Cuvînt înainte

1 Daca este adevărat ceea ce scriu istoricii culturii, că Boethius

a scris Mângâierilefilosojiei În Închisoarc, În aşteptarca executării
condanmării la moartc, această operă este pur şi simplu halucinantă,
fără um1e de Îndoială, unică În analele culturii umane.
Ea evidenţiază concomitent două aspecte esenţiale: pe de o
parte stăpânirea de sine, şi acceptarea situaţiei tragice în care se
găseşte, a autorului, iar pe de altă parte superioritatea stilistică şi
intelectuală a "barbarului" get Teodoric cel Mare, în acel timp,
stăpânitorul Romei şi al Italiei, cea /Ilai mare personalitate
occidentală a timpului (Boethius, în Elogiul lui Teodoric).
După ce îl condamnase la moarte pe Boethius, convins, ni se
spune, pe baza unor mărturii mi ncinoase, că era implicat într-o
conspiraţie împotri va sa, Teodoric îl lasă să-şi scrie şi să-şi
motiveze uimitoarele probe de calm, de detaşare în faţa morţii, de
motivare a obligaţiei de a primi vitregiile sorţii, aşa cum primise şi
se bucurase de bunurile, de răsfăţul chiar, oferite mai înainte de
aceeaşi soartă, conchizând că
statornică în lege pe vecie e a lumii nestatornicie.
După execuţie, Teodoric nu confisc� manuscrisul, nu-l distruge
şi, datorită viziunii superioare a acestui barbar, cartea lui Boethius
devine bun al omenirii, una din cel. �mai răspîndite şi citite cărţi,
cea mai tradusă carte, după Biblie, în m'ileniul Evului Mediu, dar
şi în continuare.
Dacă Boethius ar fi trăit în secolul XX, la 1400 de ani după
barbaru/ get stăpân al Italiei, sub alţi stăpâni peste popoare, n-am
fi cunoscut nici exemplul lui Boethius, nici tulburătoarea sa operă.
Numai în România, în i nima Europei, peste 500 000 de
comp/otişti de acelaşi fel ca Boethius, închişi şi torturaţi, unii
condamnaţi la moarte, cei mai mulţi pentru vini nu mai reale decît
a lui B oethius, n-au avut îngăduinţa stăpânilor din secolul
VI Boethius

civilizaţiei, să scrie nici măcar un rând, nici vorbă de o operă de

.
talia şi întinderea Mângâierilor jilosojiei.
Pentru a-şi găsi o umbră de libertate interioară, singura posibilă,
această categorie de beneficiari ai "civilizaţiei" secolului XX, au
trebuit să se-ntoarcă cu circa 1500 de ani înainte de Boethius şi
Teodoric, la oralitatea lui Homer, orali tate tăcută, exprimată în
gânduri, singurul bun care nu li s-a luat, pentru că nu era la
îndemâna "civilizaţi lor" stăpâni din secolul XX.
Astfel că în condiţii similare cu ale lui Boethius, nu era posibil
şi nici nu s-a produs o operă de factura Mângâierilor.
Glorie lui Boethius, dar omagiu şi barbarului Teodoric, care
din punct de vedere al civilizaţiei şi culturii stă pe un loc invers
proporţional cu timpul faţă de stăpânitorii Europei din secolul XX.
Acest caz nu este ilustrativ pentru Schi/a tabloului istoric al
progrese lor spiritului liman, a lui Condorcet, şi ea scrisă în
închisoare sub teroarea din seca/ul lumini/or.
2 Revenind la opera lui Boethius, trebuie spus că ea, fără
doar şi poate, strămoaşa literaturii existenţialiste.
Lectura ei cu încercările de a justifica şi accepta situaţia tragică,
fără ieşire, în care alttorul se găseşte, prezentate ca discuţii cu
Filosqfia personificată asupra unora din problemele fundamentale
ale existenţei umane, fie îl cuceresc, fie îl descumpănesc pe cititor,
oricum îi creează interes pentru spiritul nereproductibil al
gânditorului scrificat de i ntrigile şi sforăriile mărunţeilor lumii de
atunci, de ieri, de azi, de oricând, care vieţuiesc în strînsă înrudire
cu specii a căror viaţă e guvernată de nevoi fiziologice primare.
3 În urma unui accident stupid, excelentul nostru dascăI de
latineşte şi elineşte, profesorul David Popescu ne-a chemat la
patul său de suferinţă, în ziua de 18 octombrie 1991, şi ne-a spus
textual:
Dragul meu, tot ce am făcut pe tărîmul culturii într-o viaţă
de om e sortit să se risipească. Fiul meu a îmbrăţişat o carieră
tehnică şi nu l-a interesat deloc cultura clasică. Nepoţii mei se
îndreaptă tot spre ştiinţe pozitive şi n-au nici pregătire, nici
interes pentru studiile clasice.
Mângâierile filosofiei - C uvînt înainte VII

Dumneata eşti singl/rul dintre foştii mei elevi, care, deşi ai

urmaI, prin jorţa Împrejurâri/01; o profesiune de ştiinţe exacte,
te-ai preocupat cOl/tinuu şi de cultura umanistă, ai frecventat
ani [Îl şir şedinţele Societăţii de Studii Clasice.. . Îţi las dumitale
toale lucrările mele, inclusiv cele În manuscris, şi te rog să te
oCllpi de publicarea lor, în timp, când vei putea.
Dupâ cum ştii, unele din ele le-am lucrat în ultima vreme
chiar la sugestia dumitale.
I-am făgăduit, deşi ne dădeam seama că luam asupră-ne o
sarcină dificilă.
Deşi arăta bine şi speram că va părăsi curând patul de suferinţă,
a doua zi, ne-a telefonat soţia sa, doamna Xeni, că a închis ochii
pentru totdeauna, probabil în unna unei embolii.
La circa doi ani după înmonnântare, doamna Xeni, probabil
la rugămintea soţului dânsei, în virtutea obligaţiei pe care ne-o
asumasem, ne-a chemat să ne alegem dintre cărţile latineşti ale
profesorului pe cele de care am putea avea nevoie pentru
confruntarea textelor şi verificarea unor date etc. pentru studii
introductive şi prefeţe la traducerile sale, de publicarea cărora ne
vom ocupa.
La 5 mai 1993, am primit două sacoşe de cărţi de sau privitor
la autorii latini, mai ales din care prof. David Popescu tradusese.
Cu celelalte nu ştim ce s-a ales.
4 În cadrul acestei obligaţii morale asumate de noi, am publicat
anul trecut celebra operă a lui Iordanes, De origine actibusque
Getarum (Despre originea şi faptele geţilor) Getica, scrisă la
-

551 e.n. în Italia de getul Iordanes, prima ediţie bilingvă, pe două

coloane, în cultura română, traducerea căreia o făcuse la sugestia
noastră şi pe care ne-a lăsat-o în manuscris.
În studiul introductiv pe care l-am dedicat acestei opere,
relecturând, cu atenţie, sursele antice şi medievale, am constatat
că aşa-zisa confuzie între geţi şi goţi, invocată de istoriografia
apuseană şi preluată de istoriografia noastră, nu se găseşte în opera
lui Iordanes.
Ea a apărut la autorii occidentali fie datorită unor idei
VIII Boethius

preco ncepute, fie datorită grabei ŞI superfici alităţii care

caracterizează activitatea a numeroşi istorici şi istorici ai culturii.
Din occident, această concluzie lipsită de orice temei s-a
răspîndit şi în restul Europei. Or, 24 de autori antici şi medievali
atestă, în diferite formulări, aceeaşi realitate:
cei pe care Înainte îi numeam geţi acum îi numim goţi.
Am adus acolo şi alte argumente care dovedesc sau susţin adevărul
că aşa-zişii goţi n-au existat şi nici nu puteau să existe. Totuşi
dogma persistă: aşa-zişii goţi au fost şi sînt consideraţi, fără nici o
probă, ca popor germanic, adică frate (cu cine?), pentru că
gcrmanus = frate bun, din aceiaşi părinţi.
La En nius (239 169 Î.e.n.) găsim sintagma germana soror,
-

care, sperăm, se va accepta că nu putea fi vorba de o soră germană

(nemţoaică), ci de o soră bună, legitimă.
În spaniolă găsim şi azi hermana =soră, În toate sensurile - de
la caridad soră de caritate, gamela - = soră geamănă, lcngas - s
=

= limbi surori, media - = soră vitregă etc.

Iar hermano = frate şi la figurat.
În Collectanea etymologica a ilustrului Leibniz, Hanovra,
1717, pag. 67, găsim că teutonii sau germanii au ca strămoşi pe
daci şi pe geţi, care sînt şi strămoşii parţi lor.
Iar pe pag. 68 se scrie
Ces grandes liaisolls, qu 'il Aceste legături strînse, care
y a toujoll/'s eu entre le Ce/les au fost totdeauna Între celţi şi
et les Telltons, a fa il qu' on les
teut o n i , au făcut ca să fi e
a souvenl confondus dans
I'Hisloire et enlre ellX, comme adesea confundaţi În Istorie şi
ils venoient presqlle de la Între ei, cum ei aveau aproape
meme origine, ils se sont pres­ aceeaşi origine, ei s-au tratat
que toujours traites de freres. totdeauna ca fraţi. Şi, poate, de
Est c'est peut etre de la, qu'est
aici a apărut cuvîntul germani
venu le mot de Germani, que
pe care li l-au dat romanii, cum
les Romains leur ont donne;
comme l'a fort hien remarque l-a r e m a r c a t fo a r t e b i n e
Strabon; (sub!. ns. G.G.) Strabon;
Mângâierile filosofiei - C uvînt înainte IX

In The Oxford dictionary ofEnglish Etymology, editat de C.T.

Onions, pag. 395, găsim: German . . . the eartier names were
Almain and Dutch/ German ... Numele cele mai timpurii au fost
Aleman şi Daci (grafia Dutch după lectura englezei actuale).
O limbă germană n-a existat pînă în secolul XVIII, când a fost
confecţionată de Adelung ş.a.
În celebra sa carte, Le language (1921), .J. Vendryes scrie (p. 397):
L 'allemand commun est avant germana comună este înainte
tout une langue ecrite. de toate o limbă scrisă
Iar în Marea Enciclopediefranceză (sec. XVIII) se arată
Germania zilelor noastre nu se serveşte nicăieri de limba
folosită de masa poporului. Germana este o limbă de pură
convenţie (sub\. ns. G.G.).
Că aşa-zişii goţi, în fapt geţii, nu sînt germani rezultă cu
prisosinţă din numeroase fapte istorice cît se poate de clare.
Să cităm, numai cu titlu ilustrativ, cîteva dintre acestea.
a. Mais le gotique n'est pas I'ancetre de I'allemand. 1/
represente un groupe dont le developpement a ere sensiblement
difef rent de celui qui devait abol/tir il cette derniere langue
(Ernest Ton nelat, Histoire de la langl/e Allel11ande, Paris, Annand
Colin, 1927),/ Dar gotica nu este strămoaşa gennanei. Ea reprezintă
un grup a cărui dezvoltare a fost sensibil diferită de a celui la care
trebuia să ajungă această limbă.
În pofida unor astfel de menţiuni clare care figurează în tratatele
privind Istoria limbii germane, diverşi istorici, care nu prea se
îndeletnicesc cu documentarea, atît de pe la noi, cît mai ales de
aiurea, scriu fără control al adevărului, că aşa-zisa gotă ar fi
strămoaşa gennanei.
b. Vers le milieu du XVI/le siecle, l'Aliemagne posede pour
la premiere fois une lallgue coml11une dont les formes et le
vocabulaire s' imposent aussi bien il la philosophie, aux sciences,
il la politique, aux tribunal/x, il la chaire, qll' il la litterature
proprel11ent dite. Apres s 'etre degagee des dialectes et avoir pris
x Boethius

tine existence independante, celte langue commune va bientât

comencer il reagir elle-meme sur les dialectes el tendre, il tout
le moins dans les villes et dans les milieux cultives, il se substituer
lentement il eux (E. Tonnelat, Histoire de la langue Allemallde,
1927, p. 167),/ Către mijlocul secolului al XVIII-lea Germania
posedă pentru prima dată o limbă comună ale cărei fonnc şi
vocabular se impun asemănător în filosofie, în ştiinţe, în politică,
la tribunale, la catedre ca şi în literatura propriu-zisă. După ce s-a
desprins de dialecte şi şi-a obţinut o existenţă independentă, această
limbă comună va începe de îndată să reacţioneze ea însăşi asupra
dialectelor şi să tindă, cel puţin în oraşe şi în mediile cultivate, să li
se substituie încetul cu încetul.
Iată foarte pe scurt istoria fabricării unuia din idiomurile
occidentale din Europa. Mai mult sau mai puţin asemănător s-au
produs şi celelalte idiomuri occidentale. Şi se mai miră savanţii
occidentali că pornind de la astfel de artefacte nu pot ajunge la
indo-europeana comună.
c. Şi azi în Gennania se vorbesc cca 200 de dialecte.
d. Ne mai spun savanţii occidentali că Adelung, principalul
producător al idiomului comun german, n'avait q u'u ne
connaissance tres medio cre de l a formation historique de la
langue commune el ses prescriptions se fondaient plus sur la
logique que sur la tradition (ibid. p. 166) / n-avea decât o
cunoaştere foarte mediocră asupra formării istorice a limbii
comune, iar prescripţiile sale se bazau mai mult pe logică decât pe
tradiţie (subl. ns. G.G.).
Este explicaţia pentru ce nu găsim în occidentul Europei nici o
limbă mij loc de comunicare cu organicitate proprie.
-

În general, idiomurile occidentale nu au capacitatea de a folosi

diminutive, augmentative, nu au adâncime, nu au decât puţine
sinonime şi acelea neologice, n-au nimic popular.
e. Rien des premiers temps des langues germaniques ne nous
est parvenu (Andre Lefevre, Les races et les langues, p. 166)./
M â ngâi crilc filoso fici - CuvÎnl Înaintc XI

Nimic din primelc timpuri ale limbilor gcnnanicc nu nc-a parvenit,

sau mai departe (p. 168): Enfill, I allem on d litteroire noÎf avec la
'

traduction de la Bible par Luther (în sec. XVI., nota. ns. G.G.).!
În fine, gennana literară se naşte cu traducerea Biblici dc către
Luther.
f. Autorii occidentali ne mai învaţă ceva: II n 'y a pas de langue
commune sans enseignement scolaire (Tonnelat, Histoire de
la langue allemande, p. 1 67).! Nu există limbă comună tară
învăţămînt şcolar (sub!. ns. G.G.).
Atîta ştiu, atîta învaţă pe alţii, cum s-a întîmplat şi cu istoria,
istoria culturii, lingvistica ş. a.m. d., numai că ştiinţa autorilor
occidentali se referă la idiomuri târzii, confecţionate de cărturari,
"calamităţi naţionale" (v. la Vendryes) , caricaturi de o sărăcie
lexicală şi lingvistică întristătoare.
Fără învăţămînt şcolar, de mii de ani, la popoarele vechi, oamenii
s-au înţeles între ei pentru că limba era, din eternitate, comună.
Nu putem aduce aici argumentele acestei realităţi, căci ne-ar
duce prea departe, dar aceleaşi cuvinte ale limbii române erau
folosite, cu acelaşi înţeles, şi în secolul XII şi în secolul XVI, şi în
ultimele milenii ale erei anterioare (a se vedea studiile noastre
publicate în volumul Studii de cllltură şi civilizaţie românească,
2001).
g. Vom mai invoca o realitate de neînlăturat şi cu asta vom
încheia această parte a Cuvîntului Înainte.
După istoriografia occidentală, vizigoţii au stat în sudul Franţei
peste 400 de ani, dar au stăpînit şi Peninsula Iberică.
Considerându-i germanici (=fraţi) şi luând ca reper gennana
lui Adelung, inventată în sec. XVIII, şi retroproiectând-o asupra
unui grup din secolul IV-VII, istoricii occidentali (v. şi Gordon
East, Geographie- hisforique de 1 'Europe, Gallimard, 1939,
p. 137) se miră că nu găsesc nici o unnă de gennanism în sudul
Franţei, în Spania de azi etc.
Exista la acea epocă vreo formă de germanism în sensul în
XII Boethius

care este înţeles astăzi? Nici vorbă nu poate fi, ci, pe atunci,
germanismul nu avea decit înţeles de frate.
Aceşti istorici occidentali uită că atunci când vizigeţii (!), numele
real al celor care au stăpânit sudul Franţci, mai apoi şi Spania, se
confundaseră în populaţia locală, chia r tâ rziu când numele
I'izigoţilo r se stinsese, clasa conducătoa re a Spaniei trebuia,
pentru a-şi întemeia nobleţea , să dovedească sau măcar să afirme
descendenta din geti (AI. Busuioceanu, Zamolxis sali mitu l
dacic în isto ria ş i legendele spaniole, 1985, p. 180), nu
din aşa-zişii goţi.
h. Un argument incontestabil este şi acela că Belisariu, vestitul
general al lui Justinian, Învingându-i, după istoriografii occidentali,
pe goţi în Italia îşi ia titlul triumfal de Geticus Maximus.
Este de reţinut că în timp ce unii savanţi occidentali caută, în
jumătatea sudică a Franţei unnele unui gennanism, care nu se
născuse Încă în Europa, dar pe care nu-l pot defini, noi am găsit
mai ales în Dictionnaire des idiomes rom{lns dUlJlidi de la France,
al lui Gabriel Aza'is, Montpellier, 1877, 3 voI. de CÎte 800 p.,
peste 1 300 cuvinte româneşti, printre care: ades, cocă, cloşcă, a
băga, bere, jos, a muşca, singw; sus etc. , dar şi 13 000 O) de
verbe care fac infinitivul şi participiul trecut ca în limba română,
ceea ce nu se regăseşte în nici un alt idiom din Europa sau de aiurea.
Am scris această parte pentru a justifica de ce nu am putut
primi, deşi le-am lăsat ca atare, sintagmele folosite de prof. David
Popescu în Intro ducerea volumului: g rupa ge rmanică a
popoarelor barbare, Odoacru, şeful unor cOI!federaţii germanice,
puterea a rmelo r gotice, dominaţia ostrogotă etc., pentru că, aşa
cum am arătat mai Înainte gennanismul era la momentul respectiv
o ficţiune, iar aşa-zişii goţi (v. Studiul introductiv al volumului
Iordanes, Cetica) nu au existat niciodată, şi n-au reprezentat
decît lumea getică cu numele uşor modificat.
5 Inainte de a muri ne-a mai rugat ca, dacă vom republica
traducerea Operei lui Boethius (nu s-a aşteptat şi nu s-a referit
niciodată la o ediţie bilingvă), să publicăm şi părţi din recenziile
care s-au făcut la ediţia din 1943, publicată la Casa Şcoale1or,
recenzii pe care ni le-a înmânat.
Mângâierile filosofiei - Cuvînt Înainte XIII

5. 1 În "Revista clasică ORPHEUS FAVONIUS", tomul XIII­

XIV, 1941-1942, Bucureşti, Institutul de Studii Latine, Facultatea
de Litere; p. 167- 169, a apămt o amplă recenzie, a vestitului prof.
N. I. Barbu care scrie:
Ce puţin s-a tradus /a noi din operele clasicilor greco-latini.
Acest gând, neplăcut, când e vorba de activitatea c/asiciştilor
În România, este luminat de apariţia unei bune traduceri, aceea
a domnului David Popescu, cu titlul de mai sus.

o Însuşire de seamă a traducerii de faţă e aceea de a nu

purta urmele străine ale textului după care a fost făcută. Este
Îndeobşte cunoscută sforţarea pe care trebuie s-o facă
traducătorul în general şi traducătorul din limbile greacel sali
latină În special spre a nu se lăsa if!/luenţat de textul antic,
sUuind firea limbii În care traduce. Cu cît sintaxa limbilor
clasice e mai deosebită de a limbii noastre, cu atît traducătorul
este pândit, lafiecare pas, de cursa de a si/ui limba românească.
spre a fi cît mai credincios originalului. Autorul traducerii din
Boethius n-a căzut În această primejdie.
Dar şi altă greşeală tot atît de mare îl pândeşte pe un
traducător din latineşte: de teama de a nu silui limba românească.
se depărtează de textul latin, schimbându-i i'nfăţişarea, răpindu­
ifarmecul.
Dintre moderni, traducătoriifi-ancezi din latineşte şi greceşte
cad, de cele mai multe ori, În această cursă.
Domnul David Popescu a trecut şi pe lângel această greutate.
Să luăm o pildă: la p. 127 Înttlnim o lungă frazei care traduce o
idee din Cartea IV, Prosa 6-a a operei lui Boethius.
Am pusfaţă-nfaţă aceastăfrază cu originalul. spre a vedea
dacă nu cumva fraza latină e mai amplă şi deci traducătorul a
trebuit să jertfească mişcarea clarităţii sau dacă nu cumva
termenii latini au fost daţi În româneşte În cuvinte prea
Îndepărtate de text, cu alte cuvinte spre a vedea ce s-a pierdut
din Însuşirile fireşti ale textului, fiindcă este un lucru prea
cunoscut că Într-o traducere Întotdeauna se pierde ceva din
original, iar meritul unei bune traduceri este acela de afi pierdut
XIV Boethius

cât mai puţin. lată fraza În cele două limbi: (în continuare se
pune pe două coloane o frază din Prosa 6, Cartea IV).
După cum se vedeJraza românească este tot atât de dezvoltată
ca şi cea latinească.
Ideea este totuşi cum nu se poate mai lămurit exp usă.
Se vede de asemenea că mişcarea textului, aproape toţi termenii
latini şi conjuncţiunile al/ jost date În româneşte cât se poate de
credincios. Traducătorul stăpâneşte deopotrivă de bine atâtfraza
românească, cât şi pe cea latinească.

Dar textul latinesc conţine şi versuri În diferite metre.

Traducătorul a căutat să le redea cît se poate de credincios. Şi a
reuşit. lată câteva exemple: unnează, pc două coloane, primele
strofe din Poezia V (Cartea 1) şi din Poezia X (Cartea Ill), după
care conchide:
Am putea să mai dăm şi alte pasaje. Ele ne vor arăta acelaşi
lucru.
Domnul David Popescu se dovedeşte aji un bun traducâtor
şi îl Îndemnăm să continue pe această cale. E atât de mult de
jăcut! Sunt atât de puţini cei care lucrează!
5.2 Emilian Vasilescu, conferenţiar la Facultatea de Teologic,
publică în "Gândirea , anul XXX, nr. 6, iunie-iulie 1 943, p. 346-
"

348, o prezentare a Mângâierilor, în care îşi exprimă bucuria că

avem pe Boethius în româneşte, adică avem opera sa capitală,
De consolatione philosophie, una dintre cărţile cele mai citite,
cele mai traduse, cele mai comentate, cele mai imitate din cîte
există. Este cartea pe care Evul Mediu a preţuit-o Îndată după
Biblie, şi de atunci n-a Încetat să jie citită şi meditată În lumea
Întreagă. Atât de multă cinste i s-a dat cărţii acesteia, În Evul
Mediu, încât unul dintre istoricii literaturii creştine, Pierre de
Labriolla, cunoaşte 400 manuscrise ale ei şi peste 20 de
comentarii ... şi este printre primele cărţi traduse În limba
vulgară, existând o traducere anglo-saxonă din sec. IX, alta
germană de la sfârşitul sec. X, şi alta franceză de la sjârşitul
sec. XIII. Există traduceri în italiană, una În greacă, a lui Maxim
Flanude, tipărită la Geneva, În 1871, şi chiar o traducere În ebraică.
M ângâierile fi losofiei - C uvînt în aintc xv

Pentru Închiere, nll pot să SPUIl decât că tradllce/tor/ll român

a ştiut ce să aleagă atunci când a voit să-şi valorifice calitâ(ile
de c1asicist şi a dat literaturii româneşti o lucrare ce Îi lipsea
de mult. Şi mai adaug că de apari/ia acestei tradllceri trebuie
să se bllcure mai Întâi teologii, fiind vorba de un autor creştin,
cuprins În tratatele de patrologie şi cinstit ca sfint undeva În
Italia de Nord; trebuie să se bucure filosofia română, pentru că
avem Înfine În româneşte o operă importantă pentru Înţelegerea
filosofiei creştine medievale şi trehuie să se bucure cititorii cei
mulţi care vor găsi În Mângâierilefilosofiei un adevârat balsam
pentru multele şi marile suferinţe ale unor vremuri ca ale noastre,
când puţini se pot crede Într-adevărfericiţi.
5. 3 În "Revista Fundaţiilor Regale", anul X, din 1 septcmbrie
1943, p. 709-710, în Note, la rubrica Umanismul antic, Gheorghe
Bulgăr recenzează volumul sub titlul: Boethius, Mângâierile
Filosofiei, traducere şi note de David Popesc u :
Publicarea traducerii acestei opere a lui Boethius În română
(la Casa Şcoalelor) trebuie Înscrisă ca o nouă biruinţă câştigată
de Umanismul antic latin, de astă dată nu acela al epocii clasice,
ci aparţinînd secolului al VI-lea al erei creştine; căci "De
consolatione philosophie" face parte din prodlisele de seamă
ale spiritului nostru care sintetizează oarecum o Întreagă tradiţie
clasică şi deschide largi perspective pentru o lume nouă, un ev
nou, cel modern, ce avea să ne Întreţină slaba pî/pÎire a luminilor
din bogăţia n esfârşită a rea lizărilor spirituale proprii
clasicismului greco-roman.

Mângâierile Filosofiei stau cu cinste alături de altejmmoase

traduceri din literatura greco-latină, oferind cititorului român
plăcerea unei lecturi care coborînd mai aproape de eternul său
zbucium lăuntric, de căutări şi atâtea tăinuite aspiraţii, urcă
apoi treptele convingerii, ale credinţei, se apropie mai mult de
un ideal mai uman, mai nobil. ..
5. 4 O a patra recenzie a apărut în "Basarabia Literară" din 12
septembrie 1943 (Din păcate un periodic cu acest titlu nu figurează
în "Dicţionarul presei literare româneşti" (1790-1982) de 1. Hangiu,
XVI Boethius

nici în "Dicţionarul prcsei româneşti" (1731-1918) dc Georgeta

şi Nicolin Răduică.
La rubrica Cronica literară apare o reccnzie semnată Nicolae
P redescu, intitulată Boeth i u s : "Mângâierile filosofiei ",
Traducere şi n o te de D a v i d Po p e s c u - Editura "Casa
Şcoalelor", 1943.
Recenzia se întinde pe trei coloane de revistă şi reprezintă o
analiză atentă şi serioasă a conţinutului operei şi sc încheie astfel:
Vioiciunea dialogului este ajutatâ şi de alternanţa de proză şi
ve/:�,jhlfnoasă şi Cll Înţeles, Împerechere mai ales În expunerea unor
probleme În care este cercetat şi raportul dintrefilosofie şi poezie.
Cele patruzeci de poezii (dc fapt sînt 39 de poezii, n.ns.G.G.)
ale MângâierilO1; scrise În nu mai puţin de douăzeci şi şapte de
metri diferiţi (hexametru, distih etc.), iar altele În versuri
moderne apropiate de configuraţia gr.afică a originalului.
Meritul traducătorului este de a fi ştiut să adapteze partea
formală conţin utu lui, să Îmbine exactitatea gândului cu
fnlmuseţea poeziei Însăşi, găsind expresia credincioasă unui
fond de idei, prin natura lui dificil de interpretat.
În meditaţia noastră actuală asupra celor trecătoare şi asupra celor
veşnice, Mângâierilefilosofiei, care i"nseamnă un mod de înţelegere
a lumii şi a vieţii, Îşi pot avea un loc meritat pe de-a-ntregul.
6 Prezenta cste prima ediţie bilin gvă, latină/română a
"Mângâierilor filosofiei" În Cultura română.
Pentru o uşoară verificare a echivalenţei traducerii cu textul
latin de bază,s-au pus poeziile şi prozele, ale căror paragrafe sau
fraze au fost numerotate conform textului latin, faţă-n faţă, pe
paginile cu soţ (de stînga) figurând numai texte latineşti, iar pe
paginile fără soţ (de dreapta) traducerile în româneşte.
Astăzi este de tot limpede că numai limba română este aptă să
redea orice text latin, în mod special textele poetice, în ritmuri şi
metre similare cu cele de bază.
În ediţia bilingvă Garnier Freres, latină/franceză, realizată de
Aristide Bocognano, toate cele 39 poezii în latineşte ale lui
Boethius au fost redate în franceză în proză, franceza nefiind
aptă să redca sub nici o formă ritmurile metricii latineşti.
M ângâierile fil osofiei - Cuvînt înainte XVII

Această observaţie ne-a readus în memorie constatarea

eruditului profesor de limba română la Universitatea din Lyon,
Jean Louis Courriol, traducătorul în franceză al cîtorva zeci de
poezii ale lui Mihai Eminescu:

• • • 1111 tr aductelll; 5 'il doit . . . un traducător, dacă

sans aUClI1l doute savoir traduire
doit egalement saI/oiI' /le pas
traduire c h a que fois que le
respect du texte, de lout le texte,
de l' essentiel du texle le lui
impose. Prellolls ii cel egard un
de r nier exemple, celui de
Gloss(l. Nulle tmce, non plI l S , exemplu, cel al Glossei. Nici o
de ce chef d'oeuvre de concision,
de synthe se, de lucidite
sceptique el stoi"que dans notre
choix de poemes
C'est qu'en effet il ne nOll5
semble guere possible de le
transposer dans line langue, le
frall�'ais, en l 'occllrrence, dont
la struclure analytique ne pOllrra
jamaL� rendre la lapidar ite
d'aphorisl11e et de maxime de
cet art de vivre pohique et
ellcore 11l0illS sauvegarder le
rytlune c ar re, L 'alignemenl
imperatif de ce poeme ci forme
fixe si imperieusement rigourell.r.
Tous les essais de tmductioll
qui en ont ete faits conjirmellf
de pit o y able m alliere
qu 'Em i n escu en s o r tir ait
imimediablement defigul"li (p. 13),
trebuie. fără nici o îndoială, să
ştie să tradllcâ, la fel trebuie
să ştie sii 1111 fmdllcâ de fiecare
dată când respcclul textului, al
oricărui text, al esenţialului
textului i-o impune. În această
privi nţă, să luăm un ultim
unnă de această capodoperă de
concizie, de s i nteză, de
luciditate sceptică şi stoică, în
selecţia noastră de poeme.
Aceasta p entru e ă Într­
adevăr nu ne pare deloc posibil
s-a transpunem Într-o limbă, În
speţă franceza, a cărei stmchlră
analitică nu va putea niciodată
să redea lapidaritatea de aforism
şi de maximă, a acestei arte de
trăire poetică şi încă mai puţin
de a păstra ritmul geometric,
alinierea imperativă a acestui
poem cu forma fixă atât de
imperios exactă.
Toate încercările de
traducere care au fost făcute
confirmă într-un chip jalnic că
Em inescu ar ieşi fără doar şi
poate desfigurat.
xvm Boethius

Menţiuni asemănătoare face Prof. Courriol şi în alte părţi

ale Prefeţei sale la volumul Mihai Eminescu, PoeziilPoesies,
CR. , 1987, 144 p.
Din acestea şi din multe alte observaţii de acest fel ale unor
o(l.meni de cultură excepţionali se poate conchide că nu orice idiom
este apt pentru a se traduce orice texte.
Este astăzi bine stabilit că în română se pot face traduceri
excepţionale din orice idiom, fără ca o reciprocă să fie valabilă.
Aceasta datorită bogăţiei extraordinare a limbii române, capacităţii
de a exprima pitorescul, de a diminutiva substantive\e şi adjectivele,
datorită organicităţii interioare a limbii române, calităţi absente în
idiomurile artificiale.
*

'7 Notă asupra ediţiei

Ediţia a beneficiat de sîrguinţa şi competenţa excelentei tinere
cbsiciste Cătălin a Popescu, căreia îi datorează:
7. 1 Confruntarea textului traducerii cu textul latin de bază.
În cadrul acestei operaţii migăloase, Cătălina Popescu, a
obscrvat mai multe scăpări în traducerea prof. David Popescu,
care aşa cum spune el însuşi în memoriile sale, şi-a pierdut mult
,

timp (cu televizorul şi alte lucruri nesemnificative?). De aceea

omisiunile în traducerea operei lui Boethius nu au fost observate
şi completate, nici una, în ediţia din 1992, după 50 de ani de la
prima publicare (1943).
Ediţia de bază folosită la traducere a fost aceea a lui Guilelmus
WEINBERGER, editată în 1934, în cadrul colecţiei Corpus
Scriptoru/11 Ecclesiasticorllll l Latinorum, editată de Academia
de Litere din Viena, voI. LXVII. Pentru verificarea traducerii, pentru
nuanţe, David Popescu a folosit şi ediţia Gamier Freres (1937?).
La confruntarea textului românesc cu cel latinesc, Cătălina
Popescu a numerotat paragrafele sau frazele în textul traducerii,
operaţie pe care traducătoml a omis s-o facă atât la prima ediţie, cît şi
la a doua.
Mângâierile filosofiei - Cuvînt înainte

Ca unnare a acestei operaţii, în prezenta ediţie se identifică,

prin numărul corespunzător, fiecare frază a traducerii cu paragr«fuÎ
sau fraza echivalentă din textul de bază.
Cel mai important rezultat al confruntării şi echivalării traducerii
cu textul de bază a fost descoperirea de către Cătălina Pope�ci.l
a mai multor texte lipsă în traducere.
Cartea III Proza XI, § 31 (Nam ne in animalibus ql/idc//1
manendi amor ex anime voluntatibus, verum ex naturae principiis
venit) carc nu apare în traducerea lui David Popescu, nici in
ediţia din 1943, nici în cea din 1992.
În ediţia noastră fraza respectivă a fost imprimată cu aldine
pentru a arăta că apare pentru prima oară în româneşte.
Tot în Cartea III, în Proza XII, § 29 a fost tradus: Atunci nllf/
nu există, căci Dumnezeu n-ar pl/tea face ceea ce nu există.
Cum să nu poată face Dumnezeu ceea ce nu există, dadi a
făcut universul, lumea? Cătălina propune: Atunci răul nu există,
de vreme ce DlIII/nezeu nu-I face, el care poate face tOIul, c��ea
ce este mai logic şi în sensul textului latin.
C IV, Poezia III, vers 30 Timpului (scăpare a traducătorului)
s-a înlocuit cu Trupului.
C IV, Proza V I, § 44 iar cei pe care-Î lovesc Îi corecleazâ.
C V, Proza 1, § 14 Aeesta este un caz care se crede a fi datorit
Înlâmp/ării, dar el nu apare din nimic; are cauze proprii, a căror
întâlnire neaşteptată şi neprevăzută, pare săli produs Întâmplarca,
ceea ce schimbă sensul, dar justificat de textul latin.
C V. Proza V, § 6, s-a ales: sau e adevăratăjudecata raţiunii. . .

în loc de sau nu e adevărată judecata raţiunii ... care, deşi nu ave"

scns, faţă cu textul latin, figurează atît în ediţia 1, cît şi în ediţia II.
C III, Proza IV, § 10, apare în traducere, atît în ediţia 1, 1943,
cît şi în cdiţia II (1992): toţi cei răi dau o înfăţişare asemănătoare
demnităţilor pe care le păstrează, prin atingerea lor, ar sensul din
traducere este le pătează prin atingerea lor (în latină qllas sua
-

conlagione coml1laculant). Cătălina a găsit mai multe astfel de

scăpări, unele îndreptate tacit.
7.2 Echivalarea şi traducerea în română a majorităţii indicilor
pentru textul latin după ediţia Weinberger. Unii indici au rezultat
din prelucrare6l. notelor respective ale traducătorului,
xx Boethius
*

8 Analiza acestei traduceri ne-a condus [a ideea că dacă [a o

specie literară traducerea singură poate să fie suficientă, in ce
priveşte textele clasice llumai traducerea singură nu poate da
certitudinea că nu lipsesc părţi care afectează inţe[esul.
Recenzenţii şi chiar cititorii obişnuiţi n-au cum să observe
absenţa unor fraze, a lInor paragrafe chiar.
N. I. Barbu, c1asicist fără reproş, analizează o frază şi două
catrene şi, n0I111a[, n-are cum sesiza absenţa unor părţi din text
sau scăpări de sens, pentrun eă n-are sub ochi textul martor.
Bunăoară, În ediţia II (1992) scoasă de Institutul Biblic,
surprinde numărul mare de omisiuni de texte (ne referim numai la
cele observate de noi):
1) În Cartea I (C I), Proza I, § 4, lipsesc literele II şi El şi se
scrie total confuz: Pe tivul lor se citeau: ţesute litere greceşti
(care din e[e şi cîte ?) . . . şi Între ambele litere (care?), iar în nota
6 se dau explicaţii [a ceea ce nu exista în text, eeea ce arată cam
caricahlral.
2) În C II, Proza II, § 4 lipseşte un rând (te-am crescut,
aplecându-mă spre tine cu ocrotire şi înţelegere).
3) În C II, Proza IV, § 21 lipseşte: durează veşnic la cei stăpâni
pe sine şi care nici nu
4) În C III, Proza IV, § 17 lipseşte: dacă se pătează chiarprin
cOlltactul cu cei necinstiţi.
5) În C III, Proza X, § 23-24 lipseşte: divinităţi ei devin
fericiţi; § 24 Dar după Cll/Il prin dobtndirea . ..
6) În C IV, Proza VII, § 8-9 lipseşte: Ba da § 9 Dar ceea ce
fntăreşte şi /Îldreaptă e folositor?
Pe lângă aceste şase [acune în text, unele afectând inţelesu[, în
ediţia 1992, există şi alte scăpări şi absenţe mai mici pe care nu [e
mai menţionăm.
M ângâier i le fi losofi ei - C uvînt înai nte XXI

Au trecut 11 ani de la apariţia acestei ediţii şi nu ne e cunoscut

ca cineva să fi se �izat aceste lipsuri, astfel că se publicâ opere cu
numeroase carenţe, ccea ce este supărător.
Dacă opera s-ar fi publicat bilingv, sîntem convinşi că şi
traducătorul, dar şi cineva din redacţie sau din Comisia de editare
ar fi sesizat lipsurile arătate, poate şi altele, scăpate observaţiei
noastre, dar aşa, Iipsind di n faţa ochilor elementul de raportare,
textul original, pot lipsi oricîte fraze fără a fi observate.
Da, dar o astfel de operă nu mai poate fi calificată ştii nţifică,
poate nici măcar operă.Aceste constatări induc ideea că în ce
priveşte traducerile din limbile clasice numai ediţia bilingvă este
utilă şi reprezintă un instrument de lucru ştiinţific.
În ce priveşte editarea propriu-zisă:
a. În textul latin nu am Iacut nici o intervenţie, nici măcar o
virgulă nu s-a mutat din locul ei.
b. În traducere am marcat, pentru evidenţiere:
- numele proprii cu aldine;
- citatele şi spusele Filosofiei personificate cu litere cursive;
- înaintea fiecărei poezii şi a fiecărci proze am introdus, cu
uşoare corecturi, şi reformulări, textele di n cuprinsul ediţiei din
1943, care constituie un fel de rezumat al poeziei, prozei respective;
- prin operaţia de numerotare a paragrafelor sali frazelor s-a
identificat, în paralel cu textul latin, întinderea fiecătrei fraze sau a
fiecărui paragraf, ceea ce pelmite observarea uşoară a echivalenţei
fiecărei părţi din traducere cu textul latin corespunzător;
*

Deşi am supus, atât textul latin cules de noi, ca şi textul traducerii

unui număr mare de lecturi, singura modalitate prin care se poate
evita rămânerea de erori, ne cerem iertare pentru eventualele erori
care au scăpat totuşi la lecturile noastre şi care s-ar mai găsi în
textul încredinţat tiparului.
Gabriel Gheorghe
 MÂNGÂIERILE FILOSOFIEI
(DE CONSOLATIONE PHILOSOPHIAE)

TRADUCERE ŞI NOTE
DE
DAVID POPESCU

INTRODUCERE

Cea mai de seamă operă a lui Boethius, de Consolatione

philosophiae, nu poate fi înţeleasă în întregime decât dacă este
raportată la mediul şi momentul În care ea a fost scrisă. Considerată
ca o lucrare de sine stătătoare, independentă de personalitatea
automlui şi de Împrejurările care au detenninat-o, această operă
ar risca să rămână străină de noi, tocmai în părţile cele mai
caracteristice. Căci, deşi prin conţinutul şi problemele tratate se
Înalţă deasupra timpului, putînd fi şi astăzi şi oricând de actualitate,
prin anumite aspecte ale sale, ea este strîns legată de viaţa autorului
şi de atmosfera politică şi culturală a vremi i. Astfel a cunoaşte
Mâllgâierile Filosofiei Înseamnă a cunoaşte mai întâi pe
Boethius, a-i cunoaşte viaţa, opera, locul său în istoria culturii
apusene.

Boethius se naşte într-o vreme când lumea romană, în totală

descompunere, Îşi trăia ultimele c lipe ale apusului şi grupa
gennanică a popoarelor barbare venise s-o înlocuiască. Se închidea
un cv, acela al popoarelor vechi, şi începea un altul: evul mediu.
Mângâierile filosofiei - Introducere XXlII

Lumea romană, decadentă şi slăbită politiceşte, avea totuşi destulă

strălucire şi prestanţă, ca să impună cel puţin un respect formal
cuceritorilor. Şcolile funcţionau, viaţa şi administraţia civilă se
desfăşurau mai departe, după legile romane. Numai armata
aparţinea noilor stăpanitori, care ocupau milităreşte Italia.
Nemaiavând puterea de a se opune cu armele, Roma o mai avea
pe aceea de a menţine oarecum stmctura sufletească a lumii vechi.
Creştinismul, între altele, zdnmcinase din temelii, felul greco-roman
de a înţelege lumea şi viaţa şi de a-i preţui bunurile. Şi sub acest
raport deci antichitatea făcea loc unei noi forme de cultură,
scolasticismului medieval.
Luminoasa personalitate a lui Boethius ni se prezintă ca o
legătură spirituală între două lumi: cea veche, greco-romană, şi
cea nouă, a evului mediu. Ultimul Roman, cu opera sa De
Consolatione Philosophiae definită ca u ltim u l suspin al
antichităţii expirante, Boethius este în acelaşi timp şi iniţiatorul
scolasticismuluil). Viaţa sa, înaltele demnităţi politice pc care
le-a obţinut - care i-au adus şi cea mai mare strălucire omenească,
dar şi reversul acestora: închisoarea şi moartea -, ca şi operele pe
care le-a lăsat, înfăţişează această realitate, tragică şi consolatoare
în acelaşi timp, a celor omcneşti; pe deasupra tuturor schimbărilor
pe care le aduc celelalte puteri ale oamenilor sau ale popoarelor,
puterea spiritului este permanentă şi, ea singură, neputînd fi
înlănţuită sau suprimată, transmite din generaţie în generaţie acea
lumină prin care oamenii pot fi deosebiţi de celelalte fiinţe ale
pământului.
Anicius Manlius Torquatus Severinus Boethius s-a născut
la Roma, într-o familie distinsă, aproape de anul 480. Tatăl său a
fost consul de trei ori, iar bunicul după tată, fost prefect al
pretoriului sub Valentinian III, a murit alături de generalul Aetius.
După mamă, care era din familia Severinilor, de asemenea avea
înaintaşi consulari. Încă de mic a fost trimis pentru studii la Atena,
XXIV Boethius

adâncindu-se acolo mulţi ani în filosofia greacă şi traducînd sau

comentând în latineşte pe marii gânditori greci. În acest timp se
petreceau în Italia evenimente foarte insemnate. Ostrogoţii, sub
conducerea lui Teodoric. cu consimţămîntul împăratului de Răsărit,
Zenon, care avea astfel prilej să abată în altă parte un pericol,
pătrund în Italia şi, după câteva lupte, ocupă Ravena. Odoacru,
şeful unor confederaţii germanice. care în 476 luase domnia
ultimului rcgc roman, cste ucis (15 martie 493) şi Teodoric devine
stăpânul Italiei, stabilindu-se în capitala lui Odoacru. Primind de
la împăratul de Răsărit titulaturi romane, păstrând în drept calitatea
de patriciu şi cle generalisim roman, luându-şi pronumele de
Flavius. Teodoric conduce în fapt cu puterea armelor gotice o
lume latină care asista pasiv la propria sa desfiinţare politică şi
naţională. Noul stăpâni tor era deshIl de înţelept ca să nu ia măsuri
radicale, să nu aducă mari pelturbaţii în instituţiile şi administraţia
romană. A condus astfel cu prudenţă, ferindu-se cît mai mult ca
să nu fie resimţită prea puternic de romani dominaţia străină
ostrogotă. A rămas la Ravena - numai odată, în anul 500, se pare
că s-a dus la Roma -, căutând în formă să nu se amestcce în
organizaţia politică, juridică şi religioasă a lumii romane, decât
atunci când i se cerea părerea, cum a fost bunăoară alegerea papei
Symmachus, când s-a pronunţat pentru acesta. Pentru senat a
arătat tot respectul, deşi activitatea senatului se mărginea în acest
timp la lin fel de consiliu municipal al Romei, iar în afară la o
autoritate simplu academică.2)
Senatorii, dealtfel puţini, mai reprezentau spiritul de rezistenţă
şi reacţiune romană; cei mai mulţi asistau, neputincioşi, la mersul
evenimentelor sau se orientau. cum se întâmplă adesea, spre noua
aşezare politică.
Aceasta era starea de lucruri la Roma, când se întoarce
Boethius de la Atena. Tatăl său murise; mama, de asemenea, cu
mulţi ani înainte. Fruntaşii vieţii publice romane erau Festus şi
Mângâierile fi losofiei - Inlro ducere

Symmachus. De acesta din urmă este luat sub protecţie tînărul

Boethius, care, prin educaţia, cultura, şi distinsc\c sale însuşiri
sufleteşti, promitea un viitor strălucit. Se căsătoreşte cu Elpis,
fiica lui Festus, dar moartea îi răpeşte la puţin timp după căsătorie
pe culta şi pioasa poetă Elpis. Se recăsătoreşte cu a treia fiică a lui
Symmachus, Rusticiana. Prin această căsătorie, drumul lui spre
glorie se deschide deodată, luminos. Socml său, Quintus Aurelills
Memmius Symmachus, îl ajuta pe Boethills cu averea, influenţa
şi nume\c familiei sale vestite. Fostul consul în 485 era doar nepotul
celuilalt Symmachus, amic al poetului Ausonill şi ultimul apărător
al păgânismului împotriva Sf. Ambrosie. Atît familia Aniciilor,
cît şi a Symmachilor, se bucura de toată vaza pe care o merita
nu numai în societatea romană, dar şi faţă de noua stăpânire
barbară. Era firesc deci ca Boethius să nu intîlnească nici o piedică
În ascensiunea sa politică. În vârstă de mai puţin de 30 de ani
intră în Senat, cu autoritatea pe care i-o conferea numele său şi
rudenia cu Symmachus, dar şi cu prestigiul unei personalităţi de
o vastă cultură ştiinţifică şi filosofică. Tradusese şi comentase în
limba latină - ca fruct al studiilor sale la Atena pe matematicienii
-

Pitagora, Nicomach şi Euclide şi pe filosofii Platon şi Ar.istotel;

iar În ştiinţa lui Arhimede era un erudit. Pentru a fi numit În
diferite demnităţi şi mai ales pentru a ajunge la consulat, ultima
treaptă pe care o mai putea urca un roman în vremea aceea, avea
nevoie nu numai de stima şi adeziunea nobilimii romane, dar şi de.
favoarea şi deplina preţuire a lui Teodoric. Ocaziile nu Întârziară.
Clovis, regele francilor, cere lui Teodoric un citarcd, un muzicant,
care să cânte şi la curtea sa, aşa cum auzise că se cântă la Roma.
Pentru a trimite lui Clovis muzicantul cerut, Teodoric se adresează
lui Boethius, reputatul cunoscător al teoriilor muzicale şi al
tetracordului lui Pitagora. Gondebald, regele burgunzilor, cere
lui Teodoric cadrane solare şi clepsidre. Acesta roagă pe Boethius
să procure regelui burgund orologiile cerute, adresând-i unnătoare\e
XX'Vl Boethius

elogii: Ai studiat CII atât de Îndelllngă strădanie În şcolile Atenei

şi ai schimbat Într-atât toga patriei Cll haina 1Il1lzelor elene,
Încât aifăcut ca Învăţătura greacă să devină cultură romană.
Ai i'nvăţal Cll câtă adâncime se cugetă ill pârţile sale filosofia
speculativă şi in ce chip se analizează domelliul fUosofiei
practice, dăruind senatorilor; urmaşi ai lui Romulus, opera pe
care au lăsat-o in lume cecropizii. Prin traducerile tale, italii
citesc pe muzicianul Pitagora şi pe astronol1lul Ptolemeu .
A ritmeticul Nicomach şi geometrul E u clid sinI fam iliari
ausoniellilor: Teologul Platon, logicianul Aristotel, vorhesc În
limba Quirinallllui; chiar pefizicianul lllecanic Arhimede. l-ai
făcllt sicilienilor latin. Şi orice discipline şi arIe a prodlls.f(xunda
Crecie prin diferiţi bărbaţi, Roma şi le insllşeşte in grai/ll patriei
numai graţie lucrărilor tale. Pe toate le-ai redat atât de elegant
ca i'nchegare stilistică şi atât de desăvîrşit ca proprietate a limbii,
i'ncât şi cititorii care ar cunoaşte ambele limbi ar fi preferat
totuşi traducerile tale3) . . . Evident, aceste cuvinte măgulitoare sînt
cu atît mai preţioase, cu cît sînt adresate lui Boethius de Teodoric,
chiar dacă în numele lui scria Cassiodor. Regele şi-I apropie şi-i
impărtăşeşte părerile în toate chestiunile. 1 se dă însărcinarea să
refonneze monetăria, mă�urile şi greutăţile, i se acordă diferite
demnităţi administrative, este numit de rege magister palatii şi
II/agister officiorum, un fel de ministru al palatului, care cunoaşte
toate problemele de politică internă şi externă ale statului. Quaestor,
patriciu, în anul 510 este în sfârşit consul, iar în 522, punct
culminant al gloriei lui Boethius, cei doi fii ai săi, prea tineri pentru
această demnitate, sînt aleşi, de asemenea, consuli. Cu acest prilej,
intr-un splendid discurs, Boethius face elogiul regelui Teodoric,
care după aproape treizeci de ani de domnie era cea mai mare
personalitate a occidentului4).
Boethius are toate motivele să se simtă fericit. Fiii săi au ajuns
consuli. EI şi-a Iăcul întotdeauna datoria, ca un adevărat filosof,
Mângâierile filosofiei - Intro ducere XXVII

fiind şi un bun sfetnic al regelui şi un bun roman. A fost cinstit,

drept şi înţelegător cu suferinţele tuturor. A luat apărarea celor
oropsiţi şi Împilaţi, i-a apărat cu curaj Împotriva vexaţiunilor
autorităţii. În timpul unei foametc a Împărţit grâu poporului,
ajutându-I cu largheţe, Împotriva prefectului, cu riscul de a ajunge
la cunoştinţa lui Teodoric acest caz. Pe Conigastus şi Trigguilla,
doi cUlieni ai regelui, care Împilau popoml, purtându-se ca nişte
tirani, i-a atacat fără cruţare ca şi pe alţi câini (Ii palatului, pentm
care Italia nu era altceva decât un ţinut de exploatare şi jaf.
Dar dragostea lui de cinste şi de adevăr nu se putea să-i aducă
numai bucurie şi fericire. Duşmanii binelui sînt adeseori mai
puternici decât duşmanii răului. Boethius cunoscuse zilele sale
cele mai fmmoase de mărire şi glorie, trebuia să le cunoască şi pc
cele de declin. Şi nici acestea nu Întârziară să vină. Frământările şi
certurile religioase care au avut loc in primele veacuri, până la
stabilirea dogmelor creştine, au dat naştere la o mulţime de erezii
ce au tulburat adânc şi pentm multă vreme liniştea bisericii şi a
statului, atît În Răsărit, cît şi În Apus. Una dintre aceste erezii,
arianismul, era în timpul lui Teodoric credinţa oficială a palatului
şi a popoarelor germanice ce stăpâneau Europa, deşi lumca
romană, În frunte cu papii Romei, mărturiseau credinţa stabilită
de sinoadele ecumenice. În afară de arianisl11, Încă două erezii
asemănătoare tulburau conştiinţele credincioşilor: nestorianismul
şi monofisitismul. Împotriva tuturor acestora, Boethius a luat
atitudine, apărând prin mai multe scrieri credinţa bisericii din Roma.
Poziţia lui Boethius Însă, de apărător al confesiunii religioase
oficiale, împotriva ereziilo �, era dintre cele mai dificile. Deşi arian,
Teodoric nu se amesteca în neînţelegerile religioase, ci lăsase
forurile competente ale bisericii să se pronunţe în chestiuni de
dogme şi de controverse teologice. Astfel n-a dat atenţie prea
mare faptului că Boethius, prin scrierile sale Împotriva acestor
credinţe care se abăteau de la Învăţătura recunoscută de biserica
xxvm Boethius

Romei şi a Constantinopolului, lua ati tudine şi împotriva

arianisfIlullli. Cît timp neînţelegerile religioase s-au menţinut pe
plan teoretic şi cît timp mai ales ele dezbinau pe romani Între ei,
era chiar in interesul lui Teodoric să nu se amestece în aceste
neînţelegeri. Când însă Împăratul de Răsărit, Justin, luă Împotriva
ereticilar o serie de măsuri care atinseră direct pe goţii arieni,
aceasta nu putu lăsa pe Teodoric indiferent. Voind să curăţească
imperiul de erezii, Justin a dat un ordin prin care era interzis
orice cult neoficial. Locaşurile de mgăciune ale arieni/or erau
închise şi predate ortodocşilor. Teodoric, fomte indignat de această
măsură, care izbea Într-o mulţime de conaţionali de ai săi, ce
ajunseseră in funcţiuni înalte in imperiul de Răsărit, protestează şi
tocmai pregătea trimiterea unei delegaţii în acest sens la Justin,
când se produce pe neaşteptate cazul Albinus. Fost consul, prefect
al pretoriului şi senator, Albinus era un om cu vază şi foarte
bogat. În contl i ct cu acesta şi râvnindu-i bogăţia se găsea
referendaml Cyprianlls care, pentru a-şi compromite rivalul, i-a
Tacut o inscenare, cu nişte scrisori, din care reieşea că Albinlls ar
fi în legătură cu Împăratul de Răsărit, Justin, m ij locind liberarea
Romei de barbari şi reunirea Italiei cu Răsăritul, sub sceptml lui
Justin. Teodoric, alarml).t de faptele i mputate lui Albinus, care
Însemnau un complot impotriva regelui şi a statului, a întemniţat
de indată pc acuzat şi a pornit cercetările, pentm a stabili proporţiile
complotului şi gradul vinovăţiilor. Albinus era senator roman;
trebuia atlat dacă nu cumva intreg senatul, această umbră care
mai rămăsese din autoritatea statului roman, este de partea lui
Albinus. Boethius, în calitatea sa de ministm al palatului, nu
putea rămâne în afară de acest caz. Părându-i nedreaptă şi
nefondată acuzaţia adusă lui Albinus, - ca şi suspiciunea ce plana
asupra senatului. - ii ia cu hotărire apărarea, dec1arând în faţa
regelui că acuzaţia lui Cyprianus este falsă şi că dacă Albinus
este vinovat atunci este vinovat şi Boethius însuşi şi senatul întreg.
Mângâieri le filosofiei - Introducere XXIX

Teodoric a fost înduplecat şi hotărîrea în procesul lui Albinus il

fost deocamdată amânată. Iată însă că Cyprianus nu se lasă bălul

şi loveşte de data aceasta direct în Boethius. Făcând apel I ; t
Conigastus şi Trigguilla, ale căror fărădelegi Boethius le
reprimase, aceştia pun la îndemâna lui Cyprianus memorii � i
documente pcntm a amesteca ş i p e Boethius î n procesul lui
Albinus. Cyprianus predă lui Teodoric două scrisori contraracull:,
ea fiind ale lui Boethius către Justin, pentru răsturnarea lu i
Teodoric. Se arată în prima scrisoare în ce stare de opresiune s e
găsesc Romanii, iar în a doua se cerea intervenţia grabnică a lui
Justin pentm liberarea Italiei. Se arată, de asemenea, eă I t a l i a
este slab păzită ş i că î n caz de război provinciile s e vor răscula � i
vor trece de partea lui Justin. Teodoric uluit pierdu orice încredere
în Boethius şi-l crezu criminal. Faptul că Boethius scr is ese
împotriva arienilor era un indiciu pentru Teodoric, acum bătrâll,
bănuitor şi credul, că acesta e vinovat. Mai ales când infonnalori i
şi martorii împotriva lui Boethius se înmulţiră. Opilio, frate c u
Cyprianus şi Gaudentius, nişte delapidatori ordinari, ca să scape
de pedeapsă depuseră împotriva lui Boethius. De asemenea �i
Basilius, fost intendent al Casei regale şi acum încărcat de dalori 1 .
Boethius ş i Albinus sînt arestaţi. Procesul s-a judecat, i a l
scnatorii, din laşitate sau din tcama de a nu fi socotiţi complici l' 1 I
acuzaţii, au lăsat ca Boethius şi Albinus să fie condamnaţi IW
baza declaraţiilor date de martorii lui Cyprianus.
Boethius este închis la Pavia şi, cu toate memoriile trimise, c u
toate protestele împotriva unei judecăţi nedrepte, Teodoric 11 1 1
reveni asupra pedepsei. După o închisoare de aproape o j umălall'
de an, în care timp scrie De Consolatione Philosophiae, Boethim
este executat la Pavia, sau la Calvenyano, în regiunea Milanul u l .
probabil l a 2 3 Octombrie 524. Averea îi este confiscată şi lui � i I t l l
Symmachus, care este de asemenea executat, iar Rusticiana e s l \'
adusă în stare de umilinţă şi mizerie. În toamna anului 5 2 'i.
xxx Boethius

Tcvdoric trimite în orient o delegaţie compusă din senatori şi

episcopi, având în fmnte pe papa Ioan I însuşi, pentru a cere lui
Justin să revină asupra măsurilor luate împotriva arienilor.
Delegaţia a fost foarte bine primită şi a stat aproape o jumătate de
an În Constantinopol. Papa Ioan I a oficiat, Înconjurat de un

sobor de episcopi şi preoţi, slujba sărbătorilor Crăciunului (525) şi

ale Paştilor (526). Întorcându-se însă fără rezultat, papa, care nu
putuse stărui pentm a-i apăra pe eretici, a fost pus la închisoare,
unde a murit din cauza torturi lor, la 1 8 mai 526. În chipul acesta
Tcodoric scăpase de toţi capii opoziţiei romane şi catolice În Italia.
M :li rămânea chestiunea ariană în Răsărit. Văzând că nu poate
proceda altfel pentm a-l detennina pe Justin să repună În drepturi
pc arieni, Teodoric a recurs la o măsură de o extremă severitate:
a d2t un edict prin care se prevedea ca toate bisericile catolice din

ItaLa să fie închise pentru drept-credincioşi şi încredinţate

minorităţii ariene. Înainte de a se pune în aplicare acest edict însă,
băt<lnul Teodoric, împovărat de ani şi de greutăţile unei domnii
destul de îndelungate, a murit În toamna anului 526, În urma
ulw i atac de paralizie, chinuit, se spune, de vedenii
îm:p§imântătoare ale celor pe care îi suprimase fără milă şi fără
jus�iţie.
După moartea lui Teodoric, crima ueiderii lui Boethius nu se
pUL:a să nu fie reparată. Amalasunta, culta şi înţeleapta fiică a lui
Teodoric, a redat Rusticianei şi copiilor săi averea confiscată a
lui Symmachus şi Boethius. De asemenea a admis să se ridice
lu� Boethius statui în pieţele Romei, cu inscripţii elogioase. Mai
târziu regele longobard Luitprand a deshumat osemintele lui
Boethius şi le-a depus la Pavia într-un măreţ mausoleu. Amintirea
lui Boethius a început să fie prăznuită, cu pietate şi cu un cult
religios, la 23 Octombrie În fiecare an, ca sărbătoarea lui Boethius,
la Pavia, care-l socoteşte ca pe protectoml său. În breviarul de la
M i lan, apămt În 1 5 39, Boethius este trecut ca Sf. Severinus,
Mângâierile filosofiei - Introducere XjC,I

la 23 Octombrie. Pentru caracterul său onest şi nobil, cum şi

pentru j ertfirea vieţii sale pentru Biserică şi dreptate, Boethiu s
a fost beatificat.
II
Pe tărâmul scrisului, Boethius a avut o activitate destul de
rodnică. Ne-au rămas de la el numeroase scrieri cu conţinut teologic,
ştiinţific şi filosofic. Fiindcă personalitatea sa a fost atît de
strălucitoare, poate că i s-au atribuit lucrări ce n-au fost ale lui, ori
au aparţinut altui Boethiu, acest nume fiind destul de răspândit
-

la începutul evului mediu -, polarizându-se astfel în juru-i şi

contopindu-se într-unul mai mulţi autori. Autenticitatea operelor
teologice ale lui Boethius, bunăoară, a fost foarte mult discutată.
Mulţi cercetători, sprijinindu-se pe argumente scoase din opera sa
filosofică, mai ales din De Consolatione Philosophiae, au ajuns
la concluzia că Boethius ar fi fost păgân. Şi lllai lllulţi cercetători
însă şi îndeosebi învăţaţii bisericii, l-au socotit creştin şi nu i-au
pus ca atare la îndoială autenticitatea operelor sa\c teologice. Acesk
opere, teologice, se Încadrează în certurile şi controversele
religioase ce i-au frământat atâtea veacuri pe creştini, până ce
dogmele cu privire la Sf. Treime au fost înc hegate, cristalizate şi
stabilite pcntru totdeauna. Lucrările cu conţinut teologic ale lui
Boethius sînt scrise în legătură cu arianismul, nestorianisfll ul şi
monC?fisitisflllIl, trei erezii de seamă, care au prilejuit primele
sinoade ecumenice. Pentru a apăra creştinismul ecumenic împotriva
acestor erezii şi pentru a înlănţui dogmele trinităţii într-o dialectică
filosofică, Boethius scrie următoarele cinci opere: 1 De unitate
Trinitatis (Tratatul despre uni tatea Sf. Treimi, adresat lui
Symmachus); 2 Ultrum Pater el Filius ac Spiritus Sanctus de
Divinitate substantialiter praedicentur (Dacă Tatăl, Fiul şi Sf.
Duh pot fi afirmaţi substanţial în Dumnezeire), adresat diaconului
Ioan al Bisericii Romei, - papa Ioan 1 de mai târziu - tratează, ca
şi lucrarea anterioară, despre raporturile dintre natură şi substanţă
cu privire la Trinitate); 3 Quomodo substantiae, in eo q/lOd sint,
xxxn Boethius

bonae sint (Cum substanţele sînt bune prin ceea ce sînt), către
diaconul Ioan, o extrem de concisă Înlănţuire de raţionamente
despre ideea de bine şi de substanţă. 4 Brevis fidei christianae
cOlllplexio (Scurtă expunere a credinţei creştine, cunoscută şi sub

numele Defiele catholica); 5 Liber de persona et duabus naturis

contra Eu tych en el Nes toriulII (Despre cc\e două naturi şi o singură
persoană În Iisus Christos, contra lui Eutichie şi Nestorie), către
Ioan, diacon al bisericii Romei, cea mai Însemnată lucrare teologică
a lui Boethius, În care arată cum sînt cu putinţă cele două naturi
- divină şi umană - Într-o singură persoană, în Iisus Ch ristos).
Prin amănunţita examinare şi desfăşurare logică a problemelor
tratate, operc\e teologice ale lui Boethius devin interesante şi
convingătoare. Deşi lipsite de Înti nderea unor adevărate tratate,
ele au fost mult citite şi comentate de către emdiţii dogmaticii
creştine.
Dintre lucrările ştiinţifice ale lui Boethius se păstrează De
Ins fitu tione aritmetica, De Ins/itl/fione l11usica şi Ars Geol11 etriae.
Împreună cu Astronomia , care s-a pierdut, aceste opere sînt
cunoscute şi sub numele de lIIatematici şi au fom1at în evul mediu
ciclul superior al artelor liberale, quadriviul11 . Aritmetica, în două
eăl1i, şi Muzica, În cinci cărţi, au avut mult prestigiu în evul mediu
'
şi autenticitatea lor n-a fost contestată; nu tot acelaşi lucm s-ar
putea spune despre Geomefrie, ce conţine două cărţi, dintre care
prima e traducerea latină a geometriei lui Euclid.
Fără Îndoială Însă că, dacă Boethius s-a bucurat de atâta
autoritate în evul mediu, aceasta se datorează mai ales operelor
filosofice. Traducerile, comentariile şi tratatele sale originale din
domeniul logicii au fost În scolastica medievală cărţi fundamentale,
prin care Boethius a devenit clasic alături de Martianus Capella
şi de Cassiodor. Iar De Consolatione Philosophiae, ultima şi
cea mai de seamă operă filosofică a sa, a luat loc de cinste printre
cărţile reprezentative ale omenirii.
Mângâierile filos ofiei - Introducere xxxm

Autorul favorit al lui Boethius a fost Aristotel. Lucrările de

logică ale acestuia le-a tradus, le-a comentat şi tot pe ele le-a avut
ca pildă în scrierile sale personale. Astfel a scris mai întâi, ca
studii pregătitoare pentru înţelegerea lui Aristotel: Dialogi in
Porphyrium a Victorino translatum, două dialoguri asupra
Isagogelor lui Porfirius, traduse de Victorinus. La Categoriile
lui Aristotel, Porfirius a scris o Introducere (lsagoge), în care
şi-a propus să explice cele cinci concepte logice, numite şi
universale: gen, speţă, diferenţă, accident propriu şi accident
comun, a căror cunoaştere uşurează înţelegerea filosofiei lui
Aristotel. Introducerea lui Porfiriu a fost tradusă în latineşte de
retorul Victorinus. Asupra acestei traduceri, Boethius scrie cele
două dialoguri, în care explică pe larg prietenului său Fabius
conţinutul operei lui Porfiriu. Pentru că traducerea lui Victorinus
nu i s-a părut desăvîrşită, a lacut el alta, însoţind-o de un excelent
comentariu împărţit în cinci cărţi: Comentaria in Porphyrium.
A tradus apoi Categoriile lui Aristotel, la care a scris patru cărţi
de interpretare: In Categorias Aristote/is, /ibri quatuor. La cartea
lui Aristotel, De Interpretatione (I1Ept EpJl11VElm;;) a scris două
comentarii: unul mai redus, care explică sumar textul lui Aristotel,
şi altul, mai dezvoltat, pentru avansaţi: In Iibrum Aristotelis de
interpretatione Commentaria minora şi Commentaria majora.
De asemenea a tradus din Aristotel Analiticele prime şi posterioare
(Interpretatio priorum Ana(vticorum Aristotelis şi Interpretatio
posteriorum Analyticorum Aristotelis), Topicele (Interpretatio
Topicorum Aristotelis) şi Argumentele sofistice (lntetpretatio
Elenchorum sophisticorum Aristotelis). După unii cercetători însă,
atît traducerea analiticelor, cît şi a Topicelor şi a Sofisme/oI' aparţin
lui Iacob de Veneţia, de la începutul sec. XII. A comentat apoi
Topicele lui Cicero (Commentaria in Topica Ciceronis) şi a
scris, în legătură cu ele, De Di/Jerentiis Topicis, în care arată
XXXIV Boethius

deosebirea dintre Topicele lui Cicero şi ale lui Aristotel,

ocupându-se, în acelaşi timp, de izvoarele din care îşi scot
argumente probabile filosofii şi retorii. Cu aceasta din urmă am
ajuns la tratatele filosofice ale lui Boethius. Ele sînt următoarele:
Introductio ad Syllogismos Categoricos, D e Syllogismo
Categorico (libri duo). De Syllogismo Hypotetico (libri duo), Liber
de Divisione şi De dţfJerentiis Topicis, pe care am şi amintit-o.
La aceste opere se adaugă şi altele mai puţin importante sau
care n-au ajuns până la noi. După mărturisirile contemporani lor,
planul lui Boethius a fost acela de a traduce în latineşte în întregime
pe Aristotel şi pe Platon ş i de a arăta că în chestiunile
fundamentale nu este prea mare deosebire între aceşti doi mari
fil osofi. Importanţa lucrărilor filosofice ale lui Boethius în evul
mediu a fost considerabilă. Cel puţin până în sec. XII cultura
elenă a fost transmisă Occidentului prin intermediul acestor lucrări.
Aşa se explică de ce prima perioadă a scolasticii s-a mărginit la un
fonnalism logic, prin care se căuta a se pune de acord raţiunea şi
credinţa,filosofia şi dogmele creştine. Nu vom analiza conţinutul
traducerilor, comentarii lor sau tratatelor logice ale lui Boethius.
Ne vom mulţumi, pentru a ilustra influenţa pe care au exercitat-o
ele, să amintim că cearta dintre nominalism şi realism, care a fost
singura problemă de reliefîn evul mediu, îşi are originea în primul
dialog la Isagogele lui Porfirius.

III
Opera cea mai citită şi mai admirată a lui Boethius, în toate
veacuri le, a fost De Consolatione Philosophiae. Scrisă în
închisoare, sub fonna unui cuceritor dialog în versuri şi proză, în
cinci cărţi, prin ideile adânci ce la cuprinde şi prin forma atât de
uşoară şi de limpede, în care redă problemele tratate, această
scriere a fost cartea dc căpătâi a multor generaţii de cititori, dintre
cei mai erudiţi. Otto Bardenhewer scrie despre ea: Ultima operă
Mângâieri le filosofi e i - I ntroducere :xxxv

a lui Boethius, D e Consolatione Philosop h iae, capătă

semnificaţie istoric umană. Numai câteva produse spirituale au
tras brazde aşa de adânci În istoria literaturii universale, ca
această operă5J• Prin împrejurarea particulară că în ea găsim
examenul de conştiinţă al unui om politic, care a cunoscut toată
strălucirea gloriei, dar pe care soarta l-a aruncat, nemiloasă, în
deznădejde, umilinţă şi moarte, opera are în acelaşi timp şi un
înţeles social şi moral: este catehismul datoriei şi al sacrificiului.
Care este tema Mângâierilor Filosofiei? Ea se desprinde chiar
din primele rânduri ale cărţii. Boethius se găseşte în închisoare şi,
pierdut în deznădej de, îşi tânguie j alea şi durerea, între viaţa
care-l părăseşte şi moartea care îl aşteaptă. Filosofia, travestită
într-o femeie distinsă şi impunătoare, îi apare, îl dezmeticeşte din
somnolenţa în care îl cufundase disperarea, îl ceartă că nu-şi
păstrează seninătatea pe care trebuie s-o aibă întotdeauna cel ce
s-a adâncit în studiul fi losofiei, apoi îl mângâie şi-i propune să-I
lecuiască de această boală sufletească ce îl stăpâneşte. Răspunzând,
Boethius îi aminteşte cum a înţeles să se conformeze preceptelor
filosofice toată viaţa, sluj ind numai cinstei şi binelui, în toate
funcţiile publice pe care le-a deţinut. Astfel a apărat pe cei
nedreptăţiţi, s-a opus celor ce asupreau poporul fără milă, făcându-şi
duşmănii care şi-au unit puterile şi l-au doborît. Deprimarea şi
îndoiala lui cu privire la dreptatea imanentă este explicabilă, când
la capătul unei vieţi nepătate se găseşte în temniţă, în faţa morţii.
Filosofia, ca un adevărat medic, procedează cu prudenţă,
fo losi ndu-se la început de leacuri m a i uşoare ş i apoi de
medicamente cu efecte mai puternice. Astfel, îi pune întâi câteva
întrebări, din care să se convingă dacă disperarea i-a smuls în
întregime credinţa în Diviq1tate şi în triumful binelui sau dacă mai
este vreo speranţă de scăpare. Boethius crede încă în Dumnezeu,
crede că lumea este condusă de o fiinţă raţională, nu de întâmplarea
oarbă, dar gândurile îi sînt tulburate şi nu poate răspunde mai
XXXVI Boethius

mult. Filosofia stabileşte diagnosticul bolii lui Boethius: din cauza

intorsăturii tragice pe care a luat-o viaţa sa, mintea i s-a întunecat
şi nu mai vede limpede destinele omului: ca îi făgăduieşte însă că,
având ca punct de plecare credinţa lui în Dumnezeu, îi va alunga
Încetul cu incetul întunericul minţii.
Plecând de l a nedreptatea căreia Boethius i-a fost victimă,
tema Mângâierilor Filosofiei se ridică la o înlănţuire de probleme
generale: existe11ţa răului În lume şi caracterul de zădărnicie al
tuturor celor omen eşti se împacă cu ideea noastră despre
Dumnezeu şi cu aspectul de perfecţiune al ordinii şi armoniei
universale? Viaţa noastră e supusă intâmplării şi destinului orb
sau este ocrotită de o providenţă, care conduce sub semnul binelui
toate? Dacă există Dumnezeu, de ce există răul pe pământ? De
ce Îl suferă atât de adesea cei buni, iar cei răi nu? Care este
inţelesul libertăţii noastre spirituale, al efortului nostru personal,
dacă prin prevederea şi preştiinţa lui Dumnezeu destinul nostru
e urzit de la inceput şi el nu se desfăşoară decât aşa cum a fost
prevăzut?
Precum se vede, este vorba de problemele centrale ale filosofiei
omeneşti, pentru rezolvarea cărora s-au chinuit minţile atâtor
cugetători, ce au dat tot atâtea răspunsuri, fără însă să existe până
acum unul absolut liniştitor pentru toate conştiinţele. Cartea lui
Boethius este unul din aceste răspunsuri. Nu vom arăta aici cum
au fost dezbătute problemele puse şi cum au fost dezlegate de
p remergătorul e v u l u i med i u . Vom a fi rm a n u m a i că De
Consolatione Philosophiae nu est una din încercările l ipsite de
valoare, care mai mult deprimă decât întăresc sufleteşte; ea rămâne
şi acum o carte de actualitate, în meditaţia noastră asupra celor
trecătoare şi celor veşnice.
Atît forma, cît şi conţinutul, confirmă valoarea cărţii lui
Boethius. Ca fOfilă ne captivează de la început, prin amestecul
de proză şi versuri în care este scrisă, prin dialogul viu şi colorat,
Mângâierile fi losofiei - I ntroducere xxxvn

precum şi prin înlănţuirea silogistică a raţionamentului. Un aspect

foarte variat îl prezintă metri ca. Cele patruzeci de poezii ale
Mângâierilor sînt scrise în nu mai puţin de douăzeci şi şapte de
metri diferiţi. Această varietate metrică este una din dificultăţile
de seamă pentru traducător, în osteneala de a nu falsifica prea
mult nici originalul, nici cerinţele gustului de azi6J. Amestecul de
proză şi versuri poate părea la început hibrid. Acest fel de a scrie
era totuşi întrebuinţat de cei vechi - dăm în acest sens ca exemplu
pe Petronius şi pe Martianus Capella şi în tratarea unor
-

probleme în care fi losofia se întâlneşte adesea cu poezia.

împerecherea nu este l ipsită nici de înţeles, nici de frumuseţe.
Fonna dialogului, în care azi zic şi zice mai mult se înţeleg decât
se exprimă, schematismul uneori supărător al raţionamentelor în
care deci, aşadar şi prin urmare revin la fiecare pagină, oferă
traducătorului de asemenea dificultăţi, în preocuparea de a împăca
logica veche cu cea nouă. Prezenţa permanentă însă a persoanelor
dialogului, familiaritatea, căldura şi pasiunea cu care discută ne
fascinează de la început şi piedicile formale ce ne stau în cale
dispar. Până la sfârşit devenim al treilea personaj al cărţii, cu
dorinţa de a participa la dezbaterea problemelor, de a ne spune şi
noi părerea . . .
În legătură cu conţinutul vom remarca, desigur, - şi acesta nu
spre a scădea valoarea operei - că tema şi ideile din Mâl1gâierile
Filosofiei nu sînt puse în discuţie pentru prima dată de Boethius.
Ele îşi au izvorul În primul rând în filosofia platonică şi neoplatonică.
Asupra providenţei, precum şi asupra legilor universului şi ale
mişcării ce îl diriguiesc, idei stoice şi aristotelice colorează gândirea
lui Boethius. Cicero, Plutarch, Augustin, de asemenea, Îşi dau
Întâlnire În Mângâieri. Nu mai vorbim de alţi gânditori şi poeţi
pe care Boethius îi citează sau îi trece cu vederea7).
Mângâierile Filosofiei au fost scrise în Închisoare. Boethius
n-a avut putinţa să consulte lucrări pentru redactarea cărţii. A citat
xxxvm Boethius

din memorie. Cu toate acestea, el sintetizează într-o formă

personală toată fi losofia greco-romană asupra destinului omului.
Definiţiile date de el eternităţii,jericirii, providenţei, destinului,
au rămas celebre şi au fost folosite de toţi scolasticii. Toma de
Aquino în special îl citează ca pe o autoritate şi-i dă adesea ultimul
cuvînt în Swnma Theologica.
Cu o mare nedumerire rămânem in suflet după cetirea
Mângâierilor Filosofiei: sint ele o operă creştină sau păgână?
Problema a fost mult discutată. Din Mângâieri, în care nu se
pomeneşte niciodată numele lui Iisus sau ale Apostolilor, dar în
care abundă în schimb filosofia şi miturile greeo-romane, ar reieşi
eă Boethius a fost un filosof păgân idealist şi stoic, aşa cum au
fost mai toţi filosofii din ultima perioadă a epocii clasice. Cele mai
multe cercetări însă şi mai ales autoritatea Bisericii ne învaţă că
Boethius a fost creştin şi ca un creştin a scris Mângâierile
Filosofiei , dar n - a m ărturi s i t-o, p o a t e p entru a o c o l i
susceptibilitatea bătrânului Teodoric În chestiunile teologice.
Problema este totuşi deschisă . . .
*

De Consolatione Philosophiae s-a bucurat în toate veacurile

de o preţuire egală. În evul mediu a fost, după Biblie, poate cartea
cea mai mult citită, răspândită şi comentată, fiind printre primele
cărţi latineşti traduse în celelalte limbi. Astfel a fost tradusă în sec.
IX în l imba germană, şi în sec.XIII în limba franceză. Iar tipărită
a fost pentru prima dată - text şi traducere - la Nurenberg, În anul
1473. De atunci şi până astăzi ediţiile s-au înmulţit, în fiecare
secol, adăugându-se la ele studii şi comentarii, În legătură cu textul,
fonna, conţinutul Mângâierilor, apoi în legătură cu creştinismul
lui Boethius. Ori câte marginalii însă se vor scrie la această operă,
nu vor fi mai interesante decât opera însăşi. Numai ea ne va
învăţa că, atunci când orice nădejdi sînt spulberate, când viaţa îi
Mângâieri le fi losofiei - Introducere XXXIX

este ameninţată şi aripile morţii fâlfâie deasupra capului său, omul

Îşi găseşte ultimul refugiu În mângâierile liniştitoare ale fi losofiei
şi ale religiei. Numai acestea il impaeă cu veşnieia . . .
Sperăm c ă citirea Mângâieri!or Filosofiei v a avea asupra
lectorului un efect salutar şi Îi va lăsa impresia că a citit una din
acele cărţi bune care s-au scris În legătură cu problema existenţei
noastre.

Note

1 ) Cf. F. Cayree A. A. Precis de Patrologie, Paris 1 930, voI.

III-IV, p. 2 1 7; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Fran�ois L.
Ganshof: Histoire du Moyen Âge, tome premier, Paris 1 928
(Colecţia Gustave Glotz) p. 1 24, nota 1 07; Otto Bardenhewer:
Geschichte der altkirchlichen Literatur, Freiburg im Breisgau
1 932, voI. V, p.2S0.
2) Op. cit. (Colecţia Gustave Glotz) p. l I S .
3) Cassiodorus, Patrologia latină, În Colecţia Migne, Tom 69,
col.S39
4) Op. cit. (Colecţia Gustave Glotz) p. 1 23 .
S ) Op. cit. p. 2S 1
6) În prima tălmăcire românească a lui Boethius, am căutat să
redăm ceva din varietatea de care este vorba, traducând câteva
poezii În metrul original, iar pe celelalte în versuri moderne,
apropiate prin metrică de configuraţia grafică a originalului.
7) În l egătură cu izvoarele de inspiraţie a l e Mângâierilor
Filosofiei, bogatele adnotaţii şi tinniteri, pe care le-am folosit şi
împrumutat În mare parte în notele explicative, găsim - În afară
de colecţia Migne - în Weinberger, de al cărui text ne-am servit
la traducere, şi în Bocognano din care, pe lîngă text şi notele
XL Boethius

explicative, am folosit şi traducerea, pentru contro l . Un tablou

de citate, cuprinzând inspiraţiile lui Boethius din Seneca, a întocmit
R. Peiper. Indicaţii bibliografice pentru toate studiile şi problemele
referitoare la Mângâierile Filosofiei se găsesc mai ales în
B a r d e n h ewer şi We i n b erger. Acesta d i n urmă arată în
pro\egomenc\e ediţiei sale contribuţiile aduse la stabilirea izvoarelor
lui Boethius, de către Unsener Bywater, G. Schepss, Rand
Kligner, V. Jaeger, Murmellius, Peiper, Hiittinger etc. De toate
aceste contribuţii s-a folosit Weinberger în notele sale explicative,
note pe care în cea mai mare parte le-am împrumutat şi noi sau
le-am folosit ca indicaţii. A se vedea bibliografia sumară a lucrării
de faţă la srarşit şi în notelc explicative.

B IBLIOGRAFIE SUMARĂ

EDIŢII: J.P.Migne, Patrologia Latina (tom LXII I şi LXIV);

A n i c i u s M a n l i u s S e v e r i n u s B o e th i u s , Ph ilosophiae
consolationis /ibri qllinqlle; A ccedunt ejusdem incerlorl/11I
opuscula sacra. Recensuit Peiper, Lipsiae 1 8 7 1 ; Cuilelmus
Weinberger: Anicii Manlii Severin i Boethii Philosophiae
consolationis /ibri qllinque, Vindobonae-Lipsiae MCMXXXIV
(in Corpus Scriptorum ecclesiasticorufll La/inorum, voI. 67);
Boece La Consola/ion de la philosophie, traduction nouvelle
avec une introduction et des notcs, par Aristide Bocognano,
Gamier, Paris

TRADUCERI: Anicius Manlius Torquatus Severinus: Die

Trăstungern der Philosophie, iibersctzt von Richard Scheven
(Univcrsal-Bibl iotck, Nr. 3 1 45, 3 1 55 , Leipzig, 1 893): Boethius :
La COl/soia/ion philosophique, nouvelle traduction avec preface,
Mângâierile fi losofiei - I ntroducere XLI

sommaires et notes par C.E.Rathier, Paris, Hachette, 1 872;

Aristide Bocognano, op . c i t . I a ediţi i ; Boethius Trast der
Philosophie (Consolatio Phil osophiae) D e u tsch von Karl
Biich ner, mit einer Einfi.ihrung von Friedrich Klingn er,
Sammlung Dietrich, Leipzig 1 939.

