata

Colegiul Regal al Psihiatrilor, 2008

Dupa Cartea Verde a UE “imbunatatirea sanatatii mintale a populatiei” –
deteriorarea SM = probleme de SM si suprasolicitare, precum si tulburarile
psihice diagnosticabile

Categorii de tulburari psihice si comportamentale:

• Tulburari psihice organice

• Tulburari psihice si de comportament induse de utilizarea
substantelor psihoactive
• Schizofrenia, tulburarea schizoida si maniacala
• Tulburari de afectivitate
• Tulburari nevrotice, legate de stres si cenestopatii
• Tulburari de personalitate a adultului
• Dificultati de invatare
• Promovarea SM
• Adoptarea si mentinerea de stiluri de viata sanatoase
• Incarcatura mintala a muncii
• Sarcina impusa oamenilor
• Perceptia sarcinii
• Stresul profesional
• Solicitari cantitative, cognitive, emotionale
• Context social
 F. Sociali
Structuri si resurse sociale
-Individuali
-Politici sociale
-Famialiali
-Politici organizationale
-Scoala
-Resurse educative
-Munca
-Resurse economice
-Comunitate si Mediu
-Disponibilitatea si calitatea
-Adminstrativ
serviciilor

Sanatatea Mentala

Factori si experienta individuala Valori culturale

-Actiuni emotional cognitive
-Identitatea, sinele, respectul de sine
-Autonomia
-Capacitatile adaptative
-Educatie, cunoastere
-Intelegerea subiectiva a vietii
-Sanatatea fizica
-Valori sociale-
echitate, drepturile omului
-Reguli care controleaza
interactiunile sociale
Aspecte sociale ale sm si bolii psihice
-Stigmatul bolnavului psihic
SM si locul de munca

Sanatatea, starea mintala de bine si boala psihica sunt constituite din

elemente diferite:

• Starea mintala de bine

• Tulburarea afectiva
• Tulburari non-psihotice
• Tulburari psihotice
Efectul muncii si al lipsei acesteia asupra SM
• Munca este benefica sanatatii si starii de bine
• Lipsa muncii este in detrimentul sanatatii
• Somerii – MF
• Prevalenta depresiei, anxietatii = 4-10 X
• Suicidul
• Reangajarea are rol benefic
• Gasirea unui loc de munca pentru o persoana bolnava /cu
handicap are rol +
• Cei care renunta la ajutorul social
• Nu exista nici o dovada ca munca dauneaza sanatatii mintale
a celor cu boli psihice grave

Colegiul Regal al Psihiatrilor, 2008

Sanatatea mintala si locul de munca (1)

• Locul de munca = cauza problemelor de SM

• Munca stresanta
• Relatii proaste intercolegiale
• Sentimentul incapacitatii
• Sistemul economic: solicitari ↑
• Stres, epuizare → absenteism, probleme de SM
• Expunerea la substante toxice
• “boala vopsitorilor”
Sanatatea mintala si locul de munca (2)
• Natura muncii = se schimba in Europa
• Noi practici de munca
• Cresterea nesigurantei
• Schimbari structurale si tehnologice
• Evolutia fortei de munca (femei, varstnici, imigranti)

• Factori de risc psiho-sociali

• Scaderea sigurantei muncii
• Contracte de munca pe per. determinata
• Intensificarea muncii
• Solicitari emotionale crescute - violenta, intimidare
• Dezechilibru intre munca si viata personala
Locul de munca = mediu de promovare a SM

• Angajatorii: munca , locul de munca - nu sunt factori

etiologici ai SM

• Promovarea SM
• Prevenirea tulburarilor / b. psihice
• Tratarea b. psihice
• Revenirea la locul de munca
Locul de munca = mediu de promovare a SM

De ce?
• Exista structuri de SSM
• Diseminare de informatii la o masa mare de
persoane
• Este in interesul si al angajatorului si al angajatului
• Managementul capitalului uman este la fel de
important ca si cel al resurselor financiare
• Fidelizarea si recuperarea angajatilor
Context politic

• Acordurile cadru 2004-2007

• prevenirea stresului la locul de munca
• hartuirea si violenta la locul de munca
• Iunie, 2008 – statele UE –”Pactul european asupra starii
mintale de bine”
• Prevenirea depresiei si suicidului
• Sanatatea mintala a tinerilor
• Sanatatea mintala a varstnicilor
• Lupta impotriva excluderii sociale si a stigmatizarii
• Sanatatea mintala la locul de munca
Impactul problemelor de SM
• “problemele de sm si tulburarile legate de stres reprezinta cea mai
frecventa cauza cumulata de deces in Europa” (OMS)
• Prevalenta problemelor de SM
• Absenteismul
• Costurile

Prevalenta problemelor de SM
• Bolile psihice in Europa
• ¼ persoane va suferi de probleme de sm in cursul vietii
• 10% - depresie
• 2,6% - tulburari psihotice
• Depresia creste de 4X riscul pentru limitarea problemelor psiho-sociale!

• Sexul ,varsta, factorii determinanti sociali

• F>B
• Varsta 35-54 ani
• Persoane dezavantajate social (divortati, traiesc singuri…)
• Tulburarile psihice (depresia non-psihotica si anxietatea) sunt mai frecvente la
populatia dezavantajata social (venit, loc de munca, educatie)
Prevalenta problemelor de SM
Stresul profesional
• 2005 - “Studiul European asupra conditiilor de munca” – locul
II
• Cele mai mari niveluri de stres:
• “Agricultura si pescuit” (niveluri mari de oboseala si
tulburari de somn)
• “Educatie si sanatate” (anxietate si iritabilitate)
• Constructii - oboseala
• Hoteluri, restaurante, transporturi, comunicatii -
iritabilitate
• Intermedieri financiare/imobiliare, comert – nivele relativ
mici legate de SM
Prevalenta problemelor de SM
Conditiile de munca
- Solicitarea crescuta sau slab echilibru efort – recompensa - 80%
- Nivel crescut de solicitare + nesiguranta crescuta a muncii – riscul
de depresie 14x
- Timpul lung de lucru - la femei asociat cu depresia
- Absenteismul de cauze medicale
- Munca monotona
- Nedeprinderea de noi abilitati
- Control scazut asupra muncii
- Non-participarea la munca
Absenteismul - in multe tari –prima cauza de ITM si retragere
din munca
- Risc inalt de recurenta
- Durata mare - 21 zile
- Motive de pensionare inainte de termen
- Afecteaza productia, productivitatea
Prevalenta problemelor de SM
Costuri:
- Pierderi de productivitate
- Absenteism, pensionare
- Recrutare, calificare
- Timp
- Spitalizare, tratament

Efectele problemelor de SM si ale

stresului profesional
• SM si sanatatea fizica
• Performanta muncii si anxietatea si depresia
• Bolile psihice si discriminarea
• Simptomele stresului profesional
SM si sanatatea fizica

Deteriorarea SM - factor de risc independent in unele boli

cardiovasculare!
Mecanisme
• Directe - biologice:
• Activarea SNV (↑ TA , FC)
• Sistemul hormonal (↑ c, DZ, ATS)
• Inhibarea sistemului imun (inflamatia)

• Indirecte – stil de viata

• Fumatul (nicotina= sedativ, anxiolitic)
• Sedentarismul
• Alcoolul
• Complianta la tratament
Performanta muncii si anxietatea si depresia
Atentie scazuta fata de munca prin:
• Distragere prin alte ganduri, present sentimentul de graba
• Capacitate diminuata de control al gandurilor si actiunilor proprii

Anxietatea Depresia
• Lipsa de interes si energie
• Selectivitate ↑ atentiei • Gandire negativa
• Interpretare afectata • Memoria
• Control ↓ atentiei • Izolare
• Memoria • Atentia, capacitatea de a lua
decizii
• ↑ erorile
• Insomnie
• ↓ eficienta
• Oboseala cronica
• Iritabilitate
• Erori
 Boala psihica si discriminarea
• Dificultati de angajare
• Fara oportunitati de instruire, promovare
• 50% din angajatori nu doresc persoane care au un diagnostic
psihiatric!
• 15% angajatori afirma ca au avut o experienta negativa
angajand astfel de persoane
Ce este stresul ?
• stare intensă şi neplăcută care, pe termen lung are efecte
negative asupra sănătăţii, performanţelor şi productivităţii

• reacţie individuală şi rezultatul interacţiunii dintre exigenţele

mediului pe de o parte şi resursele, capacităţile şi posibilităţile
individului pe de altă parte

• dupa Dictionarul de psihologie Larousse, stresul este o stare

de tensiune intensa a organismului obligat sa-si mobilizeze
mijloacele de aparare pentru a face fata unei situatii
amenintatoare.
Termenul de stres a fost introdus de Hans Selye în anul 1950.
El defineşte stresul ca un “sindrom general de adaptare”
pentru a desemna un ansamblu de reacţii adaptative ale
organismului la acţiunea nespecifică a unor “agresori fizici”.

Hans Selye, considera stresul ca un raspuns nespecific al

organismului la orice solicitare facuta asupra sa, fiind
considerat o conditie fiziologica identificabila declansata de
factori psihologici, având drept consecinta afectarea
echilibrului psihic si somatic al individului [Selye, H., 1976].
Ce este stresul profesional?

“ un complex de reacții emoționale, cognitive,

comportamentale și psihologice la aspectele dăunatoare
ale conținutului muncii, organizării muncii și ale mediului
de muncă” (Uniunea Europeană - Comisia Europeana)

“Pentru mine a însemnat un nou șef ... Am început să plâng, pentru că brusc
nu mai făceam față. Stresul înseamnă să nu mai poți să faci față, sunt prea
multe de făcut și nu mai știi pe ce să te axezi. “
(Exemplu, un angajat)
 Sindromul general de adaptare

Nivel normal
de rezistenţă

Stadiul 1 Stadiul 2 Stadiul 3

Alarmă Rezistenţa Epuizare
 Efectele
stresului
profesional

Individuale Organizationale

Mintale Fizice Sociale Economice

-grabit, stresat -mananca putin -mai izolat social -reducerea Absenteism
-Abuzat -bea excesiv -artagos si irascibil performantei Rulaj
-Nervos -nu are timp -Capacitate redusa -cotrol scazut satisfactie↓
-Deprimat de exercitii fizice de a pastra sau de a asupra calitatii Practici de munca
-Neglijent -Doarme prost lega relatiile -mai putin creativ riscante
-obosit -predispus infectii - Eficienta scazuta
Cauzele stresului profesional

Cerinte – cunostinte si abilitati - capacitatea de adaptare

Cunostinte
si
Abilitati

Cerinte

Capacitatea
de adaptare
De ce apare stresul la locul de muncă?

• Stresul poate fi cauzat

de modul în care este
organizată munca și de
munca pe care o face
fiecare.

• Stresul poate să apară și

din cauza cererilor din
afara locului de muncă.
Exemple de factori care pot determina apariția stresului
CAUZE COLECTIVE

Sarcini multiple
Lipsa de comunicare
(cu colegii, cu
şeful) Ritm de lucru crescut

Conflicte
 De ce apare stresul la locul de muncă?
CAUZE INDIVIDUALE

1. Controlul: 2.Competența: 3. Rolul: necunoașterea/

responsabilitate teama de a nu te neînțelegerea
mare, putere de ridica la standardele îndatoririlor
decizie redusă cerute

4. Atmosfera: lipsa de 5. Sprijinul: lipsa

comunicare, sprijinului
acumulare de tensiuni colegilor

6. Importanța: nu
ești mândru de
serviciul tău 7.Responsabilitățile
crescute: asumarea de
responsabilități
suplimentare
Simptomele stresului profesional

• Stresul nu este o boala in sine, dar daca este sustinut poate

duce la deteriorarea sanatatii fizice si a celei mentale

• Efectele stresului
• Individ
• Organizational
Sunteți stresat? … Semne și simptome

• Tulburări de somn
• Stare de oboseală, scăderea randamentului
• Iritabilitate, anxietate
• Tulburări digestive
• Jena, dureri, tensiuni musculare
• Migrene
• Scăderea capacității de concentrare și memorare
• Infecții frecvente
 Anxietatea
• Stare de nelinişte, de aşteptare încordată, teamă de necunoscut.
• Anxietatea reprezintă unul din simptomele care ne avertizează că
nivelul nostru de stres este îngrijorător de ridicat.
• Este o stare de frică, fiind frecvent corelată cu o problemă
psihologică sau emoțională.
• Simptome:
→ transpirații, dificultăţi respiratorii, senzație de sufocare,
palpitații, uscarea gurii, ticuri, nevoie de urinare, diaree,
constipaţie etc.
→ Insomnie, nevoia de a-și găsi un refugiu, gânduri “negre”
→ În cele mai grave cazuri, sentimente de neputință totală și
incapacitate de a-și desfășura activitățile zilnice
Anxietatea - prevenire și tratament
•Anxietatea poate fi vindecată / scăzută prin tratament și asistență de
specialitate.
• Terapii cognitiv comportamentale - care au ca scop schimbarea schemelor de
gândire, a credințelor și a comportamentelor ce pot să declanșeze anxietatea.
• Tehnici de relaxare – de exemplu, hipnoterapia, meditația, exerciții de
respirație etc.
• Medicație de specialitate

Alimentație bogată în calciu, magneziu, zinc, complexul de vitamine B, vitamina

C poate fi de un real ajutor:
Broccoli, legume verzi, produse lactate, smochine
Cartofi, cereale integrale, fasole, orez
Avocado, germeni de grâu, semințe de floarea soarelui
Banane, carne de pasăre, mazăre, produse lactate, somon

Sursă: Porția de sănătate – remedii la îndemână, Reader’s Digest, Jurnalul Național, 2011; Anxietate, Revista online Psiholife, Zsuzsanna Szabo
 Cine trebuie să reacționeze?

• Angajații
• Managerii de departament
• Responsabilii de Sănătate și Securitate a Muncii (SSM)
• Medicul de MM
• Managerii generali
Care sunt diferențele dintre stresul
pozitiv și cel negativ? (1)

Stresul pozitiv (Eustresul):

Un astfel de stres creste productia de substanțe chimice

precum: endorfine, serotonină și dopamină, ce determină în
organism o stare de relaxare și bucurie.
• Prin stres pozitiv reușim să fim mai creativi, mai inovatori și
mai capabili de a soluționa problemele.
• Ne mobilizează toate resursele interioare pentru a face față
cerințelor și provocărilor.
• Devenim mai productivi la locul de muncă.
• Ne întărește sistemul imunitar.
Care sunt diferențele dintre stresul
pozitiv și cel negativ? (2)
Stresul negativ:
• În momentul în care stresul ne diminuează performanțele
(fizice și intelectuale), vorbim despre stres negativ (1974,
Richard Lazarus ).
• Spre deosebire de cel pozitiv, stresul negativ degradează
capacitatea de memorare, creativitatea și productivitatea.
• Acesta provoacă oboseală, scăderea/creșterea apetitului,
dureri de cap, insomnie etc.
• De asemenea, stresul negativ diminuează capacitatea de
autoapărare a organismului și accelerează procesul de
îmbătrânire prematură.
Tehnici pentru diminuarea stresului
• Învaţă să accepţi ce nu poţi schimba;
• Ia lucrurile pe rând / Concentrează-te pe un singur lucru, odată;
• Acceptă uneori compromisul;
• Să ai veselie şi umor;
• Învaţă tehnici de relaxare;
• Încearcă lucruri noi;
• Fii mai flexibil – unele lucruri făcute imperfect nu sunt mai rele;
• Să ai un timp “pentru tine” în FIECARE zi;
• Găseşte un obicei pozitiv – paşnic şi plăcut. Realizează-l regulat;
• Schimbă rutina zilnică! Scapă de monotonie!
Reducerea stresului la locul de muncă: etape

• Recunoașterea stresului
• Identificarea cauzei de stres
• Acțiunea
Reducerea stresului la locul de muncă: acțiune
Metode de relaxare: • ACUM = singurul moment
important
• Mediul fizic
• Gândurile
• Odihnă (nu lene!)
• Detașare
• Timp
 Ce ajută la reducerea stresului?

• Managementul timpului
• Flexibilitate (de cele mai multe ori există mai
mult de o soluție la o problemă)
• Realism
• Planificarea activităților
• Luarea unei pauze atunci când simțiți nevoia
• O bună comunicare
• Crearea unui mediu plăcut și un somn bun
Concluzii (1)
• Când organismul nostru este agresat de factori negativi
puternici, apare stresul, organismul ajungând într-o stare
intensă de tensiune, atât psihică, cât și fizică.
• Pentru a-i face față cu succes, este necesar să învăţăm în
primul rând să ne calmăm mintea şi trupul.
• În al doilea rând, trebuie să ne împărtășim grijile și
preocupările. Este foarte important să apelăm la un
prieten/coleg, o rudă sau chiar la un specialist (dacă simțim
că problema deja ne depășește).
Concluzii (2)
• Și ….. cel mai important lucru pe care trebuie să vi-l
amintim:
• Viața este prea scurtă, pentru a o trăi în stare
de stres.

• În plus, pentru fiecare problemă reală/imaginară

există mereu o multitudine de soluții. Trebuie
doar să vă opriți pentru câteva momente și să
căutați mai atent!
Vă mulțumesc!
Introducere in medicina
muncii

www.emutom.eu
Lutgart Braeckman
 Scopurile modulului
• De a crește gradul de conștientizare

• De a oferi o înțelegere practică a problemelor legate

de muncă și de sănătate

• Să informeze și să sensibilizeze studenții in legatură

cu disciplina de medicina muncii
 Obiective:
La sfârșitul capitolului 1 studenții vor fi capabili :
•Să explice relația dintre muncă și sănătate
•Să ințeleagă impactul socio-economic al angajării și al
șomajului
•Să recunoască gama pericolelor pentru sănătate întâlnite
la locul de muncă
•Să înțeleagă valoarea și rolul serviciilor de medicina
muncii și al medicilor
•Să gasească surse credibile de cercetare in domeniu
 Ce este medicina muncii?
• Promovarea și menținerea celui mai înalt grad de
stare de bine fizică, mentală și socială a muncitorilor
din toate domeniile, prin prevenirea abaterilor de la
sănătate, controlul riscurilor și adaptarea muncii la
oameni și a oamenilor la locul de muncă.

(ILO/WHO 1950)
 Definitie
• sau:… după OMS + OIM la prima sesiune comună a Comitetului de
Sănătate în Muncă a OMS + OIM (1950), revizuirea definiţiei OMS + OIM la
a12-a reuniune comună (1995):

• promovarea şi menţinerea celui mai înalt grad de bunăstare

fizică, mentală şi socială a lucratorilor din toate profesiunile,
• prevenirea oricărui prejudiciu adus sănătăţii acestora de către
condiţiile de muncă,
• protejarea în muncă faţă de riscurile rezultate din prezenţa
factorilor nocivi ce pot afecta sănătatea lor,
• plasarea şi menţinerea lucrătorului într-o muncă adecvată
aptitudinilor sale fiziologice şi psihologice,
• adaptarea muncii pe măsura posibilităţilor omului şi pentru
fiecare om, corespunzător sarcinii lui
 Importanța medicinei muncii

•Estimările Organizației Internaționale a Muncii relevă

faptul că 2,3 milioane de persoane mor din accidente de
muncă și boli, incluzând 360.000 accidente mortale și un
număr estimat de 1.95 milioane boli fatale legate de
profesie.

•În termeni economici, aproximativ 4% din PIB-ul anual este

redus datorită costurilor directe și indirecte ale accidentelor
de muncă și bolilor.
(FACTS ILO 2009)
 Importanța medicinei muncii
• Majoritatea adulților petrec o treime din viață la
locul de muncă
• Multitudinea pericolelor la locul de muncă
Agenți chimici Lichide, gaze, pulberi, ...
Agenți fizici Zgomot, vibrații, radiații,...

Agenți biologici Bacterii, virusuri,…

Factori ergonomici Ridicare, mișcări repetitive,…

Factori psihosociali Stres, muncă în schimburi,…

 Pericole si riscuri

A B

•A = Pericol (hazard) : orice poate dauna

•B = Risc : șansa, mare sau mică, de a fi afectat de pericol
Decese atribuite principalilor 19 factori de risc,
după nivelul veniturilor țărilor, WHO 2004
Indicatorul “disability-adjusted life years” (DALY) atribuit celor 19
factori de risc , conform veniturilor tarilor, WHO 2004
Clasamentul factorilor de risc selectati: principalii 10 factori
cauzatori de deces in tari dezvoltate
DEATHs (millions)
Percentage of total

Tobacco use 17.9

High blood pressure 16.8

Overweight and obesity 8.4

Physical inactivity 7.7

High blood glucose 7

High cholesterol 5.8

Low fruit and vegetable intake 2.5
Urban outdoor air pollution 2.5
Alcohol use 1.6
Occupationalrisks 1.1

0 2 4 6 8 10 12 14 16 18 20

* Țări grupate în functie de venitul național brut pe cap de locuitor - venituri mici (US 825 dolari sau mai puțin), venituri ridicate
(10.066 dolari SUA sau mai mult)
Ierarhizarea factorilor de risc selectati: 10 factori de risc,
DALYs, 2004
DALYs (millions)

Percentage of total
10.7
Tobacco use
6.7
Alcohol use
Overweight and obesity 6.5

High blood pressure 6.1

High blood glucose 4.9

Physical inactivity 4.1

High cholesterol 3.4

Illicit drugs 2.1

Occupationalrisks 1.5

Low fruit and vegetable intake 1.3

0 2 4 6 8 10 12
 Istoria medicinei muncii
• Medicina muncii a fost fondată de către medicul
italian Bernardino Ramazzini (1633-1714).
Lucrarea sa “De Morbis Artificium” (cu privire la
bolile cauzate în mod artificial), publicată în 1700
a fost primul studiu sistematic al bolilor
profesionale.
Atunci când a preluat istoricul unui pacient, a
adăugat întrebarea "Care este ocupația dvs.?”
 Siguranta si sanatatea la munca in
Uniunea Europeana
• Directiva 89/391/EEC
• Fiecare tara membra decide cum va
implementa directiva.
 Factori cheie multipli
• Guvern – legislație
• Angajatori
• Muncitori si reprezentantii lor - sindicate
• Servicii de medicina muncii:
Colaborare multidisciplinara: siguranta, sănătatea,
igiena industriala, ergonomia, promovarea sănătății,
aspecte psihosociale, ...
• Si TU!
 Si alte
discipline
Psiholog
Igienist

Inginer
Muncitor Doctor

Asistenta
Rolul si sarcinile serviciilor de sanatate si
securitate in munca
• Identificarea, evaluarea și controlul
riscurilor generate de pericolele de
sănătate la locul de muncă
• Oferirea formării și educației
• Supravegherea sănătății angajaților
• Participare la reabilitarea profesională
• Acordarea primului ajutor
 Piata muncii europeana
• În 2010, UE-27 a numărat 235 milioane de
lucratori (forta de munca)
Incadrarea dupa sectorul de activitate, %
Statistica EWCS 2010
Esti angajat?
 Statistica EWCS 2010
Munca ta iti afecteaza sanatatea?
 Schimbările pieței muncii:
• Forta de munca a Europei este:
– Îmbătrânită
– din ce în ce mai mult personal este de sex feminin
– formata dintr-o proporție tot mai mare de imigranți,
atât legali, cât și nedeclarati
– Formata din tot mai multi muncitori temporari si part-
time
– Suplinita tot mai mult de implantarea noilor tehnologii

(Fifth European Work Conditions Survey – EWCS 2010)

 Relatie bilaterala
• Efectul muncii asupra sanatatii
– Munca, un factor cauzator
– Munca, un factor agravant
– Munca, un factor contribuitor

- Incapacitate si dizabilitate
 Relatie bilaterala:
• Efectul muncii asupra sanatatii:
a) Negativ :
accidente, boli profesionale si legate de
profesie, absenteism, efecte asupra familiei
b) Pozitiv :
Stima de sine, venit, invatare, socializare
 Relatie bilaterala:
• Efectul sanatatii asupra muncii:
a) Negativ :
incapacitate si dizabilitate

b) Pozitiv :
calitate marita, productivitate crescuta
Modele volum de lucru - balanta
Volum lucru Capacitati individuale

•MUNCA IN TURE •SEX

•FELUL MUNCII •VARSTA
•MEDIU •STIL DE VIATA
•… •BOLI EXISTENTE
•EREDITATE, ….
 Accidente de munca
• Un accident de munca este definit ca “un
eveniment produs în cursul activității
profesionale, care duce la vătămare fizică sau
psihică.”
 Accidene de munca
• Conform Anchetei Forței de Muncă,
6900000 persoane din UE-27 (15-64 de
ani) au avut unul sau mai multe accidente
in 2007.

