Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CM 1
CM 1
CM 1
GENERALE
Acte normative şi legislative de referinţă
[1] ГОСТ 27751-88. Надежность строительных конструкций и оснований. Основные
положения по расчету.
[2] СНиП 2.01.07-85. Нагрузки и воздействия/ Госстрой СССР.
[3] СНиП II-23-81*. Нормы проектирования. Стальные конструкции/ Госстрой СССР.
[4] СНиП II-7-81. Нормы проектирования. Строительство в сейсмических районах/ Госстрой
СССР.
Domeniul de folosire a elementelor de construcţii metalice
1. Clădiri industriale. Halele industriale cu 4. Construcţii înalte (turnuri sau piloni pentru
înălţimi şi deschideri mari, dotate cu poduri rulante susţinerea antenelor TV şi radio, coşuri de fum şi de
de capacitate mare şi regim de lucru greu se ventilaţie, stâlpi de susţinere a liniilor electrice ş.a.).
realizează integral din metal. Pentru restul halelor 5. Construcţii din tablă (recipiente cu diferită
se pot utiliza soluţii mixte, de exemplu, stâlpii din destinaţie: silosuri, rezervoare, buncăre; conducte,
beton armat, iar şarpanta – din metal. coloane tehnologice).
2. Structuri pentru acoperişuri de mare 6. Structurile metalice ale utilajelor fixe sau
deschidere. mobile (macarale, poduri rulante, instalaţii pentru
3. Construcţii cu mai multe etaje (15...20 şi furaje ş.a.)
mai multe etaje). Structura metalucă este foarte 7. Alte structuri cu destinaţie specială
avantajoasă când elementele de închidere sunt (structuri pentru trambuline de schi, rampe de
realizate din materiale uşoare. Această cerinţă lansare pentru nave aerospaţiale, radiotelescopice,
capătă caracter obligatoriu în cazul terenurilor de structuri de protecţie pentru centrale atomoelectrice
fundare slabe.
Capitolul 1
MATERIALE FOLOSITE LA REALIZAREA CONSTRUCŢIILOR METALICE
1.1. Caracteristici fizicomecanice şi structura metalelor
curba 1). Pentru oţeluri aliate şi aliaje de aluminiu dificilă, în calitate de caracteristică a rezilienţei se
diagramele σ–ε nu au palier de curgere (curba 2). ia mărimea K, care în dependenţă de forma
În acest caz se va introduce limita de curgere crestăturii se notează prin KCU, KCV şi KCT
convenţională σ0,2 care reprezintă tensiunile la respectiv pentru formele arătate în Fig. 1.1.3.
care alungirea remanentă atinge valoarea de 0,2 Încercările descrise se efectuează, de regulă,
%. la diferite temperaturi în intervalul +20...–70°C
Pe lângă valorile caracteristicilor mecanice (v. ГОСТ 1928-73 ş.a.). Rezilienţa oţelului scade
enumerate mai sus, diagrama σ–ε, furnizează şi esenţial la temperaturi joase, după ecruisare şi
date referitoare la tenacitatea oţelului. Suprafaţa îmbătrânire.
sub curba σ–ε reprezintă lucrul mecanic consumat Capacitatea de deformare plastică a
pe o unitate de volum la ruperea epruvetei. Dacă materialului se determină prin încercarea de
această suprafaţă este mare atunci este mare şi îndoire la rece (la +20°C) conform ГОСТ 14019-
lucrul mecanic înainte de rupere şi oţelul se 80 (Fig. 1.1.4). Îndoirea se face în jurul unui dorn
numeşte tenace. Şi invers, dacă suprafaţa de diametrul D până la formarea unui anumit
diagramei este mică, oţelurile au o capacitate unghi α (Fig. 1.1.4, b). În dependenţă de scopul
redusă de a înmagazina lucrul mecanic şi se propus sunt posibile următoarele forme de
numesc fragile. Ruperea acestor oţeluri este deformare plastică a epruvetei: până la unghiul
casantă fără apariţia unor deformaţii mari. stabilit de îndoire α; până la apariţia primei fisuri
Încercarea la tracţiune furnizează majoritatea în zona întinsă a epruvetei cu determinarea
datelor pe baza cărora oţelurile se încadrează într- unghiului α (Fig. 1.1.4, a); până când laturile
o marcă sau alta. epruvetei devin paralele sau până la atingerea
Din categoria încercărilor obligatorii face reciprocă a laturilor (Fig. 1.1.4, c;d).
parte încercarea la şoc, cu ajutorul căreia se a D
determină rezilienţa (tenacitatea la şoc).
Tenacitatea la şoc se determină prin încercări
t
pe epruvete normalizate de formă b d
R α
dreptunghiulară, având pe una din feţe o
crestatură de forma "U", "V" sau "T" (Fig. 1.1.3). c d
b
şoc b α
10
Forma “U” Forma “V” Forma “T” Pentru determinarea mărcii oţelului pe o cale
r=1 r = 0,25 r = 0,1
nedistructivă se foloseşte încercarea de duritate
1,5
Duritatea Brinell se notează cu simbolul HB reţelei cu feţe centrate. Acest amestec se numeşte
(Brinell hardness) şi se determină ca raportul austenită. La temperaturi mai mici de 910 °C din
dintre forţa de imprimare F şi suprafaţa amprentei austenită se cristalizează ferita, care reprezintă
bilei cristale de carbon în fier α. La temperaturi mai
2F joase de 723 °C se formează amestecul numit
HB =
(
πD D − D 2 − d 2
,
) perlită, care reprezintă un conglomerat de ferită
şi cementită (carbidă de fier, Fe3 C). În aşa fel, la
unde D este diametrul bilei, iar d diametrul bazei temperaturi obişnuite oţelurile sunt compuse din
calotei. două faze de bază: cementita şi ferita.
Pe baza acestor încercări s-au propus o serie ToC
de metode de apreciere a limitei de curgere,
rezistenţei la rupere, energiei de distrugere ş. a. 1535o C volum centrat
De exemplu, între limita de rupere a oţelului şi 1500 δ 1400 o
C
duritatea Brinell există o relaţie liniară
feţe centrate
σ r ≅ 0,36 HB . γ
care permite aprecierea marcii pe o cale 1000 910o C
nedistructivă. În practică sunt folosite aparate β
723o C
Brinell portative care dau posibilitate de a aprecia
marca oţelului dintr-o construcţie la faţa locului. volum centrat
500 α
Oţelul este un aliaj al fierului (elementul de Fig. 1.1.7: Curba de cristalizare a fierului şi
bază) cu carbonul şi alte elemente ca: mangan, tipurile de reţele.
siliciu, crom, aluminiu, cupru, nichel etc.
Temperatura de topire a fierului pur este Ferita este moale şi plastică, iar cementita –
1535 °C. La răcire se petrece procesul de dură şi fragilă. Cu cât conţinutul de ferită este mai
cristalizare şi se formează fierul δ, care posedă mare cu atât au rezistenţa la rupere şi duritatea
reţea cubică cu volum centrat. La temperaturi de mai mici, dar tenacitate majorată. Când procentul
1400 °C fierul trece în starea solidă şi are loc o de cementită creşte, se măreşte rezistenţa la
nouă transformare: din fierul δ se formează fierul rupere, dar totodată se măreşte şi fragilitatea.
γ, care posedă reţea cubică cu feţe centrate. La
răcire sub 910 °C din nou se formează cristale cu
reţea cubică volum centrat şi această stare se
păstrează până la temperaturi mai mici de 0 °C.
Ultima modificaţie se numeşte fier α.
a b
1.2. Comportarea oţelului la solicitări
100
Caracterul ruperii, tenace sau fragile, făcut o încercare de a explica fenomenul ruperii
depinde de modul de propagare a fisurilor. Aceste fragile bazat pe concepţia de energie, care este
moduri sunt notate cu cifrele I, II, III în Fig. necesară pentru extinderea fisurii.
1.2.9. Fie o placă cu grosimea t supusă întinderii σ
I II III în care a apărut o fisură cu lungimea 2l (Fig.
1.2.10). Formarea fisurii duce la descărcarea
regiunii plăcii, care convenţional poate fi
reprezentată ca un cilindru de înălţimea t şi cu
baza în formă de elipsă cu semiaxele l şi 2l.
Suprafaţa elipsei este egală cu 2πl².
σ
y
Fig. 1.2.9: Schemele de propagare a fisurii.
(I) – propagarea prin deschidere (clivaj); (II) - (III) – prin σy
alunecare.
2l
Modul I corespunde deschiderii fisurii; x
deplasările locale sunt de aşa natură, încât
suprafeţele fisurii se îndepărtează una de alta în
2l
direcţii opuse. Modul II corespunde deplasării
prin alunecare în direcţia perpendiculară marginii
fisurii. Modul III corespunde alunecării, la care
dl l l dl
suprafeţele fisurii alunecă în direcţia paralelă
marginii ei. Cu ajutorul suprapunerii acestor trei σ
moduri poate fi descrisă orice stare de tensiune Fig. 1.2.10: Schema de răspândire a fisurii.
tridimensională în vârful fisurii.
Pentru a explica fenomenul de rupere fragilă Energia potenţială specifică de deformaţie a
e necesar de a renunţa la modelul continuu al plăcii se calculă cu relaţia
materialului. În realitate oţelurile au un şir de 1 1σ2
w = σε = ,
defecte cum sunt microfisurile, incluziunile, 2 2 E
porozităţile, zone afectate termic în îmbinările unde s-a ţinut cont de legea lui Hooke σ = ε E.
sudate etc. În jurul acestor defecte apar Energia totală, care s-a eliberat la formarea
microfisuri, care constituie focare puternice de fisurii are valoarea
concentrare a tensiunilor. Chiar dacă tensiunile
σ2
sunt mici ele se contopesc, formînd macrofisuri. W = w ⋅V = ⋅ 2πl 2 t , (1.2.1)
2E
Fenomenele de rupere a materialelor sunt studiate
în mecanica ruperii materialelor, care se dezvoltă unde V este volumul plăcii, din care s-a eliberat
rapid mai ales în ultimii ani. energia care a provocat formarea fisurii.
Un studiu mai amplu confirmă ipoteza, La formarea suprafeţelor fisurii se consumă
conform căreia ruperea materialelor începe în lucrul
zona defectelor de continuitate. Ruperea L = 2 ⋅ 2ltγ , (1.2.2)
macroscopică are loc din cauza extinderii unde γ este energia de suprafaţă (adică energia
defectelor de continuitate, în esenţă a fisurilor. care se consumă la crearea unei unităţi de
Primele rezultate în mecanica ruperii suprafaţă).
materialelor au fost obţinute de savantul englez
Griffith în două lucrări fundamentale publicate la
începutul anilor 1920. El pentru prima dată a
Materiale folosite la realizarea construcţiilor metalice 13
Criteriul energetic de răspândire a fisurii, plastică. În Fig. 1.2.11 este reprezentată zona de
adică trecerea de la lungimea ei l la l+dl va avea plastificare, care apare într-o placă întinsă cu o
loc atunci când dW > dL. fisură. La formarea acestei zone se va consuma
Dacă dW=dL fisura se află într-o stare de un lucru suplimentar γp şi relaţia (1.2.5) se
echilibru instabil. Pentru acest caz, folosind modifică în modul următor
relaţiile (1.2.1) şi (1.2.2), se obţine
2(γ + γ p ) E KI
σ 2 σ cr = = , (1.2.6)
2π ltdl − 4tγ dl = 0. (1.2.3) πl πl
E
Din ultima relaţie pentru tensiunile date σ se unde s-a notat K I = 2(γ + γ p ) E .
determină lungimea critică a fisurii Din relaţia 1.2.6) se poate obţine valoarea
2γE K I2 critică a coeficientului KI
l cr = = , (1.2.4)
πσ 2 πσ 2 K I ,cr = σ cr π l . (1.2.7)
unde K I = 2γ E . Pentru o deformaţie plană KI,cr este o
Coeficientul KI corespunde ruperii din Fig. constantă a materialului, care depinde de
1.2.9 (modul I). temperatură. Dacă mărimea KI,cr este cunoscută,
Pentru ruperea prin alunecare (modul II şi III din relaţia (1.2.7) se află tensiunile critice
din Fig. 1.2.9) coeficienţii corespunzători se vor (maxime) σcr, care pot fi admise într-un material
nota: KII, KIII. cu fisură. Dacă tensiunile sunt cunoscute, din
În cazul, când este cunoscută lungimea aceeaşi relaţie se determină lungimea admisibilă a
fisurii 2l se pot afla din relaţia (1.2.3) tensiunile fisurii.
critice Pentru realizarea stării de deformaţie plană
pentru oţeluri cu conţinut redus de carbon, când
2γ E K
σ cr = = I . (1.2.5) zona de plastificare este relativ mare sunt
πl πl necesare epruvete cu o grosime foarte mare. De
Dacă tensiunile σ sunt mai mari ca tensiunile aceea în practică valoarea critică a coeficientului
σcr, fisura se va răspândi mai departe. În caz de intensitate KI,cr se determină prin încercări a
contrar ea se va stopa. epruvetelor de o grosime mică cu fisuri. În acest
σ caz coeficientul KI,cr nu va fi o constantă a
y materialului, dar poate fi folosit pentru aprecierea
σy
rezistenţei elementelor unei construcţii de aceeaşi
grosime. În Tab. 1.2.1 sunt prezentate câteva
valori ale coeficientului KI,cr pentru unele oţeluri
x
folosite în construcţii.
l
Tabelul 1.2.1: Valorile coeficientului KI,cr.
simetrie
axa de
KI,cr, MN/m3/2 ,
Clasa Grosimea,
σ la temperatura de
oţelului mm
–40°C –60°C
Fig. 1.2.11: Zona de plastificare în vârful fisurii. C235 25 55,8 43,4
C345 40 80,6 52,7
Criteriul lui Giffith în forma (1.2.4) sau
C390 20 183 130
(1.2.5) este valabil pentru materiale fragile.
C390K 40 99 80
Folosirea acestui criteriu pentru oţeluri s-a
C375 12 96 68,2
dovedit a fi parţial incorectă, deoarece la
dezvoltarea fisurii în vârful ei apare o deformaţie
14 Capitolul 1
Un studiu mai profund arată că parametrul rezistenţă, care sunt mai fragile şi verifică mai
KI,cr, obţinut din criteriul energetic, care după exact criteriul de rezistenţă (1.2.7).
formă este un criteriu de forţă, depinde de starea Aplicarea mecanicii de rupere a materialelor
de tensiune locală în vârful fisurii. Pentru o stare la analiza stării limită a construcţiilor metalice
de deformaţie plană tensiunile în jurul vârfului din oţeluri ductile cu rezistenţe relativ mici la
fisurii pot fi calculate cu relaţiile rupere prezintă o problemă actuală. Soluţionarera
KI θ⎛ θ 3θ ⎞ ei este anevoioasă din cauza unor dificultăţi
σx = cos ⎜1 − sin sin ⎟; esenţiale. De exemplu, zonele de deformaţie
2π r 2⎝ 2 2 ⎠
plastică sunt mari în comparaţie cu lungimea
KI θ⎛ θ 3θ ⎞ fisurii, de aceea aplicarea rezolvărilor elasticităţii
σy = cos ⎜1 + sin sin ⎟;
2π r 2⎝ 2 2 ⎠ (1.2.8) liniare de tipul (1.2.8) este problematică.
σ z = ν (σ x + σ y ); Admiterea fisurilor vine în contradicţie cu
KI θ θ 3θ normele de proiectare a construcţiilor metalice,
τ xy = sin cos cos , care nu permit apariţia fisurilor în construcţii
2π r 2 2 2
metalice. Utilizarea acestei teorii este împiedicată
unde K I = σ π l . şi de metodele de defectoscopie, folosite pentru
Tensiunile respective şi sistemul de coor- stabilirea dimensiunilor fisurilor atât în timpul
donate (r,θ) sunt reprezentate în Fig. 1.2.12. realizării, cât şi în timpul exploatării construcţiei.
σ Totuşi, aprecierea coeficientului Kcr, prezintă o
y problemă de perspectivă în alegerea argumentată
σ y
şi justă a unei sau altei mărci de oţel pentru
τ xy σx construcţii rezistente la fisurare.
Conform normelor de proiectare [3]
r
θ x
elementele de construcţie supuse întinderii,
încovoierii sau întinderii cu îcovoiere în zonele
l de întindere se vor verifica la distrugere fragilă cu
relaţia
simetrie
axa de
σmax U βRu/γu,
σ unde σmax sunt tensiunile maxime de întindere,
provenite din încărcările de calcul fără
Fig. 1.2.12: Sisteme de cordonate locale (r, θ) şi considerarea coeficientul dinamic; β – coeficient,
tensiunile în vârful fisurii. care ţine cont de temperatura cea mai joasă de
În cazul stării de tensiune plană (σz = 0) calcul, de marca oţelului, forma constructivă şi
coeficientul lui Poisson se va înlocui cu o mărime grosimea elementului; Ru – rezistenţa de calcul la
respectivă (ν → ν (1 + ν ) ). rupere a oţelului; γu – coeficient de siguranţă
pentru materiale după limita de rupere (γu = 1,3).
Relaţii analogice celor anterioare (1.2.8) au
Valorile coeficientului β pentru diferite
loc şi în cazul când placa este solicitată la infinit
scheme constructive sunt date în [3].
de tensiuni de forfecare τ. Coeficienţii de
intensitate respectivi vor fi K II = K III = τ π l
1.2.3. Concentrarea tensiunilor în
(vezi Fig. 1.2.9).
elementele metalice
Mecanica ruperii materialelor, ce studiază
rezistenţa corpurilor cu fisuri este în curs de La proiectarea construcţiilor metalice o
dezvoltare. Concluziile obţinute în această teorie deosebită atenţie trebuie acordată zonelor de
au o importanţă deosebită pentru oţeluri de înaltă concentrare a tensiunilor şi deformaţiilor, care pot
Materiale folosite la realizarea construcţiilor metalice 15
σy =σ
Fig. 1.2.14: Distribuirea tensiunilor lângă o
σy
σx = 0 gaură eliptică.