L U C RĂ RI ÎN L E G Ă T U R Ă CU B o et h i u s : M . A u relii
Cassiodori Opera omnia quae extant, în Patralogia Latină,
colecţia Migne, voI. 69 şi 70; W.S.Teuffel, Geschichte der
Rămischen Literalllr, Teubner. Leipzig-Berl in 1 9 1 3 ; M gr.
L.Duchesne: L 'Eglise au VI-clI1e siecle, Paris, E. de Boccard,
1 925; Ferdinand Lot, Christian Pfister, Fran�ois L. Ganshof:
Histoire du Moyen Âge, tome premier. Les Destinees de I 'empire
en Occide n t de 3 9 5 el 8 8 8 ( î n c o l ec ţ i a G u s t a v e G l o tz) ;
F. Cayree A.A., Precis de Patrologie, Paris, 1 93 0 ; Otto
Bardenhewer: Geschichte allkirchlichen Literatllr, Freiburg im
Breisgau, Leipzig-Berli n 1 93 2 ; E. Brehier: Histoire de la
Philosophie, tome premier. L 'A ntiquite el le Moyen Âge, Felix
Alcan, Paris ; Karl B iic hn e r , Bemerkungen zum Text de,.
Consola/io Philosophiae des Boethius, Hermes 7 5 Jahrgang,
Heft 3.
2 Boethius

LIBER I

Metrum I

Carm i na q u i quondam studio f10rente peregi ,

f1e b i l i s heu maestos cogor i n i re modos .
Ecce m i h i l acerae d i c tant scri benda Camenae
et veris elegi fleti bu s ora rigant.
Has saltem n u \ l u s potu i t perv i ncere terror,
ne n ostrum c o m i tes prosequerentur i ter.
G loria fel i c i s o l i m v i ridi sque i u ventae,
solantur maesti nunc mea fata sen i s .
Ven i t e n i m properata mal i s i no p i n a senectus
I II
et dolor aetatem i u s s i t i nesse suam.
Intempes t i v i fu nduntur vertice cani
et trem i t effeto corp ore laxa c u t i s .
Mors h o m i n u m fel i x , quae se n e c d u lc ib u s annis
i nserit et mae s t i s saepe vocata venit.
15
Eheu, quam surda mi seros avert i t u r aure
et f1entes ocu los c 1 audere saeva n egat !
Dum levi bus male fid a b o n i s fort u n a faveret,
paene capu t t r i s t i s merserat h ora meu m ;
Nunc quia fal l acem mutavit n u b i l a v ultum,
2 11
protrah it ingratas impia vita mora s .
Quid m e fe l icem t o t i e n s i actast is, ami c i ?
Q u i cec icl i t , stab i l i non erat i l ie gradu .
Mângâierile fi losofiei - C artea 1 3

CARTEA 1

Poezia 1
Botehius, în închisoare, îşi cântă d u rerea şi nen oricirea
care s-au abătut asupra lui

Cel ce odată poeme-am compus cu avînturi de tînăr, 1 )

Sînt nevoit c a s ă cânt vers d e amare dureri .
Iată, camenele 2) -n haine de doliu să scriu îmi dictează
Şi elegia-n distih faţa îmi scaldă în p lâns . 3)
Ele doar să mă însoţească-au putut, fără frică de nimeni,
Bune tovarăşe fiind pentru u n biet cxilat.4 )
Tînăr, ferice-n putere, pe atunci mi-au adus numai glorii,
Astăzi mângâie-un bătrân dezamăgit de destin .
Căci bătrâneţea grăbită de rele-a venit timpuric 5 )
10
Ş i a sosit de acum ceasul necazu lu i meu,
Părul pe cap mi-a încărunţit înai nte de vreme,
Pielea în cute subţiri văluie trupu-mi trudit.
Moartea e bună când nu întrerupe o viaţă frumoasă,
Când a venit pentru cei care-au chemat-o ades,
15
Vai , ce ocoleşte cu surdă ureche pe bieţii nevolniei,
Cum să închidă nu vrea ochi i de plâns obosiţ i !
Cît îmi zîmbea i nfidelă, cu bunuri nesi gure, soarta,
Mai că era un ceas rău viaţa Ia fund să mi-o dea.
Când însă faţa i s-a-ntuneeat schimbătoare,
20
Viaţa haină mereu stăruie-n c iudă să-mi stea.
Ce-aţi lăudat aşa de ades fericirea-mi prieteni?
Nu era sigur de pas cel ce acum e căzut !
4 Boethius

Prosa 1

H ae c d u m m e c u m t ac i t u s I p s e r e p u t a r e m
querimoniamque lacri mab ilem stil i officio signarem, astitisse
m i h i supra verticem v i sa est mul i e r revere n d i admodum
v u l t u s ocu l i s arde n t i b u s e t u l t ra c o m m u n e m h o m i n u m
valentiam perspicacibus, colore v i v ido atque i n e x hau s t i
v igoris. quam v i s ita aev i p l e n a foret u t n u l lo modo nostrae
crederetur aetat i s , statura d i sc ret i on i s ambiguae. 2 Nam
nunc q u i d em ad c o m m u n e m sese h o m i n u m m e n s u ram
c o h i b e b a t , n u n c v e ro p u l s are c ae l u m s u m m i v e r t i c i s
cacumine v idebatur; quae cum al tius caput extul i sset ipsum
e t i a m cae l u m p e n e t ra b at re s p i c i e n t i u m q u e h o m i n u m
frustrabatur intuitum. 3 Vestes erant ten u i ss i m i s fi l i s subt i l i
artificio indissolubili materia perfectae, quas, u t i post eadem
prod ente cogn o v i , s u i s man i b u s i p sa t e x u e ra t ; qu aru m
spec iem, ve I u t i fumosas i magi nes solet, c a l i g o quaedam
neg lectae vetustati s obduxerat. 4 Harum in extremo margine
TI Graec u m , in supremo vero e l egebatur i n te x t u m atque
i n u t rasque l i tteras in scalarum modu m g radu s q ll i dam
i n s i g n i t i v i d e b a n t llr, q u i b u s ab i nfer i o re ad s u p e r i li S
e l e m e n t u m e s s e t a s ce n s u s . 5 E a n d e m t a m e n v e s t e m
violentorum quorundam sc iderant manus e t particulas, quas
qu i s qlle potui t abstulerant. 6 Et dextra qllidem eius l i bellos,
sceptrum v e ro s i n istra gestabat.
7 Quae ubi poeticas Musas v i d i t nostro ass i stentes tora
fle t i bu sque meis verba d i c tantes, c o mmota p au l i sper ac
torv i s i n fl ammata l u m i n i b u s : 8 Q u i s , i n q u i t, has scenicas
mere t ri c u l as ad h u n c aeg ru m perm i s i t accedere, q u ae
dolores e i u s n o n modo n u l l i s remed i i s fo verent, verum
d u ic ib u s i n su per alere n t vene n i s ? 9 Hae s u n t e n i m , quae
i n fructuosis affect u u m s p i n i s u b erem fru c t i b u s rat i o n i s
Mângâieri l e fi losofi e i - Cartea 1 5

P roza 1
Filosofia Îi apare s u b c h i p u l u nei fem e i distinse, cu
presta nţă. E a alu ngă corul m uzelo r care Întunecaseră, cu
viersul lor, raţi unea l u i Boethius şi se ocupă ea de sănătatea
lui su fletească.
l Pe când depănam în tăcere aceste gânduri şi însemnam
în scris tânguirea mea înlăcrimată, mi s-a arătat, stându-mi
deasupra capului, o femeie d i stinsă l a înfăţi şare, cu ochii
arzători ş i cu priviri mai presus de felul obişnuit al oamenilor,
cu o culoare vie şi respirând o nesecată vigoare, deşi avea
atâţia ani, că în nici un c h ip nu putea fi socotită din vremea
noastră, cu o statură ce nu se putea limpede deosebi. 2 Astfel,
aci se mărginea la măsura comună a oameni lor, aci părea că
atinge cerul cu creştetul, iar când înălţa capul, pătrundea cerul
însuşi şi scăpa privirii oamenilor. 3 Hainele îi erau foarte fine,
făcute cu multă măiestrie din fire de o materie ce nu se strică,
pe care, după cum m i-a spus, ea însăşi le lucrase cu mâinile
ei; înfăţişarea lor, ca a unor c hipuri umbrite de fum îţi dădea
impresia că o acoperă într-o ceaţă dintr-o epocă îndepărtată.
4 Pe tivul lor se citea ţesut în marginea de jos fi grecesc, iar
sus 06) şi între ambele litere, în chip de scară se distingeau
trepte, făcînd cale de urcat de la semnul de jos la cel de sus.
5 Mâini violente îi sfâşiaseră totuşi această îmbrăcăminte şi
care cum putuse îi smulseseră părţi din ea. 6 În mâna dreaptă
purta o carte, iar în cea stângă sceptrul.
7 Când a văzut muzele poeziei stându-mi la căpătâiu şi
dictându-mi cuvinte potrivite cu lacri m i le melc, mişcată şi
înflăcărată, cu priviri duşmănoase, a strigat: 8 Cine a Îngăduit
să se apropie de bolnav aceste curtezane de teatru, care nu
n1lmai că n u i-ar linişti durerile prin lIiei un remediu, dar
chiar i le-ar mări mai mult, cu veninuri dulci? 7) 9 Căci ele
sÎnt cele care, cu spinii sterili ai pasiuni/OI; ucid rodul bogat
al raţiunii şi m inţile oamenilor le obişnuiesc Cli boala, n1l le
6 Boethius

segetem necant h o m i numque men tes assuefa c i u n t morbo,

n o n li bera n t . 1 0 At s i quem profanum, u t i vulgo s o l i tu m
v o b i s , b l a n d i t i ae v e s t rae d e t ra h e re n t , m i n u s m o l e s t e
fe rendll m putare m - n i h i l q u i ppe i n e o n o s trae operae
laede ren tur - hunc vero E l e at i c i s atque Acad e m i c i s s tu d i i s
i n nutritum? I I S e d a b i te p o t i u s , S i re n e s u s q u e i n e x i t i u m
d u 1 c e s , m e i s q u e e u m M u s i s c lI ra n d ll m s a n a n d u m qll e
re linquite. 1 2 I-li s ilie chorus increpitus deieci t humi maestior
vll l t u m c o n fessll sqlle ru b o re verecll n d i a m l i m e n t r i s t i s
e x c e s s i t . 1 3 At e g o , c u i u s ac i e s lacri m i s m e r s a c a l i garet
n ec d i n oscere p o s s e m , quaenam h aec e s s e t m u l i e r t a m
imperiosae auctoritatis, obstllpui v i suque i n terram defi xo,
quidnam dei nceps esset actura, e x spectare tac i tus coep i .
1 4 Tu rn i l l a propius accedens i n e xtrema lectu l i m e i parte
c o nsed i t meumqll e i n tuens vuItum luciu gravem atqlle i n
humum m ae rore d e i e c tll m h i s vers i bus de n o s t rae m e n t i s
perturbati o n e conquesta e s t :

Metrurn II

I-Ieu quam p raec i p i t i mersa profu n d o

mens h e b e t e t p r o p r i a l u c e rel ic t a
tend i t i n e x tern as i re tenebras,
terren i s quotiens f1 atibus auc t a
cre s c i t i n i m me n s u m n o x i a cura !
H i c quondam c a e l o l i ber aperto
suetus in aetherios i re meatus
cernebat rosei lumina s o l i s ,
v i sebat gelidae s i dera lunae
I II
et q ll aecumque vagos ste l l a recursus
e x ercet varios f1e x a per orbes,
comprensam numeris v ic t o r h abebat.
Mângâierile fi losofi e i - Cartea 1 7

lIşureazâ. l O Dacă mângâ ierile \'oas/re ar râpi pe lin profan,

cllm faceţi de obicei, m i-ar fi mai p Ufin grell de suportat -
fiindcă prin aceasta opera mea II-ar fi atinsă deloc - dar voi
aţi pus stăpânire pe acesta, !Jrcll1 it CII /n l'cI(ături eleatice şi
academ ice ? R1 1 l Plecati, mai bine, sircnc dulci până la picire,
şi lclsaţi-l Scl fie Îngrţjil şi insănâtoşit de lIIu::.ele 111 ele. 1 2
Mustrat astfe l , corul de muze şi-a l ăsat Cll amărăciune privirile
în jos şi, m ărturis indu-şi prin roşeala feţei ruşinea, a părăsit
pragul cu tristeţe. 1 3 I ar eu, carc eram cu och ii întunecaţi de
lacrimi şi nu puteam să disting cine era această femeie de o
autoritate atît de i mpunătoare, am rămas Înmărmurit şi, cu
och i i fi xaţi în pământ, aşteptam în tăcere să văd ce avea să
facă. 1 4 Atunci ea, ven i nd mai aproape, s-a aşezat lângă patul
meu ş i , privindu-mi fruntea grea de durere şi plecată spre
pământ de tristeţe, cu aceste versuri a plâns tulburarea minţii
mele:

Poezia II 9 1
Elogiul person alităţii l u i Boeth i u s şi c o m p ătimirea
pentru nenorocirea În care s e află.
Î n fundu l d e genune, în care e căzută,
Vai cum se stinge m i ntea; lumina-i c pierdută
Şi se afundă-n neguri, când suflul pământesc
Îi creşte fără număr nelinişti ce-o zdrobesc!
Acesta era l i ber, sub cer deschis odată,
Obişnuit ca drumuri pe firmament să bată,
Privea trandafirie a soarelui lumină,
Urma în mersu-i luna, cea rece ş i senină,
Ori stelele-obosite de drum, rătăcitoare,
10
Ce se întorc pe ace leaşi căi, veşnic călătoare,
Pe-acestea după număr cuprinse le avea
Şi cu m ăsura minţii el toate stăpânea.
8 ______________
__
__
____
________________
�B_o�e�th�i�
us

Q u i n e t i a m causas, unde son ora

flami n a so l l ic itent aequora p o n t i ,
1 5
gu i s v o l vat stabilem spiritus orbem
veI c u r Hesperias s idu s in undas
casuru m rut i lo s u rgat ab ort u ,
g u i d veris p l ac i das temperet h o r as,
ut terram ro s e i s floribus o m e t ,
1 11
g u i s ded i t , u t p l eno ferti l i s a n n o
au t u m n u s g rav i d i s i n fluat u v i s ,
r i mari so l i tus atgue l atent i s
natu rae varias reddere causa s :
n u n c iacet effeto lumi ne ment i s
25
et pressus grav ibus col l a cate n i s
dec l i vemgue gerens pondere v u l tu m
cogi t u r h e u s t o l idam cernere terram.

P rosa I I

I S ed me d i c i n a e , i n g u i t , te m p u s e s t q u am g u e re l ae .
2 Tu rn vero toti s i n m e i n te n ta l u m i n i bu s : Tune i l Ie e s , a i t ,
q u i nostro guondam l ac te nutritus, nostris edu catus al ime n t i s
i n v i ri l i s an i m i ro b u r e vaseras ? 3 Atgu i tali a contu l eramu s
a r m a , g u a e n i s i p r i o r a b i e c i s se s , i n v i c ta t e fi r m i t a te
tllerent u r. 4 Agnosc i s n e me? Quid taces, pudore an stllp o re
s i l u i st i ? M a l l e m pud ore, s ed te, u t v i deo, stupor oppress i t .
5 C u mgue me n o n m o d o tac i tu m , sed e l i nguem pro r s u s
m u tumque v i d i s set, a m m o v i t pectori meo len iter man u m
e t : N i h i l , i n g u i t, peri c l i e s t , l ethargu m patitur, communem
i l lu sarum m e n t i u m m o rb u m .6 S u i pau l isper o b l i tll s e s t ;
recordab i t u r fac i l e , s i g u idem n o s ante cognoveri t, qllod u t
p o s s i t , p a u l i s p e r l u m i n a e i u s m o rtal i u m rerum n u b e
c a l i g a n t i a terg a m u s . 7 H aec d i x i t ocul osque meos fl e t i b u s
u n J antes c o n tracta i n r u g a m veste s i ccavit.
Mângâierile fi losofi e i - Cartea 1 9

Din care pricini vîntul cu mersu-i vu itor

Tîrăşte apa mării în val fremătător,
S tatornic universul ce spirit îl conduce,
În ape Hesperide 1 0), când la apus se duce
Luceafărul, cum iarăşi se-nalţă-n răsărit,
Sau cine primăveri i timp blând i-a întocm i t,
Ca să împodobească pământul tot cu flori,
20
Cine-a făcut ca toamna, în an i i roditori,
Să curgă mustul dulce din strugurii cei grei -
Deprins să adâncească asemenea idei,
Găsea la fiecare problemă lămurire.
Acuma zace. M in tea îi este-n rătăcire,
25
Împresurat îi este de lanţuri grele gîtul
Şi och i i - n j o s ţinîndu-i sub fruntea împovărată,
Constrîns e să privească ţărâna blestemată .

Proza II
Boethius este În letargie. Filosofia îl m â n gâie şi, ca u n
adevărat medic, Îi d ă p rimele Îngrijiri.
1 Dar, zice ca, este timpul lecuirii, nu al plânsului. 2 Ş i ,
fixându-mă cu toată atenţia, mi-a strigat: Oare, nu eşli t u acela
care odinioară, hrănit CII laptele m eu, crescut sub Îngrijirile
mele, ai căpătat vigoarea unui sujlet de adevârat bârbat ? 3
Şi ţi-am dat arme pe care, dacâ nu le-aifi aruncat mai Înainte,
te-ar fi păstrat În tr-o neÎn vinsâ en ergie. 4 Ce, n u m ă
recunoşti? D e c e taci? A i Încremenit de ruşine s a u de teamă?
Aş fi preferat de ruşine, dm: după cllm văd, groaza te-a
Înăbuşit. 5 Ş i , fi i ndcă m-a văzut nu numai tăcut, dar chiar
fără limbă ş i glas, mi-a mângâiat încet pieptul cu mâna şi a
adăugat : Nu e n ici un pericol, suferă de letargie, boală
comună m inţilor obidite. 6 A uitat de sine pentru o clipă: Îşi
va reaminti de m in e cu uşurin(ă, dacă În tr-adevăr m-a
cunoscut Înainte. Ca să poată face aceasta să-i şterg puţin
ochii Întl/necaţi de Ilorl/l lucrurilor muritoare. 7 Acestea le-a
spus şi mi-a uscat ochii uzi de plâns cu o cută a veşmîntului ei.
 10 Boethius

Metrum III

Tu ne m e d i scussa l i querunt n oc t e tenebrae

l um i ni bu sque prior re ci i it v igor,
ut, cum praec i p i t i g l o m e rantur s i de ra Caro
ni mbos isque polus stetit i mbribu s ,
sol latet a c nondum c a e l o venientibus astris
de super i n terram nox fund i tu r ;
h anc s i Th re i c i o Boreas e m i s s u s ab antro
verberet e t c l au s u m resere t d i em,
emicat et s u b i to vibratus l u m i ne Phoebus
1 41
mi rantes oculos rad i i s feri t .

Prosa III

l Haud aliter tri stitiae nebu l i s d i ssolutis h ausi caelum e t

a d c o g n o s c e n d a m m e d i c a n t i s fac i e m m e n t e m r e c e p i .
2 ltaque ubi in e a m d e d u x i o c u l os i nt u i tu m q u e defi x i ,
resp i c i o nutricem meam, c u i u s a b adu l es c e n t i a l a r i b u s
obversatus fue ram,e Ph i losoph i a m . 3 Et quid, i n q u a m , tu in
has e x s i l i i nostri so l i tudi nes, o o m n i u m m ag i stra v i rtutu m ,
supero cardine delap s a venisti, an ut tu qu oque mecum rea
fal sis criminationibus agiteris? 4 An, inquit illa, te, alumne,
-

desererem nec sarc inam, quam mei nominis invidia sustul isti
communicato tecum labore part i rer? 5 Atqui P h i l osop h i ae
fas non erat incomi tatum rel inquere i te r innocentis, meam
s c i l i c e t c ri m in a t i o n e m vererer e t quas i novum a l i q u i d
acc i deret perh o rrescere m ? 6 Nunc e n i m p r i m u m censes
apud improbos mores lacessi tam pericu l i s esse sapientiam?
Nonne apud veteres quoque an te nostri Platon i s aetatem
m ag n u m s a e r e c e r t a m e n c u m s t u l t i t i ae t e m e r i t a t e
Mângâierile fi losofiei - C artea 1 11

Poezia III
Filosoful îşi recapătă con ştiinţa, şi mintea i se lu minează
Împrăştiind întunericu l, dusu-s-a repede atunci noaptea
Ş i -n ochii mei s-a Întors toată vigoarea dintâi,
Tocmai ca stelele când le adună năvalnicul Corus l l )
Ş i , de nori încărcat, cerul dezlănţu i e ploi .
5
Soarele este ascuns şi, deşi nu sînt stele de seară,
Noaptea coboară de sus, văilc întunccând.
Dacă scăpat e din peştera tracă şi vine B oreas 1 2 )
Zilei închise să-i dea drumul cu plesnet de bici,
Phoebus răsare şi, pe neaşteptate, vibrând de lumină,
10
Prinde În razele lui ochii ce stau admirând.

Proza III
Boethius recu noaşte în medicul său pe educatoarea
tinereţii sale, Filosofia. Aceasta îi ami nteşte de lupta pe
care a d us-o con t in u u împotriva p rosti e i şi a r ăutăţii
omeneşti.
1 După ce s-au împrăştiat în acest chip norii tristeţii mele,
am privit cu lăcomi e cerul şi mi-am recăpătat simţuri le ca să
cunosc faţa lecuitoarei.2 Astfel, când m i-am îndreptat ochii
spre ea şi am fixat-o cu privirea, am recunoscut pe doica mea,
în căminul căreia fusesem prim i t din adolcscenţă, Filosofia.3
Şi pentru ce, zic, o, maestră a tuturor virtuţi lor, ai l ăsat înălţimile
cereşti şi ai venit în aceste singurătăţi ale exilului meu? 1 3 ) Nu
cumva eşti socotită complice cu mine şi ai venit să ispăşim
împreună aceleaşi false acuzaţii? 4 Dar, a răspuns ea, te-aş
părăsi, fiule, şi n-aş împărţi C ll tine. printr-o suferinţă
comună, sarcina pe care ai luat-o asupră-ţi. din cauza urii
numelui meu? 5 Desigur. Filosofiei nil i-ar fi permis să lase
pe un nevinovat fără tovarăş de drum. NlI III-aş leme de
remuşcări şi nl/ m-aş îngrozi. ca şi elim s-ar inhÎlI1pla ("cl'a
12 Boethius

certav i m u s eodemque supers t i t c p raecep tor e i u s S ocrates

i n i u stae v ictoriam mort i s me astan te p romeru i t ? 7 C u i u s
here d i tatem cu m dei nceps Epicu reuTI1 v u l gu s a c Stoicu m
ceterique p ro s u a q u i sque p arte rap t ll m i re m o l i re n t u r
meque recl amantem ren itentemque v e l u t i n partem praedae
traherent, vestem, quam meis texlleram manibus disciderun t
abrep t i sq ll e ab e a p an n i c u l i s t o t a m me s i b i c e s s i s s e
c redentes a b i e re . 8 In q u i b u s q u o n i a m q llaedam n o s tr i
h a b i t u s v e s t i g i a v i d e b a n t u r, m e o s e s s e fa m i l i a r e s
i mprude n t i a rata n o n n u l l os eoru m p ro fanae m u l t itu d i n is
errore pervert i t . 9 Q u o d s i nec A n a x ago rae fu gam n ec
S oc rati s v e n e n u m nec Zenon i s tormenta, q u o n i am s u n t
p e reg r i n a, n o v i s t i , a t Can i o s , a t S e n e c a s , at S o ran o s ,
quorum nec pervetusta nec i nc e l ebris memoria est, s c i re
potu i s t i . 1 0 Quos n i h i l a l i ud i n c l adem detrax i t , n i s i quod
nostris mori bus i n s ti t u t i s tu d i i s i m p roborll m d i s s i m i l l i m i
v idebantur. I I Itaque n i h i l est, qll od a m m i rere, si i n h oc
v i tae saI o c i rcu mflan t i b u s agi temur p roce l l i s , q u i b u s hoc
max ime propo s i tu m est p es s i m i s d i s p l i cere . 1 2 Qll o ru m
qui dem tametsi est n u merosus exercitus, s pernendus tamen
est, qu o n i am n u l l o duce reg i tu r, sed errore tantum temere
ac pas s i m I ymphante raptatur. 1 3 Q u i s i quando cont ra nos
ac iem strue n s v a l e n t i o r i n c u b u e r i t , n o s t ra q u i dem d u x
copias suas i n arcem c o n trah i t , i l l i vero c i rca d i rip iendas
inutiles sarc i n u las occupantur. 1 4 At nos desuper i rridemus
v i l i s s i m a reru m q uaeq u e rap i e n tes sec u r i toti u s fu r i o s i
tumultus eoque vaI I o muniti, quo grassanti stu l ti tiae aspirare
fas non s i t .
M ângâieri l e fi l o s o fi e i - C artea 1 13

extraordinar? 6 Crezi că aCllm, pCl/ tru prima datâ, Într-o

societate necinstită, În!elepciunca kSle atacatel şi pusei În
pericol? La cei vechi, Înainte de vremea discipolului meu
Platoll nl/ am dat adesea luptă mare CII Îndrăzneala prostiei?
Şi chiar Î/1 timpIIl vieţii acestuia, profesorul său, Socrate,
/1U a primit ca răsplată o m oarte nedreapte/, chiar sub ochii
mei? 7 Apoi, pe când mulţimea epicuree şi cea stoice/, şi
al{ii În felul 101; unel/eau se/-mi răpească m oştenirea şi mâ
tîrau, pen tru a avea fiecare par/ea lui de pradă, cu toate
protestările şi opunerile mele, mi-au rupt veşmîn tul pe care
l-am cusu/ cu mâinile mele şi, dupii ce au smuls din el fâşii,
au plecat, crezând că le-am cedat În Întregime. 8 Atunci,
fiindcă se vedeau la aceştia oarecare urme ale Îmbrâcăminţii
mele, ignoranţa, crezând că ei Îmi sînt prieteni apropiaţi,
cum se Întâmplă În rătăcirea mulţimii profane, a abătut pe
unii din tre e i . 9 D a c ă tu n -a i c u n os c u t n ic i fuga l u i
Anaxagora l 4i, nici veninul lui SocrateI 5!, n ici chinurile llli
Zenon I 6!, fiindcă aceştia nu sîn t de la noi, cel puţin ai putut
şti de un Caniusl7i, Seneca I Si, SoranusI9!, a căror amintire
nu e nici prea veche, n ici necunoscută. 1 O Pe aceştia i-a dus
la rII i nă numai faptul de a fi fost formali În disciplina mea
şi de a fi avut dorinţ e cu totul deosebite de a le celor
necinstiţi. 1 I Astfel, n-ai de ce sii te miri cii pe această mare
a vieţii sîntem hărţuiţi de filrtuni care bântuie În jUrii-ne,
unde lucrul de cea mai mare importanţă este de a /1/1 plăcea
celor răi. 1 2 Deşi armata acestora este numeroasă, ea este
totuşi de di!.pre!uit, fiindcă n-are nici lin conducătol; ci este
tÎrÎtâ doar de eroare, care rătăceşte Încoace şi Încolo, la
În tâmplare, fără n ici o ţintâ. 1 3 Dacă aceasta, lup tând
Împotriva mea, mă va ataca odatâ cu furie, conducătorul
meu - raţiunea - Îşi va strînge oştile sale În fortiireaţă şi
duşmanul va avea de răpit doar materiale nefolositoare. 1 4
Iar eu, de sus de pe metereze, voi rÎde de cei care s e lasă
furaţi de cele mai neÎnsemnate dintre lllcruri, adăpostită de
orice tUlI/ult fllrios şi Întăritii prin acel zid, la care nu i-ar fi
permis proslieije./ilitoare să ajungă .
14 Boethius

Metrum IV

Quisquis composito serenus aevo

fatum sub pedibus egit superbum
fortunamque tuens utramque rectus
invictum potuit tenere vultum,
non illum rabies minaeque ponti
versum funditus exagitantis aestum
nec ruptis quotiens vagus caminis
torquet fumificos Vesaevus ignes
aut celsas soli ti ferire turres
1 0
ardentis via fulminis movebit.
Quid tantum miseri saevos tyrannos
mirantur sine viribus furentes?
Nec speres aliquid nec extimescas,
exarmaveris impotentis iram;
1 5
at quisquis trepidus pavet vei optat,
quod non sit stabilis suique iuris,
abiecit clipeum locogue motus
nectit, qtia valeat trahi, catenam.

Prosa I V

I Sentisne, inguit, haec atgue animo illabuntur tuo an

bVO� Â:upa�? Quid fles, quid lacrimis manas? 'Eţau8a,
�� K€u8€ v6�. Si operam medicantis exspectas, oportet
vulnus detegas. 2 Turn ego collecto in vires animo: Anne
-

adhuc eget ammonitione nec per se satis eminet fortunae

in nos saevientis asperitas? Nihilne te ipsa loci facies movet?
3 Haecine est bibliotheca, quam certissimam tibi sedem
Mângâierile filosofiei - Cartea 1 15

Poezia IV 20)
Î n ţeleptul, spune Filosofia, treb uie să pri mească cu
aceeaşi detaşare şi b u c uriile ca şi lovitu rile sorţii, să nu
spere nimic şi să nu se teamă de nimic.
Cel ce stăpân pe sine, cu-acelaşi fei de viaţă,
A-nvins superba soartă punînd-o sub picior,
Cel cc-a avut curajul ca să privească-n faţă
Norocul, de înalţă sau e coborîtor,
Pe-acela nici mânia oceanului întins,
Cu valuri răscolite şi ameninţătoare,
Nici, furtunos, Vezuviul, când izbucneşte-ncins
Şi foc şi fum revarsă, cu lavă curgătoare,
Sau fulgerul ce turnuri în vîrfuri le trăsll�')tc,
10
Nimica pe acela nu-l poate-nspăimânta.
De ce nenorociţii admiră nebuneşte
Tiranii cruzi ce ura nu pot a-şi Înfrâna?
211,
Să n-ai nădejdi, nici teamă în orice-mprejurare
Şi dezarmezi mânia celui nestăpânit;
15
Dar cine fără cumpăt dorinţi şi temeri are,
Acela, ncstatornic, mereu nechibzuit,
Îşi lasă-n luptă scutul, uitând de datorie,
Şi-şi leagă singur lanţul ce-l duce în robie.

Proza IV
Boethius aminteşte tot ce a făcut el pentru respectul
virtuţii, apărând pe cei nedreptăţiţi şi luptând cu necinstea,
luptă care i-a atras duşmani, ce unindu-şi puterile, l-au
Învins şi l-au adus În stare de umilinţă şi mizerie. Cei cinstiţi
suferă, i a r cei necinstiţi triumfă: iată ceea ce este de
neînţeles În desfăşurarea faptelor omeneşti.
1 Inţelegi tu acestea, zise ea, şi-ţi intră În suf7et, S(/U eşti
221
ca măgarul inain tea lirei? De ce plângi, de ce-fi curg
16 Boethius

nostris 111 l aribus i p s a delegeras. i n qua mec um s aepe

res i d ens de h u m an aru m d i v i n a ru m q u e reru m s c i en t i a
d i sserebas? 4 Tal i s habi tus tal isque v u l tus erat, c u m tecu m
n atu rae sec reta r i m arer, c u m m i h i s i derum v i a s rad io
descri beres , cum mores nostros totiusque v i tae rationem
ad cael est i s ord i n i s exem p l a formares ? Haec ine p raem ia
referi mus tibi obsequentes ? 5 Atqui tu hanc sententiam
P l aton i s ore s an x i sti beatas fore res p u b l icas, si eas vei
stud iosi s ap ientiae regerent veI earu m rec tores studere
s a p i en t i ae c o n t i g i s s et . 6 Tu e i u s d e m v i r i o re h anc
sapientibus c apessen d ae rei publ icae necessariam c ausam
esse m onu isti, n e i m prob is flag i t i osi sque c i v ibus urbium
rel i c t a gu bern acu l a pestem b o n i s ac p er n i c i em ferren t .
7 Hanc igitur auctoritatem secu tu s , quod a te in ter secreta
otia d i d i c er a m. t r a n s fe r r e In actu m pu b l i cae
ammin istrationis optav i . 8 Tu m i h i et, q u i te sapien ti u m
mentibu s i n seru i t, deus consc i i n u l l u m me a d magistratu m
n i s i c o mmune bonorum o m n i u m studium detu l i sse. 9 1 nde
cum i mprobis graves i nexorabi lesque d i scord i ae et, quod
c o n s c i e n t i ae l iber t a s h a b e t , p ro t u e n d o i u re sp reta
potentiorum semper offen sio.
1 0 Quot i ens ego Coni gastum 111 i m bec i l l i cUlUsque
fo rtu n a s i m p etu m fac ientem o b v i u s excep i , q u o t iens
Triggu i llam regiae p raepositum domus ab incepta, perpetrata
iam prorsus i n iuria deiec i , quotiens m iseros, quos i nfi nitis
calumni is i mp u n i ta barbaroru m semper avari t i a vexabat,
obiecta peric u l i s auctoritate protex i ! Nu mquam m e ab i u re
ad i n i u ri a m q u i cquam detrax i t . 11 Provincialium fortunas
turn privatis rap i n i s , turn p u b l i c i s vectigalibus pessu mdari
non al iter qllam qlli patiebantur i n d o l u i . 1 2 Cum acerbae
Mângâieril e filosofi e i - Cartea I 17

lacrimile? Vorbeşte deschis, n/l asclInde nimic În inima ta. ",)

Dacă aştepţi ajutorlll doctoruilli trebuie să-fi arăţi rana.2
Atunci eu, adunându-mi în suflet toată energia, am răspuns:
Oare este nevoie de explicaţie şi nu se vede de la sine asprimea
sorţi i care se Înfuri e împotriva mea? Întru n i mic nu te mişcă
însăşi înfăţişarea locului?3 Aceasta este biblioteca pe care tu
însăţi o aleseseşi ca sălaşul cel mai s i gur în casa mea, în care
adesea şezând cu mine discutai desprc şti inţa lucrurilor divine
şi umane?4 Aşa eram cu, înfăţişarea aceasta o aveam, pe când
descifram cu tine secretele natur i i , pe când tu îmi descriai cu
băţul căile stelclor24l , pe când Îmi formai caracterul şi raţiunea
Întregii melc vieţi, după exemp lele ordinii cereşti? 25) Aceasta
îmi este răsplata că tc-am u rmat pc tine?5 Doar tu ai consacrat
această sentinţă prin g ura l u i Platon, că vor fi fericite statele
când le vor conduce i u b i tori i de înţe l e p c i u n e sau când
conducătorii lor vor putea să se dcdea studiului Înţelepciunii."6)6
Tu însăţi, prin gura aceluiaşi bărbat, ai arătat că acesta este un
motiv serios de a-ţi însuşi puterea statu l u i : ca nu cumva
conducerea fii nd l ăsată cetăţeni lor necinstiţi şi răi, aceştia să
aducă nenorocire şi pieire celor buni . 7 Aşadar, urmând această
autoritate, ceea ce am învăţat de la tine în timpul orelor l ibere
şi liniştite, am dorit să traduc în faptă în admi nistraţia publică.
8 Tu şi Dumnezeu, care te-a semănat în minţi le înţelepţilor,
îmi sînteţi martori că nimic n u m-a adus la funcţiile publice
decît dorinţa dc a servi deopotrivă pe toţi cei bun i. 9 De aici
grave şi inevitabile neînţe legeri cu cei răi şi supărarea celor
puternici, pe care am di spreţui t-o întotdeauna, în apărarea
dreptului, aşa cum cere libertatea conştiinţei .
10 De CÎte ori m-am opus lui Conigastusm, când se repezea
p e averea vreunui om slab, de cîte ori am oprit pe Trigguilla28),
intendentul casei regal e , de la o nedreptate începută sau chiar
Înfăptuită, de CÎte ori, opunînd pericolelor autoritatea mca,
am ocrotit pe nenorociţii pe care îi lovea prin nenumărate
18 Boethius

fam i s tempore g ravis atque inex p l icab i l i s indicta coemptio

p rofl i g atura i n o p i a Campa niall1 p r o v i n c i am v ideret u r,
certamen ad v er s u m p raefec t u m p raet o r i i c o m m u n i s
c o mmodi ratione suseep i . rege eognoscente contend i et, ne
coemptio ex igeretur, evici . 13 Pau l inum consul arem v iru m,
c u i u s opes P a l a t i nae ca nes i a m spe atque a m b i t i o n e
devorassent, a b ipsis hiantiull1 faueibus trax i . 14 N e Al binum
c o n s u l a re m v i r u m praei u d i c a tae aecu s a t i o n i s p oe n a
corriperet, od i i s m e Cy prian i delatoris opposu i . 1 5 Satisne
i n me magnas v ideor exacerbasse discord ias? Sed esse apud
celeros lutiar debu i. qui m i h i amare iusti tiae n i h i l apud
au l i cos, quo magis essell1. lutior, reserva v i . Quibus au tem
deferentibus perculsi sumus? 16 Quorum B asilius o l i m regio
ministerio depu lsus in delationem nostri nominis a lieni aeri s
n eees s i tate cOll1 p u l su s es t. 1 7 Op i l i o n em v e ro atque
Gauden tium eum ob i n null1eras m u l t i p l icesque fraudes i re
i n ex s i l i u m reg ia eens u ra dec revi sset cu mque i l l i parere
n olen tes s a c raru m se se aed i u m defe n s i o n e tu eren tu r
compertumque id regi foret, ed ixit, uti, n i intra praescriptu m
diem Raven n a urbe decederent, n o tas i n s ig n i t i fro n t i bus
pel leren tur. 18 Quid h u ic severitati posse astrui v idetur?
Atquin eo die deferentibus ei sdem n o m i n i s nostri delatio
suscepta est. 19 Quid i g i tur, nos traene artes ita meruerun t
a n i l los accusatores iustos fecit p raem i s sa damnatio? Itane
n i h i l fo rtu nam p u d u i t s i m i nus accusatae i n n ocen t i ae, at
aecusantium vil itas?
2 0 At c u i u s c r i m i n i s argu i m u r s u m m a m q u aeres ?
S e n atu m d i c i m u r s a l v u m e s s e v o l u i s s e . 2 1 M o d u m
desi dera s ? D e l a t o rem , ne d oc u m en ta d eferret, q u i b u s
senatu m ma iestalis reu m faceret, i m pedi s se c r i m i n am u r .
22 Quid igitur, o mag istra, cen ses ? I nfi t i ab i mur c r i men , ne
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1 19

m anevre lăco m i a întotdeauna nepedeps i tă a barbari l o r !

Niciodată nu m - a abătut ceva de la dreptate spre nedreptate2')'.
I l Mă durea ca şi pe victime când averile p rovincialilor, prin
jafuri particulare sau prin daj d i i publice, erau ni mic ite. 1 2 Pe
când, în timpul unei mari foamete, rechiziţia ordonată, grea şi
inexpl icabilă, părea că ameninţă provincia Campania)l)) cu
mizeria, mi-am luat asupră-mi lupta împotriva prefectului
pretorian, pentru i nteresul genera l , am luptat cu el până l a
rege ş i am învins, împiedicân d să se săvîrşească rechiziţia.
13 Pe fostul consul PaulinusJ11, bărbat ale căru i averi le
devoraseră câinii Palatinului, prin proiectele şi ambiţi i l e lor,
l-am scos d i n gîtlej u l lor pe când erau gata să-I înghită. 1 4 Am
înfruntat furia delatorului Cyprianus pentru ca Albinus32"
fost consul , să nu sufere pedeapsa unei acuzări nejudecate.
15 Oare n-am stârnit împotriva mea vrăjmăşii destul dc mari?
Ar fi trebuit cel puţin să fiu la adăpost faţă de ceilalţi, eu care,
în dragostea mea pentru dreptate, nu mi-am luat nici o măsură,
ca să fiu în s iguranţă faţă de oameni i curţii. Dar de ce
defă imători n-am fost atacat? 16 D intre aceştia, Basili us3J',
de curând alungat d i n slujba regelui, a fost împ ins de datorii le
lui băneşti, la delaţiune împotriva mea. 1 7 Ş i , fiindcă din cauza
nenumăratelor şi multelor feluri de fraude, cenzura regească
decretase să meargă În exil OpilioH' şi GaudentiusJ51, iar
aceştia, refuzând să se supună, se apărau prin dreptul de azi l
a l locaşurilor s finte, regele, aflând aceasta, a decretat ca, dacă
nu vor ieşi din Ravena3i» p ână în ziua prescrisă, să fie înfieraţi
pe frunte şi alungaţi. 1 8 Ce se mai putea face în faţa unei astfel
de sevcrităţi? Şi totuşi, în acea zi ei denunţând numele meu,
denunţul a fost p rimit. 1 9 Dar ce? Aceasta a meritat activitatea
mea? Sau pe acei acuzatori i-a făcut drepţi condamnarea pe
care o suferiseră? Sorţ i i nu i-a fost deloc ruşine, dacă nu de
inocenţa celui acuzat, cel puţin de josnicia acuzatori lor?
20 Poate vrei să şti i obiectul v inovăţiei ce mi se impută?371
Se afirmă că am voit să salvez senatu1.2 1 Vrei să şti cum? Sînt
20 Boethius

t i b i pudor s i mu s ? At v o l u i nec u mquam vel l e des i stam.

Fateb i mur? Sed i mped iendi delatori s opera cessavi t . 23 An
optasse i l l i u s ord i n i s salutem nefas vocabo? I l Ie qu i dem
s u i s de me dec ret i s , u t i hoc nefas esset, effecerat . 24 Sed
s i b i semper mentiens i mpruden t i a rerum merita non potest
i m mutare nec m i h i S oc ratico decreto fas esse arbi tror veI
occu l u i sse veri tatem veI conces s i sse mendacium. 25 Verum
id quoquo modo sit, tuo sapient iumque iudicio aestimandum
rel i n q u o . C u i u s rei seriem atque veritatem , ne l a tere
posteros queat, s t i l o etiam memori aeque mandav i . 26 Nam
d e c o mpos i t i s fa l s o l i t ter i s , qu i bu s l i bertatem argu o r
sperasse R o manam, gu i d attinet d icere? Quaru m fraus
aperta patu i sset, si n o b i s i psorum confess ione delatorum,
quod in omnibus negot iis max i mas v i res habet, uti l icuisset.
27 Nam quae sperar i rel iqua l i bertas p otest? Atque u t inam
posset u l l a ! R espondi ssem Can i i verbo, qui cum a Gaio
C ae s a re Germ a n iei fi l i o c o n s c i u s c o n t ra s e fac ta e
coniurat ionis fu i sse d iceretur: ' S i ego', i n qu i t , 'sci s sem, tu
nesc i sses'. 2 8 Qua in re non ita sensus nostros maeror
hebet a v i t , ut i m p i o s scelerata c o n tra v i rtu tem querar
mo l i t o s. sed , q u ae s pera veri nt, effec i s se veh emen ter
ammi ror. 29 Nam deteri o ra vel l e n o s t r i fuerit fo rtasse
defectu s, posse con tra i nnocenti am, quae sceleratu s qu isque
conceperi t , i n spec tante deo monstri s i m i le est. 30 Unde
haud in i u r i a tuoru m quidam fam i l i ar i u m q u aes i v i t : 'S i
qui dem deus', i nqu i t , ' est, unde maIa? bona vero unde, s i
non est ? ' 3 1 Sed fas fueri t nefari o s h o m i nes , q u i bonorum
omnium toti u s qu e senatus sangu i nem petu nt, nos eti am ,
quos propugn are bon i s senatu i que v iderant, perdi tum i re
volui s se. 3 2 Sed num idem de patribus quoque merebamur?
Mângâierile filosofi ei - Cartea 1 21

acuzat că am împiedicat pc un delator de a denunţa documentele

prin care ar fi p utut face senatul v inovat de I ese-maj estate.
22 Ce crezi tu, stăpâna mea, că trebuia să fac? Să-mi tăgăduiesc
fapta ca să nu-ţi produc ruşine? Dar am vrut-o şi niciodată nu
voi înceta de a o vrea. Să m ărturisesc? Atunci va înceta
strădania mea de a împiedica pe delator. 23 Sau voi numi
crimă dorinţa mea de a salva acest corp? Desigur, el făcuse
prin politica sa împotriv a mea ca aceasta să pară crimă.
24 Dar bieisnicia, oricît ar minţi, nu poate să schimbe dreptatea
fap telor, şi, după dictonul soeratic, nici nu socotesc că e bine
să ascund adevărul sau să cedez m i neiunii3X). 25 Oricum ar fi
aceasta, o las să fi e apreciată de j udecata ta şi a înţelepţi lor.
Şi, ca să nu poată rămâne necunoscută povestirea adevărată a
acestei afaceri , eu am transmis-o memoriei urmaşilor, scriind-o.
26 În ceea ce priveşte scrisorile apocri fe, prin care se arată că
am apăra t libertatea Romei, ce pot să spun? Falsitatea acestora
s-ar putea evidenţia, dacă mi s-ar permite să mă folosesc chiar
de declaraţiile delatorilor, fap t care are cea mai mare valoare,
în toate împrejurările. 27 Şi ce libertate se mai poate spera?
0, de s-ar putea spera vreuna! Aş fi răspuns prin cuvîntul lui
Canius care, acuzat de Gaius Caesar, fiul lui Germ anicus,
că ar avea cunoştinţă de u n complot urzit contra lui, a spus :
Dacă eli aş fi ştiut, tu n-aiji ştiut. 28 Dar î n această afacere
durerea nu a paralizat într-atît simţurile mele, încît să mă plâng
că nelegiuiţii au uneltit lucruri criminale împotriva virtuţii. Din
contră, sînt înmărmurit cum au putut să înfăptuiască ce au
dorit. 29 Fiindcă a voi răul poate fi un defect omenesc, dar a
face împotriva i nocenţei tot ce a conceput un scelerat fără
teamă dc Dumnezeu, aceasta estc o monstruozitate. 30 De
aceea, pe bună dreptate a întrebat unul d intre prieteni i tăi 3'!)
apropiaţi: Dacă există Dumnezell, de unde provine răul? Iar
dacă nu există, de unde provine binele ? 3 1 Să zicem însă eă
a fost cu putinţă ca oameni nelegiuiţi, care cer sângele tuturor
22 Boethius

M em i n i sti, u t 0p l n or. q u o nla lll Ille d i c t u r u m q u i d

facturumve p raesen s semper i p s a d i ri gebas, mem i n i s t i ,
inquam, Vero nae cum rex avidus exitii communis maiestatis
cri men in Al b i n u m delatae ad c u n c t u m sen atus ordi nem
transferre moli retur, lln iversi i n n ocen ti a m senatus quanta
mei periculi secu ritate defenderim. 33 S c is me haec et vera
proferre et in n u l \a llmqualll lllei l aude iactasse; m i n u i t eni m
quodam modo s e probantis consc ien tiae secretum, quotiens
os ten tando q u i s fac t u m rec i p i t fam ae pret i u m . 34 Sed
innocentiam nostram quis exceperit eventus,vides; pro verae
v i rtutis praem iis fal s i sceleri s poenas s u b i mu s . 35 Eccu i u s
umquam facinoris manifesta confessio ita iud ices h abuit i n
severi tate conc ordes, u t n o n ali quos vei ipse i ngen i i enor
humani vei fo rtu nae cOI )(Jici o c u n c t i s morta l i b u s i ncerta
s u m m i tteret ? 36 Si infl a m mare sac ras aedes v o l u i sse, si
sacerdo tes impio iugulare gladio, si bonis o m n i b u s necem
s t r u x iss e d i c er e m u r, p r aes en t elll t a m e n s e n t e n t i a,
confessum tamen c o n v i c tumve p u n i sset ; n u n c q u i ngent i s
fere passuum milibus procul muti atque indefensi o b studium
propensius in senat u m morti proscri p t i o n ique dalllnamur.
O meritos de si mili c r i m ine nemi nem posse c o n v i nc i !
37 Cu i u s d i g n i tatem reat u s i p s i et i a m q u i detu lere
v iderunt; quam u t i a l i c u i u s sceleris a m m i x t i one fu scarent,
ob ambi tum dign i tatis sacrilegio me consc ientiam pollu isse
men t i t i s u n t . 38 Atq u i et tu i n s i t a n o b i s om nem reru lTI
mortal illlll c u p i d i nem de nostri animi sede pellebas et sub
tuis oculis sacri l eg io l o c u m esse fas n o n era t . I n s tillabas
en im auribus cogitationi busque cotid i e meis Pythagoricum
i l l lld E1WU SE(J) 39 Nec c o n ven iebat v il i s s im o r u m me
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1 23

celor buni ş i al senatului întreg, să fi voit să mă piardă şi pe

mine, care lupt pentru bine şi pcntru senat? 32 Dar meritam
acelaşi lucru şi de la senatori? Î ţi aminteşti , cred, fiind tu însăţi
prezentă întotdeauna, mă conduceai în vorbele şi faptele mele,
îţi aminteşti , zic, pe când la Verona regele, dorind pieirea
tuturora, cău ta să pună pe seama întregului senat o crimă de
Iese-majestate, de care era acuzat Albinus, cu câtă indiferenţă
faţă de propriul meu pericol am apărat nevinovăţia senatului.
33 Ş tii că acestea sînt absolut adevărate şi nu le spun niciodată
pentru a mă lăuda; căci se micşorează oarecum farmecul secret
al conştiinţei mulţumite de sine, ori de CÎte ori cineva, arătându­
şi o faptă, primeşte pentru ea, ca răsplată, faima. 34 Dar vezi
ce soartă a avu t nevinovăţia mea : în loc de răsplată pentru o
virtu te adevărată, am suferi t pedeapsă p e n tru o acuzaţ i e
neîn temeiată. 3 5 Mărturisirea p e faţă a unei crime a avut
vreodată judecători aşa de potriviţi în severitate, încît să nu
fie nici unii subjugaţi de erori propri i spiri tului omenesc sau de
condiţia sorţii nesigure pentru toţi muritorii? 36 Dacă s-ar fi
spus despre m ine că am voit să i ncendiez altarele sfinte, că tai
gîtul preoţilor cu sabia nelegiu i tă, că am adus moartea tuturor
celor buni, j udecata m-ar fi condamnat în prezenţa mea, pe
bază de probe ş i de mărturi i ; acum, la depărtare de aproape
cinci sute de m i i de paşi, fără putinţă de a vorbi şi de a mă
apăra, sînt condamnat la moarte şi p roscriere, din cauza zelului
meu nemăsurat pentru senat. 0, de n-ar putea fi convins n imeni
că am meritat asemenea nelegiuire !
37 Onoarea acestei acuzaţii au văzut-o c hiar cei ce m-au
denunţat; ca s -o vestej ească amestecând-o în tr-o crimă, au
minţit că mi-am pătat conştiinţa printr-un sacri legiu, ca să
dobîndească în schimb demnitate. 3 8 Dar şi tu, sădită în mine,
alungai din adâncul sufletului meu orice dorinţă a lucruri lor
muri toare ş i n u p u tea să e x i s te sub ochii tăi loc p e n tru
sacrilegiu. Căci îmi strecurai zilnic în urechile şi În cugetul
24 Boethius

spirituum praesi d i a c aptare, quem tu i n h anc excellentiam

componebas, u t c on s i m i l e m deo fac eres . 4 0 P raeterea
penetral i n nocens domus, honest i s s i morum c oetu s
amicorum, socer etiam sanctus et aeque ac tu ipsa
re v e r e n d u s a b o m n i n o s h u i u s c r i m i n i s s u s p i c i o n e
defendunt. 4 1 S ed - o n efas ! i l l i vero d e te tanti c r im i n i s
fid e m c a p i u n t atque h o c i p s o v id e b i m u r affin e s fu i sse
maleficio, quod tuis imbuti d i sc ip l in i s , tui s instituti moribus
s u m u s . 42 h a n o n e s t s a t i s n i h i l m i h i tuam profu is s e
reverentiam, n i s i u ltra t u m e a potius offe n s i on e l acerer i s .
4 3 At vero h i c etiam nostris mal i s c u mu l u s acce d i t , quod
e x i s timatio p l u ri morum non reru m merita, sed fortunae
spectat eventum eaque tantum i u d icat esse prov isa, quae
fel i citas commendaveri t; quo fit ut e x i stimatio bona prima
omn i u m deserat i n fe l i ces. 4 4 Qui nunc pop u l i rumores,
quam d i ssonae mul t i p l icesque sentent iae, piget rem i n isci;
h o c tantum d i x er i m u l t i m a m esse a d v e rs a e fo rtu n ae
sarcinam, quod, dum miseris aliquod crimen affingitur, quae
perferu n t m e ru i ss e c re d u n t u r. 4 5 E t ego q u i d e m b o n i s
omnibus pulsus, dignitatibus exutus, existimatione foedatus
ob benefi c i u m s u pp l i c i u m tu l i . 46 Videre autem v i deor
nefarias sceleratorum offic inas gaudio l aetitiaque fluitantes,
p e rd i t i s s i m u m q u e m q u e n o v i s d e l at i o n u m frau d i bu s
i m m i n e n te m, i ac e re b o n o s n o s t r i d i sc ri m i n i s terrore
prostratos , fl a g i t i o s u m quemque ad auden d u m q u i d e m
fac inus impu n i tate, ad effi c iendum vero prae m i i s i n c i tari,
i n so n tes autem non modo securitate, verum ipsa e t i am
defens ione privatos. Itaque l i bet exclam are :
Mângâieril e fi losofi e i - Cartea 1 25

meu acel dicton p itagoreic urmează-1 pe Dllmnezeu.40) 3 9 Ş i

n u s e putea s ă capăt ajutoare d e l a spiritele eele mai meschine,
când tu mă formai În această nobleţă spirituală, ca să mă faci
asemenea lui Dumnezeu. 40 Pe lângă acestea, căminul meu
nepătat, tovărăşi a de p rieteni foarte o neşti , socrul meu41) cu o
viaţă de sfint ş i care merită să fie respectat ca tine însăţi, mă
apără de orice bănuială a acestei crime. 41 Dar ce nelegiuire !
Din cauza ta ei mă bănuiau de o astfel de crimă, ş i prin însuşi
faptul că am fost pătruns de învăţătura ta, că am fost format
în disciplina ta, par în ochii lor a nu fi străin de această acuzaţie.
42 Astfel nu e deajuns că nu mi-a fost de n i c i un folos cultul
meu pentru tine, dar mai mult, eşti şi tu lovită de o fensa adusă
mie. 43 Şi se mai adaugă la grămada nenorocirilor mele şi
aceea că aprec ierea celor mulţi nu j udecă meritu l faptelor, ci
deznodământul lor adus de evenimente şi nu iau în seamă
prevederile, decît În măsura În care ele sînt Încununate de
succes; de aceea se Întâmplă ca buna preţuire să părăsească
cea dintâi pe cei n e norociţi. 44 Care sînt acum zvonurile în
popor, cît de deosebi te şi de multe sînt mi-e silă să le amintesc;
aş spune n u mai că aceasta este cea mai apăsătoare sarcină a
unei sorţi v i trege, că, atunci când se plăsmuieşte vreo crimă
pe seama celor nenorociţi, se crede că ei au meritat ceea ce
îndură. 45 Şi eu, deposedat, izgoni t din toate bunurile mele,
despuiat de demnităţi, pătat în reputaţia mea, am primit ca
răsplată suferinţa, pentru că am făcut b i nele. 46 Parcă văd
oficinele nelegiuite ale criminali lor jubilând de bucurie şi
veselie, parcă văd pe toţi pierduţii ameninţându-mă cu şantajul
unor noi denunţuri; cei buni zac, căzuţi sub teroarea primejdiei
mele, criminalii, dacă n u sînt pedepsiţi, când Îndrăznesc să
comită crima, sînt aţâţaţi să o săvîrşească În vederea răsplăţi lor,
iar cei nevinovaţi sînt lipsiţi nu numai de securitate, dar chiar
de apărare. De aceea sînt Îndreptăţit să mă j e lui:
 Hul'lhlllS

Mctrull1 V

o ste l l i feri cond itor orbis,

q u i perpetuo nixus s o l i o
rapida caelum turbine versas
legemque pati s idera cogis,
5
ut nunc pleno lucida cornu
totis fratris obvia f1ammis
condat stellas luna min ores,
nunc obscuro pal l i d a cornu
Phoebo prop ior lumina perdat
10
et, qu i pri mae tempore n o c t i s
a g i t algentes Hesperos ortu s,
soli tas iterum mu tet h abenas
Phoebi pallens Luc ife r o rtu .
Tu frondifluae frigore brumae
IS
stringis lucem brevi ore mora,
tu, cum fervida venerit aestas,
agiles nocti d iv i d i s horas .
Tua v i s varium temperat a n n u m ,
u t , 'quas B o reae s p i r i tu s aufe rt,
20
revehat m i tes Zephyrus fron des,
quaeque Arcturus semina v i d it,
S i rius altas u rat segete s ;
n i h i l antiqua lege solutum
linquit propriae stationis opu s .
2S
Omn i a certa fi n e gubernans
hominum solos respui s actus
merito rector cohi bere modo.
Nam c u r tantas lubrica versat
Fortuna vices? Pre m i t i n sontes
M,îng,"licrik fil osofiei - Cartea 1 27

Poezia V42)
Invocaţie către C reatorul lumii pentru a aşeza şi printre
oameni legile armonice şi perfecte ale u niversului.
Dăltuitor al boltei Înstelate,
Şezând pe tron În veşnică domnie,
Tu-nvârţi pe cer În repezi cercuri toate
Şi aştrii-i fac i să se supună ţie.
Tu vrei ca luna argintie, p lină,
Cu flacăra ce fratele i-a dat,
Î n Întuneric stelele să ţină,
Sau palidă, cu discu-ntunecat,
Aproape fiind ca Phoebus să dispară.
10
Prin tine, Hesperus, când noaptea vine,
Conduce aştrii reci ca să răsară;
Apoi , schimbându-şi frân c noi, se face
Luceafăr pal id, P hoebus când apare.
Tu iernii reci, de frunze pustiită,
15 Î i rândui ziua mică, noaptea mare,
Tu veri i, Învăpăiată ş i-nsorită,
Î i dai nopţi scurte şi Îmbălsămate.
Prin tine aml-n timp Îşi toarce firul
Şi fru nze de Boreas scuturate
20
Le-aduce iarăşi fragede, Zefirul.
Ş i ce Arcturus vede-abia sub glie,
Sub S i rius În pârgă rod se face,
N imic scăpat de-a se supune ţie
Din rostu-n care-i pus, nu se desface.
2S
Voinţa ta la toate este cale
Şi doar pe oameni Îi respingi, izvoare
Să aibă vrerile dreptăţi i tale.
Căci pentru ce e soarta schimbătoare
De neînţeles? De-i crima pedepsi tă,
28 Boethius
30
debita sceleri noxia poena,
at perversi resident c e l s o
mores s o l i o s anctaque c alcant
i niusta v i c e colla nocentes.
Latet obscuris condita v i rtus
3S
c lara tenebris iustusque tul i t
cri men i n iqu i .
N i l periuria, n i l nocet i p s i s
fraus m e n d a c i c ompta c o l ore .
S ed cu m l ib u i t v i ribus u t i ,
40
q u o s i nn u meri metuunt popu l i ,
summos gaudet subdere reges .
O i a m m i se ras respice terras,
qu i s q u i s rerum foedera necti s !
Operis tanti pars non v i l i s
4S
h o m i nes quatimur fortunae s a l o .
Rapidos, rector, c o m p r i m e fluctus
et, quo c ae l u m reg i s i mmemsum,
firma stab i l e s foedere terras.

Prosa V

1 Haec ubi continuato doI ore delatravi , i l la vultu plac ido

n i h i l qu e m e i s questibus mota: 2 Cum te, i n q u i t , maestu m
l ac r i m a n te m q u e v i d i s s e m , i l i c o m i s e r u m e x sul e m q u e
cogno v i ; sed q u a m i d l o n g i n q u u m e s s e t e x si l iu m , n i s i t u a
prodidisset oratio, nesciebam. 3 S e d t u q u a m proc u l a patria
non quidem pulsus es, sed aberrasti ac, si te pulsum existi mari
mavis, te potius ipse pepu l i s t i ; nam id quidem de te numquam
cu iquam fas fuisset. 4 S i enim, cuius oriundo s i s patriae,
reminiscare, non uti Atheniensium quondam multitudinis imperio
regitur, sed cl<; Koipav6<; EGnV, ci<; �acrtAc6<; qui frequentia
Mângâierile fi l o s o fiei - Cartea I 29

30
o ispăşeşte cel nevinovat;
Iar răutatea e pe tron suită
Şi cel ce e în v iaţă nepătat
De cei mişei călcat e în picioare.
Virtutea luminoasă-n umbră zace,
35
Iar dreptu l e-acuzat de-ngrozitoare
Păcate, ce nedreptu l doar lc face.
Sperjurul l i se trece cu vederea
Ş i-nşelăciunea închisă-n false legi;
Dar când ajung în mâini să ia puterea,
40 Î ş i fac p lăcerea să subjuge regi
Temuţi de neamuri mari, ncnumărate.
Priveşte-acum pământul plin de jale,
Oricine-ai fi cel ce dirigui toatc:
Noi, bună parte a lucrării tale,
4S
Plutim pe marca v ieţii la-ntâmplare.
Stăpâne, opreşte valu-nfuriat
Şi dă şi pe pământ legea prin care
Conduci imcnsul spaţiu înstelat.

Proza V
Filosofia recu noaşte meritele şi virtuţile lui Boethius.
î nsă tristeţea, mânia şi d urerea lui sînt prea grave. EI e
bolnav sufleteşte şi trebuie m ai Întâi vindecat c u incetul,
ca să poată Înţelege orinduirea divină a lumii, nu numai
În cer, ci şi pe pământ.
1 După ce am rostit acestea în continuarea durerii mele,
ea, cu faţa l in iştită şi fără să fie mişcată de p lânsul meu, a
z;s:2 Când te-am văzut trist şi înlăcrimat, am înţeles imediat
că eşti nefericit şi exilat; dar nu ştiam cît de departe îţi este
exilul, dacă nu-mi arătai prin cuvîntarea ta.3 N-ai fost
alungat aşa de departe de patrie, ci tu te-ai rătăcit şi, dacă
preferi să te socoţi alungat, tu însuti mai degrabă te-ai
30 Boethius

clvlUm, non depulsione laetetur, cu\Us agl frenis atgue

obtemperare iustitiae libertas est. 5 An ignoras illam tuae
civitatis antiquissimam legem, gua sanctum est ei ius
exsulare non esse, quisquis in ea sedem fundare maluerit?
Nam gui vallo eius ac munimine continetur, nullus metus
est. ne exsul esse mereatur; at guisquis inhabitare eam velle
desierit, pariter desinit etiam mereri. 6 Itaque non tam me
loci huius guam tua facies movet nec bibliothecae potius
comptos ebore ac vitro parietes quam tuae mentis sedem
requiro, in gua non libros, sed id, quod libris pretium facit,
librorum quondam meorum sententias collocavi. 7 Et tu
quidem de tuis in commune bonum meritis vera quidem,
sed pro multitudine gestorum tibi pauca dixisti. 8 De
obiectorum tibi veI honestate vei falsitate cunctis nota
memorasti. De sceleribus fraudibusque delatorum recte tu
quidem strictim attingendum putasti, quod ea melius
uberiusque recognoscentis omnia vulgi ore celebrentur. 9
Increpuisti etiam vehementer iniusti factum senatus . De
nostra etiam criminatione doluisti, laesae quoque opinionis
damna flevisti. 1 0 Postremus adversum fortunam dolor
incanduit conquestusque non aequa meritis praemia pensari
in extrema Musae saevientis, uti, quae caelum, terras
quoque pax regeret, vota posuisti. 1 1 Sed quoniam plurimus
tibi affectuum tumultus incubuit diversumque te dolor ira
maeror distrahunt, uti nunc mentis es, nondum te validiora
remedia contingunt. 1 2 Itaque lenioribus paulisper utemur,
ut, quae in tumorem perturbationibus i nfluentibus
induruerunt, ad acrioris vim medicaminis recipiendam tactu
blandiore mollescant.
Mângâieril e fi losofi e i - Cartea 1 31

alungat. Pentru că nimeni n-arfi avut asupra fa acest drept.

4 Dacă-ţi aminteşti În ce patrie a trebuit sâ te naşti, ea nu e
condusă de lin guvern populm; ca odinioară A tena, ci are un
singur conducător, un s ingur rege43) care se bucură de
Înm u lţ irea, n u de Împuţinarea cetâţeni!ol; pentru care
libertatea Înseamnă conducerea dupâ ol'dinele lui şi supunerea
faţă de justiţie. 5 Sau nu cunoşti acea lege foarte veche a
ţării tale, conform căreia n u poate fi exilat cine a preferat
să-şi fixeze domiciliul pe pământul ei? Cel ce se găseşte
Între zidurile şi Întăriturile ei n-are n ici o teamă că o să fie
exilat: dar oricine a Încetat de a voi să locuiască În ea,
Încetează În acelaşi timp şi de a se bucura de drepturile ei.
6 Asţfel, nu mă impresionează atit Înfăţişarea acestui loc, cît
a ta, şi nici pereţii bibliotecii Împodobiţi cu fildeş şi vitralii
nu-i caut mai mult decît sălaşul m inţii tale, În care am aşezat
cândva nu cărţi, ci ceea ce face preţul cârţi1ol; ideile cârţi101'
mele.7 Cît despre activitatea ta pentru binele obştesc, ai spus
lucruri adevărate, dar puţine faţă de mulţimea faptelor tale.
8 Despre cinstea ta, ca şi despre netemeinicia acuzaţii/or ce
ţi s-au adus44!, ai amintit lucruri cunoscute de toţi. În ce
priveşte crimele şi m inciuni/e denunţători/or tăi, drept ai
socotit că nu trebuie amintite decît pe scurt, fiindcă ele se
vorface cunoscute mai bine şi mai rodnic prin gura mulţimii
care ţine minte toate.9 A i Înfierat cu vehemenţă atitudinea
senatului nedrept. A i suferit, de asem enea, şi din cauza
acuzaţiei adusă Împotriva m ea şi ai plâns chiar de daunele
reputaţiei mele răn ite. 1 0 Apoi durerea ta s-a Înflăcărat
împotriva sorţii şi te-ai plâns că răsplata nu este cântârită
după merit şi, În sfârşit, tu ai exprimat juruinţe unei Muze
înjitriate, cerînd ca acea pace care conduce cerul sâ conducă
şi pământul.ll Dar fiindcă m ulte sentimente te apasâ greu
şi pentru că te trag În toate părţile durerea, mânia, tristeţea,
cum eşti acum la minte nu-ţi sînt Încă prielnice leacuri tariI»
32 Boethius

Metrum VI

C u m Phoebi rad i i s grave

Cancri sidus i n aestuat,
turn qui l arga n egantibus
sulcis semina cre d i d i t
elusus Cereris fide
quernas pergat ad arbore s .
Numquam purpureum nemus
l ecturus violas petas
cum saevis Aqu ilon ibus
10
stridens campus inhorru i t,
nec quaeras avida manu
vernos stringere palmites,
uv'is si l ibeat fru i ;
autum n o potius sua
15
B acchu s munera cont u l i t .
S ig n at tempora propriis
aptan s offi ci i s deus
n ec, quas ipse cohercu i t,
m i sceri pati tur vice s .
20
S ic q u o d praecipiti v i a
certum d e s e r i t ord in e m,
l aetos n o n habet e x i t u s .
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1 33

12 Astfel, mă voi folosi de medicamente mai uşoare cîtva

timp, pentru ca părţile care s-au intărit in tumori din cauza
diferitelor perturbaţii, sub atingerile mele blânde să se
Înmoaie, pentru a putea primi medicamente mai energice.

Poezia V I
În toate există o ordine prestabilită şi toate vin la
timpul lor.
Cel ce-n brazda neagră s-a-ncrezut
Ş i semănătură a făcut
Când e Cancerul apropiat
Mult de Phoebus ş i înfierbântat
De credinţa-n Ceres amăgit.
Spre stejari să meargă-i nevoit.
Niciodată pentru-o v iorea
Î n păduri de purpură nu sta.
Când câmpia sună de Aquiloni,
10
Ce se învolbură în mari cicloni,
C u avide mâini n u căuta
Struguri să culegi primăvara.
Dacă vrei să ai pe săturat,
Toamna mai degrabă ţi-a l ăsat
15
Bacchus darul său cel preţuit.
F iecărui timp i-a rostuit
Dumnezeu anume -nsărcinări;
Nu vrea să se facă răsturnări
Ordinei ce-odată a fixat.
20
Dacă-această cale a lăsat
Şi grăbeşte mersul rânduit,
Nu ajunge l a un bun s fârşit.
34 Boethius

Prosa VI

I Pri m u m i g i t u r pate risne me paucu l i s rogati o n i bu s

statum tuae men t i s attingere atque, temptare, ut, q u i modus
sit tuae curation is, inte l l egam? 2 - Tu vero arbi tratu, inquam,
tuo q u ae v o l e s ut respo n s u ru m r o g a t o . 3 - Tu m i l l a :
Huncine, inqu it, mundum temerari i s agi fortu itisque cas i bus
putas an ullum c re d i s ei regi men i nesse rationis? 4 Atqu i , -

i nquam, n u l l o e x i s t i m averim moda, ut fortu i t a temeritate

t a m c e r t a m o v e a n t u r, v e r u m o p e r i s u o c o n d i t o r e m
praesidere deum s c i o nec u mquam fuerit d ie s , q u i me a b
h ac sententiae veritate depe l l at . 5 - I t a est, i nq v i t ; n a m i d
e t i a m p au l o a n t e c e c i n i s t i h o m i nesque tantu m d i v i nae
exsortes curae esse deplorasti . Nam de ceteris, quin ratione
regerentu r, n i h i l m o v ebare. 6 Papae autem vehementer
amm i ror, c u r i n tam salubri senten t i a l ocatus aegrote s .
Verum a l t i u s perscrutemur; n e s c i o q u i d abesse c o n iecto.
7 Sed d ic m i h i, quo n i am deo mundum reg i non ambigis,
quibus etiam guberl1acu l i s regatur, advertis? 8 Vix, inquam,
-

rogat i on i s tuae s e n t e n t i a m n o s c o , n e d u m ad i n qu i s i ta
respondere queam . 9 N u m me, i n q u i t , fefe l l i t abesse
-

a l iquid, per quod velut h ianti val l i robore i n animum tuum

perturb a t i o n u m m o r b u s i n re p s e r i t ? 10 Sed d i c m i h i ,
mem inisti ne, quis sit rerum fi n i s quove totius naturae tendat
i n ten t i o ? - A u d i e ra m , i n q u am, s e d m e m o r i a m maeror
hebetavit. I I Atqui s c i s, u nde cuncta processeri n t . - N o v i ,
inquam, deumque e s s e respondi . 1 2 Et qu i fieri potest, u t
-

princ i p i o cogni to, q u i s s i t rerum fi n i s, i gnore s ? 1 3 Veru m

hi perturbat ionum mores, ea valentia e st, ut movere quidem
loca homincm possi nt, con vel lere autem s i b i que totum
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1 35

Proza VI
Boethius n-a pierdut credinţa Într-o ordine divină a
lu mii. Din c a u z a ne norocirii s a le Însă, mintea Îi este
întunecată ş i n u mai înţelege limpede rosturile vieţii
omeneşti. Filosofia îi promite leacuri pentru a-i lecui boala
sufletească.
1 Îmi vei Îngădui, aşadCll� mai Întîi să ating şi să Încerc
prin cÎteva Întrebări starea sufletului tău, ca să-mi dau seama
ce fel de Îngrijire ti se cere ? 2 Î ntreabă-mă cum îţi place
-

ceea ce vre i , zic cu, fi indcă îţi voi răspunde. 3 Socoteşti,

-

zise ea atunci, că această lume este condusă de Întâmplarea

oarbâ, fără ordine şi fără ţintă, sau crezi că există În ea o
conducere raţională ? 4 Dar, răspund cu, în nici u n chip n-aş
-

putea înţelege cum ceea ce este atît de bine organizat poate fi

condus d e întâmplarea oarbă; d i mpotrivă, sînt s i gur că
Dumnezeu conduce opera sa ea un Întemeietor şi n-a existat
nici o zi În care să mă depărtez de acest adevăr. 5 Aşa e, zice
-

ea; căci chiar aceasta ai cântat ÎII versurile tale, CII puţin
înainte şi ai deplâns pe oameni că numai ei sînt lipsiţi de
ocrotirea divină. De celelalte n u te Îndoieşti că nil sÎnt
conduse de o raţiune divină. 6 - Însă vai, tare mă m ir pentru
ce suferi, dacă stai pe un temei aşa de sănătos de gândire.
Dar să cercetăm mai adânc; nu ştiu ce lipseşte s/!fletlllui fău
exilat. 7 - Spune-mi, fiindcă nu te Îndoieşti că lumea este
condusă de Dumnezeu, ştii cum o condllce? 8 Abia Înţe leg
-

sensul întrebări i tale, zic eu, dar să mai pot răspunde ş i ce

voieşti tu. 9 Oare m i se pare mie, sau Îţi lipseşte ceva prin
-

care, ca prin spărtllra unui zid de apărare, a pătruns În tine

morbul rătăcirii ? 1 0 Spune-mi, Îţi amin teşti care este
-

sfârşitul lucrurilor şi care este finalitatea către care tinde

Întreaga natură ? - Ştiam, zic, însă durerea mi-a paral izat
memoria. I l - Dar de unde purced toate, şti i? - Ştiu, zic, şi am
36 Boethius

e x s ti rpare n o n p o s s i n t . 1 4 S e d h oc qu oque respondeas

vel i m , hominemne te esse m e m i n i s t i . 1 5 - Qu i d n i , inquam,
m e m i n e r i m ? - Quid ig i tu r homo sit, poteri sne proferre? -
Hocine i n terrogas, an esse me sciam rationale animal atque
mortale? Scio et i d me esse confi teor. 1 6 - Et i l la : N i h i ln e
aliud t e e s s e n o v i s t i ? - N i h i l . 1 7 - lam sci o , i n quit, morbi
tu i al iam v e I maximam causam ; quid ipse sis, nosse desisti .
Quare plen i s s i me veI aegritu d i n i s tuae rationem veI ad i tu m
reconci l i an dae s o s p i t a t i s i n ven i . 1 8 N a m q u o n i a m t u i
ob l i vione confunderi s , e t exsuIem te et exspoliatum propri is
bon i s esse d o l u i s t i . 1 9 Quo n i am vero, q u i s sit reru m fi n i s ,
ignoras, nequam homines atque nefarios potentes fel icesque
arb i trari s; q u o n i am vero, q u i bu s g u b e rn acu l i s m u n d u s
regatur, o b l i tu s e s , has fortun aru m v ices a e s t i m a s s i n e
rectore f1u i tare: magnae n o n ad morbum modo, verum ad
interitum quoque causae; sed sosp itatis auctori grates, quod
te nondum totu m natura destitu i t . 20 H abemus m a x i m u m
t u ae fo m i te m s a l u t i s v e r a m d e m u n d i g u b e r n a t i o n e
sen ten tiam, quod e a m n o n casuu m temeri tati sed d i v i n ae
rationi subditam cre d i s ; n i h i l igitu r perti mescas, i am tibi ex
hac minima scintillula v itali s calor i l l u xerit. 21 Sed quoniam
fi rmioribus remed i i s nondum tempus e s t et eam men t i u m
con stat e s s e natura m , ut, quotiens abiecer i n t veras, fal s i s
opinionibus induantur, e x quibus orta perturbationum cal igo
verum i l l u m confu n d i t i n tu i tu m , h an c pau l i sper I e n i b u s
med iocri busqu e fomen t i s attenuare temptabo, ut d i motis
fal l ac i u m affect�on u m tenebri s s p l e n d orem verae luci s
pos s i s agnoscere.
Mângâierile fi l osofiei - Cartea 1 37

răspuns că există Dumnezeu. 1 2 - Şi cum se face că tu,

cunoscînd Începutul, nu cunoşti finele llicrurilor? 1 3 Este
drept, are tulburarea sufletească acest caracte/; aceastăforfă
să poată zdruncina pe om, dar nu poate să-I răstoarne şi să-I
dezrădăcineze În Întregime. 1 4 Aş vrea să-mi răspunzi şi
aceasta: dacă-ţi aminteşti că eşti om. 1 5 Cum, să nu-mi
-

amintesc? răspund eu. - Ce este omul? Ai putea să-mi spui? -

Oare aceasta mă întrebi, dacă ştiu că este un animal raţional şi

muritor?46) Ştiu ş i declar că aceasta sînt. 1 6 Şi nimic altceva
-

nu mai ştii că eşti? Nimic, zic eu. 1 7 - Acum cunosc, zice, o

-

altă cauză foarte însemnată a bolii tale; ai Încetat de a şti ce

eşti tu Însuţi. De aceea am descoperit complet şi cauzele
bolii tale şi drumul de a căpăta vindecarea. 1 8 Desigur, ţi-ai
pierdut cunoştinţa şi ai suferit că eşti exilat şi desplliat de
avere. 1 9 Fiindcă ignori care este sfârşitul lucrurilor, tu socoţi
puternici şi fericiţi pe oamenii de nimic şi pe cei nelegiuiţi;
iar pentru că ai uitat cum este condusă lumea, ţi se pare că
aceste schimbări ale sorţii se petrec fără nici o conducere;
acestea sînt cauze mari, nu numai de boală, ci şi de pieire:
dar să mulţumeşti autorului vindecării că natura nu te-a
părăsit de tol. 20 Avem găteje foarte bune pentru a aprinde
focul mântuirii tale: părerea ta justă despre conducerea lumii, .
faptul că o crezi supusă nu Întâmplării oarbe, ci raţiunii
divine; aşa că să nu te temi deloc, pentru că ţi-ai căpătat
căldura vieţii din această foarte mică scânteie. 2 1 Dar pentru
că nu e timpul încă pentru leacuri mai tari şi fiindcă mintea
omenească are această Însuşire naturală, că ori de cîte ori
respinge ideile adevărate le primeşte pe cele false din care
se naşte Întunericul rătăciri/oI' şi tulbură acea intuiţie justă
a realităţii, voi încerca, pentru un moment, să-ţi liniştesc
sufletul prin leacuri uşoare, pentru ca, după ce se va fi
Împrăştiat Întunericul pasiunilor Înşelătoare, să pori
recunoaşte splendoarea adevăratei lumini.
 Boethius
�
VII
lVIetrum
Nubibus atris
condita nu l l u m
fu ndere possunt
sidera lume n .
S i mare v o l ve n s
turbidus Auster
m i sceat aestu m ,
v itrea dudu m
parque serenls
unda d iebus
III
mox reso luto
sordida caeno
v i s i bus obstat
qui que vagatur
montibus altis
15
defluus amn i s ,
saepe res istit
rupe soluti
obice s a x i .
�Tu quoque s i v i s
l u m i n e c l aro
cernere veru m ,
tramite recto
carpere cal l e m :
gaudia pelle,
pelle ti morem
spemque fugato
nec d o l o r adsit.
Nub i l a mens est
v i nctaque fre n i s ,
311
haec u b i regnant.
Mângâierile fi losofiei - Cartea 1 39

Poezia VII
Stelele, norii
Când le întină,
Nu pot să-mprăştie
Nici o lumină.
Dacă Austrul
Marea o biciuie,
Valuri dezlănţuie,
Unda senină,
Zi lei asemenea,
10
Repede-o tulbură,
Mâlul ce c locote,
Stavilă ochiului,
Furie val u lui.
Rîu l pe cale,
IS
Până în vale,
Vine din munte;
Des îl opreşte
Aprigă punte,
Stânci ce se năruie.
20
Ş i tu gândeşte:
Dacă-adevărul
Vrei să ştii limpede,
Căile netede
Să ţi se-nti ndă,
zs
Teama alungă-ţi
Şi bucuriile,
Ca şi nădejdi le,
Ca ş i durerile;
Ele când bântuie,
30
Mintea se-nIănţuie,
Şi se întunecă.
LIBER II

CARTEA II
42 Boethius

Prosa 1

1 Post haec pau l i sper obticui t atque, u b i attentionem

meam modesta taci tu rn itate c o l l e g i t, sic e xorsa e s t : 2 S i
p e n i t u s aegr i tu d i n i s tuae cau sas h ab i tu mq u e c o gn o v i ,
fortunae prioris affectu desideriogue tabes c i s ; ea tantum
an i m i tu i , s icuti tu t i b i fin g i s , mu tata pervert i t . 3 Intel lego
m u l t i formes i l l i u s prod i g i i fucos et eo usque cu m h i s , quos
eludere n ititur blandissi mam fami l i aritatem, dum intolerabi l i
d o lore confu n dat, g u o s i n sp e rata re l i gu e r i t . 4 C u i u s s i
naturam, mores a c meritum rem i n iscare, n e c habu i sse t e i n
e a pulchru m aliquid nec ami sisse cognosces, sed, ut arbitror,
haud multum tibi haec in memoriam revocare l ab oraverim .
5 Solebas enim praesentem quoque blandientemque virilibus
incessere verbis eamque de nostro adyto prolatis i nsectabare
sententi i s . 6 Veru m o m n i s s u b i ta mutat i o reru m non s i n e
quodam quasi f1uctu c o n t i n g i t a n i m o ru m; s i c factum est,
u t tu q u o q u e p au l i s p e r a t u a tran q u i l l i tate d e s c i sc e r e s .
7 Sed tempus e s t haurire t e aliquid ac degustare molie atque
i u c u n d u m , quod ad i n teri ora tran s m i s s u m v a l i d i or i b u s
haustibus viam fecerit. 8 Adsit i gitur rhetoricae suadela
d u l ced i n i s , quae turn tantum rec to c a l l e p roced i t , cum
nostra i n st i tuta non deserit cumgue hac musica l aris nostri
vernac u l a nunc l e v i ores, nunc grav i ores mod os succinat.
9 Quid est i g i tu r, o h o m o , g u o d t e in m ae s t i t i am
luctumque d e i e c i t ? Novum, c redo, a l i q u i d i n u s i tatumque
v i d i sti . Tu fortunam putas e rga te esse mutatam : erras. 1 0
H i semper e i u s mores sunt, ista n atura. Servavit c i rc a te
propriam potius in ipsa sui mutab i l i tate c o n s tan t i a m ; tal is
e rat, cum b l and iebatu r, cum tibi fal sae i l l ecebris fel i c i tatis
Mângâieril e filosofi e i - Cartea II 43

Proza 1
S o a rta e n e s ta t o r n i c ă , n u t r eb u ie s ă te t e m i de
ameninţările ei, nici să-i doreşti mângâierile, ci să primeşti
cu suflet egal tot ce-ţi aduce ea.
1 Apoi a tăcut un moment şi, făcîndu-mă şi mai atent prin
această scurtă tăcere, a început astfe l : 2 Dacă cunosc bine
cauzele şi manifestările bolii tale, te mistuie amintirea şi
dorul de situaţia ta de mai Înainte; schimbarea ei, dupii cum
îţi închipui tu, ţi-a adus această stare sujleteascii. 3 Cunosc
culoriie multiple şi calda familiaritate pe care soarta o are
cu acei de care vrea să-şi bată joc, până când îi afundă într­
o insuportabilă durere, după ce i-a părăsit definitiv. 4 Dacă
poţi să-ţi aminteşti de natura, caracterul şi valoarea ei, îţi
vei da seama că prin ea nici n-ai avut, nici n-ai pierdut ceva
extraordinar; dar cred că nu mă voi strădui mult ca să ţi-a
readuc în memorie. 5 Fiindcă şi atunci când o aveai şi te
bucurai de mângâierile ei, de obicei o ocărai cu cuvinte
bărbăteşti şi o atacai prin maxime luate din sanctuarul meu.
6 Orice schimbare neaşteptată a lucrurilor aduce după sine
şi o oarecare tulburare sujletească; de aceea ai pierdut şi tu
o clipă liniştea. 7 Dar e timpul să iei şi să înghiţi un
medicament uşor şi plăcut care, pătrunzînd în organismul
tău, va deschide calea pentru leacuri mai puternice. 8 Să
aducem deci darul fermecat de convingere al retoricii, care
numai atunci păşeşte pe drumul drept, când urmează
învăţătura mea, şi cu ea muzica, slujitoare în casă la mine,
să cânte melodii când uşoare, când grave.
9 Aşadar, omule, ce te-a adus în această stare de tristeţe
şi de plâns? Cred că ai văzut ceva nou şi neobişnuit. Tu
socoteşti că s-a schimbat soarta cu tine; greşeşti. 1 0 Ea
Întotdeauna a avut acest caracter, această natură. Şi-a piistrat
44 Boethius

alluderet. I I Deprehendisti caec i numi n i s ambiguos vultu s .