În fiecare an, 5.580 de persoane mor în

Uniunea Europeană ca urmare a unor
accidente de muncă, conform cifrelor
EUROSTAT
Accidente de munca

(EUROSTAT )
 Boli profesionale
• Organizația Internațională a Muncii estimează
că un număr de 159.500 de lucrători din UE
mor în fiecare an din cauza unor boli
profesionale.
• Acestea sunt “situatiile în care expunerea
profesională este singura cauza, sau cauza
majora", de exemplu: mezoteliom pleural
cauzat de expunerea la azbest.
Boli profesionale - UE
 Metafora “iceberg”
• Cazurile de boală în mod corect diagnosticate
de către clinicieni in comunitate reprezintă
adesea doar "vârful aisbergului".
• Multe cazuri suplimentare ar putea apare prea
devreme pentru a fi diagnosticate sau pot
rămâne asimptomatice.
“Iceberg-ul” bolilor profesionale
Raportate

Neraportate Recunoscute ca
boli legate de
munca

Cazuri carora li se acorda asistenta

medicala, dar nu se recunoaste
legatura dintre boala si munca

Cazuri simptomatice, dar

fara asistenta medicala

Sanatatea afectata, simptomatologie absenta

 Absenteism
Conform Anchetei Forței de Muncă (2007):
- 5 milioane de persoane în UE-27 au fost
bolnave pentru cel puțin o zi din cauza unui
accident
- 1,5 milioane dintre acestia bolnavi au lipsit o
perioada prelungită (o lună sau mai mult)
- 12,5 milioane lucratori au fost bolnavi timp de
cel puțin o zi din cauza bolilor legate de
profesie
 Plan de actiune pentru viitor
• Medici generaliști sau specialiști sunt, de obicei,
primul punct de contact de îngrijire a sănătății
pentru mulți angajați
• Toți medicii si toate asistente medicale ar trebui
să ia în considerare factorul de muncă și să
acorde o atenție la efectele muncii asupra
sănătății și vice-versa
• Întrebări cheie: MARP
• Întrebări cheie legate de screening pentru istoria
profesională
 Intrebari cheie : WARP (MARP)
• Work (MUNCĂ): ar putea activitatea
pacientului să fie (o parte din) cauza sau
agravarea / simptomelor sau bolii?
• Activities (ACTIVITĂȚI): ar putea simptomele /
boala pacientului sa aiba consecințe pentru
activități și participare la locul de muncă
• Referral (RECOMANDARE) : ar trebui sa
recomand pacientului un medic de
medicina muncii, sau alt specialist?
• Prevention (PREVENȚIE): Pot face ceva
pentru a preveni boala?
 Intrebari cheie pentru screening
• Ce tip de muncă faci?
• Crezi că problemele tale de sanatate ar putea fi legate
de munca ta?
• Sunt simptomele diferite la locul de muncă și acasă?
• Ești în prezent sau ai fost în trecut expus la zgomot,
substanțe chimice, pulberi, metale, radiații, lucrul în
schimburi, ...?
• Se confruntă careva din colegii de muncă cu o
simptomatologie similară?
• Există la locul tău de muncă un medic sau o asistentă
medicală de medicina muncii, cu care as putea vorbi?
Organizatii cheie
http://www.who.int/en

http://www.ilo.org/global/lang--en/index.htm

http://osha.europa.eu/en

http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/
portal/eurostat/home
 Medicina muncii – risc
profesional, supravegherea
sănătății muncitorilor
Elena-Ana Păuncu
 Medicină preventivă

Ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie.

 Definiția MM
• promovarea și menținerea celui mai înalt grad de bunăstare fizică, mentală și socială
a lucrătorilor în toate ocupațiile;
• prevenirea, în rândul lucrătorilor, a afectării sănătății cauzate de condițiile lor de
muncă;
• protecția lucrătorilor la locul de muncă împotriva riscurilor reprezentate de factorii
nocivi pentru sănătate;
• amplasarea și menținerea lucrătorilor într-un mediu ocupațional adaptat
capacităților lor fiziologice și psihologice; și, pe scurt,
• adaptarea muncii la om și a fiecărui om la slujba sa.

(ILO and WHO in 1950, updated as follows by the ILO/WHO Joint Committee on Occupational Health in
1995)
 Medicina muncii

• Medicină preventivă
• Medicină curativă
 Definiție - boala profesională (BP)

• O boală cauzată de muncă.

• Aceasta înseamnă că boala este cauzată de factori fizici, chimici, biologici,
ergonomici sau psihosociali la locul de muncă.
• Bolile profesionale clasice sunt caracterizate printr-o relație clară, adesea
practic monocauzală cu o expunere specifică.

(Frank van Dijk, Inge Varekamp, Katja Radon, Manuel Parra,

Glossary for Basic Occupational Safety and Health, 2011)
 BP

• În Protocolul Organizației Internaționale a Muncii (OIM) din 2002 la

Convenția de securitate și sănătate în muncă, 1981 (nr. 155), termenul
„boală profesională” reprezintă orice boală contractată ca urmare a
expunerii la factorii de risc care decurg din muncă (Articolul 1 litera (b))
• Lista OIM pentru bolile profesionale și criteriile pentru încorporarea bolilor
în această listă au fost revizuite în 2010.

(ILO, List of Occupational Diseases (revised 2010), Identification and recognition of occupational
diseases: Criteria for incorporating diseases in the ILO list of occupational diseases, Occupational Safety
and Health Series, No. 74, INTERNATIONAL LABOUR OFFICE GENEVA, 2010)
 Elemente – cheie în BP

Există două elemente principale, obligatorii, în definirea unei boli profesionale, care
sunt comune în diferite țări:
• relația de cauzalitate între expunerea într-un mediu de lucru specific sau activitatea
profesională și o boală specifică se stabilește pe baza: datelor clinice și / sau
paraclinice, analiza postului, identificarea și evaluarea factorilor de risc profesional,
recunoașterea rolului altor factori de risc ;
• faptul că boala apare în grupul de persoane expuse cu o frecvență mai mare decât
morbiditatea medie a restului populației sau în alte populații de lucrători.
(ILO, List of Occupational Diseases (revised 2010), Identification and recognition of occupational
diseases: Criteria for incorporating diseases in the ILO list of occupational diseases, Occupational
Safety and Health Series, No. 74, INTERNATIONAL LABOUR OFFICE GENEVA, 2010)
 Definiție - boala legată de profesiune

• O boală pentru care munca sau condițiile de muncă constituie factorul cauzal principal
sau

• O boală pentru care factorul ocupațional poate fi unul dintre mai mulți agenți cauzali
sau

• O boală pentru care factorul ocupațional poate declanșa sau agrava o boală deja existent
sau

• O boală pentru care riscul poate fi crescut în funcție de stilul de viață sau de muncă
determinat.

(Rantanen 2007, adaptat / Frank van Dijk, Inge Varekamp, Katja Radon, Manuel Parra, Glossary for Basic
Occupational Safety and Health, 2011)
 Boala legată de profesiune / muncă
• Toate bolile care pot fi cauzate, agravate sau cauzate în comun de condițiile
de muncă sunt considerate boli legate de muncă.
• Acest termen poate fi adecvat pentru a descrie nu numai bolile profesionale
recunoscute, ci și alte suferințe.
• Mediul de lucru și performanța muncii contribuie în mod semnificativ la fel
ca unul dintre mai mulții factori cauzali pentru alte tulburări
(Comitetul comun OIM / OMS pentru sănătatea ocupațională, 1989) .
European Commission 2000, European Occupational Diseases Statistics (EODS) Phase 1 Methodology, Population
and social conditions 3/2000/E/n°19
Report on the current situation in relation to occupational diseases' systems in EU Member States and EFTA/EEA
countries, in particular relative to Commission Recommendation 2003/670/EC concerning the European Schedule
of Occupational Diseases and gathering of data on relevant related aspects, March 2013
 Raportări – liste de BP

• Boli profesionale raportabile: sunt BP care compun listele naționale, decise

prin legile naționale.
• Acestea sunt acceptate prin prevederi administrative pentru compensare.
• Măsurile preventive sunt aplicate pe baza acestor liste.
• Procesul de raportare legală este specific pentru fiecare țară .
• Dispozițiile legale de compensare pentru victimele bolilor profesionale
diferă de la o țară la alta.
 EODS

• Statisticile europene privind bolile profesionale (European Statistics on

Occupational Diseases) colectează date statistice privind bolile
profesionale.
• Proiectul privind EODS a început în 1995, iar primele date colectate conform
metodologiei de faza 1 au fost gata în anul 2001.
 EODS –raportare BP

• Țara de proveniență a cazului

• Vârsta / sexul
• Ocupația la momentul expunerii dăunătoare (ISCO)
• Activitatea economică a angajatorului în momentul expunerii dăunătoare (CAEN)
• Numărul de referință al programului european (ESOD)
• Diagnostic (boală - ICD)
• Gravitatea bolii (incapacitate temporară / permanentă, deces)
• Expunere (agent cauzal; listă scurtă sau lungă)
• Expunere - categorii de utilizare (agenți chimici cauzali - produs industrial)
• (Anul / severitatea la prima recunoaștere)
Decese anuale legate de muncă, cauzate de
boli în UE28 (Jukka Takala)

Jukka Takala, Work-related Illnesses Identification, Causal Factors and Prevention, “Safe Work -
Healthy Work – For Life”, http://gr2014.eu/sites/default/files/Work-
related%20Illnesses%20Identification,%20Causal%20Factors%20and%20Prevention%20%E2%80%
9CSafe%20Work%20-%20Healthy%20Work%20%E2%80%93%20For%20Life%E2%80%9D_0.pdf
 Consecințe - diagnosticul de boală
profesională
• profilaxie,
• îngrijirea sănătății,
• intervenții la locurile de muncă,
• sectorul economic,
• lucrătorul implicat,
• asigurări
• reprezentanții lucrătorilor și
• pentru medicul curant al lucrătorului afectat
Decese anuale legate de muncă – nivel modial
 Costurile BP în UE
După prof. G. Ahonen, adaptare Dr. J.Takala, costurile actuale
pentru prevenirea BP, cum ar fi:
• instruirea SSM,
• promovarea sănătății la locul de muncă,
• recreerea și cultura,
• fitness corporativ,
• comunicare etc.
în UE reprezintă 200 bill Euro / an.
Cheltuielile pentru pensionare anticipată, concedii medicale, accidente, handicap permanent,
prezentism în UE reprezintă 3.000 bill Euro / an.

Jukka Takala, Work-related Illnesses Identification, Causal Factors and Prevention, “Safe Work - Healthy Work – For
Life”, http://gr2014.eu/sites/default/files/Work-
related%20Illnesses%20Identification,%20Causal%20Factors%20and%20Prevention%20%E2%80%9CSafe%20Work
%20-%20Healthy%20Work%20%E2%80%93%20For%20Life%E2%80%9D_0.pdf
 Evoluția SSM în Europa
Colaborare

Serviciu voluntar Măsuri de S&SM

ETAPA I
Activitate sporadică ETAPA IV
de SSM Cuprinzătoare
Acorduri colective
Continuă dezvoltare

ETAPA II ETAPA III

Nespecifică Specifică * Specializată
Curativă Preventivă * Multidisciplinară
* Sistem activ
* Medicală * Promovarea capacităţii
* Specializată de muncă
* Activă * Dezvoltare structurală
* Pasivă * Orientată spre risc * Orientată spre
* Orientată spre boală şi factori de risc dezvoltare

SSM = servicii curative SSM = servicii preventive SSM = Resursă de

de asistenţă medicală dezvoltare pentru
muncitori şi întreprindere
1850 1950 1960 1970 1980 1990 2000 2008 17

(modificată de Ylikoski)
 Risc profesional

• Probabilitatea ca un efect dăunător, cum ar fi un accident sau o boală

profesională, să aibă loc într-o perioadă specificată sau în circumstanțe
specifice, cum ar fi în timpul sau după expunerea specificată.
• Poate fi exprimată fie ca o frecvență, cum ar fi numărul de efecte nocive
într-o anumită perioadă de timp, fie ca o probabilitate, cum ar fi
probabilitatea unui efect dăunător în timpul expunerii sau după.

ILO 2001 adaptat, Frank van Dijk, Inge Varekamp, Katja Radon, Manuel Parra, Glossary for Basic Occupational Safety
and Health, 2011
Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor

• Supravegherea sănătății lucrătorilor este un termen generic care acoperă proceduri și

investigații pentru evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor, în scopul depistării și
identificării (timpurii) a semnelor de boală / anomalie.
• Scopul principal este prevenirea bolilor profesionale, legate de muncă și a rănirilor.
• Rezultatele supravegherii ar trebui utilizate pentru a proteja și promova sănătatea
individului, sănătatea colectivă la locul de muncă și sănătatea populației expuse
profesional.
• Procedurile de evaluare a sănătății pot include, dar nu se limitează la, examene medicale,
monitorizare biologică, examene radiologice, chestionare sau o revizuire a documentelor
de sănătate.
• De preferință, punctul de plecare este o evaluare a riscurilor la locul de muncă pentru a
identifica un risc sau un pericol pentru sănătate.

ILO 1998 adaptat, Frank van Dijk, Inge Varekamp, Katja Radon, Manuel Parra,
Glossary for Basic Occupational Safety and Health, 2011
Identificarea unor factori de risc
Analiza şi evaluarea riscurilor
1. Identificarea Analiza expunerii
pericolelor doză – răspuns

Evaluarea expunerii
cuantificare

2. Analiza şi evaluarea riscurilor

3. Decizii asupra măsurilor necesare

Trecerea la măsuri
4. Tratarea riscului

1. estimarea efectelor şi a
5. Monitorizare consecinţelor lor
2. estimarea probabilităţii

21
 Analiza şi evaluarea riscurilor
Riscul cancerului pulmonar: sinergia
factorilor de risc

50x

10x
5x
1x

fără azbest azbest fumător azbest

nefumător fumător

22
 Puncte focale în practica SSM

• Menținerea şi promovarea sănătății şi a capacității de

muncă a lucrătorului
• Îmbunătățirea mediului de muncă
• Crearea de culturi organizaționale favorabile menținerii si
promovării sănătății

23
 Sănătatea şi securitatea în muncă
Eforturi de a reduce factorii de risc fizici şi chimici şi,
astfel, accidentele, boala, invaliditatea. Aceasta
include:

• Identificarea şi reducerea riscurilor

• Aplicarea unor principii de ergonomie
• Prevenirea accidentelor
• Programe de acțiune în situații de urgență
• Gestionarea cazurilor cu invalidități
• Consultarea şi implicarea serviciilor medicale 24
 Sănătatea şi securitatea în muncă
Problemele curente:
• Afecțiunile musculo-scheletale (AMC)
• Lucrul la video-terminale
• Violența la locul de muncă
• Patologia “indoor”(ex: “Sindromul sick building”)
• Stres, depresie
• Zgomotul
• Agenți chimici
• Patologie alergica
• Agenți biologici (ex: gripa porcina, virus West Nile)
25
 Aspecte de sănătate şi
securitate în muncă:
cadrul legislativ general

26
 SSM= responsabilitate
• Protecția sănătății lucrătorilor
• Asigurarea unor condiții de muncă sigure

Preocuparea prioritară pentru cei care organizează şi

conduc procesele de muncă

27
Cadrul legislativ general: obiective

• Realizarea securității şi sănătății în muncă trebuie sa fie

parte integrantă a rolului social şi etic al organizațiilor;

• Asigurarea unui mediu de munca sigur şi sănătos;

• Îmbunătățirea continuă a condițiilor de muncă.

28
 Componente principale ale sistemului
legislativ național
• Principiile de prevenire a accidentelor de munca si bolilor
profesionale
• Cadrul de înființare si organizare a activității în domeniu
• Drepturile si obligațiile “actorilor” implicați (angajatori, lucrători,
inspectori de protecție a muncii, reprezentanți ai lucrătorilor,
Comitetul de Securitate si Sănătate în muncă, Serviciul de
prevenire şi protecție)
• Rolul şi atribuțiile instituțiilor care au competențe în domeniu:
Ministerul Muncii , Familiei şi Protecției Sociale, Ministerul
Sănătății, Inspecția Muncii, Institutul National de Cercetare-
Dezvoltare pentru Protecția Muncii. 29
 Piramida CONSTITUŢIA
legislației în ROMÂNIEI
domeniul
securității si Codul Muncii
sănătății în muncă Legea securităţii si sănătăţii în muncă
(319/2006)

Norme metodologice de aplicare a Legii 319/2006

Cerinţe minime de SSM stabilite prin
Hotărâri de Guvern

Instrucțiuni proprii pentru completarea şi /sau

aplicarea reglementărilor SSM
Standarde de securitate a muncii 30
 Management SSM

Management SSM

Supravegherea sănătăţii
Evaluare riscuri profesionale
lucrătorilor

Norme generale de securitate Norme specifice de securitate

în muncă: în muncă: HG-uri pentru
L 319/ 2006, factori de risc fizici, chimici, HG 355/ 2007 completată și
HG 1425/ 2006, HG 955/2010 biologici modificată cu HG 1169/2011
31
 Menționarea legislației –reguli generale
• Legea nr. 319/2006: instituirea de masuri privind promovarea
îmbunătățirii securității şi sănătății în muncă a lucrătorilor ;
• HG nr 1425/2006 modificată și completată, 2010: normele
metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității şi sănătății
in munca;
• HG 1091/2006: cerințele minime de securitate şi sănătate pentru
locul de muncă;
• HG 971/2006: semnalizarea de securitate şi/sau sănătate la locul de
muncă;
32
 Menționarea legislației –reguli generale
• HG 1146/2006: cerințe minime de securitate şi sănătate pentru
utilizarea în muncă de către lucrători a echipamentelor de muncă;

• HG 1048/2006: utilizarea de către lucrători a echipamentelor

individuale de protecție la locul de munca .

• HG 600/2007: protecția tinerilor la locul de munca

• OUG 96/2003 : privind protecția maternității la locul de munca (cu

normele de aplicare si completările ulterioare) 33
 Menționarea legislației –reguli specifice 1
• HG nr 1218/2006: protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
prezenta agenților chimici;
• HG 1136/2006: expunerea lucrătorilor la riscuri generate de câmpuri
electromagnetice
• HG 1092/2006: protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea
la agenți biologici la locul de munca
• HG 1093/2006: protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea
la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de munca
• HG 1058/2006: expunerea la riscul datorat lucrului in atmosfere explozibile
• HG 1051/2006: manipularea manuala a maselor (greutăților) de către lucrători
34
 Menționarea legislației –reguli specifice 2
• HG nr 1028/2006: utilizarea echipamentelor cu ecran de
vizualizare;
• HG 493/2006: expunerea lucrătorilor la riscuri generate de zgomot
• HG 1876/2005: expunerea lucrătorilor la riscuri generate de vibrații
• HG 1875/2006: protecția sănătății şi securității lucrătorilor fata de
riscurile datorate expunerii la azbest
• HG 601/2007: modificarea si completarea unor acte normative
referitoare la domeniul SSM

35
 Menționarea legislației –reguli specifice 3
• HG 1049/2006: asigurarea securității şi sănătății lucrătorilor
din industria extractiva de suprafața sau subteran
• HG 105o/2006: asigurarea securității şi sănătății lucrătorilor
din industria extractiva de foraj
• HG 1007/2006: cerințele minime de securitate si sănătate
referitoare la asistenta medicala la bordul navelor
• HG 300/2006: cerințele minime de securitate si sănătate
pentru șantierele temporare sau mobile
36
 Legea securității şi sănătății în muncă nr. 319/2006:
prevederi care vizează evaluarea riscurilor

• angajatorul are obligația:

• „să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanţelor sau
preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de
muncă” (art. 7, alin. 4, lit. a);
• „ca, ulterior evaluării [riscurilor] şi dacă este necesar, măsurile de
prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de
către angajator să asigure îmbunătăţirea nivelului securităţii şi al
protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul
activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate
nivelurile ierarhice” (art. 7, alin. 4, lit. b); 37
 Legea securității şi sănătății în muncă nr. 319/2006:
prevederi care vizează evaluarea riscurilor

• angajatorul are obligația:

• „să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru
securitatea şi sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri
sensibile la riscuri specifice” (art. 12, alin. 1, lit. a).
• „să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din
măsuri tehnice, sanitare, organizatorice şi de altă natură, bazat
pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător
condiţiilor de muncă specifice unităţii” (art. 13, lit. b).
pentru asigurarea condițiilor de securitate şi sănătate în muncă şi
pentru prevenirea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale
38
Organizarea controalelor
medicale profilactice

39
 Organizarea şi atribuțiile serviciului de
medicina muncii

• OIM a elaborat Convenția nr. 161, care stabileşte atribuțiile

serviciului de medicina muncii.
• Serviciul de medicina muncii: un serviciu cu funcții esențial
preventive, având atribuția de consilier (al patronului, angajaților şi
reprezentanților acestora).

40
 Atribuțiile serviciului de medicina muncii (1)
• identificarea şi evaluarea riscurilor pentru sănătate la locurile de muncă.
• supravegherea factorilor mediului de muncă, a tehnologiilor, instalațiilor
sanitare, cantine, cămine.
• supravegherea stării de sănătate în relație cu munca.
• participarea la procesul de readaptare profesională, după întreruperea
muncii.
• organizarea şi acordarea primului ajutor şi a îngrijirilor medicale de
urgență.
• consilierea privind planificarea şi organizarea muncii.
• educație pentru sănătate, securitate, igienă a muncii, ergonomie,
echipamente de protecție individuală şi colectivă.
41
 Atribuțiile serviciului de medicina muncii (2)

• participare în echipe complexe la programe de ameliorare a tehnologiilor şi

echipamentelor.
• Participare în echipe complexe pentru analiza accidentelor de muncă şi a bolilor
profesionale.
• promovarea adaptării muncii la muncitori.
• întocmirea de planuri şi rapoarte de activitate.
• participarea la cercetarea ştiințifică.
• participarea la acțiuni comune pentru aplicarea măsurilor de prevenire şi combatere a
poluării mediului.
• alte atribuții cu caracter curativ şi recuperator, campanii de imunizare, aplicarea
programelor de sănătate publică.
• reabilitarea profesională, reinserția, reorientarea profesională.
• analiza îmbolnăvirilor care determină incapacitate temporară sau definitivă de muncă. 42
 Caracteristicile serviciului de medicina
muncii

• pluridisciplinaritatea
• independența profesională
• cooperarea cu alte servicii
• schimb de informații

43
 Atribuții specifice ale medicului
de medicina muncii
• evaluarea riscurilor privind îmbolnăvirile profesionale
• monitorizarea stării de sănătate a angajaților
• comunicarea existenței riscului de îmbolnăvire profesională
• îndrumarea activității de reabilitare profesională, reconversie profesională,
reorientare profesională în caz de accident de muncă, boală profesională,
boală legată de profesie sau după afecțiuni cronice.
• consilierea angajatorului privind adaptarea muncii şi a locului de muncă la
caracteristicile psihofiziologice ale angajaților.
• consilierea angajatorului pentru fundamentarea strategiei de securitate şi
sănătate la locul de muncă.
• transmiterea la sistemul informațional național a datelor privind accidentele
de muncă şi bolile profesionale 44
 Principalele activități ce trebuie considerate
din punct de vedere al medicinei muncii
• anticiparea măsurilor preventive ce trebuie luate
• monitorizarea bolilor profesionale
• dreptul la cunoaştere pentru cei interesați
• analize epidemiologice
• încadrarea expunerilor în limite admisibile stabilite
• promovarea conştientizării la nivel de guvern, de manageriat,
de personal lucrător şi de consumatori
• compensări pentru boli şi pierderi de vieți. 45
Structurile de medicina muncii şi relațiile
funcționale în România
MINISTERUL SĂNĂTĂŢII

INSTITUTUL NATIONAL DIRECŢII DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

DE SĂNĂTATE PUBLICĂ JUDEŢENE (42)

CENTRE
REGIONALE DE
SANATATE PUBLICA

CLINICI DE BOLI CABINETE DE SERVICII

PROFESIONALE si 46
MEDICINA MEDICALE DE
MEDICINA MUNCII (5)
MUNCII ÎNTREPRINDERE
 Monitorizarea stării de sănătate a
angajaților: reglementare
Supravegherea stării de sănătate a angajaților este
reglementată prin:
• Legea 319/ 2006
• HG 1425/ 2006 şi HG 955/2010
• HG 355/ 2007 modificată și completată prin HG 1169/2011
• Costurile legate de această activitate sunt suportate de către
angajatori
47
 Monitorizarea stării de sănătate a
angajaților: modalitati de realizare
Supravegherea stării de sănătate a angajaților se realizeaza prin:
• examene medicale la angajare,
• control medical periodic,
• examen medical de adaptare,
• examen medical la reluarea muncii
• examen medical la solicitarea angajatului,
• supraveghere specială
• promovarea sănătății la locul de muncă (PSLM)
48
 Cine şi unde monitorizează starea de
sănătate a lucrătorilor?