σx (a) – în domeniul elastic; (b) – în domeniul plastic.
x x
a1
d k = 1+ 2 . (1.2.10)
a2
σ σ
Dacă a2 se micşorează, maximumul tensi-
d unilor σy creşte, prin urmare, o gaură îngustă
t
care toate tensiunile sunt de întindere atunci el tensiune complexă. Practic problema ar putea fi
însuşi contribuie la fragilizarea metalului. rezolvată, dacă ar exista un criteriu, ce ar da
La solicitări statice şi temperaturi normale posibilitate de a trece de la o stare de tensiune
concentrarea de tensiuni nu influienţează esenţial triaxială (Fig. 1.2.15, a) la o stare de tensiune
la rezistenţa construcţiilor din oţeluri tenace. De monoaxială Fig. 1.2.15, b) cu tensiuni echivalente
aceea în condiţiile unor solicitări statice normele σecv, care conform condiţiei de trecere în stare
de proiectare [3] nu ţin cont de concentrările de plastică corespunde stării spaţiale de curgere.
tensiuni. În schimb la proiectarea construcţiilor,
a σ3 b σ ecv
în special a celor sudate, este necesar de a evita
concentrări mari de tensiuni.
σ1
Concentratorii de tensiuni sunt periculoşi
pentru construcţii supuse solicitărilor repetate. În σ2
aceste cazuri este necesară o verificare la σ ecv
oboseală în dependenţă de tipul de concentrator al
tensiunilor. Fig. 1.2.15: Stări de tensiune.
(a) – tridimensională; (b) – monoaxială.
Este necesar de menţionat, că elementele
construcţiilor din oţeluri slab aliate şi oţeluri Reieşind din acest criteriu, dacă tensiunile
tratate termic sunt mai rezistente la distrugere σecv vor fi exprimate prin σ1, σ2 şi σ3, problema
fragilă. Foarte slab rezistă la concentrări de determinării stării de curgere în caz general va fi
tensiuni oţelurile ecruizate (întinse în prealabil la soluţionată. Curgerea va avea loc în momentul
tensiuni mai mari decât limita de curgere, ceea ce când tensiunile echivalente vor atinge limita de
duce la dispariţia palierului de curgere), care se curgere
pot distruge fragil la temperaturi joase chiar în
σ ecv = f (σ 1 , σ 2 , σ 3 ) = σ c . (1.2.11)
condiţii de solicitare statică. Nefavorabile şi
periculoase la temperaturi joase sunt solicitările Pentru determinarea relaţiei funcţionale
dinamice, mai ales cele de şoc. (1.2.11) sunt folosite diferite ipoteze. Cea mai
răspândită, propusă în anul 1904 de M.Huber şi
completată ulterior de R.Mises şi H.Hencky poate
1.2.4. Criteriul energetic de cedare
fi formulată în felul următor: curgerea (în caz
plastică a metalelor
general, distrugerea) are loc când energia
În cazul solicitării monoaxiale deformarea specifică de schimbare a formei în stare de
plastică începe în momentul, când tensiunile ating tensiune spaţială este egală sau mai mare decât
valoarea limitei de curgere. Această valoare poate energia specifică de schimbare a formei în
fi determinată experimental prin încercarea momentul curgerii (distrugerii) epruvetei din
materialului la întindere. Situaţia se complică acelaşi material în condiţiile unei stări de tensiune
esenţial dacă există o stare de tensiune plană sau monoaxială.
tridimensională. Curgerea materialului în stare de Pentru aplicarea acestei ipoteze este necesar
tensiune complexă este determinată de mărimea de a calcula energia specifică de schimbare a
şi semnul tensiunilor principale σ1, σ2, σ3. formei. Pentru starea de tensiune monoaxială
Determinarea pe cale experimentală a stării de această energie (energia potenţială) poate fi
curgere în acest caz este exclusă sau foarte determinată cu relaţia
complicată datorită infinităţii de stări de solicitare 1 1σ2
posibile, care pot duce la plastificarea w = σε = , (1.2.12)
2 2 E
materialului. Din cele expuse se impune
unde σ sunt tensiunile de întindere şi s-a ţinut
necesitatea creării unei metode generale de
cont de legea lui Hooke σ = ε E.
stabilire a apariţiei curgerii în cazul unei stări de
Materiale folosite la realizarea construcţiilor metalice 17
σ ecv = σ x2 + σ y2 + σ z2 − σ xσ y − σ yσ z − a
a − σ xσ z + 3(τ xy2 + τ yz2 + τ xz2 ) = σ c .
(1.2.15)
Pentru o stare de tensiune plană (σz = τxz =
= τyz = 0), relaţia (1.2.15) capătă forma
σ ecv = σ x2 + σ y2 − σ xσ y + 3τ xy2 = σ c . (1.2.16)
Capitolul 2
CALCULUL CONSTRUCŢIILOR METALICE
2.1. Metode de calcul al construcţiilor metalice
– greutatea pe planşeuri în depozite, bilioteci temporare de lungă durată şi una sau mai multe
etc. încărcări e scurtă durată. Gruparea specială
– încărcările provocate de temperaturi în include încărcări permanente, temporare de lungă
rezultatul acţiunii utilajului staţionar. durată, temporare de scurtă durată şi o încărcare
La încărcări temporare de scurtă durată se specifică.
raportă:
– încărcări provenite din utilajul de ridicare şi Tabelul 2.1.1: Valorile coeficientului de
transportare (poduri rulante, poduri siguranţă γf (extras din [2]).
suspendate); Elementele de construcţii şi Coeficientul de
– acţiuni climatice (vânt , zăpadă); tipul terenurilor de fundare siguranţă al
– încărcările provenite din acţiunile utilajului încărcării γf
Construcţii:
în momentele de demarare, oprire sau în metalice 1,05
regim de încercare; din beton (cu densitatea 1,1
– încărcări, care apar la montarea medie mai mare de 1600
construcţiilor. kg/m3), beton armat, zidărie,
zidărie armată, lemn
La încărcările excepţionale se raportă: din beton (cu densitatea
– încărcări provocate de acţiuni seismice, medie mai mică sau egală cu
avarii tehnologice, tasări de fundaţii, 1600 kg/m3), materialelor de
explozii. izolare, straturilor de nivelare
şi finisare, executate:
Valorile încărcărilor posibile, care pot la uzină 1,2
acţiona asupra construcţiei în condiţii normale de pe şantier 1,3
exploatare sunt stabilite de norme de proiectare Terenuri de fundare:
[2]. Aceste încărcări sunt numite normate şi în condiţii naturale 1,1
depozitate 1,15
reprezintă media statistică a celor mai mari valori.
Dar deoarece încărcările sunt mărimi Apariţia simultană a mai multor încărcări
aleatorice atunci în timpul exploatării construcţiei maxime e mai puţin probabilă decât apariţia unei
sunt posibile abateri de la mărimile normate. singure încărcări cu valoare maximă.
Abaterile nefavorabile se consideră în calcul cu Probabilitatea mică a apariţiei simultane a celor
ajutorul coeficienţilor (factorilor) de siguranţă a mai mari încărcări temporare conform normelor
încărcărilor γf. [2] poate fi luată în consideraţie cu ajutorul
Încărcările normate pot fi notate cu indicele coeficienţilor de grupare (combinare) ψ,
"n" ― Fn, qn etc. Încărcările normate multiplicate înmulţind la aceşti coeficienţi valorile încărcărilor
cu coeficientul de siguranţă al încărcărilor γf temporare sau forţele care corespund acestor
formează încărcările de calcul: F = Fn⋅γf ;q = încărcări.
=qn⋅γf etc. În tab. 2.1.1 se dau valorile Conform normelor la calculul construcţiilor
coeficienţilor γf pentru unele încărcări. după gruparea fundamentală care conţine numai o
Construcţiile pot fi solicitate în acelaşi timp încărcare temporară de scurtă durată coeficientul
la mai multe încărcări, însă, nu toate categoriile ψ = 1. Dacă gruparea fundamentală conţine mai
de încărcări pot acţiona concomitent. Pentru multe încărcări temporare de scurtă durată, ele
calculul construcţiilor se folosesc grupări de sunt înmulţite cu coeficientul ψ = 0,9.
încărcări, care permit de a stabili posibilitatea La calculul construcţiilor după grupări
apariţiei celei mai dezavantajoase dintre ele. speciale valorile încărcărilor de scurtă durată (sau
Conform normelor [2] se consideră două grupări forţele corespunzătoare acestor încărcări) se
de încărcări: fundamentală şi specifică. Gruparea înmulţesc cu coeficientul ψ =0,8 (în afară de
fundamentală include încărcări permanente, cazul încărcărilor seismice). În cazul grupării
speciale care conţine încărcări seismice se ia o
20 Capitolul 2
grupare specială prevăzută de normele [4]. Tabelul 2.1.2: Rezistenţele de calcul ale
Conform acestor norme la calculul construcţiilor laminatelor pentru diferite stări de tensiune
metalice (cu excepţia construcţiilor de transport şi (extras din [3]).
hidrotehnice) valorile încărcărilor de calcul se vor
Rezistenţa de
înmulţi cu coeficienţii de grupare care sunt egali
Notaţia
calcul a
Stare de tensiune
cu: ψ =0,9 – pentru încărcări permanente; ψ =0,8 laminatelor şi
– pentru încărcări temporare de lungă durată; ψ ţevilor
=0,5 – pentru încărcări de scurtă durată (pe Întindere, După limita Ry Ry = Ryn/γm
comprimare şi de curgere
planşee şi acoperişe); ψ =1 – pentru încărcări încovoiere După limita Ru Ru = Run/γm
seismice. de rupere
Forfecare Rs Rs = 0,58Ryn/γm
Strivirea suprafeţei frontale Rp Rp = Run/γm
2.1.3. Rezistenţe normate şi de calcul (ajustate)
Strivirea locală în articulaţii Rlp Rlp = 0,5Run/γm
Cele mai importante caracteristici ale cilindrice (pivoturi) cu contact
compact
materialului sunt rezistenţele normate la curgere
Presiune locală pe planul Rcd Rcd = 0,025Run/γm
Ryn şi la rupere Run. Valorile rezistenţelor se diametral al cilindrului (în
stabilesc pe baze statistice cu gradul de asigurare construcţii cu mobilitate redusă)
mai mare de 0,95. Ele se definesc prin relaţii de Întindere în direcţia grosimii Rth Rth = 0,5Run/γm
lami-natelor (cu grosimi până la
tipul [3] 60 mm)
R yn = σ cmed − α ⋅ S ; Run = σ rmed − α ⋅ S , Rezistenţele de calcul pentru unele oţeluri
unde σ cmed , σ rmed reprezintă media aritmetică a sunt date în tab. 2.1.3.
rezultatelor încercărilor; S – abaterea medie
patratică; α – coeficient care depinde de 2.1.4. Coeficienţii de siguranţă după
probabilitatea acceptată anticipat de a obţine destinaţie
rezultate inferioare valorii Rn; pentru o asigurare
Gradul de responsabilitate al clădirilor şi
de 95% (când, de exemplu, din o sută de epruvete
construcţtilor se ia în consideraţie prin
numai cinci pot avea caracteristici mai inferioare)
întroducerea unui coeficient de siguranţă după
α =1,64.
destinaţie care se notează prin γn. Acest coeficient
Rezistenţele de calcul ţin seama de abaterile
permite diferenţierea pericolului care poate avea
posibile faţă de valorile normate şi pot fi calculate
loc în cazul atingerii stării limită. Valorile
cu relaţiile
coeficientului γn sunt date în tab. 2.1.4 în
R yn R
Ry = ; Ru = un , dependenţă de clasa edificiului.
γm γm Coeficientul γn, de regulă, se multiplică cu
unde γm este coeficientul de siguranţă pentru valorile încărcărilor de calcul sau eforturilor
materiale. respective.
Cu ajutorul coeficientului γm se ţine cont de
reducerea posibilă a rezistenţei oţelului din cauza
variabilităţii statistice şi altor abateri, inclusiv a
toleranţelor dimensionale ale laminatelor.
Valorile coeficienţilor γm sunt date în [3].
Rezistenţele de calcul pentru diferite stări de
tensiune se determină prin relaţiile date în tab.
2.1.2.
Calculul construcţiilor metalice 21
Tabelul 2.1.3: Rezistenţe normate şi de calcul în MPa ale unor oţeluri (conform ГОСТ 27772-88)
Tabelul 2.1.6: Cele mai importante relaţii pentru calculul elementelor la prima grupă stări limită
Factor
Stare de tensiune Calculul la Efort Relaţia de calcul
geometric
γnN
Întindere axială rezistenţă N An σ= URy γc
An
Compresiune γnN
stabilitate N A σ= URy γc
axială ϕ⋅A
stabilitate în planul γnN
N A σ= URy γc
Compresiune momentului ϕe ⋅ A
excentrică stabilitate în afara γnN
N A σ= URy γc
planului momentului c ⋅ϕ y ⋅ A
rezistenţă la γ nM
M Wn,min σ= URy γc
tensiuni normale Wn ,min
rezistenţă la γ nQ ⋅ S x
Încovoiere Q Sx, Ix τ= URs γc
tensiuni tangenţiale t min ⋅ I x
γ nM
stabilitate generală M Wc σ= URy γc
ϕ b ⋅ Wc
Strivirea capătului γnN
rezistenţă N Ap σ= URp γc
ajustat Ap
γ nF
Forfecare rezistenţă F As τ= URs γc
As
Notă: An – aria netă; A – aria brută; φ – coeficient de flambaj în funcţie de zvelteţea λ; Wn,min – modulul de rezistenţă minim
al secţiunii nete; Sx – momentul static al semisecţiunii; Ix – momentul de inerţie al secţiunii; Wc – modulul de rezistenţă
pentru talpa cea mai comprimată; Ap – aria secţiunii de strivire; As – aria secţiunii de forfecare.
2.2. Calculul elementelor construcţiilor metalice la diferite solicitări
suplimentare pot cauza supratensionări în unele circulară şi într-o sudură frontală. Aceste tensiuni
puncte (secţiuni) ale construcţiei. Dacă materialul apar în prezenţa diferitor concentratori de
este plastic, în punctele supratensionate apar tensiuni: pori, incluziuni, fisuri etc.
deformaţii plastice, care la rândul lor conduc la a
redistribuirea tensiunilor. În acest caz tensiunile
p
suplimentare se micşorează sau dispar. Drept
exemplu, să reluăm ferma cu barele sudate. Dacă
nodurile au o anumită rigiditate , în barele fermei
afară de forţe axiale apar momente de încovoiere,
care provoacă tensiuni suplimentare. Creşterea σ med = p
tensiunilor în fibrele cele mai îndepărtate de axa
neutră conduce la dezvoltarea în ele a p
deformaţiilor plastice, care la rândul lor conduc la b
reducerea momentelor. În starea limită, când toată
secţiunea e supusă deformaţiilor plastice, apare o τ max
articulaţie plastică şi, prin urmare, nodul se poate
roti. Datorită acestui fapt încărcarea limită nu va
N
fi aceeaşi ca în cazul când nodurile sunt articulate
din capul locului şi în barele fermei apar tensiuni interspatiu
suplimentare din încovoierea barei. La calculul
τ max
construcţiilor (cu excepţia unor cazuri speciale)
tensiunile suplimentare nu se iau în consideraţie.
Tensiunile locale pot apărea ca rezultat al Fig. 2.2.2: Tensiuni locale.
solicitărilor exterioare sau ca urmare a variaţiei
Concentrările de tensiuni la temperaturi
secţiunii. În primul caz tensiunile locale sunt
normale şi solicitări statice nu influenţează
echilibrate de încărcările exterioare; în cazul al
simţitor la capacitatea portantă a construcţiei, de
doilea ele sunt autoechilibrate.
aceea ele nu se iau în consideraţie la calculul
construcţiilor. La temperaturi joase şi încărcări
vibrante concentrările de tensiuni pot provoca
distrugeri fragile ale construcţiilor. De aceea la
temperaturi joase sunt folosite oţeluri mai ductile,
indicate în [3]. Concentrările de tensiuni reduc
esenţial rezistenţa la durabilitate şi în mod
obligatoriu sunt luate la evidenţă în calculul la
Fig. 2.2.1: Diagrame ale tensiunilor locale în
oboseală.
inimile barelor.
Tensiunile care apar în construcţii în absenţa
La tensiuni locale produse de încărcări încărcărilor exterioare sunt numite tensiuni
exterioare se referă tensiunile care apar în reziduale (iniţiale). Ele apar ca rezultat al
elemente sub forţe concentrate pe suprafeţe mici procesului de laminare, sudare sau deformare
(de exemplu, tensiunile locale în inima grinzii din plastică anterioară. Tensiunile iniţiale sunt
Fig. 2.2.1). Aceste tensiuni locale se iau în întotdeauna autoechilibrate, de aceea diagramele
consideraţie la calculul construcţiilor. lor conţin sectoare cu diferite semne. Drept
Variaţia secţiunilor conduce la un alt tip de exemplu, în Fig. 2.2.3, a, sunt reprezentate
tensiuni locale. În Fig. 2.2.2 sunt reprezentate tensiunile normale iniţiale într-o bară cu tălpile
două exemple de tensiuni locale: lângă o gaură sudate de inimă.
26 Capitolul 2
a b c γnN
An = . (2.2.2)
Ryγ c
+ = Aria netă a secţiunii An se va calcula cu
relaţia
An = Ab − As ,
Fig. 2.2.3: Tensiuni normale în grinzi.