Quae sese adhuc velat al i i s, tota tibi prorsus i n notuit. 1 2 S i
p r o b a s, u t e r e m o r i b u s , n e q u e r a r i s . S i p e r f i d i a m
perhorresc i s , sperne atque abice perniciosa ludentem; nam
q uae n u n c t i b i e s t t a n t i c au s a m ae ro r i s , h aec eade m
tranqu i l l itatis esse debu isset. R e l i q u i t e n i m te, quam non
rel ic turam nemo u mquam poterit esse securu s . 1 3 An vero
tu p retiosam aes t i mas ab ituram fel i c i tatem et c ara t i b i est
fortuna p raesens n e c manendi fi da et, c u m d i scesserit,
allatura maerorem? 1 4 Quodsi nec ex arbitri o retineri potest
et calami tosos fugiens fac it, qu i d est aliud fugax quam
futurae quoddam calam itatis indicium? 1 5 Neque e n i m ,
quod ante oculos s i tu m est, suffecerit intueri ; reru m e x i tu s
prudent i a metitur eademque i n aIterutro mutabi l i tas n e c
formidandas fortunae m i n a s n e c e x optan d as fac i t e s s e
b l an d i t ias. 1 6 Postremo aeq u o a n i m o t o le re s oportet,
quicquid i ntra fortun ae aream geritur, cum semeI iugo eius
c o l la summiseris. 1 7 Quodsi manend i abeundique scribere
legem vel i s e i , quam tu t i b i dominam sponte leg i s t i , nonne
i n i u r i u s fue r i s e t , i m p a t i e n t i a s o r t e m ex acerbes , quam
permutare non poss i s ? 1 8 Si ve n t i s v e la c o m m i tteres, non
q u o v o l u n ta s p e t e r e t , sed q u o f1 a t u s i m p e l l e re n t ,
promovere s ; s i arv is semina c rederes, feraces inter se annos
steri lesque pensares. Fortunae te regendum dedisti, dominae
moribus oportet obtempere s . 1 9 Tu vero volventis rotae
i m p e t u m re t i n e re c o n a r i s ? A t , o m n i u m m o rt a l i u m
stoli d i s s i me, s i m anere i n c ipit, fors esse desistit.
Mângâicri l c fi losofi e i - Cartea I I 45

mai degrabă Cll tine felul ei statornic de a nu fi statornică;

aşa era câ11d te mângâia, Î11cântându-te Cll amăgirile unei
false fericiri. Il Ai văzut faţa dllblă a acestei puteri oarbe47}.
Acoperită pentru alţii, ţie ţi s-a făcut cunoscută În Întregime.
1 2 Dacă o aprobi, foloseşte-te de obiceiurile ei, nu te plânge.
Dacă te Îngrozeşte perfidia ei, dispreţuieşte-o şi respinge-i
surâsul nefast. Căci cea care acum Îţi pricinuieşte atîta
tristeţe, ar fi trebuit să-ţi aducă linişte. Te-a părăsit aceea
de care nimeni nu puteafi sigur că nu-l va părăsi. 1 3 Socoteşti
oare preţioasă o fericire trecătoare şi poţi iubi soarta
prezentă, care 11ici nu-ţi făgăduieşte că va rămâne cu tine şi
care, când va pleca, Îţi va aduce durere? 1 4 Dacă nici nu
poate fi reţinlltă după voie şi când fuge ne face nenorociţi,
ce este această fugară altceva decÎt indiciul unei calamităţi
viitoare. 1 5 Fiindcă nu va fi deajuns să priveşti ce se găseşte
Înfaţa ochilor; Înţelepciunea are În vedere sfărşitul lucrurilor
şi schimbarea, Într-un fel sau altul, face ca nici ameninţările
sorţii să nu fie de temut, nici mângâierile ei să nu fie de
dorit. 16 Pe scurt, trebuie să suporţi cu suflet egal orice se
petrece În arena sorţii, odată ce ţi-ai pus gîtul sub jugul
ei48J.17 Dacă vrei să-i impui o lege, prin care să rămână sau
să plece, cea pe care ţi-ai ales-o de bună voie ca stăpână, nu
vei face nedreptate şi, prin nerăbdarea ta, nu-ţi vei Înrăutăţi
o soartă pe care n-o poţi schimba? 1 8 De laşi pânzele În
voia vînturilor, mergi nu Încotro vrei, ci Încotro te Împing
ele; de asemenea, dacă faci semănături, ai recoltă de ani
rodnici şi de ani secetoşi. Ai lăsat soarta să te conducă,
trebuie să te supui obiceiuri/or stăpânei tale. 1 9 Tu Încerci
să opreşti năvala unei roţi care se Învârteşte?49J Dar, o, cel
mai nesocotit dintre muritori, dacă soarta Începe să rămână
neschimbatâ, Încetează de a mai fi ea Însăşi.
46 Boethius

MetrumI

H aec c u m superb a verterit vices dex tra

et aestu antis more fertu r Euri p i ,
dudum tremendos saeva proterit reges
humi lemque victi sublevat fallax vultum.
Non i l la m i seros aud i t aut curat f1etus
u l troque gemitus, dura quos fec i t, ridet.
S ic i l l a ludit, s i c suas p robat v i res
magnumque su(ae v)is monstrat ostentum, si quis
v i satur u n a stratus ac fe l i x hora.

Prosa II

1 Vellem autem pauca tecum Fortunae ipsius verbis

agitare; tu igitur, an ius postulet, animadverte. 2 'Quid
tu, homo, ream me cotidianis agis querelis, quam tibi
fecimus iniuriam, qua e tibi tua d e t raximus bona?
3 Quovis iudice de opum digni tatumque mecum possessione
contende et, si c u iusquam mortalium proprium quid horu m
esse monstraveri s , ego i am tua fu i sse, quae repetis, sponte
c on cedam. 4 Cum te m atris u tero n atura p rod u x i t, nudum
rebus omn ibus i nopemque suscepi, meis opibus fov i et,
q u o d te n u n c i mp a t i e n t e m n o s t r i fac i t , favore prona
i n d u l ge n t i u s e d u c av i , o m n i u m , q u ae mei i u r i s s u n t,
affluentia et splendore c ircumded i . 5 N u n c m i h i retrahere
manum l i be t : h abes gratiam velu t u s u s a l i e n i s , n o n habes
ius querelae, tamquam prorsus tua perd ideri s . 6 Quid igitur
ingemesc i s ? N u l l a tibi a n o b i s est a l i ata v i ol e n t i a . Opes,
honores cetcraque talium mei sunt i u ri s , dominam famulae
Mângâierile fil o sofi e i - Cartea II 47

Poezia pOl
Soarta se j oacă cu n oi, fâcÎndu-ne când fericiţi, când
nefericiţi.
Când vieţile le schimbă, cu mâin i necruţătoare,
Şi-naintează asemeni spumosul u i Eurip,5 1 )
Zdrobeşte cruda soartă temuţi regi sau iubiţi
Şi-umilă frunte-nalţă de învins, înşelătoare,
De plâns şi de durere nu-i pasă-n nici un chip
Ş i rîde ca aceia ce gem de ea lov i ţ i .
A ş a mereu s e joacă, a ş a s-arată tare,
C iudată-i e puterea, dacă-n acelaşi timp
Ne face aci-n splendoare, aci nefericiţi52).

Proza II
Soarta dă oamenilor fericirea. Ei n-au motiv să se supere
când soarta le-o ia Înapoi. Ea face ce vrea cu darurile sale.
I Aş vrea să vorbesc niţel cu tine chiar prin cuvintele
sorţii; tu bagă de seamă şi vezi dacă are dreptate53i. 2 "De
ce mă acuzi, omule, prin plângeri zilnice? Ce nedreptate
ţi-am făcut? Ce bunuri ţi-am răpit? 3 Judecă-te cu mine În
faţ a oricăr ui tribunal despre posesiunea averii şi a
demnităţilor şi, dacă vei demonstra că ceva din ele este
proprietatea vreunui muritor, eu de bună voie Îţi voi da Îndată
ca să fie al tău ce ceri. 4 Când natura te-a scos din pântecele
mamei tale, eu te-am luat În primire gol şi lipsit de orice,
te-am Încălzit cu bogăţiile mele şi, ceea ce te face să nu mă
suferi acum, te-am crescut, aplecându-mă spre tine cu ocrotire
şi Înţelegere, te-am Înconjurat cu belşugul şi splendoarea a
tot ce este În puterea mea. 5 Acum vreau să-mi iau mâna de
pe tine: trebuie să-mi mulţumeşti ca pentru folosirea de un
bun străin, n-ai dreptul să te plângi ca şi cum ţi-aifi pierdut
bunurile tale proprii. 6 De ce gemi, dar? N-am săvîrşit nici
48 Boethius

c o g n o s c u n t , m e c u m v e n i u n t , me abeu n te d i sced u n t . 7
Audacter adfi rmem, s i tua forent, quae ami ssa conquereris,
nullo modo perd i d i s s e s . 8 An ego soia meum ius exercere
p ro h i bebor? Licet cae l o profe rre lucidos d ies eosdemque
tenebrosis noctibus condere, licet anno terrae vultum nunc
f1 0ribus frug i busque redi m i re , nunc n i mb i s frigoribusque
c onfundere, ius est mari nunc strato aequore blan d i ri , nunc
proce l l i s ac f1u c t i b u s i n h o rrescere : n o s ad c o n s tantiam
n o s t r i s m o r i b u s a l i enam i n e x p leta h o m i n u m c u p i d i tas
al l i gabit? 9 Haec nostra vis est, h u n c c o n t i n u u m l u d u m
l u d i m u s : rotam volubi l i o r b e versam u s , i nfima s u m m i s ,
summa i n fi m i s mutare gaudemus. 1 0 Ascende, s i placet,
sed ea lege, ne, uti cum ludicri mei ratio poscet, descendere
i n i u r i a m p u t e s . I l An tu mores i gnorabas meos?
N esciebas Croesum regem Lydorum Cyro paulo ante
formi dabilem, mox deinde miserandum rogi flammi s
traditum, misso caelitus imbre defensum? 1 2 Num t e
p raeterit Pau l u m Persi reg i s a se capti cala m i tatibus p ias
impendisse lac ri mas? Quid tragoediarum c lamor aliud deflet
n i s i i n d i sc re t o i c t u fo rtu nam fe l i c i a r e g n a v e rt e n t e m ?
1 3 Nonne adulescentulus OUO 1[i8ou�, 'tov llEv Ev a KaKwv,
'tOV OE �'tEPOV EclCOV i n I o v i s l i m in e iacere d id ic i s t i ? 1 4
Quid s i u berius d e bonorum parte s u m p s i s t i , q u i d s i a te
non tota d i s c es s i , q u i d si haec ipsa m e i mutab i l i tas iu sta
tibi causa est sperandi meliora, tamen ne animo contabescas
et intra c ommun e o m n i b u s reg n u m locatus proprio v ivere
iure desideres?
Mângâieri le filosofiei - Cartea II 49

un act de violenţă faţă de tine. Avere, onoruri şi toate celelalte

de acelaşi fel sînt În dreptul meu, sînt servitoare care-şi cunosc
stăpâna, vin cu mine şi, când plec, pleacă şi ele. 7 Îndrăznesc
să afirm că, dacă ar fi fost ale tale bunurile de care te plângi
că ţi-au fost răpite, nu le-ai fi pierdut În nici lin caz. 8 Îmi
voi interzice eu Însămi e x ercitarea propriilor mele
drepturi?54) Cerul poate să aducă zile luminoase şi apoi să
le afunde În nopţi Întunecoase; anlll poate să Încllnuneze faţa
pământului cu flori şi roade, sau să o tina sub nor şi frig;
marea are dreptul când de a mângâia cu o întindere liniştită
de apă, când de a Înspăimânta cu furtuni şi valuri; pe mine
mă va lega dorinţa nesătllrată a oamenilor de o statornicie
străină de caracterztl meu?55) 9 Aceasta este puterea mea,
acesta e jocul meu continl/u: Învârtesc o roată cu cercuri
repezi, mă bucur să schimb pe cele de sus jos şi pe cele de
jos sus. 1 0 Urcă-te, dacă vrei, dar cu condiţia ca să nu ţi se
pară nedrept să te cobori, când raţiunea jocului meu o va
cere56i. l l Sau nu-mi cunoşti obiceiurile ? Nu ştiai de
Croesus571, regele Lydienilor, Cll puţin Înainte groaznic pentru
Cyrus, curând apoi În mod demn de plâns, dat flăcărilor
rugului şi salvat de o ploaie trimisă din cer ? 1 2 Uiţi că
PaulusS8) a vărsat lacrimi pentru nenorocirile captivului său
rege Perseu? Ce plânge altceva corul tragediilor, dacă nu
soarta care prăbuşeşte regate fericite, lovindu-le fără
alegere? 1 3 N-ai Învăţat, când erai tînăr, că la intrarea În
templul lui Jupiter se găseau două butoaie, unul plin cu rău
şi altul cu bine ?59) 1 4 Ce dacă ai scos mai mult din partea
binelui, dacă nu m-am Îndepărtat cu totul de tine, dacă Însăşi
această fire schimbătoare a mea este pentru tine o cauză
dreaptă de a spera zile mai bune? Totuşi, nu te trece cufirea
şi, aşezat În Împărăţia comună tuturor, nu dori să trăieşti
după dreptul tău propriu ".
50 Boethius

Metrum II

Si quantas rap i d i s flatibus i n citus

pon tus versat h arenas
aut quot ste l l i feris ed i ta noctibus
caelo s idera fu lgent,
5
tantas fu ndat opes nec retrah at manum
pleno C o p i a cornu,
h u manu m m i seras haud ideo genus
cesset fiere querelas.
Quamv i s vota l i bens excipiat deus
I II
multi prodigus auri
et c l aris avidos ornet honoribus,
nil iam parta v identur,
sed quaesita voran s saeva rapaci tas
alios pandit h iatus.
1 5
Quae iam praeci p i tem fren a cupidinem
certa fi ne retentent,
larg i s cum potius muneribus fluens
s i t i s ardescit habendi ?
Numquam d i ves agit, qui trepidus gemens
2 11
sese c redit egentem.

Prosa III

1 His i g i tur, s i pro se tecum Fortuna loquere tu r, quid

profecto contra h i s ceres, non h abere s ; aut, si quid est, quo
querelam tuam i u re tuearis, p roferas o portet, d a b i m u s
d i cendi locum. 2 Turn ego : Speciosa qu idem i s t a sunt,
-

i nquam, obl itaque rhetoricae et mus i c ae melle d u l ced i n i s

turn tantum, cum audiun tur, oblectant, sed m iseris malorum
Mângâieri l e fi losofiei - Cartea I I 51

Poezia 1160)
Oricîtă bogăţie ar avea oamenii, ei n-a u saţ, ci vor
mereu mai mult.
Belşugul de-ar aduce cu mâini dăruitoare,
Din cornu l său bogate >! !,
Atîta avuţie, cît e n i s ip în mare
De valuri frământat,
Sau cîte stele noaptea pe firmament s-arată
Strălucitoare sus,
Nedemna tânguire tot n u este curmată
Şi p l ânsul tot nu-i dus.
Şi Dumnezeu oricîte dorinţe împlineşte,
10
Dând aur nesfârşit,
Cu-onoruri pe cei dornici oricît împodobeşte,
Tot nu i-a mulţumit.
Căci lăcomia crudă înghite prada-ndată,
Şi gura cască i ar.
15
Ce l anţuri vor mai ţine dorinţa blestemată
Î n închisoare dar,
Când, p lină chiar de daruri, e şi mai arzătoare
Pornirea de a avea?
Bogat nu-i n iciodată cel ce, gemând că n-are,
20
Mereu se crede aşa621.

Proza III
Soarta e schimbătoare. Boethius să fie mulţumit că, În
inconstanţa ei, soarta i-a dat totuşi mai mult ca altora.
1 Dacă soarta, apărându-se, ţi-ar vorbi astfel, tu desigur
că n-ai avea nici un cuvînt Împotrivă; sau dacă ai ceva prin
care să-ţi justifici plângerea, poţi să vorbeşti, Îţi dau rând
la cuvînt. 2 Făţarnice îţi sînt aceste cuvinte, zic eu atunci , şi
-

învăluite în mierea dulce a retoricii ş i a poeziei ; numai atunci

52 Boethius

altior sensus est; itaque cum haec auribus insonare desierint,

insi tus an i mum maeror praegravat. 3 Et i l la: Ita est, inqu i t ;
-

haec e n i m nondum morbi tu i remedia, sed adhuc contumacis

adversum curationem doloris fomenta quaedam sunt. 4 Nam
quae in profundum se se penetrent, cum tempestiuum fuerit,
ammovebo, veru m tamen ne te e x i stimari m i serum v e l is ;
an numeru m modu mque tuae fel i c i tatis o b l i tus e s ? 5 Taceo,
quod desolatum parente summorum te virorum cura suscepit
d e l ec t u s q u e i n affi n i tatem p r i n c i p u m c i v i tat i s, quod
pretio s i s s i mu m p ropi n q u i tatis genus est, prius carus quam
pro x i mu s esse coep is t i . 6 Qu i s non te fel ic i s s i mu m c u m
tan to s p l e n d ore socero ru m , c u m c o n i u g i s p u d o re, tu rn
m a s c u l a e q u o q u e p r o l i s o p o r t u n i t a t e p ra e d i c a v i t ?
7 Praetereo - l i bet e n i m p raeterire c o m mu n ia - sumptas in
adu lescentia negatas s e n i b u s d ig n itat e s : ad s i n gu larem
fel ic i tati s tuae cumulum v e n i re d e l ec tat. 8 Si qu i s rerum
m o rta l i u m fru c t u s u l l u m bea t i tu d i n i s p o n d u s h a b e t ,
poteritne i l l i u s memoria l u c i s quantal i bet in grue n t i u m
maloru m mole deleri, c u m d u o s pariter consules l i beros
tuos domo prov e h i sub freq u e n t ia patru m . sub p l e b i s
alacritate v i d i s t i, cu m e i sdem i n cu ria curules i n sidentibus
tu regiae laudis orator ingenii gloriam facundiaeque meruisti,
cum i n c i rc o d u o ru m m e d i u s c o n s u l u m c i rc u m fu sae
multitud inis exspec tationem triu mphali larg i ti one satias t i ?
9 Ded i s t i , u t opinor, verba Fortu nae d u m t e i l la demulcet,
d u m te u t delici as suas fovet. Munus,quod n u l l i u mquam
pri vato commodaverat, abstu listi. Visne i g i tu r cum Fortuna
c a l c u l u m p o n e r e ? 10 N u n c te p r i m u m l i v e n t i o c u l o
p raestri n x i t . S i n umerum modumque laetoru m tristiumve
consideres, adhuc te fel icem negare non possis. 1 1 Quodsi
idcirc o te fortunatum esse non aes t i mas, quon iam, quae
Mângâieri le fi losofi e i - Cartea II 53

când sînt auzite farmecă, dar cei nenorociţi au o înţelegere

mai adâncă a răului; astfel, când acestea au încetat de a răsuna
În urechile lor, tristeţea din suflet li se agravează şi mai mult. 3
- Aşa e, spuse ea; căci acestea nu sînt Încă remediile bolii
tale, ci sînt ca nişte pansamente pentru îngrijirea unei dureri
mereu rebele. 4 Când va f i timpul, îţi voi aduce medicamente
care vor pătrunde adânc în organismul tău; totuşi, nu te mai
considera nenorocit; sau ţi-ai uitat întinderea şi felulfericirii
tale? 5 Trec sub tăcere faptul că, dezolat de moartea tatălui
tău, ai fost ocrotit de grija celor mai de seamă bărbaţi şi
ales ÎIl familia şefilor statului, gen de rudenie care este cel
mai preţios, că le-ai fost prieten, înainte de a fi apropiatul
lor. 6 Cine nu te-a numit cel mai fericit, pentru strălucirea
atît de mare a socrilor tăi, pentru delicateţea soţiei tale, ca
şi pentru copiii tăi, toţi băieţi? 63) 7 Las la o parte - căci îmi
place să las la o parte cele comune - aceea că ai primit în
adolescenţă demnităţi care au fost refuzate altora la
bătrâneţeM1; îmi fac plăcerea de a veni la culminaţia unică
a fericirii tale. 8 Dacă a te bucura de lucrurile muritoare
constituie vreo picătură de fericire, ar putea f i distrusă printr­
o i'ngrămădire de nenorociri amintirea acelei zile, când ai
văzut pe cei doi copii ai tăi in acelaşi timp consuli, ieşiţi
din casa ta cu solemnitate, Însoţiţi de mulţimea de senatori,
în mijlocul aclamaţii/or poporului şi, În timp ce ei se aşezau
pe scaunele curule in senat, tu, orator lăudat de rege, ai
binemeritat gloria talentului şi a elocinţei tale; când în circ,
între cei doi consuli, ai săturat printr-o dărnicie triumfală
aşteptarea mulţimii care te înconjura? 9 Pe cit cred, ai ştiut
să vorbeşti sorţii, pe când ea te mângâia şi te dezmierda ca
pe alesul ei. O favoare pe care n-o acordase niciodată vreunui
particular, i-ai răpit-o tu. Vrei, aşadal; să-ţi faci socotelile
cu soarta? 1 0 Acum pentru prima dată te-a rănit cu ochi
duşmănoşi. Având in vedere numărul şi felul bucurii/or şi
dureri/or tale, n-ai putea spune că până acum n-ai fost fericit.
I I Dacă de aceea nu te socoţi fericit, pentru că au dispărut
54 Boethius

tunc l aeta videbantur, abieru n t , n on est, quod te mi serum

p utes, quon i am , q u ae nunc c redu ntur maesta, p raetereunt.
1 2 An tu i n h anc v i t ae scenam n u n c p r i m u m s u b i tu s
h o s p e s q u e v e n i s t i ? U l l a m n e h u m an i s r e b u s i n e s s e
c o n stantiam reris, c u m i p s u m saepe hominem velox hora
d i ss o l vat? 1 3 Nam etsi rara est fort u i t i s manendi fides,
u l t i mus tamen vi tae dies mors quaedam fortunae est etiam
manentis. 1 4 Quid i gi tu r referre putas, tune i l lam moriendo
deseras an te i l l a fug i endo?

Metrurn III

Cum polo Phoebus rosei s quadri g i s

lucem spargere coeperit,
pallet al bentes hebetata vu ltus
fl ammis ste l l a prementibus.
Cum nemus f1atu Zephyri tepent i s
vern is i n rubuit rosis,
spiret i nsanum nebu losus Auster,
i am s p i n i s abeat decus .
S aepe tranqu i l l o rad iat sereno
10
immotis mare fl uctibus,
saepe ferventes Aqu i lo procel las
vers o c o n c i tat aequore.
Rara s i con stat s u a forma mundo,
s i tantas variat vices,
c rede fortunis hominum cadll c i s ,
bon i s c rede fugac i bu s !
Constat aeterna positu mqll e lege est,
ut con stet gen i tu m n i h i l .
Mângâ ierile fi losofi e i - Cartea I I 55

cele ce atunci ţi se păreau 111u/ţumitoare, n-ai motiv să te

crezi nenorocit, fiindcă ceea ce pare trist aCI/, trece. 1 2 A cum
pentru prima dată a i venit pe această scen ă a vieţii pe
neaşteptate şi ca un oaspe? Crezi că există statornicie În
lucrurile omeneşti, când ora cea repede nimiceşte adesea pe
om Însuşi? 13 Chiar dacă ceea ce ne aduce fntâmplarea ne
prom ite să rămână CLi n o i, totuşi u ltima zi a vieţii este
oarecum moartea sorţii, chiar dacă ea ar rămâne. 14 De ce
interes crezi că este dacă tu o părăseşti m urind sali ea te
părăseşte fugind?

Poezia III
Caracterul statornic al sorţii este de a fi nestatornică.
Pe cer când Phoebus a-nceput să verse
Din caru-i purpuriu lumină65l,
Pier stelele, păI ind cu raze şterse,
Î n zarea cea de soare p l ină.
Când s-a-nroşit de flori de primăvară.
Dumbrava-n caldă adiere,
Austrul bate, nori încep s-apară,
Şi de pe crăci podoaba p iere.
Sub cer senin, cu-ntinsuri nemişcate,
10
Adesea marea străluceşte,
Ades furtuni, pe valuri înspumate,
Turbatul Aquilon stârneşte,
Când toate-n lume n-au statornicie,
Când neîntrerupt sînt trecătoare,
15
Să crezi în m i ncinoasa bogăţie,
Să crezi în b unuri pieritoare !
Statornică în lege, pe vecie
E doar a lumii nestatornicie.
56 Boethius

Prosa IV

I Turn ego: Vera, i nquam, commemoras, o v i rtutum

o m n i u m n u tri x , nec i nfi t i ari possum p rosperitat i s meae
v e l o c i s s i m u m c u rsum . 2 Sed hoc e s t , quod recolentem
veheme n t i u s c o q u i t ; nam i n omni adversi tate fo rtu n ae
i n fe l i c i s s i m u m est genus infortu n i i fu i sse fel icem . 3 - Sed
quod tu , i nq u i t , fal sae o p i n i o n i s s u p p l i c i u m luas, i d rebus
i u re i m p utare non pos s i s . N am s i te h oc i nane nomen
fortu i tae fe l i c i ta t i s movet, quam p lu r i b u s max i m i sque
abundes, mec u m reputes I icet. 4 I g i tu r s i, quod in omni
fortu n ae tuae c e ns u preti o s i s s i mu m poss idebas, id tibi
d i vi n i tus inlaesum adhuc inviol atu mque servatur, poterisne
meliora quaeque retinens de infortunio iure causari? 5 Atqui
viget incolu m i s illud pretiosissimum generis humani decus
Symmachus socer et - quod vitae pretio non segnis emeres
- v i r totus ex sapientia v i rtut i busque factus suarum securus
tu i s i n gemes c i t i n i ur i i s . 6 V i v i t u x o r i n g e n i o modesta,
pudicitia pudore praecellens et, ut om nes eius dotes brev iter
includam, patri s i m i l i s , vi vit, i nquam, t i b i que tantum v itae
h u i u s exosa spiritum servat, quoque u n a fel ic i tatem m i n u i
t u a m vei i p s a concesseri m, tui desiderio l ac r i m i s a c dolore
tabes c i t . 7 Q u id d i c am l i beros c o n s u l ares , quorum iam u t
i n i d aetatis p u e r i s vei p atern i vei a v i ti spec imen elucet
ingen i i ? 8 C u m igitu r praec ipua sit mortal i bus v i tae c u ra
r e t i n e n d a e , o te, s i t u a b o n a c o g n o s c a s , fe l i c e m , c u i
suppetu nt etiam nu nc, quae v ita nemo d u b i tat esse cari ora.
9 Qu are s i cc a i am l ac ri mas ; nondum est ad u n u m o mnes
exosa fortuna nec t i b i n i m i u m v a l i da tempestas incubuit,
quando t e n a c e s h ae re n t a n c orae, quae n e c p r a e s en t i s
solamen nec fu turi spem temporis abesse patiantur.
Mângâierile fi losofi e i - Cartea II 57

Proza IV
F e r i c i r e a e în n O I l D ş i n e, n u în c e e a ce n e a d u c
împ rej urările. Putem fi fericiţi c h i a r când soarta ne e
potrivnică. Noi aspirăm l a o fericire durabilă, pe care nu
ne-o poate da soarta schimbăto are.
1 Atunci e u : Adevărate lucruri zic, îmi aminteşti, o,
hrănitoare a tuturor v irtuţilor, şi n-aş putea tăgădui mersul
foarte repede al prosperităţi i mele. 2 Aceasta mă arde mai rău
când mi-aduc aminte; căci în toată împotriv irea sorţii, partea
cea mai grea a nefericirii este să fi fost fericit. 3 -Dar, zice ea,
chinul pe care îl ispăşeşti pentru greşeala judecăţii tale, n­
ai avea dreptul să-I pui pe seama împrejurări/oI'. Dacă te
impresionează acest nume gol al fericirii întâmplătoare, poţi
socoti împreună cu mine de cît de multe şi de mari bunuri
eşti îmbelşugat. 4 Aşadar, dacă ceea ce fu posedai mai preţios
În tot ce este legat de soarta ta ţi s-ar păstra În chip miraculos
intact şi neştirbit, ai avea dreptul să acuzi nenorocirea, când
ai tot ce e mai bun? 5 Socrul tău, Symmachus, acea podoabă
de preţ a neamului omenesc, este încă în puterea vieţii şi -
ceea ce ai cumpăra cu preţul vieţii dacă n-ai fi slab - bărbat
făcut În întregime din înţelepciune şi virtuţi, nu se îngrijeşte
de sine, ci suferă din cauza nedreptăţilor de care ai fost
lovit. 6 Trăieşte soţia ta, cu spirit ales, cu o distinsă curăţie
şi delicateţe sufletească şi, ca să exprim pe scurt toate
calităţile ei, asemenea tatălui său; trăieşte, zic, şi urînd
această viaţă, nu respiră decît pentru tine; i'n sfârşit, singurul
fapt prin care conced că fericirea ta suferă, ea se mistuie în
lacrimi şi durere de dorul tău. 7 Ce să spun despre fiii tăi,
foşti consuli, În care, pe cît le permite vârsta, străluceşte
icoana tatălui şi a bunicului lor? 8 Aşadar, fiindcă grija
principală a muritorilor este să-şi păstreze viaţa, o, ce fericit
ai fi, dacă ţi-ai cunoaşte cele bune ale tale66!, tu, care ai la
58 Boethius

1 0 Et h a e re a n t , i n q u a m , p re c o r ; i l l i s n a m q u e
manentibus, u tcu mque s e res habeant, enatabi m u s . S ed
quantum ornamentis nostris decesserit, v id e s . 1 1 - Et i l la :
Promov imus, i nquit. al iquantum, s i te nondum t o t i u s tuae
sortis piget. Sed delicias tu as ferre non possum, qui abesse
a l i q u i d t u a e b e a t i t u d i n i tam l u c t u o s u s a t q u e an x i u s
conquerari s . 1 2 Q u i s est e n i m tam compo s i tae fel i citat i s ,
ut non aliqua ex parte cum status s u i qualitate rixetur? Anxia
e n i m res est h u m anorum condicio bonorum et quae v e i
n u mquam tota proveniat vei numquam perpetua subsi stat.
1 3 Hu ic census exuberat, sed est pudori degener sangu is;
hunc n o b i l itas n o t u m fac i t, sed angu s t i a re i fam i l i a r i s
inclusus esse mal l et ignotu s . 1 4 I l I e u troque c ircu mflu u s
vitam cael ibem deflet, i l ie nupt i i s fel i x orbu s liberis alieno
censum nutrit heredi ; alius prole laetatus fii i i filiaeve delictis
maestus i l l acrimat. 1 5 I d c i rco nemo fac i l e cum fortunae
s u ae c o n d i c i o ne conc ordat ; i n e s t e n i m s i ngu l i s , quod
i n expertu s i g n o re t , e xpertus e x h orreat. 1 6 Adde quod
fel ic i s s i m i cu iusque deli catis s i mu s sensus est et, n i s i ad
nutum cuncta suppetant, omnis adversitatis i nsolens minimis
q u i b u s q u e p r o s te r n i t u r : a d e o p e re x i g u a s u n t , q u ae
fortunati s s i m i s beat i tu d i n i s su mmam detrahunt. 1 7 Quam
multos esse coniectas, qui sese caelo pro x i mos arbi trentur,
si de fortunae tuae re liqu i i s pars eis minima c ontingat? Hic
ipse locus, quem tu e x s i l i u m vocas, incolentibus p atria est.
1 8 Adeo n i h i l est m i seru m , nisi cum putes, contraque beata
sors omn i s est aequanimi tate toleran t i s . 1 9 Q u i s est i lie
tam fel i x , qui cum dederit impatientiae manus , statum suum
mutare non optet? 20 Quam multis amaritudinibus humanae
fe l i c i tatis d u 1 c edo respersa e <; t ! Q u ae s i e t i a m fruenti
iucunda esse vi deatu r, tamen quom inu s , cum v e l i t, abeat,
Mângâieri l e filosofiei - Cartea I I 59

Îndemână chiar acum destule comori, de care nimeni nu se

Îndoieşte că sînt mai scumpe deCÎt viafa. 9 De aceea usucă-Ii
lacrimile; soarta nu v-a urît pe IOfi până la IIn1/1 şi Ilici nil s­
a abătut asupra ta o jitrtul1ă prea puternicâ, fiindcă Îţi sînI
bine prinse ancorele, care I1U Îngâduie să-fi lipsească nici
consolarea În prezent, nici speranţa În viitor.
1 0 - Ş i rugăciunea mea este, zic, ca ele să stea prinse, căci
atîta timp cît ele vor rezista, orice s-ar întâmpla, voi fi salvat.
Dar vezi cît am p ierdut d i n podoabele mele. 1 1 Atunci am
-

progresat niţel, zice ea, dacă IlU te nemulţumeşte Întreaga ta

soartă. 1ÎIsă nu pot suporta mo/icit/nea ta, când te plângi cu
atîta nelinişte şi Întristare câ lipseşte ceva fericirii tale.
12 Cine are o fericire atît de completă. Încît să nu fie
nemulţumit Într-o privinţă oarecare de calitatea ei? Neliniştea
este condiţia bunurilor omeneşti; ele nici nI/ vin odată toate,
nici nu rămân neschimbate. 13 Unul e plin de avere, dar Îi e
ruşine că n-are sânge /lobi/; altul e cunoscut j Undcei este
nobil, Însă În lipsa de bani care-I slrÎmtoreazei, ar prefera sei
fie necunoscut. 1 4 Unul, având şi una şi alta, Îşi deplânge
viaţa de celibatar; altul a feicut o căsătorie fericită, dar,
fiindfără copii, strînge avere pentru moştenitori străini; altul
cu destule odrasle, Iăcrimează Întristat de greşelile fiilor şi
fiicelor sale. 15 De aceea nimeni nu se poate iinpăca uşor cu
condiţia sorţii sale; căci În toate există ceva necunoscut de
cel fără experienţei, dar de care cel cu experienţei se
Îngrozeşte. 1 6 Adaugă că sensibilitatea celor mai fericiţi
oameni este foarte delicată şi, dacii Il-au toate la ordinul 101;
neobişnuiţi cu nici o nenorocire, cad sub loviturile cele mai
uşoare ale sorţii; atit sînt de neÎnsemnate Împrejurările care
Împiedică pe cei fericiţi să atingă culmea fericirii lor.
17 Cît de mulţi s-ar crede vecini cu cerul, dacă din rămăşiţele
sorţii tale i-ar atinge şi pe ei o parte minimă? Chiar acest
loc pe care tu-I nllmeşti exil, pentru cei care-I loclliesc este
60 Boethius

reti neri non poss i t . 2 1 Liquet ig itur, quam s i t mortal ium

rerum m i s era b e a t i t u d o , quae nec apud a e q u a n i mos
perpetua perd u rat nec a n x i o s tota delectat.
22 Quid i g i tur, o mortales, extra petitis intra vos positam
fel ic itatem? 23 Error vos i n s c i ti aque confu n d i t . Ostendam
brev iter tibi su mmae card i nem fel i c i tati s . Estne aliquid tibi
te ipso pretiosius? N i h i l , inquies: igitur si tui compos fueris,
poss idebi s, quod nec tu ami ttere umquam v e l i s nec fortuna
possit au ferre . 24 Atque u t agnoscas i n h i s fortui t i s rebus
beatitudinem constare non posse, sic coll ige. 25 S i beatitudo
e s t s u m m u m n atu rae b o n u m , rat i o n e d e g e n t i s nec est
summum bonum, quod eripi u l lo mod o potest, quon i am
p raec e l l i t i d , quod nequeat auferr i , man i fe s tu m est, qui n
a d beatitudinem percipiendam fortunae instabi litas aspirare
non possit. 26 Ad haec, quem caduca i sta fel i c i tas veh it,
v J I scit eam veI nescit esse mutab i l e m . Si nesc it, quaenam
beata sors esse potest ignorantiae caecitate? Si scit, metuat
necesse est}ne amittat, quod amitti posse non dubi tat; quare
continuus t i mor non s i n i t esse fel i c e m . An veI si ami serit,
neglegendum putat? 27 S i c quoque pere x i l e bonum est,
quod aequo animo fe'ratur amissu m . 2 8 Et quoniam tu idem
es, cui p e rs u a s u m atque i n s i tu m permultis
demonstrat i o n i bu s scio mentes h o m i n u m n u l l o modo esse
mortales, cumque c 1 aru m sit fortu itam fel i c itatem corporis
morte fi n ir i , dubitari nequ it, si haec affe rre beat itudinem
potest, qu in om ne mortalium genus i n m i seriam mortis fine
labatul'. 29 Quodsi muItos s c i mu s beatitu d i n i s fructum non
morte solum verum etiam do loribus suppl i c ii sque quaesisse,
quonam modo p raesens facere beatos potest, quae m iseros
transacta non effi c i t ?
Mângâierile filosofiei - C artea I I 61

patrie6 7J
••• 1 8 Este nenorocire numai ceea ce consideri ca
atare şi dimpotrivă, orice soartă este fericită când este
suportată de U I1 suflet stăpân pe sine68). 1 9 Cine este acela
atît de fericit, Îndt să nu dorească a-şi schimba starea în
care se găseşte, când şi-a pierdut stăpânirea? 20 De cîte
amărăciuni nu e stropită dulceala fericirii umane! Chiar
dacă ar părea plăcută pentru cel ce se bucură de ea, n-ar
putea totuşi s-o oprească de a pleca atunci când vrea ea. 2 1
Se vede limpede deci cît de slabă e fericirea lucrurilor
pieritoare, care nici nu durează veşnic la cei stăpâni pe sine
şi care nici nu desfătează în Întregime pe cei lipsiţi de cumpăt.
22 De ce, aşadar, o, muritori, căutaţi În afară o fericire
care se găseşte În voi? 23 Rătăcirea şi neştiinla vă Întunecă.
Îţi voi arăta pe scurt punctul de căpetenie al celei mai Înalte
fericiri. Ai ceva mai preţios decît pe tine Însuţi? Nimic, vei
spline; aşadar, dacă tu vei f i stăpân pe tine, vei poseda ceva
ce nici tu n-ai vrea să pierzi vreodată, nici soarta n-ar putea
să-ţi răpească. 24 Şi, ca să-Ii dai seama că nu poate exista
fericire În aceste lucruri Întâmplătoare, ascultă: 25 Dacă
fericirea este supremul bine al unei f iinţe ce trăieşte conform
raţiunii şi dacă supremul bine nu e ceva care să poată f i
răpit, fiindcă este Între cele dintâi care nu pot f i răpite, este
clar că instabilitatea sorţii n-ar putea duce la dobîndirea
fericirii. 2 6 Apoi, cel ce este furat de această fericire
nestatornică sali ştie sau nu ştie că ea este schimbătoare.
Dacă nu ştie, ce fel de fericire poate exista Într-o ignoranţă
oarbă? Iar dacă ştie mereu se teme să nu piardă ceea ce ştie
că poate fi pierdut; de aici o continuă Îngrijorare care nu-i
Îngăduie să fie fericit. Sau poate, dacă a pierdut această
fericire, socoate că nu trebuie să se mai gândească la ea?
27 Chiar prin aceasta e un bun pieritor, f iindcă i se poate
suporta pierderea cu seninătate. 2 8 Dar pentru că şi ţie, pe
CÎt ştiu, ţi s-a lămurit şi Întipărit În minte prin foarte multe
probe că stţjletele oamenilor nu potfi În nici un chip muritoare
şi fiindcă e clar că o fericire Întâmplătoare se sfârşeşte cu
62 Boethius

Metrum IV

Quisqu i s volet p erenn e m

c au tus ponere sedem
stab i l i sque nec sonori
sterni f1atibus Eu ri
et f1 uctibus mi nantem
c u rat spernere pontum,
montis cacumen a l t i ,
b i bu las vitet harenas ;
i l lu d p rotervus Auster
1 0
totis viribus urguet,
hae pend u lu m solutae
pondus fe rre recusant.
Fugiens periculosam
sortem sed i s amoenae
1 5
humi l i domum memento
certus fi gere sax o .
Quamvis tonet ru i n i s
m i s c e n s aequora ventus,
tu conditus quieti
20
fel ix robore val l i
duces serenus aev u m
ridens aetheris iras.
Mângâieril e filosofi e i - Cartea II 63

moartea trupului69), este ne{ndoie/nic că, dacel moartea poate

răpi această fericire, mai mult, tot neamul omenesc cade în
nenorocire la termenul morţii. 29 Dacă ştim cel multi au căutat
fericirea nu numai {n moarte, dar chiar {n chinuri şi suferinţe,
cum ne-ar putea face fericiţi viaţa când e prezentă, dacel ea
nu ne face nefericifi când s-a sfârşit?

Poezia IV
Tăria sufletească dă omului înţelept puterea de a îndura
totul în linişte şi stăpânire de sine.
C e l carc vrea să aibă casă tare,
Zidită trainic şi prevăzător,
Să fie sigur, fără-ngrijorare,
Când b ate Eurus răsunător,
Sau chiar când marca este în furtună,
Se va feri de muntele stâncos,
Cu vîrfuri ce de trăsnete răsună
Şi de nisipul cel alunecos.
Căci Austrul îl bate cu putere
10
Pe unul, fiind expus necontenit,
Iar cestuilalt îi e cu neputere
Să ţină temelie de zidit,
Fugind de soarta cea periculoasă
A unei locuinţe dc plăceri,
IS
A i grijă de îţi construieşte casă
Pe o u m i lă stâncă. Cu puteri
Oricît de mari va ba�e vînt pe mare,
Pe naufragi aţi înspăimântând,
Tu, liniştit şi fără-ngrijorare,
10 În casa ta, ca-ntr-o cetate stând,
Î ţi vei gusta o dreaptă bucurie,
Dispreţuind a cerului mânie70).
64 Boethius

Prosa V

1 Sed quoni am rat i o n u m i a m i n te mearu m fo menta

descendunt, pau l 0 v a l i di oribus utendum puto. 2 Age enim,
s i i a m caduca e t momentaria fortunae dona non essent,
qu i d i n e i s est, quod aut vestru m u mquam fieri queat aut
non perspectum consideratumque v i l escat? 3 Divitiaene veI
vestrae v e I su i natu ra p reti os ae s u n t , quid earu m poti u s ,
aurumne a c vis congesta pecuniae? 4 Atqui haec effu n dendo
mag i s quam coacervando mel i u s n itent, si q u idem avaritia
semper odiosos, c 1aros l argi tas faci t . 5 Quodsi manere apud
quemque n o n potest, quod transfertur in a l teru m, tunc est
pretiosa pecunia, cum tran slata in alios largiendi usu desinit
possi deri . 6 A t eadem, s i apud unum, quanta est u b i qu e
gent i u m , c o ngeratu r, ceteros s u i i n opes fec e r i t ; et v o x
q u i de m tota pariter m u l torum replet aud itu m , vestrae vero
d i v i t i ae n i s i c o m m i nutae i n p lures t ran s i re non possunt;
quod c u m fact u m est, pauperes necesse e s t fac iant, quos
rel i nquunt. 7 O i g i tu r angustas inopesque d i vi tias, quas nec
habere to'as p l uribus I icet et ad quem l i bet s ine ceterorum
paupertate non ven i u'nt .
8 An gemmarum fu lgor ocu l o s trah i t ? S e d s i q u i d e s t i n
h o c s p l e n d o re p raec i p u i , g e m m a r u m e s t l u x i l l a , non
h o m i n u m ; q u a s q u i de m m i ra r i h o m i n e s v e h e m en t e r
am m i ro r. 9 Q u i d e s t e n i m c a re n s a n i mae m o t u a t q u e
compage, q u o d a n i m atae rationab i l ique n atu rae p u l ch ru m
esse iure v ideatur? 1 0 Quae tametsi conditoris opera suique
d istinctione postremae aliquid p u l c h ri t u d i n i s trahunt, infra
vestram tamen e x ce l l en t i a m c o l l o c atae a m m i ra t i o n e m
vestram nu l l o modo merean tur.
1 1 An vos agroru m p u l c h ritudo d el ectat? Q u i dn i ? E s t
e n i m p u l c h errimi o p e r i s pulc hra port i o . 1 2 S i c quondam
Mângâicrile filosofiei - Cartea I I 65

Proza V
Bucuriile pe care n i le dă lumea înconj urătoare nu au
valoare prin ele însele, ci prin preţuirea pe care le-o dăm
noi. Mai a le s b o g ă ţ i a n u p o a te s ă n e d e a fe r i c i rea
adevărată, când ea îi face pe atîţia nefericiţi.
1 Dar fiindcă acum te pătrund leacurile argumentării
mele, cred că a sosit momentul să mă folosesc de altele ceva
mai puternice. 2 Căci, haide, chiar dacă darurile sorţii n-ar
fi nestatornice şi de moment, ce este în ele care să poată
deveni vreodată al vostru, sau să nu-şi piardă preţul, dacă
este privit şi cercetat mai de aproape? 3 Oare bogăţiile sînt
preţioase prin natura voastră sau a lor? Ce vrei mai degrabă,
o grămadă de aur, sau una de monede? 4 Strălucesc fnsă mai
bine cheltuindu-le, decît grămădindu-le, dacă într-adevăr
lăcomia face pe oameni urîţi, iar dărnicia străluciţi. 5 Dacă
nu poate rămâne la f iecare ceea ce se transmite la altul,
banul este preţios atunci când, trecând la alţii prin dărnicie,
Încetează de a mai fi posedat. 6 Şi iarăşi, dacă sfnt strînşi la
unul singur toţi banii din lume, aceata Îi face pe ceilalţi
lipsiţi; şi dacă aceeaşi voce umple deopotrivă urechile
multora, atunci bogăţia voastră nil poate trece la mai mulţi
decît Împărţită; şi când se petrece aceasta În chip f iresc Îi
sărăceşte pe cei pe care îi părăseşte. 7 O, Înguste şi deşarte
bogăţii, care nici nu potfi stăpânite toate de mai mulţi, nici
nu vin la unul fără să sărăcească pe ceilalţi!
8 Vă atrage privirile strălucirea pietrelor preţioase? Dar
dacă e ceva ales În această splendoare, ea aparţine pietrelor,
nu oamenilor; mă mir foarte mult că oamenii admiră pietre.
9 Fără mişcarea sufletească şi organizarea corporală, ce ar
putea fi pe drept frumos pentru o fiinţă fn suf leţită ş i
raţională? 1 0 Aceste pietre, chiar dacă au oarecarefrumuseţe
prin opera lucrătorului şi prin distincţia lor, totuşi ele
găsindu-se mai prejos de demnitatea voastră, În nici un caz
nu pot merita admiraţia voastră.
I l Vă fncântă frumuseţea ogoarelor? De ce nu? Este o
68 Boethius

contraqu e m i n i m u m , q u i a b u n d an t i am s u a m n a t u rae
neces s i tate, non a m b i t u s superfl u i tate meti antur. 24 Itane
aute m n u l l u m est p rop r i u m vobis atque i n s itum bonum , ut
in extern i s ac sepo s i t i s rebus bona ves tra quaerati s ? 25 S ic
rerum versa cond i c i o est, ut d i v i n u m merito rationis animal
non a l i te r s i b i s p l e n d ere n i s i i n a n i matae s u p e l l ec t i l i s
possessione v i deatur? 2 6 Et a l i a quidem s u i s con tenta sunt,
vos autem deo mente con si m i les ab rebus infi m i s excel lentis
natu rae o r n a m e n t a c ap t at i s n e c i n t e l l e g i t i s , q u a n t a m
conditori vestro fac i at i s i n i u r i am . 27 i l i e genus h u m an u m
terren i s o m n i b u s p raestare volu i t, v o s d ig n i tatem ves tram
a quaeque detru d i t i s . 28 Nam si o m ne cu i u s q ue
i n fra i n fim
c u i us est, constat esse pret i o s i u s , c u m v i l i s s i m a
b o nu m eo ,
tra b o n a e s s e i u d i c a t i s , e i sd e m v o s m e t i p s o s
reru m v es
s t i matione s u m m i t t i t i s , quod q u i d e m haud
v e s tr a e x i
cad i t . 2 9 H u manae q u i p p e naturae i sta c o nd i c i o
i m m e rit o
tan tu m c eteri s rebu s , c u m se cognos c i t , exce l l at,
es t, u t tu rn
en i n fra bestias red i g at u r, s i se n o s se d e s i e r i t ;
ead e m ta m
e r i s a n i m a n t i b u s s e s e i g n o ra re n a t u r a e e s t ,
n a m c et
v i t i o ven i t . 3 0 Q u a m v ero l ate patet vester h i c
h o m i n i b us
ari posse a l i q u i d ornamentis existi mati s alien i s !
error, qui orn
3 1 At i d
fier i nequ i t ; n a m s i qu i d ex appo s i t i s luceat, ipsa
s u appos ita, laudantur, i l lud vero h i s tectu m
qu i dem , qu ae n t
atque vel atu m i n s u a n i h i l o m i n u s foe d i tate perdurat. 3 2
Eg o v er o nego u l l u m esse b o n u m quod noceat hab en t i N u m .

id me nt i or? M i n i me , i n q u i s .
3 3 Atq u i d i v i t iae poss i d e nt i bu s
per sae pe nocue ru n t , c u m p es s i m u s q u i sq u e e o q u e a l i e n i
magi s a v i du s , q u i e q u i d u s q u a m au ri gemmarumqu e est, se
salum, qui habeat, d i g n i s s i m u m putat. 34 Tu igitur, qui n u ne
cantum glad i u m q u e s o l l i e i t u s p e rt i m e se i s , s i v i t ae h u i u s
c a l lem vacuus v i ator i n tras s e s , e o ra m l at r o n e e a n t a re s .35
O praec lara opum m o rta l i u m b e at i tu d o , q u a m c u m adep
tu s

fueris, securus e s s e d e s i s t i s !
Mângâierile filosofiei - Cartea II 69

putin cei ce-şi măsoară avu/urile după nevoile naturale, nu

după mulţimea ambiţii/orNi. 24 Dar voi n-aveţi in voi nici
un bun propriu, de sinteţi nevoiti să căutaţi bunurile voastre
in lucruri străine şi departe de voi? 25 A şa s-a răsturnat
ordinea lucrurilor, indt o fiinţă cu adevărat divină prin
raţiunea sa să creadă că nu poate strâluci prin al/ceva decit
prin posesiunea unor obiecte neinsufleţite? 26 Celelalteflinţe
sînt mulţumite cu ceea ce au, dar voi, asemănători lui
Dumnezeu prin mintea voastră, căutaţi podoabe pentru
natura voastră distinsă în lucruri de nimic şi IlU inţelegeţi
ce insultă aduceţi creatorului vostru. 27 El a voit ca neamul
omenesc să stea mai presus de toate fiinţele pământeşti; voi
coborîţi demnitatea voastră mai prejos de orice. 2 8 Dacă se
admite că orice bun e fIlai preţios decit posesorul lui, când
voi judecaţi că cele mai neÎnsemnate lucruri sint bunurile
voastre, prin aprecierea voastră voi înşivă vă puneţi mai
prejos de ele. Şi pe bUIl drept. 29 Fiindcă aceasta e condiţia
naturii umane, ca numai atunci să stea mai presus de celelalte
lucruri, când se cunoaşte pe sine; totuşi ea s-ar coborî mai
prejos de celelalte animale, dacă al' inceta de a se cunoaşte.
Pentru animale, a nu se cUlloaşte pe sine e o stare naturală;
pentru oameni devine denaturare. 30 Cit de mare este această
greşeală a voastră, că socotiti că poate fi Împodobit ceva cu
podoabe străine! 3 1 Dar aceasta nu se poate intâmpla; căci
dacă Ull obiect străluceşte prin lucruri imprumutate, sînt
admirate tocmai acelea care sînt imprumutate, iar ceea ce
este ascuns şi acoperit de ele se Întăreşte şi mai mult În
urîţenia sa. 3 2 Eu spun Însă că nu poate fi bun ceea ce aduce
posesorului său neplăceri. Oare mint? Nu, vei spune. 33 Dar
bogăţiile prea adesea au făcut rău posesorilor75), dacă cei
mai răi, şi cu atît mai mult doritori de ceea ce este al altuia,
se socotesc foarte demni pe ei care au tot aurul şi pietrele
preţioase existente. 34 Aşadar tu, care acum eşti chinuit de
teama loviturilor şi a pumnalului, dacă ai fi intrat pe calea
acestei vieţi căIătOl; fără să ai nimic CII tine, ai cânta În faţa
tâlhari/or76i• 35 O, prea strălucităfericire a bogăţiilor pieritoare,
pe care de Îndată ce ai dobindit-o, ai incetat de a maififără grijă!
 70 Boethius

Metrum V

Fel i x n i m i u m prior aetas

eontenta fidel ibus arv i s
nee inerti perdita l u x u ,
faei l i quae sera solebat
ieiunia solvere glande.
Non B ae e h i e a munera norant
l iquido eonfundere m e l l e
n e e l u e i d a v e l l era S eru m
Ty rio m isee re venen o .
1 0
Somnos d a b a t herba s a l u b res,
potu m quoque lubrieus amnis,
umbras a l t i s s i m a pinus.
Non d u m maris a l ta seeabat
nee mere ibus undique leetis
I S
nova l i tora vi derat hospes .
Tune c l assiea saeva taeebant
o d i i s neque fusus aeerb i s
eruor horrida t i n x e rat arva.
Quid· enim fu ror hostieus u l l a
20
v e l let prior arma mo vere ,
c u m vu l nera saeva vi derent
nee praemia sangu i n is u l l a?
Utinam mod o nostra red irent
i n mores tempora priseos !
25
Sed saev ior ignibus Aetnae
ferven s amor ardet habendi .
Heu primus q u i s fu i t i l ie,
auri q u i pondera tee ti
gemmasque l atere vo lentes
30
pretiosa pericul a fodi t ?
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I 71

Poezia V77)
Oamenii erau mai fericiţi când duceau o viaţă simplă
şi nu pătrunsese în ei dorinţa de bogăţie.
Î n vremea de-al tădată fericiţi,
Şi pe mănoase ţarini mulţumiţi,
C-o v iaţă fără lux moleşitor,
Obişnuiau s-alunge foamea lor
Pc-atunci oamen ii cu ghinzi uşoare.
Ei nu ştiau ca miere curgătoare78)
S-amesteee în al lui Bacchus v in,
Nici să cufunde-n tyrian venin.79)
Strălucitorul fir al Serilor. XOl
10
Aveau pe iarbă somn odihnitor,
Î n rîuri băutură săţioasă,
Sub pini înalţi o u mbră răcoroasă.
Pe mare omul nu se avînta,R l l
Nici după treburi încă n u mergea
15
Să vadă, ca un oaspe, ţărmuri noi,
Pe-atunci tăcea trompeta de război .82)
Şi sângele vărsat de ură grea
Temute arme831 încă nu păta.
De ce voia grozava nebunie
20
Să poarte armele cu duşmănie,
Când rănile ce le prieinuia
Răsplata sângelui nu aducea?
0, de ne-am putea întoarcc-odată
La obiceiurile de-altădată !
25
Dar dragostea febrilă de-a avea
Decît al Aetnei foc estc mai rea.
Vai, cine-a fost cel ce a dezgropat
Î ntâiu b ucăţi de aur b lestemat
Ş i-atîtea pietre preţioase care
30
Ne-aduc pericole şi-ngrijorare?X41
72 Boethius

Prosa VI

1 Quid autem de dign itatibus potentiaque d i sseram, qua

vos verae d ig n i tat i s ac potestatis i n s c i i c ae l o e x aequ ati s ?
Q u a e s i i n i mp r o b i s s i m u m q u e mq u e c e c i d e r u n t , q u a e
fl ammis Aetnae eructantibus, quod d i l u v i u m tan tas strages
dederi nt? 2 Certe , uti m e m i n i sse te arbi tror, c o n s u l are
i mperi u m , quod l i bertat is pri n c i p i u m fuerat, ob superb i a m
consulu m vestri veteres abolere cupi verunt, q u i ob eandem
superbiam prius reg i u m de c i v i tate nomen abstuleran t . 3
At si quando, quod perraru m est, p ro b i s deferan tur, q u i d
i n e i s a l i ud quam probi tas u tenti u m p l acet? Ita fit , ut non
v i rtutibus ex d i g n i tate, sed ex vi rtute d ig n i tatibus honor
accedat. 4 Quae vero est ista vestra expeti b i l i s ac praec lara
pote n t i a ? Nonne, o terrena a n i m a l i a , cons i derati s , q u i b u s
qui praesidere v ideam i n i ? Nunc si inter mures videres u n u m
a l iquem i u s s i b i a c potestatem prae c e t e r i s v i ndicantem,
quanto movereri s cac h i nno ! 5 QlI id vero, s i corpus spectes,
i mbec i l lius homine repperire queas, quos saepe muscularum
quoque vei morsus veI in secreta quaeque reptantium necat
in troitus? 6 Quo vero qui squam ius al i q u od in quemp i am
nisi i n s o l u m corpus et quod infra c o rp u s est - fortun a m
l oquor - possit ex serere? 7 Num qu icquam l i bero i mp erabi s
an imo, n u m mentem firma s i b i ratione cohaerentem de statu
propriae quietis amovebis? 8 C u m l i beru m quendam v i ru m
sup p l i c i i s se t y ra n n u s adacturum p utare t , u t adversum s e
fac t a e c o n i u ra t i o n i s c o n s c i o s p ro d e r e t , l i n g u a m i l I e
momordit atque absc idit e t i n o s tyran n i saevientis abi e c i t ;
i t a cruciatus, q u o s p u tabat ty ran n u s materi am c rud e l i tatis,
v i r sapiens fec i t esse v i rt u t i s . 9 Quid autem est, quod in
a l i ll m facere quisque possit, quod s u s t i nere ab alio ipse
non possit? 10 Busiridem accepimus necare hospites sol itum
Mângâicri l e fi losofi e i - Cartea II 73

Proza VI
B ogăţia, p u tere a , de m n ităţile n - a u n ic i o v a l o are
morală. Ele se dobîndesc şi de cei răi, care prin ele nu pot
deveni mai bu ni.
1 Dar de ce să discut despre demnităţi şi despre putere,
pe care voi, necunoscători ai adevăratei demnităţi şi puteri,
le ridicaţi în slăvi?85J Dacă ele au ajuns la cei mai necinstiţi,
ce nenorociri au adus incendiile provocate de erupţ ia
flăcărilor Aetnei sau potopul?2 DesigU/; după cum cred că­
ţi aminteşti, puterea consulară ce fusese începutul libertăţii,
din cauza mîndriei consulilor,V6J, au dorit s-o Înlăture
strâmoşii voştri, care din p r icina aceleiaşi m îndrii
Înlăturaseră din stat mai Înainte puterea regaIăR7J. 3 Iar dacă,
ceea ce se Întâmplă foarte rar, onorurile sînt încredinţate
celor cinstiţi, ce altceva este de admirat la ei, decît probitatea
cu care-şi fac datoria? Aşa se face că nu virtuţile cresc În
consideraţie prin titlu, ci titlul capâ tă o aureolă mai
strălucitoare prin virtuţile celui care-l deţine. 4 Dar care
este această putere strălucitoare şi dorită de voi? Nu vedeţi,
[tinţe pământeşti, cui vi se pare că porunciţi? Dacă ai vedea
acum Între şoareci pe unul arogându-şi dreptul şi puterea de
a conduce pe ceilalţi. ce rîs te-ar cuprinde! 5 Sau dacă
priveşti corpul. poţi găsi ceva mai slab decît omul, pe care
adesea îl ucide înţepătura unei musculiţe sau a unui vierme
intrat În intestine? 6 Dar asupra cărei părţi din om poate
exercita cineva vreun drept. dacă nu asupra corpului şi asupra
a ceea ce este mai prejos de corp. vreau să spun asupra averii
sale? 7 Vei putea comanda ceva unui suflet liber, vei Îndepărta
vreo minte stăpână pe raţiunea sa de la liniştea-i proprie?88J
8 Un tiran credea că va constrînge prin chinuri pe un om
liber89! să denunţe pe nişte tovarăşi într-un complot îndreptat
împotriva sa. Acesta Însă şi-a muşcat limba şi, scuipând-o
din gură, a aruncat-o în faţ a tiranului înfuriat. Astfel
chinurile pe care tiranul le socotea element de cruzime.
bărbatul înţelept le-a făcut element de eroism. 9 Dar ce rău
74 Boethius

ab Herc u l e hosp i te fu isse mactatu m . I I Regulus p l u res

Poenorum b e l I o c aptos i n v i n c l a con iecerat, sed mox ipse
vi ctoru m cate n i s manus p raebu i t . 1 2 U l I am n e i g i tu r eius
h o m i n i s pote n t i a m putas, q u i , quod ipse i n alio potest, ne
id i n se aher v a leat, effi cere non possit?
1 3 Ad haec, si i p s i s dign itatibus ac potestatibus i nesset
a l i q u i d n at u r a l i s ac p ro p r i i b o n i , nu m q u a m p e s s i m i s
proven i rent; neque en i m s i b i solent adversa soc iari , natu ra
respu it ut contraria quaeque iungantur. 1 4 Ita cum pessimos
plerumque d i g n i tatibus fu ngi d u b i u m non sit, i l lud etiam
l iquet natura s u i bona non esse, quae se pes s i m i s h aerere
pati antur. 1 5 Quod quidem de cunctis fortun ae muneribus
d ig n ius e x isti mari potest, quae ad i mprobissimum quemque
u b e r i o r a p e rv e n i u n t . 1 6 De q u i b u s i l l u d e t i a m
considerandu m puto, quod nemo dubi tat esse fortem , c u i
forti tudinem inesse conspexerit, e t , cuicu mque veloc i tas
adest, man ifestum est esse velocem . 1 7 S ic m u s i c a quidem
musicos, medicina m e d i c o s , rhetori c a rhetore s fac i t ; ag i t
en i m cu i u s q u e rei n atura, quod propri u m e s t , nec
contrariarum rerum m i scetur effectibus e t u l tro, q u a e s u n t
adversa, depe l I it . 1 8 Atqui n e c opes inexpletam restinguere
avaritiam queunt nec potestas s u i c o mpotem fecerit, quem
v i tiosae l ib i d i nes insolubi l i bus adstric tu m ret i nent cate n i s ,
et col l ata i mprobis d i g n i tas non mod o non effecit d ignos,
sed prodit potius e t osten tat indignos. 1 9 Cur ita provenit?
Gaudet i s e n i m res sese a l i ter habentes fal s i s compel l are
nominibus, quae fac i l e ipsarum rerum redarguuntur effectu;
i taque nec i l lae d i v i t i ae nec i l l a potentia nec haec d ign itas
iure appel lari potest. 20 Postremo idem d e tota c o n c ludere
fortuna l i cet, in qua n i h i l expetendum, n i h i l nativae bonitatis
inesse manifestum est, quae nec s e bon i s s e mper adi u n g i t
e t bonos, q u i bus fue r i t adiuncta, n o n effi c i t .
Mângâierile fi losofiei - Cartea II 75

putem face altuia, fără să ne temem că ni-I va face şi n ouă

altul? 1 0 Legenda '!'p ltne că BusirisQO! care de obicei Îşi ucidea
musafirii, afost ucis de oaspetele său Hercule. 11 Regu lus9/)
a pus În lanţuri mulţi prizon ieri de război ca/"taginezi, dar
În curând el Însuşi şi-a dat mâinile sub cătuşele Învingătorilor
săi. 1 2 Aşadar socoteşti că are vreo putere o/Jlltl care nil
poate Împiedica pe altul să-ifaâi ceea ce arpllteaface el, la
rândll-i, altuia ?
1 3 Pe lângă acestea, dacă prin ele IÎlsele demnităţile al'
avea vreo valoare Înn ăscută şi proprie, ele n-ar ajunge
niciodată În mâna celor răi; de obicei nu se asociază Între
ele elem e n te p o trivn ice, căci n a t u ra resp inge u n irea
contrariilor. 1 4 Astfel, fiindcă, fără Îndoială, prea adesea cei
răi exercită jimcţiuni Înalte, e limpede că prin natura lor nu
sînt bune cele ce se lasă săjle Însuşite de cei răi. 1 5 Aceasta
este o judecată justă despre toate darurile sorţii care ajung
din belşug În mâinile celor nevrednici. 1 6 in legătură CII
acestea putem adăuga consideraţia că nimeni nu se Îndoieşte
că e viteaz acela la care se vede bine vitejia şi cel care are
iuţim e e evident că e iute. 1 7 To t aşa m uzica face pe
muzicanţi, medicina pe medici, retorica pe retori, căci natura
lucrează În direcţia care-i e proprie, nu amestecă Între ele
elemente cu efecte contrarii şi respinge pe cele care sînt
potrivnice. 18 Dar Ilici bogăţiile nil pot să Înjrâneze o lăcomie
nemăsuratâ, nici puterea Il-a jâcut stăpân pe sine pe cel pe
care-l ţin strîns În lanţuri de nedezlegat pofte vinovate, şi
demnitatea Încredinfată celor necinstiti nil Il umai că nu-i
face demni, dar Îi arată cît sînt de nedemni. 1 9 De ce aşa ?
Fiindcă vă place să numiţi cu nume false lucruri care sînt În
realitate alt fel, a căror natură se vede uşor din efectele lo/";
aşa că n ici bogâţia, nici puterea, n ici demnitatea, nu pot fi
numite pe drept astfel. 20 in .�fârşit se poate spline acelaşi
lucru despre toate aspectele sorţii, În care nu existâ nimic
de dorit, n imic care sâ aibă o valoare Înnăscută, care nil se
uneşte cu cei buni Întotdeauna şi care IlU face buni pe cei CII
care s-a IInit.
76 Boethius

Metrum VI

Nov i m u s , quan tas dederit ru i n as

urbe fl ammata patri busque caesis,
fratre q u i quondam feru s i n tere mpto
matris effu so mad u i t c ru ore
5
corpus et v i su g e l i d u m pererrans
ora non t i n x i t l acri m i s , sed esse
cen sor exstincti potu i t decori s .
H i c tamen sceptro pop u l o s regebat,
quos videt condens rad ios sub undas
1 II
Phoebu s , e x trem o ven i e n s ab ortu,
quos premunt septem g e l i d i triones,
quos Notus s i cco v i o l e ntus aestu
torret ardentes recoquens harenas.
Celsa num tandem valuit potestas
1 5
vertere pravi rab i e m Nero n i s ?
Heu gravem sortem , quotiens i n i quus
add itur saevo gladius veneno !

Prosa VII

1 Tu rn e g o : S c i s , i n q u a m , i p s a m I n I m u m n o b i s
a m b i t i o n e m m o rt a l i u m r e r u m fu i s s e d o m i n a t a m ; s e d
materiam gere n d i s rebus optav i m u s , q u o ne v irtu s taci t a
consenesceret. 2 - Et i l l a : A t q u i h o c u n u m e s t , quod
p r a e s t a n t e s q u i d e m n a t u ra m e n te s , sed n o n d u m a d
extremam m a n u m v i rtutum perfectione perductas a l l i cere
possit, gloriae scil icet cupido et optimoru m in rem publicam
fama meritoru m . 3 Quae quam sit e x i l i s et totiu s vacua
ponderi s, sic c o n s idera. O m n e m terrae a m b i t u m , s ic u t i
Mângâ ieri le filosofiei - Cartea II 77

Poezia Vp2)
Exemplul Nero, care a rămas tot rău, oricîte daruri i-a
adus soarta.
Ştim lanţul tot d e crime p e care le-a comis:
Oraşu-n vâlvătaie, senatul tot ucis
Şi, după ce pe frate l-a o morît, pc mamă
A suprimat-o fiara, mânj indu-şi fără teamă
Î n sânge corpul. Apoi, privind cadavrul rece,
Fără să verse lacrim i şi fără să se p lece,
O frumuseţe stinsă a stat ca să măsoare93).
Ţinea acesta totuşi sub sceptrul său popoare
Ce Phoebus le priveşte când, răsărind din unde,
10
Se-nalţă, încălzeşte, şi în apus s-ascunde,
Popoare aşezate sub nordul îngheţat,
Popoare ce de Notus, când bântuie uscat,
Sînt arse ca nisipul cel zilnic încălzit.
Dar fost-a-n stare această putere în sfârşit
15
Prea groaznicului Nero să-i schimbe neb unia?
Ah, crudă este soarta, când sabia mârşavă
Nedrept se-mperechează cu groaznica otravă!

Proza VII
Cea mai Înaltă glorie a unui om este ca şi inexistentă
în raport cu nemărginirea spaţiului şi a timpului.
1 Atunci eu i-am răspuns: - Ştii tu însăţi că ambiţia mea a fost
domi nată foarte puţin de lucruri muritoare; am dorit domenii
de acti v itate ca să nu-mi îmbătrânească forţele într-o tăcută
nclucrare. 2 Ea a urmat: - Un singur lucru este care să atragă
minţile superioare prin natura lor, dar care n-au ajuns În
primele rânduri prin perfecţiunea virtuţi/ar: dorinţa de glorie
şi reputaţia celor mai de seamă merite pentru stat. 3 Cît este
această năzuinţă de deşartă şi de strîmtă, judecă În chipul
78 Boethius

astro l og i c i s demonstrati onibus accepisti, ad cae l i spat i u m

p u n e t i constat obti nere rationem, i d est, u t , s i a d caelestis
globi m agnitudinem conferatur, n i h i l spatii prorsus habere
iudicetur. 4 Huius i g i tur tam ex iguae in mundo reg i o n i s
qu arta fere portio est, s i c u t Ptol o m aeo probante d i d i c i s t i ,
q u a e n o b i s cognitis a n i m antibus i n c o l atur. 5 H u i c quartae
s i , quantum maria paludesque premunt quantumque s i t i
v a s t a reg i o d i s t e n d i tu r, c o g i ta t i o n e s u b tr a x e r i s , v i x
angu s t i s s i m a i n h a b i tandi h o m i n ibus area rel i nquetur. 6 In
hoc igitur minimo puneti quodam puncto c i rcumsaepti atque
c o n c l u s i de perv u l g an d a fama, de profe r e n d o n o m i n e
cogitatis, ut q u i d h abeat amplum magnificumque gloria tam
angustis e x i g u i sque l im i t i bu s artata? 7 Adde, quod hoc
ipsum bre v i s habi tacu l i saeptum p l u re s i n c o l u n t nationes
l i ngua, moribus , totius v itae ratione d i s tante s , ad quas turn
d i ffi c u l t a t e i t i n e r u m , t u rn l oq u e n d i d i v e r s i t a t e , t u rn
commerc i i insolentia n o n modo fama hominum singulorum,
sed ne urbium quidem perv e n i re queat. 8 Aetate denique
M. Tu l l i i , s i cu t i ps e quodam l o c o s i g n i fi c at , n o n d u m
C a u c a s u m m o n t e m R o m a n a e re i p u b l i c a e fa m a
transcenderat e t erat tune adu l ta Part h i s e t i a m ceterisqu e
i d l ocorum gentibus form i d o l osa. 9 Videsne i g i tur, quam
sit angusta, q u a m c ompressa g l oria, q u a m d i l a t are ac
propagare laboratis? An ubi Roman i n o m i n i s tran s i re fama
nequ it, Romani hominis g loria progredietur? 1 0 Quid quod
d i v e r s a r u m g e n t i u m m o r e s i n t e r se a t q u e i n s t i t u t a
d i scordant, ut, quod apud a l ios l aude, apud a l i os supp l ic i o
d ignum iudicetur? 1 1 Quo fit, u t , si quem famae praedicatio
delec tat, huic i n p lurimos popu l o s nomen proferre n u l l o
m o d o conducat. 1 2 E r i t igitur pervagata inter s u o s g l oria
qui sque contentus et i ntra unius gentis term i n o s p raec l ara
i l l a famae i m mortal itas coartabitur.
1 3 Sed quam multos c l aris s i mos s u i s temporibus v i ros
scriptoru m inops dc\evit o b l i v i o . Quamquam q u i d ipsa
 M ângâierile filosofiei - Cartea II 79

următor. Tot globul pământesc, după cum ai Învăţat din

astronomie, faţă de spaţiul ceresc, se ştie că ocupă abia un
punct, adică, dacă e comparat cu mârimea universului ceresc,
s-ar putea afir ma că n-are nici lin spaţiu. 4 Şi abia aproape
un sfert din aceastâ micâ parte a lum ii, pământul, este, după
cum a arătat Ptolemeu, locuitâ de fiinţe cunoscute de noi. 5
Din acest sfert, dacă exc/udem ceea ce ocupă mările, lacurile
şi deşerturile, abia mai rămâne o porţiunefoarte mică pentru
a fi locuită de oameni. 6 Aşadar În acest m inim punct dintr­
un punct, închişi şi încercuiţi, vă gândiţi cum să vă măriţi
reputaţia, cum sâ văfaceţi numele cunoscut? Dar ce are nobil
şi măreţ o glorie restrînsă În hotare atît de mici şi de Înguste?
7 A daugă că acest ţarc de scurtâ locuire este ocupat de multe
naţiuni deosebite ca limbă, obiceiuri, fel de viaţă94!, la care,
din cauza greutâţii drumuri/OI; diferenţei de limbă şi lipsei
de relaţii Între popoare, nu poate pâtrunde, nu numai numele
oamenilor luaţi în parte, dar nici măcar al oraşelor95!. 8 În
vremea lui Cicero, precum el însuşi spune undeva96!, n u
trecuse de munţii Caucaz numele statului roman, care era p e
atunci Înfloritor şi temut chiar de parţi ş i de celelalte neamuri
din acele părţi. 9 Vezi, aşadar, cît este de mărginită, cît este
de restrînsă gloria pe care voi vă munciţi s-o măriţi şi s-o
răspândiţi? Sau unde nu poate să pâtrundâ faima n umelui
de roman va putea să ajungă gloria unui bărbat roman ? 1 0
Ce să mai spun despre faptul că obiceiurile ca şi instituţiile
diferitelor neamuri se deosebesc Între ele, astfel că ceea ce
la unii se judecă demn de laudă, la alţii se socoteşte demn
de pedeapsă ? I l De aici rezultă că dacă pe unul tl desfătează
proslăvirea numelui, el n-are nevoie În nici un chip să-şi
facă cunoscut numele la prea multe popoare. 1 2 Fiecare vafi
deci mulţumit cu o glorie răspândită Între ai săi şi Înlăuntrul
hotarelor u n u i singur neam se va restrînge acea prea
străluci/â nemurire a renumeluiY7!.
80 Boethius
scripta p rofi c i an t , quae c u m suis auctoribus premit longior
atque obscura vetustas? 1 4 Vos vero i mm ortal itatem vobis
propagare v i d e m i n i , c u m futuri fam a m temporis cogitatis.
1 5 Quod s i a d aetern itatis i n fi n i ta spat i a pertrac tes, quid
habes, quod de nominis tu i d i u t u rn itate l aeteri s ? 1 6 Unius
eten i m mora m o me n t i , si decem m i l i b u s c o n feratur an n i s ,
q u o n i am utrumque s p atiu m defi n i t u m est, m i n i ma m l icet,
habet tamen a l i qu a m p o r t i o ne m ; a t h i c i p s e n u me r u s
annorum e i u sque quam l i bet m u l t i p l e x ad i n term i n a b i l e m
d iuturnitatem ne comparari quidem potest. 1 7 Etenim fin itis
ad se i nvicem fuerit quaedam, i n fi niti vero atque finiti n u l l a
umquam poterit esse c o l l atio. 1 8 I t a fit, u t quamlibet pro l i x i
temporis fama, s i cum i nex hau s ta aeterni tate cogitetur, non
parva, sed p l ane n u l l a esse v i deatur. 1 9 Vos autem n i s i ad
popu l ares auras i nanesque ru mores recte facere nesci t i s et
relicta conscientiae virtutisque praestantia de alienis praemia
sermuncu l i s postu l atis . 20 Accipe in huius modi arrogantiae
l e vi t ate q u am festive aliqu i s i l l u serit ; nam c u m q u i d a m
adortus esset hominem contumeliis, qui non a d verae v irtutis
u s u m , sed ad superbam g l oriam fal s u m sibi p h i l osophi
n omen i nd uerat, a d i e c i ssetque iam se s c i t u ru m , an i l i e
p h i l o s o p h u s e s s e t , s i q u i de m i n l at a s i n i u ri a s l e n i te r
patienterque tolerasset, i l i e patientiam pau l i sper assumps i t
acceptaque contumelia velut insultans: ' lam tandem ' , inquit,
' i n t e l l e g i s me e s s e p h i l o s o p h u m ? ' Tu rn i l i e n i m i u m
mordaciter: ' In te l lexeram ' , i n q u i t , ' s i tacu i s ses ' . 2 1 Q u i d
autem e s t , q u o d ad p raecipuos v i ros - d e h is e n i m sermo
est -, qu i v i rtute g lori am petunt, q u i d , inquam, est, q u od
ad h o s de fam a p o s t re s o l u t u m m o rte suprema corpus
atti n eat? 2 2 Nam s i , quod nostrae rationes credi vetant,
toti moriuntur homines, n u l l a est o m n i n o g l oria, cum i s ,
c u i u s ea e s s e d i ci t u r, n o n e xstet o m n i n o . 23 S i n vero bene
sibi mens conscia terreno carce re res o lu ta caelum · I i bera
petit, nonne omne terrenum negoti u m spernat, quae se caelo
fruens terre n i s gaudet exemptam?
Mângâierile fi losofiei - Cartea II 81

1 3 Darpe câţi bărbaţi vestiţi În timpul lor n u i-a acoperit

uitarea din lipsa de scriitori! De altfel, ce pot face scrierile
Înseşi, pe care le Îngroapă, ca şi pe autorii lor, depărtarea şi
În tunericul timpullli ? 1 4 Vouă vi se pare că vă asiguraţi
nemurirea, când Vel gândifi lafaima voastră de viito,� 1 5 Dacă
cercetezi Însel spaţiile infin ite ale eternitelţii, cum te poţi
bucura de durata numelui tău ? 98) 1 6 De compari durata unui
moment cu zece mii de ani, celci fiecare spaţiu este limitat,
llll raport cÎt de m ic tot există intre ele, dar Însuşi acest
număr de ani şi orice multiplll al lor nil poate fi nici măcar
comparat cu durata infinitâ. 1 7 Fiindcă Îlltre lucrurile finite
poate exista ceva comun, dar Între cele finite şi cele infinite
nu poate exista n ici o comparare. 1 8 Astfel că reputaţia într­
lin timp destul de fndelungat, alături de nesfârşita eternitate,
pare nu mică, ci absolut inexistentă. 1 9 Voi nu ştiţi să faceţi
binele decÎt pentrtt gura lumii şi pelltrtt vorbe deşarte, şi,
lăsând la o parte primatul conştiillţei şi al virtuţii, cereţi
răsplata de la vorbele nesincere ale altora. 20 Ascultă cllm a
rîs cineva de uşurătatea unei arogante de această speţă. Un
oarecare adresase insulte unui om care-şi dădea n umele fals
de filosof; nu pentru practica adevăratei virtuţi, ci pentru o
glorie încrezu tă, şi adăugase că el va şti dacă acela efilosoj,
de va suporta cu uşurinţă şi răbdare insultele ce-i aducea.
Acela a răbdat puţin şi apoifă/indu-se cu acceptarea insultei,
a zis: " Acum, fn sfârşit, Înţelegi că sînt filosof ? " A tunci el
i-a răspuns muşcător: Aş fi i'nţeles dacă ai fi tăcut. "99) 2 1
"
Dar de ce mai ţin oamenii superiori - celci despre aceştia e
vorba - care caută gloria i'n virtute, de ce mai ţin ei la renume,
după distrugerea corpului prin moartea supremă ? 22 Căci
dacă, ceea ce conform principiilor noastre nu putem crede J ()(}),
oamenii mor În i'n tregime, n u este glorie aceea al cărui
posesor n u mai există. 23 Jar dacă spiritul, cu adevărat
conştient de sine, scăpat de Închisoarea pământească, se
Îndreaptă liber .spre cer, nu dispreţuieşte orice preocupare
pământească, el care, având cerul, se bucură că a scăpat de
pământ?
82 Boethius

Metrum VII

Quicumque solam mente praecipiti peti t

stl mm ll mque c red it g loriam,
late patentes aetheris cernat p lagas
artllmque terrarum s i tu m ;
bre vem rep l ere non valentis amb i t u m
pudeb i t aucti nom i n i s .
Quid, o supe rb i , c o l l a mortali iugo
frustra levare gestiunt?
Licet re motos fama per popu l o s means
10
diffusa linguas exp l i cet
et magna titll l i s fll lgeat c 1 aris domll s ,
mors spern it al tam gloriam,
i nv o l v i t humi le pari ter et celsum caput
aequatque summis i nfima.
15
Ubi nunc fide l i s ossa Fabric i i manent,
quid B rutus au t rig i d u s Cato?
S ignat sllperstes fama ten u i s pallcll l i s
inane nomen l i tteri s .
S e d qllod dec ora n o v i m u s vocabu l a ,
20
n u m scire consll mptos datll r?
Iacet i s ergo p rorslls ignorabiles
nec fama notos effi c i t .
Quodsi plltat i s longills v i tam trah i
morta l i s aura n o m i n i s ,
25
c u m sera vobis rap iet h o c etiam d i e s ,
iam v o s secunda m o r s manet.
Mângâieri l e filosofi ei - Carte a I I 83

Poezia VII
Nim eni nu poate obţine p e pământ nemurirea. Chiar
cel e mai celebre nume tot VOr dispărea când va.
Acel ce cu înfrigurare d oar după glorie s-avîntă 101 )
Ş i-o crede cel mai mare bine,
Privească cerul şi pămâ ntu l , cu toate ce le înveşmîntă
Ş i să le asemene cu s ine;
Ruşine îi va fi de-un nume, ce-a vrut pământ u l să-cuprindă
Faţă de cer aşa de mic.
De ce din j ugul morţii gîtul doreşte omul să-şi desprindă
Când moarte n-o-nvi nge nimic?
Oricît renumele pătrund e printre popoare depărtate
10
Ş i e p u rtat d i n gură - n gură
Oricît o casă străluceşte , prin titluri mari şi admirate,
Î n fata mortii o măs u ră
,
,

E pentru toţi . Ea n u vrea glorii ş i fără vreo deosebire

La fel Îi sînt ş i mic ş i mare.
1S
Cc-a mai rămas din BrutusI02), Cato1031, rigid în viaţă şi-n simţire,
Fabriciu 1 04) cu credi nţă tare?
O glorie u şoară-n urmă , pe care-n litere puţine
Doar numele-o mărturiseşte.
Dar dacă dup-al lor renU me pe unii îi cunoaştem bine,
20
De-atâţia morţi cine -aminteşte?
Zăceţi deci ca-ntr-o noapte-adâncă şi faima nu este în stare
Ca să vă dea tot ce îi cereţi .
De socotiţi cumva că v i aţa mai lungă trăinicie are,
Prin n u mele pe care- l v reţi ,
25
Odată va sosi chiar ziua , când ş i acesta va dispare
Ş i-atunci a doua moarte aveţi.
84 Boethius

Prosa V I I I

1 Sed n e me i n e xorab i l e con tra fortunam gerere b e l l u m

putes, e s t aliquando, cum de hominibus fal l ax i l l a n i h i l bene
mereatur, turn s c i l i cet, cum se aperit, cum frontem detegi t
m o r e s q u e p ro f i t e t u r . 2 N o n d u m fo r t e , q u i d l o q u a r,
intell eg i s ; m i ru m est, quod d i cere gestio, eoque sentent i am
verb i s e x p l i c are v i x queo . 3 Eten i m p l u s h o m i n i b u s reor
adversam quam prosperam prode sse fortu nam, i l la e n i m
semper specie fel i c i tatis, c u m videtur b landa, mentitur, haec
semper vera est, c u m se i n stab i le m mutatione demons trat .
4 I I I a fal l it, haec instru it , i l l a m endac i u m specie bonorum
mentes fruentium l i gat, haec cogn it ione fragi l is fe l i c i tatis
abso l v i t ; itaque i l l a m v i deas ventosam fluentem s u i que
semper i g n aram, hanc sobriam s u c c i nctamque et i p s i us
advers i tatis e xerc i tatione p rudente m . 5 Postremo fel i x a
ve ro bona d e v i o s bland i t i i s trah i t , adversa p lerumque ad
vera bona reduces unco retra h i t . 6 An hoc i n ter m i n i ma
aesti mandum putasJ quod a m icorum t i b i fid e l i u m mentes
h aec aspera, h aec horrib i l i s fortun a dete x i t , haec tibi certos
s o d a l i u m v u l tu s ambiguosque secre v i t , d i scedens suos
abstul i t , tuos rel iqu i t . 7 Quanti hoc i nteger et, u t v i debaris
t i b i , fortunatus e m isses? Nunc amissas opes quere re , quod
preti osissimum d i v i t i arum genus est, amicos invenisti.
Mângâierile fi losofi e i Cartea I I
- 85

Proza VIII
U neori şi schimbările sorţii ne sînt folositoare, la necaz
putînd cunoaşte iubirea prietenilor adevăraţi.
I Dar să nu crezi că port războiul neînduplecat Împotriva
sorţii; este o împrejurare când această Înşelătoare!(15) face
bine oamen ilor, a n u m e a t u n c i când se ara tă, când îşi
descopere fruntea şi-şi mărturiseşte caracterul. 2 Poate n u
înţelegi Încă c e spun; c e caut s ă arăt e minunat ş i de aceea
abia pot să-mi exprirn prin cuvinte gândurile. 3 Eu cred că o
soartă nefericită e mai de folos oamenilol' deCÎt o soartă
fericită. A ceasta din urmă totdeauna, sub masca fericirii,
când se arată blândă, minte; cea dintâi Însă este totdeauna
adevărată, când se arată nestatornică prin schimbarea sa. 4
Una înşeală, alta instruieşte; una, sub masca unor bunuri
min cinoase, Înlănţuie m inţile celor ce se bucură de ea,
cealaltă prin cunoaşterea fericirii fragile liberează. Astfel
pe una o vezi alergând vÎntoasă şi totdeaua, uitând de sine,
pe alta o vezi sobră, reţillu tă şi prudentă În exercitarea
adversităţii sale. 5 În sfârşit, soartaj'ericită, prin mângâierile
ei, abate şi pe cei slabi din calea adevăratului bine, cea
nefericită adesea tfrăşte cu cârligul la adevăratele bunuri
pe cei rătăciţi. 6 Sau ţi se pare de min imă importanţă că
această soartă aspră, Îngrozitoare, îţi dezvăluie m inţile
prietenilor credincioşi, că ţi-a arătat feţele sincere şi cele
prefăcute ale tovarăşilol; că plecând a luat pe ai ei şi ţi-a
lăsat pe ai tăi? 7 Cu CÎt ai fi cumpărat aceasta când erai în
bună stare şi, după părerea ta, fericit? A cum plângi după
bogăţiile pierdute; ai găsit prieteni, care constituie cel mai
preţios gen de bogăţie.
86 Boethius

Metrum VIII

Q u o d m u n d u s stab i l i fide
concordes var i at vices,
quod pugnanti a semina
foedus perpetuum tenent,
quod Phoebu s roseum d ie m
cu rru provehit aureo,
ut, quas d u xerit Hesperos
Phoebe noctibus imperet,
ut fl uctus avidum mare
1 0
certo fi ne c o herceat,
ne terri s l i ceat vag i s
l atos tendere terminos,
hanc reru m seriem l i gat
terras ac pe l agu s regens
15
e t caelo i mperitans amor.
H i c s i frena remi serit,
quicqu i d nunc amat invicem,
b e l l u m continuo geret
et, quam nunc s o c i a fide
20
pu lchris motibus i n c itant,
certent sol vere mac h i n am .
H i c sancto popu l o s quoque
i u nctos foedere continet,
hic et coniugii sacrum
25
castis nectit amoribus,
hic fidi s etiam sua
d i ctat iura sodal ibus.
O fel i x hominum genus,
si vestros an i m o s amor,
30
g ll o c a e l llm reg i tur, regat !
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I 87

Poezia VIII
Iubirea este puterea supremă În alcătuirea lumii.
Dacă-n lume, pe vecie,
Toate stau în armonie,
Dacă chiar cele opuse
Sînt la fixe legi supuse 1 061 ,
Dacă Phoebus poartă-n car
Z i le albe de cleştar,
Phoebe ţine nopţile,
Hesperus chemându-le.
Dacă ale mării valuri
10
Se opresc mereu de maluri
Ş i uscatul mărginit
E-n hotare neclintit,
Dacă astfel sînt legate,
Cer, pământ şi mare, toate
15
Sînt conduse de iubire' 07) .
Făr-a ei diriguire,
Cele ce sînt azi În pace
Î n curând război vor face
Şi-ntocmirea lumii care
20 Î n unire fiecare
Azi o mişcă - o vor strica.
Dragostea poate ţinea
Neamurile-n sfintă pace;
Ea pe soţi uniţi Îi face
25
Şi scumpi unul altuia.
Ea dictează legea sa
Î ntre prieteni . Fericiţi,
Oameni atunci o să fiţi,
Când din ceruri dragostea
30
Ş i-ntre voi se va-ntrona.
LIBER III

CARTEA III
90 Boethius

P rosa 1

1 lam c antu m i l l a fi n i verat, c u m me aud iendi a v i d u m

stupentemque arre c t i s ad huc a u r i b u s c arm i n i s mulcedo
defi x e ra t . I taque p a u l o p o s t : 2 0 , i n q u a m , s u m mu m
l assoru m sol amen animoru m , quam tu me veI sententiaru m
pondere veI canendi e t i a m iucund i t ate refo v i s t i , adeo u t
i am me posthac imparem fortu nae ictibus esse n o n arbitre r !
Itaque remedia quae paulo acri ora e s s e d icebas, non modo
non perhorresco, sed audiendi avidus vehementer effl agito.
3 - Tu rn i l l a : S e n s i , i n q u i t , c u m v e r b a n o s tr a tac i tu s
attentusque rap i e b a s , eu mque tuae m e n t i s h a b i t u m v e i
exspectavi v e I , quod est v e r i u s , ipsa perfec i ; tal i a sunt
quippe, quae restant ut degustata quidem mordeant, i n terius
a u t e m recepta d ul c e s c a n t . 4 Sed quod t u te au d i en d i
cupidum dicis, quanto ardore flagrares, s i , quonam te ducere
aggredi amur agnosceres ! 5 Quonam? inquam. - Ad veram,
-

inquit, fe l i c i tatem, quam tuus quoque s o m n i at a n i m u s , sed

occupato ad i magi n e s v i s u i p s a m i l l a m non p o test i n tu e r i .
6 - Tu rn ego : F a c , o b s e c r o , et q u a e i l l a v e ra s i t, s i ne
c u n c tatione demonstra. 7 - Fac i a m , i n qu i t i l l a, tui causa
l i benter; sed quae tibi causa notior est, eam prius designare
verbis atque informare c o n abor, ut ea perspecta, c u m i n
c o n t r a r i a m p ar t e m f1 e x e r i s o c u l o s , v e ra e s p e c i m e n
beatitu d i n i s possi s agnoscere.
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I 91

Proza 1
Filosofia făgăduieşte lui B oethius să-i facă cunoscută
adevărata fericire.
I Ea Îşi terminase cântecul ; pe mine Însa, dornic de a asculta
fru museţea melodiei, ma l asase Înca fascinat şi În reverie 1 ox.
Dupa puţin timp i-am spus: 2 - 0, neasemanată mângâiere a
celor abătuţi, cît m-ai refacut sufleteşte , prin adâncimea
gânduriior şi prin farmecul cântecll i lli tau ; pâna Într-atît, Încît
acum nu ma mai cred neÎnstare de a rezi sta loviturilor sorţii !
Astfe l , de doctori ile despre care spuneai adineauri că sînt cam
tari , nu numai că nu mă tem, dar chiar le cer stărui tor, dornic
fi ind sa ascult. 3 Ea mi-a raspuns atunci : - Am simţit aceasta
pe când tu ascultai în tacere şi În cordare cu vintele mele.
Starea ta sufleteasca am aşteptat-o ş i, ceea c e este m a i
adevarat, eu ţi-am produs-o; cele c e urmeaza sînt d e aşa
natun/ cii Înţeapă la gust, însa după ce le vei primi Înauntru
se vor Îndulci. 4 Fiindca spui ca eşti dornic să asculţi, cu
câta a rdoare te-ai Înflaciira, dacii ai şti unde vreau sa te
duc! 5 - Unde? - Întreb eu. - Spre adeviiratafericire - răspunde
,

ea - la care viseaza sufletul tău, dar pe care tu, Cll ochii

rapiţi de aparenţe, nu o poţi privi drept În faţa IOY).6 Haide,
-

"
te rog , îi spun eu atunci, "şi arata-mi fără Întârziere care este
acea fericire adevărată" .7 Pentru tine o voiface cu plâcere ­
-

răspunde ea -, dar starea care Îţi e mai cunoscutii, pe aceea

mă voi stradui să ţi-a zugrăvesc şi să ţi-o redau prin cuvinte,
pentru ca dupa ce o vei privi, când vei m uta ochii În partea
opusă, sii poţi recunoaşte chipul adevăratei fericiri.
92 Boethius

Melrum 1

Qui serere i ngenuum volet agru m ,

l iberat arva p rius fruticibu s ,
falee rubos fi l i cemque resecat,
u t nova fruge gravis Ceres eat.
5
Du l e i o r est apium mage l abor,
s i malus ora prius sapor edat .
Gratius astra n i tent ubi Notus
des i n i t i mbriferos dare sonos.
Lucifer ut tenebras pepul erit,
I ti
pu l e h ra d i e s roseos agit equ o s .
Tu quoque fal s a tuens bona p r i u s
incipe c o l l a iugo retrahere :
vera dehinc animum subierint.