• Medicul de medicina muncii

• Cu echipa multidisciplinara

• la nivelul cabinetelor medicale de medicina muncii şi “de

întreprindere”

49
 Evidențe medicale

• fişa de solicitare a examenului medical la angajare

• fişa de identificare a factorilor de risc profesional (FIFRP)

• dosarul medical individual

• fişa de aptitudine

50
 Obligații ale angajatorului
Angajatorul are obligația de:
• Evaluare a riscurilor profesionale,
• A ține evidenta numărului angajaților expuşi
• A realiza şi păstra lista lucrătorilor expuși la anumite riscuri
(biologic, radiații etc.)
• A păstra evidența angajaților cu handicap şi a tinerilor sub 18 ani,
• A organiza comitetul de sănătate şi securitate în muncă în unități
cu peste 50 de angajați,
• A asigura fondurile necesare supravegherii active a sănătății
angajaților,
• A respecta recomandările medicului de medicina muncii. 51
 Unde se păstrează înregistrările medicale?
• Serviciul de medicina muncii va păstra dosarul medical
individual
• Angajatorul va păstra sinteza examinărilor medicale
• Angajatorul va păstra un exemplar din fişa de aptitudine a
fiecărui angajat
• Direcțiile de sănătate publică județene vor stoca indicatorii
operaționali (morbiditate profesională, morbiditate cu ITM,
registrul de evidenăa a bolilor profesionale etc. ...).

52
Exercițiu de grup pentru rezolvarea
problemelor identificate
 Link-uri utile

• https://www.youtube.com/watch?v=DjOT8U8xgqk agricultura
• https://www.youtube.com/watch?v=iItvPg2RTSY cules de struguri
• https://www.youtube.com/watch?v=9z8hJMuYLSQ constructii
• https://www.youtube.com/watch?v=h-ev3FXYTQo pădure
• https://www.youtube.com/watch?v=e-gxo1J2E08 bucătărie
Discuții
Promovarea Sănătății la Locul de
Muncă (PSLM)
Elena-Ana Păuncu
 Obiective
Specifice
• Definirea PS, PSLM
• Prezentarea documentelor specifice
• Să înțeleagă „Modelul european de referință pentru
PSLM”

Obiective operaționale
• Studentul poate identifica problemele comune dintr-un
colectiv, înțelege procesul, recunoaște actorii și acțiunile,
identifică factorii activatori și de constrângere. Poate
participa ca partener într-un program de PSLM.
 Cuprins

•Definiții
•Introducere în promovarea sănătății la locul de muncă
•Modelul European de Referință pentru promovarea
sănătății la locul de muncă
 Carta de la Ottawa pentru
Promovarea Sănătății
Sănătatea - Definiția OMS?/

Carta pentru Promovarea Sănătății (PS) adoptată în 1986

identifică 5 domenii de acțiune în PS:

1. Construirea unei politici publice de sănătate,

2. Crearea mediilor propice,
3. Dezvoltarea abilităților personale,
4. Consolidarea acțiunii comunității,
5. Reorientarea serviciilor de sănătate
 Declarația de la Luxemburg (2005)
Definiția PSLM
Promovarea sănătății la locul de muncă (PSLM)
reprezintă eforturile combinate ale angajatorilor,
angajaților și societății pentru a îmbunătăți
sănătatea și bunăstarea oamenilor muncă.

Acest lucru este realizat printr-o combinație de acțiuni:

1. Îmbunătățirea organizării muncii și a mediului de

lucru;
2. Promovarea participării lucrătorilor la întregul proces
de PSLM ;
3. Orientarea spre alegeri sănătoase;
4. Încurajarea dezvoltării personale.
 Organizațiile de promovare a
sănătății au avantaje majore
• Dezvoltarea și o mai bună calitate a resurselor umane

• Economiile financiare

• Îmbunătățirea relațiilor sociale interne

•
• Crearea unei imagini pozitive în societate
•
• Sprijin pentru activitățile de marketing
Programe de punere în aplicare PSLM
ușor de realizat, strategii low-cost (1)
• Furnizarea de stimulente pentru participare.

• Stabilirea unei campanii de informare privind starea

de bine.

• Programare de seminarii privind diabetul zaharat,

nutriția, exercițiile fizice, hipercolesterolemia etc.

• Stabilirea de inițiative, cum ar fi cele privind exercițiile

fizice, alimentația sănătoasă, întreruperea fumatului.
 Programe de punere în aplicare PSLM
ușor de realizat, strategii low-cost (2)

• Asigurare de masaj „la fața locului” în scaune speciale

sau exerciții simple de stretching pentru a le putea face
la birou.
• Modificarea obiceiurilor de cumpărare de la automat
mâncăruri sănătoase, cu conținut scăzut de grăsime,
gustări și băuturi naturale.
• Să promoveze activ participarea angajaților la toate
Programele de Promovare a Sănătății la locul de muncă.
 Implementare, PSLM - caracteristici

• PSLM este o activitate legată de sănătate, NU este

obligație legală în UE.
• PSLM este o activitate de voluntariat pentru angajatori și
angajați.
• Este vorba despre activitatea „sănătatea la locul de
muncă”, pe baza evaluării
– Riscurilor
– Nevoilor
– Preferințelor
Modelul european de referință pentru
PSLM

Mediul tipic pentru PSLM

 Modelul european de referință pentru
PSLM - Scop

• Promovarea bunelor practici de PSLM, în conformitate

cu modelul de referință european
• Acesta este un model de acțiune pentru practicieni
• Constă în informarea practicienilor cu privire la politicile
din teren.
 Modelul european de referință pentru
PSLM

Elementele principale:

➢Procesul
➢Actorii și acțiunile
➢Factorii activatori și de constrângere
➢Rezultatele
Modelul general de PSLM
Principalii actori și acțiuni în procesul de
implementare a PSLM
În interiorul întreprinderii În exteriorul întreprinderii
Actori Actori
Muncitorii Asigurătorii
Profesioniștii de MM Furnizorii PSLM
Managementul resurselor umane Organizațiile similare
Reprezentanții securității în muncă Agențiile publice de sănătate
Linia de management Structurile de Promovare a Sănătății
Reprezentanții sindicatelor Serviciile de sănătate ocupațională
CSSM
Departamentele de instruire

Acțiuni Acțiuni
Marketing de promovare a sănătății Marketing PSLM
Înființarea de structuri Furnizarea de servicii PSLM
Evaluarea nevoilor Efectuarea politicii privind PSLM
Dezvoltarea unui plan Sprijinirea PSLM
Implementarea planului Finanțarea PSLM
Evaluarea inițiativei
Consolidarea inițativei
 Factorii ce influențează PSLM
Factorii activatori
Factori interni
Politica sanitară
Bugetul în sănătate
Serviciul de medicina muncii
Politica privind absenteismul
Practicile managamentului calității
Personal calificat
Practicile participative
Atmosfera bună a relațiior industriale
Politici de formare progresivă
Muncitorii vechi
Factori externi
Servicii integrate
Organizațiile similare/intermediare
Politica națională/regională PSLM
Implicarea activă a asigurătorilor
Factorii de constrângere
Factori interni
Atmosfera negativă a relațiilor industriale
Dimensiunile mici ale întreprinderii
Servicii de Sanatate Ocupațională strict definite
Vidul in politica de PSLM
Definirea responsabilitatilor actorilor pentru PSLM
Motivația scazută pentru PSLM
Lipsa unei oglinzi clare privind abseismului cauzat de
boală
Tinerii muncitori
Întreprinderi mai noi
Factori externi
Servicii de sanatate a muncii definite strict
Vidul politic privind PSLM
Definirea responsabilităților bolnavilor pentru PSLM
Lipsa metodologiilor recunoscute de PSLM
Lipsa de personal calificat
 Rezultatele implementării PSLM
Efecte directe
Beneficii pentru sănătate
Conștientizarea sănătății
Starea de sănătate îmbunătățită
Comportamentele legate de sănătate
îmbunătățite
Creșterea bunăstării mintale
Reducerea stresul ui psiho-social la locul
de muncă
Îmbunătățirea condiției fizice
Sprijin social îmbunătățit la locul de
muncă
Beneficii organizaționale
Absenteism redus legat de sănătate
Reîntoarcerea investițiilor
Efecte indirecte
Beneficii pentru sănătate
Rată scăzută a accidentelor
Ameliorarea sănătății în relație cu munca
Îmbunătățirea stării de sănătate
Beneficii organizaționale
Relații îmbunătățite la locul de muncă
Îmbunătățită imaginea corporative
Productivitate îmbunătățită
Produs de calitate superioară / servicii de calitate
Creșterea nivelului de calificare a forței de muncă
Moralul îmbunătățit
 Concluzii
•În Europa, PSLM a fost un fenomen relativ recent, dar în scurta
sa existență a dezvoltat un număr impresionant de practici și
achiziții.

•PSLM se confruntă cu dificultăți de acceptare, deoarece nu are

o bază legală, dar în multe țări este văzută ca o parte
semnificativă a managementului sănătății la locul de muncă.
Imagini din cadrul programului PSLM Vest
http://www.tion.ro/stresul-de-la-locul-de-munca-provoaca-angajatilor-tot-mai-multe-afectiuni-psihiatrice-in-
timis/972764
 Evaluarea impactului
• Gradul de atenție al studenților ridicat - pozitiv
• Dialogul studenți – profesor activ - pozitiv
• Chestionar scurt de evaluare
• Evaluare pe internet
• EMUTOM:
http://www.emutom.eu/chapter4.php
 Exemplificare

• Proiect PSLM privind importanța alimentației fără/ sărace în

colesterol

• Prezentarea consecințelor pe termen scurt/lung ale

consumului de colesterol. Probleme de sănătate.

• Alimente bogate/sărace/fără colesterol

• Discuții / rețete
PNEUMOCONIOZE

▪SILICOZA
▪PNEUMOCONIOZA MINERULUI LA CĂRBUNE
▪AZBESTOZA
DEFINIŢII

• Pneumoconioze: afecţiuni cauzate de acumularea pulberilor în

plămâni şi reacţiile tisulare în prezenţa acestora

• Pulberile: aerosoli de particule (solide) inerte (neanimate)

Patogenitatea pulberilor

Inerte, neagresive – oxid de staniu, sulfat de bariu

Inerte, agresive, fibrogene - pulberi cu SiO2l.c.,
silicaţi naturali, azbest, beriliu, aluminiu, metale
dure: carburi (W, Ti), Co
Alergizante – (in, cânepă, făină, răşini etc.)
Cancerigene: nichel
Agresive, toxice sistemice: plumb, mercur, cadmiu,
mangan, vanadiu, pesticide organo-fosforice
Pătrunderea pulberilor în organism

• Factori externi (pulberi) - diametrul, forma, densitatea,

încărcătura electrică
• Factori interni - diametrul căilor respiratorii (), suprafaţa de
secţiune (), viteza aerului inspirat ()
• Depunerea
• -viteza aerului
• -mărimea particulelor
• -mecanism – impact inerţial
• -- precipitare centrifugală
• -- sedimentare (< 2 microni)
• -- difuziune(< 0,2microni)
Reţinerea pulberilor

In funcţie de
• mărimea particulelor
• cavitatea nazală şi nazofaringe >10 microni
• bronhii, bronhiole 10-3 microni
• alveole 3-0,5 microni
• Proprietăți higroscopice
• forma (ascuţite)
• fen. bronhomotorii (br-dilatatoarele  )
• frecvenţa respiratorie (rare şi profunde )
• ph-ul particulelor (cele cu reacţie acidă sunt mai uşor
reţinute)
Eliminarea pulberilor
- Clearence-ul nazal
- Clearence-ul bronşic (mucus, cili vibratili, sist. coordonar

factori care cresc activitatea factori care scad activitatea

muco-ciliară muco-ciliară
-tusea -fumatul (subst. ciliotoxice din
-expectoraţia fumul de țigară –acroleină,
-chinetoterapia formaldehidă, benzen, oxizi de
-metilxantine, colinergice, azot)
mucolitice, adrenergice agoniste, -hipovitaminoza A
Ca, K, Na -temperatura (<5 ;şi >43)
-întreruperea fumatului -deshidratarea
-scăderea ph-ului
-infecții respiratorii
-opiacee, atropina
-alcoolismul
-vapori de dioxid de sulf, azot
Clearence-ul alveolar (surfactantul
alveolar, limfa)
factori care scad clearence-ul alveolar
• aport insuficient de macrofage
• hipoxia
• hipercapnia
• inflamaţia locală
• fum, gaze ,vapori iritanţi
• viroze
• deficite fagocitare genetice
Schema generală a eliminării pulberilor

• 75% prin expiraţia care urmează imediat inspiraţiei fără a fi

depuse (în prima oră 90%, iar restul în următoarele 6-12 ore)
• 50% prin clearence-ul traheobronşic
• 25% se depun în alveole, dintre care jumătate sunt preluate de
covorul mucociliar, iar jumătate sunt reţinute pe traseul spre
interstiţiul pulmonar

• Acumularea pulberilor în plămân reprezintă diferenţa dintre

particulele care s-au depus temporar şi particulele care s-au
eliminat prin fenomenele de clearence.
 Pulberile pneumoconiogene
• diametru (fracţiunea respirabilă), concentraţie, suprafaţa specifică,
structura chimică

• zonă de respiraţie a lucrătorului = zonă de formă emisferică, situată

la nivelul feţei lucrătorului, având raza de 0,3 m, măsuraţi de la
mijlocul unei linii imaginare ce uneşte urechile;

• fracţie inhalabilă = fracţiunea inhalabilă - fracţiunea masică din

totalul de particule în suspensie din aer care este inhalată pe nas şi
pe gură, particule cu diametrul aerodinamic mai mic de 100 μm;

• fracţie respirabilă = fracţiune respirabilă - fracţiunea masică a

particulelor inhalate care pătrunde până la căile neciliate - alveole,
particule cu diametrul aerodinamic mai mic de 15 μm.
Durata - timp

• Timp de expunere (expunere externă) durata: început –

încheiere expunere la pulberi (15 ani)

• Timp de retenţie (expunere internă) durata: început

expunere – momentul examinării

• Timp de latenţă - durata: început expunere – stabilirea

diagnosticului de pneumoconioză stadiul I sau (fibroză
pulmonară de urmărit)
Clasificare
• Pneumoconioze necolagene – pulberi nefibrogene (antracoza, stanoza,
baritoza, sideroza)
• Arhitectura alveolară – integră
• Stroma pulmonară – reacţie minimă, fibre de reticulină
• Reacţie potenţial reversibilă
• Clinic – boli cronice, neagresive, evoluţie benignă

• Pneumoconioze colagene – pulberi fibrogene (silicoza, azbestoza, ş.a.) sau

nefibrogene + reacţie tisulară modificată (pneumoconioza la cărbune forma de
fibroză masivă progresivă, FMP)
• Arhitectura alveolară – alterată definitiv, distrusă
• Stroma pulmonară – reacţie importantă, fibre colagene
• Modificările – ireversibile, stare cicatricială a pulmonilor
• Clinic – boli cronice, agresive, evoluţie severă (stadiu, complicaţii, boli asociate)

• Pneumoconioze mixte – expunere concomitentă / succesivă la pulberi colagene

şi necolagene (siderosilicoza, silicoantracoza, ş.a.)
Examenul radiologic constituie baza
diagnosticului, CRITERIUL FUNDAMENTAL DE
DIAGNOSTIC

• este obligatorie efectuarea radiografiei pulmonare standard în

incidenţă postero – anterioară, executată conform comisiei de
experţi BIM 2011
• cel mai obiectiv mijloc de urmărire a evoluţiei
• metodă predictivă a riscului individual
• metodă de depistare a complicaţiilor
• strictă standardizare a tehnicii radiografice - imagini comparabile
• diagnosticul stadiilor incipiente: radiografia mărită-
macroradiografia
• microradiofotografia (MRF) - NU, pentru diagnostic !
Citirea radiografiilor
să participe, interpretându-le independent unii de alţii, 3-4 specialişti
• se ţine seama de aspectul radiografiilor anterioare
• negatoscop corespunzător (intensitate, culoare, uniformitatea iluminării,
ecran curat, dimensiune adecvată)
• iluminat general al încăperii, slab
• lumina de zi să nu ajungă direct la ecran
• filmele se examinează mai întâi la o distanţă de 25 cm (se văd opacităţile de 1
mm diametru), apoi la o distanţă cel puţin dublă (impresie generală)
• examinatorul să stea şezând, comod
• ritmul de citire al radiografiilor (Nu oboseală vizuală / generală)
• citirea filmelor se realizează comparativ cu setul de radiografii pulmonare
standard – etalon
• clasificarea filmului - însoţită de comentarii, privind calitatea filmului şi cauza
modificărilor imaginii radiografice. Dacă calitatea tehnică nu este bună (1),
trebuie realizat un comentariu privitor la defectele tehnice.
 Vizualizarea leziunilor
• anumită dimensiune, răspândire, opacitate
• să existe fenomenul de sumaţie
• calitatea filmului trebuie să fie corespunzătoare

Se analizează
• forma generală a toracelui
• aspectul pleurei
• aspectul hilurilor
• desenul pulmonar
• transparenţa parenchimului pulmonar
• opacităţile anormale
• aspectul cordului şi al vaselor mari la bază
 Anormalităţi parenchimatoase
• Opacităţi
• Opacităţi mici: descrise prin profuzie (densitate), zonele
afectate ale plămânilor, formă (rotunde sau neregulate), şi
mărime.
• Densitatea
• pentru toate opacităţile mici: categoria l, 2, 3 - se referă la
concentraţia opacităţilor mici în zonele afectate ale
plămânilor. Categoria profuziei se bazează pe comparaţia cu
radiografiile standard. Se descriu 4 categorii, iar profuzia este
clasificată în una din cele 12 subcategorii, conform figurii de
mai jos:
Categoria 0 1 2 3
Subcategoria 0/- 0/0 0/1 1/0 1/1 1/2 2/1 2/2 2/3 3/2 3/3 3/+
Zonele afectate
• se înregistrează zona pulmonară afectată
• fiecare câmp pulmonar se împarte în 3 zone (superioară,
medie, inferioară) prin linii orizontale trasate la 1/3 şi 2/3 din
distanţa pe verticală între apex şi domul diafragmatic.
• densitatea totală a opacităţilor mici este determinată de
aspectul majorităţii zonelor afectate. Când există diferenţe
mari (3 subcategorii sau mai mult) se ignoră zonele de
profuzie mică şi se clasifică după profuzia mai mare.
Forma şi talia opacităţilor mici
(comparativ cu radiografia standard !)
Rotunde
• p diametrul < 1,5 mm
• q diametrul cuprins aproximativ între 1,5 – 3 mm
• r diametrul cuprins aproximativ între 3 – 10 mm

Neregulate
• s lăţimea < 1,5 mm
• t lăţimea cuprinsă aproximativ între 1,5 – 3 mm
• u lăţimea cuprinsă aproximativ între 3 – 10 mm
• Prezenţa opacităţilor mici se notează cu câte 2 simboluri, care
marchează coexistenţa a 2 tipuri de opacităţi: p/p, q/t, t/q
etc.
Opacităţi mari (A, B, C) – opacităţi cu
dimensiunea cea mai mare peste 10 mm
• categoria A o opacitate mare al cărei diametru cel mai mare
este de până la 50 mm sau mai multe opacităţi mari, dar a căror
sumă a diametrelor nu depăşeşte 50 mm
• categoria B una sau mai multe opacităţi mai mari sau mai
numeroase ca cele din categoria A şi a căror suprafaţă însumată
depăşeşte 50 mm dar nu depăşeşte echivalentul zonei
superioare drepte pulmonare
• categoria C una sau mai multe opacităţi a căror suprafaţă
însumată depăşeşte echivalentul zonei superioare drepte
pulmonare
• tomografic, dintre opacităţile mari notată aceea cu cea mai
mare categorie
 Anomalii pleurale
• Plăci pleurale (îngroşări pleurale localizate)
• considerate prezente dacă din profil, au o lăţime mai mare de 3 mm. Categorii
de plăci pleurale:
• a – lăţime între 3 şi 5 mm
• b - lăţime între 5 şi 10 mm
• c - lăţime peste 10 mm
• caracterizate prin: localizare (perete toracic, diafragm şi alte localizări),
calcificare şi extindere (înregistrată pentru plăcile situate de-a lungul pereţilor
toracelui, 1,2,3 – faţă/profil)
• extindere 1 = peste ¼ din peretele toracic lateral
• extindere 2 = ¼ - ½ din peretele toracic lateral
• extindere 3 = mai mult de ½ din peretele toracic lateral
• Obliterarea unghiului costofrenic (prezentă/absentă,
stânga/dreapta); poate apare fără îngroşare difuză pleurală
• Îngroşare difuză pleurală – îngroşarea pleurei viscerale, numai în
continuarea sau însoţind obliterarea unghiului costofrenic.
SILICOZA
Definiţie

boală sclerogenă a plămânilor, cu evoluţie cronică, determinată

de inhalarea şi acumularea în plămâni a pulberilor conţinând
bioxid de siliciu liber cristalin şi de reacţia plămânilor la
prezenţa acestor pulberi
Agentul etiologic

Bi/Di-oxidul de siliciu liber cristalin, SiO2 l.c. (silice liberă,

cuarţ).

Cuarţul conţine 46,7% Si şi 53,3% O cristalizat în sistem

hexagonal.
 Expunere profesională
Ramuri economice cu prăfuire silicogenă intensă
• Industria extractivă: de suprafaţă, cariere, minerit, prospecţiuni
geologice, preparaţie
• Extracţia şi preparaţia nisipurilor industriale
• Industria metalurgică şi constructoare de maşini (sablarea pieselor
turnate)
• Industria produselor refractare
• Industria sticlei, cristalului, ceramică, porţelanului, faianţei, olărit
• Tăierea, modelarea, şlefuirea pietrelor monumentale din gresie sau
granit
• Electronica şi optica (fabricarea cristalelor sintetice de cuarţ –
proprietăţi piezoelectrice)
• Construcţii şi industria materialelor de construcţie (cărămidă,
ţiglă, ciment, ş.a.) Construcţii publice: rutiere şi căi ferate,
străpungerea tunelurilor, demolări
• Agricultura
• Industria abrazivilor, carborund
• Industria maritimă
• Atelierele de bijuterie, fabricarea protezelor dentare
• Producţia de detergenţi şi săpunuri
Profesiuni expuse: mineri, pietrari, muncitori din turnătorii
(sablatorii cu nisip, formatori, turnători, dezbătători, sudori,
macaragii), lucrători din construcţii, muncitori ceramişti
(porţelan, faianţă), materiale refractare acide şi semiacide,
cât şi alte profesiuni cu expunere la praf silicogen
Patogenie

• factor extern: "diametrul aerodinamic" al particulei (NOCIVITATE 0,3-

1-2-3µm), formă, densitate/concentraţie, sarcina electrică, conţinut în
SiO2 l.c., varietate alomorfică.
• factor intern: structurile anatomice ale diferitelor căi aeriene şi de
caracteristicile fluxului de aer din căile respiratorii (viteză, schimbări
bruşte de direcţie, etc.).
• reacţia colagenă începe la acumularea a 300 mg SiO2 l.c. şi devine
manifestă când s-a acumulat 1 gram.