(a) –reziduale; (b) – de bază; (c) – sumare. unde Ab este aria brută (nominală) a secţiunii; As
– aria slăbirilor, produse de găurile pentru
Tensiunile iniţiale ameliorează tensiunile de şuruburi.
bază (Fig. 2.2.3, b), provenite din încărcările Aria brută Ab = ks·An. Pentru construcţii cu
exterioare; ca urmare rezultanta tensiunilor (Fig. elemente sudate coeficientul ks =1. Pentru
2.2.3, c) poate să difere esenţial de tensiunile construcţii cu elemente prinse cu şuruburi – ks
calculate. Tensiunile sumare pot duce la o trecere =1,15...1,25.
prematură sau întârziată a materialului în stare După alegerea secţiunii Ab din sortiment se
plastică şi ca urmare produc o creştere a ia profilul cu aria cuvenită şi după precizarea
deformaţiilor. Acest efect este similar cu prinderii lui se va calcula aria reală a slăbirilor.
reducerea modulului de elasticitate; această După aceasta se va calcula aria netă şi se vor
reducere duce la micşorarea tensiunilor critice la verifica tensiunile cu relaţia (2.2.1).
pierderea stabilităţii. Prin urmare, poate avea loc În elementele construcţiilor exploatarea
pierderea timpurie a stabilităţii elementului cărora este posibilă după atingerea metalului a
comprimat. De regulă, tensiunile iniţiale nu se iau limitei de curgere şi dacă Ru/γu > Ry, relaţia
în consideraţie la calculul construcţiilor. În (2.2.1) se va înlocui cu
schimb trebuie folosite diferite procedee care
γnN Ru γ c
permit reducerea tensiunilor iniţiale. σ= U , (2.2.3)
An γu
2.2.2. Calculul elementelor întinse unde Ru este rezistenţa de calcul după limita de
centric rupere; γu =1,3 – coeficientul de siguranţă pentru
elementele calculate după limita de rupere.
Întinderea centrică apare în diferite elemente Verificarea rigidităţii elementelor solicitate
(barele fermelor, tiranţi etc.), când forţa de axial se face prin respectarea condiţiei
tracţiune (întindere) N este aplicată în centrul de λmax U [λ],
greutate al secţiunii şi direcţia ei coincide cu axa unde λ max = l imin este coeficientul de zvelteţe
elementului. La întindere centrică în secţiunile maxim al elementului, l – distanţa dintre
normale apar tensiuni care se consideră distribuite prinderile barei, imin – raza de inerţie minimă; [λ]
uniform pe secţiunea elementului. – valoarea admisibilă a coeficientului de zvelteţe
Calculul la prima grupă stări limită se face la pentru elemente întinse centric [3] (tab. 20, pag.
rupere pe secţiunea netă a elementului 25).
γnN
σ= U Ryγ c , (2.2.1)
An
unde N este forţa axială determinată din
încărcările de calcul; An – aria netă a elementului;
Ry – rezistenţa de calcul a oţelului după limita de
curgere; γn – coeficienul de siguranţă după
destinaţie; γc –coeficienul condiţiilor de lucru.
Relaţia de dimensionare a secţiunii va fi
Calculul construcţiilor metalice 27
y σ max
2.2.3. Calculul elementelor încovoiate
tw
x
y
2.2.3.1. Calculul elementelor încovoiate
hw
h
c.g.
τ max
în domeniul elastic de comportare a
materialului
Fig. 2.2.5: Diagramele σ şi τ în domeniul elastic.
Elementele solicitate de încărcări normale pe
axa lor se deformează (Fig. 2.2.2) după o curbă, M M
σ max = y max = .
care depinde de modul de solicitare. Ix Wx
q Mărimea W x = I x y max este numită modul
z
de rezistenţă al secţiunii în raport cu axa x. Pentru
l fmax o bară simetrică y max = h 2 .
y
În secţiunile transversale ale barei apar şi
M
tensiuni tangenţiale, care sunt uniform distribuite
ql 2 pe lăţimea secţiunii. Aceste tensiuni pot fi
M max =
8 calculate cu formula lui Juravski
Q ql
Qmax = Q ⋅ Sx
ql 2 τ= ,
Qmax = b⋅ Ix
2
Fig. 2.2.4: Grindă încovoiată. unde Q este forţa tăietoare din secţiunea
transversală, în care se face calculul;Sx –
În secţiunile grinzii apar eforturi – moment momentul static al suprafeţei care alunecă,
încovoietor şi forţă de forfecare, care variază pe calculat în raport cu axa neutră;b – lăţimea
lungimea ei. La calculul grinzilor se admit secţiunii transversale la nivelul la care se
diferite ipoteze, care permit obţinerea unor calculează tensiunile τ.
formule simple de verificare. Una din ele este Rezistenţa elementelor încovoiate în starea
ipoteza secţiunilor plane, care presupune că elastică a materialului se va verifica cu relaţiile
secţiunile transversale în procesul încovoierii γ nM
rămân plane şi perpendiculare pe axa neutră a σ= U Ryγ c ; (2.2.5)
Wx,n
grinzii. Din această ipoteză rezultă legea liniară
de variaţie a deformaţiilor specifice sau a γ n Q S xo
τ= U Rs γ c (2.2.6)
tensiunilor normale pe înălţimea secţiunii. Într-o t ⋅ Ix
fibră la distanţa y de axa neutră tensiunile unde Wx,n este modulul de rezistenţă net al
normale σ se vor calcula cu relaţia
secţiunii; S xo – momentul static (brut) al
M
σ= y, (2.2.4) semisecţiunii în raport cu axa neutră x; t –
Ix
grosimea secţiunii la nivelul axei neutre; Ry, Rs
unde Ix este momentul de inerţie al secţiunii sunt respectiv rezistenţele de calcul la întindere şi
grinzii în raport cu axa x (Fig. 2.2.5). forfecare ale materialului.
Tensiunile maxime la încovoiere apar în Relaţia (2.2.5) se foloseşte pentru
punctele cele mai îndepărtate de axa neutră (Fig. dimensionarea secţiunii
2.2.5). γ nM
W x ,nec . (2.2.7)
Ryγ c
28 Capitolul 2
În prezenţa slăbirilor (găuri pentru şuruburi) verificarea tensiunilor echivalente, reieşind din
valorile tensiunilor τ din relaţia (2.2.6) se vor criteriul teoriei energiei de schimbare a formei,
multiplica cu coeficientul α = a (a − d ) , unde a admiţând rezistenţe de calcul mai sporite. În
este pasul găurilor; d – diametrul găurilor. conformitate cu acest criteriu, formula de
Când pe talpa superioară a grinzii este verificare este
aplicată o forţă concentrată şi nu există rigidizări σ ecv = σ x2 + σ y2 − σ xσ y + 3τ xy2 U 1,15R y γ c ;
transversale, care să preia această încărcare,
atunci tensiunile locale se transmit integral inimii. (2.2.9)
Tensiunile respective pot fi calculate în ipoteza τ xy U Rs γ c ,
unei rezemări a tălpii pe mediu elastic cu relaţia M
unde σ x = y sunt tensiunile normale, paralele
γ nF In
σ loc = U Ryγ c , (2.2.8)
t ⋅ l ef cu axa grinzii, în planul median al inimii; σy –
unde F este valoarea de calcul a forţei idem, perpendiculare cu axa grinzii, inclusiv şi
concentrate; lef – lungimea convenţională a σloc; τxy – tensiuni tangenţiale, determinate cu
sectorului încărcat; în cele mai frecvente cazuri se relaţia (2.2.6).
determină cu relaţia l ef = b + 2t f ; tf – grosimea 2.2.3.2. Calculul elementelor încovoiate
tălpii superioare, dacă grinda inferioară este în domeniul elasto-plastic de comportare
îmbinată prin sudură (Fig. 2.2.6, a) sau distanţa a materialului
de la fibra extremă până la începutul racordării
În domeniul elastic diagrama tensiunilor
interioare a inimii, dacă grinda inferioară este
normale este liniară. Dacă creşte valoarea
profil laminat (Fig. 2.2.6, b).
momentului încovoietor după atingerea limitei de
a curgere în fibrele cele mai depărtate de axa neutră
încep să intre în curgere treptat şi fibrele vecine.
b
tf
lef a y b
t σc σc
Z
x
h
c.g.
c
W pl =
1 2 3
bh = W x = c ⋅ W x , γ nM
σ= U Ryγ c ; (2.2.12)
4 2 c1W x ,n
unde c = 1,5 este un coeficient de trecere de la
unde c1 = 1,05β c ; τ = Q (h ⋅ t ) – tensiunile
modulul de rezistenţă elastic la cel plastic. Pentru
tangenţiale medii din inima grinzii;
alte secţiuni coeficientul c va avea alte valori,
care pot fi determinaţi similar. 1 − (τ / Rs ) 2
β= ; α = 0,7 pentru secţiuni
Relaţia de verificare poate fi scrisă în modul 1 − α (τ / Rs ) 2
următor dublu T, încovoiate în planul inimii şi α = 0
M max U M pl = σ c ⋅ W pl pentru alte secţiuni.
În mod analog se va trata problema în cazul
unde Mmax este momentul maxim în bară provenit
încovoierii oblice a barei. Verificarea tensiunilor
din încărcările de calcul.
normale maxime se efectuează cu relaţia
30 Capitolul 2
h
îndepărtat de axa neutră. M
Verificarea tensiunilor în stadiul elastic cu σc σc
b
relaţiile (2.2.15) şi (2.2.16) se recomandă pentru
elementele construcţiilor solicitate de încărcări Fig. 2.2.12: Plastificarea secţiunii
dinamice şi în construcţii din oţeluri cu rezistenţa dreptunghiulare provenită din eforturile M şi N.
sporită (Ry>530MPa), care nu au palier evidenţiat
de curgere. Pentru o secţiune dreptunghiulară valorile
eforturilor în momentul plastificării integrale
2.2.4.2. Calculul în domeniul elasto- asecţiunii (Fig. 2.2.12) sunt
plastic de comportare a materialului
N = σ c (2ξ − 1)bh; M = σ c ξ (1 − ξ )bh 2 ,
Pentru construcţii din oţeluri cu limita de
unde ξ este un parametru care precizează poziţia
curgere σcU530MPa, solicitate la întindere axială
axei neutre a secţiunii şi variază în limitele
şi încovoiere de încărcări statice, starea limită la
0UξU1.
rezistenţă se va calcula ţinând cont de N
ν=
deformaţiile plastice ale materialului. Fazele de N pl
plastificare a secţiunii sunt similare cu fazele de σc
t1
Mr Mr
t2 τ max = ; τ max = ,
h
2 Am t min 2π r 2 t
b2
unde: Am este aria suprafeţei închise de linia
t3
t b3 mediană a secţiunii; tmin – grosimea minimă a
Fig. 2.2.15: Tensiunile τ în secţiuni peretelui secţiunii dreptunghiulare închise; r şi t
dreptunghiulare şi dublu T. sunt, respectiv, raza medie şi grosimea profilului
inelar.
Pentru o secţiune dreptunghiulară cu Răsucirea poate apărea şi la încovoierea
dimensiunile t×h cu o exactitate suficientă pentru elementelor cu secţiuni nesimetrice. În Fig.
h4t se poate scrie 2.2.17, a este reprezentată o bară încastrată de
1 3 secţiune U, solicitată la încovoiere cu o forţă
Ir ≅ ht .
3 verticală F.
Pentru secţiuni din profile L, U sau I se a b
consideră că momentul de inerţie la răsucire este F
egal cu suma momentelor de inerţie ale fiecărui
t
dreptunghi, din care se compune profilul. În acest F
C G x
caz, momentul de inerţie la răsucire h
1
I r = α ∑ hi t i3 , e b
3 i Fig. 2.2.17: Bară nesimerică supusă înncovoierii.
unde α este un coeficient de corecţie şi depinde
Deşi forţa trece prin centrul de greutate al
de forma secţiunii transversale a profilului: α
secţiunii, în bară apare moment de răsucire.
=1,3 – pentru profile dublu T; α =1,12 – pentru
Deplasând forţa F, se poate determina un punct c,
profile U şi α =1 – pentru corniere.
când în bară nu va apărea un moment de răsucire.
De exemplu, pentru profilul dublu T (Fig.
Acest punct este numit centru de încovoiere (sau
2.2.15, b) momentul de inerţie la răsucire va fi
centru de răsucire). Pentru o bară cu secţiunea U
Ir =
1,3
3
(b1t13 + b2 t 23 + b3t 33 ). acest centru se va afla la distanţa e de la axa
inimii (Fig. 2.2.17, b)
Tensiunile maxime în aceste profile se vor
b 2 h 2t
calcula cu relaţia (2.2.21), unde t = max{ti}. e= ,
4I x
t2
2.2.17, b.
t La profile L, T sau de alt tip compuse din
a două dreptunghiuri, centrul de răsucire c se află la
Fig. 2.2.16: Tensiunile τ în profile închise. intersecţia medianelor secţiunii transversale.
La proiectarea elementelor cu secţiuni
deschise, care au o rigiditate redusă la răsucire, se
34 Capitolul 2
recomandă ca încărcările să fie aplicate cât mai şi τω au ca rezultantă momente de torsiune care
aproape de centrul de răsucire c. corespund solicitărilor exterioare.
Tensiunile τs, τω şi σω se vor calcula cu
2.2.5.2. Răsucirea cu deplanare
relaţiile
împiedicată
Ms M ω Sω B
Metoda de calcul la răsucirea cu deplanare τs = t; τω = ; σω = ,
Ir t ⋅ Iω Wω
împiedicată se bazează pe teoria lui Vlasov.
Teoria admite că materialul este izotrop, omogen unde : Ms, Mω sunt, respectiv, momentele de
şi în stadiul elastic lucrează conform legii lui răsucire simplă şi împiedicată (încovoiere-
Hooke. Se mai admit şi unele ipoteze răsucire); B – bimoment; Ir, Iω – respectiv,
simplificatorii: tensiunile tangenţiale provenite momentele de inerţie la răsucire şi sectorial; Sω –
din răsucirea pură variază liniar pe grosimea momentul static sectorial al secţiunii; Wω –
pereţilor; pe linia mediană a secţiunii nu apar modulul de rezistenţă la răsucire împiedicată; t –
deformaţii de lunecare (din forfecare); secţiunea grosimea tălpii.
transversală îşi păstrează forma iniţială. Bimomentul B = ∫ M ω dz este o solicitare
La răsucirea cu deplanare împiedicată convenţională, nefiind legată prin relaţii de
elementele secţiunii se vor încovoia (de exemplu, echilibru de încărcările exterioare.
tălpile profilului dublu T). În Fig. 2.2.18 sunt Momentul total de răsucire
reprezentate tensiunile care apar în secţiunea unui
M r = M s + Mω .
profil dublu T.
y y y La o solicitare mai complexă pot apărea
tensiuni provenite din diferite încărcări.
τω σω
Ms Mω x Verificarea la rezistenţă se va face la tensiunile
x
x sumare în cel mai solicitat punct al secţiunii.
τs Tensiunile τs, σω şi τω se suprapun celorlalte
τω σω tensiuni rezultate din încărcări. Relaţiile pentru
Fig. 2.2.18: Tensiuni ce apar la răsucirea cu determinarea tensiunilor totale provenite din toate
deplanare împedicată a unei bare de secţiune solicitările vor fi
dublu T. N M My B
σ= + x + + ;
A W x W y Wω
În afară de tensiunile de răsucire pură
(simplă) τs, în tălpile barei mai apar tensiuni Qy S x Qx S y Ms M S
τ= + + t+ ω ω ,
normale σω, provenind din încovoierea t ⋅ Ix t ⋅Iy Ir t ⋅ Iω
diferenţiată a acestora, şi tensiuni tangenţiale τω, unde Wx şi Wy se vor determina pentru punctul cel
care însoţesc tensiunile σω. Tensiunile σω sunt mai solicitat al secţiunii.
autoechilibrate pe secţiunea barei, iar tensiunile τs
2.3. Stabilitatea elementelor de construcţii
l
faţă de dimensiunile secţiunii.
Pierderea stabilităţii construcţiilor metalice
v(z )
are loc în cazul:
z
– flambajului plan prin încovoiere al barelor
comprimate centric sau excentric; v v
– flambajului lateral al grinzilor supuse la N
încovoiere;
Fig. 2.3.1: Bară comprimată axial.
– flambajului spaţial prin încovoiere-răsucire al
barelor comprimate, încovoiate sau comprimate şi Dacă forţa N este mai mică decât forţa
încovoiate; critică, unica formă de echilibru stabil este cea
– pierderii stabilităţii locale a elementelor rectilinie. Când forţa N este mai mare, forma
construcţiilor cu pereţi subţiri. stabilă este cu linia axială, încovoiată după o
Această clasificare este convenţională. În semiundă.
realitate fenomenul este mai complex. Pierderea Valoarea forţei critice se schimbă în funcţie
stabilităţii locale, de regulă, duce la pierderea de modul de fixare al barei la capete şi poate fi
generală a stabilităţii construcţiei. Studierea exprimată sub forma
stabilităţii locale şi globale se face separat, însă
π 2 EI π 2 EI
construcţia trebuie proiectată în aşa fel, încât sub N cr = = 2 , (2.3.1)
(µ l ) 2 l ef
încărcare să nu aibă loc atât pierderea stabilităţii
locale, cât şi globale. unde mărimea lef = µl este numită lungime de
flambaj (lungime de calcul); µ – coeficient care
2.3.2. Flambajul plan al barelor ţine cont de modul de prindere al barei la
comprimate centric extremităţi. Pentru unele scheme de prindere al
capetelor barei valorile coeficientului µ sunt
Flambajul în domeniul elastic. Fie o bară cu indicate în Fig. 2.3.2.
secţiunea simetrică, de lungime l, supusă la N N N N
comprimare centrică (Fig. 2.3.1).
Dacă forţa N aplicată axial atinge valoarea
critică, bara îşi pierde stabilitatea, îndoindu-se
lateral (Fig. 2.3.1). Valoarea forţei critice poate fi
lef
lef
lef
lef
l
A
Dimensionarea barelor comprimate centric.
unde N este efortul de compresiune în bară,
La proiectarea barelor comprimate e necesar ca în
calculat din cea mai defavorabilă grupare; A –
prealabil să fie calculate: efortul maxim N,
secţiunea brută a barei.
lungimile de flambaj (în ambele planuri de
În practică este convenabil de a compara
deviere posibilă a axei) λx, λy şi să se precizeze
tensiunile cu rezistenţa de calcul Ry, de aceea
rezistenţa de calcul Ry a materialului. De
partea dreaptă a relaţiei (2.3.5) se modifică astfel
asemenea, trebuie să fie determinată forma
σ cr secţiunii în funcţie de destinaţia barei.