Prosa II

I Tu rn defi x o p au l u l u m v i su et velut in augustam suae

mentis sedem recepta sic c oep i t : 2 O m n i s morta l i u m cu ra,
quam multiplicium studiorum l abor exercet, di verso quidem
calle procedit, sed ad unum tamen beatitudi n i s finem n ititur
perveni re. I d autem est bonum, quo quis adepto n i h i l u lterius
desiderare queat. 3 Quod quidem est o m n i u m s u m m u m
bonorum cunctaque i ntra s e bona continens, c u i s i quid
aforet, summum esse non posset, quoniam rel i nqueretur
e x trin secu s , quod pos set optari . L i quet igitur esse
b e at i tu d i n e m s t atu m b o n o r u m o m n i u m c o n g re g a t i o n e
perfectu m . 4 Hunc, uti d i x i mu s , d i verso tram ite mortales
o mnes conantur ad ipisc i ; est enim mentibus h o m i nu m veri
boni natural iter i n s c r t a c u piditas, sed ad fal s a devius error
 Mângâierile fil os o fiei - Cartea I I I 93

Poezia 1
Prin contrast, va putea înţelege în ce consta fericirea
adevarata.
Cel care vrea să faca o ţelină ogor,
De radacini o cura Întâi şi de trupini
Ş i-i scoate lastarişul crescut de măracini
Ca Ceres sa aduca rod Îndestu lato r I I O).
Mai dulce este mierea curată de albine
Dacă-am avut în gură Întâi un gust amar;
Mai luminoase stele pe cer sen in răsar,
Cu ploaie şi furtuna când Notus nu mai vine
Când Luci fer alungă nopţi negre-ntunecate,
I II
Frumoasa zi apare cu caii purpurii.
Ş i tu , deşarte bunuri priveşte mai Întâi
Ca gîtuI cu Încetu l sub jug să nu-I mai ţ i i ;
Atunci v e i ş t i c e bunuri sînt cele-adevărate.

Proza II
Toţi oamenii concep fericirea ca binele suprem, pe care
îl cauta fie în bogaţie, fie în glorie, fie în onoruri, fie în
plăceri. Dar nici una din acestea nu pot da fericirea deplina.
l Cu privirea fixă o clipă şi reculegându-se oarecum, în
tai nele gândurilor ei, a început astfe l : 2 - Orice striidanie
omen ească, pe care o h răneşte chinul dorinţelor de tot felul,
plec/cii pe căi deosebite, dar caută totuşi să ajungă la singurul
ţel. al fe ricirii"'). A ceasta Însă e un bun pe care dacă Îl
dobÎndeşti /Ul mai poţi dori nimic altceva. 3 El este culminaţia
tuturor bunurilor, conţinând în sine toate bunurile, căruia
danl i-ar lipsi unul n-ar putea fi astfel, fiindcă ar rămâne în
afarii de el ceva ce a r putea fi dorit. Se vede, aşadar, că
fericirea este o stare rezultată din reuniunea tuturor bunurilor.
4 Pe această stare, după cum am spus, toţi m u ritorii Încearcii
94 Boethius

abducit. 5 Quorum qu idem a l i i summu m bonum esse n i h i l o

indigere c redentes, ut d i v i t i i s affl uant, elaborant, a l i i vero,
bonu m qllod sit dignissimum,veneratione iud icantes adeptis
honoribus reverendi c i v i bus s ll i s esse ni tllntu r. 6 Sunt qu i
summum bonum in S llmma potentia esse constituant: h i veI
regnare ipsi volunt veI regnantibus adhaerere conantur. At
quibus opt i m u m qu iddam c l aritas videtur, h i veI bel l i veI
p a c i s arti b u s g l o r i o s u m nomen p ropagare fe s t i n an t . 7
Plurimi vero boni fructum gaudio l aetiti aque metiuntur; h i
fel ic i s s i mu m putant volu ptate d i ffluere. 8 Sunt e t i a m , qui
horum fi nes c au s asque al terutro permutent, ut q u i d i v i t i as
ob potent i am voluptatesque desi derant v e I q u i potentiam
seu pecu n i ae c ausa seu proferendi nom i n i s petu n t . 9 In h i s
igitur ceterisque talibus h u m anorum actll u m votoru mque
versatur i ntentio veluti n o b i l i tas favorque popu l a r i s , quae
videntur quandam c lari tu d i n e m comparare, u x o r ac l iberi,
quae i uc u n d i tatis gratia petu n t ll r ; a m i c o ru m vero quod
sanc t i s s i mum q u i d e m genus est, non in fortu n a sed in
vi rtute numeratur, rel i qu u m vero veI potentiae c au s a v e I
d e l e c ta t i o n i s a s s u m i t u r. 1 0 l a m v e ro c o rp o r i s b o n a
p r o m p t ll m e s t u t ad s u p e r i o ra refera n tu r ; robur e n i m
magn i tudoque vi detur p raestare v a l e n t i a m , p u l c h r i tudo
atque velocitas celebri tate m , salu bri tas v o l u ptate m . I l
Quibus omnibus solam beatitudinem desiderari l iquet; nam
quod qui sque prae ceteris petit, i d s u m m u m esse iudicat
bonum. Sed summum bonum beatitudinem esse
defi n i v im u s ; quare beatum esse i u d i cat stat u m , quem prae
ceteris qu isque desiderat.
1 2 Habes igitur ante ocu los propositam fere formam
fel i c i tatis humanae : opes, honores, pote n t i a m , g loriam,
v o l u pt a t e s . Q u a e q u i d e m s o I a c o n s i d e r a n s E p i c u ru s
 Mângâieri le fi losofi e i - Cartea I I I 95

s-o dobîndeasc(l, pe câi diferite; câci e.tistâ în sl�fletele

oamenilor sâditâ din naştere dorinfa adevâratului bine, dar
riitâcirea îi abate din drum eLltre bl/ll llrifalse. 5 Un ii crezând
câ supremul bine constâ În a nu duce lipsâ de nimic se z.bat
ca S(l aibii mari avuţii; alţii, socotind câ hinele constâ În
ceea ce este demn de veneraţie. se silesc prill dobîndirea
onoruri/or sa capete respectul concet(lţeni!or lor. 6 Sînt unii
care pun suprem ul bine în puterea supremii: aceştia. sau
voiesc ei sâ domneascâ, sau se silesc S(l ajungâ pe lâng(l
domnitori. Iar cei cârora li se pare celebritatea cel mai mare
bun, se grâbesc s(l-şifacâ numele cunoscut prin meşteşugurile
razboiului sau ale pâcii. 7 Cei m a i m u lţi Însâ mâsoarâ
valoarea binelui dupâ bucllrie şi veselie; aceştia socotesc CII
adevârat fericit pe cel ce înoata În plâceri. 8 Şi sînI IIl1 ii
care schimba Între ele scopurile şi mijloacele: de pildâ, cei
care doresc bog(lţii pentru putere şi plâceri, sau cei care
cautâ p u te rea pen tru bani sau pen tru a -şi fa ce n um ele
cunoscut. 9 Aşadar, În acestea şi altele ca acestea se risipeşte
toatâ Înco rda rea faptelor şi dorinţelor omeneşti; astfel sînt,
spre exemplu, glo ria şi popularitatea, care par a adllce
oarecare celebritate, soţia şi copiii, care sînt doriţi pen tru
bucurie; iar prietenii, cea mai sfinta categorie de bun uri,
depind de virtute, nu de soa rtâ. Celelalte sînt câlltate fie
pentru putere, fie pentru plâceri. 1 0 Bunurile corporale se
Însumeazâ În cele de mai SIlS; câci fo rta şi miirimea corpului
par a aduce p utere, frum useţea şi iuţimea, - celebritate,
sânâtatea, - plâcere. I I În toate acestea se vede bine câ este
doritâ numai fericirea; fiindca ceea ce fiecare doreşte mai
presus de orice este socotit a fi bUllul suprem. Dar noi am
definit fericirea ca pe bunul suprem ; de aceea se socoteşte
fericitii starea pe care o doreşte fiecare mai preslls de orice.
1 2 A i deci Înfaţa ochilor zugravit oareculIl tahloulfericirii
omencşti: a vere, ofloru ri, putere, glorie, plâceri. NUlllai pe
96 Boethius

c o n s e q u e n te r s i b i s u m m u m b o n u m v o l u p t a t e m e s s e
constituit, quod cetera omnia iucunditatem animo v ideantur
afferre . 1 3 Sed ad hominum studia revertor, quorum animus
etsi caligante memoria tamen bonum suum repetit, sed velut
ebrius, d o mu m quo tramite re vertatur, i g norat. 1 4 Nu m
enim v i dentur errare h i , q u i n i h i l o ind igere n i tuntur? Atqu i
non est a l i u d , quod aeque perficere beat i tu d i nem p o s s i t
q u a m c o p i o s u s bonorum o m n i u m status nec a l i en i egens,
sed sibi ipse sufficiens. 1 5 Num vero l abuntur hi, qu i , quod
sit optimum, id etiam reverentiae cuhu d ignissi mu m putent?
M i n i me ; neque e n i m v i l e qu iddam contemnendumque est,
quod ad i p i sc i o m n i u m fere mortal i u m l ab o rat inten t i o . 1 6
An i n bon i s non est numerand a potentia? Q u i d i g i tur, num
i mbec i l l u m ac sine v i ri bu s aestimand u m est, quod omnibus
rebus con stat esse p raestan t i u s ? 1 7 A n c l aritudo n i h i l i
pendenda est? S e d sequestrari nequ i t, q u i n omne, quod
e x c e l l e n t i s s i m u m sit, id etiam v ideatur esse c 1 arissi mu m .
1 8 N a m n o n e s s e a n xi a m tri stemque beat i tu d i nem nec
d o l o r i b u s m o l e s t i i s q u e s u b i ec tam q u i d a t t i n e t d i c ere,
quando in m i n i m i s quoque rebus id appeti tur, quod habere
fruique delectet? 1 9 Atqui h aec sunt, quae adipisci homi nes
volunt eaque de c au s a d iv i t i as , d i g n i tates, regna, g l oriam
voluptatesque desiderant, quod per haec sibi sufficientiam,
reverent i am, potentiam, celebritatem, l aetitiam credunt esse
ventu ram. 20 B on u m est i g i tu r, quod tam d i vers i s stu d i i s
h o m i n e s petu n t ; i n q u o q u an t a s i t n a t u rae v i s , fac i l e
monstratur, c u m l icet variae dissidentesque sententiae tamen
in d i l igendo boni fine consentiunt.
Mângâierile fil osofiei - Cartea I I I 97

acestea avâlldu-le ÎIl vedere, Epicur, consecvent cu sine Însuşi,

consideră placerea ca pe supremul bine '12), fiindcă toate
celelalte par a aduce bucurie sufletului. 1 3 Mă În torc Însă la
do rinţele o a m e n i l o r, al caro r suflet, deşi Cll m e m oria
Întunecată, caută totuşi binele suprem, dar ca un om beat,
nu cunoaşte pe ce drum să se Întoarcă acasii"-/). 1 4 Nu par a
se înşela aceia care Îşi dau toată silinţa ca să IIU ducii lipsă
de nimic ? Nu existii n imic care sii poatii aduce o fericire
completă, ca o stare în care toate bunurile sînt din belşug, în
care Il-ai nevoie de ce este al altuia, ci eşti mulţumit cu ce
ai. 1 5 Greşesc cei care socotesc că ceea ce este foarte bun
este şi foarte demn de atenţiile respectului ? Deloc. Pentru
că nu este neînsemnat şi de disp reţuit ceea ce este căutat cu
ardoare de strădu inţele aproape ale tu turo r mu rito rilor.
1 6 Oare pute rea nu trebuie numărată p rintre bUJluri ? Dar
ce, trebuie socotit slab şi fără puteri ceea ce se constată că
este mai p resus de orice ? 1 7 Sa u trebuie cu desăvârşire
dispreţuită celebritatea ? Nu se poate trece cu vederea că tot
ceea ce este foarte distins pare a fi şi foarte vestit. 1 8 Că
fericirea n u este n ici neliniştitoare şi tristii, n ici supusă
durerilor şi supărărilor, de, ce să mai spun, când chiar În
cele mai mici lucruri se caută tocmai ce-ţi place să ai şi sii
fo loseş t i ? 1 9 A ce s t e a s î n t c e le p e ca re v o i e s c să le
dobândească oamenii şi de aceea doresc avere, demnităţi,
domnii, glorie şi plăceri, fiindcă prin ele cred că le va veni
îndestularea, respectul, puterea, celeb ritatea, mulţumirea.
20 Binele Îl caută deci oamenii prin dorinţe aşa de deosebite;
în aceasta se vede cît de mare este puterea naturii, că o ricît
de variate şi de contrarii ar fi piirerile oamenilor, ele sînt de
acord În alegerea binelui ca ţel.
98 Boethius

Metrum I I

Quantas reru m flectat habenas

natura poten s, quibus i m mensu m
legibus orbem p ro v i d a servet
stri ngatque ligans inresoluto
5
singula nexu, p l acet arguto
fi d i bus lent i s promere cantu .
Quam v i s Poen i pulchra leones
vincula gestent mani busque datas
captent escas metuantque trucem
1 0
s o l i t i verbera ferre magi stru m ,
s i c r u o r h o r r i d a t i n x erit ora,
res ides o l i m redeu nt a n i m i
fremituque gravi mem i ne re s u i ,
laxant nod i s c o l l a solutis
15
primusqu e l acer dente c ruento
domitor rabidas i m b u i t i ras.
Quae canit altis garru la rami s
ales, caveae clauditur antro;
huic l icet i n l i ta pocula melle
20
largasque dapes d u l c i stu d i o
l u d e n s h o m i n u m c u ra m i n istret,
si tamen arto saliens texto
nemoru m gratas v iderit u mbras,
sparsas pedibus p roterit escas,
25
s i l vas tantum maesta requi ri t,
s i l vas dulci voce susurrat.
Val idis quondam v i ribus acta
p rol1um flec t i t v i rga cacumen ;
h a n c s i cu rvans de xtra remi s i t ,
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I 99

Poezia I I
Nimic n u se Îndepărtează de natura sa; toate elementele
naturii Îşi Îndeplinesc propria lor menire.
Cu care frâu natu ra ne conduce,
Prin care legi pastreaza cu-ngrij i re
Imensul univers, În care duce
Pe fiecare-n strÎnsa-nlanţu i re.
A ş vrea s-arat În cântec-nalţator,
Pe l i ra mea cu coarde tremurate .
Pot leii puni să poarte lanţul lor,
Din mâin i sa prinda hrana şi s-arate
Destula teama de stăpânul crud,
10
Obişnuiţi cu biciul ce-i loveşte,
Dar dacă-şi s i m t de sânge gîtu l ud
Salbatica lor fire se trezeşte;
Urlând adânc de ei Îşi amintesc
Dezleaga lanţul, scapa din robie
15
Ş i-n furii le ce Îi stapânesc
Pe-mblânzitor Întâiu ei Îl sfâşie.
L i mbuta pasare ce-n ram cânta
E-nchisă-n fundul unei colivii,
Cu m iere cupe daca i s-ar da,
20
Ospeţe scumpe, dulci atenţii mii,
Din partea celor Încântaţi de ea.
Când, însă, în strîmtoarea ei sarind,
Dumbrava a văzut, cu umbra sa,
Mâncarea sub picioare risipind,
25
Pădurea cu tri steţe doar o cere,
Cântând pentru padure cântec dulce.
Nuiaua, îndoita cu putere,
E-adusă vîrful pe pământ să-şi culce;
Dar l i bera lasata-astfel ea nu şade,
100 Boethius
3 41
recto spectat vertice caeI u m .
C a d i t Hesperias Phoebus i n undas,
sed secreto tramite rursus
c u rrum s o l i tos vertit ad ortu s .
Repetunt proprios quaeque recursus
35
red i tuque suo s ingula gaudent
nec manet u l i i trad i tu s ordo,
n i s i quod fi ni i u n x erit ortu m
stab i lemque s u i fecerit orbe m .

Prosa III

1 Vos quoque, o terre n a a n i m a l i a , ten u i licet i m ag i ne

v e s t r u m t a m e n p ri nc i p i u m s o m n i a t i s v e r u m q u e i l l u m
beati tudi n i s fi nem l icet m i n i m e pers p i c ac i , qual i cu mque
tamen cogitatione prospi c i t i s eoque vos et ad verum bonum
naturalis ducit i ntentio et ab eodem multiplex error abducit.2
Considera namque, an per ea, quibus se homines adepturos
beatitudinem putant, ad destinatum finem valeant pervenire.
3 Si enim v e i p ec u n i a v e i h o n o res ceteraque tale quid
afferunt, cui n i h i l bonoru m abesse v ideatur, nos quoque
fateamur fieri a l iquos h orum adepti one fe l ic e s . 4 Quo d s i
neque id v a lent efficere, quod promittunt, bonisque pluri bus
c aren t , n o n ne l i q u i d o fa l s a in eis beati tud i n i s s p e c i e s
deprehendi tur? 5 Pri m u m i g i tu r t e i ps u m , qu i pau l o ante
divitiis affluebas: interrogo: inter i l l as abundantissimas opes
n u mquamne a n i m u m tuu m concepta ex q u a l i bet i n i ur i a
confu d i t an x ietas? 6 Atqu i , i n q u a m , l i bera m e fu i sse
-

animo, quin a l i q u id s e mper angerer, rem i n i sc i non queo. 7

- Nonne quia veI aberat, quod abesse non velles, veI aderat,
quod ades se n o l u i sses? - Ita est, i nquam . 8 I l l i u s i gitur
-

praesent i am , huius absentiam d e s i de raba s ? - Confiteor,

inquam. 9 Eget vero, i nquit, eo, quod q u i sque desiderat?
-
 Mângâierile filosofiei - Cartea I I I 101
]0
Ci-ndată se îndreaptă către cer.
Î n unde hesperide Phoebus cade,
Dar iarăşi , pe un d ru m plin de mister,
Cu caru l se întoarce-n răsărit.
Î şi caută orice lucru calea sa,
35
Pe ea să meargă este m u lţumit;
O altă ordine nu poate da
Decît acel ce leagă neschimbate
Sfârşituri cu-nceputuri pentru toate l 14)

Proza I I I
Bogăţiile nu ne scutesc de orice lipsuri; ele creează alte
nevoi.
I Şi voi, o, fiinţe piimânteşti, deşi cu imagine slaba, vii
reprezentaţi totuşi originea voastrii şi acel ţel adeviirat al
fericirii îl puteţi foa rte puţin în treziiri, Însii într- un chip
oarecare tot Îl simţiţi prin cugetare; prin acest fapt pe de o
parte o tendinţii Ilaturalli vii duce spre adevăratul bine, iar
pe de altii parte vii depiirteazii de el eroarea de multe ori
repetatii. 2 Examinează dacii prin acelea, prin care oamenii
socotesc cii vor dobîndi fe ricirea, pot sii ajungii la ţelul
propus. 3 Dacii banii, onorurile şi altele de acest fel aduc o
stare care nu pare a fi lipsitii de oarecare bine, miirturisesc
cii cineva poate deveni fericit p rin dobîndirea acestora. 4
Dar, dacii nu pot face ce promit şi le lipsesc cele mai multe
bunuri, nu e clar cii se oglindeşte în ele o imagine falsii a
fericirii ? 5 A stfel, te Întreb mai Întâi pe tine, care, cu puţin
înainte a veai atîta avere : În mijlocul acelor bogiiţii fiirii
margini n u ţi-a fos t n iciodatii sufletul Întunecat de nelinişte
din cauza vreunei nedreptiiţi ? 6 Dar, - i-am răspuns eu, - nu
-

pot să-mi amintesc dacă am avut vreodată sufletul absolut liber,

nestăpân it de nici o grijă 7 Oare, nufiindcii-ţi lipsea ceea ce
-

nu voiai sii-ţi lipsească şi aveai ceea ce n-ai fi vrut să a i ? -

102 Boethius

- Eget, inquam. - Qui vero eget a1iquo non est usquequaque

sibi ipse s llffic ien s . - M i n i me , inquam. 1 0 - Tu i taque h anc
i n s u ffi c i e n t i a m p l e n u s , i n q u i t, o p i bu s s u s tinebas? I I -
Q u i d n i ? i n q ll a m . - O p e s i g i t ll r n i h i l o i n d i g e n t e m
suffic ientemqll e s i b i facere neqlleunt e t hoc erat, quod
p ro m i t tere v i d e ba n t u r. 1 2 Atqui hoc quoque m a x i m e
c o n s i dera n d u m p u t o , quod n i h i l habeat s u ap t e n atura
pecllnia, ut his, a quibus possidetur, invitis, nequeat auferri.
- Fateor, inquam. 1 3 - Q u i d n i fateare, c u m eam cotidie
v a l e n t i o r a l i q u i s e ri p i at i n v i t o ? U n d e e n i m foren s e s
querimoniae, n i s i quod v e I v i veI fraude nolentibus pecuni ae
repetllntur ereptae? - Ita est, inquam. 1 4 - Egebit igitur,
i n q u i t, ex trinsecu s petito prae s i d i o , quo suam pec u n i am
q u i sque tueatur. - Quis id, inquam, neget? 1 5 - Atqu i non
egeret eo, nisi poss ideret pec u n i a m , quam possit a m ittere .
- Dubitari, inquam, nequit. 1 6 - In contrarium igitur relapsa
res est; nam quae sufficientes sibi facere putabantur opes,
alieno potius p raes idio fac i unt i n d igentes. 1 7 Quis autem
modus est, quo pel latur divitiis indigentia? Nu m enim divites
e s u r i re nequeu n t , n u m s i t i re n o n p o s s u n t , n u m fri g u s
h i bernum pec u n i osorum membra non s e n t i u n t ? 1 8 S ed
adest, inqu ies, o p u l e n t i s , quo fa mem satient, quo s i t i m
frigusque depellant. Sed hoc modo consolari qu idem d i vitiis
indigentia potest, allferri penitus non pote s t ; nam s i h aec
h ians semper atque aliquid poscen s opibus e x pletur, m aneat
necesse est, quae possit e x p l e r i . 1 9 Taceo, quod n aturae
m i n imum, quod avaritiae n i h i l satis est. Quare si opes nec
summovere indigentiam possunt et ipsae suam faciunt, quid
est, quod eas sufficientiam praestare credat i s ?
 Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I 103

Aşa e, - zic eu. 8 - Deci doreai prez.ell (a unui lucru şi absenta

altuia ? Ţi-a mărturisesc. 9 Da/; zice ea - Îi lipseşte cuiva
- - -

ceea ce el doreşte ? - Î i li pseşte. Şi cel care duce lipsă de

-

ceva nu se simte Îndestulat ÎIl orice moment. Nu - raspund -

eu. 1 0 Aşa şi tu. plin de avere, te resimţeai totI/şi de acest

-

neajuns. I I - De ce nu? Prin urmare bogăţiile nu ne pot

-

face să Ill/ ne lipsească n imic, sii fim m ulţumiţi cu ceea ce

avem, deşi prom iteau aceasta. 1 2 Şi cred cii tocmai aceasta
trebuie mai ales reţillut. cii Ilim eni Il-are În chip natural balli,
aşa Încît să nu rclpească de la cei ce Îi al/o fiirii voia lor . - Sînt
de aceeaşi parere, - raspund eu . 1 3 - Cum să Il U fii de aceeaşi
părere, când ziillic cel mai tare răpeşte cu sila ban ii celui
slab ? De ullde provin plâllgerile din for, dacâ ltu din aceea
câ sînt ceruţi Înapoi banii riipiţi fie cu forţa, fie prin fraudâ.
fărâ voia posesorilor lor ? - Aşa e. 1 4 - Va avea nevoie aşadar
fiecare de paZ(l cerutii din afarâ, ca sâ-şi punii ÎIl siguran/(l
banii. - Cine poate nega aceasta? 1 5 - Dar n-ar avea nevoie
de această pazâ, dacii Il -ar a vea bani care se pot pierde. -
Fară îndoială. 1 6 - Ajungem deci la situaţia contrar(l; Clici
averile, care socoteai Cll te m u lţumesc cu tot ceea ce-ţi
trebuie, fac sâ ai mai mult nevoie de ajutor strâin. 1 7 Cum
s-ar putea alullga nevoile prin avere ? Celor bogaţi nil le e
foame, lUI le e sete, membrelor celor cu bani nu simt frigul
iernii ? 1 8 Vei râspl/llde Cll cei bogaţi au cu ce să-şi astâmpere
foamea, cu ce sll-şi alllnge setea şi frigul. În acest chip lipsa
poate fi Îndulcitll prin bogăţie, dar nu poate fi Îlllllturatâ cu
desăvârşire; pentru Cll ea, nesăturatâ şi cerînd mereu, este
potolită numai În parte prin a vuţie, rclmânând cu siguranţll
ceva de potolit. 1 9 Nu mai spun Cll natura se m ulţumeşte cu
foarte puţin, ia r lăcomiei n imic nu Îi este deajulls. De aceea
dacâ bogllfiile nu pot să ÎnLăture nevoia. ci o fac ca pe ceva
al lor, de ce Sll credeţi că ele ar aduce Îndestulare ?
104 Boethius

Metrum III

Quamvis f1 uente d i ves au ri gurg i te

non e x p letu ras cogat avarus opes
oneretque bac is colla rubri l itoris
ruraque centeno s c i ndat o p i ma bove,
5
nec cura mordax deseret superstitem
defunctumque leves non c o m i tantur opes .

Prosa IV
1 S e d d i g n i tates h on o ra b i l e m r e v e re n d u m q u e , c u i
p rovenerint, red du n t . N u m v i s ea est mag i s t rat i bu s , u t
utentium mentibus v i rtutes inserant, v i t i a depel lant? 2 Atqui
non fugare, sed i n l u strare potius nequ i t iam solent, quo fit,
ut indignemur eas saepe nequ i s s i m i s homill ibus contigisse;
unde Catu l l u s l icet i n c u ru l i Non i u m sedentem strumam
tamen appe l l at . 3 Videsne, quantum mal i s dedecus ad iciant
d i g n itates? Atqui minus eoru m patebit i n d i g n i tas, s i n u l l i s
h on o ri bus i n c l are s c an t . 4 Tu q u o q u e n u m t a n d e m tot
p e r i c u l i s a d d u c i p o t u i s t i , ut c u m D e c o r a t o g e re r e
mag istratum putares, cum i n e o mentem nequ i s s i m i scurrae
d e l atorisque resp iceres? 5 Non enim possumus ob honores
reverentia d ignos iudicare, quos ipsis honoribus iudicamus
i nd i g n o s . 6 A t s i quem sapientia prae d i tu m v i deres, n u m
p o s s e s e u m v e I re v e re n t i a v e I e a , q u a e s t p raed it u s ,
sapientia n o n d i gn u m putare? - M in im e . 7 - Inest enim
digni tas propria v irtu t i , quam protinus i n eos, quibus fuerit
ad i u n c t a , t r a n s fu n d i t . 8 Quod q u i a p o p u l ares fac e re
n e q u e u n t h o n o re s , l i q u e t e o s p r o p r i a m d i g n i ta t i s
p u l c h r i t u d i n c m n o n h a b c rc . 9 I n q u o i l l u d e s t
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I 105

Poezia III
Bogatul e chinuit de griji, iar bogăţiile nu-I Însoţesc În
mormînt.
Bogatu l poate să adune de aur fluvii curgătoare,
Nesăturat de bogăţie,
S-aduc1i. fructul Mării Roşii l 15 >, să are câmpuri roditoare
Cu boi o sută sau o mie,
5 Î n viaţă-averea n-o sâ-I l ase l ipsit de grij i istovitoare,
Iar mort, cu el ea n-o să vie.

Proza IV
Demnităţile sînt aducătoare de griji, iar respectul şi
virtutea, care li se adresează, nu-s ale lor, ci ale omului
care le exercită.
I Dar demn itaţile fac pe cel ce le a re stimat şi preţuit. A u
funcţiile acea putere, Încît sa alunge viciile şi s ii Întipareasca
virtuţi În stlfletele celor ce le profeseaza ?2 De obicei nu
alunga, ci scot În luminii necinstea, aşa În cît ne indigniim ca
ele ajung adesea În mâna celor mai necinstiţi oameni; de
aceea Catullus numeşte Strum a 1 1 fi) pe Nonius, care deţinea
o demnitate senatoriala. 3 Vezi cîta dezonoare aduc celor rai
demnitaţile ? Nevredn icia li s-ar fi vazut mai puţin daca n u
s-ar fi fiicut cunoscuţi prin onoruri.4 Şi tu ai putut În sfâ rşit
accepta atîtea riscuri, Încît sa te gândeşti sa fii coleg de
magistraturii cu Decoratus l l 7), când puteai vedea În el un
spirit de caraghios necinstit şi dela to r ? 5 Caci nu putem
socoti demni de respect pentru onorurile lor pe cei pe care Îi
credem nedemni de acele olloruri. 6 Daca ai vedea pe cineva
Înzestrat cu Înţelepciune l-ai putea socoti nedemn de respect,
sau de înţelepciunea cu care este Înzestrat? - Nu. 7 - Virtutea
106 Boethius

ani madvertendum mag i s : nam si eo abiectior est, quo magis

a p l u ribus quisque comtemn itur, cum reverendos facere
n eq u e a t , q u o s p l u r i b u s o s te n t a t , d e s p ec t i o re s p o t i u s
i m probos d i g n i tas fac i t . 1 0 Verum n o n impune; reddunt
namque i mp ro b i parem d i g n i t a t i b u s v i c e m , q u a s sua
contagione commacul an t .
Il A t q u e u t agnoscas veram i l l am re verentiam p e r has
u mbrat iles d i g n i tates non posse contingere: s i qui mu l t i p l i c i
c o n s u l atu fu nctus i n barbaras nationes forte devenerit,
veneran d u m ne barbaris h o n o r fac i e t ? 1 2 Atqu i si hoc
n aturale munus d i g n i tatibus foret, ab offi c i o suo quoquo
gentium n u l l o mod o cessarent, sicut i g n i s u b i qu e terrarum
n u mquam tamen c a lere destitit. 1 3 Sed quoniam id e i s non
propria vis, sed h o m i n u m fal l ax adnectit op i n i o, vanescunt
i l i c o , c u m ad eos venerint, q u i d i g n i tates eas esse non
aestiman t . 1 4 Sed hoc apud exteras nationes: i n ter eos vero,
apud quos ortae sunt, num perpetuo perdurant? 1 5 Atqui
praetura magna o l i m potestas, nunc i nane nomen et senator i i
census grav i s s arci n a ; s i q u i s quondam popu l i c u rasset
annonam, magn u s habebatur, nunc ea praefectu ra q u i d
abiectius? 1 6 Ut e n i m paul o ante d i x imus, quod n i h i l habet
proprii decoris, opin ione utentium nunc splendorem acc ip it,
n u n c a m i t t i t . 1 7 Si i g i tu r re vere n d o s facere nequeu n t
d ign itates , s i u ltro i m proborum contag i o n e sordescunt, s i
m u t a t i o n e t e m p o ru m s p l e n d e re d e s i n u n t , s i g e n t i u m
aest i matione v i lescunt, q u i d est, quod i n se expetendae
pulchritu d i n i s h abeant, nedum a l i i s p raestent?
Mângâier i l e fil o s o fi e i - Cartea I I I 107

are o demnitate Îllnascuta, pe care imediat o ÎmprLIl1/l1ta celor

CII care s-a unit, 8 Fiindca onorurile popI/Ia re 111/ pot face
a c e asta, e limpede ca e l e 11 Il a u o frum useţe p roprie
demn itaţii. 9 În aceasta privinţa trebuie sez facem mai ales
urnultoarea observaţie: dacă cineva este cu atît mai josnic,
cu cît este mai dispreţuit de ceilalti, fiindca /1 l1-i poate face
resp ectaţi pe c e i pe c a re - i a ra tă disp reţ/liţi de m u lţi,
demnitatea Însemneaza ca-i face şi mai rai . 1 0 Şi lUI fara
u rnuzri, pentru ca cei rezi dau o Înfaţişare asemallătoare
demnitaţilor, pe care le păteazcî prin atingerea lor.
I I Ca să-ţi dai seama ca adevaratul respect nI/ poate fi
obţinut prin dem n i taţi iluzorii: daca, de pilda, cineva,
"
Îndeplinind de mai multe ori fl/Ilcţia de cOllsul, a ajuns din
ÎntâmpLare Între naţiuni barbare, fun cţia sa Îl va face sa fie
venerat de barbari ? 1 2 De ar a vea demn itaţile acest dar
naturaL, nu şi-ar Înceta În nici un chip şi la n ici un popor
oficiuL Lor, dupa cum focul pe tot pamântul nu În ceteazez
n iciodata de a În calzi. 1 3 Însii fiindca ele n - a u o fo rţă
proprie, ci aceasta Le este Împrumutata de opinia Înşeliitoare
a oamenilor, eLe palesc pe data când ajung la aceia care nu
Le socotesc demnitaţi. 1 4 A ceasta, la ceLelalte naţiuni; Între
aceia chiar În m ijlocul carora au luat naştere dureaza ele
veşnic ? 1 5 Pretura, mare pute re odinioara, acum e un nume
goL şi o sarcina grea pentru datoriile senatuLui I I X); daca era
socotit mare ceL ce se Îng rijea pe vremuri de aprovizionarea
poporuLui, acum ce e mai abject decît acea sLujba ?119) 1 6 Căci,
dupa cum am spus ceva mai sus, ceea ce n-are n ici o podoaba
proprie, aci primeşte, aci pierde spLendoarea, dupa cum se
schimba parerile. 1 7 Aşadar daca deml1 itaţile nu pot face pe
oameni respectaţi, daca se pateaza chiar prin contactuL cu
cei necinstiţi, daca În ceteaza de a straLuci cu trece rea
timpuLui, daca scad În p reţuirea oamen ilor, ce frumusete de
dorit (/u În eLe, pe care s-o Împrumute altora ?
108 Boethius

Metru m I V

Quam v i s se Ty rio superbus ostro

comeret et n i veis l ap i l l i s,
i n v i sus tamen omnibus vigebat
luxuriae Nero saevient i s .
5
Sed quondam dabat i mp robus vere n d i s
patribus indecores curu l e s .
Qu i s i l l os i g i tur putet beatos,
Quos m iseri tribuunt honores ?

Prosa V
1 An vero regna regumque fam i l i aritas efficere potentem
valet? Q u i d n i , quando eoru m fe l i c itas perpetuo perdurat?
2 A t q u i p l e n a est e x e m p l or u m v e t u s t a s , p l e n a e t i a m
praesen s aetas, q u i reges fel ic itatem calamitate mutaverin t .
O p rae c lara pote n t i a, q u a e n e ad c onservationem qu idem
sui satis efficax invenitu r ! 3 Quodsi haec regnoru m potestas
b e a t i tud i n i s a u c t o r e s t , n o n n e , s i q u a parte defu e r i t ,
fe licitatem minuat, m iseriam i mportet? 4 S ed quamvis late
humana tendantur imperia, plures necesse est gentes rel inqui
quibus regum qui sque non i mperet. 5 Qua vero parte beatos
'
faciens des i n i t potestas, hac i mp o te n t i a s u b i ntrat, quae
m iseros fac i t ; hoc i g itur modo maiorem regibus inesse
necess e est m i seriae portionem. 6 E x pe rtus sort i s suae
periculorum tyrannus regni metus pendentis supra verticem
g l ad i i terrore s i mu lav i t . 7 Quae est i gi tur h aec potestas,
quae s o l l i c i tu d i n u m morsus e x p e l lere, quae form i d i n u m
acule os vitare nequ i t ? Atqui vel lent i p s i v i xisse securi, sed
nequeunt; d e h i n c de potestate g loriantur. 8 An tu potentem
c e n s es , q u e m v i d e a s v e l l e , q u o d non p o s s i t effi c e re ,
potentem censcs, q u i satc t t ite t atus ambit, q u i , quos terret,
Mângâierile filosofiei - Cartea I I I 109

Poezia IV
Exemplul lui Nero
Oricît se Îmbrăca superbul cu purpură din Tyr adusă,
Cu pietre scumpe-mpodobită,
Urît de toată lumea Nero trăia o viaţă-ntruna dusă
Î n desfrânare nesfârşită.
La senatori i respectabili curule scaune nedemne
EI Însă da. Deci cine poate
Să creadă fericiţi pe-aceia care primesc onoruri demne
Din mâini nenorocite date?

Proza V
Domniile, oricît d e Întinse ar fi, n-au puteri nelimitate
şi nu-s lipsite de mari raspu n deri.
I Domniile şi prieteniile domnitorilor sînt ele În stare să
te facă pute rnic ? De ce nu, când fericirea lo r durează
continu u ? 2 Dar e plină vremea veche de exemple J 20l, plină
şi cea de acum, În care reg ii au sch imbat fe ricirea În
calamitate. O, prea strălucită putere, care nu se arată destul
de efectivă nici /1Ulcar pentru conservarea sa. 3 Dacă această
putere a domniilor este izvor de fericire, unde ea lipseşte nu
m icşorează fericirea, făcînd loc nenorociri i ? 4 Oricît de
dep a rte s - a r În tinde a u to ritatea o a m e n i l o r, p rin fo rţa
lucrurilor rămân multe neamuri cârora nu le poruncesc regii.
5 Oriunde Însâ puterea Încetează de a aduce fericire, se
strecoară neputinţa care aduce nefericire; În acest chip deci
se leagă de regi cu siguranţa o mai mare parte de nenorocire.
6 Cunoscător al pericolelor sorţii sale, un tiran a asemănat
temerile domn iei cu groaza ce o inspiră o sabie atârnată
deasupra capulu i J 2 J J• 7 Ce putere este aceasta, care nu poate
sa alunge m uşcaturile grijilor, să evite acele nelinişti ? Regii
ar v rea sâ traiasclifără grijă, dar nu pot; de aici se glorifică
110 Boethius

i pse p l u s metuit, qu i ut potens esse v ideatur, in serv ientium

manu situm est? 9 Nam quid ego de regu m fam i l iaribus
d i s seram - cum regna i ps a tan tae i m b ec i l l i t a t i s p le n a
demonstrem - q u o s qu idem reg i a potestas saepe incolumis,
saepe autem lapsa prosterni t ? 1 0 Nero Senecam fami l i arem
praeceptoremque suum ad eligendae mortis coegit arb i trium,
Papi n ianu m diu i nter au l i cos potentem m i l i tu m g l ad i i s
A n ton i n u s o b i ec i t . I I A tq u i u te rq u e p o t e n t i ae s u ae
re n u n t i are v o lu e ru n t , quorum Seneca opes e t i a m suas
tradere Nero n i seque i n o t i u m c onferre conatus e s t ; sed
dum ru i turos moles ipsa tra h i t , neu ter, quod voluit, effe c i t .
1 2 Quae e s t i g i tu r i s ta p o t e n t i a , q u a m p e rt i m e s c u n t
habentes, quam nec c u m h abere v e l i s , tutus s i s e t , c u m
deponere cupias, v itare non poss i s ? 1 3 An praes i d i o sunt
ami c i , quos non v i rtus, sed fortuna conc i l i at? S e d quem
felicitas amicum fec i t, infortunium faciet i n imicum. 14 Quae
vero p e s t i s effi c ac i o r ad n o ce n d u m qu a m fam i l i a r i s
inimicus?

Metrum V

Q u i se volet esse potentem,

ani mos domet ilie feroces
nec v icta l i b i d ine colla
foedi s summi ttat h aben i s ;
5
eten i m l icet Indica l onge
tel lus tua iura tremescat
et serv i at u ltima Thyle,
tamen atras pe l lere c u ras
m iserasque fugare quere las
10
non posse pole n l i a non est.
Mângâierile filosofi e i - Cartea I I I 111

cel puţin cu pute rea. 8 Sau socoteşti puternic pe cel care

vrea ceea ce nu poate sii facă'22!, socoteşti puternic pe cel
care merge Înconjurat de gărzi, ca re se teme cel mai mult de
acei cărora le inspiră teamă, ca re, ca sa pară pute rn ic, se
da În mâna curtenilor? 9 Şi ce să spun despre prieten ii regilor
- din m oment ce a rat că domn iile Înseşi sînt pline de atîta
slabiciune - pe care chiar puterea regeasca, În vigoare, sau
deciizuta, Îi rastoarna? 1 0 Nero a constrîns pe prietenul şi
educ atoru l său Seneca să- ş i a leagă fe l u l d e moarte, pe
Papinianus ' 23), multă vreme puternic Între curteni, Antoninus
l-a pus sub săbiile soldaţilor. 1 1 Cu toate ca şi unul şi altul
din aceştia au voit sa ren unţe la puterea lor. Seneca a Încercat
chiar să-şi dea averea lui Nero şi sa se retraga din viaţa
publică. Dar cum s-au p rabuşit'24) sub Însaşi greutatea puterii
lor, nici unul n ici altul n-a facut ce a vrut. 1 2 Aşadar ce
putere este aceasta de care se tem cei ce o au, pe care când
vrei s-o ai nu mai eşti În siguranţa şi când vrei s-o paraseşti
nu poţi scapa de ea ? 1 3 Oare te pot pazi p rietenii pe ca re ţi
i-a adus nu virtutea, ci soarta ? Prietenul adus de vremuri
norocoase va deveni un duşman În nenorocire. 1 4 Şi ce pacoste
este mai vatamatoare decît un prieten devenit duşman ? 1 25)

Poezia V
Cel ce vrea să stăpânească pe alţii trebuie să se p oată
mai Întâi stăpâni pe sine.
Dacă vrea puternic ca să fie-oricine
Să se stăpânească mai Întâi pe sine.
Î nvins de p l ăcere gîtul să nu-şi lase
Ca să îl �onducă frâne ruşinoase;
Căci pământul indic poate tremura
Pus În Întregime fi ind sub l egea ta,
Depărtat a Thul e ' 26) poate a-ţi serv i .
Totuşi dacă n u poţi grijile goni,
Dacă nu poţi face lacrimi de durere
I II
Să nu Îţi mai curgă, n-ai nici o putere.
112 Boethius

Prosa V I

l G l oria vero quam fal l ax saepe, quam turp i s e s t ! Unde

non i n iuria trag icus exclamat:
CDo6�a, o6�a, �1)piotm O� �ponj)v
O�Of:V YEyffim �iOtov ThYKwcra� �tyav
2 P l u re s e n i m m a g n u m s a e p e n o me n fa l s i s v u l g i
opinion ibus abstulerunt, quo quid tu rpius excogitari potest?
Nam qui fal s o p raedicantur, s u i s i p s i necesse est l au d i bu s
erubescant. 3 Quae s i e t i am meri t i s conqu i s i tae s i n t , quid
tamen sapientis adiecerint conscien tiae, q u i bonum suu m
n o n popu l ar i ru more, sed c o n s c i en t i a e v e r i tate m e t i t u r ?
4 Q u o d s i hoc i p s u m p ropagasse n o m e n p u l c h ru m v idetur,
con sequens est, u t foed u m non e x tendi sse iudicetu r. 5 Sed
c u m , uti pau l o ante d i s s e ru i , p lures gen tes esse necesse
sit, ad quas u n i u s fam a h o m i n i s nequeat perven i re, fit, ut,
quem tu aestimas esse gloriosum, p ro x i m a parte terraru m
v i deatur inglorius. 6 Inter h aec vero pop u l arem gratiam n e
c ommemoratione quidem d ignam p u t o , quae n e c i u d i c i o
provenit nec u mquam fi rma perdu rat. 7 lam v e ro quam s i t
i nane, quam futtile nobi l itatis nomen, quis n o n v i deat? Quae
si ad c laritudinem refertur, aliena est; videtur namque esse
n o b i l i tas quaedam d e mer i t i s veniens l au s p aren tum . 8
Quodsi claritu d i nem p raedicatio faci t , i l l i sint c l ari necesse
est, qui p raed i c antur, quare s p l e n d i d u m te, si tuam non
h abes, al iena c l ar i tu d o non effi c i t . 9 Quod s i q u i d est in
n o b i l i tate b o n u m , id e s s e a r b i t r o r s o l u m , u t i mp o s i t a
n o b i l i b u s n e c e s s i tu d o v id e a t u r, ne a m a i o ru m v i rtute
degeneret.
Mângâieril e fi losofi e i - Cartea I I I 113

Proza V I
Gloria, renumele, titlurile de n obleţe nu-s neţărmurite
şi n-au valoare dacă nu-s Întemeiate pe m erite adevărate.
I Gloria Însli, adesea, cît este de Înşeliitoare, cît este de
rllşinoasa! De unde n u farli dreptate exclama poetul tragic:
Glorie, glorie, multor mii de m u ritori
Fara nici un merit, le-ai daruit o viaţa stralucitoare 1 27).
2 Ca mulţi au a vut un /lume mare datoritli opiniilor greşite
ale vulgului, se poate Închipui ceva mai ruşinos decît aceasta ?
Cei ca re sînt În chip fals glor�ficaţi trebuie sli roşeasca ei
Înşişi de laudele ce li se acorda. 3 Chiar dacă acestea sînt
dobândite pe m e rit, ce pot t o tu ş i aduce În conştiinţa
Înţeleptului care-şi masoarli binele nu dup{1 gura lumii, ci
dupa adevllrul dictat de conştiinţa sa ? 4 Şi dacll pâre frumos
faptul de a-ţi fi fiic ut numele cunoscut, urmeazll cll e u rît sa
nu ţi-l fi rllspândit. 5 Dar fiindcă, după cum am spus mai
sus m), prin forţa lucrurilor, sînt multe popoare pâna la care
Illt poate ajunge faima unui singur om, se Întâmpla ca cel pe
care tu îl considerifoarte vestit, Într-o parte foarte apropiată
a plimânrului sa fie cu totul necunoscut. 6 Între aceste forme
ale gloriei popularitatea n-o socotesc demna nici mllcar de
a fi menţionatll, fiindca n ici nu e Întemeiată pe judecată.
nici nu e destul de puternica, pentru a putea rezista. 7 Şi cît
este de deşert, cît este de fllrll valoare numele de familie,
cine nu vede ? Din punctul de vedere al strlilucirii nu este al
tau propriu -zis; fiindcll numele neamului pare '0 laudli care
vin e de la meritele pllrinţilorm>. 8 Dacll elogiile publice
aduc strlliucire, ar trebui sllfie str(/fuciţi cei care sînt elogiaţi
public; prin u rmare strlilucirea altuia /l u-ţi dll nici o lum inll,
dacll nu o ai pe a ta. 9 SingurLIl bun, În reputaţia numelui de
familie, cred CCI numai acesta este: sli le fie impusă celor de
neam mare datoria de a nu declldea din meritele strâmoşilor.
114 Boethius

Metrum V I

Omne hominum genus i n terris s i m i l i surg i t a b ortu ;

unus e n i m reru m pater est, unus cuncta m i n i strat.
I l Ie ded i l Phoebo rad i os, dedit et cornua lunae,
i l ie homi nes eliam terris dedit ut s i dera caelo,
h i c c1au s i t membris animos celsa sede peti tos ;
mortales igitur cunctos edit nob i l e germen .
Quid genus et proavos strepitis? S i primordia vestra
auctoremque deum spectes, n u l l u s degener e x s tat,
n i v i t i is peiora fovens proprium deserat ortu m .

Prosa V I I

I Q u i d autem de corporis volu ptatibus loquar, quarum

appete n t i a q u i d e m p l e n a est an x i e t at i s , s a t i e t a s v e ro
paenitentiae? 2 Quantos i l lae morbos, quam i ntolerab i l e s
d o l o res quas i quendam fructum nequ itiae fruentium solent
r e fe r re c o r p o r i b u s ! 3 Q u a r u m m o t u s q u i d h a b e a t
iucundi tatis, ignoro; tristes vero esse v o l u p tatum e x i tu s ,
quisquis reminisci libidinum suarum volet, intelleget. 4 Quae
s i beatos e x p l icare possunt, n i h i l causae est, quin pecudes
quoque beatae esse dican tu r, quarum omnis ad e x plendam
corporalem lacunam fes t i nat i n ten t i o . 5 H o n e s t i s s i m a
quidem coniugi s foret l i berorumque iucunditas, sed n i m i s
e n atura d i ctum e s t nescio quem fi I ios invenisse tortore s ;
quorum quam sit mordax quaecumque condicio, neque alias
expertum te neque nunc an x i u m necesse est ammonere. 6
In quo Eurip idis mei sententiam p robo, qui carentem liberis
infortunio dixit esse felicem.
 Mângâieri le fi losofiei - Cartea I I I 115

Poezia VI
Singurul renume pe care-I m oştenesc oamenii este
obîrşia dumnezeiască.
Tot neamul omenesc aceeaşi origine comună are;
Un singur tată e În lume şi unul cârmu ieşte toate.
EI a creat aici pe oamen i , pe cer, lumini nenumărate,
Lui Phoebus el a dat splendoare şi luna tot prin el răsare.
EI a închis în corp un suflet adus din-nalta-i locuinţăD());
Din nobilă sămânţă, aşadar, născut e orice muri tor.
Ce vă fâliţi cu neamul vostru? Ca început şi autor
Pe Dumnezeu dacă-1 consideri e nobi lă orice fi inţă.
Numai să nu îşi dea pe vicii obârşi a pe care-o are.

Proza VII
Plăcerile simţurilor sînt Înşelătoare şi deşarte.
1 Ce sa spun despre placerile corpului, a caror dorinţa
este plina de nelinişte, ia r satisfacerea, de cainţa ? 2 Cîte
boli, cÎte dureri insuportabile nu aduc celor ce le gusta, ca
pe un adevarat fruct al stricaciunii ? 3 Nu ştiu ce placere
poate sa aiba practica lor; da r ca sfârşitul placerilor este
trist, oricine va voi sa-şi am inteasca de propriile sale placeri,
o va Înţelege. 4 Daca ele a r putea aduce fericire, n-arfi n ici
un motiv sa nu fie num ite fericite şi an imalele, a ciiror
Întreaga Încordare se grlibeşte spre satisfacerea unei nevoi
corporale. 5 Poate sii fie foa rte onestii placerea de a avea
soţie şi copii, dar prea s-a spus ca ceva firesc ca nu ştiu
cine-a gasit În fiii sai n işte calai; cÎt este de muşcatoare
grija de soarta lor, oricare ar fi ea, nu e nevoie sa-ţi amintesc
faptul ca nici altadata, nici acum nu eşti scutit de nelinişte.
6 În aceastii privinţa sînt de acord cu vorba lui Euripide D 1 )
" cii este fericit În nenorocirea s a cel ce n -a re copii ".
 116 Boethius

M e tr u m V I I

Habet hoc v o lu ptas o m n i s ,

stimul i s agi t fruentes
api u mque par vo lantum,
u b i grata mella fud it,
5
fug i t et n i m i s tenac i
ferit i c ta c orda morsu .

Prosa V I I I

1 N i h i l i gitur dubium est, qu in h ae ad beatitudinem viae

d e v i a quaedam s i n t nec p e rducere quemquam eo v al eant,
ad quod se perducturas esse promittunt. 2 Quan t i s vero
i m p l i c itae mali s s i n t, bre v i s s i m e monstrabo. Q u i d e n i m ,
pecuniamne congregare conaberis? 3 S e d e r i p i e s haben t i .
Dignitatibus fu lgere velis? Danti suppl i cabis e t , qu i p raei re
c e teros h o n o re c u p i s , p o s c e n d i h u m i l i tate v i l e s c e s . 4
Potentiamne d e s i deras ? S u b i ectorum i n s i d i i s o b n o x i u s
p e r ic u l i s s u b i ace b i s . 5 G l o r i am petas ? S ed p e r aspera
quaeque d i stractus securus esse desistis. Voluptariam v i tam
degas? 6 Sed q u i s non spernat atque abic iat v i l i s s i mae
fragi l i ss imaeque rei , corporis, servum? 7 lam vero qui bona
p rae se c o r p o r i s feru n t , q u a m e x i gu a , q u a m frag i l i
possessione n itunt u r ! N u m e n i m e l e p h antos mole, tauros
robore superare poterit i s , num ti gres veloc itate prae i b i t i s ?
8 Res p i c i te c ae l i spat i u m , fi rmitu d i n e m , c e l e ri tatem et
aliquando desi n i te v i l i a m i rari . Quod q u i d e m c ae l u m non
h i s potius est quam sua, qua regitur ratione m i rand u m . 9
Formae vero n i to r ut rap i d u s est, u t v e l o x et vern a l i u m
florum mutabi l itate fugac i o r ! 1 0 Quods i , ut Aristoteles ait,
Mângâieri le fil osofiei - Cartea I I I 117

Poezia VII
Plăcerile corporale aduc m ierea amăgirii şi otrava
decepţiei.
La fel e orişice pl ăcere:
Aţîţă, cheamă, apoi cere,
Ca o albină-n zbor abia
Î şi lasă dulcea miere-a sa
Şi zboară, după ce-a muşcat
O inimă ce-a sângerat.

Proza VIII
Cele preţuite de oameni (bogăţii, demnităţi, plăceri,
gloria) nu pot aduce fericirea.
1 Aşadar mi există n ici o Îndoială că aceste căi abat din
drumul fericirii şi că ele nu sînt În stare să conducă pe cineva
acolo unde promit să conducă. 2 Îţi voi a răta acum pe scurt
de cîte rele sînt legate. Vei În cerca să strîngi ban i ? 3 Dar îi
vei răpi celui ce îi a re. Vrei să străluceşti prin demnităţi ?
Vei face plecăciuni celui care le dă şi tu, care doreşti să
Întreci prin onoare pe ceilalţi, te vei m icşora prin umilinţa
cererii 4 Doreşti puterea. Expus vicleniei supuşilol; vei fi
ameninţat de pericole. 5 Cauţi glorie ? Dar expunându-te
primejdiilor Încetezi de a mai fi în siguranţă. Duci o viaţă
de plăceri ? 6 Da r cine n - a r disp reţui şi n-ar respinge pe
sclavul trupului, pe sclavul celui mai neînsemnat şi mai slab
dintre lucruri ?1J2) 7 Şi cei ce socotesc bunurile corpului mai
presus de ei, pe ce posesiune trecătoare şi nesigură se bizuie!
Veţi putea În vinge pe elefanţi prin mărimea corpului, pe
tauri 1 33) prin fo rţă, veţi întrece pe tigri la fugă ? 8 Priviţi
spaţiul, tăria, m işcarea cerului şi încetaţi odată de a admira
lucruri de nimic. Şi cerul nu este de admirat atît prin acestea,
cît prin legile cu care este condus. 9 Iar strălucirea frumuseţii
118 Boethius

Ly ncei ocul i s homines uterentll r, ut eoru m visus obstantia

penetrare t, nonne in trospectis v isceribus il l u d A l c ibiad i s
superfi c ie Pll l c herrimum corpu s turp i ss i mu m v i de retu r?
Igitur te p u l c h ru m videri non tua natura, sed ocu l orum
spectantium reddit infi rmitas . I I Sed aestimate quam vultis
nimio corporis bona, dum sciatis hoc, quodcumque miramini
tridu anae febris i g n i c u l o posse d i s s o l v i . 1 2 Ex q u i b u s
omnibus i l lud red i gere in summam l icet, q u o d h a e c , quae
nec praestare, quae p o l l i centur, bona possunt nec omnium
b o n o r u m c o n g re g a t i o n e p e r fe c t a s u n t , e a nec a d
beatitud i nem qllasi qll i d am calles feru nt n e c beatos ipsa
perfic iunt.

Metrum VIII

Eheu . quae m i s e ros t ramite devios

abducit ignorantia!
Non aurum in v iridi quaeritis arbore
nec v ite gem mas carp i t i s ,
n o n a l t i s l aqueos montibu s abdi t i s
ut p i sce d i tetis dapes,
nec vob i s capreas s i l ibeat sequ i ,
Ty rrhena captat i s vad a ;
ipsos qu in etiam f1uct i bu s abdi tos
1 0
norunt recessus aequ ori s ,
quae gemmis n i ve i s u n d a feraci o r
vei q u a e rubentis purpurae
nec non quae tenero p i sce v e i asperis
p raestent ech i n i s l i tora.
15
S ed quonam l ateat, quod cupiunt, bonum ,
Mângâierile fi losofiei - Cartea I I I 119

cît este de trecatoare, cum piere mai repede şi mai În goana

decît florile de primavara! 1 0 Daca, precum spune Aristotel,
oamenii ar avea, ca Lyn ceus U�), oclzi a cliror privire sa poat(1
trece prin orice. oare privit ÎI1e1untrul llulrul1taielor, acel corp
al lui Alcibiade, aşa defrtll1los la Îl1f{7ţişare, n -ar pelreafoarle
urît ? Deci daca tu pari frumos, aceasta n u se datoreaZel
naturii tale, ci infirmitllţii ochilor care te privesc. I I Preţuiţi
cît vreti de muLt bUllurile corpului, numai sa ştiţi cel ceea ce
admiraţi poate fi desfigurat de cclldura unei febre de trei
zile. 1 2 Din cele de mai sus se poate conchide că cele ce IlU
sînt În stare sa dea foloaseLe pe care le fiigaduiesc şi nu se
desiivÎrşesc p rin aduna rea la un Loc a tuturor bunurilor,
acestea nu sÎIIt n ici cai spre fericire şi nici ele Înseşi nu
aduc fericirea.

Poezia VIII
Î n goana după bun u ri trecătoare, oamenii scapă din
vedere pe cele esenţiale.
Cum duce cruda neştii nţă pe-atîtea cai Întunecate
Pe oamenii nenorociţi !
Nu căutaţi În arbori aur şi nic i pietre nestemate
Pe rugii viţei nu gasiţi .
Nici n-aruncaţi vreodată mreaja În munţii-Înalţi când vreţi cu peşte
S-aveţi un prânz Îmbel şugat.
Î n apele tyreniene, de-asemeni n i meni nu porneşte
De capră dacă vrea vînat.
Ba Încă oamenii şi marea, cu tain icele ei retrageri
10 Î n fund de valuri o cunosc
Şi apele cu pietre scumpe ei le străbat cu ochii ageri
Şi purpura o recunosc.
Ştiu şi arici ţepoşi sau peşte cu carne atît de delicată
Î n care mări poate să fie,
IS
Dar unde-ascuns e acel bine ce îl doresc cu toţi i, iata
120 Boethius

nesc i re caeci sustinent

et, quod ste l l i ferum transab i i t p o l u m ,
tel lu re demersi petunt.
Quid dignum sto l i d i s mentibus i mp recer?
20
Opes h onores ambiant
et, cum fal s a grav i mol e p araverint,
turn vera cognoscant bona.

Prosa IX

1 Hactenus mend a c i s for m a m fe l i c i t a t i s o s t en d i s s e

suffecerit, quam s i perspicaci ter intueris, ordo e s t deinceps,
quae sit vera, monstrare . 2 Atqui v i deo, i n quam, nec
-

op ibus sufficientiam nec regnis potentiam nec reverentiam

d i g n i t a t i b u s n e c c e l e b r i t a t e m g l o r i a n e c l ae t i t i a m
vo luptatibus posse contingere. - A n etiam causas, c u r i d ita
sit, deprehen d i s t i ? 3 - Ten u i q u i dem veluti r i mu l a m i h i
v i deor i n tu e r i , s e d e x t e apertius cognoscere mal i m . 4 -
A t q u i promp t i s s i m a rati o e s t . Q u o d e n i m s i mp l e x e s t
i n d i v i su mque natura, i d e rror h u manus separat et a vero
atque perfecta ad fal s u m i m pe rfectumque t raduc i t . An tu
arbitraris quod n i hi l o i n d i g e at, egere potent i a ? - M i n i me ,
inquam. 5 - Recte t u q u id e m ; n a m s i q u i d e s t , q u o d i n u ll a
r e imbec i l l i o ri s val e n t i ae s i t , i n h a c prae s i d i o necesse e s t
egeat a l i e n o . - I t a e s t , i nq u a m . 6 I g i t u r s u ffi c i e n t i ae
-

potentiaeque u n a est eademqu e natura. - S i c v idetur. 7 -

Quod vero h u i u s m o d i s i t , spernendumne esse censes an
contra rerum o m n i u m veneratione d i g n i s s i m u m ? - At hoc,
inquam, ne dubi tari quidem potest. 8 Addamus i g i tu r -

suffi c ienti ae p o ten t i aeque reverentiam, u t h aec t r i a u n u m

e s s e i u d i c e mu s . - A d d a m u s , s i q u i d e m v e ra v o l u m u s
confi teri . 9 - Q u i d v e r o , i nq u i t , obscurumne h o c atque
ignob i l e censcs esse an o m n i c e l ebritate c l ar i s s i mu m ? 10
Mângâierile fi losofi e i - Cartea I I I 121

Ce, orbi, primesc ca să nu ştie.

Şi ce ar trebui sa cate în cerul purtator de stele
Ei c red că pe p ământ gasesc.
Ce sa urez acestor oameni cu sufletele întunecate?
211
Sa umble dupa ce doresc
Şi să cunoască false bunuri când vor avea, cu greutate,
Şi bunurile-adevărate.

Proza IX
Î ndestularea, puterea, celebritatea, respectul, bucuriile
sÎnt forme ale aceleiaşi substanţe: binele. Nu fiecare În
parte, ci Împreun ă dau i maginea b i nelui şi a fericirii, care
nu poate fi perfectă Într-o lume imperfectă.
l Pâna aici m i-a fost îndeajuns sa a riit înfaţişareafericirii
mincinoase; pe aceasta dacii o p riveşti cu atenţie este timpul
sli-ţi arat apoi şi pe cea adevaratii. 2 - Dar îmi dau seama -
zic - că n i c i bogăţia nu poate aduce îndestulare, n i c i domnia
putere, nici demni tatea respect, nici gloria celebritate, nici
voluptatea mulţu m i re. A i înţeles ş i cauzele pentru care se
-

Întâmpla astfe l ? 3 - M i se p are ca le privesc ca prin tr-o

crăpătură mică; aş vrea însă mai degrabă să l e cunosc de la
tine mai lămurit. 4 - Calea e foa rte uşoara. caci ceea ce din
natu rli este simplu şi nedespartit, greşeala omeneasca separa
şi duce de la adevar ş i desavîrşire la ceea ce e fals ş i
Iledesavîrşit. Sau t u socoteşti c a ceea c e n -are nevoie de nimic,
are nevoie de putere ? - Nu . 5 - A i dreptate; desigur ca daca
exista ceva cu putere mai slaba în vreo parte, trebuie sa aiba
nevoie În aceasta parte de ajutor strain. - Aşa e. 6 - Deci
Îndestularea şi puterea au una şi aceeaşi natura.- Aşa se pare.
7 - Şi ceea ce este a s tfe l, c rezi ca me rita dispreţ sau
dimpotriva toata veneraţia ? Dar acest respect - zic - nici nu
poate fi pus l a îndoială. 8 sa adaugiim, aşadar, îndestularii
-

şi puterii respectul ca sa le socotim pe toate trei ca un singur

122 Boethius

C o n s i d e r a v e ro , n e , q u o d n i h i l o i n d i g e re , q u o d
potent i s s i mu m , quod honore d i g n i ss i mu m esse concessum
est, egere c 1 aritu d i ne, quam sibi praestare non possit, atque
ob id a l i q u a ex parte v i deatur abiec t i u s . I I - Non possum,
i nquam, q u i n h o c , uti est, i ta etiam celeberr i m u m esse
c o n fi tear. 1 2 - C on s e q u e n s i g i tu r est, ut c 1 ar i t u d i n e m
superi ori bus t r i b u s n i h i l d i fferre fateamur. - C on sequ i tur,
i nquam. 1 3 Quod i g it u r nu l l iu s egeat a l i e n i , quod s u i s
-

cuncta v i ribus pos s i t, q u o d s i t c 1 arum atque reuerendum,

nonne hoc etiam constat esse l aeti s s i mu m ? 1 4 Sed u nde -

huic, i nquam, tali maeror ul lus obrepat, ne cogi tare quidem

possum, qu are plenum esse l ae t i t i ae , si qu idem superi ora
m anebunt, necesse est confi teri . 1 5 - Atqui i l lud quoque
per e a d e m n e c e s s a r i u m e s t s u ffi c i e n t i ae , p o t e n t i ae ,
c 1aritud i n i s , revere n t i ae , iucunditat i s n o m i n a qu idem esse
d i versa, n u l lo modo vero discrepare substantiam. - Necesse
est, i n quam. -
1 6 Hoc igitur, quod est unum s i mplexque n atura, pravitas
humana d i spertit et, dum re i , quae part i b u s c aret, p artem
conatur ad ipisci, nec portionem, quae n u l l a est, nec i psam,
quam m i n i m e affectat, assequ i tur. 1 7 - Quonam, i n quam,
modo? - Qui d i vitias, inquit, petit penuriae fuga, de potentia
n i h i l laborat, v i l i s obscuru sque esse mavu lt, m u l tas e t i am
s i b i naturales quoque subtrahi t v oluptates, n e pec u n i am ,
q u a m paravit, amittat. 1 8 S e d hoc m o d o ne s u ffi ci e n t i a
quidem c o n t i n g i t e i , q u e m valentia deserit, quem molestia
p u n g i t , quem v i l i ta s a b i c i t , quem rec o n d i t o b s c u r i t a s .
1 9 Q u i vero solu m posse des i derat, profligat opes, despi c i t
voluptates honoremque poten tia c arentem, g l o riam quoque
n i h i l i pen d i t . 20 Sed h u n c quoque quam m u l ta defi c i an t ,
v i d e s ; f i t e n i m , u t a l i q u a n d o n e c e s s ar i i s e g e a t , u t
Mângâieri le filosofiei - Cartea I I I 123

tot. Să-I adaugam, d aca voim sa marturi s i m adevaru l . 9 - Dar

ce, - zice ea - consideri eli o fiinţd cu aceste atribute e obscură
şi neculloscutd sau vestită, a vând toatii celebritatea ? l O A i
În vedere ca Il ll cumva ceea c e a i admis că nu duce lipsa de
nimic, ceea ce e foarte puternic, ceea ce e foarte demn de
onoare, sii nu parii a fi lipsit de stralucirea pe ca re fllt şi-o
poate da singur şi, din cauza aceasta, inferior În vreo parte.
1 1 - Nu pot, - zic - să mărturisesc ca un om, aşa cum l-am
arătat, nu este ş i foarte stral u c i t . 1 2 - Urm ează deci să
miirturisim cii strcîlucirea nu d�fera Întru n imic de cele trei
de mai sus. - Aşa e - zic . 1 3 - Deci cine n-are nevoie de nim ic
strain, cine poate totul prin forţele sale, cine este vestit şi
demll de respect, I1 U se vede bine ca este şi foarte multumit ?
1 4 - Nu pot să-mi înch ipui cum i s-ar strecura vreo tri steţe
unui astfel de om; de aceea trebu ie să mărturisesc ca el este
plin de mu lţumire, daca îi vor ramâne cele de mai sus. 1 5 - Tot
aşa Îndestularea, puterea, strălucirea, respectul, bucuria aII
nume deosebite, da r nu se deosebesc deloc ca substanţli 1 35 l•
E necesar să fie aşa, - zic eu .
1 6 - Aşadar, ceea ce este unul şi simplu prin natură, reaua
deprindere omenească ÎL desparte şi În timp ce catttii să afle
o parte a unui Lucru lipsit de părţi, nu găseşte nici partea,
care fUi existii, nici Întregul, pe ca re nu-l caută. 1 7 - Cum
aşa? - întreb eu. - Cine calita bogdţii - raspunde ea - ca sii
scape de sărăcie, nu este deloc preocupat de putere, prefera
sa traiascii neînsemnat şi necunoscut şi chiar se sustrage de
la multe plăceri naturale, ca sii nu-şi piardă banii pe care i-a
strîns. I 8 Dar În acest mod nu e nici miicar Îndestulat cel pe
c a re p u t e re a îL p ă riis e ş t e , pe c a re g rija îl c h i n u i e ,
neÎnsemniitatea Îl Înjoseşte, anonimatuL Îl Înmormânteazii.
1 9 Ia r cel ca re doreşte n u m a i p u terea, Lasii la o pa rte
bogliţiile, dispreţuieşte pliicerile şi onoarea lipsiUt de putere;
chiar şi gloriei nu-i acordă nici un preţ, dacii n-aduce putere.
124 Boeth ius

a n x i etatibus mordeatur, cumque h aec depe l l ere nequeat,

e t i am i d , q u o d m ax i me p e t e b a t , p o t e n s e s s e d e s i s tat.
2 1 S i m i l iter rat i o c i nari de honoribus, g l oria, vol uptati bus
l icet; n am cum u numquodque horum idem quod cetera sit,
qu i squ i s horu m a l i qll i d s i ne ceteris pet i t , ne i l lud qui dem,
qll od des i derat apprehen d i t . 22 - Q u i d i g itur, i n qu am, si
qu i cuncta simul c u p i at ad i p i s c i ? - Su mmam quidem i l i e
b e a t i tu d i n i s vei i t ; sed num i n h i s eam repperiet, quae
demon strav i mu s i d , quod poll icentur, non posse conferre?
23 - M i n i me, i nquam. - In h i s i gitur, quae s i ng u l a quaedam
expetendorum praestare creduntur, beatitudo n u l l o modo
vestiganda est. - Fateor, i n quam, et hoc n i h i l d i c i verius
potest . -
24 Habes i g itur, i nquit, et formam fal sae fel i c itatis et
causas. Deflecte nunc in adversum mentis intuitum; ibi enim
veram, quam pro m i s i m u s , statim v idebi s . 25 - Atqui haec,
inquam, vei c aeco pers p i c u a est eamque tu pau l o a n te
monstras t i , dum fal s ae causas aperire conari s . 26 Nam n i s i
fal lor, ea vera e s t et perfecta fe l i c itas, quae suffi c ientem,
p o t e n t e m , r e v e re n d um , c e l e b re m l ae t u m q u e p e r fi c i at .
2 7 Atque u t m e i n terius ani mad verti s s e cognoscas, quae
unum horu m, quo n i am idem cuncta sunt, veraciter p raestare
potest, hanc esse plenam beatitud i nem s i n e amb igu i tate
cognosco. 28 - O te, a l u m n e , h ac o p i n i o n e fel i cem, s i
qu idem h o c , i n q u i t , adiec e r i s ! - Q u i d n a m ? i n q u a m .
29 Essene aliqu i d i n h i s mortal ibus caducisque rebus putas,
-

quod huius mod i statum possit afferre? - M i n i me, i nquam,

puto i d que a te, n i h i l ut amp l iu s desideretur, ostensum est.
30 - Haec i g i tu r vei i mag i nes veri b o n i vei i mperfecta
quaedam bona dare mortal ibus videntur, verum autem atque
p e rfec t u m b o n u m c o n Fc rre n o n p o s s u n t . - A s s e n t i or,
 M.ângâierile fi losofiei - Cartea III 125

20 Vezi cît de m u lte lipsesc şi acestuia; caci se întâmpla ca

Într-o bunâ zi sâ-i lipseascâ cele necesare, sâ fie sfâşiat de
nelinişti, şi fUndcâ nu poate sa scape de acestea, in ceteaza
chiar de a fi puternic, ceea ce el dorea atît. 2 1 Se poate
judeca la fel despre onoruri, g lorie, placeri; fiindcă fieca re
În parte e la fel Cll celelalte şi oricine, cautând pe una din
ele, fc7ra celelalte, lUI gliseşte nici macar ce doreşte. 22 Dar
-

ce se întâmpla dacă cineva doreşte sli dobîndească toate

deoda((l ? A cela poate că vrea toat{ifericirea la lin loc; dar o
va g c7si în acestea pe care le-am a ra.tat că lUI pot da ce
f(lg llduiesc? 23 Nu . Aşadar n il poate fi găsită în nici un
-

mod fe ricirea În acestea, ci fieca re în parte sînt crezute a da

tot ce li se cere . - M arturi sesc - zic - Ş i nu s-ar putea spune
nimic mai adevarat decît acestea.
24 A i, aşadar zice Filosofia în faţa. chipul şi explicaţia
- - -

falsei fericiri. Întoarce acum ochii m inţii În partea opusâ;

vei vedea Într-acolo îndatc7 pe cea adeva.ratc7, pe care ţi-am
promis-o. 25 - Dar aceasta o poate vedea şi un orb şi mi-ai
aratat-o mai înainte, când ai cautat să expl i c i cauzele celei
false. 26 Daca nu mă înşel este adevărata şi desavârşită acea
feric i re care ar putea face pe c i neva îndestu lat, puternic,
respectat, vestit şi mulţumit. 27 Ş i ca să vezi că eu am pri v i t
lucrurile înlauntru l lor, î m i d au seama c a acea fericire este
deplină şi fără echi voc, care poate să dea cu adevarat unul din
aceste bunuri, fii ndca toate sînt acelaşi lucru . 28 - Te felicit
pentru aceasta. părere, elevul meu, - zice ea dacă ai ba.gat
-

de seamă şi aceasta . - Ce anume? 29 - Crezi ca. exista. în

aceste lucruri mu ritoare şi nesigure ceva care sa.-ţi aduca o
stare de aceastâ natura. ? Nu cred - zic - şi aceasta ai aratat-o
tu, fără sa mai fie nevoie de explicări mai ample. 30 Aşadar
-

acestea par a da m u ritorilor fie imaginea adevaratului bine,

fie oareca re bunuri imperfecte, da r binele adeva.rat şi perfect
11lI-1 pot darui. Sînt de aceeaşi parere. 3 1 - Deci, fiindca. ai
126 Boethius

i nquam. 3 1 - Quoniam i g i tu r agnov i s t i , quae vera i l l a s i t,

quae autem beatitudinem mentiantur, nunc superest, ut unde
veram hanc petere poss i s , agnoscas . - I d quidem, i nquam,
i am dudum vehementer e x sp e c t o . 3 2 S e d cum, ut i n
-

Ti maeo P l aton i , i n qu i t , no stro p l acet, i n m i n i m i s qu oque

rebus d i v i n u m p rae s i d i u m de beat i mp l orari , q u i d nunc
fac iendum censes ut i l l iu s s u m m i boni sedem repperi re
m e reamur? 33 - I n v o c a n d u m , i n q u a m , reru m o m n i u m
patrem, quo p raeterm isso n u l l u m rite fu ndatur e x o rd iu m . -
Recte, i n q u i t, ac s i m u l ita mod u l ata est:

Metrum IX

o qui perpetua mundum rati one gubernas,

terraru m cael i que sator, qu i tempus ab aevo
i re i u bes stabi l i sque manens das c u n c ta moveri ,
quem non ex ternae pepu lerunt fingere c au sae
materiae fl u i tantis opus, verum i n s ita summi
forma boni l i vore care n s , tu c u ncta superno
duc i s ab exemplo, pu l c h ru m pu l c herri mus ipse
mundum mente gerens s i m i l ique in i magine formans
perfectasque iubens perfectum absol vere parte s .
I II
Tu numeris e lementa l igas, ut fri gora f1a m m i s ,
arida conven iant l i q u i d i s , ne p u r i o r i g n i s
e v o l e t aut mersas deducant pondera terra s .
Tu tripl i c i s mediam natu rae c u n c t a moventem
conectens ani mam per consona membra resol v i s ;
I S
quae cum secta duos motum glomeravi t i n orbes,
i n semet reditu ra meat mentemque p rofundam
c i rcuit et simili convertit imag ine caelum.
Mângâieri le filosofi e i - Cartea III 127

Înţeles care este fericirea adevarata şi care sînt cele ce o

promit În chip mincinos, acum ramâne S(Z cl/lloşti unde vei
putea sâ cauţi pe cea adevaraW. Tocmai aceasta - zic - aştept
cu nerăbdare de atîta v reme. 32 Darfiindca. dupa cum face
-

şi prietenul nostru Platon, În Timaios l :l61, trebuie S(Z cerem

ajutorul divin chiar în cele mai m ici lucruri. Ce crezi câ
trebuie sâ facem acum ca sa meritam a afla siilaşul acelui
bine suprem ? 33 Trebuie să invocăm pe tatăl tuturor lucrurilor,
-

fără de care nici un început nu poate avea temelie solidă.­

Adevârat, - a zis ea - Ş i îndata a început sa cânte astfe l :

Poezia I X
Invocaţie către Fiinţa supremă pentru a ne lumina calea
către binele suprem.
O, tu , acel care lumea conduci cu veşnică lege,
Cel ce pământul şi cerul nascut-ai şi faci ca să curgă
Timpul cel veşnic, statorn ic, dând totuşi mişcare la toate,
Tu, care nu d i n motive străine ai făcut schimbătoare
Opera ta, ci l ipsit de invidie, adevărată
Formă-a supremului b i ne ai înfăptuit, tu pe toate
După exemplul de sus le conduci, prea frumosul tău spirit
Lumea frumoasă d i rigue asemenea ţie făcînd-o I 3 7)
Ş i poruncindu-i în părţile sale desăvârşi rea.
10
Tu elemente cu numere !3XI legi, sa se-mpace-ntre ele
Frigul cu caldul , uscatul cu apa, sa nu se înalţe
Focul în aer, sau prin greutatea-i să cadă pământu l .
Tu cu-ntreită natură un suflet I3�) ce toate le mişcă
Alcătuind, îl împrăştii armonic în tot universul.
15
El, despărţit, după ce-n două cercuri îşi strînge mişcarea,
Iarăşi se-ntoarce în sine, înconjură mintea profundă,
Cerului dând aceeaş i mişcare asemenea sieş i .
Suflete t u p lăsmu ieşti şi vieţi le inferioare,
Ca sa se poată înălţa, aşezându-Ie-n care uşoare 1 10 1 ,
128 Boethiu s

Tu c au s i s a n i mas paribus v i tasque m i nores

pro v e h i s et levibus s u b l i mes curribus aptans
20
i n caelum terramque seris, quas lege benigna
ad te con versas reduc i fac i s igne revert i .
D a , pater, augustam menti conscendere sedem,
d a fontem lustrare bon i , d a luce reperta
in te conspicuos an imi defigere v i s u s .
2S
D i s sice terrenae nebulas et pondera mol i s
atque tuo s p lendore m i c a ; tu n amque sere n u m ,
tu requ ies tranqu i l l a p i i s , t e cernere fi n i s ,
pri n c i p i u m , vector, dux, semita, terminus idem.