• În contact cu particulele de silice inhalată, diferitele tipuri de

celule pulmonare reacţionează, ducând la declanşarea unor
mecanisme de scurtă şi lungă durată, răspunzătoare pentru
injuriile pulmonare produse
Patogenie
Patogenie incomplet elucidată.
Interacţiunea cu macrofagul pulmonar

• Fagocitarea particulelor de silice de către macrofagele alveolare şi

interstiţiale
• Necroza macrofagelor alveolare, ca rezultat al potenţialului
citotoxic al particulelor de cuarţ, cu eliberarea de enzime
lizozomale.
• Macrofagele înalt activate de pulberea de siliciu eliberează o
serie de factori proinflamatori

• Teorii: biosolubilitatea parţială a cristalului de SiO2 l.c., acţiunea

acestuia pe suprafaţa macrofagului şi teoria imunobiologică
 Anatomie patologică
• Leziunea elementară în silicoza cronică este nodulul silicotic. Microscopic, nodulul
silicotic cuprinde central o zonă de ţesut hialin acelular + proteine plasmatice bogate
în imunoglobuline.
• Centrul hialin este înconjurat de ţesut colagen, ce are în periferie o zonă reactivă.
Zona reactivă cuprinde: macrofage, histiocite, fibroblaşti, mastocite, fibre reticulare,
celule imunocompetente plasmocitare, în diverse stadii de maturaţie.
• Nodulului silicotic creşte prin depunere concentrică de material hialin.
• Continuarea expunerii: creşterea nodulilor existenţi + apariţia altora
• Morfogeneza nodulului silicotic începe în alveolă şi se extinde în zona bronhiolelor
respiratorii, în interstiţiul pulmonar, în vasele limfatice peribronhovasculare şi în
ganglionii traheo-bronşici
• Prezenţa nodulilor activi trădează evoluţia procesului de fibrogeneză, suprainfecţie.
În timp: conglomerarea nodulilor urmată de apariţia maselor pseudotumorale
caracterizează silicoza complicată, când efectelor silicei i se asociază grefa bacilară
şi/sau procesul reumatic. Parenchimul restant prezintă grade variate de emfizem.
• Nodulii silicotici vindecaţi prezintă centrul lor calcificat, fără coroană limfo-
plasmocitară (fără imunoglobuline).
• Silicoza acută - exudat intraalveolar (lipidic + proteic) + lezarea epiteliului
DIAGNOSTIC POZITIV ÎN SILICOZĂ
Criteriul expunerii profesionale
• expunere la praf - conţinut de SiO2 l.c.
• semnificativă ca intensitate şi durată
• evidenţiată anamnestic (ruta profesională)
• Anamneza profesională
• date asupra întregului trecut profesional
• înregistrate cronologic - ruta profesională
• locuri de muncă cu risc silicogen
• profesia şi calificarea
• descrierea procesului tehnologic
• datele anamnestice - corelare cu cele de mediu de muncă în
care este prezent agentul etiologic
• cantitate
• dispersie
• compoziţie chimică a pulberilor
• durata expunerii la praf
• prezenţa altor factori care pot influenţa expunerea şi acţiunea
pulberilor:
• efort fizic, condiţii de microclimat
• mijloace de protecţie colectivă (ventilaţie !)
• existenţa şi purtarea mijloacelor de protecţie individuală
• documentată: carnet de muncă, buletine de analiză
toxicologică (la locul de muncă pacientul a fost expus la pulberi
silicogene peste concentraţia admisă).
Criteriul clinico - radiologic

• Anamneza profesională
• Simptomatologie şi examen clinic
• Imaginea radiografică
Simptomatologie şi examen clinic

anamneza completă
simptome:
• dispneea de efort / dispneea de repaus
• tuse discretă, seacă / tuse însoţită de expectoraţie frecventă,
intensă, tuse supărătoare, tuse grasă, cu expectoraţie muco-
purulentă, uneori hemoptoică sau chiar însoţită de
hemoptizie patentă
• dureri toracice, vertebrale, para-sternale bilaterale sau
interscapulare (apăsare, arsură, jenă sau constricţie)
• semne generale: astenie, febră, adinamie, transpiraţii,
inapetenţă, scădere ponderală, greţuri, vărsături, meteorism,
uneori artralgii interesând articulaţiile sacro-iliace, jenă
toracică, dureri abdominale, alterare a stării generale,
tulburări de somn
Examen obiectiv

• adesea sărac, nu oferă date concludente în ceea ce priveşte

silicoza, dar relevă semne pentru afecţiunile care o complică,
bronşita cronică, emfizemul pulmonar, tuberculoza
pulmonară, cordul pulmonar cronic, alte boli
• hipersonoritate pulmonară şi raluri bronşice pe fondul
respiraţiei înăsprite cu expirul prelungit
• raluri crepitante, subcrepitante, cracmente etc. în grefa
bacilară activă, (tabloul clinic, biologic şi radiologic de silico-
tuberculoză evolutivă)
• semnele de insuficienţă cardiacă (cordul pulmonar cronic)
• cianoza buzelor, tegumentară (în stadii necomplicate)
Evolutie

Initial - absente modificările radiografice care să sugereze o

pneumoconioză.
• Primele modificări pe RPS
• mărirea dimensiunilor hilare
• accentuarea şi deformarea desenului pulmonar
• apariţia reticulaţiei

Stadiul radiografic incipient

• tip 1p, 1q, 1r
• nu există radiografii anterioare pentru comparare
• necesar control minimum o dată la 6 luni, clinic şi radiografic,
în funcţie de intensitatea riscului
 Imagine radiografică 1p, 1q, 1r
• prezentă pe mai multe radiografii succesive
• nodulaţia - decelabilă la început în câmpul mijlociu
drept, prin sumaţie constă din opacităţi mici
rotunde, iniţial p apoi q şi r,
• ulterior devine vizibilă şi în câmpul mijlociu stâng
• extindere spre câmpurile pulmonare inferioare
Creşterea numărului şi dimensiunilor umbrelor nodulare: 2p, 2q, 2r
Cuprindere în întregime a câmpurilor pulmonare: 3p, 3q, 3r
• hilurile sunt mari, de opacitate neomogenă, apar amputate,
arborizaţiile fiind ascunse de umbrele nodulare şi de fibroza
interstiţială
• uneori - atingeri pleurale (îngroşarea pleurei scizurale
interlobare superioare şi aderenţe pleuro - diafragmatice)
Imaginea radiografică codificată - ax
• corespunde apariţiei fenomenului de coalescenţă a opacităţilor mici
pneumoconiotice.

Opacităţi mari, masive: A, B, C,

• Opacitati determinate de masele pseudotumorale. iniţial
unilateral (în zona subclaviculară dreaptă externă) sub forma unui
conglomerat de macronoduli având uneori aspectul de voal
neomogen cu margini şterse
• în timp, simetric (apare o opacitate şi în plămânul stâng)
• masele pseudotumorale cresc în dimensiune, opacitate şi
omogenitate, devenind din ce în ce mai net conturate
• în timp migrează spre baze şi mediastin.
• hilurile sunt mari, neregulat conturate, de opacitate neuniformă,
apicalizate şi tracţionate uneori spre masele pseudotumorale, cu
care pot fuziona.
• ganglionii hilari pot fi uneori calcificaţi în "coajă de ou"
• prin adenopatii şi mase pseudotumorale se produc uneori
tracţiuni şi compresiuni ale arborelui bronşic realizând bronşita
deformantă. Aceasta cauzează atelectazii, dând imagini
radiologice variate, mai cunoscut fiind "sindromul de lob mediu".
• emfizemul bazelor este evident, în schimb rar se pot vedea bule
de emfizem în câmpurile superioare.
• aderenţele pleurale pot fi întinse. Uneori apar la diafragm "dâre
de ploaie", datorită plicaturilor pleurale verticale; leziunile
pleurale din silicoză trebuie diferenţiate de cele din azbestoză,
obligatoriu se caută anamnestic dacă a existat expunere mixtă
• cu timpul, se produce o estompare a fondului de nodulaţie care
este mascat de opacităţile masive în zonele pulmonare
superioare şi şters de emfizem în cele inferioare.
• progresia semnelor clinice se poate realiza paralel cu aspectul
radiologic.
Criteriul funcţional

• Explorarea funcţională ventilometrică este obligatorie pentru

evidenţierea tipului şi deficitului funcţiei pulmonare şi gradul
de afectare a acesteia.
• sindrom restrictiv: scad CV, VEMS, VR, CPT
• sindrom obstructiv distal, scade conductanţa şi creşte rezistenţa
la flux în căile aerifere distale
Criteriul evolutiv
• În timp, persistenţa / modificarea imaginii radiografice
Complicaţii
• Bronhopneumopatia cronică obstructivă
• Bronşita cronică
• Emfizemul pulmonar
• Astmul bronşic (rar)
• Insuficienţa respiratorie şi cordul pulmonar cronic
• Silico-tuberculoza
• Pneumotoraxul spontan
• Atelectazia segmentară sau a lobului mijlociu
• Compresiunea esofagului (disfagie), hernia hiatală
• Complicaţii infecţioase nebacilare
• Silicoza hepatosplenică, renală, peritoneală
• Complicaţii neurologice (paralizia corzilor vocale - recurent,
paralizii ale nervului frenic, paraplegia) şi vasculare
Asociaţii morbide

• Silicoză - poliartrită cronică evolutivă (artrită

reumatoidă, silico-artrită sau sindromul Colinet-
Caplan
• Silicoză - sclerodermie (Sindrom Erasmus), asociere
triplă silicoză + poliartrită reumatoidă +
sclerodermie
• Silicoză - lupus eritematos
• Silicoză – sarcoidoză (?)
• Silicoză-neoplazii, cancerul pulmonar
Formularea corectă / completă a
diagnosticului
• denumirea afecţiunii (silicoză)
• stadiul clinico-radiologic cu precizarea codificării
modificărilor radiografice;
• diagnosticul funcţional: tipul şi gradul disfuncţiei
ventilatorii sau absenţa sa, alte modificări funcţionale
respiratorii;
• complicaţiile existente enumerate în ordinea importanţei;
• evolutivitatea sau stabilitatea bolii;
• afecţiuni asociate
Diagnostic diferenţial
circumscris de criteriul expunerii profesionale
• alte pneumoconioze colagene
• tuberculoza pulmonară
• pneumoconioze necolagene sau mixte (pneumoconioza minerului la
cărbune, sideroza, talcoza, pneumoconioza la metale grele,
baritoza, stanoza, ş.a.)
• fibroze pulmonare cu etiologie obscură
• hemosideroza endogenă din stenoza mitrală
• sarcoidoză (Boala Besnier)
• micoze pulmonare, rickettsioze, viroze şi parazitoze pulmonare
(toxoplasmoză, chist hidatic etc.)
• pneumopatii datorate inhalării de gaze şi vapori iritanţi
• colagenoze cu expresie pulmonară (sclerodermia, lupusul
eritematos diseminat, poliarterita nodoasă, granulomatoza
Wegener)
• boli de sistem (limfogranulomul malign, leucemia, eritremia)
• cancer pulmonar primar sau secundar
• modificări senile
• afecţiuni bronho-pulmonare banale, bronşite cronice cu
peribronşită, bronşectazii, bronşita obliterantă
• fibroze post infecţioase, fibroze pulmonare iatrogene (ex: după
bleomicină), fibroză pulmonară idiopatică Hamman-Rich,
pneumopatii cronice, fibroza post iradiere, fibroză pulmonară la
lantanide
• hemosideroza pulmonară post traumatică
• afecţiuni alergice
• microlitiază alveolară
• modificări consecutive aspiraţiei (pneumonie lipidică, resturi de
lipiodol, ş.a.)
Alte investigaţii
• Intradermoreacţia la tuberculină !!!
• Tomografia computerizată
• Scintigrama pulmonară
• Lavaj bronho-alveolar
• Examinări de laborator clinic (Hematologice, VSH, ,
imunologice şi enzimatice)
• Examenul sputei
• Examenul de urină
• Bronhoscopia, mediastinoscopia, bronhografia
• Biopsia pulmonară prin toracotomie
• Biopsia ganglionară prescalenică
• Teste de provocare bronşică
Formele clinico-radiologice depind de
particularităţile evolutive şi etiologice ale bolii
• Silicoza acută - evoluţie rapidă, se instalează la câteva
săptămâni sau luni până la 4 sau 5 ani

• Silicoza accelerată - după expunere de 5-10 ani, la silice în

concentraţii crescute

• Silicoza comună (cronică)- după o expunere de obicei lungă,

de peste 10 (5-15) ani la pulberi silicogene ce au concentraţii
mai scăzute şi care evoluează îndelungat (peste 10-15 ani).

• Silicoza tardivă - debutează după o perioadă variabilă de

timp (ani) de la întreruperea expunerii la praf.
• Silicoza pură - Silicozele "pure" apar la muncitorii expuşi la
SiO2 l.c. în procente foarte ridicate. Apare la cei care extrag si
prelucrează cuarţul şi cuarţitul, în mine cu steril bogat în
bioxid de siliciu liber cristalin, la prelucrători ai gresiei, la
polizatori şi sablatori cu gresie. Radiografic este caracterizată
printr-o nodulaţie difuză şi numeroasă, cu opacităţi mici, bine
conturate şi de intensitate accentuată.

• Silicoza "mixtă“ - este cauzată de pulberi complexe (mixte) şi

realizează tablouri clinico-radiologice specifice de silico-
antracoză, antraco-silicoză, silico-sideroză

• Silicoza prin pulberi din pământ de diatomee - o excepţie din

punct de vedere radiologic. Este caracterizată prin fibroză
difuză anodulară, care survine după expuneri foarte
îndelungate
 Evoluţie şi prognostic
• Evoluţia silicozei comune este în mod obişnuit lentă, progresivă
chiar şi după scoaterea din mediul silicogen.
• 1/2 - 1/3 din cazuri staţionare la încetarea expunerii - stadiul 3 p,
q, r
• numai 1/10 din cazuri staţionare la încetarea expunerii - stadiul
A,B,C
• 1/2 – 3/4 dintre silicotici ajung la cord pulmonar cronic
• Silicoza comună - evoluţie lungă, de 15-20 de ani, în medie.
• Prognostic – rezervat, depinde de:
• Durata, gradul expunerii, cantitatea de SiO2 din plămâni
• Complicaţii existente şi răspunsul terapeutic
• Stadiul afecţiunii la depistare, vârsta, zestrea genetică a
muncitorului
• Obiceiuri de viaţă (tabagism, alcoolism, obezitatea, ş.a.)
Profilaxie

Profilaxia primară – esențială

• Măsurile tehnice generale şi tehnico-sanitare (lucrări
practice)
• Măsurători de praf şi norme – măsurători periodice,
respectarea concentraţiei admise:
• Cuarţ (pulbere) 0,1 mg/m3 (Fracţie respirabilã)
• Cristobalit (pulbere) 0,05 mg/m3 (Fracţie respirabilã)
• Tridimit (pulbere) 0,05mg/m3 (Fracţie respirabilã)
• În 1986 grupul de studiu al OMS recomandă ca limită de
expunere pentru sănătate valoarea de 0,04 mg/mc bioxid de
siliciu liber cristalin respirabil, pentru evitarea apariţiei
silicozei !
• Măsuri de protecţie individuală - măştile contra
prafului, "respirators" - operaţii cu degajare mare
de pulberi, un timp scurt

• Măsurile medico-sanitare
• recunoaşterea riscului silicogen
• selectarea medicalăa forţei de muncă destinată să
lucreze în mediul cu praf nociv, controlul adaptării în
muncă, iar după încadrarea în muncă, monitorizarea
stării de sănătate a grupurilor de muncitori expuşi riscului
silicogen.
Examen medical la angajare
• conform datelor din Dosarul medical
• RPS, PFV
• examen ORL, reacţie intradermică la tuberculină

Controlul medical periodic

• examen clinic general - anual
• RPS la 5 ani de la încadrare şi apoi din 3 în 3 ani
• PFV - din 2 în 2 ani
Contraindicaţii
• forme active sau sechele de tuberculoză pleuro-pulmonară,
cu excepţia complexului primar calcificat
• tuberculoza extrapulmonară actuală sau sechele de orice fel
• hiperergia la tuberculină
• fibroze pulmonare de orice natură
• bronhopneumopatii cronice (inclusiv astmul bronşic) -funcţie
de PFV
• boli cronice ale căilor respiratorii superioare care împiedică
respiraţia nazală, rinite atrofice
• deformaţii mari ale cutiei toracice, afecţiuni ale diafragmului
• boli cardiovasculare: valvulopatii, miocardiopatii
• boli cronice care diminuă rezistenţa generală a organismului:
diabet zaharat, hipertiroidie, colagenoze (P.C.E., sclerodermie,
lupus eritematos diseminat ş.a.)
Măsuri medico-sociale
• reducerea progresivă a orelor de muncă, acordare
diferenţiată de concedii mai lungi, asigurarea
condiţiilor pentru cura de odihnă şi reconfortare în
staţiuni balneo-climaterice (Govora, Călimăneşti,
Avrig etc.) precum şi munca alternativă în mediul
fără pulberi (rol în autoepurarea pulmonară)

• educaţie sanitară: combaterea obezităţii, fumatului,

alcoolismului, promovarea igienei individuale,
alimentaţie raţională
Tratament
Tratament patogenic
• Terapie de protecţie a macrofagului pulmonar faţă de
agresiunea litică a SiO2l.c.
• Ca tratament de perspectivă, alături de medicamente:
anticorpi monoclonali / spălătura completă pulmonară ???

• Antiinflamatoare nesteroidiene - pirazolii (Fenilbutazona) şi

compuşi fluoraţi (preparate injectabile cu rezorbţie lentă:
Kenalog, Volon A) au prezentat un efect de inhibiţie a fibrozei
pulmonare, fenomen întâlnit şi la tratamentul cu
corticosteroizi (Prednison).
• Corticoterapia poate redeştepta focare latente de tbc.
 Tratament simptomatic (1)
• urmăreşte ameliorarea simptoamelor de bază ale silicozei, şi prevenirea şi
tratarea complicaţiilor şi afecţiunilor asociate
fumatul –sistare
evitare a expunerii la poluanţi atmosferici (fum, pulberi, gaze
iritante)
• dispnee: reducerea eforturilor (profesionale/neprofesionale) microclimat -
confort termic; bronhodilatatoare:
• tuse iritativă spastică, (prudenţă) sedativi ai tusei
• expectoraţie: fluidificante, expectorante mucolitice
• hipoventilaţie cu hipoxemie secundară, oxigenoterapie, stimulanţi respiratori
• durerile toracice: analgetice
• anxietatea(accentuează dispneea) doze medii de tranchilizante
• exacerbarea infecţiei respiratorii: antibiogramă, focarele cronice de infecţievor
fi asanate
• la silicoticii cu hipertensiune pulmonară, sau cord pulmonar cronic instalat,
este recomandabilă vaccinarea gripală anuală, administrarea de vaccin
polimicrobian, vaccin polivalent pneumococic, Polidin, Bronhodin, ş.a.
Tratament simptomatic (2)
• Oxigenoterapia este măsură utilizată în cazul complicaţiilor
• Silico-tuberculoza va fi tratată energic, strict supravegheat, cumulând la
tratamentul silicozei pe cel al bolii tuberculoase, dată fiind gravitatea asocierii
celor două afecţiuni.

• reabilitare prin exerciţii fizice şi training respirator, combaterea

sedentarismului. Se va asigura aport vitaminic şi de calciu, de principii
alimentare care să asigure o raţie alimentară echilibrată, suficientă caloric sau /
şi de corecţie a unor tulburări de nutriţie şi metabolice, se va evita
supraalimentaţia.

• aplicarea unor proceduri fizioterapice la silicotici, ca aeroionizări cu ioni mici

negativi şi aerosolizări cu ape minerale alcaline, ameliorează clearance-ul
bronşic, se indică silicoticilor cură pneumoterapică la Căciulata, Avrig, Govora,
Slănic Moldova, ş.a.

• în cazuri cu evoluţie deosebit de severă şi complicaţii se poate realiza

colapsoterapie (astăzi, mai rar), spălătură pulmonară totală sub anestezie,
rezecţia conglomeratelor silicotuberculoase, pneumectomia, transplantul
pulmonar, transplantul cord-plămân.
• acupunctura şi homeopatia ameliorează simptoamele de boală (?).
 SILICO-TUBERCULOZA
• Entitate clinică deosebită, având ca agent etiologic
Mycobacterium tuberculosis, (Mycobacterii atipice, chiar
bacili bovini cu virulenţă scăzută). Este demonstrat că bacilii
Koch cresc şi se multiplică mai activ în macrofagele care au
fagocitat SiO2 l.c.
• Leziunile anatomo-patologice de silico-tuberculoză pot fi
intricate sau complet separate. În primul caz infecţia
tuberculoasă se suprapune pe o leziune silicotică
preexistentă: bacilul Koch se dezvolta în nodulii silicotici. În
cel de-al doilea, leziunea fibrotică silicotică şi cea
tuberculoasă se dezvoltă separat.
• Evoluţia silicozei - modificată prin prezenţa infecţiei
tuberculoase; dinamica bolii este accelerată, ajungându-se
mai frecvent la formele pseudo-tumorale grave. Prezenţa
silico-tuberculozei este de 3-6,8 ori mai frecventă în stadiul III
de silicoză, comparativ cu stadiul I.
• Diagnosticul de silico-tuberculoză se pune numai în cazul când
tuberculoza este activă, existând următoarele semne de activitate:

• semne de certitudine: bacilul Koch prezent în spută / suc gastric, în

cultură sau examen direct;
• semne de certitudine minore: aspectul RPS în evoluţia lor: umbre
infiltrative (îndeosebi apical), cu contur slab delimitat, cu densitate
mai redusă; imagine cavitară în interiorul unor cavităţi mai mari;
• semne minore: semne de impregnaţie bacilară (scădere în greutate,
subfebrilitate / febră, stare generală alterată, transpiraţii profuze,
pierderea apetitului), semne biologice (VSH accelerat, leucocitoză cu
limfocitoză, creşterea alfa-2globulinelor, creşterea Cu seric, scăderea
Zn seric, prezenţa anticorpilor fluorescenţi specifici, IDR la tuberculină
cu papulă cu diametru de circa 20mm; IDR negativ la tuberculină nu
exclude tuberculoza activă.
• Prezenţa pe RPS la un silicotic a aderenţelor pleurale /
calcificărilor intraparenchimatoase multiple sugerează foste
leziuni bacilare.

• Probleme diagnostice - tuberculoză miliară asociată unei

silicoze.

• Silico-tuberculoză este încadrată în gradul II de invaliditate şi

necesită tratament strict supravegheat corespunzător, cu
declarare, măsuri antiepidemice în focar. Grefa bacilară +
silicoza = creşte riscul letal.