σ cr = ⋅σ c = ϕ ⋅σ c ,
σc Din relaţia de bază (2.3.6) este imposibil de a
unde raportul ϕ = σ cr σ c este numit coeficient calcula aria dacă nu se cunoaşte coeficientul φ,
care la rândul lui depinde de coeficientul de
de flambaj.
zvelteţe necunoscut λ (sau λ ). De aceea în
38 Capitolul 2
practică sunt folosite diferite procedee de articulate sub acţiunea forţei N, care este situată la
dimensionare. Unul din ele este următorul. o distanţă e de axa barei (Fig. 2.3.5, a).
În prealabil se stabileşte o valoare a a z b N
coeficientului de flambaj ϕ 0 = 0,7...0,9 . N N cr
B
x
ex = e A1
Determinarea ariei brute necesare se face cu N + δN
N A
formula y
e f
l
γnN v(z ) δ v(z )
A . (2.3.7)
ϕ0 Ryγ c
z
f
v
După alcătuirea secţiunii cu aria respectivă,
y v + δ v vu
N
se vor determina coeficienţii de zvelteţe Fig. 2.3.5: Bară comprimată excentric.
l ef , x l ef , y
λx = ; λy = , La comprimarea excentrică o influenţă
ix iy
decisivă o are curbura iniţială a barei, generată de
apoi în funcţie de λmax = max{λx, λy} se va preciza momentul încovoietor iniţial M = N·e. De aceea
valoarea coeficientului de flambaj φ1, care, în calculul barelor comprimate excentric se
general, nu va fi egală cu cea luată anterior φ0. efectuează după schema deformată. Situaţia se
Verificarea la stabilitate se face cu relaţia complică esenţial dacă tensiunile în bară depăşesc
(2.3.6) limita de curgere a materialului barei. În Fig.
γnN 2.3.5, b este reprezentată relaţia dintre forţa N şi
σ= U Ryγ c . (2.3.8)
ϕ1 ⋅ A deplasarea f = v(l/2). Ramura ascendentă a curbei
N-f caracterizează starea stabilă a barei, iar cea
Dacă nu se va satisface inegalitatea (2.3.8)
descendentă – starea instabilă. Forţa critică
sau tensiunile σ vor fi cu mult mai mici decât
corespunde punctului B din diagrama N-f.
rezistenţa de calcul Ry, aria secţiunii se va preciza
Pentru determinarea forţei critice au fost
cu relaţia (2.3.7) în care φ0 se va înlocui cu o
elaborate un şir de metode (E.Chwalla,
valoare mai exactă ϕ 2 = (ϕ 0 + ϕ1 ) 2 .
E.Engesser, T.Karman ş. a.), utilizând câteva
După 2 – 3 iteraţii se va obţine secţiunea ipoteze de calcul şi anume: deplasările se
raţională. consideră suficient de mici, fapt ce permite a
Este necesar de menţionat, că la barele considera curbura egală cu derivata de ordinul doi
comprimate cu secţiuni compuse din elemente al deplasării; deformaţiile specifice în secţiune
depărtate, coeficientul de zvelteţe în raport cu axa asculă ipoteza secţiunilor plane; dependenţa
liberă în realitate este mai mare şi depinde de dintre tensiunile normale şi deformaţiile specifice
modul de solidarizare a ramurilor. Barele are forma σ = f (ε ) ; în procesul creşterii
comprimate cu pereţi subţiri trebuie proiectate
încărcării şi în momentul pierderii stabilităţii
astfel ca să nu se producă voalarea locală
fenomenul descărcării se neglijează, adică
(pierderea stabilităţii locale), care duce la
materialul se consideră elastic neliniar (Fig. 2.3.3,
pierderea generală a stabilităţii.
b).
În corespundere cu rezultatele teoretice a fost
2.3.3. Flambajul plan al barelor elaborată metoda de calcul la stabilitate a
comprimate excentric elementelor comprimate şi încovoiate.
Determinarea tensiunilor critice se efectuează
Dacă forţa N este aplicată cu o excentricitate
pentru anumite tipuri de secţiuni şi diferiţi
e, în bară apare o încovoiere în planul de acţiune
coeficienţi de zvelteţe a barei. În finală tensiunile
a momentului M = N·e. Fie o bară cu capetele
Calculul construcţiilor metalice 39
critice pot fi exprimate în funcţie de parametrii secţiunii nu are importanţă, de aceea pentru
mef şi λ secţiuni din elemente separate η=1. Valorile
coeficientului η pentru diferite tipuri de secţiuni
Ry
mef = η ⋅ m; λ = λ , sunt date în [3] (pag. 80, tab. 73).
E
a b
unde η este coeficientul de influenţă a formei
e
secţiunii (pag. 80, tab. 73 din [3]); m = e ρ – e
excentricitatea relativă; λ – coeficientul de
zvelteţe convenţional; λ = l ef i – coeficientul de
zvelteţe a barei; ρ = Wc A , în care Wc este
modulul de rezistenţă al celei mai comprimate
fibre, A – aria secţiunii transversale.
În Fig. 2.3.6 sunt reprezentate pentru diferite Fig. 2.3.7: Plastificarea secţiunii într-o bară cu
valori ale excentricităţii relative mef diagramele secţiune dublu T.
σ cre − λ pentru o bară de secţiune dreptunghiulară (a) – excentricitate în planul inimii; (b) – excentricitate în
planul perpendicular inimii.
din oţel C245.
σ cre [MPa] Verificarea stabilităţii barelor solicitate la
250
comprimare excentrică se face cu relaţia
mef = 0
200 γnN
mef = 0,1 σ= U Ryγ c , (2.3.9)
150 ϕe ⋅ A
100 mef = 0,5 în care coeficientul φe este analogic cu
50
coeficientul de flambaj
λx σ cre
0 40 80 120 160 200 ϕe = ,
Ry
Fig. 2.3.6: Curbele σ cre − λ x pentru o bară cu
unde σ cre sunt tensiunile critice când forţa N are o
secţiune dreptunghiulară.
excentricitate e.
Coeficientul de influenţă a formei secţiunii Valorile coeficientului φe, în funcţie de mef şi
ţine seama de slăbirea secţiunii la pierderea λ , sunt date în [3] (pag. 82-83, tab. 74-75).
stabilităţii datorită deformaţiilor plastice. Pentru o La comprimarea barelor cu secţiuni
secţiune dreptunghiulară η=1. Pentru secţiuni asimetrice (de exemplu, în formă de U) se poate
dublu T dezvoltarea deformaţiilor plastice este produce suplimentar şi o răsucire. Răsucirea nu
mai defavorabilă când forţa N are o excentricitate va apare numai în cazul când forţa axială se
în planul inimii (Fig. 2.3.7, a). În acest caz η>1. aplică în centrul de încovoiere. Această formă de
La încovoiere în planul perpendicular inimii, pierdere a stabilităţii, însoţită de răsucire, este
secţiunea (Fig. 2.3.7, b) se comportă ca o secţiune caracteristică pentru secţiuni cu pereţi subţiri,
dreptunghiulară, pentru care η=1. care au o rigiditate mică la răsucire. În general, o
În barele comprimate, alcătuite din elemente bară comprimată îşi poate pierde stabilitatea prin
separate solidarizate discontinuu, tensiunile în flambaj obişnuit cu răsucire sau cu încovoiere-
ramuri se distribuie aproape uniform şi, practic, răsucire. Relaţia (2.3.9) nu ţine cont de aceste
ramurile sunt comprimate centric. Calculul posibile forme de pierdere a stabilităţii, care, în
acestor secţiuni se efectuează reieşind din apariţia general, sunt spaţiale.
plastificării fibrelor de la margină. Forma
40 Capitolul 2
Conform normelor [3] verificarea la flambaj unde α, β sunt coeficienţi indicaţi în [3] (pag. 17,
spaţial se face convenţional. În cazul unei bare tab. 10); φb – coeficient de instabilitate la
supuse la comprimare excentrică se recomandă de încovoiere, care se determină conform pct. 5.15 şi
a verifica suplimentar stabilitatea în planul anexa 7 din [3] pentru o bară cu două sau mai
perpendicular planului de acţiune a momentului multe prinderi ale tălpii comprimate; pentru
cu relaţia secţiuni închise φb =1; c5 – coeficient care se
γnN calculează cu relaţia (2.3.12) pentru mx =5; c10 –
σ= U Ryγ c , (2.3.10) se calculează cu formula (2.3.13) pentru mx =10.
c ⋅ϕ y ⋅ A
În mod similar se verifică stabilitatea barelor
unde φy este coeficientul de flambaj în planul comprimate şi încovoiate (Fig. 2.3.8).
perpendicular pe planul de acţiune a momentului
N
(de obicei corespunde zvelteţei maxime); c –
coeficient care ţine seama de micşorarea
rezistenţei ca rezultat al deformaţiilor plastice
produse de momentul încovoietor. M 1 = M max
F1
Pentru a stabili sensul fizic al coeficientului
l
c, relaţia (2.3.10) la limită se va scrie în forma
F2
N
σ *
= = c ⋅ ϕ y R y = c ⋅ σ cr ,
cr
A M2
unde s-au omis coeficienţii γc, γn şi s-a ţinut cont
că φy =σcr/σc=σcr/Ry. Rezultă că
Fig. 2.3.8: Bară comprimată şi încovoiată.
σ*
c = cr . (2.3.11) Comportarea lor diferă de comportarea
σ cr
barelor comprimate excentric, mai ales în starea
Tensiunile critice σcr se vor calcula după limită pentru coeficienţi de zvelteţe mici. Cu toate
formula lui Euler σ cr = π 2 E λ2y în domeniul acestea, (având o rezervă de rezistenţă) calculul
elastic sau cu relaţia σ cr = π 2T λ2y în domeniul elementelor încovoiate cu forţe transversale şi
comprimate cu forţa N se va face convenţional cu
elasto-plastic. Tensiunile σ cr* prezintă tensiunile
relaţia (2.3.9) cu o excentricitate e=Mmax/N.
critice la pierderea stabilităţii, când M ≠ 0.
Coeficientul c se poate calcula cu relaţia (2.3.11)
sau determina experimental. Valorile
2.3.4. Flambajul grinzilor încovoiate
coeficientului c conform normelor [3] se vor
calcula cu relaţiile: Flambajul lateral are o importanţă decisivă
pentru mxU5 pentru calculul grinzilor fără reazem lateral. Fie o
β consolă acţionată de o forţă F, aplicată la capătul
c= ; (2.3.12)
1 + α mx ei (Fig. 2.3.9).
Pe măsură ce forţa F creşte, treptat se atinge
pentru mx 10
o situaţie când forma consolei în planul (yz)
1 devine nestabilă şi apare o încovoiere laterală,
c= ; (2.3.13)
ϕy însoţită de răsucire. Încărcarea cea mai mică la
1 +mx
ϕb care apare astfel de situaţie critică va reprezenta
pentru 5<mx<10 încărcarea critică pentru grindă. Atât timp cât
încărcarea care acţionează asupra grinzii este mai
c = c5 (2 − 0,2m x ) + c10 (0,2m x − 1) , (2.3.14)
mică ca valoarea critică, grinda se află în
Calculul construcţiilor metalice 41
F
a b c
F y F
x x
z
y
F
Fig. 2.3.9: Flambajul lateral al consolei.
Fig. 2.3.10: Modul de aplicare al
Aceste rezultate au fost sistematizate în încărcărilor.
lucrarea „Teoria stabilităţii elastice”. Pornind de
la rezultatele expuse în lucrare, valoarea Tensiunile critice pentru o grindă simetrică
momentului critic pentru o consolă de secţiune rezemată la capete se vor calcula pornind de la
dublu T simetrică se poate calcula cu relaţia relaţia (2.3.16)
M cr M cr h
γ 1γ 2 σ cr = = =
M cr = EI y GI r . (2.3.15) Wx 2I x
l
Pentru o grindă rezemată la capete astfel γ 1γ 2 h ⎛ π2 ⎞
= EI y GI r ⎜⎜1 + ⎟⎟ =
încât să fie împiedicată răsturnarea ei se poate 2 I x l ef ⎝ α ⎠
scrie 2
γ 1γ 2 l ef I ⎛ π2 ⎞ Iy ⎛ h ⎞
= EG r ⎜⎜1 + ⎟⎟ ⎜ ⎟ .
γ 1γ 2 ⎛ π2 ⎞ 2 h Iy ⎝ α ⎜ ⎟
⎠ I x ⎝ l ef ⎠
M cr = EI y GI r ⎜⎜1 + ⎟⎟ . (2.3.16)
l ef ⎝ α ⎠
Dacă se utilizează notaţia
În relaţiile (2.3.15), (2.3.16) γ1, γ2 sunt γ 1γ 2 l ef Ir G ⎛ π 2 ⎞
coeficienţi care ţin seama, respectiv, de modul de ψ = ⎜1 + ⎟⎟ , rezultă
2h I y E ⎜⎝ α ⎠
distribuire a încărcării de-a lungul barei şi de
punctul de aplicare a ei pe înălţimea secţiunii; lef – 2
Iy ⎛ h ⎞
lungimea barei (sau distanţa dintre punctele de σ cr =ψ ⎜ ⎟ E. (2.3.18)
I x ⎜⎝ l ef ⎟
⎠
reazem lateral al tălpii comprimate); E – modulul
de elasticitate longitudinal; G – modulul de Introducând noţiunea coeficient de
elasticitate transversal; Iy– momentul de inerţie al instabilitate (coeficient de trecere de la tensiunile
secţiunii ]n raport cu axa y, perpendiculară de curgere la tensiunile critice)
planului de acţiune a momentului încovoietor; Ir– σ cr
momentul de inerţie la răsucire. ϕb = , (2.3.19)
σc
Coeficientul α se va calcula cu formula
42 Capitolul 2
se poate scrie relaţia de verificare unde s-a neglijat momentul de inerţie al inimii în
M raport cu axa y şi diferenţa dintre înălţimea totală
σ= U σ cr = ϕ bσ c , a grinzii h şi înălţimea inimii hw.
Wx
Relaţia (2.3.22) capătă forma
care exprimă condiţia ca tensiunile maxime să nu 2
⎛ l ef t f ⎞ ⎛ ⎞
⎜1 + h ⋅ t w
3
depăşească tensiunile critice. Înlocuind în ultima ⎟.
α ≅ 8⎜⎜ ⎟
⎟
relaţie limita de curgere σc prin rezistenţa de ⎜ 2b t 3 ⎟
⎝ bf h ⎠ ⎝ f f ⎠
calcul Ry şi, introducând coeficienţii de siguranţă
după destinaţie γn şi condiţiilor de lucru γc, se Ultima relaţie se foloseşte la determinarea
obţine relaţia de verificare a stabilităţii generale a coeficientului α pentru grinzi compuse, sudate
grinzilor încovoiate în planul inimii [3] sau asamblate cu şuruburi.
Valorile coeficientului ψ din (2.3.21) au fost
γ nM
σ= U Ryγ c , (2.3.20) calculate în funcţie de α; pentru încărcări aplicate
ϕ bWc pe talpa de sus sau de jos a grinzii de secţiune
unde Wc este modulul de rezistenţă pentru fibrele dublu T aceste valori sunt date în [3] (pag. 85,
cele mai comprimate ale secţiunii. tab. 77).
Introducând în relaţia (2.3.19) tensiunile Coeficientul φb este valabil pentru tensiuni
critice din (2.3.18), se obţine expresia critice mai mici decât limita de proporţionalitate,
2 care conform normelor [3] se extinde până la
Iy ⎛ h ⎞ E
ϕ b = ψ ⎜⎜ ⎟
⎟ R
, (2.3.21) σcr=0,85σc. Pentru valori mai mari (σcr >0,85σc
I x ⎝ l ef ⎠ y sau φb>0,85) tensiunile critice trec în faza elasto-
în care s-a considerat σc=Ry. plastică. Modulul E se micşorează, fapt ce reduce
Dacă se ţine cont că G = E 2(1 + ν ) şi ν=0,3 tensiunile critice şi, efectiv, la descreşterea
coeficientului ψ.
(coeficientul Poisson pentru oţel), coeficientul α,
Conform normelor [3] pentru bare de
conform relaţiei (2.3.17), va avea forma
secţiuni dublu T cu două axe de simetrie,
2
⎛ l ef ⎞ Ir coeficientul φb se determină cu formulele:
α = 1,54⎜⎜ ⎟⎟ . (2.3.22)
⎝ h ⎠ Iy – pentru φ1 U0,85 → φb = φ1;
– pentru φ1>0,85 → φb =0,68+0,21φ1 U1,
y unde
tf
2
Iy ⎛ h ⎞ E
ϕ1 = ψ ⎜⎜ ⎟⎟ .
I x ⎝ l ef ⎠ R y
x
h
b
este numit voalare. În Fig. 2.3.12 este reprezentat
un exemplu de pierdere a stabilităţii locale a tălpii
unei grinzi încovoiate.
σ cr
t
σ cr
Fig. 2.3.13: Pierderea stabilităţii unei plăci
subţiri.
hw
t σc tw
Relaţia (2.3.25) se foloseşte la determinarea σ min σ min
valorilor limită ale raportului b/t pentru diferite I
elemente ale construcţiilor metalice, Fig. 2.3.15: Voalarea inimii sub acţiunea
considerându-se totodată că Ry=σc. tensiunilor normale.