Prosa X

I Quoniam igitur, quae sit imperfecti, quae etiam perfecti

boni forma, v id i sti, nunc demonstrandum reor, quonam
haec fel ic itatis perfectio constituta sit. 2 I n quo illud p rimum
arbi tror inquirendum, a n a l i quod huius modi bonum, quale
paulo ante defi n i sti , i n reru m n atura p o s s i t e x s i s tere, ne
nos praeter rei subiectae veritatem cassa cogitationis i mago
dec ipia t . 3 S e d q u i n e x s i st at s i tque h o c v e l u t i q u i d a m
omnium fon s bonorulTl, negari nequ i t ; omne e n i m , quod
i m p e r fe c t u m e s s e d i c i tu r, id i m m i n u t i o n e p e r fe c t i
i mperfectum esse perhi betur. 4 Quo fi t, u t , s i i n quo l i bet
genere i mperfectum quid esse v ideatur, i n eo perfectu m
quoque aliquid esse necesse s i t ; eteni m perfectione sublata,
u nde i l lud quod imperfectum perh ibetur, e x stiterit, ne fingi
q u i d e m p o t e s t . 5 N e q u e e n l m ab d e m i n u t i s
i nconsu mmatisque n atura rerum cepit e x o rd i u m , sed ab
integris absolutisque procedens in h aec extrema atque effeta
d i la b i tu r. 6 Quods i , uti p au l o a n te m o n strav i m u s , e s t
quaedam b o n i fra g i l i s i m pe rfecta fe l i c i tas, e s se a l i quam
sol idam perfectamque non potest d u b i tari . - F i rm i s s i me ,
i nquam, veri ssimeque conclusum est.
Mâ ngâ ierile fi losofiei - Cartea I I I 129

2 11 Le răspîndeşti pe pamânt şi în cer ş i prin legea-ţi divină

Fac i să se-ntoarca la tine aduse de focul din ele.
Da-ne, părinte, cu mintea sa ne-apropiem de locaşu-ţi I� 1 ) ,
Sa ne-adapăm din izvoarele binelui, dă-ne lumina,
Ca să putem îndrepta sufleteşte asupra-ţi privirea.
25 Norii şi îngrămădi rea pământu lui grea o Împrăştie
Şi straJuceşte-n splendoarea-ţi d ivina, caci tu eşti seninul,
Tu eşti odihnă pioşilor, sa te privim ni-e men irea l �2)
Tu, începutul, stapânul, viaţa, sfârşitu l .

Proza X
Dum nezeu este binele, În EI este fericirea adevărată.
l D upa ce a i v a z u l c a re e s t e Îllfiiţiş a re a b i n e l u i
nedesiivârşit şi a celui desavârşit, trebuie sa-ţi arat acum
unde se gaseşte aşezatii aceastii desiil'ârşire a fericirii. 2 În
aceastii privinţa socotesc c(; trebuie cercetat mai Întâi daca
poate sa existe În natura lucrurilor vreun bine de felul definit
mai sus, ca sa nu ne amageasca imaginea goala a unei
cugetari alunecate pe alaturi de adeviirul lucrurilor. 3 Dar
nimen i nu poate afirma ca nu existe; acest bine şi cii nu este
ca un izvor al tl/turor celorlalte; tot ce se numeşte nedesiivârşit
Îşi datoreaza n edesavâ rşirea unei ştirbiri a desiivârşirii.
4 Astfel rezulta ca daca Într-o categorie oarecare de lucruri
se vede ceva nedesiivârşit, este necesar ca sii existe şi ceva
desavârşit; ciici suprimându-se desavârşirea, nu se poate
Închipui cum de exista ceea ce este socotit ca nedesavârşit.
5 Fiindcii natura lucrurilo r n u-şi ia Începutul de la cele
micşorqteJ i nedesavârşite, ci, plecând de la cele Întregi şi
termina te, aju n g e la c e le s e ciituite şi de ultim rang l 43J•
6 Daca, aşa cum am a ratat puţin mai Înain te, existii o fericire
nedesavârşit(;, datoritii unui bine incomplet, fiU ne putem
Îndoi cii existii şi o fericire În treaga şi desiivârşita. Aceasta
concluzie, - zic - este foarte j usta şi foarte adevarată.
130 Boethius

7 Quo vero, i nq u i t , h a b i tet, i t a c o n sidera . Deu m , reru m

o m n i u m p r i n c i p e m , b o n u m e s s e c o m mu n i s hu manoru m
·
c on cept i o probat a n i m o ru m ; n am c u m n i h i l deo m e l i u s
excogi tari queat, i d , quo m e l ius n i h i l e s t , bon u m e s s e q u i s
dub itet? 8 I t a ve r o b o n u m e s s e d e u m rat i o demonstrat, u t
perfectum quoque i n e o b o n u m esse c o n v i ncat. 9 N a m n i
t a l e sit, reru m o m n i u m p r i n c e p s e s s e non poter i t ; e r i t e n i m
eo praestan t i u s a l i q u i d p e rfec t u m possidens b o n u m , quod
h oc prius atque a n t i q u i u s esse v ideatu r; omnia n amque
perfecta minus i ntegr i s pri ora esse c l aruerun t . 1 0 Quare ne
in i nfi n itum rat io prodeat, c o n fi tendum est sum m u m deum
summi perfectique boni e s s e p l en i s s i mu m ; sed perfectu m
bonum veram esse beat i tu di nem constitu i mu s : veram i gitur
b e a t i tu d i n e m in s u m m o deo s i tam e s s e n e c e s s e e s t . -
Acci p i o , i nquam, nec est quod c ontra dici u l l o modo queat.
I l - S ed quaeso, i nq u i t , te, v i de, quam id sancte atque
i n v i o lab i l iter probe s , q u o d b o n i s u m m i s u m m u m deum
d i x imus esse p l en i s s i mu m . 1 2 Quonam, inquam, modo? ­
-

Ne hunc rerum o m n i u m patrem i ll u d summum bonum, quo

plenus esse perhibetu r, v e i e x trinsecus accepi s s e vei i t a
n atura liter habere p raesumas , q u a s i habentis dei habi taeque
beatitud i n i s d i versam c o g i tes e s s e substantiam. 1 3 Nam s i
e x trinsecus accept u m p u t e s , praestantius i d , quod dederit,
ab eo, quod acceper i t , e x i st im are p o s s i s , sed hunc esse
rerum omnium praec e l l e n t i s s i m u m d i g n i s si me confite mur.
1 4 Quod s i natura q u i d e m i n est, sed est rat i o n e d iversum,
c u m d e reru m p r i n c i p e loquamur deo, fingat, q u i potest,
quis haec d i versa c o n i u nxerit. 1 5 Postremo quod a qualibet
re d iversum est, i d n o n est i l l u d , a quo i nt e l l eg i t u r esse
d i versu m ; quare q u o d a s u m m o b o n o d i ve r s u m e s t s u i
natura , id s u m m u m b o n u m n o n est, q u o d n e fas est d e eo
cogi tare , quo n i h i l c o n s ta t esse praesta n t iu s . 1 6 O m n i n o
e n i m nullius rei n atura s u o principio mel ior poterit exsistere,
Mângâierile fi losofiei - Cartea I II 131

7 Dar unde locuieşte aceostiifericire zice ea cerceteazii

- - -

astfel. Concepţia comuna a sufletelor omeneşti admite ca

Dumnezeu, În ceputul tuturor lucrurilor, este bUII; Într-adevar
de Îndatli ce n u se p o a te c u g e ta n im ic m a i b u n decît
DUlllnezeu, cine s-ar Îndoi ca fiU e bun. cel decît ca re mi
exista nimic mai bun ? 8 Astfel, raţiunea delll ollstreaza ca
Dumnezeu este bun, convingâlldu-ne prin aceasta ca şi binele
suprem e tot în el. 9 Daca n -ar fi aşa, n -a r putea fi principiul
tuturor lucrurilor; ar exista În tr-adevar ceva mai presus de
el, care sa posede binele perfect şi care sa parâ aflterior şi
mai vechi decît el; câci toate cele desiivârşite, s-a vâzut
limpede cii exista înainte celor mai puţin desiivârşite. 1 0 De
aceea, ca sa nu ducem argumell tarea la infinit, trebuie să
marturisim câ Dumnezeul suprem are În sin e singur şi binele
suprem şi perfect; dar am stab ilit ca binele perfect este
fericirea adeviirata; aşadar adevarata fericire se gaseşte cu
siguranţâ În Dumnezeul suprem. -S înt de acord, - zic - Şi nu
s-ar putea spune nimic împotriva. I I - Dar vezi, te rog zice -

ea - cît de grav şi de serios aprobi ce am spus, câ Dumnezeul

suprem este singurul st(!pâllitor al binelui suprem. 12 Cum?
-

întreb eu . Să nu-ţi închipui că acest tatii al tuturor lucrurilor

-

stăpâneşte fie din afarâ, fie În mod natural acel bine suprem
cu care admitem ca este înzestrat, aşa Încît sii crezi ca există
o substanţe! diferită a fericirii avute şi a lui Dumnezeu care
o are. 1 3 Dacii îl socoteşti primit din afara ai putea sâ admiţi
ca cel care l-a dat este superior celui care l-a primit; dar
noi cu foarte mare dreptate mărturisim âi Dumnezeu este cu
mult mai presus de toate celelalte fiinţe. 1 4 Dacc! posedâ
binele prin natura sa, dar este deosebit ca organizare, fiindâi
vorbim de Dumnezeu ca de obîrşia lucrurilor. sii-şi Închipuie
cineva, dacă poa te, fiinţa c a re a u n i t aceste elem ente
deosebite. 1 5 Apoi, un lucru deosebit de oricare altul, nu
este aceLa de care Înţelegem câ este deosebit; prin urmare
ceea ce este prin natura sa deosebit de bineLe suprem, nu e
Însuşi binele Sltprem, şi aceasta n-o putem cugeta despre cel
 132 Boethius

quare, quod omnium pri n c i p i u m s i t , id e t i am s u i s u b s t an t i a

s u m mum esse bonum veri s s i ma r a t i one c o n c l u s e r i m . -
Rectissime, inquam. 1 7 Sed su mmum b o n u m beatitu d i ne m
-

e s s e concessum est. - Ita e s t , i nquam. - I g i tur, i n qu i t , d e u m

e s s e ipsam beat i tu d i n e m n e c e s s e e s t c o n f i t e r i . - N e c
p ropositis, inquam, prioribus refragari queo e t i I l i s h o c
i n latum consequens esse pers p i c i o . -
1 8 Resp ice, i n q u i t , an h i n c q u o q u e i d e m f i r m i u s
approbetu r, quod duo s u m m a bona, quae a s e d i v e r s a s i n t ;
esse non possu nt. 1 9 Eten i m q u ae d i s c re p a n t b o n a , n o n
e sse alterum, quod s i t alteru m , l i quet; qll are neutrum poterit
esse perfectum, cum alteru tri alterum d e e s t . S e d q u o d
p erfectum non s i t , id summu m n o n e s s e m an i fe s t ll m e s t ;
n u l lo modo igitur, quae s u m m a s u n t b o n a , e a p o s s u n t e s s e
d i versa. 20 Atqui e t beatitudinem e t deum s u m m u m b o n u m
e sse colleg i mus , quare i p s a m nec e s s e e s t s u m m a m e s s e
be ati tudinem, quae s i t summa d i v i n i t a s . 2 1 - Nihil, inquam,
n e c reapse verius nec rat i oc i nat ione fi rmius nec deo d i g n i u s
c o n c l ud i potest. 2 2 - S u p e r h a e c , i n q u i t , i g i tu r v e l u t i
geometrae sol ent demon strati s p r o p o s i t i s a l i q u i d i n fe r r e ,
qu ae porismata i p s i vocant, i ta e g o q u o q u e t i b i v e I u t i
cor ol larium dabo. 2 3 Nam quon i am bea t i tu d i n i s a d e pt i o n e
fi u n t homines beati, beat i t u d o v e ro e s t i p s a d i v i n i t a s ,
d i v i nitatis adeptione beatos fie r i man i fe s t u m e s t . 24 S e d
u ti iustitiae adeptione i u s t i, s a p i e n t i ae s ap i e n te s fiu nt , i t a
d i v i n i tatem adeptos deos fieri s i m i l i ratione n e c e s s e e s t . 25
O m n i s i g i t u r beatu s d e u s , sed n at u r a q u i d e m u n u s ;
p articipation e vero n i h i l pro h i b e t e s s e q u a m p l u r i m o s . 26 -
Et pu l chrum, i nquam, h o c atq u e p re t i o s u m , s i v e p o r i s m a
s i ve corolla rium vocari m av i s . 2 7 - A t q u i h o c q u o qu e
p u l c hrius n i h i l e s t , q u o d h i s a d n e c t e n d u m e s s e r a t i o
p e r suadet. 2 8 - Q u i d ? i n qu a m . - C u m m u l t a , i n q u i t ,
b e atitud o conti nere v i deatur, u tru m n e h a e c o m n i a u n u m
Mângâierile filosofi e i - Cartea I I I 133

pe care toată lumea îl socoteşte mai presus de orice. 1 6 Căci,

desigur, natura n ici unui lucru n - a r putea fi mai bună decît
principiul său; de aceea aş putea conchide, cu cea mai dreaptă
judeca tă, că ceea ce este p rincipiul tuturo ra, este p rin
substanţa sa b i n e le supre m . - Foarte j us t , - raspu n d eu .
1 7 - Dar am admis că fericirea este binele sup rel11 . - Aşa e.­
Deci spune ea trebuie s ă mlirturisim c ă Dumnezeu este
- -

Înstîşifericirea . Nu pot sa ma declar - zic - împotri va celor

-

admise mai înainte şi văd ca aceasta este o concluzie dedusă

din ele.
1 8 - Vezi - zice ea - dacli n il s-ar putea dovedi şi mai
temeinic acelaşi lucru, plecând de la faptul că n u pot exista
douli categorii de bine suprem deosebite Între ele. 1 9 Dacă
doutî categorii de bine se deosebesc Între ele, e clar că nu e
unul ceea ce e celtîlalt; de aceea nici unul din dotUI n-ar
putea fi desăvârş it, fiindcă unuia Îi lipseşte celălalt. Dar
ceea ce nu e des(lvârşit e evident ctî ,llt poate fi suprem;
aşadar, în n ici un chip bun urile care sînt supreme nu pot fi
deosebite Între ele. 20 Noi Însă am conchis CCI fericirea şi
Dumnezeu sînt binele suprem. de aceea trebuie ca Îns(lşi
suprema fe ric ire să fie ide ll ti c(l cu sup re m a divinitate.
2 1 Nimic nu s-ar putea conchide, nici mai adevărat ca real itate,
-

nici mai temeinic ca raţionament, n ic i mai demn de Dumnezeu .

22 - Pe deasupra a c e s to ra de c i a ş a c u m o b iş n u ie s c
geometriilH1 s ă deductî din propoziţiile demonstrate altele
pe care ei le numesc porisme 1 45 ) , la fel Îţi voi aduce şi eli un
asemenea corolar. 23 Dacă oamen ii devin fericiţi p rin
dobîndirea fericirii, iar fericirea este Însăşi divinitatea, e
limpede că p ri n dobîndirea divin ittîţi i e i devin fericiţi.
24 Dar după cum p rin dobîndirea dreptei/ii devenim drepţi,
prin dobîndirea Înţelepciunii Îllţelepţi, tot aşa, printr-o raţiune
asenulnătoare, este necesar ca cei ce dobîndesc divinitatea
Sel devină zei. 25 Deci o ricine e fe ricit este un zeu; p rin
esenţa sa exis/(l unul singur; p rin participare Însel n imic nu
Împiedică să fie cît mai mulţi zei. 26 - Este ş i frumos ş i
134 Boethius

v e l u t i c o rp u s beat i t u d i n i s q u a d a m part i u m v a r ie t a t e
c o n i u n g a n t a n s i t e o r u m a l i q u i d , q u o d b e at i t u d i n i s
s u b s ta n t i a m c o mp l e a t , a d h o c v e r o c e tera referan t u r?
29 - Vel lem, i nquam, i d ip sarum rerum commemora t i o n e

patefacere s . N o n n e , i nq u i t , b e a t i t u d i n e m b o n u m e s s e
-

censemu s ? - Ac s u m m u m qu idem , i nquam . -

3 0 A d d a s , i n qu i t , h o c o m n i b u s l i c e t . N a m eade m
sufficientia summa est, eadem s u m m a potentia , revere n t i a
quoque, c1aritas ac v o l u ptas beatitudo esse iudicatu r.3 1 Qu id
i g i tur, h ae c i n e omnia, b o n u m , s u ffi c i e n t i a , p o t e n t i a
ceteraque veluti q u ae d a m beatitud i n i s membra sunt a n ad
bonum veluti ad verti cem c u ncta referuntur? 32 - I n te I leg o ,
inquam, quid inve s tig andu m proponas, sed , quid consti tuas,
aud i re desidero. 3 3 - C u i u s d i sc r e t i o n e m rei sic accipe . S i
haec omnia beatitudinis membra forent , a se quoque invicem
d i s c repa r ent; haec e s t e n i m partium natura, ut unum corpu s
d i v e r s a c o m p o n a n t . 34 A t q u i h ae c o m n i a i d e m e s s e
monstrata sunt, m i n i m e igitur m e mbra sunt; alioqui n ex u no
membro beatitudo v i d e b i t u r esse coniunct a, quod fieri
nequ i t . 35 - Id q u i d e m , i n qu a m , dubium non est , sed id ,
quod restat ex specto . 36 - Ad b o n u m vero cetera refe rri
palam est. Idcirco enim suffic ienti a petitur, quoniam bon um
esse iudi catur, idcirco p o te n t i a, quoniam id quo que e sse
credi tur bonum; idem de reverentia , c 1 aritudine, iucu nd itate
con iectare licet. 37 Omnium i g i t u r e x pete ndorum su m ma
a t q u e c a u s a bonum e st ; q u o d e n i m n equ e re n e q u e
simil itudine ullum in se retinet bonum, id expeti nu 110 mod o
potest. 3 8 C o n t ra q u e e t i a m , quae natura bona non su nt,
tamen s i esse videa ntur, quasi v e re bona si nt, appe tun tu r.
Quo fi t , u t i s u m ma, c a r d o a t q u e causa expete ndo ru m
omnium bon itas esse iure c re d atur. 39 Cuiu s vero cau sa
Mângâieril e fi losofiei - Cartea III 1 35

preţios acest corolar, sau cum vrei sa-I numeşti. 27 - Şi n u e

n imic mai f1'll1l10S decît aceast(l idee pe care raţiollamenflll
ne ohlig(l .1'-0 l/Ilim cu celelalte . 2 8 - Care? - Deoarece - zice
ea - fericirea pare a conţine multe elemen te, nu cumva toate
acestea se unesc ca un corp alfericirii prin oarecare varietate
a părţilor sau exis((l ceva din ele co re S(l umple substanţa
fericirii şi de aceasta ar depinde celelalte ? 29 - Aş v rea -
spun eu - sa-mi lămureşti aceasta, amintindu-m i elementele
Înseşi.- Nil socotim, zice - cel fericirea este lin bin e ? Ba
- -

chiar binele suprem.

30 - Poţi d a a c e s t califi c a t i v l a toate. Căc i l a fe l
Îndestularea Sllprel1Ul, pllterea suprem(/, respectul, strc/lucirea
şi pllicerea sînt socotite fericire. 3 1 Dar toate aceste bllnuri,
Îndestularea, puterea şi celelalte sînI ca n işte l1Iembte oarecare
ale fericirii, salt toate tind spre bine ca spre originea lo r ? ' 46)
32 - Î nţeleg - zic - ce-ţi propui să cercetezi , dar aş dori să aud
ce stabileşti. 33 A scul((l analiza acestei chestiuni. Daal toate
-

aceste bunuri arfi memhre ale fericirii, s-ar şi deosebiJiecare

Între ele; pentru că natura p(lrţilor este ca, deosebite fiind,
să alcătuiască un singur corp. 34 Am demonstrat că toate
sînt unul şi acelaşi lucru, aşadar nu sînt deloc membre; pe
lângel acestea, fericirea va părea alceltuită dintr-un singur
membru, ceea ce nu s-ar putea Întâmpla. 35 - Asupra acestora
- zic - nu există îndoială; aştept dar cele ce urmeaza. 36 - E
llimurit de altfel că acestea se referă la bine. De aceea este
căutată Îndestularea fiindcă este socotitel ca bine, de aceea
puterea, fiindc(l şi ea este socotiW ca bine; la fel s-ar putea
spune despre respect, melrire, m u lţumire. 37 Aşadar bin ele
este Începutul şi !.fâ rşitul tuturor aspiraţiilor, căci ceea ce
n ici ca identitate, n ici ca asel1u/na re Illl conţine În sine un
bin e, a ceea În n ic i un c h ip n - a r p u tea fi do rit. 3 8 Şi
dimpotriv(l, cele ce p rin natura lor I1 U sînt bun e, dar par a fi
astfel, sînt dorite ca şi cum ar fi Într-adevăr bune. Rezultă
de aici cel pe drept binele este socotit coronamentul, stâlpul
şi tell/elia tutu ror dorinţelor. 3 9 Însâ raţiunea dorinţei ull ui
136 Boethius

q u i d expetitur, id max i m e v i detu r optari , veluti si salutis

c au s a q u i sp i am vel i t equ itare, non tam equ itan d i motum
desiderat quam salutis effectu m . 40 Cum i g i tu r omnia bon i
g ra t i a p e t a n t u r, n o n i l l a p o t i u s q u a m b o n u m i p s u m
d e s i d e ratu r a b o m n i bu s . 4 1 S e d p r o p t e r q u o d c e t e ra
optantu r, beatitud inem esse conces s i m u s ; quare s i c quoque
soIa quaeritur beatitudo. 42 Ex quo l i q u i d o apparet i p s i u s
bon i et beatitud i n i s u n a m atque eandem esse substant i a m .
- N i h i l video, cur d i ssentire qll i sp iam p o s s i t . 43 - S e d deum
v e r a m q u e b e a t i t u d i n e m lI n u m a t q u e i d e m e s s e
monstra v i m u s . - Ita, inquam. - Securo i g i tu r concludere
l icet dei quoque i n i pso bon o nec usquam a l i o s i ta m esse
substantiam.

Metrum X
Huc omnes pariter venite c a p t i ,
q u o s fallax l igat i mp robi s caten i s
terrenas h ab i tans l ibido mentes,
h aec erit vobis requies l aboru m ,
5
h i c portus placida manens qu i ete,
h oc patens unum m i seris asy l u m .
N o n q u i c q u i d Tagus aure i s h aren is
donat aut Hermus rut i l ante ripa
aut Indus calido propi nquus orb i
1 (1
c andi d i s m i scens v irides lap i llos,
i n l ustrent aciem magisque caecos
i n suas c ondunt animos tenebra s .
H o c , q u icqu i d p l acet exci tatque mentes,
infi m i s tellus aluit caverni s ;
IS
splendor, q u o reg itur v i getque caelum,
v itat obscuras an imae ru i na s ;
hanc q u i squ i s pote rit notare lucem,
candidos Phoebi radi o s nega b i t .
Mângâieri le fi losofiei - Cartea III 137

lucru e ctl el pare de rîvnit cu necesitate, duptl cum spre

exemplu, dacă cineva ar vrea stl căltlrească pe cal pentru
săntltate nu doreşte atît m işcarea ctlliiriei, cît efectul asupra
sliniitiiţii. 40 A şadar, fiindcă toate sînt dorite pentru bine,
nu atît ele, cît binele Însuşi eSÎe dorit de ctltre toţi. 4 1 Şi am
stabilit cli pentru fericire sînt dorite celelalte; deci şi astfel
privind lucmrile fericirea singură este doritli. 42 De aici
apare limpede că binele ş i fe ricirea a u una şi aceeaşi
substanţtl. - Nu văd deloc pentru ce ar putea fi cineva de altă
părere. 43 - Dar am demonstrat că Dumnezeu şi fericirea
adevăratli este lInul şi acelaşi luc ru . Aşa e. - Putem deci
-

conchide fărtl teamă că şi substanţa lui Dumnezeu este În

billele Însuşi şi nidiieri În altii parte.

Poezia X
Pe pământ sîntem prizonierii u no r Iicăriri Înşelătoare.
Dumnezeu este adevărata lumină.
Veniţi aici deodată, v o i toţi prizonieri i 147)
Legaţi în ruşinoase cătuşe ale plăcerii
Ce minţile terestre le ţine-nşeIătoare.
Aici aveţi odihna de munci obos itoare l4Hl,
Aici v-aşteaptă portul cu pace liniştită,
Aici e-azil când viaţa vă e nenorocită.
Nici Tagus, cu nisipul de aur purtător,
Nu dă nimic, nici Hermus, cu malul lucitor,
Nici Indul, ce vecin e cu lumi înfierbântate,
10
Purtând în valuri pietre verzui sau argintate,
N-aduc în och i lumina, ci sufl etul orbit
Mai mult în întuneric îl ţin înăbuş it.
Tot ceea ce aţîţă, tot ceea ce seduce,
Din funduri de caverne izvorul îşi aduce.
15
Lumina ce e-n ceruri putere şi mărire
Pe suflet îl fereşte de neagră prăbuşire.
Cu-acea lumină cine se va împărtăşi
Chiar razele lui Phoebus le va tagadui .
138 Boethius

Prosa XI

1 A s s e n t i o r, i nq u a m ; c u n c ta e n i m firm i s s i m i s nexa
rationibus constant. 2 - Tu rn i l l a : Quanti, inquit, aestimabis,
si, bonum ipsum q u i d s it, agnoveri s ? 3 - Infi n ito, i nquam,
si q u i d e m m i h i pariter deum quoque, qui b o n u m e s t ,
continget agnoscere. 4 - Atqui h o c verissima, inquit, ratione
patefaciam, maneant modo, quae pau l o ante conclusa sunt.
- M anebunt. 5 - Nonne, inquit, m o n s t rav i mu s ea, quae
appetuntur pluribus, idcirco vera perfectaque bona non esse,
quoniam a se i n v i c e m d i sc reparen t, c u mque a l teri abesset
a l teru m , plenum absolutu mque bonum afferre non posse,
turn autem veru m bonum fieri, cum in unam veluti formam
atque efficientiam c o l l i guntur, ut, quae suffi c i en t i a est,
eadem sit potentia, reverentia, c l aritas atque i u c u n di tas,
nisi v e ro unum atque i d e m omnia sint, n i h i l h abere, quo
i nter expetenda nu mere n tur? 6 - Demonstrat u m , inquam,
n e c d u b i tari u l l o mod o p o t es t . 7 - Q u ae i g i t u r, c u m
d i s c re p an t , m i n i me b o n a s u n t , c u m v e r o u n u m e s s e
coeperint, bona fiunt, -nonne, haec u t bona s i n t, u n itatis
fieri adeptione conti n g i t? - ha, i n quam, v idetur. 8 Sed -

omne, quod bonum est, bon i partic ipatione bonum esse

concedi s an m i n i me? - Ita est. 9 - Oportet i g i tu r idem esse
unum atque bonum sjm i l i ratione concedas ; eadem namque
substantia est eorum, quoru m naturaliter non est d iversus
effectus. - Negare , inquam, nequeo. 1 0 N o s t i n e i g i tu r,
-

inquit, omne, quod est, tam d i u manere atque s u b s i s tere,

quamdiu sit unum, sed in teri re atque d i sso l v i , pariter atque
unum esse destiterit? 1 1 - Quonam modo? - Ut in animal i bus,
inquit, cum in unum coeunt ac permanent anima corpusque,
id an i m a l v o c a t u r ; c u m v e ro h a e c u n i ta s u t r i u s q u e
Mângâierile filosofiei - Cartea I I I 139

Proza XI
Toate fiinţele tind spre conservarea unităţii lor, pentru
a nu pieri. Unitatea fizică se identifică În plan spiritual cu
binele, liman u niversal.
I Sînt de aceeaşi părere - zic; căci toate sînt înlănţuite
-

Între ele prin raţionamente foarte putern ice. 2 Atunci ea a

Întrebat :- Ce preţ va a vea pen tru tille cunoaşterea binelui
însuşi ? 3 Un preţ infinit - am răspuns - dacă aş putea cunoaşte
-

tot deodată şi pe Dumnezeu care este binele. 4 - Îţi voi

îlldeplini dorinţa pe drumul cel mai drept al raţiunii, numai
să rămână bine stabilite concluziile de mai sus . - Vor rămâne.
5 N-am demonstratl49) că acelea care sînt dorite de cei mai
-

mulţi, de aceea nu sînt bunuri adevărate şi pelfecte, fiindcă

se deosebesc unele de altele şi lipsind unul altuia 11U pot
aduce b in ele deplin şi a bsolut, dar pot de veni un bine
adevărat atunci când sînt Însumate oarecum În tr-o singunÎ
formă si forţă, aşa Încît ceea ce este Îndestulare să fie şi
puterea, respectul, mărirea şi mulţumirea, şi că dacii n-ar fi
toate unul şi acelaşi lucru, n-ar a vea nimic prin care să
intre În numărul celor dorite ? 6 S-a arătat - zic - Şi nu mai
-

poate exista nici o Îndoială În această privinţă. 7 Aşadar,-

dacii acestea sînt deosebite nu sînt bunuri, dar când Îllcep să

alcătuiască toate la un loc o un itate intră În catego ria
hinelui.- Aşa se pare. 8 - Adm iţi sau nu că tot ceea ce e bille
este bine prin participarea la hine ? - Da. 9 - Trebuie deci să
admiţi printr-un raţionament asemănător că unitatea şi binele
sînt acelaşi lucru; pen tru eli cele ce prin natură au aceleaşi
efecte, au aceeaşi substanţă.- Nu pot tăgădui. I O - Prin urmare
ştii că tot ce există, rămâne şi trăieşte a tît timp cît Îşi
păstrează unitatea, dar că piere şi se dizolvlÎ din mom entul
în care-şi pierde aceastlÎ unitate . 1 1 - Î n ce mod? - Ca şi la
vieţuitoare - zice ea când se unesc sufletul şi C01l'ul şi rămân
-

Într-ul! singur tot, form ează un animal; când ÎnslÎ aceastlÎ

140 Boethius

separatione d is sol vitur, interire nec iam esse animal l iquet.

1 2 Ipsu m quoque corpus cum in una forma membroru m
c o n i u n c t i o n e p e r m a n e t , hll m a n a v i s i tu r spec i e s ; at s i
d i s tribu tae s e g regataeque partes c o r p o r i s d i s traxeri nt
lI n i t a t e m , d e s i n i t esse, q u o d fll e ra t . 1 3 E o q u e modo
p e r c u r r e n t i c e t e r a p roc u l d ll b i o p at e b i t s u b s i s t e re
unumquodque, dum unum est, cum vero unum esse desinit,
i nterire. - Consideranti, inquam, mihi p l u ra m i n ime aliud
videtur. -
1 4 Estne igitur, inquit, quod , in quantum natural iter agat,
re l i c t a s u b s i s t e n d i a p p e t e n t i a v e n i re ad i n te r i t u m
c orru p t i o nemque d e s ideret? 1 5 - S i a n i mal i a , inquam,
c o n s i derem, quae h ab e n t a l i q u a m v o l e n d i n o l e n d i que
naturam, nihil invenio, qllod nullis extra cogentibus abiciant
manend i intentionem et ad interitum sponte festinent. 1 6
Omne namque animal tueri salute m l aborat, mortem vero
pernic iemque devitat. 1 7 Sed quid de herbis arboribusque,
q u i d de i n a n i mat i s o m n i n o c o n senti am rebu s , prorsus
dubito. 1 8 Atqu i non est, quod de h o c quoqlle pos s i s
-

ambigere, c u m herbas atque arbores in tueari s p r i m u m sibi

convenientibus innasci l o c i s , u b i , quantu m earum natura
queat, c i to exarescere 'atque interire non p o s s i n t . 1 9 Nam
a l i ae quidem campi s , a l i ae montibus oriu ntu r, a l i as ferunt
paludes, aliae saxis haerent, al iarum fecundae sunt steriles
h arenae, quas s i i n alia quispiam loca transfe rre conetur,
arescant. 20 Sed dat cuique natu ra, quod c o n ven i t, et ne,
dll m manere possunt, i n tereant, e laborat. 2 1 Quid q llod
o m n e s v e l u t i n t e rras ore d e m e r s o t ra h u n t a l i m e n t a
rad i c i bu s a c per medullas robur corticemque d iffllndunt?
22 Quid quod m o l l i s s i mu m quidqu e , s i c u ti medu l l a est,
i nteriore semper sede rec o n d i tu r, e xtra v e ro quadam l i g n i
fi rmitate, ultimus autem cortex adversum cae l i intemperiem
quasi mal i patiens defensor oppon itur? 23 lam vero quanta
Mângâierile filosofi e i - Cartea I I I 141

unitate este dizolvatâ prin separnrea unuia de altul, este clar

câ animalul moare şi nu mai poate exista. 1 2 Şi corpul Însuşi,
când riimâne Într-o singurâ formâ prin unirea m embrelor, îl
vedem ca un c h ip o m e n esc; da r da cii piirţile corp u lui
Împiirţite şi de;:agregate şi-au pierdut unitatea, el Înceteazâ
de a fi ceea ce a fost. 1 3 În acelaşi mod cercetând şi alte
fiinţe, se va vedea fârâ Îndoialâ câ fiecare triiieşte cît timp
Îşi pâstreazâ unitatea, Însâ când şi-a pierde, moare. Mă-

gândesc la multe alte fiinţe - zic - Ş i pe toate le găsesc la fel .

1 4 - Aşadar este vreuna care, Întrucât duce o existenţâ
naturnlii, din dorinţa de a-şi piirlisi existenţa, sli aspire la
moarte şi descompunere ? 1 5 -Dacă mă gândesc - răspund eu
- la ani malele care au oarecare ati tudine sufletească de a voi
sau de a nu voi, nu găsesc nici una care fără nici o constrîngere
din afară să abdice de la dori nţa de a trăi şi să se grăbească de
bunăvoie către moarte. 1 6 Orice v ieţuitoare se străduieşte să-şi
conserve sănătatea şi e vită moartea şi pericolele. 1 7 Î nsă tare
mă Îndoiesc că s-ar putea aduce probe sim ilare despre iarbă,
arbori şi mai ales despre lucrurile neînsufleţite. 1 8 N-ai de ce
-

sâ te Îndoieşti, când vezi cii ierburile şi arborii riisa r în

locuri care le convin, unde, pe cît le permite natura lor, n u
pot nici sii s e usuce, n ici sii s e piardâ repede , so'. 1 9 Unele
riisar În câmp, altele la m unte, pe unele le produc mlaştinile,
altele stau fixate de stânci, nisipurile sterile sînt fecunde în
alte plante, pe care dacâ Încerci sii le muţi În alte locuri se
usucâ. 20 Fieciireia natura Îi dâ ceea ce-i convine ş i se
strâduieşte ca ele sii nu piarâ, câtâ vreme sînt În stare sii
râmânii În viaţii. 2 1 Ce sii mai spun despre faptul câ toate Îşi
extrng hrnna prin râdâcini, cu gurn Înfiptli adânc În piimânt,
dacâ pot S(t spun astfel, şi Îşi Împriiştie for/a p rin miiduvii şi
scoarţii ? 22 Ce sii mai spun cii planta a re (piir/ile) cele mai
moi, cum este miiduva, Întotdeauna ascunse În interiorul siiu,
ia r În afa râ se susţine p rin tiiria lemnului, câ scoarţa se
opune intemperiilor cerului, ca un apiiriitor rezistent la riiu ?
23 Şi apoi cît de m a re este Înţelepciunea natu rii ca sii
142 Boethius

e s t n atu rae d i l i ge n t i a , u t c u n c t a s e m i n e m u l t i p l i c ato

propagentu r ! 24 Quae omnia non modo ad tempus manend i ,
veru m generati m quoque quasi in perpetu um permanendi
veluti quasdam mac h i nas esse quis nesc i at ? 25 E a etiam,
q u ae i n an i mata esse credu ntur, n o n n e , quod suum est,
quaeque s i m i l i ratione desiderant? 26 Cur enim f1 ammas
q u i d e m sursum levi tas veh i t, terras vero deorsum pondus
d e p ri m i t , n i s i q u o d h ae c s i n gu l i s l o c a m o t i o n e s qu e
conveniunt? 27 Porro autem, q u o d c u i q u e con sentaneum
est, id unumquodque conservat; sicuti ea, quae sunt ini mica,
c o rru m p u n t . 28 l a m v e ro, q u ae d u ra s u n t ut l a p i d e s ,
a d h ae r e n t t e n a c i s s i me p a rt i b u s s u i s e t , n e fac i l e
d i ssol vantur, res i stunt. 29 Quae v ero I iquentia ut aer atque
aqua facile quidem dividentibus cedunt, sed c i to in ea rursus,
a quibus sunt absci s a re labuntur, ignis vero omnem refugit

sectionem.
3 0 Neque nunc nos de volu n tari i s a n i m ae c ognoscentis
motibus, sed de natura l i i n tentione tractam u s , s icuti est,
quod acceptas escas s i ne cogitatione tran s i gi m u s , quod i n
s o m n o s p i r i tu m d u c i m u s n e s c i e n te s . 3 1 N a m n e i n
animalibus quide m manen d i amor e x animae voluntatibus,
verum ex naturae princ i p i i s ven i t . 3 2 Nam saepe mortem
c o g e n t i b u s c au s i s , q u a m n at u ra refo r m i d a t , v o l u n tas
amplectitur, contraque i l lud, guo solo mortalium rerum durat
d i u t u rn i tas, g ignendi opu s , quod natu ra semper appetit,
i n terdum cohercet volu ntas . 3 3 Adeo h aec s u i caritas non
ex animali motione, sed ex naturali intentione procedit; dedit
enim p rovidentia c reatis a se rebus hanc v e I maxi mam
manend i causam, ut, quoad possunt, n atura l i ter manere
d e s i dere n t . 34 Quare n i h i l e s t , quod u l l o m o d o queas
dubitare cuncta, quae sunt, appetere naturaliter constantiam
permanend i , devi tare pern i c i e m . 35 Confi teor, i nquam,
-

nunc me indubi tato cernere, quae dudum incerta v idebantur.

Mângâierile fil o sofi e i - Cartea III 143

raspândeasca toate prin Înm u lţirea seminţelor! 24 Cine nu

ştie eli toate acestea sînt ca n işte m ijloace ingenioase, nu
n u m a i p e n tru a trai lin timp, da r c h ia r de-a l u n g u l
generaţiilor, având o du rata oarecum perpetuă ? 25 Ş i cele
care sînt socotite neînsufleţite nu doresc ce le aparţine p rin
raţiuni asemanătoare ? 26 Pentru ce flăcarile fiind uşoare se
ridica În sus, iar pământul este tras În jos de g reutatea sa,
dacă nu pentru că aceste m işcări şi spaţii le convin ? 27 Aşa
Încît, pe fiecare Îl conservă ceea ce Îi prieşte; dupa cum cele
ce Îi sînt potrivnice îl distrug. 28 De asemenea, cele ce sînt
tari, ca pietrele, adera cu tenacitate la pcirtile lor şi rezistci
ca sa nufie descompuse cu uşurinţa. 29 Iar cele ce sÎntfluide,
ca aerul şi apa, cedează uşor divizării, dar se adună iaraşi
În plirtile din care au fost desparţite, pe când focul refuză
orice diviziune.
30 Şi acum vom vorbi nu de m işelirile volun tare ale unui
suflet conştient, ci de tendinţe naturale, ca de pilda ceea ce
se petrece cu noi, fără cugetare, dupli ce primim hrana În
organ ism, ceea ce ne vin e În suflet, inconştient, În s0l11n. 3 1
Căci chiar l a animale, n u voinţa determină dorinţa de a
trăi, ci anum ite principii n aturale. 32 Adesea, din diferite
cauze, moartea, pe ca re o respinge natura, o cere voinţa şi
dimpotriva, naşterea, singura prin care se asigura permanenţa
lucrurilor muritoare, uneori este interzisa de voinţa. 33 Astfel,
aceastli drag oste de s i n e p orneşte n u din tr-o m iş c a re
sufleteasca, ci dintr-o tendinţli naturala; fiindcă providenţa
a dat creaturilor sale acest instinct de conservare aşa de
puternic, În cît sa doreasca În chip natural sa traiasca atît cît
vor putea . 34 De aceea n -ai de ce sa te Îndoieşti ca toate cîte
exista doresc În chip natural statornicia vieţii şi evita pieirea.
35 - Mărturisesc - zic - acum că văd l i mpede cele ce mai
Înai nte mi se păreau nesigure. 36 - Însa - zice ea ceea ce
-

caută sa trăiasca şi sa dureze, doreşte sa-şi piistreze unitatea;

clici pierzând-o n u -şi va putea macar menţine existenţa . - E
adevarat. 37 - Aşadar toate aspira la unitate. - Am recunoscut-
144 Boethius
36 - Quod aute m , i n qu i t, sllbsi stere ac permanere petit, i d
u n u m esse desi derat; h o c en i m sub lato ne esse quidem
cuiquam perman e b i t . - Veru m est, i n qll a m . 37 - Omnia
i g i tur, inquit, u nu m d e s i derant. - Consens i . - Sed unum id
ipsum monstrav imus esse, quod bonu m . - Ita quidem. 3 8 -
Cuncta igitur bonum petunt, quod qu idem ita describas l icet
ipsum bonum esse, quod desideretur ab omnibus. 39 - N i h i l ,
i n quam, v e r i u s excogitari potest; n a m v e I ad n i h i l u n u m
cuncta referuntur et una v e l u t i vertice destituta sine rectore
f1 u i tabunt au t, s i qu i d est, ad q llod u n i versa fes t i n an t , i d
erit omnium summum bonorum. 40 - E t i l l a : Ni mium, inquit,
o alumne, laetor; i psam enim med i ae veritatis notam mente
fi x isti . Sed in hoc patu i t t i b i , quod i g no rare te pau lo ante
d i cebas. 4 1 Q u i d ? inquam. - Q u i s e s set, i nqu i t , reru m
-

omn i u m fi n i s ; is est e n i m profecto, quod d e s i d eratur ab

omnibus, quod, quia bonum esse col legimus, oportet rerum
omnium fin e m bonum esse fateamur.

Metrurn XI

Quisqu i s profunda mente vestigat verum

cupitque n u l l i s ilie dev i i s fall i ,
i n s e rev o l vat i n t i m i lucem V i S llS
l ongosque i n orbem cogat i n flectens motus
animumque doceat, quicquid extra m o l i tur,
suis retrusum possidere thesauri s ;
dudum quod atra t e x i t erroris nubes,
lucebit ipso pers p i cacius Phoebo.
Non omne namque mente depul i t lumen
obl i viosam corpus i n vehens molem;
haeret p rofecto semen i n t rorsum veri ,
quod e x c i tatur venti lan te doctrina;
nam c u r rogati sponte recta censet i s ,
n i mersus a l t o v i veret fomes corde?
Quodsi Platon i s Musa personat veru m ,
quod q u i sque d i s c i t , i m memor recordatur.
Mângâierile fi loso fi e i - Cartea I I I 145

o. A ceast(Î unitate Însaşi a/ll demonstrat ca e binele. Aşa

- -

e. 3 8 - Deci toate cauta binele, pe care l-ai putea defini

astfel: binele Însuşi este ceea ce toţi doresc. 39 - Nimic - zic
- nu s-ar putea cugeta mai adevărat: pentru ca sau toate tind
către nimicire şi pierzându-şi unitatea, c a şi cum ş i-ar pierde
capul, vor rătaci fară cârmă, sau, dacă există ceva catre care
se grabesc toate, acest ceva va fi bi nele suprem l 5 1 1• 40 Şi ea
spuse: - Ma bllclI rfoa rte, Îl1 wÎţacellll meu; ţi-aifixat În minte
Îllsiişi pecetea adeveÎmllli limpede. Prin aceasta ţi s-a lamurit
ceea ce spun eai puţin mai Înainte ca 11 / 1 ştii. 4 1 - Ce? - zic­
Care este scopul ultim al luturor lucrurilor; desigur acesta
este dorit de toate fiinţele şi, fiindca l-am stabilit ca este
binele, trehuie S{Î marturisim ca billele este finalitatea tuturor
lucrurilor.

Poezia X I
Î n n o i Înşine putem gasi adevarul. Tot c e Învaţam este
reamintire a ceea ce am ştiut cândva (reminiscenţa platonica).
D e vrei adevarul cu-adâncă gândire
Ş i făra s-aluneci pe drumuri greşite,
Spre tine-ţi îndreapta atenta privire,
Î n suflet îţi strânge puteri îndoite.
Acolo învaţa-n comorile tale,
Sa afli ce cauţi pe cale straina l 5 2 1•
Când sufletul norul erori lor sale
Alungă, ca Phoebus înalţă lumina.
Caci nu este mintea de tot înti nata
10
De trup cu-ntuneric împăienjenit,
Riimâne-adevărul, pe care-I arata
Ştii nţa, graunte-năuntru sădit.
De ce gândeşti b ine când eşti întrebat?
E-n tine-adevarul, exista În minte,
15
Cac i , cum spune Platon, de e-adevărat,
Orice-nvăţătură e-aducere aminte l 5 .l1 •
146 Boethius

Prosa XII

I Tum eg o : Platoni , inquam, vehementer assentior; nam

me horu m i a m s e c u n d o c o m m e m o r a s , p r i m u m q u o d
memoriam corporea contagione, dehinc c u m maeroris mole
pres sus ami s i . 2 Tu m i l l a : Si priora, i nquit, concessa
-

res p i c i a s , ne i l l u d qu idem l o n g i u s aberi t, qu i n recorderis ,

q u o d t e dudum nesc i re confessus e s . 3- Q u i d ? i n quam. -
Quibus, ait i l la, gubernac u l is mundu s regatur. - Mem i n i ,
i n qu am, me i n s c i tiam meam fu isse confessum, s e d quid
afferas, I icet i am prospic i am , p l a n i u s tamen ex te aud i re
desid ero. 4 M undum, i n q u i t , hunc deo regi pau l o an te
-

m i n i me dubitandum pu tabas . - Ne nunc quidem arb itror,

inquam, nec umquam dubitandum putabo, quibusque in hoc
rat i o n i b u s accedam, bre v i ter exponam. 5 Mundus h i c ex
tam d iversis contrari i sque partibus i n unam formam m i n i me
conveni sset, n i s i unus esset, qu i tam d i versa c o n i u n geret.
6 Coniuncta vero naturarum ipsa d i versitas i n v icem d iscors
dissoci aret atque d i vel leret, nisi unus esset, qui quod nexuit
contineret. 7 Non tam vero certus natu rae ordo procede ret
nec tam d i spositos motus l oc i s , temporibus, effi c ientia,
spati i s , qual itatibus expl icarent, n i s i unus esset, q u i has
mutat i o n u m varietates manens i p s e d i sp o neret. 8 Hoc
quicquid est, quo cond i ta manent atque agi tantur, u s itato
cunctis vocabu lo deum n o m i n o . -
9 Turn i l l a : Cum haec, i nquit, i t a sentias, parvam m i h i
res tare operam puto, u t fe l i c itatis compos patriam sospes
rev i sas. 1 0 Sed, quae proposu i mus, i n tueamur. N o n n e in
b e a t i tu d i n e s u ff i c i e n t i a m n u m e r a v i m u s d e u m q u e
bea t i t u d i n e m i p s a m e s s e c o n s e n s i m u s ? - I t a q u i d e m .
I I - E t ad m u n d u m i g i t u r, i n q u i t , r e g e n d u m n u l l i s
extri nsecus ammin icu l i s i n d igebi t ; a l i o q u i n s i quo egeat,
Mângâierile filosofi e i - Cartea 1II 147

Proza XII
Binele suprem este Dumnezeu. Cu cîrma binelui EI
conduce tot universul.
I Sînt cu totul de parerea lui Platon - i-am spus eu atunci,
-

- pentru că mi-ai amintit pentru a doua oară ceea ce am uitat,

întâi prin contactul cu corpu l şi apoi fi ind copleşit de greutatea
tristeţii . 2 Atunci ea spuse: - Dacă a runci privirea Înapoi peste
cele admise pâna acum nu vei Întârzia să-ţi aminteşti ceea
ce ai marturisit de curând ca nu ştii.3 - Ce? - De ce frâne
este condusă lumea.- Mi-aduc aminte - zic - că mi-am mărturisit
ignoranţal541, dar deşi înţeleg ce vrei să-mi spui, doresc totuşi
să aud de la tine mai lămuritA - Socoteai - zice - m a i Înainte,
făra sa te fi Îndoit deloc, că această lume este condusă de
Dumnezeu . - O cred încă - zic - Ş i niciodată nu mă voi îndo i ;
îţi v o i expune d e altfel p e scurt prin ce raţionament ajung aici .
5 Această lume, alcătuită d i n parţi atît d e deosebite şi de
contrari i, n-ar fi ajuns la o formă unitară, dacă n-ar fi fost
cineva care să unească elemente atît de d i verse. 6 Dar odată
unite, însăşi lipsa lor de omogenitate naturală le-ar fi d isociat
şi dezagregat, dacă n-ar fi e x istat o fi inţă unică, să l e ţină mai
departe În În lănţuirea ce le-a dat-o.? Şi nu s-ar menţine atît de
sigură ord inea naturală, n i c i n-ar desfăşura mişcări aşa de
ordonate ca loc, timp, proprietate, spaţiu, cal i tăţi , d acă n-ar
exista c i neva care, rămânând Însuşi, să orânduiasca aceste
felurimi ale schimbărilor. 8 Acesta, oricine-ar fi, prin care rămân
şi se mişcă cele create, îl numesc cu numele întrebuinţat de
toţi, Dumnezeu .
9 Atunci ea a spu s : -Fiindcă tu crezi astfel, socotesc că­
mi ramâne puţin de făcut ca să-ţi revezi patria teafar şi stăpân
pe fericirea ta. 1 0 Să examinam Însa ce am spus. N-am
nunulrat şi Îndestlliarea În fericire şi nu ne-am Înţeles că
DUlllnezeu e Îllsaşi fericirea ? -Aşa e. l l - Şi pentru a conduce
148 Boethius

p l enam suffi c ie n t i a m non h abebi t . - I d , i nquam, ita est

necessarium. 1 2 - Per se i g i tur solum cuncta d i spon i t ? -
Negari , i nquam, nequ i t . 1 3 - Atqui deus ipsum bonum esse
monstratus est. - M e m i n i , i nquam. 1 4 - Per bonum ig i tur
cuncta d ispon it, s i quidem per se regit omnia, quem bonum
esse c o n sens i mu s , et h ic est veluti quidam c 1 avus atque
g u be r n acu l u m , q u o m u n d an a m ac h i n a s t ab i l i s a t q u e
incorrupta serv atur. 1 5 - Vehemen ter assentior, inquam, e t
i d te pau l o a n t e d icturam tenu i l i cet susp i c i one prospe x i .
1 6 - Credo, i nq u i t ; i a m e n i m , ut a rb i tror, v i g i l antius ad
cernenda vera oculos dedu c i s , sed , quod d icam, non minus
ad contuendum patet. - Quid? in quam . 1 7 - Cum deus,
i n q u i t , o m n i a b o n i ta t i s c l av o g u b e rn are i u re c red atur
eademque omnia, sicuti docui, ad bonum natura l i i ntentione
festi nent, num d u b i tari potest, quin voluntaria regantur
s e q u e ad d i s p o n e n t i s n u t u m v e l u t i c o n v e n i e n t i a
c o n temp e rataque rec to r i s p o n t e c o n v ertan t ? 1 8 - h a ,
i n quam, necesse e s t ; n e c beatum regi men esse v ideretur, s i
quidem d et rectantium iugum foret, non o b te mperantium
salus. 1 9 - N i h i 1 est i g i tur, quod naturam servans deo contra
i re conetur? - N i h i l , i nquam. 20 - Quodsi conetur, a i t , num
tandem profi c iet qu i c qu a m ad v e r s u m e u m , quem i ure
beatitudi n i s pote n t i s s i mu m esse concess i m u s ? - Prorsu s ,
inquam, n i h i l v aleret. 2 1 - N o n est i g i tu r a l i q u i d , quod
summo huic bono veI v e 1 i t veI p o s s i t o b s i s tere? - N o n ,
i nquam, arbi tror. 22 - E s t i g i tur summum, i n q u i t , bonum,
quod reg i t cuncta fortiter suaviterque d i s p o n i t . 23 - Tu rn
ego : Quam, i nquam, me non mod o ea, quae c o n c 1 u s a est,
summa rati o n u m , verum mu l to magis h aec ipsa, quibus
uter i s , verba d e l ec tant, u t tan d e m a l i quando stu l ti ti a m
magna l acerantem s u i pudeat ! -
24 Accep i st i , i n q u i t , i n fab u l i s l ac e s s en t e s c a e l u m
Gigantas; s e d i l l o s quoque, uti c o n d i g n u m fu i t , ben igna
Mângâieri le fi l osofiei - Cartea III 1 49

lumea aşadar zice ea - IlU va avea nevoie de n ici un sprijin

-

striii n; ClIci daca i-ar lipsi ceva n -arfi deplin În sine Însuşi. ­
Aceasta - zic - e necesar să fie astfe l . 1 2 - Deci el orânduieşte
toate prin sine ?- Nu se poate tăgădu i. 13 - Şi s -a a ratat ca
Dumnezeu este Însuşi binele . - M i -amintesc. 1 4 - Aşadar,
confo rm binellti o rându ieşte toate, da cd În tr-adevar le
conduce prin sine, cel pe ca re am consimţit sa-l numim binele
şi aceasta este ca o bara de direcţie, ca o cârmd prin ca re
maşina omen easca se pastreazd stato rn ica şi nestricata.
1 5 - Te aprob din toată inima - zic - Şi am Întrezărit printr-o
uşoară bănu ială cu puţin mai Înainte, că tu vei spune aceasta.
1 6 - Cred - zice ea - caci pe cît socotesc, acum deschizi ochii
mai veghetori pentru a privi adevarul, dar ceea ce am sd
spun 1lL/ e mai puţin limpede de Îllţeles.- Ce? 1 7 - Fiindca pe
drept credeam - zice - Cll Dumnezeu guverneazd toate prin
cârma bunatăţii şi eli, precum am a reltat, toate se grabesc
spre bine Cit o tendinţa naturala, s-ar putea Îndoi cineva ca
ele sînt conduse prin voinţa lo r şi ca rdspull d la ordinul
orânduitorului lor, supunÎndu -se de bUlla voie şi acceptând
pe conducatorul lor? 1 8 - Aşa trebuie să fie; c ăci n-ar părea
fericită această conducere dacă ar fi un jug pentru răzvrătiţi şi
nu mântuire pentru supuş i . 1 9 - Nu există deci nimic care,
pastrâ ndu-ş i n a t Lt ra, sa În c e rce să m e a rga con tra l u i
Dumneze u ? - Nimic.20 - lar daca ar Încerca ar avea vreun
rezultat Împotriva aceluia, ce pe drept am adm is ca este cel
mai mare stapân al feric i ri i ? - Desigur că n-ar avea n ici o
putere. 2 1 - Aşadar nu exista nimic care sa vrea sau să se
poata opune acestui bin e suprem ? - C red că nu. 22 - Prin
urmare binele suprem - zice - este acela care conduce toate
cu t(lrie şi le orânduieşte cu blândeţe. 23 Atunci eu i-am spus:­
Cît mă desfată nu numai cele ce au fost stabilite ca o concluzie
a raţionamentelor, dar cu mult mai mu lt Înseş i aceste cuvinte
de care te foloseşti şi m i-e ruşine că în prostia mea uneori mă
lamentam atît.
24 - Ai auzit - zice ea - de Giganţii ' 55l din legenda, care
au atacat cerul; totuşi şi pe ei, cum a fost drept, i-a împacat
150 Boethius
fort i tu d o d i sposll i t . 25 S ed v i s n e rationes i psas i n v icem
col l idamus? Fors itan ex h u i u s mod i confl ictatione Plilchra
quaedam veritatis scinti l l a dissili at. - Tuo, inquam, arbitratu .
26 Oeu m. inquit, esse omnill m potentem nemo dubitaverit.
-

- Qui q u i dem, i n q u am, mente c o n s i stat, n u l l u s prorsus

ambigat. 27 Q u i vero est, i n q u i t, o m n i u m pote n s , n i h i l
-

est, quod i l i e n o n poss i t . - N i h i l , inquam. 2 8 - N u m i g i tu r

d e u s facere m a l u m potest? - M i n i me , i n q u a m . 29 - M a l u m
ig itur, i nqu it, n i h i l e s t , c u m i d facere i l ie pos s i t, q u i n i h i l
n o n p o t e s t . 3 0 - L u d i s n e , i n q u a m , me i n e x t r i c a b i l e m
l ab y r i n t h u m ration i bu s texe n s , quae n u n c q u i de m q u a
egrediaris, i n troeas, n u nc vero, quo i n troier i s , egred i are,
a n m i ra b i l e m q u e n d a m d i v i n ae s i m p l i c i t a t i s o r b e m
compl icas? 3 1 Etenim pau l o ante beati tud ine i nci piens eam
summum bonum esse d icebas, quam i n summo deo s itam
l oquebare . 32 Ipsum quoque deum s u m m u m esse bonum
p l e n amque beat i t u d i n e m d i s se re b a s , e x q u o n e m i n e m
beatum fore, n i s i qui pariter d e u s esset, q u a s i munuscu l u m
dabas . 33 Ru rsus ipsam b o n i formam dei 'lC beatitudi n i s
l oquebaris esse substantiam i psu mque u n u m i d ipsum esse
b o n u m d o c e b a s , quod ab o m n i re ru m n a t u ra petere tu r.
34 OeUlTI quoque bonitatis gubernaculis uni versitatem regere
d i sputabas volent iaque cu neta parere nec u l lam m a l i esse
n aturam. 3 5 Atque haee n u l l i s extrinsecus sumptis, sed ex
a l t e ro < a l te r o > fi d e m t rah e n te i n s i t i s d o m e s t i c i s q u e
probati on ibus expl icabas . 3 6 - Tu rn i l la : M i n i me , i nqu it,
l u d i mu s re mque o m n i u m m a x i mam d e i m u n e re , quem
dudum depreeabamur, e x e g i m u s . 3 7 Ea est enim d i v i nae
forma substan tiae , ut neque in e x terna d i l abatur nec in se
externum aliquid ipsa suscipiat, sed, sicut de ea Parmenides ait,
rravTo8Ev EUKUKAOU cr<paipllC; evaAiYKlOV tJYKq?
reru m o rbem m o b i l em rotat, d u m s e i m m o b i l e m i p s a
conservat. 3 8 Quodsi rationes quoque non e xtra petitas sed
intra rei, quam tractabamus , ambitum collocatas agitavi mus,
n i h i l est, quod amm irere, c u m P l atone s anc iente d i d iceris
c o g n a t o s , d e q u i b u s l o q u u n t u r, re b u s o p o r t e re e s s e
sermones.
Mângâierile fi losofi e i - Cartea I I I 151

o putere binevoitoare. 25 - Dar vrei sii punem raţionamentele

să se lupte Între ele ? Poate a/ dilltr-o ciocn ire de acest fel s(/
sarâ frumoasa scînteie a adevârullli l 561• -După dorinţa ta -
răspund eu. 26 - Nimeni 11lI s-a îndoit- zice ea - de puterea
lui Dumllezeu .- Cel stăpân pe mintea sa n-are n ici o nedumerire
în această pri vinţă. 27 Dar pelltru cel puternic peste toate
-

11/1 existâ nimic pe ca re să lI u - 1 poau/ face . - Nimic - zic eu.

28 - Dumnezeu poate face riiul ? - Nu. 29 A tunci răul lUi
-

existâ, de vreme ce DUlllnezeu n u - l face, el ca re poate face

totul. 30 - Te joci cu m i ne - am răspu n s eu - ţesând u n
inexpl icabil labirint de raţionamente, ca s ă a i cum vrei porţi de
ieşire şi intrare, sau încurci mi nunatul fir al simplicităţii divine?
3 1 Puţin mai înainte, Începând cu fericirea, ziceai că ea este
binele suprem şi că sălăşluieşte În Dumnezeul suprem. 32 Arătai
de asemenea că Dumnezeu este supremul bine şi feric irea
deplină după care îmi dădeai ca pe un mic dar ideea că n i meni
n u v a fi fer i c i t d a c ă nu v a fi deopotr i v ă cu D u m ne zeu .
33 Apoi spuneai că Însăşi forma binelui este substanţa lui
Dumnezeu şi a fericiri i şi Învăţai că unitatea Însăşi este binele
Însuşi, pe care ÎI doreşte Întreaga natu ră. 34 S usţineai chiar că
Dumnezeu conduce tot u n i versul prin c ârma binelui, că toate
se supun cu voinţă şi că nu exi stă vreo natură a rău l u i . 3 5 Ş i tu
explicai acestea cu argumente nu din afară, ci care-şi sprij ineau
unul pe altul temeinicia, prin probe existente În acest subiect şi
familiare lui. 36 Nu glumesc deloc Cll tine a zis ea atunci -
- -

şi am dus la bun sfâ rşit cea mai grea sarcinâ din toate, cu
aju t o ru l l u i D u m n e z e u, căruia adi n e a u ri n e - a m ruga t .
37 - Câci forma substanţei divine este de aşa natură, c ă n ici
n-alunecă îll domenii strâine, nici n u primeşte În sine n imic
stn/in, ci dllpâ cum spune Parmenide: ea este asemenea unei
sfere cu desâvâ rşire rotundâ ' 57). - Învârteşte sfera mobilă a
lucrurilor, în timp ce pe sine se p(/strează imobill7. 38 Dacă
am discutat chestiuni nu căutate în afa ră, ci ca re se giisesc
Î/l{/untrul domeniului tratat, n -a i de ce sâ te m iri, fiindcii a i
Învâţat s u b garanţia autorirâţii l u i Platon 1 5H) ce/ vorbele trebuie
se/fie În rudite cu lucrurile despre care vorbim .
152 Boethius

Metrum XII

Fe l i x , q u i potuit b o n i
fontem v i sere l u c i d u m ,
fel i x , qu i potu i t grav is
terrae sol vere v i nc u l a .
Quondam funera c o n i u g i s
vates Thre i c i u s gemens,
postquam fl ebi l ibus mod is
s i lvas cu rrere mobi les,
amnes stare coegerat
10
i u n x i tque i n trepidum l atus
saevi s cerva leonibus
nec v i s u m timuit lepus
i am c antu p l ac i d u m canem,
c u m f1agrantior intima
15
fervor pectori s u reret
nec, qui c u n c t a su begerant
mu lcerent domi n u m modi ,
i m m i tes superos querens
i n fernas adi i t domos.
20
I I l i c b l an d a sonantibus
chord i s carm i n a temperans,
qu icquid p raec i p u i s deae
matri s fon t i b u s hauserat,
quod l u c t u s dabat i mpote n s ,
25
q u o d l u c t u m g e m i n a n s amor,
deflet Taenara c o m movens
et dulci veniam prece
umbraru m dominos rogat.
S tupet tergem inus novo
Mângâieri le fil osofi e i - C artea III 153

Poezia XII
Sa nu ne Iăsam seduşi de falsele ispite ale pamântului. Sa ne
Înalţam catre lumina cereasca. Mitul lui Orfeu şi Euridice.
Ferice '59) de acel ce-a putut înţelege
Al binelui plin de lumină izvor,
Ferice de-acel ce-a putut să dezlege
Cătuşele lutului cel zdrobitor.
Odata Orfeu cântăreţu l l W) plângea
De moartea soţiei şi când prin cântare
Pe rîuri În albia lor le oprea,
Păduri liniştite punea În mişcare
Când nu se temea căprioara să şadă
I II
Culcată alături de lei liniştiţi,
Iar iepurii nu se-ngrozeau ca să vadă
Pe câinii de c ântec divin Îmblânziţi,
Fiindcă era mistu i t de foc rău,
Ce inima până-n adânc îi ardea,
15
Şi nu izbutise cu cântecu l său,
Cu c are putuse pe toţi fermeca,
Durerea lui proprie să şi-o mângâie.
Plângându-se zeilor ce i-o răpi ră,
S-a dus În infern după scumpa-i soţie,
211
Acolo-n acorduri duioase de l i ră
Î ncepe să cânte şi tot ce primise
Sorbind d i n al mamei izvor minunat
şi tot ce durerea Îi pricinu ise,
De care atît era neconsolat,
25
Sau ceea ce dragostea sa-i inspira.
Acestea le c ânta, pe Taenar l 6 1 ) mişcând
şi cere iertare-ndreptând ruga sa
Stăpâni lor umbrei şi jalnic plângând
Portarul trigemen 1 62) de cântec d i v i n
154 Boethius
341
captus carmine iani tor,
quae sontes agitant metu
ul trices scelerum deae
iam maestae lacri mis madent;
non Ixionium caput
35
velox praec ipitat rota
et longa s ite perditus
sperni t f1u m i n a Tantalu s ;
vultur, d u m satur e s t mod i s ,
n o n trax it Ti tyi iecur.
�u
Tandem ' Vi n c i mu r ' arbi ter
umbrarum m i serans ait.
' Donamus comitem v i ro
emptam carmine coniugem;
sed lex dona c o herceat,
45
ne, dum Tartara l iquerit,
fas s i t lumina f1ectere. '
Quis l egem det amantibus?
Maior l e x amor est s i b i .
H e u noctis prope terminos
541
Orpheus Eu rydicen s u am
vidit, perd i dit, occ i d i t .
Vos haec fabu l a resp i c i t,
quicu mque i n superum d iem
mentem ducere quaer i t i s ;
55
n a m qu i Tartareu m i n specus
victus lumina f1exerit,
quicquid p raec ipuum trah it,
perd i t, dum videt i n fero s .
Mângâ ieri le filosofiei - Cartea III 155

30
De cum îl aude rămâne vrăj i t .
ZeiţeleI6.1 ) care s u b s p a i m ă îi ţin
Pe cei care crime au fost săvârşit
Î ndată plâng, och i i în lacrimi scăldând.
Pe Ixion I6�) roata ÎI I asă din chi nuri
35
Cu repezi vârtejuri d i n mers Încetând
Şi Tantal 1 651 de sete atîtea suspinuri
Le u ită, de apă nevrând să mai ştie.
Când vulturu-ndată d e cântec răpit
Lu i Tityu 1(,6) ficatu l d e loc nu-i sfâşie.
40
AI u mbrelor mare stăpân 1(7) "Î n sfârşit,
Acum sînt Înv i ns" - z ice Înduplecat.
"Soţia prin cântec şi-a redobând it;
Î napoi i-o voi da acestui bărbat,
Dar lege-i voi pune la darul primit:
45
Să nu aibă dreptu-napoi a pri vi,
Din Tartar cît Încă e l n u a ieşit".
Se poate iubiţii cu legi a-i opri?
Iubirea e sieşi stăpân legiuit.
Aproape fi ind de al nopţii hotar,
50
Pe Euridice O rfeu o priveşte:
O vede, o pierde şi morţii-o dă iar,
Această legendă vi se potri veşte
La toţi c are către lumina de sus
Voiţi sufleteşte a va Înalţa.
55
Căci cine-şi Întoarce I ăsându-se dus
Privirea spre Tartar cu peştera sa,
Pe oricare dar ce de sus ÎI primeşte
Î I p ierde, În t i mp ce infernul priveşte.
LIBER IV

CARTEA IV
158 Boethius

Prosa 1
l Haec cum Ph i losophia d i g n i tate vultlls et oris gravitate
servata l e n i ter suavi terque cec i n i sset, turn ego' n o n d u m
p e n i t u s i n s i t i maeroris o b l i tus i n te n t i o n e m d icere adhuc
aliquid parantis abrupi et: 2 0 , inquam, veri praevia luminis,
q u ae usque adhuc tua fu d i t oratio c u m s u i specu latione
divina turn tu i s rati onibus i n vi cta patueru n t eaque mihi, etsi
ob in iuriae dolorem nuper obl ita, non tamen antehac prorsus
i g norata d i x i s t i . 3 S ed ea i p s a est veI max i m a nostri causa
maeror i s , quod , c u m reru m bonus rector e x s i stat, veI esse
omnino maIa pos s i n t veI i mpunita praetereant, quod solum
qua nta dignum sit a m m i ratione, profecto c o n s i deras . 4 At
huic a l i u d ma i u s ad i u n g i t u r ; nam.i mperante fl orenteque
nequ i t i a v i rtus non s o l u m prae m i i s c aret , verum e t i a m
s c e l e r a t o r u m p e d i b u s s u b i ec t a c a l c a t ll r e t i n l o c u m
fac i noru m supp l ic ia l u i t . 5 Quae fi eri i n reg n o s c i e n t i s
o m n i a , potentis o m n i a , sed bona tantu mmodo volentis d e i
n e m o satis potest n e c a m m i rari n e c conqueri . 6 Tu rn i l l a :
-

E t esset, i n qu it , i n fi n i t i s tuporis o m n i bu sque h orri b i l i u s

monstris, s i , u t i t u aesti mas, i n tanti v e l u t patri s fam i l ias
d i s p o s i t i s s i m a d o m o v i l i a v a s a c o l e re n t u r, p re t i o s a
sordescerent. 7 Sed n o n i ta e s t ; n a m si ea, q u ae pauio ante
conc\usa sunt, i nconvu l s a servan tur, ipso de c u i u s n u nc
regno l oquimur, allctore cognosces semper quidem potentes
esse bonos, malos vero abiectos semper atque i mbec i l los
nec sine poena umquam esse vitia nec sine p raemio v i rtutes,
bonis fel icia, malis semper infortll n ata conti ngere multaque
id g e n u s , q u ae s o p i t i s q u e re l i s f i r m a te s o l i d i t a t e
 Mângâierile fi losofi e i - Cartea I V 159

Proza 1
Dacă există D u mnezeu, de ce există răul şi de ce suferă
cei buni?
1 F ilosofia, păstrându-şi demni tatea p r i v i r i i ş i măreţia
c h ipului său, cântase acest cântec într-o măsură p lăcută şi
armonioasă; eu însă, n eu i tând tristeţea care - m i s tăpânea
adâncul sufletului, pe când ea se pregătea să continue, am
întrerupt-o zicând : 2 - O, antemergătoare a l um i n i i celei
adevărate, toate cele ce-ai rostit până acum prin cuvîntarea ta
mi s-au Înfăţişat cu o forţă de neînvins, atît prin speculaţia lor
divină, cît şi prin raţionamentele tale şi deşi mai Înainte durerea
nedreptăţ i i suferite mă făcuse să le u it, după cum m i-ai spus,
totuşi n u le-am i gnorat n i ciodată cu totu l . 3 Cauza cea mai de
seamă a dureri i mele este aceea că, cu toată existenţa unui
bun d iriguitor al realităţ i i , rău l poate să existe sau să fie trecut
cu vederea, fapt care îţi dai seama desigur cît este de u i m i tor.
4 Ş i acestui a i se adaugă altul mai grav: În t i mp ce ticăloşia
este puternică şi în floare, v irtutea nu numai că e l ipsită de
răsplată, dar chiar e trântită ş i călcată în picioare de criminali,
i spăşind în locul acestora pedeapsa nelegiuirilor. 5 Că acestea
se petrec în împărăţia lui Dumnezeu, care ştie totul, care poate
totul şi care vrea numai b i ne le, n i meni n-ar putea Îndeaj un s să
se mire ş i să se plângă " . 6 Ea a spus atu nc i : - Şi arii ceva de
o nesfârşită uimire şi mai groaznic decÎt orice monstruozitate
dacă, după cum crezi tu, În casa cea mai ordonată a unui
atît de mare tată de familie, vasele ieftine ar fi păstrate cu
Îngrijire, iar cele preţioase ar fi lăsate În părăginire. 7 Dar
nu este aşa; căci dacă rămân nerăsturnate cele ce am conchis
cu puţin Înainte, chiar de la Întemeietorul Împărăţiei de care
vorbim acum vei afla că Întotdeauna cei buni sînt puternici,
iar cei răi josnici şi slabi, că n iciodată nu există vicii fâră
pedeapsă, nici virtuţi fără răsplată, că cei bUlli ali parte de
160 Boethius

c o rroborent. 8 Et quoni am verae fo rmam beat i tud i n i s me

d u d u m monstrante v i d is t i , quo etiam s i ta s i t, agnovisti,
decursis omn ibus, quae praemittere necessariu m puto, viam
t i b i , q u ae te domum rev e h at, oste n d a m . 9 Pennas etiam
tuae menti, quibus se in a l tu m t o l lere possit, adfigam, u t
perturbatione depu l s a sospes i n patriam meo d u c t u , mea
semita, meis etiam veh i c u l i s revertari s .

Metrum 1

S u n t ete n i m pennae volucre s m i h i

quae c e l s a conscendant p o l i ;
quas s i b i c u m v e l o x mens i n d u i t
terras perosa despi c i t,
5
aeris i mmensi superat g l obum
n ubesque postergum v idet,
quique agi l i motu caiet aetheri s,
transcen d i t i g n i s verticem,
donec in astriferas s u rgat domos
1 .,
Phoeboque c on i ungat vias
aut comitetur i ter ge l i d i senis
m iles coru s c i s ideris,
vei, quocumque micans n o x p i n g i tu r,
recurrat astri c i rc u l u m
atque, u b i i am e xh austi fue r i t sati s ,
p o l u m rel inquat extimu m
dorsaque v e l o c i s premat aetheris
compos verendi l u m i n i s .
H i c regu m sceptrum d o m i n u s tenet
Mângâieri le fi l o sofiei - Cartea I V 1 61

fericire, cei răi întotdeauna de nefericire. Şi m ulte de acest

fel, care le vor Întări Într-o vigoare puternică liniştindu-ţi
plângerile . 8 Şi fiindcă ai văzut chipul adevăratei fericiri
pe care ţi-am arătat-o de curând şi ai (�flat În ce constă.
după ce vom străbate toale căile pe care le socotesc necesare
pentru Început, Îţi voi arăta şi drumul care te va duce acasă.
9 Iar minţii tale Îi voi da aripi prin care să se poată Înălţa,
ca, după ce Îi vei Învinge tulburarea, să te i'ntorci În patrie
sănătos, condus de mine, pe drumul meu şi chiar cu mijloacele
mele de călătorie.

Poezia 1 1 68)
Filosofia ne poate înălţa spiritul pînă la cer de unde
vom putea vedea cele pământeşti în culoarea lor adevărată.
Uşoare arip i 1 (9) am, c e pot s ă ducă
Sus, în înaltele tări i cereşti ;
Când spiritul l e-a îmbrăcat, n ăl ucă,
D ispreţ aruncă celor pământeşti.
Prin nesfârşi tu l aer e l străbate 1 70)
Ş i - n urma sa priveşte noru l greu,
Se înalţă-n regiuni învăpăiate,
De focul de eter aprin s mereu.
Spre-al stelelor palat apoi porneşte,
10
Pe calea sa pe Phoebus întâl n ind,
P laneta îngheţată o-nsoţeşte I 7 1 ) ,
S o ldat 1 72) a l unui astru strălucind,
Sau noaptea de lumină dantel ată,
Urmează astrul alb în mersul l u i
15
Ş i când î i e rotirea termi nată,
Se urcă în înaltu l cerului.
Respinge sfere de eter senine,
Stăpân a l venerate lor lumini;
Aici supremul rege sceptrul ţine
1 62 Boethius
20
o r b i s q u e h abenas te mperat
et v o lu c re m c u rrum s tab i l i s regi t
reru m c or u s c u s arb i ter.
H u c t e s i red u c e m referat v i a,
q u a m n u n c requ i ri s i m memor,
2S
h ae c , d i c e s , m e m i n i , patri a est m i h i ,
h i n c ortu s , h ic s i stam grad u m .
Q u o d s i terrarum p l aceat t i b i
noctem re l ic tam vi sere,
q u o s m iseri torvos popu l i t i ment,
30
cernes tyrann o s e x s u l e s .

P r os a I I

l Tu rn e g o : Papae, i n qu am , ut magna prom i tt i s ! Nec

d u b i t o q u i n p o s s i s e ffi ce re , tu moda, quem e x c itaveris, ne
morer i s . 2 P r i m u m i g i tu r, i n q u i t, b o n i s semper ades se
-

p o te n t i a m , m a l o s c u n c t i s v i r i b u s esse desertos agnoscas

l ic e b i t , q u o r u m q u i d e m a l teru m demonstratur ex altero. 3
N a m c u m b o n u m m a l u mque contraria sint, s i bonum potens
e s se c o n s t i te r i t , l i quet i mbec i l l itas m a l i , at si frag i l i tas
c 1 a re s c at m a l i , b o n i fi r m i tas nota est. 4 Sed uti nostrae
s e n t e nt i ae fi d e s a b u n d an t i or s i t , a lteru tro c a l l e procedam
n u n c h i n c , n u nc i n d e p rop o s i t a con firmans . 5 Duo sunt,
q u i bu s omnis h u manoru m actuu m constat effectus, voluntas
s c i l i c e t a c p o te s ta s , q u oru m s i a l teru trum des i t , n i h i l est,
q u o d e x p l ic a ri q u e at . 6 D e fi c i en t e eten i m v o l u ntate ne
a g g re d i t u r q u i d e m q u i s q u e , quod non vuit, at s i potestas
a b s i t , v o l u n t a s fru stra s i t . 7 Quo fit, ut, si quem v ideas
a d i p i s c i v e l l e , q u od m i n i m e a d i p i scatur, h u i c obtinendi,
quod v o l u e r i t , d e fu i ss e v a l e n t i am dubi tare non possis. -
Pers p i c u u m e s t , i nq u a m , nec u l l o moda negari potest. 8 -

Q u e m v ero e ffe c i s s e , q u o d v o l uerit videas, n u m eliam

Mângâieri le fi losofi e i - Cartea IV 163

20
Ş i cârma l umii el o arc în mâini.
Statornic carul zburătorl7 3 ) conduce
Arbitru pentru toate luminat.
Acolo dacă-odată te vei duce,
Găsindu-ţi dru mul care l-ai uitat,
2S Î
" m i amintesc, mi-e patria" vei spune,
"De-aici plecat, aici mă voi opri".
Iar dacă-ţi va plăcea să vezi pământul
Cel părăsi t de tine, vei privi
Tirani i în exil, ce cu cuvîntul
30
Atîtea neamuri n-or mai îngrozi.