• Diagnosticul de silico-tuberculoză inactivă: când leziunile

bacilare sunt stabilizate, fără semne de activitate (clinice şi
biologice
• Tratament etiologic: curativ, strict supravegheat

• Chimioprofilaxie cu hidrazidă Chimioprofilaxia cu

hidrazidă OBLIGATORIE pentru silicoticii:
• cu leziuni pulmonare bacilare neevolutive, cu excepţia
complexului primar calcificat (2 ani)
• fără leziuni bacilare pulmonare, dar cu hiperergie
tuberculinică (până la normalizarea testului)
• ce au contact bacilar familial (cât timp durează contactul
cu tuberculosul activ)
• cu silicoză tip nodular 3 p, q, r şi pseudotumoral A, B, C
(toată viaţa)
PNEUMOCONIOZA MINERULUI LA CĂRBUNE
Definiţie: pneumoconioza determinată de inhalarea
pulberii respirabile de cărbune

• Cărbunii – (contin C pur): antracit – huilă – lignit – (turbă)

(scade fibrogenitatea)

• Expunere profesională:
• - Mine de cărbuni: mineri, ajutori de miner, vagonetari,
artificieri, ş.a.
• - Prelucrarea cărbunelui, grafitului, electrozi de cărbune,
cărbune activat (adsorbant – lignit), coxerii, negru de fum, ş.a.
• Forme clinice:
• antracoza (pneumoconioza la cărbune simplă)
• fibroza pulmonară masivă progresivă (FMP) durata
expunerii, cantitatea / tipul pulberii din plămâni, fumatul,
infecţiile, tbc
ANTRACOZA

Anatomie patologică: macula (macrofage +

cărbune), lângă bronhiolă, predomină fibrele de
reticulină + emfizem perifocal
Tablou clinic: 15-30 ani discret, tuse, expectoraţie,
dispnee, nespecific
RPS: opacităţi rotunde (p, q, r) şi chiar neregulate: s,
t, u, în lobii superiori pulmonari (iniţial), nodulaţia
slab definită („tatuaj”)
PFV: normale, obstrucţie (emfizem, bronşita cronică)
FIBROZA MASIVĂ PROGRESIVĂ

Anatomie patologică: leziuni > 2cm (macrofage + pulberi +

fibre de reticulină şi colagen), la vârful pulmonului, (dr.) uni-
/bilaterale, rotunde, neregulate, „pseudotumori”. În interior,
cavităţi cu lichid negru.
Tablou clinic: evident: tuse, expectoraţie, dispnee chiar severă
cu repetate manifestări de bronşită acută, hemoptizii.
RPS: opacităţi mari tip A, B, C (pseudotumori) în segmentele
posterioare ale lobilor superiori pulmonari (iniţial) + emfizem
PFV: sindrom restrictiv, eventual obstructiv, alterarea
complianţei, difuziunii alveolo-capilare, ¯ PaO2 de repaos
Diagnostic (+): expunere profesională
+ tablou clinic + RPS + PFV
• Asocieri: tuberculoza pulmonară, poliartrita reumatoidă (S.
Caplan)
• Complicaţii: cord pulmonar cronic (rar), insuficienţa
pulmonară ( în FMP)
• Evoluţie: favorabilă în forma simplă, complicată în FMP (-spre
hil)
• Tratament: etiologic – NU. Doar patogenic, simptomatic (vezi
silicoza)
• Profilaxie primară
• recunoaşterea riscului, măsuri tehnice
• respectarea limitei pentru pulberi totale de cărbune, 2 mg/m3
• examinări profilactice - pulberi cu conţinut nesemnificativ de bioxid de
siliciu liber cristalin (sub 5%) (lignit, sticlă, lemn, fibre minerale
artificiale, carborund etc.)
Examen medical la angajare
• conform datelor din Dosarul medical
• PFV, RPS
Contraindicaţii
• bronhopneumopatii cronice (inclusiv astmul bronşic)
(funcţie de PFV)
• boli cronice ale căilor respiratorii superioare, care
împiedică respiraţia nazală
Controlul medical periodic
• examen clinic general anual
• PFV anual
• RPS la 5 ani de la angajare şi apoi din 3 în 3 ani
• Alte boli date de pulberea de cărbune: bronşita
cronică, emfizem pulmonar
PATOLOGIA PROFESIONALĂ PRIN EXPUNERE LA
AZBEST
Expunere profesională
• Extracţia, măcinarea, concasarea, manipularea azbestului (mine,
prelucrare)
• Industria textilă a azbestului (carde, filaturi, ţesături), confecţia
echipamentului de protecţie pentru pompieri, vulcanologi,
confecţionarea de sfoară, funii, cortine
• Fabricarea azbocimentului, panouri, conducte, olane
• Fabricarea garniturilor de frâne
• Confecţionarea pardoselilor izolante, montarea lor
• Lucrări de izolare / de-izolare a conductelor, cazanelor (termice)
• Construcţii civile, construcţii navale (întreţinere, demolare)
• Sudură cu electrozi cu azbest
• Purtarea echipamentelor ignifugate cu azbest neizolat
• Talcul conţine azbest !
• Utilizarea sitelor, filtrelor de azbest (chimie, alimentaţie, ţigarete)
 AZBESTOZA PULMONARĂ
• definiţie: pneumoconioza colagenă produsă prin inhalarea
pulberilor de azbest si acțiunea lor in pulmoni

Patogenie
• inhalare de fibre de azbest cu lungime > 3 mm şi diametrul <
0,5 mm
• fibroza se declanşează la doza minimă prag de 500 mg azbest
• apare la peste 10 – 20 ani de expunere
• azbestul stimulează producerea unui factor fibrogen de către
macrofag, inducând fibroza interstiţială, există şi o
componentă mecanică în patogenie
Diagnostic (+)

• expunere profesională la azbest

• tablou clinic: dispnee de efort, tuse seacă, toracalgii, limitarea
expansiunii toracice, scăderea murmurului vezicular, raluri crepitante
la baze, complicaţii (cord pulmonar, insuficienţă respiratorie, cancer
bronhopulmonar, gastric, mezoteliom pleural, peritoneal), prezente
veruci azbestozice, cianoză, degete hipocratice
 Paraclinic
• RPS – fibroza pulmonară în „pânză de păianjen”, opacităţi liniare
(s, t, u) inferior, apoi A, B, C
• TC - creşte densitatea pulmonară
• PFV – pot fi alterate anterior modificărilor RPS, CV, capacitatea de
difuziune, complianţa, PaO2, DCAM, VEMS, bloc alveolocapilar
• corpi azbestozici (fibre de azbest acoperite de proteine, MPZ -
acid hialuronic, Fe precipitat) (+) în spută, BAL, ţesut pulmonar.
Se formează în interiorul macrofagului ce a fagocitat fibra de
azbest
• BAL – corpi azbestozici
• limfocitoză, neutrofilie, eozinofilie
• Ig: A, G, M - , posibil, factor reumatoid, anticorpi antinucleari (+)
• anergie la PPD
Diagnostic diferenţial
• Alte pneumoconioze (sideroza, antraco-silicoza, aluminoza),
berilioza
• Fibroze postinfecţioase
• Tuberculoza pulmonară
• Alveolita alergică extrinsecă, alveolite fibroase idiopatice
• Sarcoidoza, bronşite cronice, bronşiectazii
Complicaţii: cord pulmonar cronic, insuficienţă respiratorie,
bronşite cronice, cancer bronhopulmonar, mezoteliom
pleural, peritoneal

Evoluţie: severă, lent progresivă şi după încetarea expunerii

Tratament: etiologic – NU. Doar simptomatic, al complicaţiilor

AZBESTOZA PLEURALĂ
• îngroşări pleurale (parietale)
• calcificări pleurale (ale plăcilor …)
• localizare: versant posterior al cupolei diafragmatice, pe
pleura parietală toracic anterior, rar pe pleura mediastinală şi
interlobară, niciodată: sinusurile costodiafragmatice.
Frecvent, bilateral
• extinse, determină disfuncţii ventilatorii restrictive, cu
dispnee
• pleurezie azbestozică - serofibrinoasă, exudativă, sero-
hemoragică, poate preceda mezoteliomul pleural
• Clinic: toracalgii, dispnee, tuse
• Paraclinic: RPS (faţă + profil), examenul lichidului pleural
• Tratament: toracocenteză, corticoterapie, antibioticoterapie
CANCER BRONHOPULMONAR ,
GASTRIC ŞI LARINGIAN

Etiologie: crocidolitul (lungimea fibrei > 8 mm şi

diametrul < 0,25 mm
• Timp de latenţă (început expunere – cancer): 20 ani
• Favorizat de fond de azbestoză, fumat
(cocarcinogeni 8x)
• Anatomopatologic: adenocarcinom, carcinom cu
celule scuamoase, carcinom anaplastic microcelular
MEZOTELIOM PLEURAL
• Etiologie: crocidolitul, antofilit
• Timp de latenţă (început expunere – mezoteliom): 30 ani
• Timp de expunere mic, la cantităţi mici de azbest
• Favorizat de fond de azbestoză. Absenţa fibrozei interstiţiale nu
exclude rolul azbestului. Apare şi la nefumători
• Simptome insidioase, slăbire în greutate, „nevralgie
intercostală” !!!
• Asociat cu pleurezie serohemoragică: lichidul pleural conţine
acid hialuronic, fapt ce sugerează prezenţa mezoteliomului
• Azbestul determină şi localizare peritoneală a mezoteliomului
 Profilaxie primară
Recunoaşterea riscului, măsuri tehnice, înlocuirea crocidolitului,
eventual utilizarea fibrelor de sticlă
• ATENŢIE, a nu se transporta acasă !
• Limita admisă: 0,3 fibre / cm3, (fracţie respirabilă)
• Educaţie privind riscul profesional, riscul de îmbolnăvire profesională,
protecţia colectivă, individuală, dispensarizare
Examen medical la angajare - conform datelor din Dosarul medical,RPS, PFV
Contraindicaţii
• tuberculoza pulmonară activă sau sechele pleuro-pulmonare cu excepţia
complexului primar calcificat
• bronhopneumopatii cronice (inclusiv astmul bronşic) (funcţie - PFV)
• boli care împiedică respiraţia nazală
Controlul medical periodic
• examen clinic general - anual
• RPS - la 5 ani de la angajare, apoi din 3 în 3 ani
• PFV - anual
• examen citologic al sputei - la 10 ani de la angajare şi apoi din 2 în 2 ani
Profilaxie secundară
• profilaxia complicaţiilor
• dispensarizare oncologică şi de medicina muncii
Profilaxia terţiară
• recuperare medicală: tratamentul complicaţiilor
• reinserţie profesională

• Chimioterapie

• Tratament chirurgical
• torascopie video asistată
• pneumectomie, pleurectomie, decorticare
•
• Radioterapie
• Terapia fotodinamică
Pulberile de ciment
• amestec de: - oxid de calciu 60-70%
• - silice <1%
• - trioxid de aluminiu 4-7%
• - oxid de fier 2-6%
• - oxid de magneziu <5%
• produce pnemoconioză benignă, riscul de silicoză fiind
eliminat pentru că siliciu se află sub 1%

• Clinic
• bronşită cronică
• eczema la ciment, uneori perforaţia septului nazal din
cauza conţinutului în crom hexavalent şi cobalt

• Funcţional – sindrom obstructiv

Beriliul

Berilioza
Acută Cronică
• Ore • 10 ani
• Dispnee, durere toracică, cianoza • Tuse seaca, dispnee de effort
extremităților, pneumonie • Raluri crepitante, sibilante
chimică • Hepatomegalie, anorexie,
• R. ronflante, crepitante artralgii, scadere G
• Rx-miliara bazal • Rx- granulatie fina difuza-
• Convalescența 4-6 sapt ”furtuna de zapada”
• Vindecare: 85-90%
Patologie alergică profesională
 1. Boli profesionale respiratorii

• Rinita alergică / nonalergică profesională

• Astmul alergic / nonalergic profesional
• Alveolita alergică extrinsecă
• Bisinoza
 Aparatul respirator – prima barieră

• alcătuit din căile respiratorii

superioare și inferioare

• prima barieră a organismului

(interfața mediu extern-intern)
la contactul cu factorii biologici,
fizici, chimici din aerul ambiant
 Calea de pătrundere - mecanisme

Pe calea aerogenă,
substanțele alergene și/sau iritative pătrund in plămâni
activează mecanismele de apărare ale organismului.

• frecvent, mecanismele imune

• alteori, doar mecanisme iritative directe
(inflamație nespecifică)
RINOPATIA ALERGICĂ PROFESIONALĂ
Afecţiune cronic inflamatorie a mucoasei rino-sinusale
produsă prin mecanism alergic de tip I (imediat,
reaginic), cauzată de alergeni profesionali şi
manifestată prin repetate crize – apărute la locul de
muncă - de strănuturi în salvă, rinoree apoasă cu
eozinofile, prurit nazal şi obstrucţie nazală

Simptomele și evoluția clinică sunt asemenea bolii

neprofesionale
 ASTMUL BRONȘIC PROFESIONAL
• DEFINIŢIE: ABP este forma de astm bronşic ce
recunoaşte ca determinant al bolii un element fizic,
chimic sau biologic din mediul de lucru.
• ABP = forma de AB în care etiologia bolii este
exclusiv profesională.

• Simptomele și evoluția clinică sunt asemenea bolii

neprofesionale
 Alergeni comun implicați
• în rinită – căile respiratorii superioare (nas)
• în astm – căile respiratorii inferioare (trahee,
bronhii, bronhiole, alveole)

➢ răspund imun reactiv, prin

➢ îngroșare, îngustare
și inflamație, la agenții sensibilizanți (alergeni).
Factori predispozanți în bolile respiratorii
• Teren genetic moștenit
• Hiperreactivitate bronșică, atopie
Ex. riscul relativ pentru astm – 3,4% ↑
• Astm si/sau rinita alergica preexistentă
• Expunerea anterioară la factori alergeni sau
iritativi la alt loc de muncă
 Factori favorizanți
• malformaţii şi deformări în sfera ORL
• focare infecţioase cronice ORL, rinite cronice non-
alergice şi neinfecţioase
• macro- şi microclimat nefavorabil, variaţii termice
bruşte, ceaţa
• poluanţi atmosferici, alcoolismul, efortul fizic
• agenţi „trigger” – neimunologici: fumat, parfumuri
puternice, flori mirositoare, SO2, oxizii de azot,
ozonul, coloranţi şi conservanţi alimentari
• expunerea concomitentă şi la alergeni neprofesionali
• labilitate psihică accentuată, stres intelectual
profesional
 Alergenii
• Perioada lunga de timp de expunere
de la 18 luni pana la 5 ani

• Nivelul de expunere este determinantul principal

in astmul profesional.
 Răspunsul imun
Cu fiecare expunere, apare sensibilitate la alergen, până
la un răspuns alergic important.

După un prim răspuns alergic, chiar și cea mai mică

expunere poate declanșa același răspuns.
 FACTORI DETERMINANŢI
(pneumalergeni – la locul de muncă)
• polen (rinita alergică sezonieră): agricultori, horticultori,
grădinari, silvicultori, pădurari, apicultori, personal de la
“spaţii verzi”, măturători stradali, zootehnişti, cultivatori şi
prelucrători de plante medicinale
• fungi (sporii lor):cultivatori de tomate, grâu, rapiţă, usturoi,
porumb, arţar, viticultori, agricultori, manipulatori de fân,
lucrători din silozuri, porturi, morari, brutari, patisieri,
fabricanţii de brânză, tipografi, arhivari, anticari, librari,
bibliotecari, arheologi, casieri, numărători de bani
• actinomicete – agricultori, munca în silozuri, porturi
• leguminoase (pătlagina, ştevia, ş.a.), fân, paie, ovăz, orz,
porumb, grâu, manioc, henna, arahide şi soia (pentru ulei),
ricin, iută, sisal, in, cânepă, bumbac, lâna,
• esenţe lemnoase (stejar, cedru roşu, trandafir, lemn exotic)
pădurari, silvicultori, tăietori de lemne, tâmplari, constructori
de nave, lucrători cu lemn
• gume (sunt polizaharide, guma arabică): tipografii şi
fotocopiatoare color, industria alimentară, cosmetica,
încălţăminte, textile, jucării, ş.a.
• cafea verde, ceai (foi de ceai)
• rădăcină de ipeca, cocaină, chinină, licopodiu
• insulina, vasopresina, peptone, ureaza
• făina de orez, proteine de lapte praf, mentol, ulei de
citrice, săpunuri
• praful de casă (săruri, calcar, argile, silicaţi, ciment,
cărbune, funingine, noroi uscat, materiale de construcţie,
fragmente de plante, vată, polenuri, alge, mucegaiuri,
păr, scuame, fulgi, dejecte de animale, bacterii, acarieni)
• acarieni din praful de casă, de cereale
• făina
• păianjenul roşu (acarieni în pomii fructiferi)
• daphnia PPL (hrana pentru peşti)
• enzime proteice
• sericina
• antigene de la albine (ceară, miere, propolis, polen de
flori, aripi, ace, venin)
• medicamente (aspirina, penicilina, amoxicilina,
cefalosporine, macrolide, beta-blocante etc.)
• antigene ale animalelor mari (fanere, epitelii, secreţii: păr, puf,
pene, fulgi, scuame, unghii, salivă, dejecte etc.)
• alimente (arahide, alune, nuci, crustacei, cacao, arome artificiale,
portocale, lămâi, mere, ţelină, morcovi, ş.a.)
• substanțe chimice (fluorocarboni, izocianaţi, nichel, crom,
formaldehidă, metacrilatul de metil, anhidride, coloranţi, amine
aromatice, amine alifatice, diazometan, platina, clorplatinaţi,
compuşi organomercurici, derivaţi de piroliză ai PVC, compuşi
organofosforici, cobalt şi compuşi, pulberi de carburi metalice,
răşini cu polivinil-pirolidonă, colofoniu etc.)
• nylon, poliesteri, vâscoză, fibre acrilice
RINITA ALERGICĂ
 Simptome
ATAC de strănut în salve (5 – 100, în primele 2’ – 5’),
urmat de rinoree (după 5’ – 8’, chiar hidroree)
• prurit nazal (...faringian, auricular)
• obstrucţie nazală intermitentă (după 15’ –30’),
• cefalee fronto-occipitală (puncte sinusale,
“tensiune”), inapetenţă, nervozitate, nelinişte,
somnolenţă, depresie, anosmie, lăcrimare intensă
(cu prurit şi usturimi în conjunctivită), tuse,
wheezing, dispnee, acufene, hipoacuzie, durere
otică, vertij.
• respiraţia orală prelungită este responsabilă de
sforăit, greaţă, scăderea apetitului, a greutăţii.
 Semne clinice
• subfebră, febră pasageră
• congestia tegumentelor piramidei nazale (nas roşu,
tumefiat)
• faringoscopia: faringe hiperemic, hipertrofie
amigdaliană
• rinoscopia anterioară: mucoasa gri-albăstruie, palidă,
gri-alburie, sau congestionată
• rinoscopia posterioară: mucozităţi în cavum
• capacitatea de muncă: obiectiv scăzută
 Forme clinice
• rinita spasmodică periodică (sezonieră,
polinoza, guturaiul de fân, coriza sezonieră,
catarul de primăvară)
• rinita spasmodică aperiodică (a-sezonieră,
perenă, peranuală) – majoritatea rinitelor
alergice profesionale, crize neregulate,
persoane peste 30 de ani, strănuturile +
rinoreea durează peste 1 oră, în criză
• polipoza naso-sinusală alergică
 Investigaţii paraclinice
• determinarea IgE serice totale (crescute la atopici, ce
suferă de rinită, astm, eczemă)
• determinarea IgE serice specifice– test screening
foarte specific, sensibil, pentru alergeni respiratori
(cauzali)
• eozinofilia (din secreţia nazala (20-30-90%), din
sânge)
• analiza secreţiei nazale (citologie, mediatori chimici,
agenţi infecţioşi, IgE, IgA, IgM)
• biopsia mucoasei nazale
• radiografia craniană de faţă (sinusită)
• CT, ultrasonografie, endoscopie nazala (sinusita)
• teste cutanate cu antigeni standardizaţi. NU: ricin,
penicilină, substanţe caustice, radioactive,
cancerigene, toxice care se absorb la nivelul pielii şi
mucoaselor integre
• teste nazale, eventual oculare de provocare (nu există
antigeni standardizaţi).
➢ provocarea cu histamină sau alergeni: determină strănut,
prurit, rinoree, congestie nazala
➢ provocarea cu leucotriene, kinine, PGD2: dă rinoree,
congestie nazală
➢ provocarea cu serotonină: determină strănut, rinoree, NU
congestie nazala
 Investigaţii paraclinice
• Clearance-ul muco-ciliar: se introduce zaharina în
cornetul inferior, se cronometrează timpul trecut
până la perceperea gustului dulce (N = sub 20’).
Durata creşte când rinita alergică tinde spre
cronicizare
• PFV: sindrom obstructiv, teste bronho-constrictoare
(+)
• Fibrinogen, complement, markeri de inflamaţie
nespecifică în ser. Rar este crescut şi ASLO
• Olfactometria: hiposmie / anosmie în formele
cronice
• Proba locului de muncă –cea mai fidelă !
 Diagnostic pozitiv

• Diagnostic de rinită alergică (clinic + paraclinic)

• Diagnostic de profesionalitate a rinitei alergice
➢anamneza
➢teste de provocare in vivo (cutanat, nazal,
conjunctival), in vitro
➢proba locului de muncă
 Diagnostic diferenţial
• Rinita infecţioasă (bacteriană banala, specifică, virală)
• Rinită cronică vasomotorie (hiperestezică),
• Rinita atrofică – ozena
• Rinita iritativă
• Neoplasmul nazal,
• Corpii străini intranazali
• Reacţia psihogenă
• Polipii nazali cu neutrofile
• Reacţia alergică non-profesională, ş.a.
 Evoluţie şi complicaţii
• spre agravare prin cronicizare + suprainfecţie,
sensibilizare încrucişată, polialergizări
• complicaţii la nivelul sinusurilor paranazale şi urechii
medii, polipi nazali, risc de extindere a alergiei: astm
bronşic extrinsec

• Rinita profesionala precede sau coincide foarte

frecvent cu apariția astmului profesional !
• riscul de astm ↑ în următorul an de la aparitia rinitei,
in special pentru alergenii cu GM mare
• * semnal de alarma privind evolutia ulterioara a
lucratorului !
 Tratament
• Etiologic: evitarea contactului cu alergenul
(schimbarea profesiunii, a locului de muncă)

• Patogenic: antihistaminice, corticoterapie,

vasoconstrictoare alfa-adrenergice, instilaţii cu
vitamina A+D2, imunoterapie nespecifică (gama-
globuline) şi specifică (desensibilizare presezonier,
cosezonier, postsezonier, perenial)

• Simptomatic: simpaticomimetice (obstrucţia nazală)

 Profilaxie

• măsuri tehnice
• măsuri medicale
• recunoaşterea riscului
• selectarea medicală a forţei de muncă.
• ATENȚIE – la încadrarea / menținerea în muncă a
persoanelor cu antecedente alergice (personale,
familiale), cu boli respiratorii active.
ASTMUL BRONŞIC PROFESIONAL
(ABP)
 Definiția AB
• AB = boală respiratorie cronică, manifestă prin
wheezing (respiratie șuierătoare), dispnee (dificultate
în respirație), tuse, constricție toracică (senzația de
presiune toracică).
• In astm, căile respiratorii (traheea, bronhiile,
bronhiolele, alveolele) răspund imun reactiv, prin
îngroșare, îngustare și inflamație, la diferiți agenți
sensibilizanți - alergeni sau iritativi.
• Astmul profesional este consecinta expunerii la
factori specifici biologici, chimici, fizici din mediul de
lucru, intr-un timp determinat
 Forme clinice de ABP

• alergic (alergeni vegetali, animali, chimici) -

vezi rinita alergică
• iritativ – chimic (clor, oxizi de azot, TDI)
• (de efort)
 Patogeneza

• TEORIA PATOGENICĂ IMUNOBIOLOGICĂ: reacţia Ag-

Ac la nivelul mucoasei bronşice
• Tip I (anafilactic, hipersensibilizare imediată) –
reagine, IgE – ABP atopic
• Tip III (Arthus, hipersensibilizare semiîntârziată) –
complexe imune
• Tip I + III, reacţii bifazice: imediate manifestări
clinico-funcţionale – ameliorarea progresivă a VEMS
/ criză mai intensă la 5 – 8 ore
• TEORIA PATOGENICĂ PRIN MECANISM COLINERGIC
(IRITATIV)
 Fiziopatologia crizei de astm
BRONHOSPASM
• Parasimpaticul (reflexe vagale bronhoconstrictoare –
mecanism iritativ)
• Catecolaminele simpatice acţionează pe alfa / beta receptorii
adrenergici din musculatura bronşică. Stimularea alfa-
receptorilor duce la bronhoconstricţie, iar a celor beta, la
bronhodilataţie.
• Prostaglandinele: PG-E provoacă bronhodilataţie, iar PG-F,
duc la bronhoconstricţie.
• Mediatorii chimici (histamina / kininele) sunt eliberaţi de
mastocite în funcţie de concentraţia AMP / GMP ciclic şi de
prezenţa conflictelor imunopatologice antigen-anticorp
 Fiziopatologia crizei de astm
EDEMUL MUCOASEI
• AB alergic: vasodilataţie + creşterea permeabilităţii
capilare
HIPERSECREŢIE BRONŞICĂ (exudaţie mucoasă vâscoasă)
CREŞTEREA PRESIUNII INTRATORACICE
 Criterii de diagnostic clinic şi paraclinic în
ABP

• Diagnostic de AB: anamneza + examen clinic + PFV

(sindrom obstructiv reversibil / hiperreactivitate
bronşică nespecifică / măsurarea variaţiei PEF)

• Asociere între simtomele de AB şi lucru (anamneza) şi

unul din următoarele elemente care confirmă
asocierea între AB şi postul de muncă respectiv:
 Asociere boală-muncă
– expunere profesională la un agent cunoscut că
produce ABP, confirmată prin teste de
sensibilizare la agentul etiologic respectiv (teste
cutanate, teste in vitro – IgE specifice sau IgG)
sau:
– confirmarea bronhoconstricţiei legate de
expunerea profesională; modificarea semnificativă
a VEMS-ului sau PEF-ului sau a hiperreactivităţii
nespecifice legate de expunerea profesională
sau:
– test de provocare cu agentul etiologic profesional
respectiv
 STABILIREA DIAGNOSTICULUI DE ASTM
BRONŞIC
Anamneza:
• Crize de dispnee paroxistică (expiratorie) cu wheezing
(respiraţie şuierătoare, dificilă, zgomotoasă),
constricţie toracică, echivalenţe astmatice
• Aura astmatică: prurit nazal, ocular, al palatului dur,
strănut (crize), constricţie toracică
• Tuse cu expectoraţie perlată, aerată, aderentă
(uşurătoare) uneori tuse seacă (hiperreactivitate
bronşică ?)
 Anamneza
• Teren atopic (AB / wheezing in copilărie, rinită /
rinosinusită alergică, intoleranţă / alergie alimentară,
manifestări alergice tegumentare, reacţii alergice
medicamentoase)
• Frecvenţa infecţiilor respiratorii în anul 1 de viaţă
• Fumatul (fumătorii - predispoziţie ↑ - obstrucţie
bronşică permanentă)
• Boli cardiace (dispnee), boli pulmonare ce alterează
funcţia ventilatorie
• Apneea în somn + indicele de masă corporală crescut
(AB !)
• Refluxul gastro-esofagian (AB !)
 Examen clinic
• în criză: raluri bronşice sibilante (ronflante)
diseminate, respiraţie aspră, expir prelungit,
(însumează „zgomotul de porumbar”) torace
hiperinflat (în inspir, hipersonoritate), murmur
vezicular diminuat. Bradi- / polipnee, cianoză,
hipersudoraţie, deshidratare, tahicardie, diminuarea
zgomotelor cardiace, ş.a. Durata crizei: minute – ore.
Se încheie cu eliminare de spută caracteristică.
Starea de „rău astmatic”: ore – zile.