2.3.5.2. Tălpile grinzilor încovoiate
În domeniul elastic deformaţiile sunt
Tălpile comprimate ale grinzilor şi stâlpilor reversibile, dispărând la încetarea solicitării.
pot fi modelate printr-o placă solicitată de Tensiunile critice se vor determina cu relaţia
tensiuni uniforme şi încastrată în lungul inimii ccr R y
(Fig. 2.3.14). Pentru acest caz relaţia (2.3.25) σ cr = , (2.3.27)
λ w2
capătă (cu notaţiile din Fig. 2.3.14) forma
bef E unde λw este coeficientul de zvelteţe
U 0,5 . (2.3.26) convenţional al inimii
tf Ry
Pentru oţeluri slab carbonate valorile limită hef Ry
λw = ; (2.3.28)
bef/tf sunt egale aproximativ cu 15. tw E
I I–I hef este înălţimea de calcul a inimii (se acceptă
σ σ
tf conform Fig. 2.3.16); tw – grosimea inimii; ccr –
coeficient care depinde de modul de încastrare a
bf
bef
inimii.
bf bf bf
σ cr σ cr
tf
tf
tf
hef =hw
I
hw
hef
hef
tw tw tw
Fig. 2.3.14: Voalarea tălpilor comprimate a
grinzilor.
Fig. 2.3.16: Dimensiunile de calcul ale grinzilor.
Dacă condiţia (2.3.26) nu este satisfăcută, de
regulă, se măreşte grosimea tălpii sau se Talpa inferioară a grinzii fiind întinsă, la
micşorează lăţimea ei. Dacă din diferite motive încovoiere nu se roteşte şi marginea de jos a
lăţimea nu poate fi micşorată, talpa se va întări inimii poate fi considerată încastrată rigid. Partea
(de exemplu, cu corniere). Când marginea tălpii de sus a inimii nu poate fi considerată încastrată
este întărită sau se ţine cont de apariţia rigid, deoarece în timpul flambării poate avea loc
deformaţiilor plastice, expresia (2.3.26) se va o rotire oarecare a tălpii superioare. În acest caz
modifica conform normelor [3] (pag. 34, tab. 30). marginea de sus se va considera încastrată elastic.
Modul de încastrare se ia în consideraţie cu
2.3.5.3. Inimile grinzilor încovoiate parametrul
În regiunile cu moment de încovoiere bf ⎛ t f ⎞
3
hw
acoperitor β=0,8.
Valorile coeficientului ccr în funcţie de δ sunt a1 a
date în [3] (pag. 27, tab. 21) şi variază în limitele
I
30...35,5. Considerând valoarea minimă ccr=30 şi
σcrRy, din relaţia (2.3.27) se determină valoarea Fig. 2.3.18: Grindă întărită cu rigidizări
transversale
coeficientului de zvelteţe convenţional λ w U5,5
pentru care stabilitatea locală a inimii este ⎛ 0,76 ⎞ Rs
asigurată. τ cr = 10,3⎜⎜1 + ⎟ , (2.3.31)
⎝ µ 2 ⎟⎠ λef2
În secţiunile barei din apropierea reazemelor
apar tensiuni tangenţiale esenţiale, la acţiunea unde λef este coeficientul de zvelteţe
cărora inima grinzii poate pierde stabilitatea convenţional
locală (Fig. 2.3.17).
d Ry
σ max λef = ;
τ σ min tw E
max{a1 ; hw }
d = min{a1 ; hw }; µ = .
τ τ d
σ min Inimile grinzilor pot pierde stabilitatea în
σ max
V 45o τ locurile aplicării forţelor concentrate sub acţiunea
tensiunilor locale (Fig. 2.3.18). Valorile critice
Fig. 2.3.17: Voalarea inimii sub acţiunea
ale tensiunilor locale se vor determina cu relaţiile:
tensiunilor tangenţiale.
c1 R y
– dacă a hef U0,8 ⇒ σ loc ,cr = 2 ;
Conform cercetărilor tensiunile critice slab λa
depind de modul de încastrare a inimii în tălpi c2 R y
– dacă a hef >0,8 ⇒ σ loc ,cr = .
Rs λ w2
τ cr = 10,3 , (2.3.30)
λ w2 Valorile coeficienţilor c1 şi c2 sunt date în [3]
unde λ w se determină cu expresia (2.3.28); Rs (pag. 28-29, tab. 23, 23a şi 25); coeficientul de
zvelteţe λ w se va determina cu relaţia (2.3.28), iar
este rezistenţa de calcul a oţelului la forfecare.
Pornind de la condiţia τcrRs, adică se a Ry
exclude pierderea stabilităţii locale, din relaţia λa = ; (2.3.32)
tw E
(2.3.30), se poate calcula τ cr = 10,3Rs λ w2 Rs
unde a este lăţimea panourilor dintre rigidizări
sau λ w U3,2. (Fig. 2.3.18).
Dacă coeficientul de zvelteţe convenţional Prezenţa tensiunilor locale duce la pierderea
λw este mai mare decât 3,2 are loc pierderea mai timpurie a stabilităţii inimii. Această
stabilităţii locale şi inima barei trebuie întărită cu influenţă nu este simţitoare dacă raportul σloc/σ
rigidizări transversale (Fig. 2.3.18). este mic. Valorile limită ale raportului σloc/σ sunt
Tensiunile critice se măresc; relaţia (2.3.30) date în [3] (pag. 29, tab. 24). Dacă raportul σloc/σ
se modifică în modul următor [3] este mai mare decât valorile limită şi a hef >0,8,
tensiunile critice σcr se vor calcula cu relaţia
46 Capitolul 2
⎝ σ cr ⎠ ⎝ τ cr ⎠ σ cr = κE ⎜ ⎟ σ cr* , (2.3.35)
⎝b⎠
unde σcr, τcr se vor calcula, respectiv, cu relaţiile
unde σ cr* sunt tensiunile critice minime la
(2.3.27), (2.3.31); tensiunile σ, τ se vor determina
din valorile medii ale momentului M şi forţei de pierderea generală a stabilităţii barei comprimate.
forfecare Q în limita panoului. N
M
Stabilitatea inimilor la o solicitare combinată
de tensiuni normale, locale şi tangenţiale va fi σ
asigurată, dacă se va îndeplini condiţia [3] σ1
2 2
⎛ σ σ loc ⎞ ⎛ τ ⎞
⎜ + ⎟ +⎜ ⎟⎟ U γ c , (2.3.34)
⎜σ ⎟ ⎜τ
⎝ cr σ loc ,cr ⎠ ⎝ cr ⎠
unde σ, σloc şi τ sunt tensiunile normale, locale şi
tangenţiale calculate la marginea inimii sub forţa x
bef
tw
Pentru tălpile comprimate ale barei din 2.3.5.5. Stabilitatea inimilor barelor
relaţia (2.3.35) cu t=tf, b=bef (Fig. 2.3.19) se comprimate
obţine Inima unei bare comprimate centric se
bef κE κ E comportă ca o placă încastrată elastic în tălpi.
U = , (2.3.36) Pornind de la inegalitatea (2.3.24), ca şi în cazul
tf σ cr
*
ϕ Ry
tălpilor se vor determina valorile raportului hw/tw
unde s-a ţinut cont că σ cr* = ϕ ⋅ σ c = ϕ ⋅ R y ; φ – când pierderea stabilităţii locale nu va avea loc
coeficient de flambaj. mai înainte de pierderea stabilităţii generale [3]
Din condiţia (2.3.36) se poate determina hw E
raportul limită bef/tf, care exclude pierderea U λuw , (2.3.38)
tw Ry
stabilităţii locale înainte de pierderea stabilităţii
generale. unde λuw este valoarea limită (valoarea cea mai
În inegalitatea (2.3.36) φ este funcţie de mare admisibilă) a coeficientul de zvelteţe a
coeficientul de zvelteţe convenţional maxim inimii stabile dată în [3] (pag. 32, tab. 27).
λ = max{λ x ; λ y }, În inimile barelor comprimate şi încovoiate
(comprimate excentric) tensiunile se repartizează
λ = λ R y E ; λ = l ef i , neuniform pe înălţimea inimii (Fig. 2.3.19). În
şi deci κ ϕ = f (λ ) . acest caz valorile limită λuw depind de forma
Cu o exactitate suficientă pentru practică secţiunii, de coeficientul de zvelteţe λ1 la
f (λ ) se poate aproxima cu o funcţie liniară de pierderea stabilităţii în planul momentului
încovoietor şi excentricităţii relative
forma f (λ ) = aλ + b , sau parabola
m = m x = e x ρ x . Pentru secţiuni dublu T şi
f (λ ) = aλ 2 + b , unde coeficienţii a şi b vor avea
chesonate, valorile λuw sunt date în [3] (pag. 32,
valori diferite pentru diferite moduri de întărire a
tab. 27). Se menţionează numai că aceste valori
tălpilor.
pentru secţiuni dublu T slab depind de mx. De
Notând [b t ]
ef u
= f (λ ) E R y relaţia de aceea valorile limită în acest caz se vor calcula cu
verificare a stabilităţii tălpilor barelor aceleaşi relaţii pentru m=0, în care λ se va înlocui
comprimate, capătă forma cu λ1.
bef ⎡ bef ⎤ Dacă inegalitatea (2.3.38) nu se satisface,
U⎢ ⎥ , (2.3.37) inima îşi poate pierde stabilitatea locală. Pentru a
tf ⎣ t ⎦u evita voalarea inimii, e nevoie de a mări grosimea
unde valorile limită ale raportului bef/tf sunt date ei tw sau de a o întări cu rigidizări longitudinale.
în [3] (pag. 33, tab. 29).
Relaţia (2.3.37) se va folosi şi la verificarea
stabilităţii barelor comprimate excentric,
comprimate şi încovoiate [3].
Examinând relaţiile (2.3.36) şi (2.3.37), se
ajunge la concluzia: dacă se majorează zvelteţea
barei comprimate, poate fi mărit şi raportul bef/tf,
ceea ce înseamnă că grosimea tălpii poate fi
micşorată. Dar dacă creşte rezistenţa de calcul Ry,
grosimea tălpii trebuie mărită.
48 Capitolul 2
2.4. Calculul elementelor metalice la oboseală
În cazul când ciclul este pulsant ϱ=0, iar unde Rϑ este rezistenţa de calcul la oboseală,
când ciclul este alternant simetric ϱ=–1. care se ia din [3] (pag. 37, tab. 32), în dependenţă
de limita de rupere a oţelului Run şi grupa
Cel mai defavorabil este cazul când ϱ=–1;
elementului; α – coeficient, care ţine cont de
ddin acest motiv, de regulă, încercările se fac în
numărul de cicluri de solicitare; γ ϑ – coeficient
condiţiile unui ciclu simetric. În urma
experienţelor s-a constatat că rezistenţa la care depinde de starea de tensiune şi de
oboseală depinde de numărul de cicluri n de caracteristica ciclului ϱ (pag. 37, tab. 33 din [3]).
solicitare. Reprezentarea grafică a dependenţei Coeficientul α se va calcula cu relaţiile:
dintre numărul de cicluri şi rezistenţa la oboseală a) în cazul când numărul de cicluri n<3,9·106
poartă denumirea de curbă de durabilitate (curba – pentru grupele 1 şi 2
Wöher). Pentru oţeluri o astfel de curbă este ⎛ n ⎞
2
⎛ n ⎞
reprezentată în Fig. 2.4.2. α = 0,064⎜ 6 ⎟
− 0,5⎜ 6 ⎟ + 1,75 ;
⎝ 10 ⎠ ⎝ 10 ⎠
σ [Mpa ] – pentru grupele 3 – 8
400
2
⎛ n ⎞ ⎛ n ⎞
α = 0,07⎜ 6 ⎟
− 0,64⎜ 6 ⎟ + 2,2 ;
300 ⎝ 10 ⎠ ⎝ 10 ⎠
b) în cazul când numărul de cicluri
200 n3,9·106 ⇒ α=0,77.
0,3σ r
Construcţiile metalice solicitate de încărcări
100
variabile trebuie proiectate în aşa mod, încât să
n
nu apară concentrări mari de tensiuni. Produsul
0 2 4 6 8 10 12·106 α Rϑ γ ϑ din relaţia (2.4.1) nu trebuie să
Fig. 2.4.2: Curba de durabilitate. depăşească raportul Ru / γu.
Capitolul 3
ÎMBINĂRILE CONSTRUCŢIILOR METALICE
3.1. Îmbinări sudate
trebuie confundată cu sudarea manuală cu gaze, satisfac condiţiile de evitare a ruperii fragile în
care se realizează cu flacără obişnuită prin dependenţă de marca oţelului şi clasa de calitate.
arderea în oxigen a unor gaze combustibile
3.1.1.1. Tipuri de îmbinări sudate
(acetilenă, metan, propan etc.). Flacăra este
realizată într-un arzător (suflai), în care are loc Îmbinările sudate se pot grupa în următoarele
amestecul gazelor cu oxigenul. Ca material de tipuri: îmbinări cap la cap (Fig. 3.1.2, a), îmbinări
adaos se foloseşte sârmă de oţel neînvelită. cu piese suprapuse (Fig. 3.1.2, b), îmbinări
Calitatea sudurii este joasă, de aceea sudarea cu combinate (Fig. 3.1.2, c) şi îmbinări în care
gaze nu este utilizată la asamblarea construcţiilor. piesele se întâlnesc sub un unghi oarecare (Fig.
Posibilitatea obţinerii unei cusături calitative 3.1.2, d-e).
se nimeşte sudabilitate, care depinde de Legătura dintre piese se realizează prin
componenţa chimică, regimul de sudare, cusături de sudură.
condiţiile tehnologice ale sudării ş.a. Sudura se a b
consideră nesatisfăcătoare dacă la sudare (sau
după) se formează fisuri, care contribuie la
ruperea fragilă a îmbinării.
Comportarea la sudare şi siguranţa sudurii
sunt două proprietăţi pe baza cărora oţelurile se
încadrează în clase de calitate.
c d e
Sudabilitatea oţelurilor poate fi estimată prin
carbonul echivalent Ce, care depinde de
elementele de aliere, de coeficienţii de
echivalenţă în raport cu carbonul. Pentru
Fig. 3.1.2: Tipuri de îmbinări sudate.
determinarea carbonului echivalent au fost (a) – cap la cap; (b) – cu piese suprapuse; (c) – combinate;
propuse diferite relaţii. De exemplu, Asociaţia (d) – în unghi; (e) – în formă de T.
Europeană de Sudură propune formula
Mn Cr + Mo + V Ni + Cu 3.1.2. Îmbinări cap la cap şi calculul lor
Ce = C + + + .
6 5 15
Normele naţionale din alte ţări recomandă Aceste îmbinări sunt raţionale, deoarece
relaţii similare. concentrarea de tensiuni în jurul cordoanelor de
Oţelurile se consideră sudabile, fără sudură este mai mică. Dacă piesele nu sunt prea
prevederi speciale, dacă carbonul echivalent groase (4...8 mm) sudarea este asigurată prin
maxim nu depăşeşte 0,14UCeU0,45%. Dacă Ce topirea materialului de bază fără o prelucrare a
este mai mare oţelurile sunt predispuse la marginilor. Dacă grosimea pieselor este mai
formarea fisurilor la rece. mare, pătrunderea sudurii este asigurată numai
La sudare se folosesc electroade de bună când piesele sunt aşezate la o anumită distanţă
calitate, care conţin un procent redus de carbon şi una de alta şi marginile sunt prelucrate,
elemente de aliere. Însă procesul de sudare poate realizându-se şanţuri, care pot fi de forma V, K,
modifica defavorabil structura metalului în zona X, U. Forma prelucrărilor marginilor pieselor şi
influenţată termic, în care pot apărea structuri limitele grosimilor elementelor sudate sunt date
predispuse la distrugere fragilă. Fragilitatea se în tab. 3.1.1.
caracterizează prin energia minimă de rupere a
epruvetelor standarde. În Eurocode 3 sunt
prezentate grosimile elementelor din oţel care
52 Capitolul 3
t
Cap la cap
t
în formă de X 12...60 20...60 12...120
t
t
În formă de T
t2
t1
t1
i=1:5
(direct), dacă diferenţa de grosimi este până la 2
mm (Fig. 3.1.3, a). Dacă diferenţa de grosime este
t2 – t1 2 mm t2 – t1 2 mm
mai mare, racordarea se face prin prelucrare
mecanică a piesei mai groase (Fig. 3.1.3, b).
c
Sudarea pieselor groase se execută în mai placute tehnologice
multe treceri. După fiecare trecere se îndepărtează de prelungire
zgura, care se adună la suprafaţa cordonului, apoi
se execută stratul următor. La cusăturile în formă
de V se recomandă resudarea rădăcinii înainte de
a se face depunerea tuturor straturilor. La suduri
în K şi X sudarea în straturi se face alternativ pe o
parte şi pe alta. Fig. 3.1.3: Cordoane de sudură cap la cap
În construcţii care sunt solicitate de (a), (b) – racordarea în cazul plăcilor de diferite grosimi;
încărcării dinamice se recomandă folosirea (c) – folosirea plăcuţelor de prelungire.
plăcuţelor de prelungire (Fig. 3.1.3, c), care
Calculul îmbinărilor cap la cap
permit evitarea concentrărilor de tensiuni la
perpendiculare pe direcţia solicitării se face
începutul şi sfârşitul cordonului de sudură. După
considerând că, secţiunea probabilă de rupere este
sudare plăcuţele se taie.
perpendiculară pe axa elementelor. Relaţiile de
Lungimea de calcul a sudurii se consideră
verificare a cordoanelor de sudură sunt
egală cu (Fig. 3.1.4, a)
următoarele:
l w = b − 2t , (3.1.1) pentru cordoane supuse la întindere sau
unde t este grosimea cordonului de sudură, egală comprimare (Fig. 3.1.4, a)
cu grosimea mai mică a elementelor îmbinate. γnN
σw = U Rwy γ c ; (3.1.2)
t ⋅ lw
Îmbinările construcţiilor metalice 53
t ⋅ lw3 t ⋅l2 l t2
Iw = , Ww = w , S w = w .
a 12 6 8
În cazul solicitărilor dinamice apare
t
necesitatea de a micşora tensiunile în cordoanele
t σw de sudură. În aceste cazuri pentru a lungi
N N cordonul de sudură se face o îmbinare oblică
lw
b
b felul următor
Q σ w = σ rez sin α ; τ w = σ rez cos α .
t
t
t lw t Dacă se consideră că
M Q
N b
c σ rez = ; lw = − 2t ,
σw t ⋅ lw sin α
M
t
M Q γ n N sin α
t σw = U Rwy γ c ;
t ⋅ lw
t
3.1.4, b-c) N N
lw
σw
b
γ n QS w α
τw = U Rws γ c ; (3.1.3)
t
t ⋅ Iw
τw
α σ rez
pentru sudurile supuse la încovoiere (Fig.