Proza II
Cei buni aspiră la bine şi-l realizează : ei au puterea şi
puterea e binele. Cei răi nu pot obţine binele, deci n-au
nici o putere.
1 Atunci am exclamat: - Ah, ce mari lucruri tăgăduieşti ! Ş i
nu mă îndoiesc că l e vei putea face; numai t u , care m-ai trezit,
să nu Întârzii . 2 Mai Întâi - zice ea Îţi vei putea da seama
- -

că cei buni au Întotdeauna puterea, iar cei răi sîn t lipsiţi de

orice forţe şi aceste do/ul adevăruri se demonstrează unIII
din celălalt. 3 Câ c i de în da t ă ce b i n e l e şi r ă u l s în t
contrarii, dacă am stabilit că binele este puternic, s e vede
limpede slăbiciunea răului şi dacă e clară fragilitatea râului,
tăria binelui este evidentă. 4 Ca să ai Însă o Încredere mai
deplină În Învăţătura mea, voi m erge şi pe o cale şi pe alta,
confirmând când dintr-o parte, când dintr-alta propoziţiunile
mele. 5 Executarea oricărui act omenesc constă din două
elemente, voinţa şi puterea, din care dacă lipseşte una nu se
poate traduce n im ic În fapt. 6 Lipsind voinţa nici nil Începi
măcar ceea ce n u vrei, iar dacă lipseşte puterea, vointa e
zadarnică. 7 De aici rezultă că dacă vezi pe cineva câ vrea
să dohtndească ceea ce n u dobîndeşte, Îţi dai seama, fără sâ
1 64 Boethius

potuisse dubitab i s ? - M i n i me . 9 Quod vero qui sque potest

-

in eo v a l i d u s , quod vero non potest in hoc imbec i l l is esse

cen sendus est. - Fateor, i n q u a m . 1 0 M e m i n i s t i n e i gitur,
-

i n qu i t , superioribus rat i o n i bus esse c o l l ec tu m i ntentionem

omnem v o l untatis h umanae, quae d i vers i s studi i s agitur,
ad beat i tu dinem festinare? - Memi n i , inquam, i l l u d quoque
esse d e m o n stratu m . I l - Num recordaris beat i tu d i nem
i p s u m esse b o n u m eoque modo, cum beatitudo peti tur, ab
omn i bu s desiderari bonum? - M i n i m e , i n qu a m , recordor,
quon i am i d m e m o r i ae fi x u m teneo. 1 2 - Omnes i g i tu r
homines b o n i pariter a c m a l i indiscreta i ntentione a d bonum
perv e n i re n i tuntur? ha, i n q u am , c onsequens est. 1 3 - S ed
certu m adeptione boni bonos fieri? - Certu m . - Adipi scuntur
i g i tu r b o n i , quod appetunt? - S ic v i detur. 1 4 M a l i vero s i
-

ad i p i s c e r e n t u r, q u o d appe t u n t , b o n u m , m a l i e s s e n o n
p o s s e n t . - Ita est. 1 5 - C u m i g i tu r u t r i q u e b o n u m petant,
sed hi quidem adi p i s c antur, i l l i vero m i n ime, num d u b i u m
e s t b o n o s q u i d e m p ot e n t e s e s s e , q u i v e r o m a l i s i n t ,
i mbec i l l o s ? 1 6 - Q u i s q u i s , i n q u a m , d u b i tat, n e c rerum
naturam nec consequent i a m potest con s id e rare rat i o n u m .
1 7 R u r s u s , i n q u i t , s i d u o s i n t, q u i b u s i d e m sec u n d u m
-

naturam p roposi tum s i t , eorumque u n u s n atural i offi c i o i d

ipsum agat atque perfi c i at, alter vero naturale i l lu d offi c i u m
m i n i me amm i n i s trare queat, a l i o v e r o modo, q u a m n aturae
c o n v e n i t , n o n qu i d e m i mp l eat p r o p o s i tu m s u u m , s e d
i m i tetur i m p l entem, q u e m n a m h o r u m v a l e n t iorem esse
decern i s ? 1 8 Ets i c o n i ecto, i nquam, quid velis, p la n i u s
-

tamen aud i re desidero . 1 9 Ambu l a n d i , i nq u i t , motum

-

secundum n aturam esse hominibus n u m negab i s ? - M i n i me,

i nquam. 20 Eiusque rei pedum offi c i u m esse n aturale n u m
-

d u b i tas? - Ne h o c q u i d e m , i nq u a m . 2 1 - S i q u i s i gi t u r
pedibus i ncedere valens ambulet a l iusque, c u i hoc naturale
pedum desi t offi c i u m , man i b u s n i te n s ambu l are c o netur,
 Mângâierile fil osofi e i - Cartea I V 165

te Îndoieşti, că lui Îi lipseşte puterea de a obţine ce a voit.­

E clar şi n-are de ce fi tăgăduit. 8 - Dar dacă vezi că a izbutit
ce a voit, te vei Îndoi că a avut putere? - Nu. 9 - Oricine
trebuie socotit puternic În ceea ce poate, iar În ceea ce n u
poate, slab. Recunosc. 1 0 Îţi aminteşti ceea c e a m stabilit
- -

din raţionamentele anterioare, că toată strădania voinţei

omeneşti, care se manţfestă prin d�ferite dorinţe, se sileşte
să ajungă În grabă la fericire? -Ţi n minte că s-a demonstrat
şi aceasta. I l Îţi amin teşti că fericirea este binele fnsuşi şi
-

că astfel, căutândfericirea, toţi doresc binele? - Nu mă s ilesc

să-mi amintesc, fii ndcă aceasta o am bine fixată în memorie.
12 Aşadar toţi oamenii, buni şi răi, se străduiesc În aceeaşi
-

sforţare să ajungă la bin e ? - Aceasta e concluzia. 1 3 Dar e -

sigur că prin dobîndirea binelui devin buni. - Sigur. - Cei

buni obţin prin urmare ceea ce doresc? - Aşa se pare. 1 4 - Dar
cei răi, dacă ar dobîndi binele pe care-l doresc, n-ar putea
fi răi. - Aşa c. 1 5 - Fiindcă deci şi unii şi alţii doresc binele,
dar unii îl dobfndesc, iar alţii nu, există vreo îndoială că cei
buni sfnt puternici şi cei răi slabi? 1 6 Cine sc îndoieşte nu
-

poate urmări n i c i real i tatea l ucrur i lor, n i c i î nl ă n ţ uirea

argumentelor.
1 7 - Dacă s în t două fiinţe care, conform naturii lor, au de
făcut acelaşi lucru şi una din ele, supunându-se unei datorii
naturale îl face, ducându-l la bun sfârşit, cealaltă Însă n u
poate Îndeplini această datorie naturală, ci Într-un m o d care
n u convine naturii, În loc să Îndeplinească lucrul propus,
imită pe cel ce-l îndeplin eşte, pe care din aceşti doi îl
socoteşti mai puternic? 1 8 - Î nţeleg eu ce vrei să spui, dar
vreau totuş i să aud şi mai lămurit. 1 9 - Vei tăgădui că oartţenii
au m işcarea m ersu l u i c o nform u n e i legi n a turale ? - N u .
20 - Te Îndo ieşti că a cest a c t este datoria n a t u ra lă a
picioarelor?- N i c i de asta n u m ă îndoiesc. 2 1 - Dacă deci un
om, putând să păşească cu picioarele lui, m erge, iar altul,
_
16
_6 _________________ -..:B�
: oeth ius
-----..;;
q u i s horum i u re valentior e x i s t i mari potest? 22 - C on te x
e
i n qu am, cetera; n am q u i n natura l i s offi c i i poten s e o, qu
i
i d e m n e q u e a t , v a l e n t i o r, s i t n u l l u s a m b i g a t . 2 3 Se
-
d
s u m m u m bonum, quod aeque mal i s b o n i sque pro p osi tu ll1
b o n i quidem n at u ral i offi c i o v i rtutum petunt , m ali v er
o
v ariam per cup i d i tatem, qllod ad i p i scendi boni natu rale
officium non est, idem ipsum conantur adip isc i ; an tu ali ter
e x i s t i m a s ? 24 - M i n i me , i n q u a m ; n a m e t i a m , qu od e st
con seqll e n s , p atet. Ex h i s e n i m , quae concesseri m, bo nos
qu idem potentes, malos vero esse necesse est i mbe c i l l os .
25 - Recte, i n q u i t , p raecurris idque, lI t i m e d i c i sp era re
solent, i nd ic i u m est erectae iam resi sten t i sque naturae. 26
Sed q u o n i am te ad i n t e l l ege n d u m promp t i ss imum esse
c o n s p i c i o , c re b ras coacervabo rati o n e s ; v i d e e n i m quanta
v i tiosorum hominum pateat infirmitas, qui ne ad hoc quidem
perven i re queunt, ad quod eos natural i s d u c i t ac paene
compe l l it i n te n t i o . 2 7 Et q u i d , si h o c tam magno ac paen e
i n v i c t o p ra e e u n t i s n a t u rae d e s e re re n t u r au x i l i o? 2 8
C o n s i d e ra v e r o , q u a n t a s c e l e r a t o s h o m i n e s h a be at
i mpoten t i a . Neque e n i m l e v i a aut l u d i c ra praem i a petunt,
quae consequi atque obtinere non possunt, sed c i rca ipsam
rerum su mmam verticemque defi c i u n t nec in eo mi seris
c o n t i n g i t effectus, quod s o l u m d ies noctesque moliuntur;
in qua re bonorum v i res e m i n e n t . 2 9 S i c u t e n i m eum, qui
ped i bus i ncedens ad eum l ocum u sque perv e n i re potuisset,
q u o n i h i l u l terius perv i u m i aceret i n c e s s u i , ambu l andi
potent i s s i mu m esse censeres, ita eum, qui expete ndorum
fi n e m , quo n i h i l u l tra est, appre h e n d i t , pote n t i s s i mum
necesse est i u d ices. 30 Ex quo fit , quod h u i c obiacet, ut
idem scelesti idem v i ribus omnibus v ideantu r esse desertL
3 1 C u r en i m re l i c t a v i rtute v i t i a s e c t a n t u r, i n sc i t i ane
bonorum - sed q u id enervat i u s i gn orantiae c ae c i tate? - an
sectanda noverunt, sed transversos eos l i b id o p raec ipitat?
Mângâicri lc fi l o s o fi e i - Cartea IV 167

căruia Îi lipseşte aceastâ ./ilnc(ie naturalâ a picioarelol; ar

Încerca să meargâ sprijinim/It-se În mâini, cine din aceşti
doi poate fi socotit mai tare ? 22 - Spune mai d eparte; căci
nimeni nu se îndoieşte că cel ce poate îndepl i n i o funcţie
naturală este mai p uternic decît cel ce n u poatc . 23 - D a r
binele suprem - care este ţinla propllsâ deopotrivă pentru cei
buni şi pentru cei răi - cei buni Îl uf'meiresc prin ./itnc(ia
naturală a virtllţilo/� iar cei reii Încearcă să-I dobîndească
prin diferite pasiuni, care nu constituie jil11cţia naturală de
a dobîndi binele: sau tu crezi altfel? 24 - N u , căci concluzia
e evidentă. D i n cele sta b i lite până acum e necesar ca eei buni
să fie puternici, iar cei răi s l ab i . 2 5 Corect anticipezi zice
- -

ca - şi aceasta, cum sperâ de obicei medicii, este indiciul

unei naturi care se reface şi rezistă. 2 6 Dar fiindcă vâd câ
Înţelegi aşa de repede, voi Îngrâmădi raţionamente multe:
vezi tu cît de evidentă e infirmitatea oamenilor vicioşi, care
nu pot ajunge măcar unde Îi duce şi Îi tmpinge o tendinţă
naturală . 2 7 Şi ce s-ar Întâmpla dacâ arfi lipsiţi de ajutorul
atît de m a re şi ap ro ap e de n e tn vins a l n a t u rii c a re
anticipeaz â ? 2 8 Bagâ de s e a m â eft de mare n epu tinţâ
stăpâneşte pe oam enii n elegiuiţi. Şi nu râsplâţi uşoare, care
se dau la jocuri ' 74) calttâ, fârâ să le poatâ urmâri şi obţine,
c i În faţa vÎljitlui şi culm ina/iei lucl'llri/or sînt neputincioşi
şi, nenorociţii, n-au n ici l/Il rezultat În unica lor strâdanie
de fiecare zi şi de fiecare noapte; aici se vâd puterile celor
buni.29 Câci dupâ cum pe cel care mergând pe jos, poate
ajunge În acel loc de l/nde nu s-ar mai putea merge mai
departe, l-ai socoti cel mai Iare la mers, tol aşa pe cel ce
percepe hotarul celor dorite, dincolo de care n u mai existâ
nimic, e n ecesar sâ-l soco teşti cel mai puternic. 30 De aici
rezultă, prin opoziţie, câ nelegiuiţii par a fi lipsifi de orice
puteri. 3 1 Într-adevăr pentru ce, pârăsind virtutea, se dedau
viciuilli? Din necunoaşterea binelui - şi ce este mai slab
168 Boethius

S ic q u o q u e i n temperan t i a frag i le s , q u i o b l u c tari v i t i o

nequeunt. 3 2 An s c i entes v o lentesque bonum deserunt, a d
v i t i a defl ectunt? Sed hoc modo n o n s o l u m p otentes esse,
sed o m n i n o esse d e s i n u n t ; nam qui communem o m n i u m ,
quae s u n t , finem rel i nquunt, pariter quoque e s s e desistunt.
33 Quod quidem cuipiam m i rum forte v i deatur, ut malos,
q u i p l u res h o m i n u m sunt, eosdem non esse d i camu s ; sed
i ta sese res h abet . 34 Nam q u i mal i s u n t , eos malos esse
non abnu o ; sed eosdem esse pure atque s i m p l i c i ter nego.
35 Nam uti cadaver hominem mortuum d ixeris, s i m p l i c i ter
vero h o m i nem app e l l are non poss i s , i t a vi tiosos m a l o s
q u i d e m e s s e c o n c e s s e r i m , sed e s s e a b s o l u t e n e q u e a m
confiteri . 3 6 Est e n i m quod ord i n e m ret i net servatque
n atura m ; quod vero ab h ac defi c i t, esse etiam, quod i n s u a
natura situm est, dere l inqu it . 37 Sed possunt, i nquies, mal i ;
n e ego quidem negaverim, sed haec eoru m potenti a non a
v i ri b u s , sed ab i mbec i l l itate descen d i t . 3 8 Possunt e n i m
m a i a , quae m i n i me v a l e rent, si in b o n o r u m effi c ie n t i a
manere potu issent. 3 9 Quae pos s i b i l itas e o s evidentius n i h i l
posse demonstrat ; n a m s i , u t i pau lo ante c o l legimus, malum
n i h i l est, cum m a i a t a n t u m m o d o p o s s i n t, n i h i l p os s e
i mprobos l i quet. - Perspicuum est. 40 - Atque u t intellegas,
quaenam sit huius potentiae vis, summo bon o n i h i l potentius
esse paulo an te defi n i vi mu s . - Ita est, i n q u a m . - Sed idem,
inquit, facere malum nequ it. - Minime. 41 - Est igitur, inquit,
al iquis,qu i omnia posse h omines putet? - Nisi quis insaniat,
nemo. - A t q u i idem p o s su n t m a i a . - U t i n am q u i d e m ,
inquam, non possent ! 4 2 - C u m igitur bonorum tantu mmodo
potens possit omnia, non vero queant o m n i a potentes etiam
m a l o ru m , e o s d e m , q u i m a I a p o s s u n t , m i n u s p o s s e
manifestum est. 4 3 Huc accedi t , quod o m n e m potentiam
i nter expetend a numerandam o m n i aque e xpetenda referri
ad b o n u m v e l u t a d q u o d d a m n a t u r a e s u ae c ac u m e n
M ângâierile fi losofiei - Cartea I V 169

decît orbirea ignoranţei? - sau ştiu ce urmliresc, dar pasiunea

Îi abate şi-i doboarli ? Astfel Îiface nestăpânirea slabi pe cei
ce nu pot lupta Împotriva viciu lui. 32 Sau CII ştiinţli şi voinţă
părăsesc binele şi se Întorc spre vicii? in acest chip Însă ei
Încetează nu n umai de a fi puternici, dar chiar de a exista;
cei ce părăsesc ţinta comună a tot ceea ce există, Încetează
În acelaşi timp chiar de a exista.
Ar părea poate cuiva de mirare afirmaţia că cei răi,
33
care sfnt cei mai mulţi, n u există,· dar aceasta e realitatea.
34 Căci cei răi, nu neg că sînt răi, ci neg că există pur şi
simplu. 3 5 Fiindcă după cllm unui cadavru Îi spui om mort,
dar n-ai putea să-I numeşti simplu, om, tot aşa voi admite că
cei vicioşi sînt răi, dar n-aş putea recunoaşte În mod absolut
că ei există. 3 6 Există desigur ceea ce respectă şi Îşi păstrează
natura; ceea ce Însă se Îndepărtează de ea părăseşte ceea ce
e sădit În natura sa. 37 Dar cei răi sînt puternici, vei zice,·
nu voi nega, Însă această putere a lor nu izvorăşte dinforţă,
ci din slăbiciune. 3 8 Ei pot face răul, care n-ar fi fost În
stare să-I facă, dacă ar fi putut rămâne cu Însuşirea de a
face binele. 3 9 A ceastă putinţă arată limpede că ei n u pot
nimic. Pentru că, precum am stabilit mai Înainte, răul nu
este nimic, de Îndată ce pot n umai răul, e clar că cei răi nu
pot n imic. - Este adevărat. 40 - Dar ca să Înţelegi care este
forţa adevăratei puteri, am definit cu puţin mai Înainte că
nu există n im ic mai puternic decît bin ele suprem . - Aşa e.
- Dar acesta nu poate face răul.- Nu. 4 1 - Este deci cineva
care să creadă că oamenii potface totul? - Dacă n u e vreunul
nebun, nimeni. -Dar ei pot să facă răul. - 0, de n-ar putea!
42 - Aşadar, de Îndată ce numai acela care poate face binele
poate totul, iar cei ce pot face răul nu pot să facă totul, e
clar că acei care pot face răul pot mai puţin. 43 La aceasta
170 Boethius

ostend i m ll s . 44 Sed patrand i sceleri s poss i b i l i tas referri ad

bonll m non potes t, ex petenda i g i tll r non est. Atqui o m n i s
poten tia expetenda e s t ; l iquet igitur malorum possi b i l i tatem
non esse potenti am . 4 5 Ex qui bll s omn ibus bonorum quidem
p o te n t i a , m a l o ru m v e ro m i n i me d u b i t ab i l i s a p p a r e t
infirm i tas veramque i l lam Plato n i s esse sententiam l i quet
s o l o s , quod desi deren t, facere posse sap i e n tes , i mprobos
vero exercere q u i d e m , quod l i beat, quod vero d es i derent,
e x p Iere non posse. 4 6 Fac ill n t en i m quae l i bet, d u m per ea,
quibus de lectantur, id bonum, quod desiderant, se adepturos
putan t ; sed m i n i me ad i p iscu ntur, quoniam ad beatitudi n e m
probra non v e n i u n t .

Metrum I I
Quos v ides sedere celsos so l i i c u l m i ne reges,
purpura cl aros n i tente, saeptos tri stibus armi s ,
ore torvo commi nantes, rabie cord i s an helos,
detrahat s i q u i s superb i s vani teg m i n a c u l tu s ,
i a m videbit i n tus artas d o m i nos ferre c atenas ;
h i ne e n i m l i bido versat a v i d i s cord a venen i s ,
h i ne f1agellat i ra mentem f1uctus turbida tollens,
m aeror aut captus f<iti gat aut spes l ubrica torquet.
Ergo c u m caput tot u n u m cernas ferre tyran n o s ,
I I)
n o n fac it, q u o d optat i p s e , d o m i n i s p ressus i n iq u i s .

Prosa I I I

I Videsne i g i tu r, quanto i n c a e n o probra v o l vantur, q u a

prob itas luce resplendeat? In q u o perspicuum est n u mquam
bonis prae m i a, nu mquam s u a sceleribus deesse supp l i c i a .
2 Reru m e t e n i m , q u ae g e r u n t u r, i l l u d , p r o p t e r q u o d
u n aquaeque res geritur, e i u sd e m r e i prae m i u m e s s e non
i n i u ri a v i deri potest, uti cu rrend i i n stad i o , propter quam
Mângâieri le fi losofi e i - Cartea I V 171

se adaugă că toată puterea trebuie socotită Între cele de

doril şi că toate c e le de dorit tind spre bine, ca spre
culminaţia naturii 10/; după cllm am arătat. 44 Dar putinţa
de a săvîrşi o crimă n ll tinde spre bine, deci ea nu este de
dorit. Orice putere Însă e de dorit; e limpede prin urmare că
p"tinţa de aface răul n ll e putere. 45 Din toate acestea apare
neÎndoielnică puterea celor buni şi slăbiciunea celor răi şi
se dovedeşte justă cugetarea lui Platon 1 751, că n umai cei
Înţelepţi pot face ceea ce doresc, pe când cei răi pot Începe
ce vor, dar nu pot Îndeplini ce doresc. 46 Eifac orice, socotind
că vor dobîndi, prin cele de care sînt desfătaţi. acel bine pe
care-l doresc, dar nu-l dobîndesc, fiindcă necinstea nu duce
la fericire.

Poezia 1 1 1 76 )
Cei mai mari tirani sînt robi, nu stăpâni, ai patimilor lor.
Vedeţi şezând pe-naite tronuri regi mândri şi impunători
Păziţi de arme-ntunccate, de purpură strălucitori ,
Amen inţând cu feţc aspre ş i c locotind ca de turbare,
De li s-ar smulge haina, care le dă dcşarta-nfăţişare,
5
Se va vedea că poartă' lanţuri, pc d i năuntru -ncătuşaţi,
Căci pasiunca-i stăpâneşte, de-al ei venin nesăturaţi ,
Ş i valul înălţat d e ură de atîtea ori î i biciuieştc,
Aici tristeţea îi apasă, aici speranţa-i chinuieştc l 77l,
Atâţi titani şi-un singur suflet vedeţi că tuturor l i -c dat;
10 Nu face ceea ce doreşte cel ce de c i e apăsat.

Proza III
Binele este propriu naturii umane şi el este fericirea.
Numai cei buni ÎI săvîrşesc, iar cei răi se Îndepărtează de
natura umană.
I Vezi aşadar în ce noroi se rostogoleşte in/aII/ia şi În ce
172 Boethius

cu rritur, i acet prae m i u m corona. 3 Sed beati tud inem esse

i d ipsum bonum, propter quod omnia geruntur, ostendimus ;
e s t i g itur h u man i s act i bus ipsum bonum v e l u t i p raem i u m
c o m m u ne p ropo s i t u m . 4 Atqu i h o c a bon i s non potest
separari - neque enim bonus ul tra iure vocabi tur, qui c areat
b o n o - qu are probos m o res sua prae m i a non re l i n q u u n t .
5 Quantum l i bet igi t ur sae v i ant mal i , s apienti tamen corona
non d e c i d e t , n o n a re s c e t ; n eq u e e n i m p r o b i s a n i m i s
p rop r i u m d e c u s a l i e n a decerp i t i mp ro b i t a s . 6 Q u o d s i
e x tr i n s e c u s a c c e p t a l ae taretur, p o t e r a t h oc v e i a l i u s
q u i s p i a m v e i i p se e t i a m , q u i con t u l i s s e t , auferre ; sed
quoniam i d sua cuique prob i tas confert , tu rn s u o prae m i o
care b i t , cum probus esse desieri t . 7 Postremo c u m omne
praemium idcirco appetatur, quon iam bonum esse creditur,
q u i s b o n i compotem p rae m i i iudicet expertem? 8 At c u i u s
praemi i? Omnium pulcherri mi max i m ique; memento eteni m
coro l l ar i i i l l iu s , quod pau l o ante praec i p u u m d e d i , a c s i c
col l ige. 9 Cum i p s u m b o n u m beatitudo s i t , b o n os omnes
eo i pso, quod bon i s i nt, fieri beatos l iquet. 1 0 Sed qui beati
sint, deos esse convenit, est igitur praemium bonorum, quod
n u I l u s deterat d ie s , n u l l ius m i nuat potestas, n u l l i u s fuscet
i mprobitas, deos fieri . I I Quae cum i ta s i n t , d e mal oru m
quoque i nseparab i l i poena dubi tare sapiens nequeat; nam
cum bonum m a l u mq u e , item p o e n ae atque p r ae m i u m
adversa fronte d i s sidean t , quae i n b o n i prae m i o v i demus
accedere, eadem necesse est i n mali poena contrar i a parte
re s p o nd e a n t . 1 2 S i c u t i g i tu r p ro b i s p ro b i ta s i p s a fi t
praem ium, i t a i mp ro b i s nequ i t i a ipsa supp l i c i u m e s t . lam
v ero qu i s q u i s affi c i t u r poena, malo se affect u m esse non
dub i tat. 13 S i i g i tur sese ipsi aesti mare v e l i n t , possuntne
s i b i suppl i c i i expertes v i d e r i , quos - omnium mal orum
Mângâieri lc fi l osofi e i - Cartea IV 173

lumină străluceşte cinstea ? Se vede bine că niciodată binelui

nu-i va lipsi răsplata şi răului pedeapsa. 2 Poate părea, pe
bună dreptate, că răsplata unui fapt săvîrşit este acel lucru
pentru care se săvîrşeştefiecarefapt, după cum, spre exemplu,
răsplata alergării Într-un stadion este coroana pentru care
se aleargă.3 Dar am arâtat că fericirea este binele Însuşi,
pentru care se săvÎrşeşte orice acţiune; deci Însuşi binele
este propus ca răsplată comună pen tru faptele omen eşti.
4 Însă acest bine n u poate .fi separat de cei buni - căci nici
nu se poate numi bun cel lipsit de bine - de aceea o bună
conduită Îşi are ca urmare răsplata sa. 5 Deci oricît ar fi În
largul lor cei răi, totuşi Înţeleptului nu-i va cădea coroana,
nu i se va veşteji178); pentru că necinstea altuia nu poate
smulge podoaba proprie sufletelor cinstite. 6 Dacă Înţeleptul
s-ar bucura de o podoabă primită din afară, iar putea-o răpi
fie altul, fie chiar cel ce i-a conferit-o; dar pentru căfiecăruia
Îi face acest dar cinstea sa, va fi lipsit de răsplată atunci
când va Înceta de afi cinstit. 7 Apoi dacă de aceea este dorită
o răsplată fiindcă e socotită bună, cine ar putea crede că cel
În posesiunea b in elui e lipsit de răsp lată ? 8 Şi care e
răsplata ? Cea maifrumoasă şi mai mare din toate; aminteşte­
ţi de acel corolar pe care l-am stabilit ca foarte Însemnat cu
puţin Înainte şi trage concluzia. 9 Fiindcă binele Însuşi e
fericirea, e limpede că toţi cei buni, prin faptul chiar că sînt
buni, devin fericiţi. 10 Dar am arătat că cei fericiţi sînt zei;
CI fi zei este deci pentru cei buni răsplata pe care nici o zi nu
o strică, nici o p utere nu o micşorează, nici o necinste n-o
pătează. I l Astfel stând lucrurile, fnţeleptul n-ar trebui să se
Îndoiască de pedeapsa inevitabilă a celor răi; căci de fndată
ce binele şi răul, ca şi pedeapsa şi răsplata, se deosebesc cu
chipuri contrarii, este necesar ca recompensei binelui să-i
174 Boethius

e x tre m u m - n e q u i t i a n o n affe c i t m o d o , v e r u m e t i a m
vehementer i n fecit?
14 Vide autem ex adversa parte bonoru m , quae i mprobos
p o e n a c o m i te t u r ; o m n e n am q u e , q u o d s i t , u n u m esse
i p s u m q u e u n u m b o n u m e s s e p au l o a n te d i d i c i s t i , c u i
consequens est, ut o m n e , q uod s i t , id etiam b o n u m esse
vi deatur. 1 5 Hoc igitur modo, quicqu i d a bon o defi c i t , esse
d e s i s t i t . Quo fi t, ut m a l i d e s i n an t esse, quod fuerant. - sed
fu isse h o m i nes adhuc i psa hu mani c orpori s rel iq u a spec ies
ostentat - quare versi i n malitiam humanam quoque a m i sere
natura m . 1 6 Sed c u m u l tra h o m i nes quemque provehere
s o I a p r o b i t a s p o s s i t , n e c e s s e e s t , u t , q u o s ab h u m a n a
c o n d i c i o n e d e i e c i t , i n fra h o m i n e s m e r i t u m d e t r u d a t
i m prob i tas ; e v e n i t i g i tu r, ut, que m transformatum v it i i s
v i deas, h o m i n e m aes t i m are non p o s s i s . 1 7 Avarit i a fervet
a l i enaru m opum v i o lentus ereptor: l u p i s s i m i lem d i xeris .
18 Ferox atque i n q u i e s l i n g u a m l i t i g i i s e xe r c e t : c a n i
comparab i s . 1 9 I n s i d iator occu ltus s u b ri p u isse fraud i bus
gaudet : vu lpecu l i s exaequetur. 20 I rae i n te mperans fre m i t :
leonis a n i m u m gestare credatur. 2 1 Pav idus a c fugax non
metuenda formidat: cerv is s i m i l i s habeatur. 2 2 Segn i s ac
stupidus torpet: a s i n u m v i v i t . 2 3 Lev i s atque inconstans
studia permutat: nihil av ibus d iffert. 24 Foedi s i mmundisque
l i b i d i n i bus i m merg i tu r : sord i d ae s u i s vol uptate deti netur.
25 Ita fi t, ut qui probi tate dese rta h o mo esse desierit, c u m
i n d i v i nam cond ic i o n e m tran s i re non possit, vertatur i n
beluam.
Mângâieri le fi losofiei - Cartea I V 175
răspundă, În cealaltă parte, Într-U/1 fel contra!; pedeapsa
răului. 1 2 Prin urmare, după cum cei cinstiţi au cinstea ca
râsplată, tot asţlel cei necinstiţi au ca pedeapsâ ticăloşia ' 7 9l.
Şi cine suferei din cauza unei pedepse ştie bine că slderă din
cauza unui relu. 1 3 Aşadar, dacă \'or Sel se judece ei Înşişi,
ar putea Sel parâ lipsiti de pedeapsel cei pe care - extremitate
a tllturor relelor - ticăloşia /11/ nil/tiai cel Îi atinge, dar chiar
îi pătează cu totul?
1 4 Vezi Însă, În comparatie cu cei buni, ce pedeapsâ
Însoţeşte pe cei necinstiţi; ai În vătat Cll puţin Înainte că tol
ceea ce există e Unul şi cel acest U n u l e binele, de unde
rezultă că tot ceea ce există pare a fi binele. 1 5 În acest mod
deci tot ce se desparte de bine Încetează de a exista. De aici
reiese că cei răi Încetează de a fi ce aufost; ch ipul rămas al
corpului lor omenesc Însă arată că ei aufost oameni; căzând
În s t rică c i u n e a u p ierdu t deci ş i n a t u ra o m e n ească.
1 6 Fiindcă numai cinstea poate ridica pe cineva mai presus
de ceilalţi oameni, e necesar ca necinstea să coboare sllb
demnitatea de om pe cei pe care Îi Îndepărtează de natura
omenească; urmează deci ca pe cel ce-l vezi tran.�format de
vicii să nu-l mai poţi considera om. 1 7 Violentul tâlharfierbe
de lăcomie după avutul altuia; ai putea spune că seamănâ
cu un lup. 1 8 Cel feroce şi fără astâmpăr Îşi oboseşte limba
În procese; îl vei compara cu un câine. 1 9 Cel care umblă cu
şiretlicuri şi ascunziş uri se bucură că a comis lin furtişag
prin Înşelăciunile sale; e ca o vulpe. 20 Cel ce mi-şi stăpâneşte
ura clocoteşte de s-ar crede că are inimă de leu. 2 1 Cel
temător şi iute la picior se Îngrozeşte de ceea ce Il-ar trebui
să se teamă: se poate socoti asemenea cerbilor. 22 Cel moale
şi stupid stă ca un amorţit: trăieşte ca un măgar. 23 Cel
uşuratic şi nesta tornic Îşi schimbă mereu dorin/ele: Întru
nimic nu se deosebeşte de păsări. 24 Unul se cufundă În
olaceri mârşave şi nelegiuite: este stăpânit de plăcerile I//Iei
'eroafe sordide. 2 5 Aşa seface că cel care, pârâsind cinstea,
LI Încetat de a fi om, fiindcă nu poate trece În starea de

dumnezeire, se transformă în fiarâ.

 176 Boethius

Metrum III

Vel a Neritii ducis

et vagas pel ago rates
Eurus appu l i t i n s u l ae,
p u l c h ra qua res i d e n s dea
S o l i s edita semine
miscet hospitibus novis
tacta carmi n e poc u l a .
Quos u t i n varios m o d o s
vertit herbipotens manus,
I II
hunc apri facies teg i t ,
i l i e Marmaricus leo
dente cresc i t et u n g u i b u s ;
h ic l u p i s nuper additus
fiere d u m parat, u l u l at,
IS
i l i e tigris u t Indica
tecta m i t i s obamb u l at .
Sed l icet vari i s m a l i s
numen Arcadi s al itis
obsitum miserans ducem
2 11
peste sol verit hospitis,
iam tamen maIa remiges
ore pocu la traxerant,
iam sues Cereal i a
g l ande pabul a verterant
2S
et n i h i l manet i n tegrum
voce, corpore perd i t i s .
S o I a mens stab i l i s super
monstra, quae pat i tu r, gemit.
O levem n i m i u m manum
3 11
nec poten tia gramina,
Mângâieri le fi losofiei - Cartea IV 177

Poezia 1 I I ' �O)

Cea mai puternică otravă este aceea care atinge sufletul.
Răul desfigurează pe o m . Cei răi nu sînt oameni.
Pânzele i steţului Nerite ' X ' 1
Ş i corăbiile risipite
Eurus spre insulă le mână,
Unde locuieşte mândra zână 1 S2 ) ,
Cărei soarele îi este tată.
Cupe cu l icoare fermecată
Are pentru oaspeţi pregătite;
Când îi schimbă-n chipuri felurite,
Mâna-i care v răj i din ierburi face,
10 În mistreţ pe unul îl preface,
Altul, leu marmaric I R3) devenind,
Dinţi îşi vede şi-unghi i mari ieşind.
Unu-n rândul lupilor i n trat,
Vrea să p l ângă şi-o dă-n urlat.
IS
Altul, leu de Indii devenit,
Umblă printre case liniştit.
Al Arcadiei I R4) într-aripat
Zeu, de şef fiind înduioşat,
L-a scăpat de c h i nu l fel urit,
20
De frumoasa gazdă pregătit.
Totuşi cupele nenoroci te
De vâslaşi erau acum golite.
Prefăcuţi în porci nu mai mâncau
Roadele lui Ceres, ci cătau
2S
Ghindă, fiind cu c h ipul prefăcut,
Vocea, corpul vec h i , având pierdut.
N umai mintea, nefiind schimbată,
Geme de durere-mpovărată.
O, uşoare mâini şi plante-n stare
178 Boethius

membra quae v a l eant l icet,

corda vertere non valen t !
lotus est h o m i n u m v i gor
arce conditus abdita.
3S
Haec venena potent i u s
detrahunt h o m i n e m s i b i
d i ra, quae pen itus meant,
nec nocent i a corpori
mentis v u l n ere saev i u n t .

Prosa I V

1 Tu rn e g o : Fateor, i n q u am , n e c i n i u ri a d i c i v i deo
vitiosos, tametsi hu mani corporis spec iem servent, i n beluas
tamen a n i m o ru m q u a l i ta t e m u t ari ; sed q u o r u m atrox
scelerataque mens bonoru m pern i c i e sae v i t , i d i p s u m eis
l icere n o l u i ss e m . 2 Nec l icet, i nq u i t , u t i c o n v e n i e n t i
-

mon strabi tur loco, s e d tamen , s i i d i p s u m , quod e i s l i ce re

c reditur, auferatur, magna ex parte sceleratorum h o m i n u m
poena relevetur. 3 Ete n i m quod incred i b i l e c u i qu a m forte
vi deatur, infe l i c iores esse necesse est malos, c u m cupita
perfeceri nt, quam si ea quae c u p i u n t , impl ere non possint.
4 Nam si mi serum est v o l ui sse prava, potu i s s e m iseriu s
est, sine quo voluntatis miserae l angueret effectus . 5 Itaque
cum sua s i n g u l i s miseria s i t, trip l i c i infortu n i o necesse est
u rgueantur, quos v ideas scelus velle posse perfi c ere . 6 -

A c c e d o , i nq u am , s e d , u t i h o c i n fo r t u n i o c i to c a r e a n t
patrand i scel eri s poss i b i l i tate deserti, veheme n te r exopto.
7 Carebunt, i n q u i t, ocius, quam v e I tu forsitan v e l i s veI
-

i l l i se se aestiment esse caritu ros ; neque enim est aliquid i n

tam brev ibus v itae metis ita seru m, q u o d exspectare longum
 Mângâier i l e fi l osofi e i - Cartea I V 179

30
Trupului s-aduceţi transformare
Dar ce-n n i c i un chip nu veţi putea
Şi în inimi să schimbaţi ceva.
Î năuntru-nchise, ca-n cetate,
Are omul forţe-adevărate.
3S
E vătămătoare acea otravă
Ce-năuntru pătrunzând, grozavă,
Scoate omul din fi inţa sa
Şi, Iăsându-1 neatins trupeşte,
Numai sufletul ea i-I răneşte.

Proza IV
Este mai nenorocit cel ce face o nedreptate decît cel
care o suferă. Nenorocirea celor răi este şi mai mare când
rămân nepedepsiţi.
1 Am răspuns atunci fi losofiei :- Recunosc şi pe drept se
poate spune, după cum văd, că vicioşii îşi păstrează trupeşte
chip omenesc, iar ca natură sufletească sînt transformaţi în
fiare; dar că spiritul lor groazni c şi criminal amen inţă cu
d istrugerea pe cei buni, iată un fapt ce n-aş fi vrut să li se
îngăduie. 2 Nici nu li se Îngădllie - răspunse ea - dllpâ C lll11
-

voi arăta la locul potrivit, dar totuşi, dacă li s-ar lua ceea
ce se crede că le e Îngăduit, s-ar uşura În mare măsură
pedeapsa oamenilor criminali. 3 Ar părea poate de necrezut,
dar În mod s igur sîn t m a i nefericiţi când şi-au realizat
do rinţele, decît dac ă n - a u p u tu t să-şi Îndep lin ească
aspiraţiile lor' R5l• 4 Căci dacă este nenorocit lucru a fi dorit
ticăloşia, este mai nenorocit afi avut pentru aceasta puterea
fără care traducerea În faptă a unei voinţe nenorocite ar ii
paralizată. 5 Astfel pentru că fiecare Îşi are mizeria sa, este
necesar să fie loviţi de o Întreită nenorocire cei pe care Îi
vezi că voiesc, pot şi săvîrşesc crima. 6 - Sînt de aceeaşi
părere, dar aş dori foarte m u l t ca e i să fie repede scăpaţi de
180 Boeth ius

i mmortal i s p raesert im an imus putet. 8 Quorum magna spe s

et excelsa fac i norum m ac h i n a repe n t i n o atque i n sperato
saepe fine destru i t u r, quod quidem i l l i s m i seriae modum
statu i t ; n a m si nequ i t i a m i seros fac i t , m i serior sit necesse
est diuturn ior nequam. 9 Quos infelicissimos esse iudicarem,
si non eoru m m a l i t i am sai tem mors ex trema fi n iret; eten irn
s i de pravitatis infortun i o vera conc \us i rnus, infinitarn liquet
esse miseriarn, quarn esse constat aeterna rn . 1 0 - Turn ego:
M ira quidem, i nquam, et concessu d i ffi c i l i s i n l atio, sed his
eam, quae prius concessa sunt, n i rn i u rn conven i re cognosco.
11 - Recte, inquit, aestimas, sed qui conc\usioni accedere
d u ru rn putat, aequu m est v e i fal s u m a l iq u i d praec e s s isse
d e m o n s tret vei c o l l oc a t i o n e m p rop o s i t i o n u m non esse
effi c ac e m n e c e s s a r i ae c o nc l u s i o n i s o s t e n d a t ; a l i oqu i n
concessis praecedentibus n i h i l prorsus est, quod de i n l atione
c au setur. 1 2 Nam hoc quoque, quod d i c a m , n o n m i n u s
m i ru m v i deatu r, s e d ex h i s , q u ae s u m p t a s u n t , aeque est
necessariu m . 1 3 - Q u i d nam? inquam. - Fel i c i ores, inquit,
esse improbos suppl i c i a l uentes quam s i eos nulla i u st i t i ae
poena coherceat. 1 4 Neque i d n u nc m o l i or, quod c u i v i s
veni at i n mentem, corri g i u Itione p ravos mores et a d rectum
suppl i c i i terrore deduc i , ceteris quoque e x emp l u m esse
c u lpanda fugiendi, sed a l i o quodam modo i n fe l i c iores esse
i mprobos arbitror impun itos, tametsi n u l l a ratio correctionis,
nu l lus respectus habeatur exemp l i .
15 - Et q u i s erit, inquam, praeter h o s a l i u s modus ? - E t
i l l a : Bonos, i nqu i t , esse fel i ces, m a l o s vero m iseros n o n n e
concessimus? - Ita est, i nquam. 1 6 - S i igitur, inquit, m iseriae
c u i u spiam bonum a l i q u i d addatur, n o n n e fel i c i o r est eo,
c u i u s pura ac s o l i taria sine c u i u squam boni a m m i x tione
m i seria est? - S i c , inquam, v i detur. 1 7 - Quid s i e i d e m
 Mângâieril e fi losofiei - Cartea I V 181

acea stă nenorocire, părăsiţi de putinţa de a săvîrşi crima. 7 -

Vor fi scăpaţi mai repede decît vrei tu, sau decît cred ei că
vor scăpa; fiindcă În marginile atît de strîm te ale vieţii nu
se poate Întâmpla n im ic aşa de târziu, Încît mai ales sufletul
nemuritor să creadă că are de aşteptat mult timp. 8 Marea
speranţă a celor răi şi Înalta constmcţie a crimelor lor, se
distruge adesea printr-un sfârşit neaştep tat şi nesperat, ceea
ce le statorniceşte o măsură a nenorocirii; dacă ticăloşia îi
face nenorociţi, trebuie să fie mai nenorocit cel ce e mai
Îndelung ticălos. 9 Pe aceştia i-aş socoti absolut nefericiţi,
dacă moartea, În sfârşit, n-ar pune odată capăt răutăţii lor;
În adevăr dacă am tras concluzii juste despre nenorocirea
ticăloşiei, e clar că e i nfinită m izeria care se constată a fi
veşnică'R6J• 1 0 - Concluzia - zic eu atunci - este uimitoare ş i
aproape i nadmisibilă , dar îmi dau seama că s e potriveşte Întru
totul cu cele admise până acum.
1 1 - A i dreptate răspunse Fi losofi a - Însă cel ce crede că
-

s-ar Împăca greu cu o concluzie, trebuie să demonstreze că

premizele sint false, sau să arate că alăturarea lor nu este
potrivită pentnl o concluzie necesară; altfel, dacă ai admis
premizele, n u există n ici un m o t i v de discuţie asupra
concluziei. 1 2 Pentru că şi ce voi spune n u pare mai puţin
uimitor, ci deopotrivă de necesar, după cele stabilite până
acum . 1 3 - Ce? Că cei răi sînt mai fericiţi dacă ispăşesc
-

crimele, decît dacă 11l1-i sancţionează n ici o pedeapsă a

justiţiei. 1 4 Şi nu încerc acum să arăt cum s-ar putea gândi
cineva că m oravurile rele sîn t corec tate prin m ăsuri
potrivnice, aduse pe calea binelui prin frica de pedeapsă,
că aceasta constituie pentru ceilalfi un exemplu de a fugi de
fapte culpabile; pe altă cale cred eu că cei răi sînt mai
nefericiţi dacă 11 11 ispăşesc, fără a avea În vedere corectarea
lor şi exemplul ce-l oferă.
15 - Şi care va fi această altă cale? N-am stabilit că cei
buni sîn i fericiţi, iar cei răi nenorociţi? Aşa e. 1 6 - Dacă
182 Boethius

m i sero, q u i c u n c t i s c 3reat bon i s , praeter ea, q u i bu s m i ser

est, mal u m aliud fuerit adnexum , nonne m u l to i n fe l icior eo
c e n s e n d u s e s t , c u i u s i n fo rtu n i u m b o n i p a rt i c i p a t i o n e
rele vatur? 1 8 - Q u i d n i ? i n q u a m . - Habent i g i tu r i mprobi ,
c u m p u n iuntur q u i d e m , b o n i a l iq u i d ad n e x u m , poenam
ipsam sc i l i cet, quae ratione iustitiae bona est, idemque cum
s u p p l i c i o c a re n t , i ne s t e i s a l i q u i d u l te r i u s , m a l i i p s a
impu n i ta s , quam i n iquitatis merito m a l u m esse confessus
es. 1 9 - Negare n o n possu m . - Mu l to i g i t u r i n fe l i c i ores
i mprobi sunt i n iusta i m p u n i tate d o n ati quam i u s t a u ltione
puniti. 2 0 Sed pun iri i mprobos iustum, impunitos vero elabi
i n i q u u m esse man ifestu m est. - Quis i d neget? 2 1 - Sed n e
i l lud qu idem, a i t , qui squam negabit b o n u m esse omne, quod
i u s t u m e s t , c o n traque quod i n i u s t u m est m a l u m . 22 -
L i quere respond i . Tu rn ego: Ista qu idem consequenti a sunt
eis, q u ae pau l o ante c o n c l u s a sunt; sed quaeso, inquam,
te, null ane ani marum suppl icia post defunctum morte corpus
relinqu is? 2 3 Et magna quidem, inquit, quorum alia poenali
-

acerbitate, alia vero purgatoria c 1ementia exerceri puto, sed

n u n c de h i s d i s serere con s i l i u m non e s t .
24 I d vero hactenus egimus, u t , q u ae i n d i g n i s s i m a t i b i
v idebatu r malorum potestas, e a m nul lam esse cognosceres,
q u o s q u e i m p u n i t o s q u e re b a r e , v i d e r e s n u m q u a m
i mprobi tatis suae carere supp l i c i i s , l i ce n t i a m , quam c ito
fin i ri p recabaris, nec l ongam esse d isceres i n fe l i c i oremque
fore, si d i u tu rn i or, i n fe l i c i s s i ma m vero, s i esset aeterna ;
p o s t haec m i seriores e s s e i mprobos i n i u sta i mp u n i tate
d i missos quam i u sta u l tione p u n itos. 25 Cui sententi ae
c o n s e q u e n s e s t , u t t u rn d e m u m grav i o r i b u s s u pp l i c i i s
urgueantur, cum i mp u n i t i esse c redu ntur.
Mângâieril e fi losofiei - Cartea I V 183

deci i se adaugă oarecare bine nenorocirii cuiva, nu este el

mai fericit decît cel a cărui nenorocire este În treagă şi
absolută, fără amestecul nici unui bine? Aşa se pare. 1 7
- -

Iar dacă aceluiaşi n enorocit. care este lipsit de orice bine,

la răul prin care e nenorocit i s-ar adăuga un altul, n-ar
trebui să fie socotit cu m ult mai nefericit decît cel a cărui
nenorocire este uşurată prin participarea binelui? 1 8 - Cum
nu? Aşadar cei răi, când sîn t pedepsiţi, îşi adaugă un bine,
adică pedeapsa Însăşi care este un bine după judecata
dreptului; şi iarăşi, când sînt fără pedeapsă, au În ei un rău
mai m ult; nepedepsirea care ai recunoscut că e un rău, fiindcă
e o nedreptate. 1 9 - N-aş putea să neg. - Deci cei răi, când
sînt lăsaţi În tr-o nedreaptă impun itate, sîn t Cll m ult mai
nefericifi decît cei ce au primit o sancţiune justă. 20 Se vede
bine că e drept ca cei răi săfie pedepsiţi şi n edrept ca ei să
scapefără pedeapsă.- Cine ar tăgădui aceasta? 2 1 - Dar nu s-ar
putea nega nici că este bun tot ce este drept şi că din contră
ce e nedrept este rău. 22 Am răspuns că acest adevăr e clar.
Apoi am continuat : - Aceasta reiese din concluzii le anterioare;
dar nu există, te rog, pedepse pentru suflet după ce corpul
moare? 2 3 - Există pedepse mari chiar, dintre care unele,
după socotinţa m ea, sîn t aplicate cu o rigoare penală, iar
altele cu o Îngăduinţă p urificatoare l R7l, dar acum n-am
intenţia să tratez despre ele.
24 Scopul discuţiei de până acum a fost ca tu să Înţelegi
că puterea celor răi, care ţi se părea cu totul nemeritată, n u
există, să vezi c ă cei Împo triva cărora t e plângeai c ă sînt
nepedepsiţi n u-s niciodată scutiţi de sancţiunea necinstei
lor, să afli că libertatea lor, al cărei sfârşit îl cereai degrabă,
nu este de lungă durată şi că vafi maifunestă dacă vafi mai
Îndelungată, ajungând afifoarte nenorocită dacă vafi eternă;
că astfel sîn t m a i n efericiţi cei răi dacă-s lăsaţi Într-o
nedreaptă impllnitate, decît dacă sînt pedepsiţi după cum se
184 Boethius

26 - Tu rn ego: C u m tuas, i n quam, rationes cons i d ero,

n i h i l d i c i veri u s puto, at si ad h o m i n u m iudi c i a revertar,
qu i s i l i e est, c u i h aec n o n c redend a modo, s e d s a l t e m
audienda v i deantur? 27 - Ita est, i n qu i t i l l a . Nequeunt e n i m
o c u l o s tenebr i s a s s u e t o s ad lucem persp i c u ae veritatis
atto l l ere s i m i l e s q u e a v i bu s s u n t , q u arum i nt u i tu m n o x
i n l u m i n at , dies caecat ; d u m e n i m non rerum ord i nem, sed
suos i n tu e n t u r affe c t u s , vei l i c e n t i am vei i m pu n i tatem
scelerum putant esse fel i c e m .
2 8 Vide a u t e m , q u i d aeterna l e x sanc i at . M e l i o ribus
ani mu m conformaveri s : n i h i l opu s est iud ice prae m i u m
defe rente, t u t e i pse excellentioribus add i d i s t i . 29 S t u d i u m
ad pei ora defl exer i s : extra ne quaes ieris u l torem, tu te i p se
i n deteriora tru s i st i , v e l u t i , s i v i c i bu s sordidam h u m u m
caelumque respicias, cunctis e xtra cessantibus ipsa cernendi
rati o n e n u n c c a e n o , n u nc s i d e r i b u s i n te r e s s e v i de a ri s .
3 0 A t vulgus i sta non respic i t; quid igitu r, hisne accedamus,
quos b e l u i s s i m i le s esse monstra v i m u s ? 3 t Q u i d s i q u i s
ami sso penitus v i s u ipsum etiam se h abuisse o b l i v isceretur
i nt u i tum n i h i lque s i b i ad h ll manam perfectionem deesse
arbitraretur, num v identes eadem c aeco putaremus? 32 Nam
ne i l l u d q u i dem adqu iescent, quod aeque v a l i d i s rationum
n ititur firmamen t i s , i nfe l i c iores eos esse, q u i faciant, quam
qui patiantur i ni u riam. 33 - Vel lem, i n quam, has ipsas aud i re
rationes. - Omnem, i nqllit, i mprobum num supp l ic i o dignum
negas? - M i n i me . 34 - Infe l ices vero esse, q u i s in t i mpro b i ,
multipl iciter l iquet. - Ita, inqllum. - Q u i igitu r supp l icio digni
s u n t , m i se r o s e s s e n o n d u b i t a s . - C o n ve n i t , i n q u a m .
35 - S i i g i tu r c o g n i tor, a i t , r e s i d e r e s , c u i s u pp l i c i u m
Mângâieri le fi losofiei - Cartea IV 185

cuvine. 25 Concluzia acestor afirmaţii este că tocmai atunci

sînt izbiţi de pedepse mai grave, când sînt crezuţi nepedepsiţi.
26 - Când examinez argumentele talc - i -am răspuns eu -
mi se pare că sînt foarte Îndreptăţite, dar dacă mă întorc la
j udecata oamenilor, care este acela căruia ele să nu i se pară
nu n umai de necrezut, dar chiar de neauzit? 2 7 - Aşa e. Ei nu
pot să-şi Înalţe ochii obişnuiţi cu În tunericul la lum ina
adevărului limpede şi sîn t asemenea păsărilor a căror privire
este iluminatli noaptea şi orbită ziua,· căci privind nu ordinea
lucruritOl; ci impresiile lor proprii, cred că ingăduinţa sau
nepedepsirea crimelor constituie o fericire.
28 Vezi insă sancţiunea legii eterne. Dacă ţi-ai orânduit
spiritul conform binelui, nu e nevoie de un judecător care să
te răsplătească; tu insuţi ţi-ai ales cele bune. 29 Dacă ţi-ai
Întors dorinţele spre rău, nu căuta in afară sancţiunea; chiar
tu te-ai grăbit să te cobori, după cum, dacă priveşti pe rând
pământul urit şi cerul, inlăturând alte consideraţii şi lăsând
doar privirea să judece, ţi s-ar părea că eşti când În noroi,
când Între aştri. 3 0 Lumea Însă nu vede acestea; Însemnează
să in trăm În rândul celor pe care i-am arătat că sin t
asemănători bestii/or? 3 1 Ce, dacă cineva, pierzându-şi
complet vederea, ar uita că a avut-o odată şi ar socoti că nu­
i lipseşte nimic ca să fie om Întreg, n-am considera oare
orbi pe cei ce ar crede lafel? 3 2 Mulţimea nu va aproba nici
acest adevăr sprijinit pe argumente tari şi puternice, că sînt
mai nefericiţi cei care fac, decît cei care suferă nedreptatea.
33 - Aş vrea să aud înseşi aceste argumente. - Poţi spune că
fiU toţi cei răi merită să fie pedepsiţi? -Nu. 34 - Dar este cu
totu/ limpede că cei răi sin! nefericiţi?- Aşa e.- Deci nu te
Îndoieşti cel cei vrednici de pedeapsă sînI nenorociţi?- Desigur
că nu - răsp u n d cu. 35 - Prin urmare dacă aifijudecăto/� pe
186 Boethiu s

i n feren d u m putares, e m e q u i fec i sset an q U I pertu l i s set

i niuriam? - Nec ambigo, i nquam, quin perpesso satisfacerem
dolore facientis. 36 M iserior igitur tibi iniuriae i nlator quam
-

acceptor esse v i deretur. 37 - Con sequ i tu r, i nquam. Hac

i g i t u r al i i sque cau s i s ea rad i c e n i te n t i b u s , quod turpitudo
s u apte n a t u ra m i se ro s fac i a t , apparet i n l atam cu i l ibet
i n i u ri am non acc i p ientis, sed i n ferentis esse mi seriam.
38 - Atqu i n u n c , ait, con tra fac i u n t oratore s ; p ro h i s
e n i m , qui grave q u i d ac e r b u m q u e p e r p e s s i s u n t ,
m i s e rat i o n e m i u d i c u m e x c i tare c o n a n t u r, c u m m a g i s
admittentibus iustior m i seratio debeatur, quos n o n a b i ratis,
sed a propi t i i s potius m i serantibusque accus atorib u s ad
iudicium ve Iuti aegros ad medicum duci oportebat, ut cuI pae
morbos supp l ic i o resecare n t . 39 Quo p acto defensoru m
opera v e I tota frigeret, v e I s i prodesse hom inibus mallet, i n
accu sat i o n i s habitum verteretur. 40 I p s i qu oque i mprobi,
si eis aliqua r i mu l a v i rtutem rel i c tam fas esset aspicere
v i t i orumque sordes poenarum c ru c i a t i b u s se depo s i tu ros
v i derent, compensatione ad i p i scendae p robitatis nec hos
cruc iatus esse ducerent defensorumque operam repudiarent
ac se totos accu satori bus iudicibusque permitterent. 4 1 Quo
fi t, ut apud sapientes n u l l u s p rors u s odio locus rel inqu atur,
- nam bonos qu i s n i s i s tu lt i s s i mu s oderit? - malos vero
o d i s s e rati one care t . 42 Nam si u t i corporu m I anguor i t a
v i ti o s i tas q u id am est q u a s i morbus a n i moru m , c u m aegros
c o rp o re m i n i me d i g n o s o d i o , sed p o t i u s m i s er a t i o n e
iud icemu s, multo mag i s n o n i n sequendi , sed m iserand i sunt,
quorum mentes omni l anguore atroci o r u rguet i mprobi t as .
Mângâierile filosofi e i - Cartea I V 187

cine socoteşti că ar trebui sâ pedepseşti, pe cel ce a fâcut,

sau pe cel ce a suferit o nedreplate?- Fără îndoială că voi da
satisfacţie celui ce a suferit-o, prin pedepsirea i n fractorulu i .
3 6 Aşadar ţ i s-arpărea m a i nenorocit autorul decît victima
-

unei nedreptăţi. 37 - Aceasta e concluzia.- Deci, din aceste

motive şi din altele de aceeaşi natură, din m o m e n t ce
turpitudinea prin esenţa sa face pe oameni nenorociţi, se
vede că o nedrep tate constituie o nenorocire nI/ pentru cel ce
o suferă, ci pentru cel ce o săvîrşeşte.
38 - Avocaţii fac Însă din contră, - u rmează Filosofia;
căci ei Încearcă să aţâ/e m ila judecătorilor Înfavoarea celor
ce au suferit o ofensă grea şi crudă, atunci când li s-ar datora
o milă mai dreaptă celor vinovaţi, care ar trebui să fie aduşi
de acuzatorii lor la judecată, ca bolnavii la medic, nu cu
ură, ci mai degrabă cu indulgenţă şi m ilă, pentru ca prin
pedeapsă să fie vindecaţi de boala vinovăţiei 101: 39 În acest
chip zelul apărătorilor, ori s-ar anula în întregime, ori, dacă
ar prefera să fie de folos oameni/or, şi-ar schimba rolul În
acuzator. 40 Iar cei răi, dacă ar putea să vadă printr-o
deschizătură virtutea pe care au părăsit-o, şi ar vedea că se
spală de n ecurăţenia vicii/or prin i!Jpăşirea pedepselor,
căpătând în schimb cinstea, n-ar socoti că acestea sînt chinuri
ci, respingând concursul apărători/or, s-ar Încredinţa în
întregime acuzatori/or şijudecătorilor lor. 4 1 De unde reiese
că în sufletul celor înţelepţi nu rămâne loc pentru ură; căci
cine, decît nebunii, ar urî pe cei bun i ? Iar a urî pe cei răi e
o lipsă de raţiune. 42 Dacă stricăciunea morală este o boală
sufletească, aşa cum paralizia este o boală trupească, din
moment ce socotim pe cei bolnavi trupeşte nu demni de ură,
ci mai degrabă de m ilă, cu atît mai mult trebuie nu urmăriţi,
ci compătim iţi cei a le căror s uflete s în t bân tuite de o
infirmitate mai grozavă decît orice paralizie.
188 Boethiu s

Metrum I V

Q u i d tantos i u v at exc itare motus

et propria fatu m s o l l i c i tare manu?
S i mortem petitis, prop inquat ipsa
sponte s u a v o l u c res nec remoratur equo s .
5
Q u o s serpe n s , lea, t i g r i s , u r s u s , aper
dente petu n t , idem se tamen ense petu n t ;
a n d i stant q u i a d iss iden tque mores,
i n i u stas ac ies et rera bella movent
a l tern i sque volunt perire tel i s ?
I II
N o n e s t i u sta satis saevi tiae rat i o ;
v i s aptam meritis v icem referre :
d i l ige i u re bonos et m iseresce mal i s .

Prosa V

I H i c ego : Video, i n q u am, quae s i t v e I fel i c i tas vei

m i se r i a in i p s i s p r o b o ru m atque i mp r o b o r u m m e r i t i s
constituta. 2 Sed i n hac ipsa fortu na populari non n i h i l boni
m al i ve i nesse perpe n d o ; neque e n i m sap i en t u m qu i sq u am
exsul i nops ignominiosusque esse malit potius quam pollens
o p i b u s , h o n o re re v e re n d u s , p o te n t i a v a l i d u s i n s u a
permanen s u rbe f1 orere. 3 S ic e n i m c la r i u s testatiusque
sapientiae tractatur offic ium, cum i n conti ngentes popu l os
regen t i u m quodam modo beatitudo transfu n d i tu r, c u m
praesert i m carcer ceteraque l egal i u m tormenta poenaru m
pern i c i o s i s pot i u s c i v i b u s , p ropter quos etiam c o n s t i tu tae
Mângâierile filosofi e i - Cartea I V 189

Poezia IV
Nu trebuie să grăbim destinul. El se Împlineşte de la
sine. Să iubim pe cei buni şi să compătimim pe cei răi.
De ce v-aduceţi singuri atîta tulburare?
De ce cu mâna voastră destinul vi-l grăbiţi?
De vreţi să vină moartea, ea fără vreo chemare
Spre voi îşi mână caii mereu neobosiţi.
Acei pe care leul, m istreţul îi răneşte,
Ori şarpele, aceiaşi cu săb i i se rănesc.
Sau firea şi năravul l i se deosebeşte
De-n crâncene războaie-ntre ei se hărţuiesc,
Ş i în săgeţi duşmane p ieirea şi-o aşteaptă?
10
A lor sălbăticie nu are raţiuni:
Vrei pentru ficcare o răsplătire dreaptă?
De cei ce-s răi ai milă, iubeşte pe cei buni .

Proza V
Dumnezeu a creat legi armonice În u nivers. N u este o
anomalie faptul că cei drepţi au adesea parte de grave
nenorociri, iar cei răi duc o viaţă plină de plăceri, lipsită
de suferinţe?
1 Am răspuns atunci F i losofiei:- Văd care este fericirea şi
nefericirea legată de răsplata celor cinstiţi şi necinstiţi.2 Chiar
în ceea ce îndeobşte se numeşte soartă, constat că există bine
şi rău; căci nici un înţelept nu preferă exilul, cu m izeria şi
ruşinea lui, unei vieţi Înfloritoare în avuţie, plină de strălucire
şi putere, În patria s a . 3 Funcţia înţelepciun i i este Îndep l i ni tă
mai strălucit ş i mai efectiv atunci când fericirea conducătorilor
se revarsă oarecum asupra popoarelor conduse, pe când
închisoarea şi alte chipuri de pedepse prevăzute de lege trebuie
date mai degrabă cetăţenilor periculoşi pentru care au şi fost
prcvăzutc.4 De ce deci rolurile sînt sch i mbate şi pedepsele
190 Boethiu s

s u nt, d e beantur. 4 C u r h aec i g i tur versa v I c e m u te n tur

sce lerumque sup p l i c i a bonos preman t , prae m i a v i rtutum
m a t i rap iant, vehementer a m m i ror, q u aeque tam i n i ustae
confu s i o n i s ratio v i deatur ex te s c i re d e s i dero. 5 M inus
eten i m mi rarer, s i misceri omnia fortui t i s casibus crederem.
N u n c stuporem meum deus rec tor exaggerat. 6 Qui cum
s aepe bon i s iucunda, mal i s aspera c o n traque bon i s dura
tribu at, mal i s optata c oncedat, n i s i c au s a depre h en d i tur,
q u i d est, quod a fort u i t i s casibus d i fferre v ideatu r? 7 Nec
-

mirum, i n q u i t , si qu id ord i n i s ignorata ratione temerarium

c o n fu s u mque c redatu r ; s e d tu q u a m v i s c a u s a m tan tae
d isposition i s ignores, tamen, quoniam bonus mundum rector
temperat, recte fi eri cuncta ne d u b i t e s .

Metrum V

S i quis Arcturi s idera nescit

propi nqll a summo card i ne l ab i ,
c u r legat tardus p l au stra B o otes
mergatque seras aeqll ore f1ammas,
cum n i m i s c e leres e x p l i cet ortu s ,
legem s tupebit aetheris a l t i .
Pal leant plenae c o r n u a l u n ae
i nfecta meti s noctis opacae,
qllaeqlle fu lgenti texerat ore,
I II
conflls a P h oebe detegat astra ;
commovet gente s p ll b l i c u s error
lassantque c rebr i s pll l s i bu s aera.
Nemo m i ratur f1a m i n a Cori
Mângâierile fi losofiei - Cartea IV 191

crim elor apasă pe cei buni, iar cei răi răpesc răsplăţile virtuţilor,
mă mir foarte mult şi doresc să ştiu de la tine care este raţiunea
unei confuziuni atît de nedrepte.5 M-aş mira mai puţin dacă
aş crede că toate sînt amestecate după j ocul întâmplării; dar
ceea ce-mi măreşte u imirea, Dumnezeu conduce toate.6 De
- Îndată ce el adesea acordă celor buni p lăceri , iar celor- răi
neplăceri dar şi d i n contră, celor buni răutăţi, i ar celor răi le
îngăduie să-şi îndeplinească dorinţele - dacă pentru toate acestea
nu există explicaţie, Întrucât se deosebesc ele de capriciul
întâmplării?7 - N-ar produce uimire universul - răspunse ea -
dacă, ignorându-i-se raţiunea ordinii sale ar fi socotit ca
ceva întâmplător şi confilz; dar tu, oricît ignori explicaţia
acestei armonii atît de vaste, din moment ce un cârmuitor
bun conduce lumea, să nu te Îndoieşti că toate se petrec după
dreptatea sa.

Poezia V
î ntunericul sufletului face ca unii să caute dezordine şi
în armonia u niversală. Aceia, cu atît mai mult, n u pot
înţelege armonia vieţii o meneşti. Cunoaşterea legilor lumii
luminează mintea pentru înţelegerea tuturor lucrurilor.
Cel care n u cunoaşte cum către pol s e duce
Arcturus 1 88) cu încetul în drumu l său pe cer,
Sau cum B oote s l 89) carul spre mare şi-l conduce,
Târziu să se scufunde în ape şi m ister,
Deşi grăbit răsare - acela niciodată
Nu va cunoaşte legea eterului de sus.
De este luna plină de negură pătată,
Pălind în noaptea sumbră, cu globul pal şi dus,
Sau dacă stele care erau acoperite
10
De Phoebe, i ar s-arată, aceasta dispărând.
Pe neamuri rătăcirea începe să le-agite.
Lovesc în aer, semne şi zgomote Iacînd l 90 l,
192 Boethi us

l i tu s frementi tundere fluctu

15
nec n i v i s d uram fri gore molem
ferve n te Phoebi s o l v ier aestu .
H i c e n i m c ausas cernere promptum est,
i l l i c l aten tes pectora turbant,
c u n c ta, quae rara p ro ve h i t aetas
20
stupetque subitis mob i l e v u l gu s ;
cedat i n s c i t i ae n u b i l u s error,
cessent profecto m i ra v i d eri !

Prosa V I

1 Ita est, i n quam; sed cum tui muneri s sit l atentium rerum
causas e v o l v ere v e l atasque c a l i g i n e e x p l ic are rationes,
quaeso, uti, quae hinc decernas, quon iam hoc me m i raculum
max ime perturbat, edisseras. 2 Turn i l l a pau l i sper arridens:
-

A d rem me, i nq u i t, o m n i u m q u ae s i t u maxi mam vocas, c u i

v i x exhausti quicquam s a t i s s i t . 3 Tal i s n amque materia
est, ut una d u b i tatione s u c c i s a i n nu merabi les a l i ae v e l u t
h y d rae capita succrescant; n e c u l l u s fuerit modus, n is i qu is
eas v i v ac i s s i mo m e n t i s igne coherceat. 4 I n h ac en i m de
providentiae s implicitate, de fati serie, de repentin i s casibus,
de cognitione ac praedestinatione d i vi n a, de arb i tr i i l ibertate
q u aeri solet, quae quanti oneris s i n t ipse perpen d i s . 5 Sed
quon i am h aec quoque te nosse quaedam med i c i n ae tuae
portio est, quamquam angusto l i mite temporis saepti tamen
a l i qu i d deli berare conabimu r. 6 Quodsi te m u s i c i carm i n i s
obl ectamenta delectant, h an c oportet pau l i sper d i fferas
v o l uptatem, d u m nexas s i b i ord i ne c o n te x o rat i on e s . - Ut
l i bet, inquam.
7 Tunc velut ab alia arsa principia ita d i s serui t : Omnium
g e n e rat i a rerum c u n c t u s q u e m u t ab i l i u m n at u ra r u m
pragre s s u s e t , q u i c q u i d a l i q u o m o v e t u r m o d o , c a u s a s ,
 Mângâieri l c fi losofiei - Cartea I V 193

N i c i u n u l n u s e m iră când Corus hărţuieşte,

Î n goană, ţărmul mări i cu val fremătător,
15
Nici când zăpada, care de geruri se-ntăreşte,
Pe dată e topită de P hoebus arzător.
Dar daeă pentru-acestea-nţelegerea-i uşoară
Sînt a lte adânci m istere ce m intea chinuiesc.
Când lucruri rar se-ntâmplă, sau pot ca să apară
20
Neaşteptat, pe oameni uşor îi îngrozesc,
Eroarea neşt i i nţei eu noru-i să dispară:
Vor înceta, desigur, c iudate să ne pară !

Proza VI
Problema b i n e l u i şi a r ă u l u i În l u m e p u n e Înainte
p ro b l e m a p ro v i d e n ţe i , a h az a r d u l u i , a ş t i i n ţ e i şi a
predestinaţiei divine, a liberului arbitru. D u mnezeu are
planul unitar a l u niversului, indiferent de timp şi spaţiu,
iar prin destin, el execută acest plan În nesfirşitele aspecte
ale realităţii, de-a lungul timpului. Cu cît u n fapt depinde
mai mult de p rovidenţă, cu atît este mai singular, m ai
descătuşat de timp ş i spaţiu, mai apropiat de D u mnezeu.
Cu cît participă mai mult l a destin, cu atît Îmbracă mai
concret formele timpului şi spaţiului. Trăind În timp şi
spaţiu nu p utem vedea limpede providenţa divină care este
incompatibilă cu răul din lume.
1 - Aşa e, - zic eu; - dar fiindcă este în puterca ta să
scormoneşti cauzele fenomenelor misterioase şi să scoţi la
lumina zilei înţelesurile învăluite de întuneric, te rog să-mi spui
şi mie părerile tale despre ele, pentru că mă turbură foarte
mult aceste c iu dăţen i i . 2 Atunci F i losofia, surâzând 1 9 1 ) o clipă,
zise : - Domen iul ce mi-l Înfăţişezi e cel mai vast dintre toate
problemele care nu se pot rezolva cu uşurinţă definitiv.3 Căci
sllbiectul este de aşa natură. Încît abia este Înlăturată o
Îndoială şi răsar altele, ca nişte capete de hydră; şi nl/ există
194 Boethiu s

o rd i n em , formas e x d i v in ae mentis s tab i l i tate sortitur. 8

Haec in suae s i mpl icitatis arce composita multiplicem rebus
gerend i s modum statu i t . Qui modus c u m in i p s a d i v i n ae
i n te l l egentiae puri tate con spic i tur, pro v identia nomi natur;
cum vero ad ea, quae movet atque d i spon i t, refertur, fatum
a veteri bus appel latum e s t . 9 Quae d i versa esse fac i le
l iquebit, s i q u i s u triusque v i m mente conspexeri t ; n am
prov identia est ipsa i l l a d i v i n a rati o i n summo o m n i u m
p r i n c i p e c o n s t i t u t a , q u ae c u n c ta d is p o n i t , fatu m vero
i n haerens rebus mobi libus d i spositio, per quam providentia
su i s q u aeque nect i t ord i n i b u s . 1 0 Pro v i de n t i a n a m que
c u n c t a pariter q u a m v i s d i versa, q u a m v i s i nfin i ta
complectitur, fatum vero s i n g u l a d i gerit i n motu m l o c i s ,
formis ac temporibus d istributa, u t haec temporal i s ord i n i s
explicatio i n d i v i nae mentis adunata prospectum providentia
sit, eadem vero adunatio d i gesta atque explicata temporibus
fatum vocetur.
1 1 Quae l icet d i versa s i n t , a l terum tamen pendet ex
altero; ordo namque fata l i s ex prov iden t i ae s i mp l ic i tate
procedi t . 1 2 S icut e n i m artife x faciendae rei formam mente
praec i p i e n s movet operis effectu m et, quod s i mp l i c i ter
praesentarieque prospexerat, per temporales o rd i n e s ducit,
ita deus p ro v i d e n t i a q u i de m s in g u l ar i t e r s t ab i l i terque
fac i e n d a d i s p o n i t , fato v e ro h aec i p sa, quae d i sposu i t,
m u l t i p l i c i ter ac tempora l i te r a m m i n i s t ra t . 1 3 S i v e i gitur
fam u l antibus qu ibusdam prov identiae d i v i n i s s p i r i t i bus
fatum e xercetu r seu anima seu tota i n serviente n atura seu
c a e l e s t i b u s s i d e ru m m o t i b u s s e u a n ge l ic a v i rtu te seu
daemonum varia sol lertia seu al iquibus horu m seu omnibus
 Mângâieril e fi losofi c i - Cartea I V 195

pentru ele alt procedeu decît să le stringi sub jera tecul

mistuitor al spirituluiA În tr-adevăr În acest domeniu este de
obicei vorba despre unitatea providenţei, despre inlănţuirea
destinului, despre evenimentele venite pe neaşteptate, despre
cunoaşterea şi predestinaţia divină, despre liberul arbitru, a
căror greutate tu insuţi o poţi aprecia. 5 Însă pentru că şi
cunoaşterea acestoraface oarecum parte din tratamentul tâu
medical, deşi timpul ne este limitat, voi Încerca totuşi sâ
vorbesc şi despre ele. 6 Dacâ te desfatâ farmecul poezii/or
cântate, va trebui să-ţi amâni puţin aceastâ plâcere, cît timp
voi inlănţui argumentele În ordinea lor necesară. - Cum vrei, zic.
7 Atunci , ca şi cum ar fi luat subiectul dc la un alt capăt l 9 2 l ,
-

a făcut următoarea dezvoltare: Naşterea tl/turor lucruri/ar,

-

evoluţia tuturor fiinţelor schimbătoare, tot ceea ce se mişcă

intr-lin mod oarecare, Îşi are sortite cauze, rânduire, forme,
din stabilitatea inteligenţei divine . 8 A ceasta, şezând in
cetatea unijormităţii sale, asigură in desfâşurarea realităţii
o ordine multţformâ. Privită in lumina inteligenţei divine,
această ordine se numeşte providenţă; in raport cufenomenele
pe care le orânduieşte şi le pune În mişcare, afost numită de
cei vechi destin. 9 Că aceste două p rovidenţa ş i destinul -
-

nu se confundă, se va vedea cu uşurinţă, dacă privim cu

ochii minţii putereafiecăreia dintre ele; căci providenţa este
insăşi acea raţiune divină care ca principill suprem şi
universal orânduieşte totul, pe când destinul este ordinea
care tronează in fenomene, În mişcarea lor şi cu ajlltorul
căreia providenţa le [nlânţuie, dându-le la fiecare un loc
anumit. 1 0 Providenţa îmbrăţişează deopotrivă pe toate, oricît
de deosebite şi oricît de nesfârşite, pe când destinul pune pe
fiecare [n mişcare, dându-Ie spaţii, forme şi duratâ, aşa incÎt
această desfăşurare a ordinii [n timp, unificată in lumina
spiritului divin, este pro videnţă, pe când aceeaşi unitate,
rânduită şi desfăşurată in timp se numeşte destin.
196 Boethius

fatal i s series tex itu r, i l lud certe manifestu m est i m mobilem

s implicemque gerendarum fo r m a m reru m esse
providentiam, fatu m vero eorum quae d i v i n a s i mp l i c itas
gerenda d i sposu i t , m o b i l e m nexu m atque ord i n em
temporalem.
1 4 Quo fi t, ut o m n i a , quae fato subsunt, p rov identiae
quoque s u b i ecta s i n t , c u i i p s u m e t i a m s u b i ac e t fatu m,
quaedam vero, quae sub providentia locata sunt, fati seriem
supere n t ; ea vero sunt, q u ae pri mae prop inqua d i v i n i tati
stab i l i ter fi xa fatal i s ord i nem mob i l i tatis excedunt. 1 5 Nam
ut orb i u m c i rca eundem card inem se se verten t i u m , qui est
i n t i mus, ad s i m p l i c i tatem medietati s accedit ceterorumque
e xtra locatorum veluti cardo quidam, c i rca quem versentur,
e x s i s t i t, e x t i m u s vero m a i o re ambitu rotatus, quanto a
puneti media individuitate discedit, tanto ampl ioribus spatiis
e x p li catur, si q u i d vero i l l i se med i o conectat et societ, in
simplicitatem cogi tur diffundique ac diffluere cessat, simili
ratione, quod longius a prima mente d i sc e d i t , maioribus
fat i nex ibus impl i c atur ac tanto al iqu i d fato l ib e ru m est,
quanto i l l u m reru m card i nem v i c i n i u s petit. 1 6 Quodsi
supernae mentis haeserit fi rmitat i , motu carens fati quoque
supergreditur necessi tatem. 1 7 Igitu r uti est ad i ntel lectum
ratioc inatio, ad i d quod est i d quod gignitur, ad aetern itatem
tempu s, ad punctum med i u m c i rc u l u s , i t a est fati series
mob i l i s ad providentiae stabi lem s implicitatem. 1 8 Ea series
caelum ac s i d era movet, ele menta in se i n v icem temperat
et a l terna commu tat i o n e tran sformat ; eadem n ascen tia
o c c i d e n tiaque o m n i a p e r s i m i l es fe t u u m s e m i n u m q u e
r e n o v at p ro g re s s u s . 1 9 H aec a c t u s e t i am for t u n a s que
 Mângâieri le fi losofiei - Cartea I V 197

1 1 Acestea, deşi deosebite, atârnă totuşi una de alta; căci

ordinea destinului depinde de uniformitatea providenţei. 1 2
După cum lIll artist, reprezentându-şi in min te forma operei
pe care o va face, Începe realizarea ei şi ceea ce prevăzuse,
unic şi absolut, Începe să capete contururi i'n spaţiu şi timp,
tot aşa Dumnezeu, cu ajutorul providenţei, orânduieşte tot
ce are de săvtrşit unic şi statornic, iar cu ajutorul destinului
organizează opera sa În amânunte şi În timp. 1 3 Prin urmare,
fie că destinul se exercită prin spirite divine ajutătoare ale
providenţei, fie că pânza destin u lu i e ţes u tă de spiritul
universal, sau de Întreaga natură l 93) care i se supune, de
mişcările cereşti ale astrelor, sau de virtutea Îngerilor' 94)"
de felurita iscusinţă a demonilor ' 95 l, de unele sau de toate
acesteforţe, ceea ce e sigur este căforma imobilă şi unitară
a fenomenelor e pro videnţa, iar destinu l este Înlănţuirea
mobilă şi de5făşurarea in timp a celor pe care unitatea divină
le-a orânduit ca să se producă.
1 4 De aici rezultă că tot ceea ce e sub puterea destinului
e supus şi providenţei, câreia i se subordonează şi destinul,
dar unele lucruri care atârnă de providenţă stnt mai presus
de inlănţuirea destinului; anume acelea care, stabilfixate in
preajma supremei divinităţi, depăşesc ordinea schimbătoare
a destinului. 1 5 Căci după cum dintre sferele ce se Învârtesc
in jurul aceleaşi axe, cea mai lăuntrică se conjill1dă aproape
cu centrul În unitate şi serveşte, oarecum, ca axă celorlalte
sfere exterioare, care se invârtesc În jurul ei, iar 5fera cea
mai din afară, mvârtindu-se cu un cerc mai mare, cu cît este
mai departe de unicul punct central, cu atît se desfăşoară În
spaţii mai largi şi dacă acestui centru i se apropie şi i se
uneşte ceva, acest ceva participă la unitate şi Încetează de a
fi Împrăştiat În m işcări exterioare, tot aşa, printr-o raţiune
asemănătoare, ceea ce se Îndepărtează mai m ult de spiritul
suprem este prins in mai mari inlănţuiri ale destinului şi
198 Boeth iu s

hominum indissolubili causarum conexione constringit, quae

cum ab i mmob i l i s providentiae profici scatu r exord i i s , ips as
quoque immutabiles esse necesse est. 20 Ita enim res optime
r e g u n t u r, s i m a n e n s i n d i v i n a m e n t e s i mp l i c i t a s
i n dec l i n ab i lem causarum ordinem promat, h i c vero ord a
r e s m u t a b i l e s e t a l i o q u i n t e m e re f 1 u i tu ra s p r o p r i a
i ncommutab i l i tate coherceat.
21 Quo fit, ut, tamets i v o b i s h u n c o rd i n e m m i n i me
c o n s i d e rare v a l e n t i b u s c o n fu s a o m n i a p e rt u rb a t aque
v i dean tur, n i h i l o m i n u s tamen suus modus ad b o n u m
d i rigens c u neta di sponat. 22 N i h i l e s t e n i m , quod mal i causa
ne ab i p s i s q u i d e m i mp r o b i s f i a t ; q u o s , ut u be r r i me
demons tratum est, bonum quaerentes pravus e rror avertit,
n e d u m ordo de s u m m i b o n i c ard i n e profi c i e n s a suo
quoquam deflectat exord i o . 2 3 Quae vero, inquies, potest
u l la in iquior esse confusio, quam u t bon i s turn adversa tu rn
prospera, mal i s e t i am turn optat a turn o d i o s a c o n t ingant?
24 Num i g i tur ea ment i s i n tegri tate h o m i n es degunt, ut,
quos probos i mp r o b o s v e c e n s u e ru n t , e o s q u o q u e , uti
e x i sti mant, esse necesse sit? 2 5 At q u i in hoc h o m i n u m
iudicia depugnant e t , quos alii praemio, al i i supplicio dignos
arb itrantur.
26 Sed concedamu s , ut a l i qu is possit bonos malosque
d i s c e r n e re ; n u m i g i t ll r p o t e r i t i n tu e ri i l l a m i n t i m a m
temperiem, velut i n corporibus d ic i solet, a n i moru m ? 27
Non e n i m d i s s i m i l e est m i racu l u m nesc i e n t i , cur s an is
corporibus h i s quidem d u \ c i a, i l l i s vero amara conve n i ant,
c u r aegri e t i am q u i d a m l e n i b u s , q u i d a m vero ac r i bu s
adiuvantur. 28 At h oc med icus, q u i s a n itatis i p s i u s atque
 M,â ngâieri lc fi losofiei - Cartea I V 199

este cu atît mai liberat de destin, cu cît se apropie mai mult

de acea axă a t llturor lucrurilOl: 1 6 Iar dacă s-a fixat În
stabilitatea sp irituilli suprem, lipsit de m işcare, trece
deasupra legilor necesare ale destinului. I 7 Prin urmare, după
Cll m este argumentarea pentru intelect, naşterea pentru viaţă,
timp u l pen tru eternita te, cerc u l pen tru cen tru, aşa e
inlănţuirea mişcătoare a destinului pentru unitatea statornică
a providenţei. 18 A cea inlănţuire pune În mişcare cerul şi
astrele, rânduieşte stihiile Între ele şi, printr-o schimbare
succesivă, le dă forme felurite; tot ea reÎnnoieşte pe toate
care se nasc şi apun, prin e vo luţii asem ă n ă to a re a le
animalelor şi p la n telor. 1 9 Ea stringe oamen ilor, Într-o
indisolubilă conexiune de cauze, faptele şi soarta 1 961, care,
pornind din inceputurile nemişcate ale providenţei, e necesar
ca şi acestea să fie neschimbătoare. 20 Căci realitatea este
condusă des ă v îrşit, dac ă un itatea care s e găseş te in
inteligenţa divină exprimă o ordine inflexibilă de cauze şi
dacă această ordine reţine În propria ei stabilitate lucrurile
nestabile, care altfel ar pluti În voia Întâmplării.
21 Reiese din acestea că chiar dacă vouă, care nu puteţi
privi ordinea aceasta, vi se par toate conjilze şi tulburi, totuşi
sint toate orândllite după felul lOl� fiind conduse in direcţia
binelui. 22 Fiindcă nu există nimic care să sefacă În vederea
răului, chiar de către cei răi; pe aceştia, după cum s-a
demonstrat cu prisosinţă, o eroare gravă i-a Întors din drumul
binelui, numai să nu se abată de la principiul său ordinea
care işi are obirşia În axa binelui suprem. 23 Dar, vei zice,
poate exista vreo conjilzie mai nedreaptă decît ca cei buni să
aibă parte când de fericire, când de nefericire, iar cei răi să
aibă când cele dorite, când cele detestate. 24 Au oamenii,
prin urmare, acea inteligenţă deplină, Încît cei pe care ii
socotesc buni sau răi să fie cu s iguranţă cum Îi cred ei?
25 in aceasta judecăţile oamen ilor sînt contradictorii şi pe
cei pe care unii îi socotesc demni de răsplată, alţii îi găsesc
demn i de pedeapsă.
200 Boeth ius

aegritu d i n i s modum temperame n tu mque di noscit, m i n i me

m i ratur. 2 9 Qu i d vero a l i ud ani moru m s a l u s v idetur esse
quam probitas, quid aegritudo quam vitia, quis autem al ius
vei servator bonorum vei maloru m depu l sor quam rector
ac m e d i c a t o r m e n t i u m d e u s ? 3 0 Q u i c u m e x a l t a
providentiae specu l a respe x i t , quid un icuique, conveniat,
agnosci t et, quod convenire novit accommodat. 3 1 Hic iam
fi t i l l ud fatal i s ord i n i s in signe m i rac u l u m , cum ab sciente
geritur, quod stupeant ignorante s .
3 2 N a m u t pauc a, quae ratio v a l e t h u m a n a , de d i vina
profu n d i tate perstringam, de hoc, quem tu i u s t i s s i mu m et
aeq u i servan t i s s i m u m putas, omn i a sc ienti providentiae
d i ve rsu m videtu r. 3 3 Et victricem q u i d e m causam d i s ,
v ic t am vero Catoni p l acui sse fami l iaris n o s t e r Lucanus
ammonu i t . 3 4 Hic igitur qu icqu id c i tra spem v i deas geri,
rebus quidem rectus ordo est, opi n io n i vero tuae perversa
confu s i o . 35 S ed sit a l i qu i s i ta bene mo ratu s, ut de eo
d i vinum iudicium pariter h U lllanulllque consentiat, sed est
animi vi ribus infirlllus, cui si quid eve n i at advers i , desinet
colere forsitan i n nocentiam, per quam n o n potuit retinere
fortunam. 36 Parc i t itaque sapiens di spensatio ei, quem
deteriorem facere possit advers itas, ne, cui non convenit,
l aborare patiatur. 3 7 Est a l i u s cunctis v i rtutibus abso lutus
sanctusque ac deo p ro x i m u s ; hunc c o n t i n g i q u i bu s l i bet
adversis nefas providentia iudicat adeo, ut ne corporeis quidem
morbis agitari sinat. 38 Nam ut quidam me quoque excellentior:
aVbpo<; b� lf:POU bElla<; ai8ipf:<; OlKobolll1aav
. 3 9 F i t autem s a e p e , u t i b o n i s s u m m a r e ru m rege n d a
deferatur, u t exuberans retundatur improbitas . 4 0 A l i i s mi xta
Mângâicrile fi losofi e i - Cartea I V 201

26 Să admitem Însă că ar putea cineva să deosebească pe

cei bllni de cei răi; va putea acesta să privească sufletele in
intimitatea şi temperamentul lor, ca să Întrebuinţez un termen
obişnuit În Înţeles fizic? 2 7 El se va minuna, ca acela care
nu ştie pentru ce organismelor sănătoase le priesc la unele
alimente dulci, la altele amare, pen tru ce unii bolnavi sint
Întăriti cu leacuri uşoare, alţii cu medicamente puternice.
28 Dar medicul, care deosebeşte ritmul şi felul particular al
sănătăţii şi al bolii, nu se minunează deloc. 29 Ce altceva
pare a fi sănătatea st!/letească decft cinstea, ce este altceva
boala slifletului, decft viciile şi cine altlll păstrătorul celor
bune şi Îl1depărtătorul celor rele, dacă n u Dumnezeu,
diriguitorul şi doctorul slifletelor? 30 Privind din turnul Înalt
al providenţei el vede şi dă fiecăruia ceea ce i se potriveşte.
31 În aceea constă deosebita minunăţie a ordinii destinului,
că se săvîrşesc de cel ce ştie fapte care inmărm uresc p e
neştiutori.
32 Căci, pentru a mă mărgini la câteva raţionamente pe
care le Înţelege m in tea o m e n ească despre adân curile
dumnezeirii, despre acel pe care tu il socoteşti foarte drept
şi foarte respectuos a l on estităţii, el pare deosebit de
providenţa care ştie toate I 97). 33 Că zeilor le place cauza
victorioasă, iar lui Cato cea invinsă, ne aminteşte prietenul
nostru Luca n u s l 9R1. 34 Prin urmare, deşi vezi că se Întâmplă
aici ceva pe alături de speranţele tale, există totuşi o ordine
În lucruri, iar confuzia care răstoarnă valorile este o aparenţă
subiectivă a minţii tale. 35 Să presupunem Însă că există
cineva cu o conduită m orală atit de ireproşabilă, Încft săfie
de acord asupra lui judecata divină şi cea umană; el este
slab ca rezistenţă sufletească şi dacă i se Întâmplă vreo
nenorocire va inceta poate de a mai cultiva virtutea care n-a
putut să-i păstrezefericirea. 36 Astfel, o inţeleaptă organizare
cruţă pe cel pe care nenorocirea l-ar putea face mai rău şi
nu-l lasă să sufere pe cel ce nu poate răbda. 37 A ltul este
amIII desăvîrşit prin toate virtuţile, sfin t şi apropiat de
202 B oethius

quaedam pro a n imoru m qu a l it ate d i s t r i b u i t , quo s d am . . .

remordet, ne longa fel ic i t ate l u x u r i e n t , a l i o s d u r i s < s i n i t>
ag itari , ut v i rtutes a n i m i p at i e n t i ae u su atque e xe rc itati one
confi rment. 4 1 A l i i plus aequo m e tuu nt, quo d ferre p o s sunt,
a l i i p l u s aeguo des p i c i u n t , quod ferre n o n p o s su n t ; hos in
expe rimentum sui tristibu s duc i L 4 2 N o n nu l l i vene randurn
saec ll l i nomen gl oriosae p re t i o m or t i s e m e r u n t , q u i dam
sup p l ic i i s inexpugnab i l e s exe m p l u m c e t e r i s p raetulerunt
i n v i c t a m m a l i s e s s e v i rt u t e m ; q u a e q u a m r e c t e atque
d ispos i te et ex eorum bono, q u i bu s a c c e d e re v i dentur, fiant,
nu l l a dubi tat io est. 43 N a m i l l ll d q u o q u e , qu o d i mprobis
nunc tristia, nunc optata p ro v e n i u n t , e x e i s d e m ducitur
cau s i s . 44 Ac de t r i s t i b u s qu i d e m n e m o m i ratur, quod eos
malo meritos omnes e x i s t i m ant - qu o ru m q u i d e m supplicia
t u rn ceteros ab sce l e r i b u s d e t e r re n t , t u rn i p s o s , qu ibus
i n v e h u n t u r , e m e n d a n t - l ae t a v e r o m a g n u m b o n i s
arg u m e n t u m l o q u u n t u r, q u i d d e h u i u s m o d i fel i c itate
debeant iudicare, quam famu l a r i s ae p e i mp ro b i s cernant.
45 In qua re i l lu d etiam d i sp e n s a r i c re d o , q u o d est forsitan
al i c ll i u s tam p raeceps atque i mp o r tu n a n a t u r a , ut eum in
scelera potius exacerb are p o s s i t r e i fam i l i a r i s inopia; huius
morbo pro v i dentia c o l l atae p e c u n i ae r e m e d i o medetur. 46
Hic foedatam p ro b r i s c o n sc i e n t i am s p e c tans et se cum
fortuna sua comparans for s i ta n p e r t i m e s c i t , ne, cu ius ei
iucundus u s u s est, s i t t r i s t i s ami s s i o ; m u t a b i t i gitur rnores
ac, d u m fortunam met u i t a m i t t e r e , n e q u i t i a m dere linquil.
47 A l i os in c 1adem m e ri t a m p rae c i p i t a v i t i n d igne acla

fel i c i tas, q u i b u sdam perm i s s u m p u n i e n d i i u s , ut exercit i i

bon i s et mal is esset causa s u pp l i c i i . 48 N a m u t probis atque
Mângâierile fi losofi e i - Cartea I V 203

Dumnezeu; pe acesta pro videnţa până fntr-atÎt fi fereşte de

nenorocire, Îndt nu-l lasă să fie atins n ici de boli. 38 Căci,
după cum a spus cineva mai de seamă chiar decît mine:
Tăriile cereşti ali zidit corpul om ului sfin t 1 99) 39 Dar se
Întâmplă adesea ca posturile de fnaltă răspundere să fie
Încredinţa te celor buni, iar râlltatea săfie nimicită. 40 A ltora
providenţa le Împarte fericirea proporţional cu n enorocirea,
după calitatea sufletelor lor; pe unii fi muşcă, pentru ca ei
să nu se moleşească Într- o fericire Îndelunga tă, fngăduie ca
alţii săfie puternic zgudu iţi, pen tru ca virtuţile lor sufleteşti
să se Întărească prin prac tica şi exerciţiul râbdării. 41 Unii
se tem mai mult dedt trebu ie de ceea ce defapt pot să suporte,
alţii dispreţuiesc mai m ult decît trebuie ceea ce nu pot să
suporte; pe aceştia experienţa fi duce la cunoaşterea de
sine. 42 Unii şi-au dobîndit cu p reţul unei morţi glorioase
un nume venerabil de-a lungul secolelo r, alţii, neînfrânţi În
faţa torturi/or, au dat celorlalţi exemplu că v irtutea nu este
Învinsă de suferinţe; că acestea s e p etrec cu regulă, cu
rânduială şi În interes ul tuturor celor ce par a le suporta,
este departe de orice Îndoială . 4 3 A ceeaşi explicaţie are şi
faptul că celor răi li se Întâmplă c â n d n ep lăceri, când lucruri
dorite. 44 De neplăcerile acesto ra desigur că n imeni nll se
miră, fiindcă toţi socotesc că ei a u m eritat răul; pedepsele
lor pe alţii Îi abat de la nelegiuiri, iar p e cei pe care Îi
lovesc fi corectează; şi bucuriile lor s în t p en tru cei buni
pildă elocventă de ceea ce trebu ie să judece despre o astfel
defericire, pe care o văd adesea În s erviciu l celor răi. 4 5 În
această chestiune cre d că s e p o a t e ţ i n e s e a m ă ş i de
posibilitatea de aji unul cu un tempe rament aşa de iute şi de
neslăpânit, Încît lipsa de cele n e c es a re să-I Împingă până la
nelegiuire; providenta vindecă bo a la a cestuia dându-i ca leac
avere multă. 4 6 Pri v in du -ş ; conştiinţa p ă tată de ticăloşie şi
comparându- şi avu/ia cu sine, s e t e m e p o a te să nu-i fie
dllreroasă pierderea hu n urilo r, CI cărorf% s ire Îi este plăcl/tă;
Îşi va schimba deci cOllduila şi În team a sa de a n u-şi pierde
204 Boethius

i mp ro b i s n u l l u m foed u s e s t , i t a i p s i i n te r se i mp r o b i
n e q u e u n t c o n v e n i re . 4 9 Q u i d n i , c u m a s e m e t i p s i s
d i sc e r p e n t i b u s c o n s c i e n t i a m v i t i i s q u i s q u e d i s s e n t i a t
fac i antque s aepe, quae, c u m gesserint, n o n fu isse gerenda
decernent?
5 0 Ex quo saepe summa i l la providentia prot u l i t i n s i gne
m i racu l u m , ut malos mali bonos facerent. 5 1 Nam d u m
i n iqua s i b i a pes s i m i s g u i da m perpeti vi dentur, n o x iorum
odio f1agran tes ad v i rt u t i s fru g e m redi ere, dum s e e i s
d i s s i m i l es student e s s e , q u o s oderant. 5 2 S o I a e s t e n i m
d i v i n a v i s , c u i m a I a quogue bona s int, c u m e i s competenter
utendo a l i c u i u s bon i e l i c i t effectu m . 53 Ordo enim qu i dam
cuncta c o m p l e c t i tu r, u t , quod ad s i g nata o rd i n i s ratione
decesserit , hoc licet i n alium, tamen ord i n e m relabatur, ne
quid i n regno p ro v id en t i ae l i c eat temeritat i .
54 i\pyaAEov O E �E TauTa 8EOV &c, mlv-r ayopEUEtV.
55 Neque e n i m fas est h o m i n i c u n c tas d i v i n ae operae
mach inas vei ingen io comprehendere veI expl icare sermone.
56 Hoc t a n t u m perspe x i s s e s u ffi c i at, q u o d n a t u rarum
omnium p rod i t o r d e u s i de m ad b o n u m d i ri g e n s cu neta
d isponat du mque ea, q u ae p rotu l i t i n sui s i m i l i t u d i nem,
retinere festi nat, malum omne de rei publ icae suae terminis
per fata l i s seriem necessitatis e l i m i net. 57 Quo fit, ut, quae
i n terris abundare cred u n t u r, si d i sponentem provi de n ti am
spectes, n i h i l u squam mali esse perpendas. 5 8 S e d v i deo te
i a m d u d u m et pondere quaest i o n i s o neratu m et rationis
p ro l i x i t a t e fa t i g a t u m a l i q u a m c a r m i n i s e x s p e c t a re
dulcedinem; acc ipe i g i tu r h austum guo refectus firmior in
u Iteriora contendas .
Mângâieri le fi losofi e i - Cartea I V 205

avuţia, se lasă de rele. 4 7 Pe a lţii i-a p ră b u ş i t În r u m a

meritată o fericire dobîndită pe nedrept, unii au căpătat
dreptul de a pedepsi, pentru ca să existe mijloc de Întărire
pentru cei blllli şi de corecţie pentru cei răi. 48 Căci după
cum nu există nici o legătură Între cei buni şi cei răi, la fel
cei răi nu pot să se Înţeleagă Între ei. 49 De ce n-ar fi astfel,
când viciile sfâşiindu-le conştiinţa, nu sîn t de acord cu ei
Înşişi şi fac adesea lucruri pe care le dezaprobă după ce le­
aufăcut?
50 Din aceasta reiese că deseori acea providenţă supremă
a dat dovadă şi de acest extraordinar miracol, Încît cei răi
să facă pe cei răi buni. 5 1 Fiindcă uneori sufăr nedreptăţi
din partea celor mai răi dintre ei, aprinzându-se de revoltă
Împotriva nedreptăţilor, se-ntorc la roada virtuţii, dorind să
nu mai fie asemenea acelora pe care-i urăsc. 52 Căci numai
puterea divină este aceea pentru care şi răul să poată fi un
bine cândJolosindu-se de el cu măsură, ajunge la realizarea
vreunui bine. 53 Există o ordine care Îmbrăţişează toate şi
cel ce şi-a părăsit locul pentru a intra În altă ordine de lucruri,
rămâne totuşi înăuntrul ordinii, pentru ca să nu se facă loc
la nimic Întâmplător în împărăţia providenţei.
54 E greu ca eu să vorbesc de acestea toate ca un zeu 200)
550mul nu poate să cuprindă cu min tea sa, ori să explice
prin cuvinte organizarea operei divine]() J). 5 6 Nu e deajuns
numai aceasta să vedem că Dumnezeu, creatorul tuturor
fiinţelor, orânduieşte toate, conducându-Ie spre bine şi,
silindu-se să menţină În asemănare cu sine ceea ce el a chemat
la viaţă101), elim ină răul din h otaru l statului său, p rin
înlănţuirea inevitabilă a destinului. 57 De aici rezultă că
răul ce se crede că abundă pe pământ, dacă-I priveşti prin
prisma providenţei rânduitoare, nu se gâseşte n icăieri.
58 Dar văd că de la o vreme tu, împovărat de greutatea
problemei şi obosit de lungimea raţionamentului, aştepţi un
cântec odihnitor; soarbe deci o înghiţitură care te va Întări
şi-ţi va da puteri, pentru a asculta cele ce vor urma.
206 Boeth ius

Metrum V I

S i v i s c e l s i i u ra Tonantis
p u ra sol lers cernere mente,
aspice summi c u l m i n a cael i ;
i l l ic i usto foedere reru m
veterem servant s idera p ac e m .
N o n sol rut i l o c o n c i tus igne
geli d u m P hoebes i mped it axem
nec, quae summo vertice m u n d i
flec tit rapidos U r s a meatus ,
I II
numqu a m occ iduo I o t a p rofu n d o ,
cetera cernens s idera mergi
cupit Oceano ti nguere flammas ;
semper v i c i bu s tempori s aequ i s
Vesper seras nuntiat u mb ras
1 5
reveh itque d i e m Lucifer a l mu m .
S i c aeternos reri c i t c ursus
alternus amor, sic astrigeris
bel lum d iscors exsu lat oris.
Haec concord i a temperat aeq u i s
2 11
elementa m o d i s , ut pugnantia
v i c i bus cedant humida siccis
iungantqlle fidem fri gora flammis,
pendll l lls ignis surgat i n altum
terraeqlle graves pondere sidant.
25
H i s de c au s i s vere tepenti
sp irat fl orifer annus odores,
aestas cererem fer v i d a s iccat,
remeat pomis gravi s autumnus,
h i emem defl u ll s inrigat i mber.
Mângâierile filosofi e i - Cartea IV 207

Po ezia VI
Aceeaşi ordine şi armonie domneşte În tot universul şi
t oa te tind, pri n i ubire, spre Dumnezeu, principiul lor.
C u gânduri luminoase ş i-adânci d e vrei s ă ştii
Cel care-n ceruri tună ce legiuiri urmează
Priveşte fi rmamentul cu înaltele-i tării :
Acolo aştrii pace străveche îşi păstrează
Prin dreapta Învoială cu care s-au legat.
Strălucitor de raze când soarele s-aprinde
Nu-mpiedică pe Phoebe în cerul îngheţat,
Nici Ursa ce zenitul cu repezi căi cuprinde 203 l
Î n valuri să se scalde nu merge niciodată
10 În occidentu-n care, cum v i n să se scufunde,
Priveşte pe-alte astre pe bolta Înstelată
Şi nu doreşte oceanul ca-n el să se afunde.
Întotdeauna Vesper cu-ntoarceri regulate
Vesteşte umbre-ncete şi Lucifer aşterne
IS
D i n nou fru moase zile şi binecuvântate 204 l
Le înnoieşte mersul supus la legi eterne
Iubirea dintre ele şi este exilat
Războiul din ţinutul de stele purtător205l.
Această armonie conduce neîncetat
20
Pe orice elemente ca-n rânduiala lor
Uscatul să dea locul la umedul opus,
Ca frigul legătura cu caldul să păstreze,
Ca focul ce stă-n aer să se ridice-n sus
Ş i -nvins de greutate pământul să s-aşeze.
2S
De aceea-n adierea călduţă a primăverii
Se-mprăştie parfumul din fiecare floare.
Î şi coace Ceres roade în arşiţele verii
De poame pl ină toamna se-ntoarce odihnitoare
Iar iarna e bătută de ploi, zăpezi şi gheaţă.
208 Boethius
30
H aec temperies alit ac profert,
qu icqu id v i tam spirat in o rbe ;
eadem rapiens cond it et aufert
obitu mergens orta supremo.
Sedet interea conditor altus
3S
rerumque regens f1ectit habenas
rex et d o m i n u s , fons et origo,
l e x et sapiens arb iter aeq u i ,
et, q u a e m o t u conci tat i re ,
s i st i t retrahens a c vaga firmat;
40
nam nisi rectos revocans i tu s
f1exos i terum cogat i n orbes,
q u ae nunc stab i l i s continet ordo,
d i ssaepta suo fo nte fat i scant.
Hic est cunctis commu n i s amor
45
repetuntque boni fine teneri,
quia non a l i ter d u rare queant,
n i s i conversa ru rsu s amore
refl uant causae, quae d e d i t e s s e .