• elemente sugestive pentru terenul atopic: rinite, conjunctivite,

polipoza nazală, eczemă

• în afara crizei: normal, dar, în timp, se instalează

polisensibilizarea, infecţiile cronice şi crizele nu mai
sunt strict dependente de locul de muncă !
 Examene paraclinice
PROBE FUNCŢIONALE VENTILATORII (PFV)

• Cazuri tipice: sindrom obstructiv reversibil

• În afara crizei, normal sau sindrom obstructiv distal
• Sindrom obstructiv: VEMS↓ şi IPB ↓
• Sindrom mixt, în AB vechi, complicat (VEMS↓ CV↓
şi IPB ↓)
• Hiperinflaţia bronşică (VR = volum rezidual) în criză
• Urmărirea în dinamică a parametrilor PFV (PEF,
eventual VEMS)
• Testul bronhoconstrictor nespecific (la histamină,
metacolină, acetilcolină) – specificitate mare pentru
AB. Test (+) VEMS (FEV1) scade cu > 20%

• Testul bronhodilatator (beta2-agonist). Test (+)

VEMS creşte cu > 20 (15) %
• PRICK TEST LA ALERGENI UBICUITARI (praf de casă,
polen, acarieni, amestecuri microbiene şi fungice). Se
efectuează şi test de control, citirea la: 10’, 30’, 24
ore, în context clinic.

• IgE TOTALE (crescute şi în alte boli alergice!!!)

• HEMOGRAMA - eozinofilie
• EXAMENUL SPUTEI: eozinofile numeroase, cristale
Charcot Leyden (agregate de proteină bazică majoră
eozinofilică), spirale Curshman (cilindrii din
detritusuri din căile aeriene), corpi Creola (aglutinări
de celule epiteliale bronşice descuamate)

• EOZINOFILE ÎN SECREŢIA NAZALĂ

• RADIOGRAFIA PULMONARĂ – diagnostic diferenţial

 ASOCIERE ÎNTRE SIMTOMELE DE AB
ŞI LUCRU (1)

Expunerea profesională
• anamneza profesională
• date obiective: carnet de muncă, buletine de analiză
• vizitarea locului de muncă
 ASOCIERE ÎNTRE SIMTOMELE DE AB
ŞI LUCRU (2)
Simptome respiratorii
• debutul bolii după un interval de timp de la
începerea activităţii
• agravarea progresivă a simptomatologiei dacă
expunerea este permanentă
• apariţia simptomatologiei doar în zilele în care
persoana a fost expusă
• ameliorarea simptomatologiei în perioadele când nu
există expunere
• corelaţie bună simptome – expunere există numai la
debutul bolii
CONFIRMAREA LEGĂTURII AB – EXPUNERE
PROFESIONALĂ
• expunere profesională la agent cunoscut că
produce ABP
• testele alergice cutanate prick sau serologice
(RAST) si imunoanaliza enzimatică (ELISA) pentru
detectarea anticorpilor IgE alergen-specifici
• confirmarea bronhoconstricţiei legate de
expunerea profesională
 confirmarea bronhoconstricţiei legate de
expunerea profesională
• PROBA LOCULUI DE MUNCĂ:
– măsurarea seriată a VEMS-ului; dacă este negativă în
condiții de muncă obișnuite, exclude diagnosticul de
profesionalitate
– spirometria înainte şi după expunerea profesională:
scăderea semnificativă a VEMS-ului (cu peste 20%), test (+)
pentru etiologia profesionala
• Monitorizarea PEF
– PEF-metria seriata (minim de 4 ori pe zi, timp de 3
săptamani continuu) este înalt specifică și sensibilă pentru
diagnosticul astmului profesional. Realizarea sa depinde de
cooperarea pacientului
• Test de provocare specifică (cu agentul etiologic
profesional respectiv)
Tratament

Tratament etiologic: sistarea expunerii

Tratamentul – condus în funcţie de gravitatea bolii
Medicatie de salvare si de control
• Bronhodilatatoare inhalatorii
• Corticosteroizii inhalatori
• Antihistaminice orale
• Antileucotriene
(mai ales daca asociaza rinita)
• Oxigenoterapie ; Imunoterapie
 Tratament orientat
• astm alergic extrinsec pur (tip I, anafilactic): scoatere
din mediul astmogen, antihistaminice, desensibilizare
• astm alergic semiîntârziat (candida, mucegaiuri):
scoatere din mediul astmogen, antifungice,
desensibilizare
• astm prin hipersensibilizare întârziată (bacterian):
asanarea focarelor infecţioase astmogene,
autovaccin, desensibilizare microbiană, sau,
tratament de fond cu imunosupresoare, corticoizi
(Prednison, Kenalog, Volon A, Sinacten)
 Evoluţie şi prognostic

• sistarea precoce a expunerii la pneumalergeni:

suspendarea crizelor
• continuarea expunerii: cronicizare, „status
asmaticus”, atenuare a simptomelor în acces
• prognosticul de viaţă - bun
• prognosticul de vindecare în formele intricate -
rezervat
 Complicaţii

• Emfizem
• Infecţie bronşică
• Cord pulmonar cronic
 Profilaxie

• Tehnică – măsuri de respectarea valorilor

limită şi ↓ pneumalergenilor
• Medicală:
• recunoaşterea riscului
• selectarea forţei de muncă (examen medical la
angajare, control medical periodic) – check-list, PEF,
test de provocare bronşică nespecifică)
ALVEOLITA ALERGICĂ EXTRINSECĂ
• Pneumopatie dispneizantă rezultată prin inhalarea de
pulberi organice, care determină sensibilizarea
întregului organism, organul de şoc alergic fiind
peretele alveolar, iar tabloul reacţiei imunopatogene
decurgând după modelul semiîntârziat de tip III
Arthus. Ţesutul interstiţial pulmonar este prins difuz
şi este asociat cu un sindrom de disfuncţie
ventilatorie de tip restrictiv şi tulburări precoce de
difuziune alveolo-capilară.

• „alveolita alergică extrinsecă” = „pneumonia

hipersenzitivă” = „granulomatoză pulmonară
extrinsecă”
• Patogenie: expunere repetată la antigen –
sensibilizare imunologică a gazdei pentru antigen –
deteriorarea plămânului mediată imun (umoral –
complexe imune complement, celular – limfocite,
macrofage, citokine), mecanism toxic, componentă
genetică (HLA), componentă infecţioasă

• Profesiuni cu risc: agricultorii, cultivatorii de ciuperci,

preparatorii de brânzeturi, muncitorii de la
prepararea malţului, detergenţilor enzimatici
 Agrofitotehnie
• fungi, mucegaiuri :
• Plamanul morarului
• Plamanul branzarilor
• Plamanul cultivatorului de ciuperci
• Plamanul cultivatorului de cartofi
• Plamanul cultivatorului si prelucratorului de malt
(hamei, orz mucegait)
• Bagasioza (bagada din prelucrarea trestiei de zahar)
• Boala viticultorilor
 Horticultura
Plamanul hoticultorului (gradinarului)

• fungi, mucegaiuri

• ingrasaminte si resturi vegetale contaminate

• compost « de padure » utilizat de cultivatorii de
orhidee
 Zootehnie
Plamanul fermierului

• bacterii, fungi, mucegaiuri

• fân, paie, furaje, cereale, balegar

• sisteme de climatizare
• nutreturi animale cu soia
 Silvicultura
Boala muncitorilor care lucreaza cu lemnul
boala decorticatorilor de artar
sequioza
boala taietorilor de lemne
boala « drujbarilor »

Suberoza
prelucratorii de pluta
utilizatorii dopurilor de pluta (imbutelierea vinului)
 PLĂMÂNUL DE FERMIER

• Afecţiune dispneizantă în mediul agricol,

apare mai ales toamna – iarna, la climă rece şi
umedă, la manipularea fânului mucegăit (praf
cu actinomicete termofile: Micropolispora
faeni)
 Forme clinice
• Forma de debut acut: tablou clinic de sindrom febril
pseudogripal, instalat la 5-10 ore după manipularea
fânului mucegăit, cu durata de 2-3 zile, uneori trenează
săptămâni, apoi se remit. La o nouă expunere se repetă
simptomele, dar atenuat.
– Semne generale: febră, frison, frilozitate, stare
generală alterată, dureri toracice, scădere ponderală
– Semne respiratorii: dispnee progresivă agravată de
efort, tuse iritativă. Raluri crepitante la baze
(alveola!)
– Fenomenele se remit spontan (ore/zile)
– Bolnavul rămâne astenic, acuză astenie şi dispnee de
efort.
• Forma de debut subacut: dispnee progresivă,
tuse seacă iritativă, apoi productivă , semne
generale (anorexie, slăbire în greutate chiar 10
kg în câteva luni)

• Forma cronică: după expunere continuă /

repetată, dispnee de efort agravată progresiv,
tuse seacă sau productivă, anorexie, scădere
ponderală, tablou banal de fibroză interstiţială
difuză ± sindrom obstructiv
Examen radiologic
• forma recentă – tablou de pneumonie
interstiţială (imagine reticulomicronodulară
difuză, „sticlă mată”)
• forma cronică, avansată „plămân în fagure”=
umbre reticulare dispuse în zonele superioare
pulmonare
• lipsesc: adenopatiile hilare, interesarea
pleurei, excavatele pulmonare
PFV: sindrom restrictiv, bloc alveolo-capilar,
scăderea complianţei, hiperinflaţie şi volum
rezidual crescut
 Examene de laborator

• teste cutanate la pneumalergeni (-)

• reactivitatea bronşică nespecifică nu duce la
bronhospasm
• BAL (neutrofile în forma acută şi limfocite în cea
cronică) – cea maisensibilă metodă de
diagnostic!!!
• anticorpi precipitanţi IgG (+) pentru antigene extrase
din actinomicete - marker de expunere
• biopsie bronșică, pulmonară – certitudine diagnostică
Diagnostic (+)
• în formele recente: anamneza + simptomele
de tip pseudogripal + radiografia (imagine
reticulomicronodulară) + PFV (disfuncţie
restrictivă+bloc alveolo-capilar) + IgG(ser)
specific.
• Precipitinele (IgG) tind să dispară, în timp /
cronicizare
Diagnostic diferenţial
• astm bronşic, bronşita acută, alte fibroze
pulmonare.
 Tratament

• este prin excelenta profilactic

• întreruperea contactului cu antigenul cauzal

• corticoterapia, terapii imunologice
• antibioticoterapia
 Profilaxie
Tehnică
• identificarea contaminanţilor la locul de muncă şi reducerea
concentraţiei lor
• reducerea expunerii (timp, spaţiu)
• îndepărtarea contaminanţilor (filtre, sisteme de exhaustare etc.)
şi asigurarea unei ventilaţii eficiente
• mutarea activităţii în exterior
• interzicerea muncii în spaţii închise, intens prăfuite
• utilizarea de “respiratoare”, măşti, alte echipamente de protecţie
individuală adecvate
• prevenirea dezvoltării sporilor: utilizare de inhibitori, uscarea
cerealelor, furajelor înainte de depozitare, ventilarea silozurilor şi
prevenirea auto-aprinderii
• utilizarea mijloacelor mecanizate, automatizate
Medicală – recunoaşterea riscului.
BISINOZA
DEFINIŢIE
• boală profesională respiratorie, cu evoluţie
cronică stadială, caracterizată prin fenomene
de bronhospasm ce apar în legătură cu
inhalarea de pulberi textile vegetale şi care în
stadiul avansat de evoluţie se prezintă ca
BPCO.
• « ftizia filatorilor de bumbac »
• timp variabil de expunere
la pulberi textile naturale
• Timp de expunere > 10 ani pentru bumbac (frunze,
tulpina, seminte)
• câteva luni pentru in, cânepă, iută
(tulpina)
• mecanism imun nespecific
 Etiologie
• Bumbac, in, cânepă, iută, sisal (egrenare, balotare,
pregătirea fibrelor de bumbac, filaturi - carde, bataj,
ş.a.)
• Risc crescut dat de impurităţi: peri, coji, resturi de
seminţe, pământ, substanţe eliberatoare de
histamină
• Factori favorizanţi: gaze iritante, fumat, climat rece,
umed, infecţii respiratorii repetate
 Clinica „sindromului de luni”

• luni, la câteva ore de la începerea schimbului:

constricţie/durere toracică, dispnee, tuse
seacă.
• Fenomenele dispar la sfârşitul zilei şi nu reapar
marţi
• sunt prezente fenomene iritative: cutanate,
mucoase, oculare
• în timp, acuzele se extind şi în ziua de marţi,
apoi în restul zilelor, ajungându-se la
• cronicizare spre BPCO, după 15-20 de ani
 Examen funcţional
• Bronhoconstricţie (+)
• luni prin creşterea rezistenţei bronşice la fluxul
aerian (VEMS scade cu peste 10%)
Patogeneză
• teoria histaminică, PG, endotoxinelor bacteriene,
imunologică (C).
Laborator
• leucocitoză, bronhoscopie (edem, congestie)
Diagnostic (+)
• anamneza profesională
• sindromul de luni
• PFV comparativ, intrare - ieşire
Diagnostic diferenţial
• bronşite iritative (la praf)
• bronşita tabagică
• astm bronşic (profesional şi neprofesional)
• febra de cânepă, febra ţesătorilor-endotoxine
bacteriene Gram (-)
 Stadializarea clinică a bisinozei (OMS 1983)
Clasificare Simptome
Gradul 0 Fără simptome.
Bisinoza
Gradul B1 Constricție toracică și/sau sufocare- frecvent în prima zi
de reluare a activității.
Gradul B2 Constricție toracică și/sau senzația de sufocare- în prima
și în alte zile ale săptămânii de lucru.
Iritarea tractului respirator (IR)
Gradul IR1 Tuse asociată cu expunerea la pulberi.

Gradul IR2 Expectorație persistentă (mai mult de 3 luni pe an)

provocată sau exacerbată de expunerea la pulberi.
Gradul IR3 Expectorație persistentă provocată sau înrăutățită de
expunerea la pulbere, asociată cu suferința pulmonară
având o durată de 2 sau mai mulți ani.
Tratament
• scoaterea din mediu, schimbarea locului de muncă –
în stadiu iniţial determină remisiunea fenomenelor
• menţinerea în locul de muncă cu risc, duce la BPCO,
cord pulmonar
• antihistaminicele – ineficiente
• bronhodilatatoarele (previn dispneea)
Profilaxie
• Măsuri tehnice: reducerea prăfuirii, curăţenie
umedă, aspirare
• Valoarea limită admisibilăpentru pulberi de bumbac
1 mg/m3 (fracţie totală)
 Măsuri medicale
Recunoaşterea riscului.
Examinări medicale profilactice, inclusiv examen
medical de adaptare în muncă.
• Examen medical la angajare:
• - conform datelor din Dosarul medical
• - PFV
• Contraindicaţii
• - boli cronice ale căilor respiratorii superioare
• - bronhopneumopatii cronice (inclusiv astmul
bronşic) (în funcţie de rezultatele PFV)
• Controlul medical periodic
• examen clinic general anual
• PFV anual
2. Boli profesionale cutanate
 Dermatozele Profesionale

• Definiţie: sunt afecţiuni cutanate minore sau

majore provocate prin contacte repetate, în
general zilnice, cu diverse substanţe cu care
tegumentul vine în contact în cursul
exercitării unei profesii
• FACTORI FAVORIZANTI: îmbrăcăminte de
protecţie insuficient schimbată, cizmele de
cauciuc, folosirea intempensivă a unor
mijloace de curăţenie.
 Clasificare dermatozelor

▪ Ortoergice (non-alergice)
▪ Alergice
 Dermatozele ortoergice (1)

A. dermatoze datorate microorganismelor

1. de origine microbiană:
3. de origine micotică
4. de origine virotică
5. paraziţii de origine animală şi vegetală
 Dermatozele ortoergice (2)
B. dermatoze datorate agenţiilor fizici
1. prin microtraumatisme: fisuri, ragade, excoriaţii,
plăgi (atleţi, harpişti)
2. caldură: arsuri, eritroze faciale (oţelari), miliara
albă (oţelari, topitori)
3. frig: degerături, acrocianoză
4. datorate radiaţiilor electromagnetice: dermatoze
fotosensibilizante datorate radiaţiilor UV
 Dermatozele ortoergice (3)
C. dermatoze datorate agenţiilor chimici
1. apa prin macerarea produsă asupra epidermului
favorizează pătrunderea microorganismelor şi
substanţelor chimice („mâna de spălătoreasă”)
2. solvenţi, grăsimi (petrol, benzină, acetonă) produc
fisurarea cheratinei
3. prafurile alcaline (ciment, bicarbonat de sodiu)
produc fisurarea cheratinei
4. antioxidanţii produc depigmentări
 Dermatozele alergice

• au o patologie imunologica, fiind mediate

celular

• pot fi primitive, dar pot să succeadă

dermatozele ortoergice
 Sensibilizanţi cutanaţi (1)
1. baze şi intermediari pentru coloranţi
2. coloranţi
3. revelatori fotografici
4. acceleratori şi antioxidanţi
5. săpunuri care conţin în exces alcali,
parfumuri, antiseptice
6. pesticide
7. cosmetice care conţin iritanţi
8. uleiuri
9. răşini naturale sau sintetice
Sensibilizanţi cutanaţi (2)

10. gudronul de huila şi derivaţii săi direcţi

11. explozibili
12.plastifianţi
13.plante
14.antibiotice, penicilină, streptomicină, iod
15.produse de origine animală
 Tabloul clinic - dermatoze
ortoergice
se caracterizează prin:
• eritem,
• edem,
• veziculaţie şi zemuire,
• uneori necroză
 FORMA ACUTA

⚫apare după primul contact cu agentul etiologic

⚫se localizează strict pe zona de contact
⚫nu are tendinţa de extindere
⚫caracter colectiv
⚫apare la scurt timp, aprox. 6 ore, după acţiunea
agentului etiologic
⚫se vindecă, în general, rapid după suprimarea
cauzei
⚫pot fi însoţite de arsuri
⚫reacţie antigen-anticorp negativă
 FORMA CRONICA

⚫apare prin efect de cumulare

⚫debut prin stare de uscare a tegumentelor
⚫fină descuamaţie si microfisuri
⚫scade bariera protectoare a epidermului
⚫fază de inflamaţie cu o descuamaţie mai
accentuată, dar fără vezicule
 Tabloul clinic - dermatoze
alergice
• aspectul clinic al dermatozelor acute, subacute,
cronice
• sunt întotdeauna pruriginoase
• debutul la locul de acţiune al agentului nociv
• se pot răspândii la distanţă, chiar să se
generalizeze
• au caracter individual
• nu se vindecă întotdeauna după suprimarea
cauzei
• apar după un timp variabil de contact
• reacţie antigen-anticorp pozitivă
 Diagnosticul dermatozelor
profesionale (1)
1. stabilirea expunerii profesionale
⚫ subiectiv: anamneză profesională
⚫ obiectiv: documente oficiale privind expunerea
profesională
⚫ ancheta la locul de muncă
 Diagnosticul dermatozelor
profesionale (2)
2. tabloul clinic
⚫ antecedentele patologice tegumentare orientează
diagnosticul spre dermatoză neprofesională
⚫ debutul dermatozei în raport cu exercitarea
meseriei
⚫ localizarea exactă, simetria sau asimetria leziunilor
⚫ evoluţia dermatozei (în cazul eliminării contactului)
 Diagnosticul dermatozelor
profesionale (3)
3. examene de laborator şi paraclinice
⚫ teste epicutanate
⚫ teste intradermice
⚫ teste imunologice
⚫ proba locului de muncă
 Stigmatele
• bulele traumatice
• clavusuri
• pigmentaţiile
• coloraţia epidermului şi a unghiilor
• abraziunea amprentelor digitale
• tatuajul
 Dermatoze profesionale
• Tratamet
▪ scoaterea bolnavului din mediul respectiv
▪ combaterea inflamaţiei: fluocinolon, metoxin,
topsin
▪ formă medicamentoasă: cremă, gel

• Profilaxia
▪ măsuri tehnico-organizatorice
▪ măsuri medicale
RISC BIOLOGIC LA
LOCUL DE MUNCA
▪ Aproximativ 320 000 de lucrători din
întreaga lume mor în fiecare an din cauza
unor boli transmisibile, circa 5 000 dintre
aceştia în Uniunea Europeană.
▪ În ultimii 10 ani, mass-media a sensibilizat
opinia publică în legătură cu riscurile
biologice, cum ar fi antraxul, ca urmare a
activităţilor bioteroriste, sindromul
respirator acut sever (SARS) şi ameninţarea
gripei aviare, porcine.
▪ Agenţii biologici sunt omniprezenţi şi, în
multe locuri de muncă, lucrătorii se
confruntă cu riscuri biologice foarte grave.
Riscurile biologice -
emergente
▪ Un „risc emergent de SSM” este un risc
nou şi, în acelaşi timp, în creştere.
▪ Nou înseamnă că:
▪ riscul era inexistent înainte;
▪ o problemă de lungă durată este considerată
acum a fi un risc, din cauza unor noi
cunoştinţe ştiinţifice sau percepţii publice.
Riscul este în creştere
dacă:
▪ numărul pericolelor care conduc la risc
este în creştere;
▪ probabilitatea de expunere este în
creştere;
▪ efectul pericolului asupra sănătăţii
lucrătorilor se agravează.
▪ Practic, aproape orice afecţiune
infecţioasă poate rezulta ca urmare a
expunerii profesionale, dar, lucru cert,
pentru unele boli, profesiunea
constituie riscul major.
▪ Risc major: lucrătorii din agricultură,
sănătate, personalul din laboratoare,
muncitorii ce vin în contact cu animalele şi
produsele animale, pe cei care lucrează în
mediul exterior, cu apele uzate etc

▪ Factorii cauzali – microorganismele

patogene (cel mai frecvent)

▪ Calea de transmitere – variază cu tipul

germenilor
Conform clasificării internaţionale ICD-10
din 1999 bolile infecţioase profesionale
sunt grupate în următoarele categorii:

▪ infecţii intestinale şi bacteriene (A00-

A69);
▪ infecţii cu rickettsii şi chlamidii (A70-A79);
▪ infecţii virale (A80-B34);
▪ micoze (B35-B49);
▪ boli parazitare şi date de protozoare
(B50-B89).
▪ Pentru unele sectoare de activitate /
profesiuni, riscul de îmbolnăvire este
înalt, sub formă de cazuri sporadice sau
chiar epidemii, fapt ce impune măsuri de
protecţia muncii (generale, individuale) şi
de profilaxie specifice.
▪ De subliniat necesitatea cunoaşterii, de
către fiecare individ, a riscurilor sale
profesionale, a mijloacelor corecte de
protecţie, însuşirea noţiunilor de educaţie
sanitară, practice şi teoretice, purtare de
echipament de protecţie adecvat, de
calitate, întreţinut corect.
Care sunt principalele riscuri
biologice emergente?
Două dintre principalele preocupări evidenţiate –
riscurile de SSM legate de
▪ pandemii şi de
▪ prezenţa la locul de muncă a organismelor
rezistente la medicamente – ilustrează cât
este de important ca riscurile biologice să fie
tratate la nivel global şi printr-o cooperare între
discipline cum ar fi SSM, sănătatea publică,
sănătatea animalelor, protecţia mediului şi
siguranţa alimentară.
Pandemii
▪ Chiar şi în secolul al XXI-lea, apar noi agenţi
patogeni, cum ar fi cei responsabili de
SRAS şi de gripa aviară, gripa porcina.
▪ De asemenea, bolile cu caracter epidemic,
precum holera şi frigurile galbene, îşi fac
din nou apariţia.
▪ Atunci când apare un agent patogen –
având în vedere viteza şi volumul traficului
şi comerţului internaţional – acesta se
poate răspândi cu repeziciune în întreaga
lume, dând naştere unei noi pandemii.
▪ Întrucât multe dintre aceste boli sunt
zoonoze (boli transmise de la animale la
oameni), lucrătorii cei mai expuşi riscurilor
sunt aceia care intră în contact cu animale
infectate sau cu aerosoli, pulberi sau
suprafeţe contaminate cu secreţiile
acestora.