σw
3.1.4, b-c)
Fig. 3.1.5: Schema de calcul a cordonului de
γ nM
σw = U Rwy γ c , (3.1.4) sudură oblic.
Ww
unde Rwy este rezistenţa de calcul a materialului Din relaţiile (3.1.5) se obţine unghiul α, când
sudurii la întindere sau comprimare; Rws – cusătura va fi la fel de rezistentă ca şi metalul de
rezistenţa de calcul a materialului sudurii la bază. Acest rezultat se obţine obţine în cazul când
forfecare; t – grosimea celei mai subţiri piese; lw tensiunile în metalul de bază σ = N b ⋅ t = R y .
– lungimea de calcul a cordonului de sudură, Considerând lw≈b/sinα, din prima relaţie (3.1.5)
definită cu relaţia (3.1.1); γc – coeficientul se obţine
condiţiilor de lucru al construcţiei; Iw, Ww, Sw –
Rwy γ c
respectiv, momentul de inerţie, modulul de sin α U .
rezistenţă şi momentul static al semisecţiunii Ry
cordonului de sudură, care se vor determina cu Pentru cusături cu electrozi de tipul Э42
relaţiile: rezistenţa de calcul Rwy≈0,85Ry. Pentru γc= 1 se
– pentru schema de solicitare din Fig. 3.1.4, b obţine
l t3 l t2 t ⋅l2
I w = w , Ww = w , S w = w ; sin α 0 U 0,85 ; α 0 U 68 o .
12 6 8
– pentru schema de solicitare din Fig. 3.1.4, c
54 Capitolul 3
admiţând posibilitatea ruperii cordonului pe una Deseori este nevoie de calculat lungimea
din secţiunile convenţionale, se obţin relaţiile de cordonului de sudură cu o grosime adoptată.
verificare a tensiunilor. Reieşind din relaţile (3.1.6) şi (3.1.7)
Verificarea tensiunilor tangenţiale pe γnN
secţiunea metalului depus se face cu relaţia (Fig. ∑l wi
k f (β Rw )min γ wγ c
, (3.1.8)
3.1.6)
unde (β Rw )min = min{β f Rwf ; β z Rwz }.
γnN
τ wf = U Rwf γ wf γ c . (3.1.6)
β f k f ∑ l wi Conform [3] lungimea maximă a cordonului
de sudură nu trebuie să depăşească lw,max= 85 βf·kf.
În mod analogic se vor verifica tensiunile în În cazul când lungimea calculată din relaţia
secţiunea metalului de bază la graniţa sudurii (3.1.8) depăşeşte valoarea admisibilă, este
γnN necesar de a determina înălţimea cordonului
τ wz = U Rwz γ wz γ c . (3.1.7)
β z k f ∑ l wi reieşind din valoarea lungimii adoptate (sau
maxime):
În relaţiile (3.1.6) şi (3.1.7) kf este grosimea
(cateta) cordonului de sudură (Fig. 3.1.9); ∑ l wi γnN
kf , (3.1.9)
– lungimea de calcul a cordonului de sudură, care ∑ l wi (β Rw )min γ wγ c
este cu 10 mm mai mică decât cea reală; Rwf – Sudurile frontale (Fig. 3.1.7) solicitate de o
rezistenţa de calcul a metalului depus (a forţă N pot fi calculate similar cu relaţiile (3.1.6),
electrodului); Rwz – rezistenţa de calcul a (3.1.7).
metalului de bază; γwf, γwz sunt coeficienţii a b 1
1
condiţiilor de lucru a îmbinării sudate egali cu 1 τ wN τ wM
pentru construcţii, care sunt exploatate la N M
temperaturi mai mari decât –40°C; pentru
temperaturi mai joase v. [3] (pag. 38, pct. 11.2).
Conform normelor de proiectare [3] (pag. 6,
tab. 3) rezistenţele de calcul Rwf şi Rwz se l
calculează cu relaţiile: 1 d
c τ wM
Rwun τ wQ τ wQ
Rwf = 0,55 ; Rwz = 0,45 Run , σw
γ wm Q
e
unde Rwun, Run sunt, respectiv, rezistenţa normată τ wM τ wN
la rupere a metalului depus şi a materialului de τ wQ σw
bază; γwm este coeficientul de siguranţă al
Fig. 3.1.10: Solicitări ale sudurii în relief şi
materialului, care este egal cu 1,25, când Rwun
diagrame ale tensiunilor.
U490 MPa şi 1,35 pentru Rwun 590MPa.
(a) – cusătură supusă la întindere; (b) – idem, la
Rezistenţele normate şi de calcul ale încovoiere; (c) – idem, la forfecare; (d) – solicitare
metalului depus sunt date în [3] (pag. 70, tab. 56), combinată la forfecare şi încovoiere; (e) – idem, la
iar ale materialului de bază – în [3] (pag. 64, tab. forfecare, încovoiere şi întindere.
51).
La calculul cordoanelor în relief este necesar Dacă îmbinarea este solicitată la încovoiere
în prealabil de a stabili secţiunea de rupere. (Fig. 3.1.10, b), verificarea tensiunilor maximale
Pentru aceasta se compară produsele βf·Rwf şi se face cu relaţiile:
βz·Rwz; cel mai mic va avea o importanţă – prin metalul depus
hotărâtoare. γ nM
τ wf = U Rwf γ wf γ c ; (3.1.10)
Wwf
56 Capitolul 3
secţiunea de calcul prin materialul depus sau prin unde Ip este momentul de inerţie polar, care poate
materialul de bază; Rw este rezistenţa de calcul fi exprimat prin momentele de inerţie axiale
(Rwf sau Rwz); γw – coeficientul condiţiilor de lucru I p = Ix + Iy .
al sudurii (γwf sau γwz).
Sudurile în relief supuse la încovoiere în Din relaţia (3.1.18) se determină tensiunile τ1
planul prinderii pot fi calculate folosind relaţiile M M
τ1 = = .
din teoria de răsucire a barelor. De exemlpu, I p Ix + Iy
prinderea din Fig. 3.1.11, solicitată de momentul
Substituind τ1 în (3.1.17), se obţine formula
M.
pentru tensiunile tangenţiale în orice punct al
sudurii
Îmbinările construcţiilor metalice 57
βfkf
3.1.4. Calculul îmbinărilor combinate
Fig. 3.1.12: Sudură supusă unei solicitări
Cusăturile combinate cuprind atâît cusături
complexe în planul sudurii.
de colţ (laterale sau frontale), cât şi cusături cap
Sudurile în relief supuse la solicitări la cap (Fig. 3.1.13).
complexe în planul prinderii se verifică la a
rezultanta tensiunilor de forfecare din cel mai N
N
solicitat punct al sudurii. Un exemplu de acest fel
este reprezentat în Fig. 3.1.12. Tensiunile în cel b
mai periculos punct (punctul 1 din Fig. 3.1.12) se N N
vor calcula ca tensiunile sumare provenite din
eforturile M, N şi Q. Relaţia de verificare este
N N
σ w U Rwγ wγ c ,
50
γnN
σ= U Rwy γ c , a b
Ae + ∑ A pi
unde Ae este aria secţiunii elementelor îmbinate;
∑Api – aria totală a platbandelor.
Forţa de tracţiune, care apare în platbandă c d
Np= σ·Ap este transmisă cordoanelor de sudură în
colţ. Lungimea sudurii necesare dintr-o parte a
îmbinării se va calcula cu relaţia e f
Np
∑l wi
(β Rwγ w )min k f γ c
.
fisura
N c d
N
Fig. 3.1.14: Modul de rupere a îmbinării cu
cordoane frontale.
3.2. Îmbinări cu şuruburi
D
d
3.2.3. Calculul îmbinărilor cu şuruburi Forţa maximă în cel mai solicitat şurub, care
solicitate complex se află la distanţa maximă e1=emax în raport cu
centrul de greutate al îmbinării O, va fi
3.2.3.1. Îmbinări supuse la moment de M ⋅ emax
încovoiere N max = N 1 = n
. (3.2.7)
N1y
Q α
M = N 1e1 + N 2 e2 + K + N n en . Q
x
N
(3.2.6) N O N
M M N1x n
Presupunând că eforturile din şuruburi sunt N1y
Q Nrez
direct proporţionale cu distanţele de la centrul O n
se poate scrie
Fig. 3.2.8: Schema eforturilor din îmbinare
N1 N 2 N provenite din moment, forţa axială şi forţa de
= =K n .
e1 e2 en forfecare.
Din ultimele relaţii se obţine
M ⋅ e1 cos α M ⋅ y1
e e e N 1x = = ;
N 2 = N 1 2 ; N 3 = N 1 3 ; K; N n = N 1 n .
e1 e1 e1
∑ ei2 ∑ ei2 (3.2.9)
M ⋅ e1 sin α M ⋅ x1
Substutuind aceste valori în (3.2.6) se obţine N1 y = = .
∑ ei2 ∑ ei2
e12 e2 e2 N n
M = N1 + N1 2 + K + N1 n = 1 ∑ ei2 . Forţa de forfecare Q generează în tijă un
e1 e1 e1 e1 i =1
efort în direcţia axei y, egal cu Q/n. Analogic, din
forţa axială N rezultă o componentă în direcţia x,
egală cu N/n.
64 Capitolul 3
Efortul rezultant în şurubul cel mai solicitat Rbh = 0,7 Rbun , (3.2.12)
va fi (Fig. 3.2.8)
unde Rbun este rezistenţa minimă la rupere (pag.
2 2
⎛ N⎞ ⎛ Q⎞ 72, tab. 61 din [3]). Considerând că forţa N se
N rez = ⎜ N 1x + ⎟ + ⎜ N 1 y + ⎟ .
⎝ n⎠ ⎝ n⎠ repartizează uniform la toate şuruburile se
obţinem formula de calcul a numărului necesar de
Considerând relaţiile (3.2.9) şi din condiţii
şuruburi
geometrice ei2 = xi2 + y i2 , se obţine
N
n , (3.2.13)
⎛ M ⋅ y1
2
Qbh ⋅ k ⋅ γ c
N⎞
N max = ⎜ + ⎟ +a
⎜∑ x + y
⎝
2
i (2
i n ⎟⎠ ) unde k este numărul suprafeţelor de alunecare a
(3.2.10) elementelor îmbinate.
2
⎛ M ⋅ x1 Q⎞ Secţiunile elementelor găurite trebuie
a +⎜ + ⎟ .
⎝
2
i (
⎜∑ x + y 2
i n ⎟⎠ ) verificate la rezistenţă, considerând că jumătate
din forţa care revine unui şurub din secţiunea de
Acest efort nu trebuie să depăşească calcul este transmisă de forţele de frecare.
capacitatea portantă a şurubului (3.2.8). Tensiunile în secţiunea cea mai solicitată, care
trece prin şuruburile marginale, se vor calcula cu
3.2.4. Calculul şuruburilor de înaltă relaţia
rezistenţă γnN ⎛ n ⎞
σ= ⎜1 − m ⎟ U R y γ c ,
Datorită pretensionării şuruburilor, Ac ⎝ 2n ⎠
deplasarea relativă a pieselor este împiedicată de unde nm este numărul de şuruburi din secţiunea
forţele de frecare, care apar între suprafeţele de marginală; n – numărul total de şuruburi; Ac –
contact. Modul de transmitere a forţelor sunt aria secţiunii de calcul care se va accepta: în cazul
diferite în raport cu îmbinările cu şuruburi solicitărilor dinamice – aria secţiunii nete An; în
obişnuite, care transmit eforutrile prin presiunea cazul solicitărilor statice Ac va fi egală cu aria
tijei asupra găurii. Un factor important este forţa secţiunii brute A dacă An0,85A, sau Ac=1,18An
de întindere a şurubului şi calitatea suprafeţelor dacă An<0,85A.
care transmit forţa de frecare.
Efortul care poate fi preluat de fiecare 3.2.4.1. Montarea şuruburilor de înaltă
suprafaţă de alunecare a elementelor îmbinate cu rezistenţă
un şurub de înaltă rezistenţă se calculează cu Efortul maxim de preîntindere în şurub va fi
formula
P = Rbh Abn . (3.2.14)
Rbh γ b Abn µ
Qbh = , (3.2.11) În domeniul solicitărilor elastice momentul
γh
de strângere a piuliţei este direct proporţional cu
unde Rbh este rezistenţa de calcul la întindere a efortul de întindere. Prin urmare, efortul de
şurubului de înaltă rezistenţă; µ – coeficientul de pretensionare poate fi controlat pe baza
frecare (pag. 41, tab. 36 din [3]); Abn – suprafaţa momentului de strângere, care se măsoară cu
netă a şurubului (pag. 72, tab. 62 din [3]); γh – ajutorul unei chei dinamometrice. Strângerea se
coeficient de siguranţă (pag. 41, tab. 36 din [3]); face după ce în prealabil şuruburile au fost strânse
γb - coeficientul condiţiilor de lucru care depinde cu o cheie obişnuită.
de numărul şuruburilor n: γb =0,8 pentru n<5; γb Altă metodă de controlare a efortului de
=0,9 pentru 5Un<10; γb =1 pentru n10. pretensionare se bazează pe strângerea cu un
Rezistenţa de calcul la întindere a şurubului anumit unghi de rotire, care este funcţie de
de înaltă rezistenţă
Îmbinările construcţiilor metalice 65
a2
În prealabil, pentru anularea rosturilor dintre
a3 a2 a2 a2 a2 a3
a3
piese, şuruburile se strâng cu un moment de circa
30...40%, din momentul total. Apoi strângerea se
face cu o rotire a piuliţei la un unghi de 45°...105°
în funcţie de lungimea de strâns şi de diametrul
şurubului.
a 3 a3 a3
3.2.5. Amplasarea şuruburilor
c d e f
Şuruburile, inclusiv şi cele de înaltă
e1
e1
rezistenţă, se amplasează la distanţe prescrise de
h1
e 1 e2
normele [3] (pag. 44, tab. 39). Distanţele minime
e1
e1
e
se determină din considerente de uniformizare a b b
concentrărilor de tensiuni care apar în piesele Fig. 3.2.10: Amplasarea şuruburilor.
găurite. (a, b) – la table; (c, d) – la corniere;
Distanţele maxime se determină din condiţii (e) – la profile U; (f) – la profile dublu T.
de asigurare a stabilităţii pieselor în intervalul
dintre şuruburi şi compacităţii îmbinării. Dacă În cazul profilelor laminate distanţele
aceste distanţe sunt mari, între piese nimereşte respective sunt prescrise de standardele
praf, umezeală care contribuie la coroziunea lor corespunzătoare. Pentru corniere aceste distanţe
(Fig. 3.2.9). sunt date în tab. 3.2.1, iar pentru profile U şi
< 2d dublu T în tab. 3.2.2. În aceste tabele dmax este
a b diametrul maxim al găurii; celelate notaţii, v. Fig.
> 4d sau 8t
3.2.10, c–f.
Capitolul 4
STRUCTURI METALICE CU GRINZI
4.1. Noţiuni generale
deschideri şi solicitări mai mari. Utilizarea elemente speciale (fixatori) este inclusă în lucru
grinzilor ajurate contribuie la o economie de oţel şi placa din beton armat. Datorită sporirii
de circa 20...30%, necesitând o manoperă de esenţiale a momentului de inerţie se majorează
preparare sporită. rigiditatea barei şi se micşorează săgeata, ceea ce
conectori conectori permite micşorarea considerabilă a înălţimii
grinzii. Aceste grinzi sunt folosite când placa de
beton armat este parte componentă a construcţiei.
O reducere suplimentară a consumului de oţel
poate fi obţinută în bare din oţel-beton folosind
pretensionarea. Acest procedeu poate fi folosit şi
Fig. 4.1.3: Grindă mixtă oţel-beton. în bare obişnuite cu deschideri şi încărcări
considerabile.
O eficienţă sporită au barele mixte din oţel-
beton (Fig. 4.1.3). În aceste bare cu ajutorul unor
4.2. Platforme industriale
A2
1
B
B
A3
B
a a/2 a a a a a a/2
B
A1 c 1 3
B
aaaa aaa
L
2
1
L L
A B C
Îmbinarea grinzilor poate fi etajată (Fig. obicei, sunt prevăzute în tema de proiectare.
4.2.3, a), de nivel (Fig. 4.2.3, b) şi coborâtă (Fig. Secţiunile elementelor se vor preciza printr-un
4.2.3, c), în funcţie de înălţimea hc, dimensiune în calcul al fiecărui element.
cadrul căreea este necesar să fie încadrată Alegerea variantei reţelei de grinzi optimale
înălţimea planşeului. se face cu metode studiate în teoria de optimizare.
a 2(3) 4
Pentru aceasta se precizează criteriul de
I I–I
optimizare (volumul, masa sau preţul
hc
1 2(3) 1
II face din câteva variante posibile de platforme,
2 folosind drept criterii minimul volumului
c III 2 4 III–III
construcţiilor şi consumului de manoperă.
hc
III 1 3 1
3 4.2.1. Proiectarea platelajului
Fig. 4.2.3: Îmbinarea grinzilor. Platelajul din tablă striată se prinde cu
(a) – etajată; (b) – de nivel; (c) – coborâtă.
sudură de grinzile pe care el reazemă (Fig. 4.2.4,
Realizarea practică a îmbinării depinde de o
a) sau foile se prind între ele cu cusături cap le
serie de factori tehnologici, de gabaritul
cap. Se vor folosi table de oţel cu grosimile: 6...8
planşeului hc şi de schema statică adoptată. În
mm în cazul când valoarea încărcării utile q◦·U10
platforme de tip normal se folosc îmbinări etajate
kN/m; 8...10 mm pentru 11U q◦·U20 kN/m;
sau de nivel ca cele mai simple de efectuat. În
10...12 mm pentru 21U q◦·U30 kN/m şi 12...14
cazul platformelor complicate este folosită
mm pentru q◦·>30 kN/m.