Prosa V I I

I Iamne i g i tu r vides, q u i d h aec omnia, quae d i x i m u s ,

consequatur? - Qu i d n a m ? i n q u a m . 2 - Omnem, i n q u i t,
bonam prorsus esse fortu nam. - Et qu i i d , i nquam, fieri
potest? 3 - Attende, inqu it. Cum omn i s fortuna veI i ucunda
veI aspera turn rem u n eran d i e x erce n d i v e b o n o s , t u rn
puniendi corrigend i ve i mprobos c a u s a deferatur, o m n i s
bona, q u a m veI i u s tam constat e s s e veI u t i l e m . 4 N i m i s
-

qu idem, inquam, vera rati o et, s i q u a m p au l o ante docu i s t i

p rov identiam fatu m v e c o n s i d erem, fi r m i s v i r i b u s n i x a
sententia. 5 Sed e a m s i p l acet, i n ter e a s , quas inop inab i les
pau lo ante posu i s t i , numeremus . - Qu i ? i nq u i t . 6 - Quia id
h o m i n u m sermo c o m m u n i s u s u rpat e t q u i d e m crebro
quorundam malam esse fortunam. 7 Visne i g i tu r, i n q u i t ,
-
Mângâieri l e fi losofi e i - Cartea I V 209

30
Această înl ănţuire a timpului hrăneşte
Ş i întreţine tot ce rcspiră-n lume viaţă 206)
Tot ea apucă, îngroapă, sfărâmă ş i răpeşte
Pe bietel e fi inţe în moarte cufundând.
Iar neîncetat, în ceruri, al l um i i ziditor
35
Tronează, universul c u frâu-i conducând,
Stăpân şi rege, obîrş ie şi nesecat izvor,
Dreptăţii legiuire şi arbitru înţelept,
E! cheamă iar la sine pe cele în mişcare
Şi celor rătăcite le-aşază dru m u l drept.
40
Căci dacă nu le-ar pune-ngrădiri pe-a l or cărare,
Chemându- l e să vină de unde au pornit,
Cele ce sînt ţinute în bună rându i re
S-ar pierde de izvorul de u nde au venit.
E l fără încetare e pentru toţi iubire
45
De-orice vieţuitoare e binele dorit
F iindcă-n rostu-i v iaţa i-ar fi cu neputinţă
De nu s-ar reîntoarce s-aj ungă în s fârşit
Condusă de iubire la cel ce i-a dat fi i nţă.

Proza V I I
Soarta este totdeau n a bună În sine. Orice soartă care
pare aspră - dacă nu pedepseşte, Înd reaptă şi Întăreşte.
1 Şi acum vezi ce concluzie urmează, după 101 ceea ce
-

am spus ? - Ce? i-am răspuns eu. 2 - Că orice soartă e

întotdeallna bună.- Ş i cum e cu putinţă aceasta?3 - Ascultă.
De îndată ce orice soartă, plăcută sau aspră, are ca scop fie
s ă răsplătească ş i s ă În t ă rească p e c e i b u n i, fie s ă
pedepsească sali s ă Îndrepte pe cei răi, rezultă c ă oricare
este bună, fiind În acelaşi timp dreaptă şi utilă. 4 - Desigur,
raţionamentul tău este foarte adevărat şi dacă ţin seama de
providenţa şi destinul de care m i -ai vorbit cu puţin înainte,
cugetarea ta se sprij i nă pe temel i i puternice. 5 Totuş i , dacă
vrei, s-o trecem şi pe ea în numărul celor pe care le-ai declarat
ca de neînţeles. 6 - C u m? - Fiindcă este o afirmaţie curentă şi
generală aceea că soarta unora este rea. 7 - Vrei aşadar să ne
210 Boethius
pau l i sper vulgi sermonibus accedamu s , n e n im i u m ve lut ab
h u man i tati s u s u recessisse videamur? - Ut p l acet, i n quam .
8 - Nonne i g i tu r b o n u m censes esse, quod p rodest? - !ta
est, i nquam. 9 - Quae vero aut exercet aut corri g i t , p rodest?
- Fateor, inquam. 1 0 B o n a i g i tur? - Q u i d n i ? S e d haec
-

eorum est, q u i veI i n v i rtute p o s i t i c o ntra aspera b e l I u m

gerunt v e I a v i t i i s decl in antes v i rtutis iter arripiunt. - Negare,
i nquam, nequeo. 1 1 - Quid vero iucunda, quae i n praemium
t r i bu i tu r b o n i s , n u m v u l g u s m a l am e s s e d e c e r n i t ? -
Nequaquam, verum uti est, ita quoque esse optimam censet.
1 2 - Quid rel iqua, quae cum sit aspera, iusto supplicio mal os
c o h ercet, n u m bonam pop u l u s putat? 1 3 - I m m o omnium,
i nquam, quae excogi tari possunt, i u d icat esse m i serrimam.
1 4 Vide i g i tu r, ne o p i n ionem popul i sequentes q u iddam
-

valde inopinab i l e confeceri mu s . - Q u i d ? inquam. 1 5 Ex -

h i s e n i m , ait, quae c oncessa sunt, e ven i t eorum q u idem,

qui veI sunt veI in p o s s e s s i o n e vei in p ro vectu veI in
adept ione v i rt u t i s , omnem, q u aecumque s i t , bonam, i n
i mp r o b i tate vero m a n e n t i b u s o m n e m p e s s i ma m e s se
fortu nam. 1 6 H o c , i n q u a m , veru m e s t , tame t s i nemo
-

audeat confiteri . 1 7 Q uare, inqu i t , ita vir s ap i e n s moleste

-

ferre non debet, quotiens i n fortu nae certamen adducitur,

ut v i rum fortem n o n decet i n d ignari , quotiens i nc repuit
bel I ic u s tu multus. 1 8 Utrique enim huic q u i d e m g lo riae
propagandae, i l I i vero conformandae sapient i ae d i fficu ltas
ipsa materia est. 1 9 Ex quo etiam v irtus vocatur, quod suis
v i ribus n i te n s non superetur advers i s ; neque e n i m vos in
provectu positi virtu t i s d i ffl uere d el i c i i s et e marcescere
voluptate ven i s t i s . 20 Proe l i u m c u m o m n i fortun a a n i m i s
acre conserit i s , ne vos aut tri s t i s opprimat aut i ucunda
corru mpat. 2 1 Firm i s medi u m viribus occupate; q u i cquid
aut i nfra subsistit aut u l tra p rogredi tur, h abet c ontemptum
fel i c i tatis, non h abet prae m i u m l abori s . 22 In vestra e n i m
s i t u m manu, qualem v o b i s fortunam formare m a l i t i s ; omnis
enim, quae videtur aspera, nisi aut exercet aut corrigit, punit.
Mângâieril e fil osofi e i - Cartea I V 211

apropiem puţin de vorbirea vulgului, pentru a nu da impresia

că am pierdut oarecum legătura CII omenirea ? - Cum îţi p lace !
8 Nu crezi că ce e bun e şi folositor?- Ba da. 9 Dar ceea
- -

ce Întăreşte sau lÎ1dreaptă e folositor? - Da. 1 0 Prin urmare

-

şi bun ? - De ce nu? - Dar aceasta este soarta acelora care,

fie clădiţi În virtuţi, poartă război potrivnicii/or vieţii, fie
Întorcându-se din calea viciilor, iau drumul virtuţilor. - N-aş
putea să neg. 1 1 Iar soarta fericită care este dată celor buni
-

ca răsplată nu cumva că vulgul o crede rea ?- Ba deloc; o

socoteşte foarte bună, aşa cum este. 1 2 - Şi pe cealaltă, care
prin asprimea ei constituie o dreaptă pedeapsă pentru cei
răi, o găseşte poporul bună? 1 3 - B a o s o c o t e ş t e m a i
nenorocită decît tot ce s-ar putea închipui. 1 4 Bagă de seamă
-

deci să nu spunem vreun paradox urmândjudecata mulţimii.

- De ce? 1 5 - Din ceea ce am admis rezultă că cei ce sînt În
posesiunea, căutarea sau dobîndirea virtuţii, au Întotdeauna
soartă bună, oricare arfi ea, pe când cei ce rămân În necinste
o au Întotdeauna foarte rea . 1 6 - E adevărat, - conchisei eu -
deşi nimeni n-ar îndrăzni s-o mărturisească. 1 7 - De aceea -

răspunse ea - bărbatul Înţelep t n u trebuie să suporte CII

greutate unele hărţuieli cu soarta, după cum bărbatul viteaz
nu se cuvine să se mânie când sună mobilizarea. 1 8 Căci
pentru fiecare, greutatea Însăşi este prilej pentru unul de a­
şi dobîndi glorie, pentru celălalt de a-şi Întări Înţelepciunea.
1 9 De aici se numeşte virtute, fiindcă, sprijinindu-se pe
puterile sale, n u este În vinsă de potrivniciile vieţii; şi voi,
deprinzându-vă cu dezvoltarea virtuţii, n-aţi venit ca să vă
risipiţi În uşurătate şi să vă istoviţi În plăceri. 20 in sufletele
voastre v-aţi încleştat în luptă aprigă cli intreaga soartă ca
ea să nu vă înăbuşe când este tristă şi să nu vă corupă când
e plăcută. 2 1 Ocupaţi locul de mijloc cu forţe tari; oricine
rămâne în afară, într-o parte sau alta, are dispreţulfericirii,
nu răsplata muncii. 22 in mâna voastră este chipul în care
vreţi să vă dăltuiţi soarta; orice soartă care pare rea, dacă
nu întăreşte sau Îndreaptă, pedepseşte.
212 Boethiu s

Metrum V I I
B e l l a b i s q u i n i s operatus ann i s
u ltor Atrides Phrygiae ru i n is
fratri s amissos thal amos piavit.
I l I e d u m Graiae d are vela c\assi
5
optat et ventos red i mi t cruore,
exuit p atrem m i seru mque tristis
foederat n atae iugu l u m sacerdo s .
F l e v i t ami ssos Ithacus sodales,
quos ferus vasto rec u bans in antro
I II
mersit i mmani Polyphemus a l v o ;
s e d tamen caeco furibundus ore
gaudi u m maestis l acri m i s rependi t .
Herculem du ri celebrant l abores,
i l ie Centauros d o m u i t superbos,
15
abstu l i t saevo spo l i u m leon i
fi xit et certis volucres sag ittis,
pom a cernent i rap u i t drac o n i
aureo laevam grav i or metallo,
Cerberu m tra x i t tri p l i c i catena.
Z II
Victor i m m i te m pos u i sse fertur
pabu l u m saev is d o m i n u m quadri g i s .
Hydra combusto peri i t veneno,
fronte turpatus Achelous amnis
ora demersi t pudibunda ripis,
ZS
Stravit Antaeu m L i b y c i s hare n i s ,
Cacus Euandri satiavit i ras,
quosque p ressurus foret altus o rb i s ,
saetiger spu m i s u m eros notavit.
Ultimus caelum l abor i n reflexo
3 11
sustu l i t collo pretiumque rursus
u l t i m i caelum meru i t labori s .
Ite n u n c , fortes, u b i c e l sa mag n i
ducit exemp l i v i a . C u r i nertes
terga nudati s ? S u perata tel l u s
s idera donat.
Mângâieri le fi losofi e i - Cartea IV 213

Poezia VII
Mitul lui Hercule, care a fost supus la toate încercările
şi chinurile şi a triumfat, câştigând ca răsplată supremă cerul.
Prin zece ani de l upte A trid 2 0 7) a răzbu nat
Pe frate că răpi tă i-a fost a lui soţie,
Pe Frigia-n ruină lăsând-o, neîndurat.
El, însă, vrând cu flota, pe marea azurie,
Să p lece şi cu sânge vînt bun răscumpărând,
Ş i -a scos de tată haina ş i preot s-a făcut,
In triste sacrificii la zei pe fiică dând.
Eroul din ltaca10R) a p lâns că şi-a pierdut
Tovarăşii ce fost-au cu toţii înghiţiţi
10
De Polyp hem cel groaznic, cu pântec nesătul;
Dar totuşi, pierzând ochiul, ca cei nenorociţi,
Şi-acesta bucuria şi-a răsplătit destul.
Lui Hercul pentru munca-i mărirea i-a fost p lată:
Pe aprigii Centauri în luptă i-a supus,
15
S-a îmbrăcat cu p ielea de la un leu109) luată,
Şi cu săgeţi ochite de păsări1 l O) a răpus
Cu mâna-i grea de aur, el poame1 1 1 ) a răp i t
Unui dragon ce-o pază le-avea neîncetat.
Pe Cerber cu trei lanţuri legat l-a domolit,
Î nvingător se spune că drept păşune a dat
La n i şte cai în furii pe-al lor stăpân. 2 1 2 ) Zdrobită
Î n foc pierit-a H ydra, eu tot veninu-i rău,
Iar rîul Achelous cu fruntea murdărită,
Ş i-a întors înruşi nate priviri spre fundul său 2 l3) '\\
25
I n lybice n isipuri pe Antaeus l-a răpus . 2 1 4 )
Iar Cacus lui Evandru i-a potolit mânia
Şi umerii ce lumea aveau s-o ţină sus.
Au fost pătaţi de spuma unui mistreţ 2 1 5 ) . Tăria
Cu care cea din urmă grea muncă a fost răbdată,
30
Căci pe grumaz el cerul ţinea 2 1 6). I-a c i nstit
Pentru această trudă cu cerul ca răsplată.
Mergeţi pe calea înaltă ce vi s-a dăruit
Ca o măreaţă p i ldă. Fiţi bravi ! Puteţi fugi
Fără curaj ? Pământul de-l veţi fi b i ruit
Stăpâni pe cer veţi fi .
LIBER V

CARTEA V
216 Boethius

Prosa 1

I D i xerat orationi sque cursum ad alia quaedam tractanda

atque expedienda vertebat. 2 Tu rn e g o : Recta qll i dem,
i nquam, ex hortatio tu aqlle prorsus allctoritate d i g n i s s i ma,
sed q u od tu dudu m de p rovidentia qllaestionem p lu r ibus
al i i s i m p l i c i tam esse d i x i st i , re experior. 3 Quaero enim, an
esse a l i qu id o m n i n o et quidnam esse c as u m arbitrere . 4 -

Tu rn i l la : Fest i n o , inqu i t , debitum p ro m i s s i o n i s abso l vere

v i amque t i b i , qua patriam reveharis, aperire. 5 Haec autem
e t s i peru t i l i a c o g n i t u , tamen a p ro p o s i t i n o s tri tramite
pau l i sper aversa sunt verendumque est, ne dev i i s fatigatus
ad emetiendum rectum iter sufficere non possi s . 6 - Ne id,
inqllam, prorsus vereare ; nam q u i e t i s m i h i loco fue r i t ea,
q u i b ll s max ime delector, agnoscere. 7 S i m u l , c u m o mne
disputat i o n i s tuae latll s i nd u b i tata fide constiterit, n i h i l de
sequentibus ambigatur.
8 Turn i l l a : Morem, inqvit, geram tibi, s i mu lque s i c orsa
e s t : S i qu i dem, i n q v i t , a l i qu i s e ventum temerario motu
n u l l aq ll e c a u sarum c o n e x i o ne p ro d u c t u m c a s u m e s s e
defi n i at, n i h i l o m n i n o c a s u m e s s e con firmo et p raeter
s u b iectae rei s i g n i fi cationem i n anem prors u s vocem esse
decerno; quis enim cohercente in ordi nem cuncta dea l ocus
esse u l lus temeri tati reliquus potest? 9 Nam n i h i l e x n i hilo
e x s i s tere vera sentent i a est, cui nemo u mquam veterum
refragatu s est, quamquam id i l l i non de operante principio,
 Mângâieril e fi losofiei - Cartea V 217

Proza 1
Hazardul, ca eveniment accidental, care se petrece fără
cauză, nu există. Nimic nu se naşte din nimic. Tot ce ni se
pare fără cauză îşi are originea în ordinea intimă a naturii,
care este condusă de Providenţă.
1 Filosofia vorb i se astfe l şi, schimbând subiectul , era gata
să înceapă a trata şi lămuri alte chestiuni. 2 I-am spus atunci : ­
Sfatul tău este b u n ş i vrednic d e autoritatea ta, dar vorba p e
care mi-ai spus-o adineauri, c ă problema providenţei este legată
de multe altele, o verific acum pe teren. 3 A stfel iată, te Întreb,
de crezi în întâmplare ş i ce este ea? 4 Mă grăbesc - răspunse
-

ea - să mă achit de promisiunea făcută şi să-ţi arăt cărarea

pe care să te Întorci acasă. 5 Cunoaşterea cestei chestiuni,
Însă, deşi foarte folositoare, ne cam Îndepărtează totuşi de
la calea noastră şi mă tem ca nu cumva, obosindu-te pe căi
lăturalnice, să nu poţifi În stare să duci până la capăt drumul
cel drept. 6 Nu te teme; este pentru mine o adevărată odihnă
-

să cunosc aceste probleme, care mă desfată foarte mult. 7 Când

orice latură a discuţiei tale va fi întemeiată pe o convingere
necontestată, nu voi m a i avea n i c i o îndoială pentru cele ce
urmează.
8 - Te voi convinge - zise ea - şi îndată începu astfe l :
Dacă hazardul se defin eşte c a un eveniment Întâmplător,
produs fără nici o înlănţuire cauzală, te-asigur că el nu există
şi-ţi declar că acest cuvînt, necorespunzând ca Însemnătate
vreunei realităţi, este o vorbă goală; căci dacă Dumnezeu
cuprinde În ordinea sa tot ceea ce există, mai poate rămâne
vreun loc pentru hazard? 9 Maxima care spune că din nimic
n ll se naşte nil1l ic 2 1 7) este adevărată, şi nimeni dintre cei

vechi Il-a cOll testal-o vreodată, deşi ei au luat-o ca temelie a

218 Boethius

sed de material i subiecto hoc o m n i u m de natura rat i o n u m

quas i quoddam i e c e r i n t fu ndame ntum. 1 0 At s i nu l l i s e x
cau s i s a l iq u i d oriatur, id de n i h i l o o r t u m esse v ideb i tur;
quodsi hoc fieri nequ i t , ne casum quidem huius mod i esse
possi b i l e est, qualem pau l o ante defi n i v i m u s .
I I - Q u i d ig itur, inquam, n i h i l ne e s t , quod veI c a s u s veI
fortuitum iure appel l ari queat? An est aliquid, tametsi vu lgus
l ateat, cui vocabu l a ista conveniant? 1 2 - Ari stoteles meus
id, i n q u i t , in P h y s i c i s et b re v i et veri pro p i n q u a ratione
defi n i v i t . 1 3 - Quonam, inquam, modo? - Quotiens, ait,
aliquid c u i u sp i am rei grat ia geritur a l i u dque q u i bu sdam de
cau s i s , quam quod intendebatur, o b t i n g i t , casus vocatur,
ut si q u i s colendi agri c au sa fod i en s h u m u m defo s s i auri
pondus i n v e n i a t . 1 4 Hoc i g i tu r fortu i to qu idem c red itur
acc i d i s se, verum non de n i h i lo est; nam p roprias causas
h abet, quaru m inprov i su s inopi natusque concursus casum
v idetur operatu s . 1 5 Nam nisi c u l tor agri humum foderet,
n i s i eo l oci pecuniam suam depositor obru i sset, aurum non
esset i n ventum. 1 6 Hae sunt igitur fortu iti causae compendii,
quod ex obviis sibi et confluentibus cau s i s , n o n e x gerentis
i n tentione proven i t . 1 7 Neque enim veI qui aurum obru i t
v e I q u i agru m exerc u i t , ut ea pecun i a repperi retur, i ntendit,
sed, uti d i x i , quo i l i e obru i t , hunc fod i s s e c o n ven i t atque
concurrit. 1 8 L i cet i g it u r defi n i re casu m esse i n op i n atu m
ex confl uentibu s c au s i s i n h i s , quae o b a l i q u i d geruntur,
event u m . 1 9 Concurrere vero atque c on fl u e re c ausas fac it
o rd o i l I e i n e v i t a b i l i c o n e x i o n e p ro c e d e n s , q u i de
p ro v i d e n t i a e fo n t e d e s c e n d e n s c u n c t a s u i s l o c i s
temporibusque d i sponit.
 Mângâieri le fi losofiei - Cartea V 219

tutu ror raţionamentelor, nu Cll privire la principiul activ, ci

CII privire la materia creată, adică la lIaturafiinlelor. 1 0 Dacă

se naşte ceva fără nici o cauză, va părea că s-a născut din

nimic; iar dacă aceasta n u se poate Întâmpla, nici hazardul
nu e posibil, cel puţin Înforma În care l-am definit adineauri.
I l Ce, atunci nu există nimic care să poată fi numit pe
-

drept hazard sau întâmplare? Sau există ceva care scapă

înţelegerii vulgulu i , dar căruia totuşi i se potrivesc aceste
denumiri? 1 2 - Discipolul meu Aristotel a definit acest cuvînt
Într-un chip simplu şi apropiat de adevăr2 l RJ, În Fizicele sale.-
13 Cum? întreb eu.- Ori de câte ori, - a răspuns ea - o acţiune
care se săvîrşeşte Într-un scop oarecare, din anumite cauze,
ajunge la altceva decît Îşi propusese, se numeşte hazard, Cl/m
arfi bunăoară atunci când cineva, săpând pentru a-şi m unci
ogorul, descoperă o cantitate de al/r Îngropat În pâmânt.
14 A cesta este un caz ce se crede afi datorit Întâmplării, dar
el nu apare din nim ic; are cauze proprii, a căror Întâlnire
neaştep tată şi n eprevăzu tă, pare săfi produs În tâmplarea.
1 5 Într-adevăl� dacă agricultorul nu sâpa pământll1 şi dacă
cineva nu şi-ar fi Îngropat banii acolo, n-ar fi fost găsit
aurul. 1 6 A cestea sînt cauzele unui câştig Întâmplător, provenit
din cauze care se Întâlnesc şi se întretaie nu din intenţia
autorului lor. 1 7 Fiindcă nici cel ce a ascuns aurul, n ici cel
ce a săpat pământul, n-au avut intenţia ca acei bani să fie
descoperiţi, ci, după c llm am spus, s-a nimerit printr- un
concurs de împrejurări ca ceea ce unul ascunsese, celălalt
să găsească. 1 8 Se poate deci defini hazardul ca un eveniment
neaşteptat, adus de cauze care se Întâlnesc în fapte ce se
petrec cu un scop oarecare. 1 9 Dar Întâlnirea şi Îfltretăierea
în tre cauze este datorită a c e le i o rdin i care, a vând o
inevitabilă Înlănţuire şi coborînd din izvorul providenţei
orânduieşte toate fenomenele În spaţiu şi timp.
220 Boethius

Metrum 1

Rup i s Achaemen i ae scopu l i s , u b i versa sequentum

pectori bus figit spicu l a pugna fu gax,
Tig r i s et Euphrates una se fonte resol v u n t
e t mox a b i u n c t i s d i ssoc i an tu r aqu i s .
S i coeant cursumque iteru m revocentur i n u n u m ,
confluat, a l tern i q u o d tra h i t u n d a v ad i ,
conven ient puppes e t v u l s i f1u m i ne tru n c i
m i x taque fortu itos i mpl icet u n d a modos ;
quos tamen ipsa vagos terrae dec l i v i a casus
I II
gurg i t i s et lapsi defluus ordo reg it.
S i c , quae perm i s s i s f1u itare v i detu r haben i s ,
fors p a t i t u r frenos ipsaque l e g e meat.

Prosa II

1 A n i m ad verto, i nquam, idque, u t i tu d i c i s , i ta esse

consentio. 2 Sed in hac haerentium sibi serie cau sarum estne
u l l a nos tri arb i trii I i bertas an ipsos quoque h u m anoru m
motus ani morum fatal i s catena constri n gi t ? 3 - Est, inqu i t ;
neque e n i m fuerit u l l a rationalis natura, q u i n eidem libertas
ads i t arbitri i . 4 Nam quod ratione u t i natura l i te r potest, i d
habet iudicium, quo quidque d iscernat; per s e igitur fugienda
optandave d i no s c i t . 5 Q u o d vero q u i s o p t a n d u m e s se
i ud icat, petit; refu g i t , ve ro quod aestimat esse fug iendum.
6 Quare, quibus i n i p s i s inest ratio, i n est e t i a m volendi
nolendique l i bertas, sed h anc non i n o m n i bu s aequa m esse
 Mângâierile fi losofiei - Cartea V 221

Poezia 1
Hazardul, ca u n rîu a l cărui izvor este ascuns, îşi are
obîrşia În determinismul cosmic.
Î n Achemenia2 19l, unde d i n fugă în p iept c u săgeata
Urmăritorul lovit este de cel urmărit220l,
De sub o stâncă din munţi izvorînd Eufratul şi Tigrul ,
Pleacă-mpreună întâi, d a r mai apoi se despart.
Dacă din nou s-ar uni şi în matcă îndeobşte ar curge,
Ceea ce duc despărţit împreună ar p luti
Trunchi uri purtate de ape, corăbii ar merge la vale,
Şi j ucăuş peste tot undele s-ar învârt i ;
Totuşi această mişcare-n schimbările ei e condusă
10
De ale apelor legi şi de pământu-nclinat.
Tot aşa soarta ce pare că merge cu frânele-n voie
Are zăbale şi legi ce o-nfrâncază mereu.

Proza II
Libertatea voinţei scapă determinismului cauzat. Voinţa
e liberă, În raport cu virtutea şi cu contemplarea divinităţii ;
e a este determinată de pasiuni şi vicii.
1 Î mi dau seama, - zic - ş i recunosc că aşa e, cum spui
-

tu. 2 Dar în această serie de cauze care se înlănţuie între ele

există liberul nostru arbitru sau şi mişcările sufleteşti sînt strînse
în cătuşele fatalităţii? 3 - Există, - răspunse ea; căci nu este
fiinţă raţională căreia să-i lipsească liberul arbitru. 4 Într­
adevăl� cel ce poate din firea sa să se folosească de raţiune,
acela posedă judecata prin care are putinţa să aleagă;
distinge prin sine deci ce să dorească şi de ce să fugă. 5 El
caută ceea ce socoteşte că e de dorit; şi fuge de ceea ce
crede că trebuie evitat. 6 De aceea cei care au raţiune au şi
libertatea de a voi sau de a nu voi, dar declar că această
liherlale 111/ e egală pentru toţi. 7 Esenţele superioare au
222 Boeth ius

e o n s t i tu o . 7 N a m s u p e rn i s d i v i n i s q u e s u b s t an t i i s et
p e rs p i e a x i u d i e i u m e t i n e o rr u p t a v o l u n tas e t eff i e a x
optatorum p raesto est potes tas . 8 H u m anas v e r o an i mas
liberiores qu idem esse neeesse est, cum se in mentis d i vinae
speeu latione eonservant, m i n u s vero, cum d i l abuntur ad
eorpora, m i nusque etiam, cum terre n i s artubus eoll igantur.9
E x trema vero est servi t u s , c u m v i t i i s d e d i t ae ration i s
p ro p r i ae p o s s e s s i o n e e e e i d e ru n t . I O N a m u b i o e u l o s a
summae luee veritatis ad i n feriora et tenebrosa deieeerint,
mox i nseitiae nube ealigant, pernieiosis turbantur affeetibus,
q u i b u s aeeeden do eonsentiendoque, quam i n v e x ere s i b i ,
ad i u v ant serv i tutem e t s u n t quodam modo propria l ibertate
eaptivae. I I Quae tamen i l i e ab aeterno cu neta prospi eiens
p ro v i d e n t i ae e e rn i t i n tu i tu s e t s u i s q u ae q u e m e r i t i s
p raedestinata disponit.

Melrum II

/ 1 ) '- '\ I ) � ,
I1UVT E<pOpUV Kat 1tUVT E1tUKOUEtv
puro c l arum l u m in e Phoebum
mel l i flui eanit oris Homeru s ;
qui tamen i n t i m a v i seera terrae
non valet aut pelagi rad iorum
i nfi rma perru mpere luee.
Haud sic mag n i eondi tor orb i s ;
huie ex a i t o c u n e t a tuenti
nulla terrae mole res i stunt,
10
non n o x astris n u b i bu s obstat.
Quae s i n t, quae fuerint v e n i antque,
u n a mentis eern i t i n i e tu ;
quem, q u i a res p i e i t o m n i a s o l u s ,
v e r u m p o s s i s d i e ere s o l e m .
Mângâierile fi losofiei - Cartea V 223

desigurjudecata pătrunzătoare, voinţă neştirbită şi p uterea

oricând gata de a-şi Îndeplini dorinţele. 8 Sufletele omeneşti
Însă sînt neapărat mai libere când rămân În con templarea
inteligenţei divine; libertatea li se micşorează când ele se
coboară În corpuri şi se micşorează şi mai m ult când sînI
strînse În legături pământeşti. 9 Robia lor este extremă când,
alunecate pe panta vicii/OI; şi-ali pierdut posesiunea raţiunii
proprii. 1 0 Căci În momentul În care şi-ali m u tat ochii de la
lumina adevărului suprem spre lumea de jos şi Întunecoasă,
Îndată sînt În văluite de norul ignoranţei şi lulburate de
pasiuni periculoase, pe care primindll-le şi consimţindu-le
îşi măresc robia ce şi-au adus-o şi sînI oarecum captive ale
propriei lor libertăţi. 1 1 Pe acestea tOlllŞi, providenţa, care
priveşte din eternitate totul, le vede şi le orându ieşte,
predestinându-le pe fiecare după meritul lor:
Ea vede tot şi Înţelege tot.2 1 l )

Poezia II
Dumnezeu cuprinde cu privirea sa trecutul, prezentul
şi viitorul În acelaşi moment.
Cântat d e Homer cel cu glasul de m iere
E Phoebus lucind de curată lumină222),
Î n fundul pământului însă putere
El n-are a pătrunde cu rază senină
Ş i nici în oceane ce-adânci se întind.
Dar nu-i tot aşa ziditorul cel mare;
Privirile sale pe toate cuprind,
Să- i stea împotrivă nu este în stare
Pământul sau noaptea cu sumbră cerni re.
10
Pe-acelea ce sînt, ce au fost, sau ce v i n2 2 3 ) ,
Le are-ntr-o singură înaltă privire;
El toate le vede cu ochiul divin224 l ,
EI singur e soare cu dreaptă numire.
224 Boethiu s

Prosa III

1 Turn ego : E n , inquam, d i ffi c i l iore rursus a m b i g u i tate

confu ndor. 2 Quaenam, inquit, i sta est? lam e n i m , qu ibus
-

pertu rbere, c o n i ec t o . 3 - N i m i u m , inquam, adversari ac

repugnare v idetur praenoscere universa deum et esse u l lum
l ibertati s arbitriu m . 4 Nam si cuncta prosp i c i t deus neque
fal l i u l lo modo potest, evenire necesse est, quod providentia
futurum esse prae v i derit. 5 Quare si ab aeterno non facta
h om i nu m modo, sed e t i a m c on s i l ia v o l u ntate sque
praenoscit, nul l a erit arbitrii l i bertas ; neque en i m v e i factum
a l i u d u l l u m v e i q u ael ibet e x s i stere poterit vo luntas, n i s i
q u a m nescia fal l i providentia d iv i n a praesenseri t. 6 N a m si
a l i orsum, quam provi sae sunt, detorqueri v alent, non iam
erit futuri firma praescientia, seq opinio potius incerta, quod
de deo c redere nefas i u d i c o .
7 Neque e n i m i l l am probo rati o n e m , qua se q u i d am
c redunt hunc q u aes t i o n i s nodum posse d i s s o l vere. 8 Aiunt
enim non ideo quid esse eventurum, quoniam i d providentia
futurum esse prospexerit, sed e c ontrario p o t i u s , quon i am
quid futurum est, i d d i vi na m prov identiam l atere non posse
eoque modo necessariu m h oc i n contrariam relabi partem .
9 Neque e n i m necesse e s s e contingere, q u ae prov identur,
sed necesse esse, quae futura sunt, provideri , qu a s i vero,
q u ae c u i u s r e i c au s a s i t , p r a e s c i e n t i a n e fu t u r o r u m
necessitatis a n futurorum necessitas providentiae, l aboretur
ac non i l lud demonstrare nitamur, quoquo moda se se h abeat
orda c au s arum , necessarium esse eventum prae s c i t aru m
Mângâieri le fi losofiei - Cartea V 225

Proza III
Cum se Împacă libertatea voinţei cu preştiinţa divi nă?
Da că Dumnezeu ştie mai dinainte faptele oamenilor este
necesa r ca ele să se p r o d u c ă a ş a c u m le-a p revăz ut
providenţa, şi omul n u m ai e liber nici pe gândurile, nici
pe fap tele sale. Filoso fi a p ro m i t e să Î n l ă t u re a ce a s tă
contradicţie.
1 - Iată, - zic eu atunci, - m-am Înfu ndat din nou Într-o
încurcătură mai grea.2 - Care? răspunde Filosofia. 3 - Mi se
-

pare o prea mare opoziţie şi contradicţie Între faptul că

Dumnezeu cunoaşte dinainte toate şi acela că ar exista vreun
l iber arbitru225J. 4 Î ntr-adevăr, dacă Dumnezeu cunoaşte totul
de la Început şi nu se poate înşela În nici un chip, este necesar
ca e v e n im e n t e l e să se p r o d u c ă a ş a c u m l e - a p revăzut
providenţa. 5 Deci dacă din eternitate cunoaşte mai d inainte
nu numai faptele, dar chiar gândurile şi voinţele oamenilor n u
va exista n i c i u n l iber arbi tru; fi i n dcă n-ar putea exista vreun
fapt sau vreo v o i nţă, decît cu prevederea prov i denţei d i vine
care n u ştie să greşească. 6 Căci dacă acestea ar p utea lua altă
cale decît aceea care li s-a prevăzut, preştiinţa viitorului nu va
fi puternică, c i mai degrabă o bănuială nesigură, ceea ce nu mi
se pare legi uit să cred despre Dumnezeu.
7 Şi nu aprob nici acel raţionament prin care unii cred că
pot dezlega nodul acestei probleme. 8 Ei zic că nu fii ndcă l-a
prevăzut providenţa se va Întâmpla un fenomen, ci dimpotrivă
pentru că va avea să se Întâmple, el nu poate scăpa providenţei
divine, că În acest mod datele problemei se răstoarnă. 9 Nu e
necesar să se Întâmple cele ce se prevăd, ci trebuie să fie
prevăzute cele ce se Întâmplă; ca şi cum greutatea ar consta În
a afla care fenomen este cauza celuilalt, anume de a afla dacă
preştiinţa e cauza necesităţii fenomenelor sau necesitatea lor
este cauză a pro v i d e n ţ e i şi ca şi cum nu ne-am s i l i să
226 Boethiu s

re ru m , e t i am s i p rae s c i e n t i a fu t u r i s r e b u s e v e n i e n d i
neces s i tatem non videatur i nferre .
1 0 Ete n i m s i q u i s piam sedeat, opin ionem, quae eum
sedere c o n iectat, veram esse necesse est atque e converso
rursus , si de quopiam vera s i t o p i n i o , q u o n i am sedet, eum
sedere necesse est. I l In utroque i g i tur necessi tas inest, in
hoc quidem sedend i , at vero in altero veritat i s . 1 2 Sed non
i d c i rc o qu i sque sedet, quoniam vera est o p i n i o , sed h aec
potius vera est, quoniam quempiam sedere praec e s s i t . 1 3
Ita cum causa veritatis e x altera parte procedat, inest tamen
commu n i s in u traque necessitas.
1 4 S i m i l i a de p rovidentia futu risque rebus rat i o c i nari
p a te t ; n a m e t i a m s i i d c i rc o , q u o n i a m fu t u r a s u n t ,
providentur, non vero ideo, quoniam providentur, even iunt,
n i h i l o m i nu s tamen a deo vei ventura provideri veI p rovisa
necesse est even i re p ro v i sa, quod ad perimendam arb i t r i i
l ibertatem solum sat i s e s t . 1 5 l a m vero quam praeposterum
est, ut aeternae praescientiae temporal i u m reru m e ventus
c au s a esse d icatu r ! 1 6 Quid est autem al iud arbitrari ideo
deum fu tu ra, q u o n i am sunt e v e n tu ra, p r o v i d e re , quam
putare , q u ae olim acciderunt, causam summae i l l iu s esse
prov i dentiae ? 1 7 Ad haec s ic u t i , c u m quid esse scio, i d
ipsum esse necesse est, ita, c u m q u i d futurum n o v i , i d ipsum
futuru m esse necesse est; sic fit igitu r, ut eventus praescitae
rei nequeat e v i tari . 1 8 Postremo s i q u i d a l i q u i s a l iorsum,
atque sese res h abet, e x i s t i met, i d non modo sc i e n t i a non
est, sed est opinio fal lax ab scientiae veri tate longe d i versa.
1 9 Q u are s i q u i d i t a fu t u r u m e s t , ut e i u s c e r t u s ac
necessarius non sit eventus, i d eventurum esse praes c i r i
Mângâierile fi losofiei - Cartea V 227

dem onstrăm că, ori în ce chip s-ar petrece ordinea cauzelor,

este necesar să se produeă fenomenele preştiute, chiar dacă
preştiinţa nu pare a impune fenomenelor viitoare necesi tatea
de a se întâmpla.
1 0 Dacă bunăoară un om şade, j udecata care presupune că
el şade este în mod neeesar adevărată, şi invers, dacă despre
un om este adevărată afirmaţia care spune că el şade, apoi e l
trebui e să fie aşezat î n acel momenL l 1 Există deci î n ambele
cazuri necesitate: în unul şederea, în celălalt adevăru l . 1 2 Dar
nu de aceea şade cincva, fiindcă j udecata cste adevărată, ci
mai degrabă aceasta este adevărată pentru eă i-a precedat
şederea cuiva. 1 3 Astfe l , deşi cauza adevăru lui v i ne din altă
parte, există totuşi o necesitate comună În fiecarc.
1 4 Se poate j udcca Ia fel despre providenţă în legătură cu
evenimentele viitoare; căci c hiar dacă de aceea sînt prevăzute
fiindcă se vor întâmpl a şi nu de aceea se întâmplă pentru eă
sînt prevăzute, totuşi Dumnezeu prevede neapărat tot eeea ce
se va întâmp la şi face să se întâmple tot ceea ce a prevăzut,
fap t care singur este de aj uns ca să suprime liberul arbi tru . l S
Ş i apoi cît e de fără sens să se afirme eă devenirea faptelor În
timp este cauza preştiinţei divine. 1 6 Ce este altceva a crede că
de aeeea Dumnezeu prevede cele viitoare fiindcă ele se vor
întâmpla, decît a socoti că cele ce s-au Întâmpla sînt cauza
acelei providenţe supreme? 1 7 Pe lângă acestea, după cum
când ştiu sigur că există ceva, acest ceva trebuie să existe, tot
aşa când ştiu sigur că se va produce ceva nou, va trebu i să se
producă; de aici rezul tă dec i că nu poate fi evitată producerea
unui lucru preştiuL I 8 Î n s fârşit dacă cineva socoteşte un l ucru
altfel deCÎt este el în realitate, aceasta nu numai eă nu e ştiinţă,
dar este o fal s ă j udecată, cu totul contrarie adevărul u i
ştiinţifi c . 1 9 Deci dacă s c va întâmpla un eveniment fără ca
producerea lui să fie sigură şi necesară, cine ar p utea şti mai
d inainte că el se va întâmpla? 20 Căci după cum adevărata
228 Boethiu s

qui poterit? 2 0 S icut e n i m scientia ipsa i mpermixta est

fal s i t at i , ita i d , quod ab ea c o n c i p i tu r, esse a l i ter atque
c o n c i p i tu r, nequ i t . 2 1 Ea n amque causa est, c u r mendacio
scientia c areat, quod se i t a rem quamque h abere neces se
est, u t i eam sese h abere scientia compreh e n d i t .
22 Q u i d i g i tu r, q u o n a m mod o d e u s h aec i ncerta futura
praenoscit? 23 Nam s i i n e v i tab i l iter eventura censet, quae
etiam non e v e n i re p o s s i b i l e est, fal li tur, quod non sentire
moda nefas est, sed etiam voce proferre . 24 At s i ita, uti
sunt, ita ea fu tura esse decern it, ut aeque veI fieri ea veI
non fieri posse cognoscat, quae est h aec p raesc ientia, quae
n i h i l certum , n i h i l stab i l e c o mprehendi t ? 25 Aut q u i d hoc
refert vatic inio i l l o rid iculo Ti res iae
Qu icqu i d d i c a m , aut erit aut non?
2 6 Quid e t i a m d i v i n a p r o v i d e n t i a h u m a n a o p l n l O n e
prae s t i teri t , s i u t i h o m i n e s incerta iud icat, quorum est
i n certus eventus? 27 Quodsi apud i l lu m rerum omnium
certi ssi mum fontem nihiJ incerti esse potest, certus eorum
est eventus, quae fu tura firmiter i I l e p raesci erit.
2 8 Quare n u l i a e s t human i s c o n s i l i i s act i o n i b usque
l i bertas, quas d i v i n a mens sine fal s i tatis errore cuncta
p rospiciens ad unum alligat et constri ngit eventu m . 29 Quo
s e m e I r e c e p t o q u a n t u s o c c a s u s h u m a n a r u m re r u m
consequatur, l iquet. 3 0 Frustra enim bonis malisque praemia
p o e n ae v e p r o p o n u n t u r, q u ae n u I l u s m e ru i t l i b e r ac
volu ntarius motus ani moru m . 3 1 Idque o m n i um v i de b i tur
iniqui ssimum, quod nunc aequ issimu m iudicatur, veI pun iri
improbos veI remunerari probos , quos ad a lterutrum non
propria mittit voluntas, sed futuri cogit certa nec e s s i tas.
32 Nec vitia i g itur nec v i rtutes q u icquam fuer i n t , sed
Mângâieri le fi lQsofiei - Cartea V 229

ştiinţă n u este amestecată cu erori, tot aşa ceea ce e conceput

de ea nu poate fi a ltfel decît e conceput. 2 1 De aceea ştii nţa e
l ipsită de minciună, pentru că orice lucru estc neapărat aşa
cum îl înţelege ea.
22 Cum cunoaşte mai dinaintc Dumnezeu un viitor nesigur?
23 Dacă crede că se vor întâmpla sigur evenimente care ar
putea să nu se întâmple, se înşeală şi aceasta e o impietate nu
numai de exprimat, dar chiar de conceput. 24 Iar dacă socoteşte
că ele vor fi aşa cum sînt, că adică vor putea deopotrivă să se
întâmple sau să nu se întâmple, ce fel de preş tiinţă e aceea al
cărei domeniu n-are nimic sigur, nimic stabil? 25 Î ntrucât diferă
de acea ridicolă profeţie a l u i Tiresias:
Tot ce spun, v a fi sau nu va fi? 226)
26 Ş i ce autoritate va avea providenţa div i nă în faţa j udecăţii
umane, dacăj udecă întocmai ca oamenii, nesigure evenimente
ce se produc nesigur? 27 Dacă înlăuntrul providenţei - acest
izvor u n iversal al oricărei certitudini - nu poate exista nimic
nesigur, este s i gu ră producerea faptelor a căror real i zare
ea le-a preştiut cu siguranţă.
28 De aceea nu există nici o l ibertate în hotărârile şi acţiunile
omeneşti ; inteligenţa d i vină, care prevede totul fără greşeală,
le leagă într-o s i ngură u ni tate ş i l e determi n ă desfăşurarea.
29 Odată adm i s acest principiu se vede c lar ce deznodământ
tragic au l ucrurile omeneşti. 30 Căci zadarnic se propu n celor
buni şi răi recompense şi pedepse, pe care nu le-a meritat nici
o mişcare l iberă ş i v o lu ntară a sufletul u i . 3 1 Şi, ceea ce acum
se socoteşte foarte drept, va părea de o nedreptate extremă să
fie pedepsiţi cei răi, sau să fie răsplătiţi cei buni, pe care nu îi
mână spre una din aceste două alternative voinţa lor proprie,
ci îi constrînge o necesitate implacab i lă a ceea ce va avea să
fie. 32 Deci nici vici i le, nici virtuţile n-au în sine vreo existenţă,
ci sînt mai degrabă un amestec nedefinit al consecinţelor tuturor
faptelor omeneşti , concluzie cu atît mai criminală cu cât, dacă
230 Boeth iu s

o m n i u m meritorum pot i lls m i xta atque i n d i screta confusio,

quoque nihil sceleratius excogitari potest, cum ex providentia
rerum omnis ordo ducatur n ih i lque cons i l i i s liceat humanis,
fi t, u t vitia quoqlle nos tra ad bonorum o m n i u m referantur
auctore m . 33 I g i tu r nec sperandi a l i qll i d n ec deprecandi
u l l a rat i o e s t ; q u i d e n i m vei speret qu i sque vei e t i am
deprecetur, quando optanda omn ia series indeflexa conectit?
34 Auferetur igitll r u nicum i l lud i n ter homines deumque
commerc i u m sperand i s c i l icet ac deprecand i , si qu idem
iustae hum i litati s pretio inaestimabilem vicem divinae gratiae
promeremur, q u i s o l u s modu s est, quo c u m deo c o l l oqui
h o m i n e s p o s s e v i d e an t ll r i l l i q ll e i n ac c e s s ae luci p r i u s
quoque, q u a m i mpetrent, i p s a suppl icandi ratione coniungi .
3 5 Quae s i recepta futuroru m necessitate n i h i l v i rium habere
c redan tur, quid erit, quo summo i l l i reru m principi conecti
atque adhaerere possimus? 3 6 Quare necesse erit humanum
genus, uti paulo ante cantabas, dissaeptum atque disiunctum
suo fonte fati scere.

Metrum III

Quaenam d i scors foedera reru m

c ausa resol v it? Q u i s tanta deus
veris statu it bel l a duobus,
ut, quae carpti m si ngll i a c on stent,
eadem nolint mixta iugari?
An n u l la est d i scord i a veris
semperque s i b i certa cohaerent,
sed mens caec i s obru ta membri s
nequ it oppressi l u m i n i s igne
Mângâierile fi losofiei - Cartea V 231

în providenţă Îşi are obîrşia oriee ordine a realităţii şi voinţele

omeneşti n-au niei o putere, urmează eă şi vieiile noastre au
ca principiu tot pe autorul tuturor lucrurilor. 33 A şadar nu e
nici o raţiune de a spera sau de a te ruga pentru ceva; de altfel
ee ar putea spera sau cere prin rugăciuni eineva, eân d toate
cele ce merită a fi dorite sînt legate într-o înlănţuire ee nu se
mai poate schimba?
34 Se va suprima deci acea unică legătură între Dumnezeu
şi oamen i , speranţa şi rugăciunea, dacă cel puţin merităm, ca
preţ al unei umilinţe drepte, răsplata nemăsurată a graţiei divine,
care este s i ngurul mij loc prin care oamenii par a putea să
vorbească eu Dumnezeu şi să se unească, prin însăşi raţiunea
rugăciunii, eu acea lumină neîntinată, chiar înainte de a o
dobîndi . 35 Dar dacă socotim faptele viitoare ca necesare şi
nu le credem înzestrate cu o putere a lor proprie, prin ee ne
vom putea lega şi uni cu acel principiu suprem al tuturor
lucrurilor? 36 De aceea va trebui, cum tu spuneai mai adineauri
în versuril e taiem), ca neamul omenesc să se prăbuşească
dezgrădit şi despicat de izvorul său.

Poezia IIJ22H)
Dorinţa de a c u n oaşte este tendinţa de a ne reaminti
adevărurile pe care le-am cunoscut Înainte de a ne naşte.
Cunoştinţele noastre n u-şi au izvo rul În simţu ri, ci În
raţiu ne, care prelucrează datele simţurilor prin formele
apriorice ale conştiinţei.
Ce pricină le face pc cele strîns unite
Să se dezbine? Ce zeu război mereu trimite
Ca două adevăruri În lupte mari să fie?
Î n parte de sînt luate Îşi au statornieie,
Dar ca să stea-mp reună refuză fiecare.
Sau Între adevăruri nu-i nici o dezbinare,
Î n strînsă legătură şi sigură fiind toate
232 Boethius
I ti
rerum tenues noscere nexus?
S e d c u r tanto f1agrat amore
veri tectas repe r i re notas?
Sc itne, quod a p pe t i t a n x i a n o s s c ?

S ed qu i s n o t a sc i re l a b o r a t ?
IS
At si nescit, qu i d c a e c a petit?
Quis enim q u i c quam optet
aut qu i s valeat nescita sequ i
quove inven iat? Quis reppertam
queat ignarus noscere formam?
20
A n , cum mentem c e rneret altam,
pariter summam et s ingula norat?
Nunc membrorum condita nube
non in totum est oblita sui
summamque tenet singula perdens.
2S
Igitur quisqu i s vera requ i rit.
neutra est habitu ; n am neque n o v i t
n e c p e n i t u s t a m e n omnia nesc it,
sed, quam retinens meminit, summam
consul i t a l te v i s a retractans,
30
ut servatis queat obli tas
addere parte s .

Prosa IV

1 Turn illa: Vetus, inquit, haec est de providentia quere l a

M .que Tu l l io, cum d i v i n ationem d istribuit, vehementer
agitata tib ique ipsi res diu prorsus multumque quaesita, sed
haudquaquam ab uHo vestrum h actenus satis d i l igenter ac
Mângâierile fi losofiei - Cartea V 233

Dar mintea-ntunecată de trupu l orb nu poate,

- Ca focul ce îşi arde lumini înăbuşi te, -
10
Să v adă lucruri le cum sînt Înlănţuite?
De ce e m istuită de-atîta pasiune
Să afle adevărul cu-adâncă viziune?
Ştie ce vrea să-nvcţe atît de-nfrigurat?
Dar cine se munceşte să afle ce-a Învăţat?
IS
Ce caută-n orbirea-i ceea ce nu va şti?
Şi ce nu se cunoaşte cum s-ar putea dori? 229)
Pot cele neştiute să fie cercetate
Şi cum pot fi găsite? Iar dacă sînt a flate,
Că sînt chiar adevărul putea-va oare şti?
20
Ş i când inteligenţa supremă-o va privi
Nu va cunoaşte parte şi tot Înseninată?
Acum, În trup închisă, de nor Întunecată,
Cu totul Însă mintea nu şi-a uitat de s i ne;
Pierzând cele mărunte ce e-nsemnat reţine.
2S
Deci cine adevărul să-I afle Îşi propune
E la mij loc de cale; căci el nu poate spune
Nici că ceva cunoaşte, nici că nimic nu ştie;
Dar cele mai de seamă ce-n minte pot să-i fie
Le vede, le recheamă d in-nalturi neîncetat
30
Ca să aşeze-alături de cele ce-a păstrat
Aceea ce-a uitat.

Proza IV
Preştiinţa n u e o cauză de necesitate pentru un fapt
viitor, ea nu limitează liberul arbitru. Cunoaşterea nu e în
funcţie de obiectul cunoscut, ci de subiectul cunoscător.
Cele patru grade ale c u n oaşterii.
1 Filosofia a răspuns atunci:- Este veche această plângere
Împotriva providenţei; ea a fos t s traşnic dezbătută de
Cicero230) În..Jratatul SelU despre divinaţie şi tu ai cercetat-o
234 Boethius

fi rmiter expedita. 2 Cuius cal i g i n i s causa est, quod humanae

ratioc i nation is motus ad d i v i nae praescientiae s i mplicitatem
non potest ammoveri, quae si u l l o moda cogi tari queat,
n i h i l p rorsus rel i n q u e t u r a m b i g u i . 3 Quod i t a d e m u m
patefacere atque exped i re temptabo, s i prius ea, qu i bus
Ill ove r i s , expendero. 4 QlI aero e n i m , cur i l lam s o l ventium
rat ionelll minus effi cacelll putes, quae quia p raesc ientiam
non esse fu turis rebus c ausam nece s s i tatis e x i s t i m at, n i h i l
i mpedi r i praescientia arb i tri i l i bertatem putat. 5 Num enim
tu al iunde argumentum fu t urorum necess itatis trahi s , n is i
quod ea, quae praesc i u n tu r, non e v e n i re non possu n t? 6 S i
i g i tu r praenotio n u l l a m fu turi s rebus a d i c i t necessitatem,
quod tu etiam paulo ante fatebare, qu id est, quod voluntarii
ex itus reru m ad certum cogantur eventu m ?
7 E t e n i m p o s i t i o n i s g r at i a , u t , q u i d c o n s e q u atur,
advertas, statu amus n u l l a m esse praesc i e n t i a m . 8 Num
i g i tur, quantum ad hoc attinet, quae ex arbitrio veniunt, ad
nece s s i tatem cogantur? - M i n i me . 9 - S tatuamus i teru m
e s s e , sed n i h i l rebus neces s i tatis i n iu n gere; manebit, u t
opinor, eadem voluntatis i n tegra atque absoluta l ibertas .
1 0 Sed praesc i e n t i a , i n qu i es , tametsi fut u r i s eveniendi
necessi tas n on est, s i gn u m lamen est necessario ea esse
ventura. I I Hoc i g i tur modo, e t i a m si praec og ni t i o non
flli sset, necessarios fu tu roru m ex itus esse constaret; omne
eten i m s ignum tan tum, quid s i t , osten d i t , non vero effic i t,
quod designat. 1 2 Quare demonstrandum prius est n i h i l non
ex necessitate contingere, u t p raen o t i o n e m s ignum esse
h u i u s neces si tatis appareat; al ioqu i n si h aec n u l l a est, ne
i l l a q u idem eius re i s i g n u m poterit esse, quae non est. 1 3
 Mângâieri l e fi losofiei - Cartea V 235

îndelung şi stăruitor. dar nici unul dintre voi nu i-a adus o

lămurire precisă şi temeinică. 2 Pricina Întunericului acestei
probleme este că şovăirile raţionamentului omenesc nu se
pot apropia de lInicitatea preş tiinţei divine care, dacă ar
puteafi Înţeleasă cît de cît, n-ar mai lăsa loc pentru Îndoială.
3 Voi Încerca totuş i să lllm inez şi să lăm uresc a ceastă
problemă, după ce voi examina mai Întâi chestiunile care te
frământă. 4 Vreau În adevăr să aflu pentru ce ţi se pare mai
puţin mulţumitor raţionamentul celor ce aduc o soluţie,
arătând că preş tiinţa nu e o cauză de necesitate pentru
lucrurile viitoare, că astfel liberul arbitru nu e Împiedicat
de preştiinţă. 5 În ce constă pentru tine argumentul necesităţii
celor viitoare dacă nu În aceea că c;ele ştiute mai dinainte
nu pot să nu se Întâmple? 6 Dacă deci precunoaşterea nu
impune lucruri/oI' viitoare nici o necesitate2) 1 ), ceea ce tu ai
mărturisit cu puţin Înainte, pentru ce manifestările voluntare
iau o direcţie determinată ?
7 Pentru o mai uşoară punere a problemei, ca să poţi
înţelege mai bine cele ce vor urma, să presup unem că
preş tiinţa nu există. 8 Aşadar. ca să ne ţinem În cadrul acestei
afirmaţii, cele ce vin din liberul arbitru sînt constrînse de
necesitate? Nu. 9 - Să presupunem acum că preş tiinţa există,
-

dar că nu impune fenomenelor nici o necesitate; va rămâne,

după părerea mea, aceeaşi întreagă şi absolută libertate a
voinţei. 1 0 Dar preştiinţa, vei zice, chiar dacă nu constituie
pentru cele viitoare o n ecesitate ca ele să se producă, este
totuşi un semn că ele se vor produce neapărat. 1 1 Prin urmare,
în acest caz, chiar dacă n-arfi existat o cunoaştere anticipată,
ar reieşi totuşi că o ieşire anum ită a even imentelor e
necesară: căci orice semn arată numai ceea ce este, dar nu
produce ceea ce indică. 1 2 De aceea trebuie demonstrat mai
Întâi că nu se Întâmplă nimic fâră săfie nevoie, pentru ca să
apară cunoaşterea anticipatâ ca semn al acestei necesităţi;
236 Boethius

lam vero probationem fi rma ratione su bni xam c onstat non

e x s i g n i s neque pet i t i s e x tri nsecus argument i s , sed ex
convenientibus necessari i sque cau s i s esse ducendam.
14 Sed qui fieri potest, ut ea non proveniant, quae futura
e s s e providentur? Quas i vero nos ea, quae pro v i d e n t i a
futura esse p raenoscit, n o n e s s e eventura c redamus ac non
i l l u d p o t i u s arbi tremur, l i cet e v e n i a n t , n i h i l tamen, u t
even i rent, s u i natura necessitatis habuisse. 1 5 Quod h inc
fac i l e perpendas l i ceb i t ; p l ura eten i m , dum fiu nt, s u b i ec ta
ocu l i s intuemur, u t ea, quae i n quadrigis moderan d i s atque
flectendi s facere spectantur auri gae, atque ad hunc modum
cetera . 1 6 Num igitur qu icquam i ll o rum ita fieri necessi tas
u l l a compel l i t? - M i n i me ; fru stra enim esset art i s effectus,
s i omnia coacta mo verent u r. 17 - Quae i g i tu r, c u m fiunt,
carent e x s istend i necessi tate, eadem, prius quam fiant, s i ne
necessi tate fu tura sunt. 1 8 Quare sunt q u aedam eventura,
quoru m e x i tus ab omni necessitate sit absol utu s . 1 9 N am
illud quidem nullum arb itror esse d icturum, quodrquae nunc
fiunt, prius quam fi erent eventura non fuer i n t ; h aec i g i tu r
etiam praecogn ita l i beros habent eventu s . 20 N a m s ic u t
s c i e n t i a p raes e n t i u m re r u m n i h i l h i s , q u ae fi u n t , i t a
p raes c i e n t i a fu t u r o r u m n i h i l h i s , q u a e v e n tu ra s u n t ,
necessitatis importat. 2 1 S e d h o c , i n qu i s , ipsum d u b itatur,
an earum reru m, quae neces sari os ex itus non habent, u l l a
p o s s i t e s s e prae n o t i o . 2 2 D i s s o n are e ten i m v i d e n t u r
p u t a s q u e , s i p r ae v i d ea n t u r, c o n seq u i n e c e s s i ta t e m , s i
n e c e s s i tas d e s i t , m i n i me p r ae s c i r i n i h i l q u e s c i e n t i a
comp rehendi posse n i s i certum . 2 3 Quo d s i , q u ae i nc erti
sunt ex i tu s , ea quasi certa prov identur, o p i n i o n i s i d esse
Mângâicrile fi losofiei - Cartea V 237

altfel dacă lina nu există, nici cealaltă nu va putea fi semnul

a ceea ce nu există. 1 3 Se ş tie pe de altă parte că o
demonstraţie, .sprijinită pe un raţionament solid, nu trebuie
dedusă din semne, nici din argumente exterioare problemei,
ci din cauze necesare şi adecvate.
1 4 Dar cum se face că realizarea celor prevăzute nu se
produce ? Ca şi cllm am crede că cele pe care providenţa le
cunoaşte anticipat că se vor produce nu se vor Întâmpla şi n­
am socoti mai degrabă că fenomenele deşi se produc, n-au
avut totuşi prin natura lor n ici o n evoie de a se produce.
1 5 De aici Încolo le vei putea judeca cu uşurinţă, căci multe
fapte se petrec sub ochii noştri, ca de pildă acela când vizitii
Îşi În torc sau Îşi conduc quadrigele şi altele de acest fel.
1 6 Sînt constrînse de vreo necesitate acestefapte să se petreacă
altfel?- Nu, fi i ndcă ar fi zadarnică munca diferitelor învăţături,
dacă totul ar fi pus în mişcare d i n constrîngere. 1 7 Deci un
-

fenomen care scapă de necesitatea de a exista În momentul

în care se produce, e scutit şi de nevoia de a exista Înainte
de a se produce. 1 8 Există astfel unele evenimente viitoare a
căror manifestare e dezlegată de orice necesitate. 1 9 Cred
că nimeni nu va zice că unfapt care se petrece În acest moment
nu s-ar fi putut Întâmpla şi Înainte de momentul În care s-a
produs; prin urmare chiar cele preş/iute au desfăşurări libere.
20 Precum ştiinţa celor prezente nu le dă acestora nici un
caracter de necesitate, tot aşa ştiinţa de mai Înainte a celor
viitoare nu le aduce acestora nici o necesitate de a se
producem). 2 1 Dar, zici, problema este dacă poate exista
vreo cunoaştere anterioară a acelor lucruri a căror realizare
nil e necesară. 22 Pare a fi aici o contradicţie, gândeşti că
unfenomen prevăzut Îşi atrage după sine necesitatea existenţei
lui, că dacă această necesitate lipseşte el nu se mai poate
prevedea; şi că ştiinţa nu poate cuprinde decît ce este cert.
23 Iar dacă cele ce au realizări nesigure par ca sigure, ele
238 Boethius

cal i g i nem, non s c i entiae veri tate m ; al iter e n i m , ac sese res

h a b e a t , a r b i t r a r i ab i n te g r i t a t e s c i e n t i ae c re d i s e s s e
d i versu m . 24 C u i u s erroris c a u s a est, q u o d omn i a , quae
qui sque n o v i t , ex i psoru m tantum vi atque natura cognosci
aesti mat, qllae sciun tur. 2 5 Quod totum contra e s t ; omne
e n i m , quod c o g n o s c i tu r, non sec u n d u m sui v i m , s e d
secu n d u m c ognoscen t i u m poti u s c o mprehen d i t u r
facli i tate m . 2 6 Nam, u t hoc b re v i l iqueat exemplo, eandem
corporis rotllnditatem al i ter visus, al i ter tactus agnosc i t ; i l ie
e m i n ll s manens totllm s i mul i ac t i s rad i i s i ntuetur, h i c vero
c o h ae r e n s o r b i a tq lle c o n i u n c t u s c i rc a i p s u m m o t u s
amb i tu m rotll n d i tatem partibus comprehen d i t .
2 7 I p s u m q u o q u e h o m i n e m a l i te r s e n s u s . a l i te r
i m a g i n a t i o , a l i ter rat i o , a l i ter i n te l l eg e n t i a contuet u r. 2 8
S e n s u s e n i m f i g u ram i n s u b iecta materi a c o n s t i tutam,
i maginati o vero solam sine materia iudicat figuram. 29 Ratio
vero hanc quoque tran scend i t spec i e mque i p s a m , q u ae
s i ngul ariblls i nest, u n i versal i cons ideratione perpe n d i t . 3 0
I n te l l egen t i ae ve r o c e l s i o ( o c u l u s e x s i s t i t ; supergres sa
namque u n i ve r s i t at i s a m b i t u m i p s a m i l l am s i m p l i ce m
formam pura menti s acie contuetur. 3 1 In quo i l lud maxi me
c o n s i d e ra n d u m e s t : n a m s u p e r i o r c o m p re h e nd e n d i v i s
amp1ectitur i n feri orem, i n ferior vero ad superi orem n u l l o
m o d o c o n s ll rg i t . 3 2 Neque e n i m s e n s u s a l i q u i d e x tra
materiam valet vel lin i versales species i maginatio con tuetur
vei ratio cap i t s i mpticem formam, sed i n t e l legen t i a q u a s i
d e s u p e r spectans co ncepta forma, quae s u b s u n t , e t i am
cuncta d i i u dicat, sed eo modo, quo formam i p s a m , quae
n ll l l i alii nota esse poterat, comprehendit. 3 3 Nam et rationis
Mângâieri l e filosofiei - Cartea V 239

se Înfăţişează ca un dom eniu Întunecat al părerii, nu ca Itn

adevăr ş tiinţific; şi a crede lucrurile altfel decft s în t,
Însemnează a socoti că există spărtură În integritatea ştiinţei.
24 Cauza acestei erori este că Ilai credem Ccl toate cunoştinţele
pe care le avem despre Itn obiect depind exclusiv de natura
şi esenţa acelui obiect. 2 5 A devărul Îllsă es te Cit totul
contrariu; cunoaştem un obiect n u după Însuşirile lui, ci
mai ales după puterile noastre intelectuale. 26 Căci, ca să
lămurim această afirmaţie printr-un /Il ic exemplu, aceeaşi
formel rotundă a unui obiecl, altfel este percepută prin văz şi
altfel prin pipăit; În primul caz, grafie depărtârii poate jl
intuită !lfera Întreagă, printr-o privire tolală a ei; În al doilea
caz, forma sferică a obiectului nu poate jl perceputâ deCÎt
prin apropierea de sferă şi prill pipăirea ei parte CII parte.
27 Pe om Însuşi altfel îl vedem prill simturi, altfel prill
imaginaţie, altfel prin raţiune şi alJld prin in teligenţâ.
28 Sim ţ urile j udecă fo rma u n II i c o rp după m a t e ria
componentă, imaginaţia judecâ Însă numai forma, fără
m a t e rie. 2 9 R a ţ i u n e a trece m a i dep a rte ş i prin tr-o
consideraţie universală, cuprinde speţa care se găseşte În
indivizi. 30 Ochiul inteligenţei priveşte mai de sus; depăşilld
sfera universalităţii tinde, prin pătru nderea ascuţită {/
spiritului, către tipul unic. 3 1 În legătură CII aceasta trebuie
neapărat să avem În vedere că jilJ1cţiullea superioarel de
percepţie cuprinde În sine pe cea inferioa ră, dar cea
inferioară nu se ridică până la cea superioară. 32 În adel'ăr
nici simţurile n-au vreo putere În afară de materie, nici
imaginaţia n u percepe caracterele generale, nici raţiunea
nu reţine forma unică, ci inteligenţa, ca dintr-un observator
Înalt, cunoscând tipul, distinge În acelaşi timp tot ce se
cuprinde În el, cu aceeaşi pătrundere cu care distinge tipul
Însuşi, necunoscut celorlalte forme de percepţie. 33 Ea
cun oaşte şi speciile univers a le a le raţiunii şi formele
240 Boethius

u n i versum et i mag ination i s fi gu ram et m ateriale s e n s i b i l e

cognoscit n e c ratione utens n e c i maginatione n e c sensibus,
sed i l lo una i c tu mentis form a l i ter, u t i ta d i c am , cuncta
prospiciens. 34 Ratio quoque, cum qu i d un iversale respicit,
n e c i mag i na t i o n e nec s e n s i b u s utens i ma g i n ab i l i a vei
s e n s i b i l i a c o m p r e h e n d i t . 3 5 H a e c e s t e n i m , q l1 ae
conception i s suae u n i versale ita defi n i t : homo est a n i m a l
bipes rati o n a l e . 3 6 Q u a e c u m u n i ve rs a l i s n o t i o sit, t u rn
i maginabi lem sen s i b i lemql1e esse rem nl1 l 1 u s i gnorat, quod
i l l a non imaginatione vei sensu, sed in rationali conceptione
c o n s i d e rat . 37 I m a g i n a t i o qu oql1 e , tametsi ex sensibus
v i sendi formandique figuras sumpsit exordium, sensu tamen
absente sen s i bi l i a quaeque c o l l u strat non s e n s i b i l i , sed
i m ag i n a r i a r a t i o n e i u d i c an d i . 38 V i d e s n e i g i t u r, u t in
cognoscendo cuncta sua potius facu l tate quam eorll m, quae
cognoscuntu r, u tantur? 3 9 Neque id i n iuria; n am cum omne
i u d i c i u m iudicantis actus exsi stat, necesse est, lIt suam
qu i sque operam non ex al iena, sed ex propr i a potestate
perfic iat.

Metrum IV

Quondam Porticus attu l it

obscuros n i m i u m senes,
qui sensus et i mag ines
e corporibus e x ti m i s
5
credant mentibus i mpri m i ,
u t quondam celeri s t i l o
m o s est aequore pagi nae,
quae n u l l as h abeat notas,
pressas figere l i tteras.
Mângâicrile fi losofi e i - Cartea V 241

imaginaţiei şi materia senzaţiilor, n efolosindu-se n ici de

raţiune, nici de imaginaţie, n ici de simţuri, ci numai de
acea pătrundere a spiritului, care priveşte, ca să spun astfel,
tipic. 34 Raţiunea, de asemenea, când priveşte ceva universal,
fără să se folosească de imaginaţie sau de senzaţii Înţelege
datele imaginaţiei şi ale simţurilor. 3 5 Ea este cea care
formulează definiţiile generale, ca de exemplu.' omul este un
animal biped raţional. 36 A ceasta, deşi o idee generală,
n imănui nu-i e cunoscut că are un s u bs trat sensibil ş i
imaginabil, p e care Însă raţiunea Îl exam in ează n u cu
imaginaţia sau Cll sensibilitatea. ci CII raţionamentul, care
este funcţiunea sa proprie. 37 Şi imaginaţia, deşi pe temeiul
senzaţiilor Începe să vadă şi să-şi reprezinte imagini, totuşi
părăsind simţurile luminează elementele sensibile printr-un
fel propriu de a judeca, nu sensibil, ci imaginativ. 38 Vezi,
deci, cllm În toate stadiile de cunoaştere activl!ază m a i
degrabă facultăţile noastre intelectuale, decît obiectele
cunoscute? 3 9 Şi pe bună dreptate,' căci de Îndată ce orice
judecată se Înfăţişează ca lin act al celui ce judecă, este
necesar ca fiecare să-şi Îndeplinească opera sa cu puteri
proprii, iar nu străine.

Poezia IV
Intelectul nu înregistrează pasiv datele lumii sensibile,
ci, având activitate proprie, el prelucrează în sinteze noi
datele simţurilor, cu aj utorul ideilor apriorice, construind
j u decăţi şi raţionamente.
De Portic2 33) inspiraţi odată
Bătrâni cu fairnă-ntunecată
Credeau că-n minţi sînt impri mate
Senzaţii şi imagini date
5
De corpurile d i n afară,
Cum u neori condeiul zboară
Pe-ntinsul unei pagini care
Neavând deloc vreo însemnare,
242 Boethius
I II
S ed mens si propri is v i gens
nihil motibus explicat,
sed tantum patiens iacet
notis subdita corporum
c assasque in spec u l i vicem
IS
rerum redd it imagines,
unde haec sic a n i m i s v iget
cernens omn ia notio?
Quae vis singu l a perspicit
aut quae cognita di vidit?
2 11
Quae divisa recol l igit
al ternumque legens iter
nunc summis caput inserit,
nunc deced it in i n fi ma,
turn sese referens sibi
2S
veris falsa redargu it?
H aec est efficiens magis
longe c ausa potentior,
quam quae materiae modo
i mpressas pati tur notas .
3 11
Praecedit tamen exci tans
ac vires ani mi movens
v i v o in corpore passio,
c u m veI lux ocu l os feri t
veI vox au ribus i nstrepi t .
3S
Tu rn mentis vigor excitus,
quas i n tus spec ies tenet
ad motus simi les vocans
notis appl icat exteris
introrsu mque reconditis
4 11
formis miscet imagines.
Mângâieri l e filosofiei - Cartea V 243

Primeşte scrisu-ntâi pc ea.