▪ Lucrătorii implicaţi în comerţul mondial,

precum şi cei care vin în contact cu
persoane infectate, cum ar fi personalul
medical şi membrii echipajelor avioanelor,
reprezintă alte grupuri de mare risc
Organismele rezistente la
medicamente
▪ Agenţii antimicrobieni au contribuit la
reducerea ameninţării pe care o reprezintă
bolile infecţioase.

▪ Cu toate acestea, acţiunea lor este

periclitată de apariţia şi răspândirea la nivel
mondial a organismelor rezistente la agenţi
antimicrobieni, în special ca urmare a
întrebuinţării exagerate sau
necorespunzătoare a antibioticelor.
Organismele rezistente la
medicamente
▪ • Lucrătorii din sectorul sanitar sunt expuşi
riscurilor, din cauza apariţiei unor organisme,
cum ar fi stafilococii aurii meticilino-rezistenţi
(SAMR) şi tuberculoza extrem de rezistentă la
medicamente (XDR-TB).
▪ Organismele rezistente la medicamente
reprezintă, de asemenea, un risc pentru
lucrătorii care intră în contact cu animalele.
▪ Organismele rezistente la medicamente
provoacă infecţii grave care altfel nu s-ar
produce şi conduc la creşterea insucceselor
terapeutice.
Evaluarea necorespunzătoare
a riscurilor
Aceasta este a doua problemă, ca importanţă,
identificată în cadrul anchetei. În ciuda
obligaţiei de a evalua riscurile biologice
prevăzute de Directiva 2000/54/CE (3),
cunoştinţele şi informaţiile despre riscurile
biologice continuă să fie relativ puţin
dezvoltate.

În practică, este dificil să se efectueze o

evaluare corespunzătoare a riscurilor
biologice.
▪ Este nevoie să se elaboreze metode mai
bune pentru măsurarea şi evaluarea
expunerii la agenţii biologici, precum şi să
se stabilească corespunzător relaţia doză-
efect.

▪ Mai mult, s-a ridicat, de asemenea,

problema lipsei de informaţii transmise
lucrătorilor – de exemplu, formarea
necorespunzătoare în domeniul SSM a
lucrătorilor.
Tratarea deşeurilor
▪ Situaţii noi şi complexe de expunere se
întâlnesc în noile industrii, ca aceea a tratării
deşeurilor.
▪ Industria tratării deşeurilor utilizează un număr
din ce în ce mai mare de lucrători.
▪ Totuşi, reglementarea acesteia a avut în primul
rând scopuri legate de mediu şi nu abordează
suficient problemele privind SSM.
▪ Principalele probleme de sănătate observate la
lucrători sunt cauzate de bioaerosoli, care
conţin o varietate de microorganisme
aeropurtate, inclusiv mucegai şi endotoxine,
precum şi compuşi organici volatili (COV).
Tratarea deşeurilor
▪ Printre efectele semnalate asupra sănătăţii se
numără inflamarea căilor respiratorii superioare
şi bolile pulmonare, sindromul toxic al
pulberilor organice (STPO), problemele
gastrointestinale, reacţiile alergice, bolile de
piele şi iritarea ochilor şi a mucoaselor.

▪ Manevrarea deşeurilor medicale şi a obiectelor

ascuţite poate cauza alte infecţii, inclusiv
hepatită şi infecţia cu virusul imunodeficienţei
umane (HIV).
Calitatea aerului din
interior
▪ O expunere similară se poate produce, de asemenea,
în locurile de muncă tradiţionale, cum ar fi birourile,
care se dezvoltă odată cu sectorul serviciilor.
▪ De exemplu, mucegaiul aeropurtat este omniprezent
în interiorul clădirilor.
▪ Expunerea la mucegai poate cauza astm, boli ale
aparatului respirator, cefalee, simptome asemănătoare
gripei, infecţii, boli alergice şi iritări ale nasului, gâtului,
ochilor şi pielii, şi poate contribui la sindromul clădirilor
insalubre.
▪ Au fost identificate peste 100 000 de specii de
mucegai, însă este posibil să existe până la 1,5
milioane în întreaga lume.
▪ Mucegaiul aeropurtat este prezent, de asemenea, în
staţiile de tratare a deşeurilor şi a apelor uzate, în
fabricile pentru prelucrarea bumbacului şi în sectorul
agricol.
▪ Întreţinerea necorespunzătoare a sistemelor de aer
condiţionat şi de aprovizionare cu apă conduce, de
asemenea, la creşterea şi răspândirea agenţilor
biologici în spaţiile închise.
▪ Aceasta îi expune pe lucrători riscului apariţiei bolii
legionarilor.
▪ Unele simptome pe care le au lucrătorii din birouri,
atribuite în mod eronat bolilor asemănătoare gripei,
sunt de fapt, deseori, rezultatul unor agenţi biologici
care s-au dezvoltat în sistemele de aer condiţionat
întreţinute necorespunzător.
Endotoxinele
▪ Endotoxinele se găsesc în toate locurile de
muncă în care sunt prezente pulberi organice.
▪ Printre lucrătorii expuşi riscului se numără cei
din industria animalieră, cercetătorii care
lucrează cu rozătoare, lucrătorii din domeniul
tratării deşeurilor şi a apelor uzate şi chiar
lucrătorii din birouri.
▪ Efectele clinice variază de la febră, boli
infecţioase, efecte toxice acute, alergii,
bronşită cronică şi sindroame asemănătoare
astmului, până la şoc septic, insuficienţe
organice şi chiar deces.
Expunerea combinată la
agenţi biologici
şi la substanţe chimice
▪ Dacă riscurile legate de agenţii biologici sunt
greu de evaluat, cele care rezultă din
expunerea combinată la agenţi biologici şi la
substanţe chimice pun şi mai multe probleme.

▪ Deşi efectele potenţiale asupra sănătăţii sunt

variate, este dificil să se determine care dintre
aceste componente este responsabilă de
fiecare dintre efectele asupra sănătăţii.
▪ Hotărârea nr. 1092 din 16/08/2006 privind
protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate
de expunerea la agenţi biologici in muncă
transpune prevederile
▪ Directivei 2000/54/CE privind protecţia
lucrătorilor împotriva riscurilor legate de
expunerea lor la agenţi biologici în muncă (a
şaptea directivă specifică în sensul art. 16
paragraful 1 din Directiva 89/391/CEE).
▪ Hotărârea are ca obiect protecţia
lucrătorilor împotriva riscurilor pentru
▪ securitatea şi sănătatea lor,
▪ rezultate sau care pot să rezulte din
expunerea la agenţi biologici în cursul
activităţii,
▪ precum şi prevenirea acestor riscuri.
▪ agenţi biologici – microorganisme,
inclusiv microorganismele modificate
genetic, culturile celulare şi endoparaziţii
umani, care sunt susceptibile să
provoace infecţie, alergie sau intoxicaţie;
▪ cultură celulară – creşterea in vitro a
celulelor izolate din organisme
multicelulare;
▪ microorganism – o entitate
microbiologică, celulară sau nu, capabilă
să se reproducă sau să transfere
material genetic.
▪ Două dintre principalele preocupări
evidenţiate – riscurile de SSM legate de
medicamente – ilustrează cât este de
important ca riscurile biologice să fie
tratate la nivel global şi printr-o cooperare
între discipline cum ar fi SSM, sănătatea
publică, sănătatea animalelor, protecţia
mediului şi siguranţa alimentară.
Agenţii biologici sunt
clasificaţi în 4 grupe de risc,
în funcţie de importanţa
riscului de infecţie pe care îl
prezintă:

▪ grupa 1 – agenţi biologici care nu sunt

susceptibili să provoace o boală omului;
▪ b. grupa 2 – agenţi biologici care pot
provoca o boală omului şi constituie un
pericol pentru angajaţi, propagarea în
colectivitate e imposibilă; există, în
general profilaxie şi un tratament eficient;
▪ grupa 3 – agenţi biologici ce pot provoca
îmbolnăviri grave omului sănătos şi
constituie un pericol pentru angajaţi; ei
pot să prezinte un risc ridicat de
propagare în colectivitate dar există în
general o profilaxie şi un tratament
eficace;
▪ grupa 4 – agenţi biologici care pot
provoca boli grave omului şi constituie un
pericol serios pentru angajaţi, ei pot să
prezinte un risc ridicat de propagare în
colectivitate şi nu există în general o
profilaxie sau un tratament eficace.
▪ Dacă agentul biologic care trebuie
evaluat nu poate fi clasificat clar în
una dintre grupele de mai sus, el
trebuie clasificat în grupa cu riscul cel
mai ridicat dintre grupele posibile.
▪ Pentru orice activitate susceptibilă să
prezinte un risc de expunere la agenţi
biologici angajatorul trebuie să determine
natura, nivelul şi durata de expunere
pentru a se putea evalua orice risc pentru
sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi
pentru a se putea stabili măsurile ce
trebuie luate.
▪ Pentru activităţile ce implică o
expunere la agenţi biologici
aparţinând mai multor grupe riscurile
sunt evaluate pe baza pericolelor
reprezentate de către toţi agenţii
biologici periculoşi prezenţi.
▪ Angajatorul va trebui să înnoiască
periodic evaluarea riscurilor şi, în orice
caz, la orice modificare a condiţiilor de
lucru care pot să determine expunerea
angajaţilor la agenţi biologici.

▪ Angajaţii trebuie să furnizeze autorităţilor

competente, la cererea acestora,
elementele care au stat la baza evaluării
riscurilor profesionale.
▪ Evaluarea riscurilor profesionale pentru
activităţile care pot prezenta risc de
expunere la agenţi biologici se
efectuează pe baza tuturor informaţiilor
existente, şi mai ales, pe baza:
▪ • clasificării agenţilor biologici care
constituie sau pot constitui un pericol
pentru sănătate;
▪ • recomandările emise de autorităţile
competente care vor indica, după caz, în
funcţie de agentul biologic prezent în mediul de
lucru să se ia măsuri în scopul de a se proteja
sănătatea angajaţilor care sunt expuşi sau pot
fi expuşi în cursul activităţii lor acestui agent
biologic;
▪ • informaţiilor asupra bolilor care pot fi
contactate datorită unei activităţi profesionale a
angajaţilor;
▪ • efectele alergizante şi toxigene ce pot să
rezulte ca urmare a activităţii angajaţilor;
▪ • faptului că un angajat suferă de o boală direct
legată de munca sa.
▪ Dacă rezultatele evaluării riscurilor
profesionale pentru activităţile care
implică o expunere la agenţi biologici
arată că expunerea şi / sau potenţiala
expunere, se raportează la un agent
biologic din grupa 1, fără risc identificabil
pentru sănătatea lucrătorilor, angajatorul
trebuie să respecte doar prevederile
generale de securitate, sănătate şi de
igienă la locul de muncă.
▪ Dacă rezultatele evaluării riscurilor arată
că activitatea nu implică o intenţie
deliberată de a lucra cu un agent biologic
sau de a-l utiliza, dar poate să conducă
la expunerea lucrătorilor la un agent
biologic în cursul unor activităţi
profesionale, este necesară respectarea
şi a măsurilor specifice de securitate,
sănătate şi igienă.
Obligaţiile angajatorilor
▪ Înlocuirea şi reducerea riscurilor
▪ Dacă natura activităţii o permite, angajatorul
trebuie să evite utilizarea unui agent biologic
periculos, înlocuindu-l printr-un agent biologic
care, în funcţie de condiţiile de utilizare şi de
stadiul actual al cunoştinţelor, nu este periculos
sau este mai puţin periculos pentru sănătatea
lucrătorilor.
▪ Dacă rezultatele evaluării relevă existenţa unui
risc pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor,
angajatorul trebuie să ia măsurile necesare
pentru ca expunerea acestora să fie evitată.
▪ Când acest lucru nu este tehnic posibil, ţinînd
seama de activitate şi de evaluarea riscurilor,
angajatorul trebuie să reducă riscul de
expunere profesională la un nivel suficient de
scăzut pentru a proteja adecvat sănătatea şi
securitatea lucrătorilor respectivi, prin plicarea
următoarelor măsuri:
▪ limitarea, la un nivel cît mai scăzut posibil, a
numărului de lucrători expuşi sau care pot fi
expuşi;
▪ conceperea proceselor de muncă şi a
măsurilor de control tehnic, astfel încît să se
evite sau să se reducă la minimum
diseminarea agenţilor biologici la locul de
muncă;
▪ măsuri de protecţie colectivă şi/sau
măsuri de protecţie individuală, atunci
cînd expunerea nu poate fi evitată prin
alte mijloace;
▪ măsuri de igienă adecvate obiectivului de
prevenire sau reducere a transferului ori
diseminării accidentale a unui agent
biologic în afara locului de muncă;
▪ utilizarea panourilor care semnalizează
pericolul biologic şi a altor semne de
avertizare relevante;
▪ elaborarea unor planuri care să fie puse în
aplicare în caz de accidente ce implică
prezenţa agenţilor biologici;
▪ dacă este necesar şi tehnic posibil, detectarea
în afara izolării fizice primare a prezenţei
agenţilor biologici utilizaţi în procesul de
muncă;
▪ utilizarea de mijloace ce permit colectarea,
depozitarea şi eliminarea deşeurilor în deplină
securitate de către lucrători, dacă este cazul,
după tratarea acestora, inclusiv utilizarea unor
recipiente sigure, uşor identificabile;
▪ măsuri care să permită manipularea şi
transportul fără risc ale agenţilor biologici la
locul de muncă.
Informaţiile ce trebuie furnizate
autorităţilor competente
Dacă rezultatele evaluării riscurilor profesionale
relevă existenţa unui risc pentru securitatea
sau sănătatea lucrătorilor, angajatorul trebuie
să pună la dispoziţia inspectorului de muncă şi
a medicului de medicina muncii, la cererea
acestora, informaţii privind:
▪ rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
▪ activităţile în cursul cărora lucrătorii au fost sau
pot fi expuşi la agenţi biologici;
▪ numărul de lucrători expuşi
Informaţiile ce trebuie furnizate
autorităţilor competente
▪ numele şi competenţa persoanei
responsabile cu sănătatea şi securitatea
la locul de muncă;
▪ măsurile de protecţie şi de prevenire
luate, inclusiv procedeele şi metodele de
lucru;
▪ un plan de urgenţă pentru protecţia
lucrătorilor împotriva expunerii la un
agent biologic din grupa 3 sau 4, în cazul
unei defectări a izolării fizice.
▪ Angajatorul trebuie să informeze imediat
DSP judeţeană sau a municipiului
Bucureşti şi medicul de medicina muncii cu
care are relaţie contractuală despre orice
accident sau incident care ar putea să
provoace diseminarea unui agent biologic
care ar putea provoca lucrătorilor o infecţie
şi/sau o boală gravă.
▪ Lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici,
precum şi dosarul medical al fiecărui
lucrător sunt puse la dispoziţia DSP
judeţene şi/sau a municipiului Bucureşti,
atunci cînd întreprinderea îşi încetează
activitatea, în conformitate cu prevederile
legislaţiei în vigoare.
Măsuri de igienă şi
protecţie individuală
Pentru toate activităţile în care se utilizează agenţi
biologici ce constituie un risc pentru sănătatea şi
securitatea lucrătorilor, angajatorul este obligat să
ia următoarele măsuri:
▪ să asigure condiţiile corespunzătoare ca lucrătorii
să nu servească masa şi să nu bea în zonele de
lucru unde există riscul de contaminare cu agenţi
biologici;
▪ să furnizeze lucrătorilor îmbrăcăminte de protecţie
adecvată sau alte tipuri de îmbrăcăminte specială
adecvată;
▪ să asigure lucrătorilor spaţii dotate cu instalaţii
igienico-sanitare adecvate, care pot include
soluţii/picături pentru ochi şi/sau substanţe
antiseptice pentru piele;
să aibă în vedere ca
echipamentul individual de
protecţie să fie:
▪ aşezat corect într-un loc stabilit separat de
celelalte haine;
▪ verificat şi curăţat, dacă este posibil, înainte şi, în
orice caz, după fiecare utilizare;
▪ reparat sau schimbat înaintea unei noi utilizări, în
cazul în care prezintă defecţiuni;
să stabilească proceduri privind prelevarea,
manipularea şi tratarea eşantioanelor de origine
umană sau animală.
▪ Îmbrăcămintea de lucru şi echipamentele
de protecţie, inclusiv îmbrăcămintea de
protecţie care pot fi contaminate de
agenţi biologici, trebuie să fie scoase
atunci cînd lucrătorul părăseşte zona de
lucru şi trebuie păstrate separat de altă
îmbrăcăminte.
▪ Angajatorul trebuie să aibă grijă ca
îmbrăcămintea şi echipamentul de
protecţie să fie dezinfectate şi curăţate
sau, la nevoie, distruse.
▪ Costurile pentru măsurile ce trebuie
aplicate se suportă de angajator.
Informarea, pregătirea şi
consultarea lucrătorilor
Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca
lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora să primească, sub
formă de informări şi instructaj, o instruire suficientă şi
adecvată, bazată pe toate informaţiile disponibile privind:
▪ eventualele riscuri pentru sănătate;
▪ măsurile care trebuie luate pentru a evita expunerea;
▪ prescripţii aplicabile din domeniul igienei;
▪ purtarea şi utilizarea echipamentelor şi îmbrăcămintei de
protecţie;
▪ măsurile pe care lucrătorii trebuie să le ia în caz de
evenimente şi/sau incidente periculoase, precum şi măsurile
de prevenire a acestora.
Instruirea lucrătorului
▪ Instruirea lucrătorului trebuie efectuată înainte de
începerea unei activităţi care implică contactul cu
agenţi biologici, adaptată la apariţia unor noi
riscuri sau în cazul evoluţiei riscurilor şi repetată
periodic dacă este necesar.
▪ Angajatorul trebuie să asigure la locul de muncă
instrucţiuni de securitate scrise şi, după caz, afişe
privind procedura de urmat în caz de:
▪ accident sau incident grav datorat manipulării unui
agent biologic;
▪ manipularea unui agent biologic din grupa 4.
▪ Lucrătorii trebuie să semnaleze imediat
superiorului lor sau persoanei responsabile cu
securitatea şi sănătatea la locul de muncă
orice accident sau incident ce implică
manipularea unui agent biologic.
▪ Angajatorul trebuie să informeze imediat
lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor cu răspunderi
specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă despre orice accident sau incident care
ar fi putut conduce la diseminarea unui agent
biologic şi care este susceptibil să producă la
om infecţii şi/sau boli grave.
▪ Trebuie să îi informeze, cît mai repede posibil,
despre cauzele accidentelor sau incidentelor
grave, precum şi despre măsurile care au fost
luate ori care trebuie luate pentru a remedia
situaţia.
▪ Fiecare lucrător trebuie să aibă acces la
informaţiile conţinute în lista lucrătorilor expuşi
la agenţi biologici şi care îl privesc personal.
▪ Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor trebuie să
aibă acces la informaţiile colective anonime.
▪ Angajatorul trebuie să pună la dispoziţia
lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor lor, la
cererea acestora, informaţii
▪ Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi
participarea lucrătorilor şi/sau a
reprezentanţilor lor la rezolvarea tuturor
problemelor legate de sănătate şi securitate în
muncă în cazul expunerii la agenţi biologici în
timpul activităţii.
Lista lucrătorilor expuşi şi
notificarea activităţilor care
implică agenţi biologici
▪ Angajatorul trebuie să aibă lista lucrătorilor
expuşi la agenţi biologici din grupele 3 şi/sau 4
care indică activitatea efectuată şi, atunci cînd
este posibil, agentul biologic la care lucrătorii
au fost expuşi şi, după caz, datele referitoare la
expuneri, la accidente şi incidente.
▪ Lista lucrătorilor expuşi la agenţi biologici din
grupele 3 şi/sau 4 este păstrată timp de cel
puţin 10 ani de la terminarea expunerii,
conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
Lista este păstrată pe o perioadă mai îndelungată,
care poate atinge 40 de ani de la ultima expunere
cunoscută, în cazul expunerilor susceptibile să
antreneze infecţii:
▪ produse de agenţi biologici despre care se ştie că
pot provoca infecţii persistente sau latente;
▪ care, ţinînd seama de stadiul actual al
cunoştinţelor, nu pot fi diagnosticate înainte ca
boala să se declanşeze, mulţi ani mai tîrziu;
▪ a căror perioadă de incubaţie prealabilă
declanşării bolii este deosebit de lungă;
▪ care produc boli ce pot prezenta recrudescenţă
după un timp îndelungat, în ciuda tratamentului
aplicat;
▪ care pot lăsa sechele grave pe termen lung.
▪ Medicul de medicina muncii, inspectorul de
muncă pe domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă, precum şi orice altă persoană
responsabilă cu sănătatea şi securitatea la
locul de muncă trebuie să aibă acces la
lista.
▪ Angajatorul trebuie să notifice în prealabil
autorităţii de sănătate publică judeţene şi
inspectoratului teritorial de muncă utilizarea
pentru prima dată a agenţilor biologici din
grupele 2, 3 şi 4, cu cel puţin 30 de zile
înainte de începerea activităţii.
▪ Se notifică, în prealabil, utilizarea pentru
prima dată a oricărui alt agent biologic
din grupa 4, precum şi utilizarea oricărui
alt agent biologic nou din grupa 3, care
este clasificat provizoriu astfel chiar de
către angajator.