îmbinarea coborâtă, care permite micşorarea
gabaritului planşeului hc. a
1 15...20
Grinzile principale, de regulă, sunt aranjate
t
f fo ⎡f⎤ 1 1 γ nM
= U⎢ ⎥ = = . W x ,nec , (4.2.14)
l (1 + α o )l ⎣ l ⎦ no 150 c1 R y γ c
Ultima relaţie poate fi folosită pentru unde c1 este un coeficient care ţine seama de
determinarea raportului (l/t) în funcţie de influenţa tensiunilor tangenţiale τ la plastificarea
încărcarea dată q◦. Relaţia de calcul va avea secţiunii. În secţiunile grinzii, unde τU0,5Rs,
forma c1=c, iar pentru 0,5Rs <τU0,9Rs c1 = 1,05β c ;
l 4 no ⎛ 72 E1 ⎞ 1 − (τ / Rs ) 2
≅ ⎜⎜1 + 4 ⎟⎟ , (4.2.12) β= ; α = 0,7 pentru secţiuni
t 15 ⎝ no q o ⎠ 1 − α (τ / Rs ) 2
care este utilizată la stabilirea preventivă a dublu T, încovoiate în planul inimii şi α = 0
raportului l/t. pentru alte secţiuni; τ = Q (h ⋅ t ) – tensiunile
tangenţiale medii din inima grinzii; c –coeficient
care depinde de forma secţiunii şi nivelul de
dezvoltare a deformaţiilor plastice.
72 Capitolul 4
În funcţie de valoarea modulului de tălpii superioare este mai mare decât valorile
rezistenţă din sortiment se va alege numărul limită (pag. 13, tab. 8 din [3]), se va verifica
profilului necesar. Verificarea rezistenţei grinzii stabilitatea generală a grinzii cu relaţia
selectate se va face cu relaţiile: γ nM
– în stadiul elastic σ= U Ryγ c , (4.2.20)
ϕ bW x ,c
γ nM
σ= U Ryγ c ; (4.2.15) unde Wx,c este modulul de rezistenţă pentru
Wx,n
fibrele cele mai comprimate ale secţiunii; φb se va
– în stadiul elasto-plastic determina cu formulele:
γ nM – pentru φ1 U0,85 → φb = φ1;
σ= U Ryγ c . (4.2.16) – pentru φ1>0,85 → φb =0,68+0,21φ1 U1;
c1W x ,n
2
4.3. Proiectarea grinzilor compuse cu inimă plină
y g
ggr
tf
bef Af
gw
hef
Aw x gf
h
hw
tw
Af h
hopt
bf
tf
Fig. 4.3.2: Relaţia dintre masa grinzii şi
Fig. 4.3.1: Secţiunea grinzii compuse prin înălţimea ei.
sudură.
co M
g gr = g f + g w ≅ 2 lψ f ρ + ht w lψ w ρ ,
Pentru a face economie de oţel, grinzile hR y
compuse cu deschideri mai mari de 12 m sunt
unde l este lungimea grinzii; c◦M – momentul de
prevăzute cu variaţii de secţiune pe lungimea lor.
încovoiere preluat de tălpile grinzii; ρ – densitatea
Stadiul elasto-plastic de lucru al materialului la
oţelului; ψf, ψw – coeficienţi de trecere de la masa
asemenea grinzi nu se admite din cauza că pot
teoretică la masa reală, respectiv, pentru tălpi şi
apărea câteva articulaţii plastice în diverse
inimă.
secţiuni pe lungimea grinzii (în punctele de
Dacă toate mărimile sunt constante, cu
variaţie a secţiunii şi în punctul cu moment de
excepţia înălţimea grinzii h, atunci ggr este funcţie
încovoiere maxim).
de înălţimea h: ggr= ggr(h).
4.3.1.1. Determinarea înălţimii grinzii dg gr
Minimizând derivata , se obţine relaţia
Realizarea secţiunilor raţionale (optime după dh
volum şi manoperă) cere ca între dimensiunile dg gr co M
secţiunilor să existe anumite proporţii. O = −2 lψ f ρ + t w lψ w ρ = 0 ,
dh h 2 Ry
influenţă hotărâtoare la consumul de metal o are
înălţimea grinzii. Folosind condiţii de din care, ţinând seama că W x = M / R y , rezultă
economicitate şi rigiditate se stabileşte înălţimea înălţimea optimă a grinzii
grinzii în general şi a inimii, în particular.
2coψ f Wx Wx
Înălţimea optimă se determină din condiţia hopt = =k . (4.3.1)
consumului raţional al oţelului. Masa totală a ψw tw tw
grinzii compuse constă din masa tălpilor, masa Coeficientul k depinde de îmbinarea tălpilor
inimii şi masa unor elemente de îmbinare (sudură, cu inima şi poate fi determinat pe cale
buloane etc.). La majorarea înălţimii masa tălpilor experimentală. Pentru grinzi sudate se recomandă
se micşorează, iar masa inimii creşte (Fig. 4.3.2). k=1,10...1,15; pentru grinzi bulonate k=1,2...1,25.
Fiindcă funcţiile masei tălpilor şi inimii sunt Relaţia (4.3.1) poate fi folosită numai dacă în
invers proporţionale, evident există o cantitate prealabil se va stabili grosimea inimii tw. Pentru
optimă pentru care masa sumară va fi minimă. calcule preliminare, grosimea inimii se poate
Această cantitate este înălţimea optimă, care utiliza tw≈7+3h [mm], unde h este înălţimea
poate fi determinată în modul următor. grinzii în m (h≈(1/8...1/12)l; l – deschiderea
Masa grinzii pe 1 m liniar se exprimă prin grinzii).
relaţia Relaţia (4.3.1) pentru înălţimea optimă a
grinzii nu ţine cont de variaţia înălţimii în funcţie
74 Capitolul 4
Af =
W x t w hw
− . (4.3.6)
4.3.2. Variaţia secţiunii grinzilor cu
hw 6 inimă plină
Pentru grinzi cu asimetrie nesemnificativă O grindă se consideră optimă dacă distribuţia
2W x t w hw modulului de rezistenţă W urmează diagrama
2Af = − . (4.3.7)
hw 3 momentului încovoietor M. Dimensionarea
grinzii efectuată pe baza momentului de
Grosimea tălpii se ia tf =10...30 mm şi
încovoiere maxim nu asigură întotdeauna
tf U3tw. Lăţimea tălpii se ia în limitele
folosirea raţională a materialului. Din acest
h h
b f = K . Din exigenţe de alcătuire bf motiv, este indicată variaţia secţiunii transversale
3 5
pe lungimea grinzii. O secţiune variabilă necesită
h
180mm şi bf . un consum de manoperă mai mare, de aceea
10 grinzile slab solicitate şi de lungimi reduse se
Dimensiunile tălpii vor fi concordate cu execută cu secţiuni constante. La grinzi cu
dimensiunile standarde a platbandelor şi se vor deschideri mari, puternic solicitate variaţia
stabili în aşa fel, încât raportul dintre lungimea secţiunii este avantajoasă şi reduce consumul de
aripii şi grosimea ei să nu depăşească valoarea metal cu 10...15 %.
limită calculată cu relaţia
a
bef E
U 0,5 , (4.3.8)
tf Ry
unde bef şi tf sunt, respectiv, lungimea şi grosimea
aripii (Fig. 4.3.1). b
4.3.1.4. Verificarea grinzii compuse
După stabilirea dimensiunilor secţiunii
transversale este necesar să se precizeze
încărcările şi caracteristicile geometrice reale şi i=1:5
b'f
bf
se face verificarea grinzii. Rezistenţa va fi
asigurată dacă se respectă relaţiile c
γ n M max
σ= U Ryγ c ; (4.3.9)
tf
t'f
Wx
t'f
tf
γ n Qmax S xo
τ= U Rs γ c , (4.3.10)
tw I x
d
unde Mmax, Qmax sunt valorile de calcul al
eforturilor interioare maxime, determinate din
încărcările precizate; Wx, Ix, S xo – caracteristici
geometrice reale.
Verificarea rigidităţii grinzilor compuse nu e
este necesară, fiindcă înălţimea grinzii se
determină din condiţia asigurării săgeţii relative se taie
limită.
Fig. 4.3.3: Modele de variaţie a secţiunii
grinzilor.
76 Capitolul 4
Variaţia secţiunii grinzii poate fi realizată Pentru o grindă simplu rezemată, solicitată
prin: modificarea înălţimii grinzii (Fig. 4.3.3, a); de o încărcare uniform distribuită de intensitate q
modificarea lăţimii tălpilor (Fig. 4.3.3, b) sau (Fig. 4.3.4)
modificarea grosimii lor (Fig. 4.3.3, c). q
Modificarea secţiunii grinzilor sudate prin z
micşorarea înălţimii (Fig. 4.3.3, a) este mai
l
complicată, în unele cazuri va fi necesară bf /2
majorarea grosimii inimii pentru a prelua
tensiunile tangenţiale, deaceea în practică se
z1
foloseşte rar. z2
Secţiunea grinzii poate fi modificată prin
micşorarea lăţimii tălpilor (Fig. 4.3.3, b), care se
efectuează printr-o trecere lină de la lăţimea mai M′ Mmax
mare la lăţimea mai mică; micşorarea grosimii
Fig. 4.3.4: Stabilirea punctelor de variaţie a
tălpilor (Fig. 4.3.3, c) generează incomodităţi la
secţiunii.
efectuarea lucrărilor de construcţie-montaj, de
exemplu, la amplasarea şinelor căilor de rulare qz (l − z )
etc. M ( z) = .
2
Grinzile bulonate sau nituite modificarea
Substituind această expresie în egalitatea
secţiunii poate fi efectuată prin mărirea sau
(4.3.11), se obţine o ecuaţie pătrată
micşorarea numărului de table ale tălpilor (Fig.
4.3.3, d). qz 2 − qlz + 2W x′R y = 0 , (4.3.12)
În grinzile simplu rezemate cu lungimi până ce are două rădăcini (distanţe) z1 şi z2. Din aceste
la 30 m se realizează o modificare a secţiunii puncte spre reazem secţiunea poate fi modificată.
transversale (până la axa de simetrie). Realizarea Dacă tălpile se îmbină cu sudură cap la cap, în
altei variaţii a secţiunii nu este raţională, fiindcă relaţia (4.3.12) Ry se va înlocui cu Rwy. Variaţia
efectul economic nu depăşeşte 3...4 %. Un secţiunii nu se efectuează din poziţia secţiunii
consum raţional se poate obţine prin modificarea teoretic rezultată din ecuaţia (4.3.12), dar din
continuă a tălpilor (Fig. 4.3.3, d), însă are loc secţiuni amplasate cu cel puţin bf /2, unde bf este
majorarea manoperei şi deaceea utilizarea nu este lăţimea tălpii nemodificate, spre reazem cu scopul
răspândită. de a include talpa în lucru, începând cu secţiunea
Soluţia frecvent folosită în practică este modificată.
variaţia lăţimii tălpilor. Îmbinările platbandelor Dacă modificarea secţiunii se face prin
tălpilor se realizează prin sudură cap la cap, micşorarea lăţimii tălpii, atunci lăţimea tălpii
transversală sau sub un unghi. În ultimul caz modificate b′f trebuie să satisfacă condiţiile
capacitatea portantă a sudurii este egală cu cea a
platbandei. h bf
b′f 180 mm; b′f ; b′f .
Pentru determinarea locului de modificare a 10 2
secţiunii este necesar de a obţine expresia În locul de variaţie al secţiunii se vor verifica
momentelor de încovoiere într-un punct arbitrar z tensiunile echivalente în inimă la nivelul
şi de a o egala cu momentul M ′ = W x′R y , care cordonului de sudură
poate fi admis în secţiunea modificată
σ ecv = σ 12 + 3τ 12 U 1,15R y γ c , (4.3.13)
M ( z) = M ′ . (4.3.11)
Structuri metalice cu grinzi 77
γ n M ′ hw γ n Q ′S ′f hef Ry
unde σ 1 = ; τ1 = ; M′ şi Q′ sunt, λw = U 5,5 . (4.3.16)
W x′ h t w I x′ tw E
sunt respectiv momentul de încovoiere şi forţa de Dacă relaţia (4.3.16) nu este îndeplinită, se
forfecare în punctul de variaţie al secţiunii; I x′ – va micşora înălţimea de calcul a inimii hef,
momentul de inerţie al secţiunii modificate; S ′f – amplasând rigidizări longitudinale.
momentul static al tălpii secţiunii modificate. F
tf
Dacă în locul de variaţie al secţiunii apar
tensiuni locale (de exemplu, pe talpă reazemă tw
grinda de platelaj sau secundară) verificarea la
hef
hw
ts bh
rezistenţă se face cu relaţia
σ ecv = σ 12 + σ loc
2
− σ 1σ loc + 3τ 12 U 1,15R y γ c , bf
tf
a1 a
(4.3.14) Fig. 4.3.6: La verificarea stabilităţii locale.
unde σloc sunt tensiunile locale în inima grinzii.
Dacă inegalitatea (4.3.14) nu este îndeplinită, Dacă coeficientul de zvelteţe convenţional al
inima grinzii sub forţa concentrată se va întări cu inimii λ w este mai mare decât 3,2 (sau 2,5 în
o rigidizare transversală şi se verifică condiţia prezenţa tensiunilor locale), inima poate pierde
(4.3.13). stabilitatea din tensiunile tangenţiale şi trebuie
F întărită cu rigidizări transversale (verticale), care
se vor amplasa la o distanţă aU1,5hw pentru
b λ w >3,2 şi aU2,5hw pentru λ w U3,2 (Fig. 4.3.6).
tf
ccr R y ⎛ 0,76 ⎞ R a Ry
σ cr = ; τ cr = 10,3⎜⎜1 + 2 ⎟⎟ 2s ; λa = ;
λ 2
w ⎝ µ ⎠ λef tw E
4.4. Rezemarea şi îmbinarea grinzilor
I
15...20 I–I
I
ts II bs II
II–II
h
10...20
h h
–...–
2 3
(rotit)
bh bh
z
tw
16...30
de prelucrat
0,65t w E / Ry ts 0,65t w E / Ry
mecanic
I
cu cordoane laterale (de colţ), iar capetele Cordoanele de sudură, care prind rigidizările
inferioare sunt prelucrate mecanic (rabotate). de inimă trebuie să preia reacţiunea de reazem.
a Din această condiţie se determină grosimea
I
garnitura I–I sudurii
1,2γ n F
h/4
ts
kf , (4.4.3)
n w l w (β Rw )min γ wγ c
h
40
unde 1,2 este un coeficient ce ţine cont de o
repartizare neuniformă a tensiunilor în lungul
de prelucrat
25...40 mecanic cordoanelor de sudură; nw – numărul cordoanelor
I
de sudură (nw=2 sau 4); lw=hw–1 cm este lungimea
de calcul a cordoanelor de sudură.
b Îmbinarea grindă-stâlp poate fi proiectată
II II
II–II încastrată, capabilă de a transmite pe lângă efortul
de forfecare Q şi momentul de încovoiere M.
ts Două variante de îmbinare încastrată grindă-stâlp
h
unde As este aria secţiunii transversale a Prinderea scaunului de reazem (Fig. 4.4.3) se
rigidizării de reazem; Rp – rezistenţa de calcul a va verifica la efortul N=1,3Q cu relaţia
oţelului la strivire: Rp=Ru=Run/γm.
γnN
Grosimea rigidizării se acceptă în limitele τw = U Rw,min γ wγ c ,
β k f ∑ l wi
ts=14...25 mm; lăţimea ei din condiţii de
stabilitate locală nu trebuie să depăşească unde coeficientul 1,3 ţine cont de sporirea
bsU0,5ts E / R y ; lungimea consolei nu trebuie să tensiunilor în cordoanele de sudură provenită din
excentricitatea posibilă a efortului Q faţă de
depăşească aU1,5ts (de obicei a=15...20 mm).
centrul de greutate al cordoanelor.
Rigidizările de reazem se verifică la flambaj
din reacţiunea de reazem ca un montant
convenţional articulat la nivelul tălpilor cu aria 4.4.2. Îmbinările grinzilor
convenţională arătată în Fig. 4.4.1 şi 4.4.2 Îmbinarea grinzilor principale cu cele
(secţiunile I–I) secundare (de platelaj) poate fi etajată (Fig.
γ nF 4.4.4), de nivel (Fig. 4.4.5 şi 4.4.6) sau coborâtă
σ= U Ryγ c . (4.4.2)
ϕ m Aconv (Fig. 4.4.7).
Structuri metalice cu grinzi 81
emax
aa
reazem.
10 Q e1 e2
grinda de platelaj
(grinda secundara)
b
surub de II–II
montare
II II
emax
aa
h
grinda
principala e1 e2
Q
bf
Fig. 4.4.4: Îmbinarea etajată a grinzilor. Fig. 4.4.6: Reducerea volumului de manoperă la
îmbinarea de nivel sau coborâtă a grinzilor.
Îmbinarea de nivel şi coborâtă permit
transmiterea unor reacţiuni de reazem mari. Şuruburile care prind grinda secundară (de
Dezavantajul îmbinării de nivel îl constituie platelaj) de cea principală se vor calcula la forţa
necesitatea tăierii unor porţiuni din talpă şi inima Q şi momentul M=Q·e1; cordoanele de sudură,
grinzii secundare (Fig. 4.4.5), ceea ce duce la care prind elementul din cornieră de grinda
majorarea manoperei. Acest dezavantaj poate fi secundară se vor calcula la eforturile Q şi
exclus prin sudare la uzină a unor corniere (Fig. M=Q(e1+ e2) (Fig.4.4.6). Prinderile scaunelor de
4.4.6), prin intermediul cărora se realizează grinda principală se vor calcula la forţa N=1,3Q,
îmbinarea cu şuruburi sau sudură de montare de unde coeficientul 1,3 ţine cont de o posibilă
rigidizările transversale. În îmbinarea cu şuruburi transmitere neuniformă a reacţiunii grinzii
sunt folosite şuruburi păsuite; în cazul secundare la scaun.
reacţiunilor considerabile se folosesc şuruburi de I 5 5
înaltă rezistenţă.