▪ Laboratoarele care furnizează servicii de

diagnostic pentru agenţii biologici din
grupa 4 trebuie doar să notifice intenţia
lor.
De fiecare dată cînd procedeele şi/sau
procedurile suferă modificări importante din
punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii la
locul de muncă, trebuie efectuată o nouă
notificare.
Notificarea va conţine:
▪ denumirea şi adresa întreprinderii şi/sau
unităţii;
▪ numele şi competenţele lucrătorului desemnat
cu securitatea şi sănătatea la locul de muncă;
▪ rezultatele evaluării riscurilor profesionale;
▪ specia agentului biologic;
▪ măsurile de protecţie şi de prevenire avute în
vedere.
Supravegherea medicală a
lucrătorilor
▪ Ministerul Sănătăţii elaborează măsurile necesare
pentru desfăşurarea supravegherii medicale a
lucrătorilor pentru care evaluarea relevă un risc
pentru sănătatea sau securitatea lor.
▪ Aceste măsuri trebuie să asigure ca fiecare
lucrător să fie supravegheat medical
corespunzător înainte de expunere profesională şi,
în continuare, periodic, făcînd astfel posibilă
aplicarea directă a măsurilor de medicină generală
şi de medicina muncii.
▪ Dacă este cazul, angajatorii trebuie să
pună la dispoziţia lucrătorilor vaccinuri
eficace, dacă aceştia nu sunt încă
imunizaţi împotriva agentului biologic la
care ei sunt sau pot fi expuşi.
▪ Atunci cînd angajatorii pun la dispoziţia
lucrătorilor vaccinuri, ei trebuie să ţină
seama de Codul de conduită recomandat
pentru vaccinare
▪ În cazul în care se confirmă că un
lucrător prezintă o infecţie şi/sau o boală
care ar fi putut rezulta din expunerea la
agenţi biologici, medicul de medicina
muncii sau serviciul de medicina muncii
aflat într-o relaţie contractuală cu
angajatorul trebuie să propună şi
celorlalţi lucrători care au fost expuşi în
mod similar să se supună supravegherii
medicale; în acest caz angajatorul
efectuează o reevaluare a riscului de
expunere.
Serviciul sau medicul de medicina muncii
aflat într-o relaţie contractuală cu
angajatorul trebuie:
▪ să propună măsuri de protecţie sau de
prevenire utile individual, pentru fiecare
lucrător;
▪ să dea informaţii şi sfaturi medicale
lucrătorilor privind supravegherea
medicală la care ei vor fi supuşi după ce
a încetat expunerea la agenţi biologici.
▪ Lucrătorii în cauză trebuie să aibă acces la
rezultatele supravegherii medicale care îi privesc
personal şi pot solicita o reexaminare a
rezultatelor acesteia. Angajatorul poate solicita o
reexaminare a rezultatelor supravegherii
medicale.
▪ Costul reexaminărilor rezultatelor se suportă de
către solicitant.
▪ Toate cazurile de boală sau de deces care au
fost confirmate ca fiind cauzate de o expunere
profesională la agenţi biologici se declară, se
înregistrează şi/sau se notifică conform normelor
metodologice referitoare la bolile profesionale,
elaborate în aplicarea Legii nr. 319/2006.
 Recomandări practice pentru
supravegherea medicală a
lucrătorilor
▪ Medicul şi/sau serviciul de medicina muncii responsabil cu
supravegherea medicală a lucrătorilor expuşi la agenţi biologici
trebuie să cunoască bine condiţiile sau circumstanţele de
expunere a fiecărui lucrător.
▪ Supravegherea medicală a lucrătorilor trebuie să fie asigurată
conform practicilor şi principiilor medicinei muncii; ea trebuie să
includă cel puţin următoarele măsuri:
▪ înregistrarea antecedentelor medicale şi profesionale ale fiecărui
lucrător;
▪ o evaluare personalizată a stării de sănătate a lucrătorilor;
▪ dacă este cazul, o supraveghere biologică pentru depistarea efectelor
precoce şi reversibile.
▪ Se pot dispune şi alte teste pentru fiecare lucrător supus unei
supravegheri medicale, în lumina celor mai recente cunoştinţe
ale medicinei muncii.
Cod de conduită recomandat
pentru vaccinare
▪ Dacă evaluarea riscului biologic relevă existenţa unui risc
pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, cauzat de
expunerea la agenţi biologici contra cărora există
vaccinuri eficace, angajatorul trebuie să le asigure
vaccinarea.
▪ Vaccinarea trebuie să fie efectuată în conformitate cu
reglementările Ministerului Sănătăţii Publice. Lucrătorii
trebuie să fie informaţi despre avantajele şi
inconvenientele atât ale vaccinării, cît şi ale absenţei ei.
▪ Vaccinarea nu trebuie să implice costuri financiare pentru
lucrători.
▪ Poate fi întocmit un certificat de vaccinare care trebuie să
fie eliberat lucrătorului respectiv şi, la cerere, autorităţii de
sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti.
Vaccinări cu recomandare
selectivă

▪ Nu vizează populația generală, fiind

recomandate doar pentru grupele de
populație expuse la factori de risc
suplimentari, conform reglementărilor
Direcției de Sănătate Publică.

▪
Vaccinări efectuate în
situații epidemiologice
speciale
▪ Se efectuează acolo unde există risc de
izbucniri epidemice: vaccinare anti-
tifoidică, anti-dizenterică, anti-hepatită A
(de ex. în regiunile unde s-au produs
inundații).
Vaccinări de interes
regional

▪ Sunt necesare pentru cei ce călătoresc în

zone endemice pentru anumite boli:
vaccinarea anti-amarilică (împotriva
febrei galbene), anti-pestoasă (împotriva
ciumei), antiholerică. Se efectuează în
centre speciale.
Vaccinări de necesitate

▪ Se efectuează preventiv, post expunere

(de ex. vaccinarea antirabică și
antitetanică, în cazul mușcăturilor de
animale, pentru prevenirea rabiei și
tetanosului, vaccinarea antitetanică cu o
doză de rapel, în cazul plăgilor
tetanigene, vaccinarea antirujeolică a
contacților de rujeolă, în primele 5 zile de
la contact).
Vaccinări de interes
profesional

▪ Se efectuează la personalul care, prin

natura profesiei, este expus riscului de a
contacta diverse boli (vaccinare anti-
hepatitică B la personalul medical;
vaccinare anti-leptospirotică, anti-
carbunoasă, antirabică la personalul din
zootehnie etc.).
▪ Unele din aceste vaccinări se efectuează
în centre speciale.
Vaccinări efectuate la
grupele de risc

▪ Vizează selectiv grupele de populație cu

risc crescut pentru forme grave de boală
și deces (bolnavi cronici sau vârste
extreme: copii și bătrâni). În România, se
încadrează în această categorie
vaccinarea antigripală.
TOXICOLOGIE
PROFESIONALĂ
 Definitii. Generalitati

Substanţa toxică
 acea substanţă chimică, care pătrunsă în
organism în cantităţi mici provoacă tulburări în
funcţiile vitale ale organismului

Toxicitate
 gradul de incompatibilitate a unei substanţe
toxice cu viaţa unui organism

Toxicele profesionale
 substanţe toxice prezente în mediul de muncă,
legate de exercitarea unei profesiuni
Agent chimic
 Orice element sau compus chimic, singur sau în
amestec, în stare naturalã sau fabricat, utilizat sau
eliberat, inclusiv ca deşeu, din orice activitate,
indiferent dacã este sau nu produs intenţionat şi
este sau nu plasat pe piaţã.
Agent cancerigen (carcinogen)
 O substanţã, un preparat sau un procedeu,
inclusiv substanţa sau preparatul degajat în urma
unui procedeu, care, prin inhalare, ingestie sau
penetrare cutanatã, poate produce apariţia
cancerului ori poate creşte frecvenţa apariţiei
acestuia.
Agent mutagen
 O substanţã sau un preparat care, prin inhalare,
ingestie sau penetrare cutanatã, poate cauza
anomalii genetice ereditare ori poate creşte
frecvenţa apariţiei acestora.
Agent nociv
 Orice factor chimic, fizic sau biologic, prezent
în procesul de muncã şi care poate constitui
un pericol pentru sãnãtatea angajaţilor.
Nocivitate
 Proprietate a unui factor de risc de a produce
efect dãunãtor asupra organismului uman,
afectând starea de sãnãtate a acestuia.
Noxã
 Agent fizic, chimic sau biologic cu acţiune în
mediul de muncã asupra organismului uman,
dãunãtor sãnãtãţii; factor de risc de
îmbolnăvire profesionalã.
 Criterii de clasificare
 proprietăţile toxice determină efecte acute, subacute şi
cronice
 criteriul acţiunii asupra organismului: acţiune generală /
sistemică şi locală
 criteriul tehnologic (materie primă, produs finit, intermediar,
catalizator, deşeu)
 caracteristicile chimice (structura chimică, formula chimică,
denumirea ştiinţifică şi comercială) sau / şi fizice (culoare,
miros, solubilitate, stare de agregare (particule, fibre, fumuri,
gaze, vapori, lichide, solide), volatilitate), substanţe
inflamabile, explozive, carburante, susceptibile să
antreneze reacţii periculoase
 proprietăţile corozive şi iritante
 efectele alergizante şi sensibilizante
 efectele cancerigene
 efectele teratogene şi mutagene
 efectele pe sistemul reproducător
 Măsurarea noxelor la locul de muncã
 Acţiune de determinare a nivelului sau concentraţiei noxelor
la locurile de muncã.
 Caracterizarea expunerii profesionale la noxe chimice
implică recunoaşterea lor şi măsurarea concentraţiei lor.
Valorile găsite se compară cu valorile limită normale de
expunere (VL).

 Valoare limitã de expunere profesionalã pentru agenţi chimici

 Dacã nu se specificã altfel, reprezintă valoarea limitã a mediei
ponderate cu timpul, pe o perioadã specificatã (8 ore sau
termen scurt - maximum 15 min), a concentraţiei agentului
chimic în aer, în zona de respiraţie a angajatului (aprox. la 1,5
metri de sol)

 Valoare-limitã pentru agent cancerigen şi mutagen

 Dacã nu se specificã altfel, limita mediei ponderate în timp a
concentraţiei „agentului cancerigen sau mutagen” în aer la
nivelul respirator al angajatului în raport cu timpul, pe o perioadã
specificatã (8 ore sau termen scurt - maximum 15 minute).
 Valoare limitã biologicã a unui agent chimic
Concentraţia limitã a agentului în mediul biologic corespunzător,
a metabolitului lui sau
a indicatorului de efect SAU:

concentraţiile limită superioare a toxicelor profesionale (sau efectele lor),

determinate în lichidele organismului (sânge, urină), sau în aerul expirat, la care
muncitorul poate fi expus fără risc pentru sănătatea sau pentru capacitatea sa de muncă
▓ Indicator de expunere externă = prezenţa noxelor
profesionale biologice şi a celor recunoscute ca foarte
periculoase, cât şi prezenţa măsurabilă şi
cuantificabilă a noxelor profesionale fizice şi chimice în
aria locului de muncă

▓ Indicator de expunere internă = prezenţa măsurabilă şi

cuantificabilă a unui agent extern sau metabolit al
acestuia în mediile biologice, fără alterarea structurii şi
/ sau funcţiei organelor, aparatelor sau organismului în
ansamblul lui

▓ Indicator de efect biologic = prezenţa măsurabilă şi

cuantificabilă a modificării structurii, funcţiei unui
organ, aparat sau a organismului în ansamblul lui,
dovedită prin devierea de la normal a unor constante
biochimice, funcţionale, imunologice, genetice sau
sistemice, consecinţă a expunerii la un agent din
mediul de muncă
▓ Indicatori de răspuns

▓ Răspuns al organismului = orice modificare reversibilă

sau ireversibilă a structurii ori funcţiei unui organ,
aparat sau a organismului în ansamblul lui,
obiectivizată prin simptom, sindrom, entitate
patologică pentru care există dovezi ştiinţifice de
asociere pozitivă semnificativă cu expunerea la un
agent din mediul de muncă

▓ Răspuns specific al organismului = complexul de

modificări clinice şi paraclinice care, în condiţii de
expunere la factori de risc din mediul de muncă
caracterizează „boala profesională” şi / sau
„suprasolicitarea
 Doza toxică
cantitatea de substanţă exogenă, capabilă să dezvolte, în
organismul viu, efecte toxice
 Doza letală (DL)
doza minimă de substanţă ce provoacă moartea unui
animal adult

Interacţiunea toxicelor
Efect indiferent
Efect antagonic
Efect sinergic
 aditiv sau de sumaţie (tetraclorura de carbon +
dicloretan)
 potenţare (cianamida calcică + etanol, malation +
dipterex)
 Intoxicaţiile profesionale
boli profesionale date de toxicele industriale
 Acute, subacute, cronice
 SUBSTANŢA TOXICĂ
↓

EXPUNERE
↓

FAZA TOXICOCINETICĂ
absorbţie (respirator, tegumentar, digestiv)
transport şi distribuţie
depozitare
eliminare
metabolizare (biotransformare)
 Faza I: reacţii de oxidare, reducere, hidroliză
 Faza II: reacţii de conjugare, sinteză, metilare, acetilare
↓

FAZA TOXICODINAMICĂ
inhibiţie - stimulare enzimatică
sinteza letală
interacţiune toxic-receptor
blocarea transportului de oxigen
formarea de radicali ai oxigenului
interacţiunea toxic-structuri celulare
mecanism neuro-umoral
Importanta practica

Profilactic
 Necesitatea reducerii concentratiei toxicului
profesional
 Purtartea echipamentului de protectie
 Diminuarea efortului fizic
 Igiena individuala, colectiva

Terapeutic
 Intreruperea imediata a cailor de patrundere
 Scoaterea imediata din mediul toxic
 Spalarea tegumentelor
 Provocare de varsaturi, spalatura gastrica etc.
Profilaxie

Masuri medicale
Recunoasterea riscului
Examinari medicale profilactice
Educatie sanitara/ Igiena / PSLM
Toxicitatea
Solvenţi organici
comuni
Definiţie

 Solvenţii organici sunt substanţe chimice cu

structură diferită, capabile de a dizolva un anumit
compus;

 Diluanţii sunt substanţe chimice care modifică

vâscozitatea unui compus deja dizolvat;
 Clasificare:
- hidrocarburi ciclice sau aciclice
- halogenate sau nehalogenate
- alcooli, eteri, esteri, aldehide, cetone, acizi
- C2S;

 Utilizare:
- ind chimică de sinteză
- fabric lacuri, vopsele, răşini;
- ind farmaceutică, mase plastice, pirotehnie;
- prelucrare petrolului;
- metalurgie;
Utilizarea solvenţilor se face:

 Circuit închis: în instalaţii ermetizate, adesea sub

presiune cu risc minor în afara avariilor

 Circuit deschis: ateliere mici de tip artizanal care

implică cele mai multe riscuri, mai ales
hematologice;
Toxicitatea unui solvent depinde
de:
 Solvent – structura, prop fizice şi chimice
- doza absorbită
- calea de pătrundere
- distribuţie
- rata de metabolizare
- amestecuri de solvenţi
 organism – vârstă
– sex
– alimentaţie
– utilizarea altor toxice (alcool)

 microclimatul locului de muncă:

– cald creşte vaporizarea
– ventilaţia
– organizarea muncii, efortul fizic,
Operatii cu solventi

 Vopsele si lacuri: toluen, xilen, metil etil cetona

 Adezivi: ciclohexan, acetona
 Antigel: etilenglicol
 Degresanti: tricloretilena, percloretilena
 Curatire uscata: percloretilena
 Vopsele: turpentina, white spirt, xilen
 Utilizarea solventilor organici
 Curăţire (degresare) agenţi de indepartare a
uleiurilor si grasimilor de pe masini, metale, plasticuri si
textile;
 Curatire uscata;
 Componenti ai vopselelor, lacurilor, cerurilor,
cremelor-luciu dusumele, pantofi, cerneluri, adezivi,
 Uleiuri de motor, antigel, produse farmaceutice şi
conservanţi;
 Manufactura gumelor artificiale, pielii, plasticurilor,
textilelor şi explozivilor;
 Medicamente, pesticide, fumiganţi şi dezinfectanţi;
 Extracţia grăsimilor, uleiuri şi materiale medicinale -
extracte;
 Utilizare în variate reacţii chimice şi proceduri de
laborator
Identificare

 Baza clasificării solvenţilor organici -

compoziţia chimică

 Membrii aceleiaşi clase, în general, au

caracteristici similare de solvent şi acţiune
chimică asemănătoare.

 În cadrul grupului, pot apare variaţii.

 Confuzia poate apare de la numele

solventului organic

Efecte
1. ASUPRA FICATULUI

 specifice hidrocarburilor clorate: numărul de atomi de clor din

moleculă influenţtază toxicitatea hepatică;

- acţiune directă asupra hepatocitului

- indirect prin tulburări ale circulaţiei intrahepatice
 Consecinţe anatomo-clinice:
 Degenerescenţă hepatocitară ± steatoză
 Reacţia mezenchimală ± scleroză
 Reacţia regenerativă

 Atrofia galbenă acută

 Hepatita acută toxică
 Hepatita cronică
2. ASUPRA RINICHIULUI

 particular pentru tricloretilena, metanol, etilenglicoli.

acţiune directă asupra celulelor

-

tubulare proximale cu afectarea

rezorbţiei apei şi concentrarea
toxicului IRA
- indirect prin tulburări ale circulaţiei cu ischemie ca în rinichiul
de şoc
3. HEMATOLOGICE

 particular benzenului, nitrobenzen, CCl4

 periferie: hemoliză prin
- eritropatie toxică
- eritropatie indusă toxic
 medular: acţionează la nivelul nucleului (mARN) tulburări
de diviziune, maturare şi de lansare în circulaţie a elementelor
medulodependente
 3 faze :

 iniţial = excitare medulară cu creşterea numerică a elementelor figurate în periferie;

 hipoplazie medulară
 aplazie medulară;

parţială – una sau două linii celulare

totală – actionează asupra celului suşe

4. ASUPRA SISTEMULUI
NERVOS
 cloroform, eteri, tricloretilena;
 asupra SNC - acut
- sindr. prenarcotic: stare ebrioasă, agitaţie psiho-motorie,
greţuri, vărsături;
- sindr. narcotic: come de grade diferite
- cronic = encefaloza toxică

 periferic = polinevrită motorie

 5. ASUPRA REPRODUCERII
 tulburări de fertilitate
 toxicologie prenatală = embrio şi fetotoxicitate – consecinţele pe care toxicul le are
asupra dezvoltării embrionului sau a fătului;
 toxicologie perinatală = efecte toxice în perioada imediat următoare naşterii;
 toxicologie postnatală = efectele toxice asupra organismului în creştere;
 Consecinţele efectelor toxice:
 embrio-feto-mortalitatea
 retardarea - în creştere
- în dezvoltare = comportament anormal indus prenatal fie indirect prin
efect iniţial asupra mamei, fie direct asupra fătului;

 anomalii de structură = efecte teratogene (pe întreaga perioadă sau în anumite faze
ale dezvoltării intrauterine) ± disfuncţii de organe sau sisteme;
PRIM AJUTOR

Tegumente, mucosae - expuse

 Duşuri de siguranţă şi staţii pentru spălarea ochilor sunt obligatorii la
locurile de muncă unde se utilizează semnificativ solvenţi
 Instrucţiuni de prim ajutor trebuie să fie accesibile
 Minimum 15 minute: duş, spălare oculară.

Ingestie
 Instrucţiuni de prim ajutor pentru solvent specific
 Inducerea vărsăturilor / spălătura gastrică
Ochi
Spălare cu apă potabilă.
Dacă iritaţia persistă, prezentare la specialist.

Piele
Îndepărtarea hainelor contaminate,
încălţămintei.
Consult medical

Inhalare
Scoatere la aer curat. Stop respirator –
respiraţie artificială.
Oxigen.
Transfer la spital, cu ambulanţa
C 6 H6
Benzen

 Toxic - inhalator
 Lichid - iritant pentru piele şi ochi.
 SNC - narcotic şi anestezic.
 Carcinogen uman.
 Afectează componentele sângelui dând anemie
severă şi hemoragie.
 Afecteaza maduva hematogena
CS2
Sulfură de carbon

 Sinonime: carbon bisulfid; carbon

sulfid.
 Toxic prin inhalare şi ingestie.
 Iritant pentru piele şi ochi.
 SNC - narcotic şi anestezic.
 Cauzează simptome psihiatrice.
 Poate fi absorbit prin piele şi
determină efecte toxice.
 Poate cauza boală coronariană.
 Este embriotoxic (toxic pentru
embrion) la animale.
CCl4
Tetraclorura de carbon

 Sinonime: tetraclorometan; perclorometan;

 Toxic pe toate căile de expunere.
 SNC - narcotic.
 Iritant – piele şi ochi.
 Contactul cutanat repetat - dermatite.
 Toxic pentru ficat şi rinichi.
 Carcinogen animal.
CH3-COO-CH2-CH3
Acetat de etil

 Sinonime: eter acetic; ester etil acetic.

 Iritant al mucoaselor, în particular, ochii, tractul
respirator.
 Determină greţuri, ameţeli la mari concentraţii.
 Contactul cutanat repetat poate cauza dermatite.
C2H5OH
Etanol

 Sinonime: etil alcool; alcool; spirt.

 Sub formă lichidă şi la mari concentraţii ale vaporilor
cauzează iritaţie a ochilor, pielii şi mucoaselor.
 Expunerea prelungită cauzează ameţeli şi greţuri.
 Dozele mari cauzează intoxicaţie alcoolică
C2H6O2
Etilen glicol

 Sinonime: 1,2-etanediol; 1,2-dihidroxietan.

monoetilen glicol; glicol; glicol alcool.
 Toxic prin ingestie.
 Iritant al pielii şi ochilor.
 Toxic renal –ingestie.
CH2O or HCHO
Formaldehida

 Sinonime: formol; metilen oxid; metil aldehidă;

aldehidă formică.
 Iritant al ochilor, pielii, tractului respirator.
 Poate cauza dermatită de contact ortoergică şi
alergică.
 Carcinogen animal.
CH3OH
Metanol

 Sinonime: metil alcool; alcool din lemn.

 Iritant al ochilor, pielii, mucoaselor.
 Inhalarea vaporilor poate duce la cefalee, deficit de
coordonare şi pierderea cunoştinţei.
 Ingestia poate afecta sistemul nervos şi poate
determina orbirea şi moartea.
CH3COCH2CH3

 C4H8O
Metil etil cetonă

 Sinonime: MEC; 2-butanonă; butan-2-onă; metil

acetonă, metilpropanonă
 Iritant al ochilor, pielii, tractului respirator.
 Inhalarea vaporilor poate determina cefalee, ameţeli
şi greţuri.
 Expunerea prelungită cutanată poate conduce la
dermatite.
C8H8
Stiren

 Sinonime: vinil-benzen; stirol; stirolen, etenilbenzen;

feniletenă
 Iritant al ochilor, pielii, tractului respirator.
 Inhalarea la mari concentraţii poate produce
depresie.
C7H8
Toluen

 Sinonime: metil benzen; toluol; fenil metane.

 SNC narcotic.
 Iritant al ochilor.
 Contactul prelungit cutanat poate conduce la
dermatite.
 Vaporii irită mucoasele şi tractul respirator.