20 20
Q Q
45
hsc
I l1w e=l1w/2
grinda bh bh grinda de platelaj
principala (grinda secundara) I–I
Capitolul 5
STÂLPI ŞI BARE COMPRIMATE CENTRIC
5.1. Noţiuni generale
Barele comprimate centric (Fig. 5.1.1) sunt O comportare mai favorabilă la flambaj o au
folosiţi la realizarea diferitor construcţii metalice barele cu secţiuni în care materialul este cât mai
ca elemente de susţinere a platformelor depărtat de centrul de greutate al secţiunii (pentru
industriale, a platformelor şi galeriilor de a spori rigiditatea şi a micşora coeficientul de
circulaţie, a estacadelor metalice, a conductelor zvelteţe a elementelor). O bară de secţiune
aeriene etc. Barele comprimate centric pot fi şi raţională va avea coeficienţi de zvelteţe egali în
elemente componistice ale structurilor metalice raport cu două axe principale ale secţiunii.
(grinzi cu zăbrele, cadre, structuri cu cabluri etc.). Foarte raţional se comportă la flambaj stâlpii
Stâlpii transmit încărcarea de la construcţiile oţel-beton, care sunt alcătuiţi din ţeavă de oţel
ce reazemă pe ei la fundaţii. Părţile principale ale umplută cu beton. Barele mixte oţel-beton sunt
stâlpului sunt: capul (partea superioară), corpul eficiente şi din considerentele consumului minim
(partea centrală) şi baza sau papucul (partea de oţel.
inferioară) (Fig. 5.1.1). Secţiunile stâlpilor şi
barelor solicitate la comprimare axială pot fi 5.1.1. Alcătuirea stâlpilor cu secţiune
realizate atât din profile laminate, cât şi din plină.
elemente compuse din tablă groasă. Secţiunile pot
fi pline sau realizate din două sau mai multe Stâlpii cu secţiune plină sunt realizaţi din
elemente depărtate unul de altul, solidarizate cu profile laminate dublu T, U, ţevi, corniere sau din
plăcuţe sau zăbrele. profile compuse din tablă groasă, îmbinate între
a b ele prin sudură. În funcţie de valoarea forţei de
N N comprimare stâlpii cu secţiunea plină pot fi
realizaţi cu secţiune simplă, cu secţiune compusă
deschisă (Fig. 5.1.2) şi cu secţiune compusă
1 închisă (Fig. 5.1.3).
I I II II Secţiunea stâlpului trebuie alcătuită astfel,
încât coeficienţii de zvelteţe în raport cu axele
II–II principale x şi y să fie aproximativ egale: λx≈λy
I–I 2
2 (λx=lef,x/ix, λy=lef,y/iy). La stâlpi cu secţiunea dublu
T şi cu lungimi de flambaj egale în ambele
3 planuri (lef,x= lef,y) această condiţie conduce la
relaţia ix=iy. Pentru secţiuni dublu T ix≈0,43h,
iy≈0,24b şi din condiţia λx≅λy se obţine 0,43h≅24b
sau b≈2h, ceea ce duce la secţiuni incomode, care
Fig. 5.1.1: Bare comprimate centric.
practic nu se folosesc.
(a) – stâlp; (b) – bară comprimată a unei ferme.
1 – capul; 2 – corpul; 3 – baza.
Stâlpi şi bare comprimate centric 83
a y b y
a b
x x y y
h
x x
b b
c d
y y
c d e
y
x x y
y
b
b
x x x
b b
e
y
f y g y
x
b
x x
b
Fig. 5.1.3: Secţiuni închise de stâlpi cu inima
f y g y plină.
x x
5.1.3. Alcătuirea stâlpilor cu zăbrele.
h
când distanţa dintre ramurile stâlpului este până acesteea. Zăbrelele asigură conlucrarea ramurilor,
la 1000 mm, iar eforturile axiale sunt mai mici de stabilitatea stâlpului şi preluarea eforturilor
2000...2500 kN; solidarizarea cu zăbrele se transversale.
foloseşte în cazul eforturilor axiale cuprinse între Pentru evitarea răsucirii stâlpului cu zăbrele,
2500...4000 kN. ramurile lui se solidarizează cu diafragme
transversale (Fig. 5.1.5, b, c), situate la 3...4 m
a b una faţă de alta pe înălţimea stâlpului.
y y
1 1
libera
axa
materiala
ix=0,38h
secţiunii stâlpului
100...150 iy=0,44b ix=0,38h
b b iy=0,60b Schema de calcul a unui stâlp este
c d determinată de modul de fixare a lui în fundaţie şi
y y
de modul de rezemare a grinzilor pe stâlp.
x x Prinderea stâlpului de fundaţie poate fi
h
2 2
încastrată sau articulată şi depinde în mare
ix=0,41h ix=0,43h măsură de construcţia bazei stâlpului. Dacă
b b
iy=0,52b iy=0,43b fundaţia este destul de masivă, iar baza stâlpului
e b are o prindere de ancoraj solidă, stâlpul se
consideră încastrat în fundaţie. La calculul
x
stâlpilor slab solicitaţi prinderea stâlpului de
h
ix=0,41h
b
lr
5.2. Calculul stâlpilor
⎡ bef ⎤
bef 5.2.2. Calculul şi alcătuirea stâlpilor cu
U⎢ ⎥, (5.2.5)
ramuri
tf ⎣⎢ t f ⎥⎦
unde hef este înălţimea de calcul a inimii; bef – 5.2.2.1. Influenţa forţei de forfecare la
lăţimea de calcul a tălpii egală cu lungimea flambajul stâlpilor cu elemente
consolei (Fig. 5.2.1, a). depărtate
⎡ bef ⎤
Valorile limită ale coeficienţilor λuw, ⎢ ⎥ Corpul stâlpilor cu elemente depărtate este
⎢⎣ t f ⎥⎦ alcătuit din două sau mai multe profile laminate,
sunt date în [3] (tab. 27, 29). solidarizate între ele cu zăbrele sau plăcuţe.
În mod similar se vor alege secţiunile Verificarea la flambaj a stâlpilor cu elemente
stâlpilor comprimaţi centric din profile cu pereţi depărtate se efectuează diferenţiat în raport cu axa
subţiri. Pentru unele profile cu pereţi subţiri x (Fig. 5.1.4, a–c), care intersectează elementele
mărimile hef şi bef, folosite la verificarea secţiunii şi axa y, care nu intersectează aceste
stabilităţii locale cu relaţiile (5.2.4) şi (5.2.5) sunt elemente.
indicate în Fig. 5.2.2. Stabilitatea în raport cu axa y este influenţată
a b de deformabilitatea elementelor de solidarizare
(plăcuţe sau zăbrele). Din cauza deformabilităţii
R acestor elemente forţa critică se micşorează, ceea
t R
hef
hef
R R z
hef
hef
v
⎡ bef ⎤
⎢ ⎥ se va modifica conform tab. 29 din [3]. v(z )
N
⎣⎢ t f ⎦⎥
Inimile stâlpilor cu secţiunea plină cu Fig. 5.2.3: Bară comprimată axial.
raportul
πz
hef E v( z ) = vo sin . (5.2.6)
2,3 , l
tw Ry
Energia potenţială de deformaţie este egală
se vor întări cu rigidizări transversale, amplasate numeric cu lucrul mecanic exterior
la distanţa de (2,5...3)hef una de alta; fiecare l
1 M 2 dz k Q 2 dz
l
2 ∫0 EI y
tronson de expediere se va întări cel puţin cu + ∫ = N ⋅ ∆l , (5.2.7)
2 0 GA
două rigidizări.
Stâlpi şi bare comprimate centric 87
lr
ld
∆l se va calcula ca diferenţa dintre lungimea β β
curbei deformate şi coarda ei
⎛
l
⎛ dv ⎞
2 ⎞ 1 l ⎛ dv ⎞ 2 Q= –12
∆l = ∫ 1 + ⎜ ⎟ dz − dz ⎟ ≈ ∫ ⎜ ⎟ dz .
⎜
⎜ ⎝ dz ⎠ ⎟ 2 ⎝ dz ⎠ c
0
⎝ ⎠ 0
µ = 1+ = 1 + γ ; (5.2.8) obţine
GA l 2 l2
π2 A A
k µ = 1+ = 1 + α1 ,
γ = . (5.2.9) sin β cos β Ad λ y
2 2
Ad λ2y
GA
Coeficientul γ reprezintă unghiul de lunecare unde s-a notat
provenit din forţa unitară Q=1, care depinde π2 10l d3
esenţial de sistemul de solidarizare a ramurilor.
α= ≈ . (5.2.12)
sin 2 β cos β c 2 l r
Pentru barele solidarizate cu zăbrele unghiul
Coeficientul de zvelteţe convenţional al
γ poate fi calculat cu expresia (Fig. 5.2.4, a)2
stâlpului cu două ramuri în raport cu axa y se va
2
Forţa Q=1 se repartizează egal la două diagonale
calcula cu relaţia
88 Capitolul 5
A
λef = µ λ y = λ2y + α . (5.2.13)
Ad
–12 δ
–12
lr
Pentru stâlpi comprimaţi, alcătuiţi din patru
lr/2
elemente solidarizate cu zăbrele (Fig. 5.1.4, d) în
I γ
mod similar se va obţine
lr/2
I
lr
⎛α α ⎞ –12 –12
λef = λ + A⎜⎜ 1 + 2 ⎟⎟ . (5.2.14)
2
⎝ Ad 1 Ad 2 ⎠ I–I
dpl
Pentru stâlpi alcătuiţi din trei ramuri (Fig.
c tpl
5.1.4, e) coeficientul de zvelteţe convenţional se b
va calcula cu relaţia
Fig. 5.2.5: Deformaţiile stâlpilor solidarizaţi cu
2A plăcuţe.
λef = λ2 + α 1 . (5.2.15)
3 Ad
Coeficienţii α1 şi α2 se vor calcula cu relaţia λef = µ λ y = λ2y + λ2r . (5.2.18)
(5.2.12) Coeficientul de zvelteţe convenţional pentru
Stâlpii solidarizaţi cu plăcuţe, reprezintă un stâlpi cu patru ramuri (Fig. 5.1.4, d) se va calcula
cadru, elementele căruia la se deformează prin analogie
conform unor curbe în formă de S (Fig. 5.2.5). În
cazul distanţelor egale dintre plăcuţe forţa de λef = λ2 + λ2r1 + λ2r 2 . (5.2.19)
forfecare maximă din deformarea generală a Pentru stâlpi din trei ramuri (Fig. 5.1.4, e)
stâlpului va fi la mijlocul acestor distanţe.
Neglijând deformarea plăcuţelor rezultă, că λef = λ2 + 1,3λ2r . (5.2.20)
unghiul γ corespunde deplasării δ a ramurii, În relaţiile (5.2.19) şi (5.2.20) λ este
considerată consolă, din forţa ½. coeficientul de zvelteţe minim al stâlpului; λr, λr1,
δ 2 1/ 2 ⎛ lr ⎞ l r3
3 λr2 sunt coeficienţii de zvelteţe ale ramurilor în
γ = = ⎜ ⎟ = . (5.2.16) raport cu axele paralele axelor principale ale
l r / 2 l r 3EI r ⎝ 2 ⎠ 24 EI r
secţiunii stâlpului (axele 1–1; 2–2 din Fig. 5.1.4,
Înlocuind valoarea unghiului γ din (5.2.16) în b, d).
relaţia (5.2.9), se obţine Relaţiile pentru λef nu consideră abaterile
π 2 I y ⎛ lr ⎞ 2 iniţiale de la schema geometrică adoptată în
µ = 1+ ⎜ ⎟ . (5.2.17) calcul şi de influenţa forţelor de comprimare în
24 I r ⎝ l ⎠
ramuri la valoarea unghiului γ. Pentru stâlpi
Dacă se consideră I r = Ar ir2 ; I y = 2 Ar i22 , solidarizaţi cu plăcuţe această influenţă este mică
coeficientul de zvelteţe a stâlpului λ y = l / i y şi a dacă coeficientul de zvelteţe a unei ramuri λr nu
este mare (λrU40) şi plăcuţele au o rigiditate
ramurii λ r = l r / ir , relaţia (5.2.17) devine
sporită la încovoiere în raport cu rigiditatea
⎛ λr
2
⎞ I l
2π 2 ⎟ ≈ 1 + λr ,
2
⎜ ramurii, adică s r 5, unde Is este momentul de
µ = 1+ ⎜λ ⎟ Irb
24 ⎝ y ⎠ λ2y
inerţie al plăcuţei în raport cu axa orizontală
şi, prin urmare, coeficientul de zvelteţe principală proprie (Fig. 5.2.5); Ir – momentul de
convenţional în raport cu axa y a stâlpului cu inerţie al unei ramuri în raport cu axa 1–1 (Fig.
două ramuri solidarizate cu plăcuţe se va calcula 5.1.4); lr, b se vor determina conform Fig. 5.2.5.
cu relaţia
Stâlpi şi bare comprimate centric 89
dpl
lr
vo tpl
l
T (5.2.27)
t pl d pl
Q fic
Q fic
N 2 N t pl d pl2
2
2
c
2 unde W pl = este modulul de rezistenţă al
6
Fig. 5.2.6: Efectul forţelor de forfecare la plăcuţei.
pierderea stabilităţii. Verificarea prinderii plăcuţelor de ramuri se
efectuează la tensiuni sumare în cordoanele
Rezultate destul de apropiate pentru forţa Qfic verticale
pot fi obţinute cu ajutorul tab. 5.2.1, unde A este
aria secţiunii stâlpului în cm². σ ef = σ w2 + τ w2 U Rwγ wγ c , (5.2.28)
unde σ w = γ n M / Ww sunt tensiunile în cordonul
Tabelul 5.2.1: Valorile forţei de forfecare
convenţionale. de sudură din momentul încovoietor;
τ w = γ nT / Aw – tensiunile tangenţiale în cordon;
Ry,
210 260 290 380 440 530
MPa Ww = β k f l w2 / 6 şi Aw = β k f l w – respectiv
Qfic, kN 0,2A 0,3A 0,4A 0,5A 0,6A 0,7A
modulul de rezistenţă şi aria cordonului de
sudură; β – coeficient (βf sau βz); kf – înălţimea
Pentru a determina eforturile în plăcuţe se va
cordonului; lw=dpl–20 mm este lungimea
studia echilibrul în momentul pierderii stabilităţii
cordonului; Rw este rezistenţa de calcul (Rwf sau
a unei părţi a stâlpului, amplasată între
Rwz); γw – coeficientul condiţiilor de lucru al
articulaţiile convenţionale (Fig. 5.2.6, c). Forţa de
sudurii (γwf sau γwz).
forfecare se repartizează egal la cele două ramuri
Eforturile în zăbrele sunt cauzate de forţa de
ale secţiunii. Din ecuaţia momentelor în raport cu
forfecare Qfic şi de deformaţia longitudinală a
un punct arbitrar se obţine forţa de forfecare în
stâlpului (Fig. 5.2.8).
plăcuţe
Q fic ⋅ l r
T= , (5.2.24)
2c
Stâlpi şi bare comprimate centric 91
a b N d′′l d N ⋅ lr
∆l d = ; ∆l r = , (5.2.31)
Qfic N EAd′ EA
N d′′ unde A este aria secţiunii stâlpului.
N d′ Substituind relaţiile (5.2.31) în (5.2.30) şi
lr
ld
β β N
considerând că = σ s sunt tensiunile în stâlp;
A
N N d′′ l
c = σ d′′ – tensiunile în diagonală; r = cos β ,
Ad′ ld
Fig. 5.2.8: Solicitarea zăbrelelor.
se obţine
Efortul în diagonală, provenit din forţa de σ d′′ = σ s cos 2 β . (5.2.32)
forfecare se obţine din ecuaţia de echilibru
Verificarea tensiunilor sumare în diagonală
Q fic se va face cu relaţia
N d′ = ,
2 sin β σ = σ d′ + σ d′′ U R yϕ min γ c , (5.2.33)
unde s-a ţinut seama că zăbrelele sunt aranjate în
unde φmin este coeficientul de flambaj, determinat
două planuri paralele.
în funcţie de coeficientul de zvelteţe maxim a
Tensiunile în diagonală, provenite din forţa
diagonalei: λmax= ld/imin; coeficientul condiţiilor
de forfecare
de lucru γc=0,75 pentru zăbrele alcătuite dintr-o
N d′ Q fic cornieră cu aripi egale.
σ d′ = = , (5.2.29)
Ad′ 2 Ad′ sin β Secţiunile zăbrelelor se recomandă de a fi
unde Ad′ este aria secţiunii unei diagonale. proiectate din corniere nu mai mici de 40×5 mm.
De aceeaşi secţiune, de regulă, se acceptă şi
Contracţia diagonalei ∆ld pe lungimea lr
montanţii care au destinaţia de a reduce lungimile
poate fi exprimată prin contracţia stâlpului ∆ls cu
de flambaj ale ramurilor. Prinderea zăbrelelor de
relaţia (Fig. 5.2.8, b)
ramură se calculează la forţa axială din diagonală
∆l d = ∆l r cos β . (5.2.30) Nd=σ·Ad.
Reieşind din legea lui Hooke, se poate scrie
5.3. Calculul capului şi bazei stâlpilor comprimaţi centric
25...40
b
1,6 1,7 1,8 1,9 2,0 <2 qtr b12
a M tr = ; Qtr = qtr b1 ,
b 2
α 0,086 0,091 0,094 0,098 0,100 0,125
⎛a ⎞
Valorile coeficienţilor β iar qtr = q f ⎜ 1 + t tr + co ⎟ este încărcarea liniară
b1 ⎝2 ⎠
0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
a1 pe axa traversei.
Dacă baza stâlpului este consolidată cu
a1