10
Dar dacă m intea n-ar avea
Puteri şi proprie m işcare,
Ci ar primi cu rescmnare,
Imaginile ce-i sînt date
De obiecte reflectate
15
Ca-ntr-o oglindă, cum s-ar naşte
Î n suflet faptul de-a cunoaşte?
Pc lucruri ce putere trează
Le vede şi le-analizează
Când le cunoaşte? Cine-apoi
20
Le-adună în sinteze noi
Şi aceste două drumuri luând,
Când urcă spre abstracţii , când
Spre cele ce-s concrete vine
Şi, j udecându-se pe sine,
25
Doar adevărul pur Î l cere?
Aceasta este o putere
Cu mult mai mare, mai activă.
Decît aceea ce pasivă,
Impresi i doar Întipăreşte.
30
Cu toate-acestea, trebuie
Î ntâi un element trupesc
Pentru procesu l sufletesc2J4 )
Ş i sunete-n urec h i să v ină;
De suflet fi ind atunci chemate,
35
Cu cele noi sînt confruntate
Idei le înnăscute, care
Cu-acestea au asemănare,
Şi astfe l sînt amestecate
Imagini cu tipare date.
244 Boethius

Prosa V

1 Quodsi i n c o rpori bus sentiend i s , quam v I s affi ciant

i n s t ru m e n t a s e n s u u m fo r i n s e c u s o b i ec tae q u a l i t a t e s
a n i m i qu e agenti s v i gorem passio corpori s antecedat, quae
i n se actum mentis p rovocet exci tetque interim quiescentes
i ntrinsecus formas, s i in sentiend i s , inquam, c orporibus
animus non passione i ns i g n i tu r, sed ex sua vi subiec tam
corpori i u dicat passionem, quanto mag i s ea, quae cunctis
c orporum affectionibus abs o l u t a sunt, i n d i scernendo non
o b iecta e x tr i n s e c u s sequ u n tu r, sed ac t u m suae mentis
expedi u n t ! 2 H ac itaque ratione m u l t i p l ices cogn itiones
d i versis ac differentibus cessere substanti i s . 3 Sensus enim
solus cunctis a l i i s cogni t i o n i b u s destitutus i m m o b i l ibus
animantibus cessit, quales sunt conchae maris quaeque a l i a
saxis haerentia nutriuntur; imaginatio vero mobi l i bus beluis,
q u i bu s iam inesse fug i e n d i appetend i v e a l i q u i s v idetur
affec tu s . 4 Ratio vero humani tantu m generis est s i c u t
intel legentia soIa divin i ; q u o fit, ut e a notitia ceteris praestet,
quae s u apte natura non modo p ropr i u m , sed c eterarum
quoque notitiarum subiecta cognosc i t .
5 Quid i g i tur, s i ratiocinationi s e n s u s imaginat i oque
refragentur n i h i l esse i l l u d u n i versale d icentes, quod sese
i ntueri rat io putet? 6 Quod e n i m sensi b i l e vei imagi n a b i l e
est, i d u n i versum e s s e non posse, aut i g i tu r ration i s verum
esse i u d i c i u m nec quicquam esse sen s i b i l e aut, quo n i am
s i b i notum sit p l u ra sen s ibus et i maginationi esse subi ecta,
i n anem conceptionem esse ration i s , quae, quod sen s i b i l e
Mângâierile filosofiei - Cartea V 245

Proza V
Î n ierarhia funcţiunilor cunoaşterii, inteligenţa divină
este p u nctul c u l m i n ant. Ea Îmbrăţişează prin ştiinţa
supremă şi absolută realitatea, Înlăuntrul căreia
e v e n i m e n t e l e , fă ră a a v e a u n d e z n o d ă mî n t n ec es a r,
constituie m ateria unei cunoaşteri a n ticipate, sigure şi
precise.
1 Dacă În perceperea obiectelor, cu toate că organele
simţurilor sînt excitate de impresii exterioare şi activitatea
energiei sl�fleteşti este precedată de excitaţiafizică, prin care
este provocată acţiunea spiritului şi sîn t trezite formele
apriorice care aţipeau În interior, dacă zic, În perceperea
obiectelor spiritul nu primeşte pasiv excitaţiile, ci le judecă
prin puterea sa proprie cu atît mai mult fiinţele libere de
orice excitaţii fizice n u se ţin de lumea exterioară În
judecăţile lor, ci lasă loc n um a i activităţii in telectuale !
2 Cunoaşterea Îşi are treptele ei, după gradul de dezvoltare
al diferitelorfiinţe. 3 Se reduc la senzaţii elementare fiinţele
imobile, cum sînt scoicile marine şi alte animale care trăiesc
fixate pe stânci; imaginaţia e rezervată animalelor care se
mişcă şi care par a avea oarecare stări sufleteşti de dorinţă
sau de rep ulsie. 4 Raţiunea aparţine speţei umane, iar
inteligenţa este privilegiul exclusiv al divinităţii; de unde
rezultă că această din urmă formă de cun oaştere este
superioară tuturor celorlalte, fiindcă prin natura sa cunoaşte
nu numai realitatea corespunzătoare ei, ci şi ceea ce
corespunde celorlalte funcţiuni intelectuale.
5 Ce arfi deci dacă senzaţiile şi imaginaţia s-ar declara
Împotriva rationamentului, spunând că nu există acele idei
generale pe corc raţiunea crede că le cunoaşte? 6 Desigur,
246 Boethius

sit ac singul are, quasi quiddam u n i versale cons ideret . 7 Ad

haec, si rat i o contra respondeat se quidem et quod sensibile
et quod i magi n a b i l e s it i n u n i vers i tatis rati one conspicere,
i l l a vero ad u n i vers i tati s c o g n i t i onem aspi rare non posse,
q u o n i am e o ru m n o t i o c o r p o ra l e s figu ras n o n p o s s e t
e x ce d e r e , d e re ru m v e ro c o g n i t i o n e fi r m i o r i p o t i u s
perfectiorique iudicio esse credendum, i n huius modi igi tur
l i te nos, quibus tam rat ioc i n a n d i quam imaginandi etiam
s e n t i e n d i qu e v i s i n e s t , n o n n e rat i o n i s p o t i u s c a u s am
probaremu s ? 8 S i m i l e est, quod hu mana rat i o d i v i n am
intellegentiam futura, n isi ut ipsa cognoscit, non putat intueri .
9 Nam ita d i sseri s : S i qua certos ac necessarios h abere non
v i deantur e ventus, ea certo e ventu ra p raesciri nequeu n t .
1 0 Harum igitur reru m nuHa est praescientia, quam s i etiam
i n his esse c redamu s, n i h i l erit, qllod n o n ex necessi tate
proveniat. I I Si i g i tur, uti rat i o n i s parti c i pes sumus, ita
d i v i n ae i u d i c i u m m e n t i s h a b e re p o s s e m u s , s i c u t
i m ag i n at i o n e m s e n s ll m q u e rat i o n i c e d e r e o p o r t e r e
iudicav imu s , s i c d i v in ae s e s e menti h u manam summi ttere
rat i o n e m i u s t i s s i m u m c e n s e re m u s . 1 2 Quare i n i l l i u s
summae intellegentiae cacumen, s i possumus, erigamur; i l l i c
e n i m rat io v i d e b i t q u o d i n se non potest i n tueri, i d autem
est, quonam modo e t i am, q u ae certos ex itus non h abent,
certa tamen videat ac definita praenotio neque i d sit opinio,
s e d s u m m ae p o t i u s s c i e n t i ae n u l l i s t e rm i n i s i n c l u s a
simp l i c itas.
Mângâierile fi losofiei - Cartea V 247

ceea ce este sensibil şi imaginabil n u poate avea caracter

general, deci sau e adevărată judecata raţiunii şi nu există
nimic sensibil, sau fiindcă Îi e cunoscut că cele rnai multe
cunoştinţe trec prin s imţuri şi imaginaţie, este goală
concepţia raţiunii, care consideră universal ceea ce este
sensibil şi singular. 7 Pe de altă parte dacă raţiunea ar
răspunde dimpotrivă că judecă din punct de vedere universal
datele sensibilităţii şi imaginaţiei, dar că acestea nu pot să
aspire la cunoaşterea universului, fiindcă ştiinţa lor n -ar
putea să depăşească formele corporale, că trebuie Î/1 actul
cunoaşterii să se Încreadă Într-o judecată mai sigură şi mai
deplină, aşadar În acestfel de neînţelegere, noi care avem În
acelaşi timp facultatea de a raţiona, de a imagina şi de a
simţi, oare n-am aproba mai degrabă cauza raţiunii ? 8 Tot
aşa e şi cu raţiunea umană, care crede că cele viitoare, cum
sînt cunoscute de ea sînt cunoscute şi de inteligenţa divină.
9 Poate vei spu n e : dacă u n e le lucruri nu par a a vea
desfăşurări sigure şi n ecesare, nu pot fi ştiute mai dinainte
că se vor Întâmpla sau nu. 1 0 Nu există deci n ici o preştiinţă
a acestora, iar dacă am crede că ea există, nu se va petrece
nici un fenomen În afara necesităţii. I l Dacă deci, după cum
sîntem Înzestraţi cu raţiune, tot astfel am putea aveajudecata
inte lige n ţ e i divine, c u m a m a dm is c ă i m aginaţia ş i
sensibilitatea cedează raţiunii, aşa am socotit c ă cea mai
dreaptă raţiune umană se supune minţii divine. 1 2 De aceea,
să ne Înălţăm, dacă putem, pe culm ile acelei inteligente
supreme: acolo va vedea raţiunea ceea ce nu poate cunoaşte
prin sine Însăşi, adică va Înţelege ca sigure fenomenele a
căror desfăşurare nu e sigură şi a căror cunoaştere anticipată
nu este presupunere şi nesiguranţă, ci unitatea unei ştiinţe
supreme şi nelimitate.
248 Boethius

Metrum V

Quam vari i s terras animal i a permeant figuris !

Namque a l i a e x tento sunt c orpore p u l ve remque verrun t
continuumque trahunt vi pectoris i n c i tata s u l c u m ;
sunt q u i b u s a l a r u m l e v i tas v a g a verberetque ventos
et l i qu i do longi spatia aetheris enatet vol atu ;
h aec pressisse solo vesti g i a gressi busque gaudent
vei v i ri des c ampos transmi ttere vei subire s i l vas.
Q u ae vari i s videas I icet omnia discrepare formis,
prona tamen fac ies hebetes valet ingravare sensu s ;
10
u n i c a gens h o m i n u m celsum levat altius cacumen,
atque levis recto stat corpore despi c i tque terras .
Haec, n i s i terrenus male desipis, am monet figura:
Qu i recto c ae l u m v u l tu petis exserisque frontem,
i n s u b l i me feras animum quoque, ne gravata pessum
IS i n ferior sidat mens c orpore celsius l evato.

Prosa VI

1 Quon i am i g i tur, uti pau lo ante monstrat u m e s t, om ne,

q u od scitur, non ex sua, sed e x c omprehende n t i u m natura
c ognosci tur, i ntueamur n u n c , q u antu m fas est, q u i s s i t
d i v i n ae substantiae statu s , u t q u aenam e t i a m s c i e n t i a e i u s
s i t , possi mus agnoscere . 2 D e u m i g i t u r aeternum esse
c u n c torum ratione degent i u m c ommune i u d i c i u m est. 3
Q u i d sit igitur aeternitas, cons ideremu s ; h aec e n i m n o b i s
naturam pariter d ivinam scienti amque patefaci t . 4 Aeternitas
igitur est interminabilis vitae tota simul et perfecta possessio,
quod e x c o l l at i o ne temporal i u m c l ari u s l iq u e t . 5 Nam
qu icquid v i v i t i n tempore, id praesens a praeteritis i n futura
proced i t n i h i l que est in tempore consti tutu m, quod totum
 Mângâieri le fi losofiei - Cartea V 249

Poezia V
Numai omul, dintre toate vieţuitoarele, se poate Înălţa
pînă la inteligenţa divină.
Atitea fi i nţe sînt în lume c u chip atît de felurit!
Se mişcă unele cu-ncetul prin praf, cu trupul a lungit,
Tîrându-şi p ieptul înainte ş i dâră-n urma lor l ăsând,
Sînt altele cu-aripi u şoare, ce spaţiile străbătând
Se-ntrec cu vîntul, şi văzduhu l îl cuceresc în zborul lor.
Le place unora prin câmpuri şi-n inima păduri lor
Să intre şi să lase urme adânc în glie apăsate.
Deşi cu chipuri fel urite, au totuş i feţele plecate
Î n jos şi li se-ngreunează întunecata lor simţire.
10
Doar neamul omenesc se-nalţă spre cer c u falnică privire
Cu capul drept stând în picioare de sus pământul îl priveşte2J5)
De nu te-a prins ţărâna-n mreje, de chipul tău îţi aminteşte;
Tu, care ai spre înalturi ochii şi fruntea-n sus ţi-e ridicată
Şi spiritul spre culmi înalţă-I , ca m intea ta împovărată
IS
Să nu stea mai prej os de trupu l ce către cer cu faţa cată.

Proza VI
Dumnezeu este o p rezenţă eternă. Preştiinţa sa este
ştiinţa u n u i prezent permanent actual. Ea nu i m p u n e
faptelor omeneşti necesitatea de a se produce. Oamenii
au deci voinţă liberă să facă binele, căci n u-s zadarnice
virtuţile şi rugăciunile lor.
1 Fiindcă deci, după cum am arătat cu puţin înainte,
procesul cunoaşterii n u dep in de de n a t u ra o b iectelor
cunoscute, ci de natura cunoscători/Oi; să vedem acum, pe
cÎt este cu putinţă, care este alcătuirea fiinţei divine, ca să
putem cllnoaşte ce limite are ştiinţa sa. 2 Judecata obştească
a tllturor celor ce trăiesc prin raţiune declară că Dumnezeu
esle vcşl1ic. 3 Sâ cxam inăm deci ce este veşnicia; aceasta
250 Boethius

vitae sll ae spat i u m pariter p o s s i t amp lecti, sed crastinu m

quidem nondum apprehendi t , hesternum vero iam perd i d i t ;
in hod ierna q lloque v i t a n o n amp l i u s v i v i t i s q u a m i n i l l o
mob i l i tran s itori oque momento. 6 Quod i g i tll r temporis
pati tur c o n d i c ionem, l icet i l lu d , s i c u t i d e mundo censu i t
Aristoteles, nec coeperit umqu am esse nec desi nat v i taque.
e i lls cum temporis infi n itate tendatur, nondum tamen tale
est, ut aeternum esse iure credatur. 7 Non enim totum simul
i n fi n i t a e l i c e t v i t a e s p a t i u m c o m p re h e n d i t a t q u e
complectitur, sed fu tura nondum, trans acta i a m non h abet.
8 Quod igitur interm inab i l i s v i tae plenitudinem totam pariter
comprehend it ac possidet, cui neque futuri quicquam absit
nec praeteriti f1l1xerit, id aeternum esse iure perhibetur i dque
necesse est et sui compos praesens s i b i semper assi stere et
infi n i tate m mobi l i s temporis h abere praesentem.
9 Unde non recte quidam, qui cum aud i llnt vi sum Platoni
mu ndum hll nc nec habuisse in itium temporis nec habiturum
esse defectum, hoc modo cond itori conditum mundum fieri
coaeternum plltant. 1 0 A li u d est enim per i ntermi n ab i lem
duci v i tam, quod mllndo Plato tribuit, aliud i ntermi n ab i l is
v i tae totam pariter c o m p l e x u m esse praes e n t i a m , quod
d i v i n ae mentis proprill m esse manifestum est. 1 1 Neque
d e u s c o n d i t i s rebus a n t i q u i o r v i de r i d e b e t t e m p o r i s
quantitate, sed simpl icis potius proprietate naturae . 1 2 Hunc
e n i m vi tae immobi l i s praesentarium statum i n fi n itus i l ie
temporal ium rerum motus i m i tatur, cu mque eum effi nge re
atque aequare non possit, ex immob i l i tate defi c i t in motu m,
ex s i m p l i c i tate praesentiae decre s c i t i n i nfi n itam futuri ac
praeteriti quanti tatem et, c u m totam pariter v i tae s u ae
Mângâi eri l e fi losofiei - Cartea V 251

ne-o descoperă deopotrivă natura şi ştiinţa divină. 4 Veşnicia

este posesiunea, tn acelaşi timp deplină şi desăvtrşită, a vieţii
n esfârşite, defi n iţie care s e tnţelege m a i limpede din
comparaţia Cll cele vremelnice. 5 Câci tot ceea ce trăieşte În
timp, În prezent fiind, Înaintează din trecut spre viitor şi
nici o fiinţă care trăieşte În timp nu poate tmbrâtişa dintr-o
singură privire Întreaga durată a vieţii sale; mai mult, n­
aplică să vadă ziua de mâine că a şi pierdut-o pe cea de ieri;
chiar tn viata de fiecare zi nu trăiţi decft o succesiune de
momente care trec repede. 6 Deci un lucru care suferă condiţia
timpului poate, după cum a socotit AristoteFJ6) despre lume,
să n-aibă nici Început, nici sfârşit, prelungindu-şi existenta
tn infinitatea timpului; totuşi nu are Însuşirile care să-i dea
dreptul de afi socotit veşnic. 7 Pentru că, desigur, nil cuprinde
şi n u IÎnbrăţişează deodată tntreg spaţiul vietii i/!/inite, ci
ji-agmente din acest !Jpaţiu: viitorul Încă nu-l are, treculll!
nu-I mai are. 8 Aşadar acela care cuprinde şi stâpâl/eşle i'1/
acelaşi timp tntreaga plinătate a vieţii nemârginite, cel
căruia I/u-i scapă nici trecutul nici viitorul, acela este pe
drept denumit etern şi e necesar ca, mereu prezent şi sti/pân
pe sine, să aibă prezentă infinitatea timpului trecătol:
9 De unde pe nedrept linii, plecând de la ipoteza că lumea
după cllm o vede Platon�37), n-are nici Început, nici !Jj"ârşit,
ajung la concluzia că cele create au aceeaşi veşnicie ca şi
creatorul lor. 1 0 Dar alta este a-ţi prelungi o viaţăfără limite,
aşa cum crede Platon despre lume, şi alta este a îmbrăţişa în
acelaşi timp Întreaga prezenţă a vieţii nemărginite, Însuşire
care aparţine desigur inteligenţei divine. 1 1 Dumnezeu
trebuie considerat anterior crea/iuni/or sale, nu ca duratâ În
timp, ci m a i a les ca proprietate a n aturii s a le u n itare.
1 2 În tr-adevăr, acea n esfârşită m işcare a exis tenţelor
trecătoare În timp, imită starea de fiecare clipă a vieţii tn
nemişcarea sa şi, fiindcă ele n u o pot realiza sau atinge, din
252 Boeth ius

plenitudi nem nequeat possidere, hoc ipso, quod aliquo modo

numquam esse desinit, i l l ud, quod implere atque expri mere
non potest, aliquatenus videtur aem u l ari a l l igans se ad
qll a lemcu mque prae s e n t i am h u i u s e x i g u i v o l ll c ri sque
m o men t i . quae, qu o n i am mane n t i s i l l i u s p r ae s e n t i ae
quandam gestal imaginem, gll i bu scllmque contigerit, id
praestat, u t esse videantur. 1 3 Quon iam vero manere non
potu it, infinitum temporis iter arripui t eoqlle modo factum
e s t , u t c o n t i n u aret e ll n d o v i t a m , c u i u s p l e n i t u d i n e m
complecti non valuit permanendo. 1 4 Itaque s i d i g n a rebus
n o m i n a v e l i mus imponere, P l atonem s e q u e n t e s d e u m
qllidem aeternum, mllndum vero d icamus esse perpetllu m .
1 5 Quon iam igitllr omne iudicium secundum sui naturam,
quae sibi subiecta sunt, comprehendit, est autem deo semper
aeternus ac praesentari us status, s c i e n t i a q u o q u e e i u s
omnem temporis supergressa m o t i o n e m i n s u a e manet
simplicitate praesentiae infinitaque praeteriti ac futuri spatia
complectens omnia, quasi iam gerantur, in sua s im p l i c i
cognitione considerat. 1 6 Itaque s i praev identiam pensare
vel i s, qua cuncla dinoscit, non esse p rae s c i e n t i am quasi
futuri , sed scientiam numquam deficientis instantiae rectius
aestimab i s . 1 7 Unde non praev identia, sed p ro v identia
potius dicitur, quod porro a rebus infi m i s c o n s t i tuta quasi
ab excelso rerum cacu mine cu neta prospici at. 1 8 Quid igitur
postu las, ut necessaria fiant, quae d i v i no l u m ine lustrentur,
cum ne homines quidem neces saria fac i ant e s s e quae
videant? 19 Num en im, quae praesentia cern i s , a liquam e i s
neces sitatem I U ll S addi t intu itus? - M i n i m e . 20 - A t q u i s i
e s t divini humaniqlle praesentis digna col latio, uti v o s vestro
Mângâieri le fi losofiei Cartea V
- 253

nemişcare cad in mişcare, din lInitatea prezenţei coboară in

cantitatea nesfârşită a viitorului şi a trecutului şi deşi nu
pot poseda În acelaşi timp Întreaga plinătate a vieţii lor,
prin insI/şi faptul că nu Încetează niciodată de a exista intr­
un mod oarecare, par a rivaliza Într-o măsură cu ceea ce nu
pot atinge şi reproduce, legându-se de o prezenţă chiar aşa
scurtă şi trecătoare cum e ea, şi fiindcă această prezenţă
poartă În sine oarecare imagine a acelei prezenţe statornice,
e jlresc ca fiinţele care au existenţa in prezentul relativ să
creadă că trăiesc În prezentul absolut. 1 3 Neputând rămâne
legate de lin singur moment Însă au lllat drumul infinit al
timpului şi În acest mod au ajuns prin mişcare să-şi confirme
o viaţă a cărei plinătate n-au putut-o Îmbrăţişa stând pe loc.
1 4 Astfel, dacă vrem să dăm lucrurilor num e demne de ele,
urmând pe Platon23Hl, vom zice că Dumnezeu e veşnic, iar
lumea [n desfăşurare perpetuă.
1 5 Pentru că judecata percepe fenomen ele aplicându-Ie
legi conforme naturii sale şijiindcă Dumnezeu are totdeauna
o stare prezentă şi totuşi veşnică, iar ştiin(a sa, trecândpeste
orice mişcare a timpului, rămâne [n unitatea prezenţei sale
şi, Îm brăţişând toate spaţiile infinite a le trecu tului ş i
viitorului, [n cunoaşterea sa u n ică l e consideră ca ş i c u m
s-ar Întâmpla in prezent. 1 6 Astfel, dacă vrei săjudeci această
prevedere care cunoaşte anticipat toate, ili vei da seama că
nu e ca o preştiinţă a viitomlui, ci mai degrabă ca o ştiinţă
a prezentului m ereu actual. 1 7 De unde nu se zice prevedere,
ci m a i degrabă providenţă, fiindcă şezând departe de
realitatea inferioară priveşte toate ca dintr-un turn inalt al
universului. 1 8 Pentru ce dar ceri ca să devină necesare
cele ce sînt luminate de raza divină, când n ici măcar oamenii
nu consideră necesare toate fenomenele pe care le văd? 1 9
Celor pe care le vezi În prezent le adaugă privirea ta vreo
I/ ecesitate de a exista ? N u . 20 Şi dacă se poateface vreo
- -
254 Boethius

hoc temporario praesenti quaedam v i de t i s , i t a i l ie o m n i a

suo cern i t aeterno. 2 1 Quare haec d i v ina praenotio naturam
reru m p r o p r i e t a t e m q u e n o n m u tat t a l i aq u e a p u d se
praesentia spectat, qualia in tempore o l im futura proven ient.
22 Nec reru m iudicia confundit unoque suae mentis intu i tu
tam necessarie quam non necessarie ventura d i nosc it, sicuti
vos, cum pari ter ambulare in terra hominem et oriri in caelo
s o l e m v i d e t i s , quamquam s i mu l utrumque conspectum
tamen d i scernitis et hoc voluntarium i l lud esse necessariu m
i u d icati s . 23 ha i g i t u r cu n e t a d i spiciens d i v i nus i n t u i tu s
q u a l i t a t e m reru m m i n i m e p e r t u r b a t a p u d s e q u i d e m
praesentium, a d cond i c i onem vero temporis fu turaru m. 24
Quo fi t, ut hoc non s i t o p i n i o , sed veri tate potius n i xa
c o g n i t i o , cum e x s tatu ru m q u i d esse cognosc i t , quod idem
exsi stendi necess itate c arere non nesc i at.
25 Hic si d i cas, quod eve nturum deus v i det, i d non
even i re non posse, quod autem non potest non even i re, i d
ex necessitate contingere, meque a d h o c nomen necessitatis
a d s t r i n g a s , fate b o r rem q u i de m s o l i d i s s i m ae v e r i t a t i s ,
sed cu i v i x a l i qu i s n i s i d i v i n i spec u l a tor a c e s e r i t .
2 6 Respondebo namque i dem futuru m , c u m ad d i v i n am
notionem re fertur, necessari u m, cum v e ro i n s u a natura
p e rp e n d i t u r, l i be r u m p r o r s u s a t q u e a b s o l u t u m v i de r i .
2 7 Duae sunt ete n i m necessitates, si mplex una, v e Iuti quod
n e c e s s e e s t o m n e s h o m i n e s e s s e m o r t a l e s , a l t e ra
c o n d i c i o n i s , ut, si al iquem ambulare s c i as, e u m ambulare
necesse est. 28 Quod en i m qui sque n o v i t, id esse a l i ter, ac
notum est, nequ it, sed h aec c o n d i c i o m i n ime secu m i l l am
s i mplicem trah i t . 2 9 H an c e n i m nece s s i t atem non propria
 Mângâ ierile filosofiei - Cartea V 255

comparaţie Între prezentul divin şi cel uman. după cum voi

vedeţi câteva lucruri În acest prezent al vostru limitat În timp,
tot aşa el vede toate În prezentul său etern. 2 1 De aceea
a ceastă p re c u n o a ş t ere di v i n ă n u s c h i m b ă n a t ura ş i
proprietatea lucruri/or, ci le priveşte În faţa s a c a prezente,
În forma În care ele se vor produce odată În Viit01� 22 Nici
nu confundă judecăţile sale despre realitate şi, Într-o singură
privire a minţii sale, deosebeşte ceea ce va exista neapărat
de ceea ce nu va fi obligat să existe, după cum voi, când
vedeti În acelaşi timp un om m ergând pe pământ şi soarele
răsărind pe cer, deşi aveţi deodată ambele intuiţii, vă daţi
totuşi seama că o intuiţie subsumează un fenomen volunlm;
iar alta unul necesar. 23 Deci intuiţia divină, care priveşte
toate, nu tulbură calitatea lucrurilor, prezente Înfata sa, dar
viitoare sub perspectiva timpului. 24 De unde rezultă că fiII
e un amestec de presupuneri, ci mai degrabă o ştiinţei hazată
pe adevăr faptul de a cunoaşte ce se va Întâmpla şi de a şti
ce poate fi lipsit de necesitatea de a exista.
25 La acestea dacă-mi obiectezi că ceea ce Dumnezeu
vede că se va Întâmpla nu poate să nu se Întâmple, iar ceea
ce nu poate să nu se Întâmple izvorăşte din necesitate şi
dacă mă constrÎngi cu termenul acesta de necesitate, Îţi voi
mărturisi că este aici o realitate de cel mai nestrămulat
adevăr, dar la care n-ajunge deCÎt cel ce poale vedea pe
Dumnezeu. 26 Îţi voi răspunde că acelaşi fapt viitor pare
necesar faţă cu cunoaşterea divină, dar când e judecat prin
propria sa natură pare liber şi absolut23Q). 27 Celci sînt dOllel
necesităţi, una absolută, ca de pildă aceea de a fi oamenii
muritori, şi alta condiţionată, de exemplu, dacă e necesar
să m eargă cineva pe care Îl vezi că m erge. 28 Desigur
cunoaştem un fapt cum e el, dar prin aceasta nu-i atragem o
necesitate absolută de a exista. 29 Fiindcă n u natura sa
proprie Îi impllne această necesitate, ci o condiţie care se
256 Boethius

fac it natura, sed cond i c i on is adiectio; nulla e n i m necessitas

cogit incedere voluntate gradientem, quamvi s eum turn, cum
grad itur, i ncedere necessariu m s i t . 3 0 Eodem i gitur modo,
s i quid provident i a praesens v idet, i d esse n ecesse est,
tametsi n u l l am n aturae habeat necessitatem . 3 1 Atqui deus
ea futura, quae e x arb i tri i l i b ertate proven iunt, p raesen t i a
contuetur; haec igitur ad i ntuitum rel ata d i v i n u m necessaria
fi u n t per c o n d i c i o n e m d i v i n a e n o t i o n i s , per s e vero
considerata ab absoluta naturae suae l ibertate non desinunt.
3 2 Fient i g i tu r p rocu l dubio c u ncta, quae futura deus esse
praenoscit, sed eorum quaedam de l ibero p rofi c i scuntu r
arbi trio, quae quamv i s eveniant, exsistendo tamen naturam
propriam non amittunt, qua, prius quam fierent, etiam non
eveni re potuissent. 33 Quid igitur refert non esse necessaria,
cum propter d i v i n ae s c i entiae con d i c i on e m modis omnibu s
necessitatis i n s tar eveniet? 3 4 Hoc scil icet, quod e a , quae
pau lo ante proposui, sol oriens et gradiens homo, quae dum
fiu n t , non fieri non p o s s u n t , eorum tamen u n u m p r i u s
quoque, q u a m fieret, n e c e s s e erat e x s i s tere, a l teru m vero
m i n i me . 3 5 ha etiam, quae praesentia deus h abet, dubio
p r o c u l e x s i s t e n t , sed e o ru m h o c q u i d e m de re r u m
necessitate descen d i t, i l l u d vero de potestate fac i e n t iu m .
3 6 Haud igitu r i n iuria d i x imus haec, s i a d d i v i na m notitiam
referantur, necessaria, si per se consi derentur, neces s i tatis
esse nexibus absoluta, s i cu t i omne, quod sensibus patet, s i
a d rat i onem referas, u n i versale est, s i a d se i p s a res p i c i as
singul are.
37 S e d si in mea, i n q u i e s , potestate s i tu m est mutare
p ro po s i t u m , e v a c u a b o p ro v i d e n t i a m , c u m , q u a e i l l a
praenoscit, forte mutavero. 3 8 Respondebo propo s i t u m te
quidem tuum posse deflectere, sed quon i am et id te posse
Mângâierile fi losofi e i - Cartea V 257

adaugă; nici o necesitate În adevăr nu constrPnge să meargă

pe un om care face acest act cu voia sa, deşi e necesar ca
atunci când merge, să meargă. 30 Deci În acelaşi mod, dacă
providenţa vede lin fapt ca prezent, e lIecesar ca el să existe,
chiar dacă n-are prin natura sa nici o necesitate de a exista.
3 1 Şi evenimentele viitoare care izvorăsc din liberul arbitru
le vede împreună prezente; prin urmare, raportate la intuiţia
divină, ele de vin necesare p rin fapt u l că sîn t s upuse
cunoaşterii divine, dar considerate În ele înseşi, nu-şi pierd
absoluta libertate a naturii lor. 3 2 Se vor produce deci fără
îndoială toate acelea pe care Dumnezeu le cunoaşte mai
dinainte că vor exista, dar unele din ele pornesc din liberul
arbitrll, şi deşi se produc, prin aceasta n u-şi pierd natura
lor proprie, graţie căreia Înainte de a se produce ar fi putut
şi să nu se producă. 33 [Jar ce interesează că n u sîn t necesare
fenomenele - zici tu - când ele se produc În toate chipurile
prin această ştiinţă divină, foarte asemănătoare necesităţii.
34 Răspunsul ţi l-am arătat m a i înain te în exemplul cu
răsăritlll soarelui şi cu m ersu l o m u illi; aceste fapte În
momentul în care se petrec n u pot să n u se petreacă, dar
dintre ele totuşi unul chiar înainte de a se produce era necesar
să se producă, celălalt însă nu se prezenta cu acest caracter
de necesitate. 35 Tot aşa cele pe care Dumnezeu le are ca
prezente, există fără Îndoială, dar această existenţă a lor la
unele se coboară din necesitatea lucrurilor, la altele ea atârnă
de puterea celor ce le săvîrşesc. 36 Deci am avut dreptate să
spunem că aceste fapte, dacâ se referâ la cunoaşterea divinâ,
sînt necesare, iar dacă se consideră În ele Însele sînt dezlegate
de lanţul n ecesităţii, dllpâ cum tot ce e din dom e n i u l
simţurilor raportat la raţiune este general, iar dacă îl priveşti
În sine e individual.
37 Dar - vei zice - dacă este în puterea mea de a-mi
schimba hotărîrea voi înlătura providenţa când voi ajunge
să schimb ce prevede ea. 38 Voi răspunde că poţi să-ţi schimbi
hotârÎrea, dar fiindcă providenţa cu adevârul său m ereu
258 Boethius

et, an fac ias quove convertas, praesen s providentiae veritas

i n tuetur, d i v i nam te praescientiam non posse v itare, s icuti
praesentis ocu l i effugere non possis intuitum, quamvis te
i n varias actiones l i bera v o l u n tate con verte r i s . 3 9 Quid
i g i tu r, i nq u i e s , e x m e a n e d i sp o s i t i o n e s c i e n t i a d i v i n a
mutabitur, u t , c u m e g o n u n c h o c , nunc i l l ud vel i m , i l l a
quoque noscendi v ices alternare v ideatur? - M i n i me .40
Omne namque futurum d i v i n u s praec u rrit i n t u i t u s et ad
praesentiam propriae c o g n i t i o n i s retorquet ac revocat nec
a lternat, u t aes t i mas, nunc h o c , nunc al iud praenoscen d i
v ice, s e d u n a ictu mutationes tuas manens praeven i t atque
complectitur. 4 1 Quam c omprehendendi omnia v i send ique
praesent i am non ex fu turarum p rove n tu reru m , sed ex
propria deus simplicitate sortitus est. 42 Ex quo i l lud quoque
res o l vi t u r, quod pau l o ante posu i s t i , i n d i g n u m esse, s i
scientiae d e i causam futura nost ra praestare d i cantur. 4 3
H aec e n i m s c i e n t i ae v i s p ra e s e n t a r i a n o t i o n e c u n c t a
complectens rebus m o d u m o m n i b u s ipsa c o n s t i t u i t , n i h i l
vero posteriori bu s debet. 4 4 Quae c u m i t a s i n t , manet
i n temerata mortal ibus arb i tr i i l i bertas nec i ni q u ae l eges
s o l u t i s omni necessi tate v o l u ntatibus prae m i a poenasque
proponun t . 45 Manet etiam spectator desuper cunctoru m
praescius deu s v i s i o n i sque eius praesens semper aeternitas
cum no stroru m actu u m futura qual i tate concurrit b o n i s
praemia, mal i s suppl icia d i spensans. 46 Nec frustra sunt in
deo p o s i tae s p e s p re c e s q u e , quae c u m r e c t a e s u n t ,
inefficaces esse non possunt. 4 7 Aversami n i i g i t u r v i tia,
c o J ite virtutes, ad rectas spes an i mu m s u blevate, humi les
p re c e s i n e x ce l s a p o r r i g i t e . 48 M a g n a v o b i s e s t , s i
d i ssimu l are non v u l t i s , necess itas indicta prob itat i s , c u m
ante oculos agitis i u d i c i s cuncta cernenti s .
 Mângâierile filosofiei - Cartea V 259

prezent ştie că tu poţi face aceasta şi vede dacă o faci şi

Încotro te Îndrepţi, nu poţi evita preştiinţa divină, dllpă elim
nu poţijitgi de privirea unui ochi mereu prezent, oricît te-ai
îndrepta cu liberă voinţă spre diferite acţiuni. 39 Ce, deci -
vei zice - va ji schimbată ştiinţa divină după di.<;poziţia mea,
aşa Încît când eu voi vrea odată ceva, odată altceva, să pară
a-şi alterna şi ea fellll de a cunoaşte ? Nu. 40 Căci privirea
divină precede orice fapt viitor, îl aduce şi-l recheamă În
prezentul propriei sale conştiinţe; ea nu-şi modifică, cum
crezi, cunoaşterea sa anticipată când Într-unfel când În altul,
ci rămânând Într-o singură şi permanentă privire previne şi
Îmbrăţişează schimbările tale. 4 1 Prezenţa aceasta care
cuprinde şi vede totul Dumnezeu o are nu din desfăşurarea
faptelor viitoare, ci din propria sa unitate. 42 Şi capătă astfel
dezlegare şi problema pe care mi-ai pus-o cu puţin Înainte
că este nedemn să se spună că faptele noastre viitoare sînt
cauză a ştiinţei divine. 43 Fiindcă această putere a ştiinţei,
care Îmbrăţişează toate printr-o cunoaştere prezentă, impune
ea Însăşifelul de a ji al tuturor 11icrurilo/� jără a depinde de
cele ce se vor petrece În vUtO/: 44 Astfel stând lucrurile,
muritori/ar le rămâne n eatins liberul arbitru, şi nu legi
nedrepte propun pedepse şi recompense voinţelor libere de
orice necesitate. 45 Iar Dumnezeu, preştiutor a toate, rămâne
privind din Înalt şi eternitatea totdeauna prezentă a viziunii
sale merge mână În mână cu calitatea viitoare a faptelor
noastre, Împărţind celor buni răsplăţi, celor răi pedepse24ol.
46 Şi nu zadarnic sînt Îndreptate către Dumnezeu speranţe şi
rugăciuni care, când sînt drepte, nu pot să fie fără efect. 47
Îndepărtaţi-vă deci de vicii, cultivaţi virtuţile, Înălţaţi-vă
sufletul În speranţe drepte, ridicaţi către cer rugăciuni
plecate. 48 Când viaţa voastră se desfăşoară Înaintea ochilor
judecătorului care vede toate, dacă nu vreţi să vă Înşelaţi pe
voi Înşivă, trebuie să vă impuneţi marea datorie a virtuţii.
Mângâierile fi losofiei - Note 261

NOTE

CARTEA 1
IJPoeziile de tinereţe ale lui Boethius n-au ajuns până la
noi; printre ele, Cassiodor citează un Carmen bllcolicul1l.
2)Camene, muzele romane inspiratoare ale poeţilor.
3) Cf. Seneca, Octavia 327-329.
4)Cf. Ovidiu, Tristia, IV, 1 -2: Chiar pe drumurile de exil
spre ţinuturile Pontului / Mă mângâie muza. Ea singură mi-a rămas
tovarăşă de pribegie.
S)Dacă l uăm ca sigură data naşterii lui Boethius anul 480,
el avea în anul exilului, când a şi murit, aproape 45 de ani.
6)0 şi e, rrpUKTtKT] şi 8cc.oPllTtKT]; în dialogul la Porfiriu
(Migne, Patrologia latină, VoI. LXIV, col. I l A) Boethius spune
că filosofia este de două feluri; teoretică şi practică, id est
.

speculativa el activa.
7)Platon, Republica, 607 a şi b: Nu trebuie admise În cetate
decât imnurile către zei şi laudele de seamă; căci dacă ai admis
muza fermecătoare În cântece şi poezii epice, voluptatea şi
durerea Îţi vorfi lege În cetate şi ele vor domina În locul acelei
înţelepciuni care a părut tuturor cea mai bună . . . ; este veche
neinţelegerea Între filosofie şi poezie; Cf. şi Platon, Rep. 548 b
şi Cicero, Hortensius, fragm.84 (9 1 ) .
8)Şcoala de filosofie întemeiată l a Eleea, î n Grecia Mare,
de Xenofan, din Colofon, a avut ca reprezentanţi pe Parmenide
şi Zenon din Eleea, precum şi pe Melissos din Samos. Parmenide .

şi Zenon sînt, după cum spune Aristotel, întemeietorii dialecticii.

Academia era o grădină cu un gimnaziu în Atena, numită
astfel de la numele eroului grec Academos. Platon a cumpărat-o
şi şi-a ţinut aici cursurile sale, întemeind astfel şcoala filosofică
Academia, care a durat până în timpul lui Justinian (529 p.Chr.)
9)Această poezie conţine ideile generale ale filosofiei platonice
după care omul, înainte de a se naşte, a avut o existenţă ideală
veşnică şi absolută, cunoscând toate, ca şi Dumnezeu; venind în
lume, luând prin urmare chip material , mintea i s-a întunecat, aşa
încît vede oarecum numai umbrele realităţii, nu realitatea însăşi în
esenţa sa. Prin ştiinţă şi înălţare sufletească, omul îşi aduce încetul
cu încetul aminte de eeea ee a ştiut odată, în existenţa sa ideală,
anterioară naşterii trupeşti. Elementele decorative ale cosmologiei
lui Platon (mişcările astrclor pe cer, subsumate numărului ordonator
şi spiri tului universal care conduce totul într-o desăvârşită ordine
262 Boethiu s
şi armonie, revenirea anotimpuri lor etc. apar şi la Boethius, în
mai toate poeziile sale, ca locuri comune.
I Ol Hesperide - occidentale (Hesperia, de la hesperos - apus
şi hespera - seară era pentru Greci Italia şi pentru romani Spania).
II lCorus, vînt de nord-vest.
1 2 lBoreas, vînt de n ord, bore a ! . Asupra asemănării
versurilor, Cf. Vergilius, Eneida 1 , 52 şi XII 365.
IJlPavia, altădată Ticinum, în latina veche Papia, la 35 km
sud de Milano.
1 4l Anaxagora, născut la Clazomenae, a trăit la Atena, în
timpul lui Pericle asupra căruia a exercitat o frumoasă influenţă.
Acuzat de impietate religioasă, pentru că încerca să explice
fenomenele naturii şi fiind bănuit de medism (că ar fi favorizat,
contra patriei sale, interesele regelui Mezilor) a fost salvat de la
moarte de Pericle, dar a trebuit să se exileze. Astfel a părăsit
Atena şi s-a retras la Lampsac, unde a murit (428 a.Chr.).
ISlSocrate, acuzat că ar introduce zeităţi noi în Atena şi că
ar corupe tineretul prin ideile sale liberale faţă de zeii mitologici, a
fost condamnat la moarte şi, deşi putea fi ajutat să fugă din
închisoare, a preferat să bea cucută pentru ca să nu aducă vreo
atingere majestăţii legilor ţării. Splendida pledoarie a lui Socrate
pentru supunerea faţă de legi - care când nu sînt drepte trebuie
schimbate, iar nu călcate - o găsim În Criton al lui Platon.
1 6lZenon din E leea, născut pe la 490 a.Chr. avea, cum
spune Diogene Lertiu, strălucite Însuşiri şi În filosofic şi în politică.
Voind să redea l ibertatea ţării sale căzute pc mâna tiranului
Nearchos, urzi un complot Împotriva acestuia, dar fiind trădat şi
constrîns să-şi dea pe faţă complicii, el i-a "divulgat" pe prietenii
tiranului, apoi pe tiran însuşi, după cum spune Plutarch, şi tăindu-şi
l imba cu dinţii a scuipat-o în faţa lui Nearchos. A fost pedepsit cu
moartea, căzând astfe l victimă patriotismului său, ceea ce a făcut
pe poetul Hermippos să exclame despre el: COIPlll tău l-a străpuns,
nu pe tine.
17lCanius Iulius, fi losof contemporan cu Seneca, în a cărui
operă De tranquillitate animi găsim povestite împrej urările în
care a murit cu un curaj extraordinar Canius.
18lLucius Annaeus Seneca, marele filosofstoic roman (2-
66 p.Chr.) educatorul şi ministrul lui Nero, compromis în conspiraţia
lui Piso, a primit de la Nero ordinul de a se sinucide. A acceptat
moartea cu o seninătate demnă de înţelepciunea sa.
1 9l5oranus, stoic, victimă a lui Nero ca şi Paetus Thrasea
şi Seneca.
Mângâieril e filosofiei - Note 263
20)
Idei asemănătoare găsim la multi scri itori clasici; vers.
2, cf. Vergilius, Georgice II, 490-492:
Fericit cel ce a putut cunoaşte callzele lllcrurilor
Şi a cii/cat În picioare orice tcamel şi destinlll necrtl!âtor
Cf. Seneca, De vita beata, cap . 5 : Viaţa .fcricitâ este stabilită
statornic pe o judecată dreaptel şi sigurâ. Atunci este sl!/letul
senin şi liberat de orice durere, când a scăpat nu numai de
,�/âşieri, dar chiar de răni uşoare; răl7lânÎ/u! cu hotărîre IInde s­
a oprit, având a-şi apăra IOCIII Selll chiar Împotriva ameninfărilor
şi lovituri/oI' sorţii.
21 )Cereetătorii c lasicismului lui Eminescu ar putea face
apropiere între acest vers şi cel aproape identic din Glossa . . .
22) Proverb grec.
2])Homer, Iliada, 1, 363-364 (Thetis către fiul său Achille,
voind să-I consoleze de pierderea Briscii):
Ce plângi tu {ătul meu scump ? Ce jale te-ajunse pe tine?
Spline-mi tu mie şi nu-mi tâinlli. ca Ş 'o ştim împreună "
(Trad. G. Murnu)
Cuvintele subliniate sînt citate de Boethius În greceşte.
24)Vergilius, Eneida, VI, 849-850:
şi-n mână cu cercul
Afle-ale ştelelor căi şi-ale cerului margini rotunde.
(Trad. Coşbuc)
2S)Platon, Republica 592 b: Exiştă În cer un model pentru
oricine vrea să-I privească şi şă-şi rânduiaşcă dupâ el viaţa şa
Cf. şi 473 d. 487 e, ibidem.
26)Platon, Republica, V, 473 d. Dacă filosofii nil devin
regi În cetăţi sau dacă cei ce şÎnt în prezent regi şau şuverani nu
şe fac filoşofi adevâraţi ... nici cetâ!ile, nici neamul omenesc,
dupâ părerea mea, I1lI-şi vor vedea nenorocirile lor micşorate.
Mai departe Platon spune eăjiloşofii trebuie şiliţi să guverneze
(VII, 5 1 9 a-520 b).
27)Conigastus, favorit al lui Teodoric, pe care Alaric,
regele vizigot, îl numea Bărbat ilustru. (Cf. Cassiodor, Epist.
VIII, 28).
28)Trigguilla sau Trigguila, despre care Grigorie din Tours
spune că era prietenul Amalasuntei, fiica lui Teodoric.
29)Platon, Apologia lui Socrate, 1 , 33 a: M-am purtat
totdeallna aşafel În viaţa mea publică şi particularâ, Încît n-am
Îngăduit niciodată nimănui nimic pe alăturea de dreptate.
JO)Campania, veche provincie a Italiei meridionale, bântuită
pe atunci de cutremure şi de erupţia Vezuviului.
264 Boethius
J I )Paulinus, consul la sfârşitul sec. V.
J2)Albinus, din familia lui Decius, ca şi Paulinus, consu l
în 493 şi apoi prefectul pretoriului, trimiţînd n işte scrisori
împăratului de Răsărit, Justin, acestea cad în mâna ofiţeru lui
palatului, Severus, care le încredinţează referendarului Cyprian us,
omul de încredere al lui Teodoric. Scrisorile părînd suspecte ,
Albinus este acuzat de complot. Boethius îi ia apărarea şi aceasta
constituie începutul urmăririi şi osândirii lui Boethius. Cypria nus
ştia foarte bine latina şi gota; avea abilitate, elocinţă şi se bucura
de deplina încredere a lui Teodoric (Migne, Patrologia latină,
voI. LXIV, Appendix ad opera Boetii).
3J)Învinuit de magie.
34 )Fratele lui Cyprianus.
J5)Gaudentius, unul din de1atorii lui Boethius.
36)Capitala imperiului de Apus încă din timpul lui Honoriu.
3 7) A supra acuzaţiei şi proce s u l u i l u i B o e t h i u s , v.
Introducerea.
38)Cf. Platon Theaitetos 1 5 1 d., unde Socrate spune că
filosofu l i ubeşte s inceritatea şi urăşte m i nc iuna. (Platon,
Republica, 485 c: Se poate ca prin aceeaşi natllră săfie cineva
fi/osofşi mincinos? NlI.)
:;9)Aluzie la um1ătoarele cuvinte ale lui Epicur (Lactantius.
De ira Dei, 1 3,2 1 ) : Dacă vrea şi poate să suprime răIII, ceea ce
se cl/vine să credem despre Dumnezeu, de lInde există acest rău?
Sau pentru ce nll-l sllprimă?
4°)Citat în greceşte; Cf. Seneca, De vita beata, XV, 5 : După
cum un bun soldat va suporta rănile, îşi va număra cicatricele
şi, străpuns de săgeţi, mllrind va illbi pe comandantul pentru
care va cădea, înţeleptul va avea în suflet acel vechi precept:
urmează-1 pe Dumnezeu. - Ep. XVI Ad Lucilillm; Ea (filosofia)
ne va Îndemna să ne sllpunem de bunăvoie lui Dumnezeu, să
rezistăm cu îndîrjire sorţii; ea le va Învăţa să urmezi pe Dumnezeu
şi să suporţi împrejurările. - Ep. XLVIlI Ad LlIciliwn: Filosofia
îmi promite să măfacă asemenea lui Dumnezeu; pentru aceasta
sînt invitat, pentru aceasta am venit. . . . Cf. şi Ad. Luc. II.VII.
4 1)Protectorul şi apoi socrul lui Boethius, Symmachus,
consul în 4 8 5 , era nepot al celebru l u i Q uintus Aurelius
Symmachus, prefect la Roma şi consul, apărătorul păgânismului
împotriva Sf. Ambrosie. În afară de rudenie, aceleaşi sentimente,
aceleaşi gânduri filosofice şi religioase uneau într-o caldă legătură
sufletească pe Boethius şi pe socrul său.
Mângâierile fi losofiei - Note 265

�2lInspirată din tragediile lui Seneca, mai ales din Fedra şi

Hippolit, această invocaţie se înfăţişează totuşi ca una dintre cele
mai izbutite poezii ale lui Boethius.
43)Reproduse în greceşte, două frânturi de vers din Iliada,
II, 294 sq (cele subliniate):
Rău e eând domnii sînt mulţi, numai unul săfle Între oameni
Poruncitor şi stăpân, numai cine prim i de la Zeus
Schiptru, putere şi legi de care s-asculte supuşii.
(Trad. G. Murnu)
44)Între faptele cu care Boethius se mîndreşte este şi acela
de a fi voit să salveze senatul. (v. mai sus, proza IV).
45l Plutarch, Consolatio ad Apollonium 1 92 a: Chiar cei
mai nepricepuţi dintre medici nu aplică de i'ndată grămadă de
medicamente peste o tumoare ameninţătoare de sânge stricat, ci
aşteaptă ca tumoarea care s-a ivit să se moaie de la sine prin
coacere, fiind unsă uşorpe dinafară Cll medicamente. Deci acum,
după ce timpl/l, prin care toate de obicei ajllng la matl/ritate, a
Înlăturat ceva din această calamitate şi afecţiunea sufletului
tălI pare a căuta ajutorul prieteni/oI; am socotit că-mi voi face
datoria dacă, pentru a te consola, i'fi voi i'mpărtăşi gânduri
potrivite, prin care şi dllrerea ta să se micşoreze şi aceste tânguiri
jalnice şi deşarte să dispară.
4 6lBoethius, /n PO/phirillnl, III, 4: Dacă ai unit ceea ce e
muritor cu ceea ce e rational aifăcllt pe om. Cf. şi Plutarch, Ad
Apollonium, 1 1 6 b.
CARTEA II
47)La cei vechi destinul era reprezentat ca o divinitate oarbă.
�8)Plutarch, Ad Apollonium, 1 02 f. sq. Este i'nsuşirea
omului educat şi înţelept de a n u se schimba sub devenirea
lucruri/ar ce par prospere şi de a-şi păstra Cll demnitate ţinuta
l//lui Sl!f/et stăpânit i'n nenorocire. 111: Căci nu venim În viaţă
cu acea lege ca noi i'nşine să-i prescriem legi, ci să ne supunem
celor ce si'n t hotărîte de către zeii conducători ai universului şi
celor ce aufos! prescrise de către destin şi providenţă.
49)Cei vechi comparau adesea nestatornicia sorţii cu o roată
care se Învârteşte continuu. Cf. Plutarch, Ad Apollonium, 1 03 f:
Căci Învârtindu-se roata, o parte a orbitei e sus, iar alta jos.
Cf. şi Tibul. El I, V, 70 şi Properţiu, II, II, 1 8.
SO) Soarta, Cll toatc cruzimile şi nenorocirile ei, se găseşte ca
temă în cele mai multe tragedii din teatrul antic. De asemenea, şi
poeţii lirici de atunci şi de totdeauna deplâng neputinţa omului de
a Învi nge detG.rmi n i smul cosmic şi social, care-l împresoară.
266 Boethiu s
" IEurip, strîmtoare Între Eubeia şi Boeţia, renumită prin
valurile sale veşnic agitate.
52lPluta rch , Ad Apolloniufll. 1 03 d, 1 04 a, b : Despre
umlătoarde spuse ale lui Euripide: Averile I/U sînt durabile, ci
cfemere, �.i: Chiar lllcl'llrifoarte mici ne răstoarnă; ba o singură
zi ne-ar putea ridica pe treptele cele lIlai Înalte şi ne-ar coborî
pe cele lIlai de jos , Demetriu din Faler zice că acestea sînt
foarte juste, dar că ar fi fost mai exact dacă ar fi spus că nu
Într-o zi, ci Într-o clipă.
,JIPentru personificarea sorţii, cf. personificarea legilor lui
Platon (Criton) sau a patriei în Cicero (Catilinara 1).
54lPlutarch, Ad. Apollonilllll 1 1 6 a: Despre toate trebuie
să spunem : I/e Îngrijim de cele ce sînt ale zeilor, pe care când
vor ni le cer fnapoi. Asţlel n-ar trebui să socotim insuportabil
dacă ei cer pe cele a căror folosinţă ne-au Îngăduit-o un scurt
timp. Cicero. Tusc. 1 , 93 : Săjie Înlăturate deci aceste prejudecăţi
băbeşti, că este o nenorocire să mori Înainte de vreme. Dar care
vreme? Cea jixată de natură ? Dar aceasta ne-a dat viaţa, ctlln
ne-a dat şi bani, jărâ afixa zilla restituirii. De ce să te plângi deci
câ ea o cere Înapoi când vrea? Doar CII această condiţie ai primit-o.
55lPIutarch Ad. Apolloniu/11 1 03 b : După cum plantele
lIneori dau roade lIlulte, a lteori nu dau deloc şi animalele o
dată sînt producătoare de urmaşi, altădată nu; şi după cum pe
mare alternează liniştea cu ji ,rtuna, tot aşa În viaţă se Întâmplă
m ul te şi felurite IÎnprejurâri, care târăsc pe oameni În diferite
schimbări ale sortii. '
56lHoratius , Ode 1 34 1 2- 1 5 ,'
"

Numai un zeu e în stare

Din mic să facă mare, pe cel înalt umil.
Vădind ce-ascunde umbra. Cu aprig zbor
Norocu-a smuls de-aici coroana.
Vesel că dincolo o vede pusă.
(Trad. C. Niculescu)
Ode lll, 29, 49-52:
J:'l"orocul cel prea bucuros de crunta lui menire
In jocul său neprevăzut stă-n veci Îndărăpnat.
Pe plac nesigure favoruri având la toţi de dat,
Azi mie, mâine altuia, cu multă Înlesnire.
(Trad . Ollăn es c u)
Plutarch, A d. Apol/ol/ ium 1 03 ; Cît de alunecoasă şi de
nestatornică este soarta şi CÎt de uşor se prăbuşesc cele Înalte şi
se înaltă cele limite, În schimbările sorţii.
Mângâierile filosofiei - N ote 267

57)Solon spusese odată bogatului Croesus că ninu}ni nI/

trebuie să se considere pe deplin fericit Înainte de moarte. Invins
de Cirus şi dus să fie ars pe rug, Croesus a strigat pe Ş olon de
trei ori. Ci rus, impresionat, a dat ordin să fie oprit rugul. In acelaşi
timp, o ploaie torenţială a contribuit la stingerea completă a focului
şi la salvarea lui Croesus. (cf. Ausoniu, Ll/dus septem sapientium)
58)Perseu, regele Macedoniei, Învins la Pydna ( 1 68), de
Paulus-Emilius şi racut prizonier, a Împodobit carul de triumf al
Învingătorului său şi a murit apoi În Închisoare.
59)Citat în greceşte din Iliada XXIV, vers 5 27-5 3 3 ;
Două butoaie se află-n Olimp pe podeala lui Zeus
Unu-i butoiul de rele, celălalt e butoiul de bunuri.
Când un amestec din ele cuiva între oameni dă Zeus,
Nenorocirea-I aşteaptă, dar are şi parte de bine.
Dacă-i dă însă necazuri, îl face batjocura lumii
Foamea pe srantu l pământ îl adulmecă rară milă.
Şi umblă săracul pribeag, oropsit e de Zei şi de oameni.
(Trad. G. Murnu)
6°) Subiectul acestei poezii revine des în poezia didactică
latină. Cf. Ovidiu Faste 1; Horatius Sat. 1, 1 Claudian, Contra
lui Rujin 1 , etc.
61)Horatius, Carmen Seculare 59.
62)Seneca, Ep. II Ad. Lucilil/m : Nu e sărac cine are puţin,
ei cine doreşte mult.
6J)D i n a d o u a căsătorie, c u R u s t i ci a n a , fi i c a l u i
Symmachus, Boethius a avut doi fii: pe Sym machus ş i pe
Boethius, consul i foarte tineri, în 522.
64)De tânăr, Boethius a ajuns la demnitatea de patriciu şi
consul. (Patriciatul era spre sfârşitul imperiului numai un titlu
onorific de nobleţe, care se dădea unui număr restrâns de
personalităţi în stat).
65)Carul lui Phoeblls-Apollo este, după legendă, tras de 4
cai, fiecare avându-şi funcţia arătată, de nwne: Pyrous (foc, căldură),
EOlls (lumină), Ethon (care arde) şi Phlegon (care aprinde).
66)Verg. Georgice II. 458; O preafericifii agricultori, dacă
şi-ar cunoaşte bunurile lor!
67)Plutarch, De exilio, 600 a: Cred că nu sînt mulţi
Sardinieni care sâ nu dorească să plece În exil cu averile tale şi
care să li se pară că s-a făcut foarte bine cu ei, dacă astfel le
este dat mai degrabă să trăiascâ Între străini, decâtfixaţi acasă,
asemănâtori broaştelor ţestoase, să n-aibă nimic bun decât să
trâiascii jării grijâ.
268 Boeth ius
68lSeneca, Epist. 1, 9, 20, Ad Lucilium; Dacă cineva (zice
Epicur) nu este mulţumit de averea sa, poate să fie stăpânul
lumii Întregi, tot sărac e. Sali, dacă ţi se pare mai bine altfel
spus (interesează dealtfel conţinutul, nu forma); cel ce nu se
crede fericit este un nenorocit, chiar dacă porunceşte lumii
întregi. Dar, ca să ştii că aceste idei sînt obşteşti, fiindcă le-a
rostit În primul rând natura, vei găsi la un poet comic această
vorbă: " Nu este fericit cel ce nu se crede astfel ".
69lTeme platonice şi stoice.
70lC f. Seneca, Thyestes III, 447;
Dar nici o teamă; jără arme casa mea este În siguranţă.
Şi În simplitate mă bucur de o linişte desăvârşită.
7ljSeneca, Ad. Marciam . 1 9, 5 : Soarta nu poate păstra
ceea ce natura a părăsit şi nu poate fi nenorocit cel ce nu mai
există.
72lCicero, Tusculane V, 8 8-89 (cap. 3 1 -32): Cine nu se
teme de sărăcie? Totuşi numai filosofii nil se tem de ea. Iar el
(Epicur) cu cît de puţin se mulţumeşte! Nimeni n-a vorbit mai
mult decât el despre cumpătare.
73lAristotei fr. 5 7 (Stob. III 3 , 25 + Pap. Oxyrh, 666):
Fericirea nu constă atît În a câştiga multe, cît mai ales a te găsi
bine sub raportul sufletului şi nici c01pul Împodobit cu haine
strălucitoare nu pare a da cuiva fericirea; căci se Întâmplă cu
cei nevrednici de nimic, când soarta le dă stare şi bunuri
materiale, că va fi mai mult admirată Înfăţişarea lor decât ei
înşişi şi aceasta este mai răII decât orice. (Weinberger p . 3 3 )
74lA. Gellius, IX, 8 : Desigur că e adevârat ce-au spus
înţelepţii, observând viaţa, câ cei care au multe sînt lipsiţi de
multe. Horatius, Ode IV, IX, 45 : Să nu numeştifericit pe cel ce
are mult.
75lAristotei fragm. 5 7 : Celor ce stau rău cu sufletul nici
buna stare, nici frumuseţea I1U le este dintre bunuri, ci cu cît
bogăţiile încep mai înfloritor, cu atît mai grav şi mai rău rănesc
pe cei ce le-au câştigat.
76lCf. Juvenal, X, 2 1 sq:
De faci un drum În timpul nopţii şi dacă ai cu tine luată
Puţin-argintărie bună, mereu de sabie sali ţeapă
A i să te temi şi tremura-vei, chiar când o trestie, pe apă,
Îji mişcă umbra în faţa lunii. În schimb drumeţuljăr-de-avere
Ii cântă hoţului În fată.
(Trad. I. M. Marinescu)
 Mângâieri l e filosofiei - Note 269

77)Frumuseţea şi fericirea vieţii simple şi patriarhale au fost

cântate de cei mai mulţi dintre poeţii vechi ca Tibul, Horaţiu,
Ovidiu, Seneca etc.
78)Se servea comeseni lor vin şi miere, pe care şi le amesteca
fiecare după plac.
79)PUrpură de Tyr; la început culoarea purpurei se scotea
din otrava unei scoici.
8°)Serii, poporul din India de răsărit care fabrica şi exporta
mătasea în vechime. (Viermele de mătase în chinezeşte serh, a
trecut şi în greceşte ser; în latineşte seri cum mătase; serica
= =

stofe sau veşminte de mătase. Astfel se exp lică etimologia

termenului modem de sericicultură.
81 )În legătură cu navigaţia, cf. Vergiliu, Bucolice IV; Tibul,
Elegii 1. V; Ovidiu, Metamorfoze etc.
82)Elogiul păcii, cf. Vergilius, Horatius, Seneca, Augustin,
Octavia, 390 Neamul omenesc nu cunoaşte războaiele, nici
freamăteje ucigătoar� ale trâmbiţei de luptă.
83)ln text arva. In aparatul critic al lui Weinberger, p. 36,
găsim: arma W (probat Hiittinger, 1 900, p. 1 9 n. l ) Faţă cu ideea
am adoptat în traducere lecţiunea arma d i n codicele W
(Mainhingensie bibl iothecae Wal lersteinianae).
8�)Cf. Ovidius, Metamorfoze 1, 1 40 : SÎnt dezgropate din
pământ bogăţiile aţâţătoare la răutăţi.
85)Arist., Fr. 59 (Weinberger, p. 36): Onoarea şi gloria
umplu mai mult sufletul de uşurătate decât celelalte după care
râvneşte omul. Cicero, Tusculane III, 3 (cap. II): La această
rătăcire a noastră contribuie şi poeţii: aceştia, deoarece au o
mare aparenţă de Învăţătură şi de Înţelepciune, sÎnt Cll plăcere
ascultaţi, citiţi şi Învăţaţi pe dinafară şi astjrd ei se Îlltipăresc
adânc În suflete. Când la aceştia se adaugă şi poporul, acest
mare dascăI, această mulţime care din toate părţile ne Împinge
la viţiu, atunci sÎntem definitiv otrăviţi de stricăciunea ideilor
rele şi ne Îndepărtăm de natura Însăşi, până acolo Încft par a-şi
fi râvnit cea mai bună natură cei care au socotit că nimic nu e
mai bun pentru om, nimic mai dorit, nimic mai măreţ, decât
onorurile, conducerile, gloria populară . . . Plutarch, Consolatio
ad Appollonium, 1 03 e: Deşi aceasta este starea lucrurilor
trecătoare, unii, din cauza prostiei omeneşti, Îşi fac o glorie
nesocotită şi deşartă dacă atunci când mărimea bogăţiilor sau
rangul magistraturilor, sau o situaţie mai Înaltă În stat, ori
onorurile şi gloria i-all ridicat puţin, ameninţă şi insultă pe cei
III ici, IIcgâ/ldi/ld cÎt de nestatornică şi alunecoasă este soarta . . .
270 Boethius
86) Aluzie la instituţia decemvirilor creată la 45 1 a. Chr.,
pentru a redacta legi scrise.
87)Ultimul rege roman, Tarquinius Superbus, a fost alungat
la 509 a. Chr.
R8JCf. Seneca, De beneficiis, III, XX: Dacă cineva crede
că omul În Întregime poate fi supus sclaviei, greşeşte: partea
cea mai nobilă din noi se sustrage acestei condiţii. Numai
corpurile sînt slIpllse şi În proprietatea stăpânllllli: spiritul Îşi
are dreptlll săli propriu, e atit de liber şi de plin de mişcare,
Încît nici nil poate fi ţinut În Închisoare, nici nll poate fi oprit de
a-şi lua avÎntllrile sale pentrll a se ridica sus, În infinit, în
tovărăşia celor cereşti.
89lZenon din Eleea. Alţii cred că e vorba de filosoful
Anaxarch d in Abdera, pattizan al filosofiei lui Democrit şi victimă
a tiranului Nicocreon din Cypru.
90lBusiris, regc al Egiptului, care, pentru a opri flagelul
unei foamete care se abătuse peste ţara lui, a ordonat, după sfatul
unui ghicitor din Cypru, să se sacrifice străinii care pătrundeau În
Egipt. Pe Hercule Însă nu l-a putut sacrifica, deoarece acesta
rupând lanţurile a ucis şi pe rege şi pe fiul acestuia. Istoricii greci
Însă combat vcrosimilitatea acestei legende, după care ar fi existat
sacrificii omeneşti la Egipteni.
9 1)Î nvins într-un război cu Cartaginezii şi racut prizonier,
Regulus a fost trimis să trateze cu romanii pentru un schimb de
prizonieri, jurând că se va Întoarce îndărăt, dacă negocierile vor
eşua. La Roma Însă el a sfătuit pe compatrioţii săi să nu admită
condiţiile Cartaginezilor şi apoi, respectându-şi j urământul, s-a
întors la Cartagina, unde a fost supus celor mai grele chinuri,
povestite, Între alţii, de Cicero, în De OjJiciis, III, 2 7 .
92lTabloul grozăviilor săvârşite de Nero, îl găsim zugrăvit
complet de Suetoniu şi Tacit.
9JlDupă ce a fost ucisă mama sa, Nero, venind să-i vadă
cadavrul, se zicc că l-a privit obiectiv, admirând sau criticând din
punct dc vedere estetic, diferite părţi ale corpului. Adevărul acestui
fapt e pus la îndoială atît de Suetoniu, cît şi de Tacit.
9�lCicero, Hortensills 27/3 7 : Cît se deosebesc oamenii Între
ei, ca fire, dorinţe şi felul vieţii Întregi.
95)Cicero, Hortensills, 8 0/87.
96lVisui iui Scipio, În Republica, VI, 22.
97lCicero, Rep. VI, 25: Acel renume Însă În Întregime este
ÎI1Cătllşat i'11 limitele acestor regiuni pe care le vezi; pentru
Mângâierile filosofi e i - Note 271
nim eni el n-afosl veşnic, ci se prăbuşeşte Cll lI/oartea oamenilor
şi se stinge În uitarea posterităţii.
98lPlutarch, COl1solatio ad Apollonillll/, 1 1 7 e: Cea mai
lungă viaţă este scurtă şi de o c1ipâJaţcl cu veacllrile nenumârate,
c f. Cic. Hort, 25/35; Rep. VI, 24
99lPlutarch, De vit. pud. 532 f (Weinberger 42). Tăcerea
este, zice Euripide, răspunsul filosofilOl: Pro verbe 1 1 , 1 2 :
Bărbatul Întelept va tăcea (cf. Proverbe 1 7, 2 8 ; Ecclesiastlll 20,
5, 6, 7). Macrobius, Satllrnalia VII, 1 . 1 1 : Aceasta este una din
virtuţilefilosofiei, că pe când oratorul 11 li poate Scl demonstreze
decât vorftind, filosofulface filosofie f1l 1 mai puţin tăcÎnd, decât
vorbind. In timpurile noastre tăcerea a fost magistral dăltuită în
bronzul cuvîntului de T. Carlyle şi V.Pârvan.
I OOlCf. Plutarch. Ad uxorem 6 1 1 d.: În privinţa celor pc
care le auzi de la alţii, care sfătlliesc pe mlllfi SPU11IÎ/d că fllI
există nimic rău, nimic trist pentru cei ce sîn/ dezlegaf i de
corp, ştiu că te Împiedică să crezi această În vâfâfllrâ
strămoşească şi simbolurile II/istice ale orgii/ar dionisÎacc, pe
care le cunoaştem unii de la alţii cei ce participâm la ele.
10 1 l Cf. Vergilius, Eneida IV, 1 73- 1 77
102lBrutus, autorul principal al revoluţiei republicane din
509 a. Chr., prin care Tarquinii au fost alungaţi şi rega l i ta tea
înlocuită cu republica. S-ar plltea să fie, de asemenea, l'orba
despre Brutus care a II/al parte la asasinarea Illi Caesw:
1 03l Stoicui Cato din Utica.
1 04l Consul roman în 282 a.Chr., proverbial pentru sărăcia,
integritatea şi cinstea sa. În războiul cu Tarentul, Fabricius a fost
trimis la Pyrrhus să negocieze răscumpărarea ptizonierilor şi pacea.
Pyrrhus voind să-i facă un dar de bani, el l-a refuzat. În acelaşi
timp însă a denunţat lui Pyrrhus intenţiile criminale ale medicului
acestuia. Când a auzit Pyrrhus a exclamat: Recllnoscpe Fabricills'
Ar fi mai uşor să intorci soarele din drumlll sâu, decât pe acest
roman din calea dreptăţii şi a onoarei.
I 05lSeneca, Agamemnon, 58 sq.
106lMartianus Capella, 3,7:
Cel care legi, strîngînd în lanţuri tainice,
Seminţe care se luptă între ele
Şi printr-o sfintă-mbrăţişare încălzeşti legături,
Căci împleteşti elementele unelc cu altele.
Uneşti sexele şi credinţa sub semnul ' Dragostei' .
1 07lReminiscenţe din Banchetul şi Timeul lui Platon, după
272 Boethius
care iubirea este ca un demon ce are misiunea de a uni elementele
despreunate.
CARTEA III
J 08lCf. Platon, Protagoras 328 d . : Dupâ ce Protagora a
spus acestea şi altele ca acestea a Încetat cuvFntarea; eu Însă,
mult timp fermecat de cuvîntarea lui, ÎI privearn Încă, dornic să
aud cele ce urmează.
I09lÎ n Republica lui Platon (începutul cărţi i VII) găsim
celebra alegorie a peşterii, prin care Socrate aseamănă pe om,
prizonier propriilor sale simţuri şi prejudecăţi, neputincios de a
cunoaşte esenţa adevărului, cu nişte captivi care, închişi într-o
peşteră întunecoasă, sînt nevoiţi să stea cu spatele spre lumină şi
să nu poată vedea decât umbrele fiinţelor şi lucrurilor reflectate
de lumina de afară. După cum aceşti prizonieri cu cît se apropie
mai mult de ieşirea din peşteră, cu atît pot vedea mai bine lucrurile
iar nu umbrele lor, tot aşa omul, dezbrăcat de pasiuni şi prejudecăţi
şi înălţat până la Dumnezeu, poate cunoaşte realitatea ideală.
Conchide Platon, prin gura lui Socrate (5 1 7 b): Aşadm; iubite
Glaucon, aceasta este icoana condiţiei umane. Peştera subterană
este lumea vizibilă;focul care o luminează este lumina soarelui;
captivul care se ridică În regiunea superioară şi o conlemplă
este spiritul, care se Înalţă până la �fera inteligibilă. Aceasta
este părerea mea, dacă vrei Sel o ştii. Dumnezeu ştie dacă este
adevărată.
1 I0lCf. Martianus Capella, 37,4 (24,6)
I I l lLoc comun al fi losofiei morale antice. Cf. Platon,
Euthidem, 278 e: Toţi voim săjimfericiţi. . . . cine dintre oameni
nu vrea săfiefericit? Cicero; Hort. 26/3 6: Desigur toţi voim să
fimfericiţi ; Seneca, De vita beata, 1, 1: Toţi doresc să trăiască
" "

fericiţi . . .
I 1 2l Epicur, fr. 348 (Augustinus, De civitate Dei, XIX. l )
I IJlCf. Platon, Republica, 5 1 8 c.
1 1 4l Cf. Seneca, A d L ucilium 36: A n otimpurile, zilele,
astrele, arată că toate fenomenele şi lucrurile au un ciclu pe
care îl parcurg şi-l repetă În perioade determ inate.
I 1 5lPerle; cf. Horatius, Epode, 8. 1 4 .
1 1 6lStruma scrofulă, urmată de scrofuri; Catul, LII.
=

117lExista un Decoratus, ataşat pe lângă maestrul oficii lor

(Bocognano, p. 264, nota 98).
11 8lPe lângă îndatoririle lor speciale (jurisdictio şi imperium)
pretorii aveau şi unele atribuţii politice şi administrative. Ei dădeau
spectacole pentru popor.
Mângâieril e fi losofiei - Note 273

1 I 9lPrefectui aprovizionării, care supraveghea toate industrii le

alimentare, nu mai avea la sfârşitul imperiului din vechile sale
însărcinări decât pe aceea de a fixa preţul pâinii şi de a verifica,
pentm exactitate, dntarul brutarilor.
I 2OJCicero, Pro Archia, 1 4 .
12llDionisie, tiranul Syracuzei, către anul 400 a.Chr., pentru
a face pe linguşitorul curtezan Damocles să înţeleagă plăcerile
domniei, i-a cedat pentru o zi locul, u rcându-l pc tron şi
înconjnrându-l de toate satisfacţii le, dar atâmându-i în acelaşi timp
deasupra capului de tavan o sabie, care se ţinea într-un fir de păr
să nu cadă. Damocles a înţeles astfel fericirea tiranului.
I m C f. Cicero De OjJiciis, II, 24 sq.
I 23lPapinianus, jurisconsult cclebm, Caracal a, ucigându­
şi fratele i-a cerut să facă apologia crimei. Papinianus a refuzat şi
a fost ucis.
1 24l Horatius, Ode, III, 4, 65 : Forţa oarbă se prăbuşeşte
sub propria sa greutate.
I25lC f. Ev. Matei, 1 0,36: Şi vrcljmaşii omului, casnicii lui.
126lCf. Vergilius, Georgice 1, 30. Indus la est şi insula Thule
la nord erau limitele lumii cunoscute de cei vechi.
1 27)Versuri citate în greceşte din Euripide, Andromaca, 320 sq.
1 28lCartea II, proza VII.
129)Aristotel, Rhetorica 1 399 b; Sallustius Iugurtha 85, 2 1 -25.
I 3OlCf. Iuvenal, XV, 708, sq.
Din cer ne luarăm cunoştinţa
Acestui simţ din care nll sÎnt Întm nimic Împărtăşite
Vie(uitoarele ce-şi poartă a lor priviri Î/l jos lintite.
Acel ce le-a creat pe toate dilltrll-nceputul lumii, dete
La dobitoace numai viaţă, iar omeneştii noastre cete,
Dădu şi suflet . . .
(Trad. I. M . Marinescu)
I J IlÎ n Andromaca, vers. 420
I 32lPlutarch, Consolatio ad Apollonium, 1 04 a: În realitate
trupurile oamenilor sÎnt muritoare şi efemere.
I 3JlPlutarch, De liberis educandis, 5 e: CÎt de mică este
puterea omului, comparată cu pllterea altor animale ca de pildă
elefantii, taurii, leii. Seneca Ad Lucilium Xv.- Nu vei atinge
niciodată nicifarfele, nici greutatea unui bou gras.
1 34l Aristotel. Fr. 59 (lamblichus, Protreptico/l 8 , 47, 1 2) :
Dacă cineva ar avea vederea lui Lynceu, a cărui privire putea
strâhatc prin ::.idllri şi arbori, i s-ar părea o reprezentare
slI!'o/"/{/hilii sii \'{/(/â din cite rele e constituit. (Weinberger, p. 59)
274 Boethius
I 35)Cf. Platon, Protagoras, 329 c.d. : . . . virtutea e una,
dar părţile ei sÎntjustiţia, temperan{a, sfinţenia, sau toate acestea
sÎnt numele uneia şi aceleiaşi realităţi.
1 J6)Platon, Timaios, 27, c . : Deci, datoria ta, Timaios, este
să vorbeşti În legătură cu acest subiect, pe cît se pare, după ce
vei invoca mai Întâi, după lege, pe zei.
I 37)Platon, Timaios, 2 7c; c! Geneza, 1,26; etc.
1J8)Cf. Platon, Timaios, 31 b-32c.
lJ9)C f. Platon, Timaios, 35 şi 3ge.
1 4°)Cf. Platon, Timaios, 41 e.
Dialogul Timaios al lui Platon se găseşte În Opere, voI.
VII, Ed. Ştiinţifică, 1 993, p. 1 05-2 1 5 .
1 4 1 )Martianus Cap elIa, 74, 1 8 (49,4): Dă, tată, ca mintea
să se urce la cetele eterice.
1 42)Cf. Platon, Legile, 7 1 5 e : Demiurgul, cum spune un
vechi cuvÎnt, având În sine Începutul, sfîrşitul şi mijlocul tuturor
lucrurilor, pe toate le cuprinde, ur11lărindu-le cu dreptatea sa.
C! Apocalipsa lui Ioan, 1,8: Eu sînt A lfa şi Omega, fncputul şi
şjfrşitul, zice Domnul, cel ce este, cel ce era şi cel ce vine,
atot/iitorul.
' 43)Idee inspirată din Platon
1 44)Boethius tradusese "Elementele" l u i E uclid ş i
Aritmetica lui Nicomah.
14 5)În vocabularul fi losofic al lui Lalande, găsim această
notă, după L. Braunschweig: Porismele lui Euclide s-au pierdut;
nu se ştie exact ce conţineau, /ţici măcar ce Înseamnă cuvântul.
Dar se poate presupune că ele tratau de:,pre propoziţiuni
incomplet demonstrate şi a căror dovedire, logică şi generală,
trebuia demonstrată. Totuşi în dicţionarul grec-francez al lui Bailly
găsim tradus astfel cuvîntul: porisma = corolar, propoziţiune scoasă
dintr-o teoremă (Eucl. , Elem. 3 , 1 ) . Această traducere concordă,
după cum se vede, cu Înţelesul pe care i-I dă Boethius. Prin
urmare, Însemnarea cuvintului porisma nu rămâne necunoscută.
'46)Platon, Phaidon 60 b.
147)Cf. Ev. Matei XI 2 8 : Veniţi către Mine toţi cei osteniţi
şi Eu vă voi odihni pre voi .
'48)Vergilius, Eneida VII, 4 6 : Loc de cetate ş i trudelor
capăt acolo să-ţi fie. (Trad. Coşbuc)
149)Cf. Cartea III, proza XI
15°)Plutarch: De Exilio, 607 c : Există ţinuturi unele mai
potrivite decât altele, pentru plante, În care acestea răsar şi
Mângâierile filosofiei - Note 275
cresc mai bine.
1 5 l l Q uintiiianus, Institutia Orataria VI I , Praefatio.
152)Fericitul Augustin, Confesiuni, VII, 1 0: Am (ost nevoit
să mă Îndrept spre mine Însumi, all/ intrat În adâncul conştiinţei
mele şi am văzut. . . lumina cea schimbâtoare.
153)Cf. cu teoria platonică a reminiscenţei (Phaidon, 9 1 e)
1 54)Cf. Cartea 1, proza VI
ISS)Giganţii, spune legenda, ajutaţi de mama lor Geea, au
declarat război lui Jup'i ter, dar acesta i-a învins cu aj utorul lui
Hercule.
IS6)Platon, Republica, 425a.
IS7)Citat în greceşte, c f. Platon, Sojistul, 244e.
1 58)Platon, Timaios, 29b
1 59)C f. Vergilius, Georgice II, 490: Fericit cel ce a putut
cunoaşte cauzele IlIcrurilor
1 6°)Orfeu, fiul regelui Oeagru şi al nimfei Caliope - după
altă legendă, fiul lui Apollo şi al muzei Clio cel mai mare dntărcţ
-

al antichităţii, de numele căruia se leagă poeme, mistere, dogme

etc. Poezia aceasta a lui Boethius este în întregime imitată după
Seneca, Hercule Furiosul, 570-5 9 5 , Hercule pe muntele Oeta,
1 03 5- 1 1 34, şi Medeea, 628-636. Inf1u C1nţe din Seneca se găsesc
în aproape toate poeziile lui Bocthius. In cea de faţă asemănările
sînt mai izbitoare ea în toate celelalte.
Tabloul complet al împrumuturilor din Seneca la Boethius
a fost întocmit de R. Peiper, Cons. Philosophiae, Lipsiae, 1 87 1 .
Asemănări izbitoare se găsesc şi în Satyricolllli (Cartea
IX) lui Martianus Capella. C f. şi Ovidiu, Faste, II, 83 .
161)Thaenar (Azi capul Matapan), peşteră de la extremitatea
de sud-est a Laconiei, lângă intrarea în "infern".
162)Cerberul , câine cu trei capete, păzitor al infernului.
163)Furi i le (la greci Eriniile), zeităţi cărora nici o crimă sau
viclenie nu le rămâne nedescoperită şi nepedepsită.
164)Ixion, regele Lapiţilor, căruia Jupiter îi acordase azi l în
Olimp. Ucigându-şi socrul şi încercând în Olimp să necinstească
pe Junona, a fost aruncat în Infern şi pedepsit cu legarea de o
roată care se învârtea necontenit.
1 6S)Tantal, regele Lidiei, dând o masă zeilor, pentru a le
ispiti ştiinţa, le-a servit drept mâncare pe propriul său fiu, Pelops,
tăiat în bucăţi. Jupiter a-toate-ştiutorul însă l-a trimis pentru
nelegiuirea lui în Tartar, pedepsindu-I la o foame şi sete veşnice,
pe care nu şi le poate astâmpăra niciodată; deşi în mij locul unui
 276 Boethius
rîu şi având deasupra un pom cu fructe coapte, crăcile se ridică În
sus când Întinde mâna, iar valurile fluviului Îi scapă mereu printre
buze, fără să poată înghiţi o picătură de apă, când vrea să-şi
astâmpere setea.
1 66l Gigant pedepsit de Apollo şi Diana fi indcă Încercase
să necinstească pe mama lor, Latona, şi condamnat să-i sfâşie
veşnic doi vulturi ficatul rară ca el să-i poată alunga.
167lPluto, zeul Infernului.
CARTEA IV
1 68lCf. Cicero, Visul lui Scipio (Republica).
169lPlaton, Phaidros, 249 c : Singură gândirea filosojitlui
e înaripată . . .
1 70lMart. Capella, 40, 1 2 (26, 1 3).
J7I)Saturn. Cf. Vergilius, Georgice I. 336: Priveşte Încotro
se-ndreaptă planeta Îngheţată a lui Saturn.
1 72lMarte.
1 73lPlaton, Phaidros, 246 e: E Înnăscută puterea aripei
de a zbura în Înalt, unde locuieşte neamul zeilor . . . Marele Jupiter
merge înainte pe cer, purtat În car, pregătitor şi Îngrţjitor a toate.
1 74lVergilius, Eneida, XII, 7 6 1 -763:
Cinci ocoliri au făcut înainte pe aici şi pe acolo
Cinci îndărăt; căci acum nu fug dup-o slabă răsplată
Jocuri făcând, ci se-ntrec pe capul şi viaţa lui Turnus.
(Trad. Coşbuc)
I75lC f. Platon, dialogul Gorgias, din care Boethius s-a
inspirat În acest capitol.
I76lPortretul timpului, cf. Platon, Republica, X. 578 b-580 b.
J77lMartianus Capella, 1 6, 1 (9,25).
1 78lCf. Pildele lui Solomon, XIV 25: Cununa Înţelepţilor
este bogăţia lor; iar viaţa nebuni/ar este rea. Cf. şi Psalmi,
89,6; /erem. 1 3. 1 8.
1 79lCf. Ambrosius. De Officiis ministrorum 1, 1 2, 46:
Nelegiuitul îşi este Însuşi pedeapsă, cel drept . . . mulţumire şi
fiecare din faptele sale bune salt rele Îşi ia răsplata sa.
1 80lAcest episod din viaţa lui Ulysse e povestit de Ovidiu
în MetamOifoze XIV, 254 sq.
1 8l)Ulysse, Neritus era un munte Într-o mică insulă de lângă
Ithaca, patria lui Ulysse.
J82lCirce, zeiţă vrăj itoare, fiica soarelui şi a nimfei Perseia,
l ocuind în insula Aia, într-un palat păzit de animale sălbatice şi de
eroi, transformaţi de ea În animale. A fost ucisă de Telemac. Cf.
Mângâierile fi losofi e i - Note 277

episodul acesta povestit de Homer (Odiseea XX 1 3 8 sq.) cu

următorul început:
De aici pornim-nainte plini de jale
De pierderea il/biţilor tovarâşi,
Dar mulţumiţi că noi scâparăm teferi
Şi-ajungem la ostrovul Aia, unde
Şedeafrumoasa Circe, o zeiţă
Cu graiu de om şi-amarnică, o soră
De-un sânge cu sălbatecul Aetes
Care-i născut din luminosul soare
Şi de-a lui Ocheallosfatâ Persa . . .

(Trad. Murnu)
1 83)African, Marmarica, în Africa, între Egipt şi Cyrenaica.
184)Mercur, născut în Arcadia, reprezentat cu arip i la umeri
şi la picioare.
' 85)C f. Platon, Gorgias, 509, d. (cap.LXV): Aşadar, din
douâ rele, a comite o faptă rea şi a sl!feri, noi spunem că-i mai
mare cel dintâiu şi mai m ic cel de-al doilea. De aceea, ce
mijloace trebuie să-şi procure cineva, ca sâ poatâ să-i ajute
astfel, fnCÎt să aibă amândou/i foloase, atit pe acela de a nu
comitefapte rele, CÎt şi pe acela de a nu le suferi? Oare puterea
sali voinţa ? Vreau să spun astfel: va fiferit de nedreptăţi dacă
nu va voi sau dacă {şi va dobândi puterea ca să l1ujie nedreptâţit?
(Trad. Simenschy) cf. Cicero, Hortensius 29/3 9; Augustin, De
Civitate Dei V, 26.
' 86l Platon, Gorgias, 472 e : După părerea mea ... cel
nedrept şi criminal este nefericit fn orice caz, totuşi mai nefericit
dacă nu e tras la răspundere şi judecat de zei şi de oameni.
(Trad. Simenschy).
1 87lCf. Platon, Republica, X ; Vergilius, Eneida, VI, 739
' 88l Vergilius, Georgice 1, 204.
189)Mart. Capella, 42, 4 (27, 1 ); cf. Ovidius MetamOffoze
II, 1 77.
190)În timpul eclipselor de lună, cei vechi făceau un zgomot
asurzitor, lovind Între ele obiecte dc metal, pentru a ajuta luna să
iasă din eclipsă. Acest obicei, care se mai păstrează şi astăzi la
groenlandezi şi la unele populaţii africane, trebuie pus în legătură
cu un străvechi mit indian, după carc luna şi soarele sînt necontenit
urmărite de capul nemuritor al lui Rahm, pîrît de aceştia lui Vişnu
că ar fi băut din apa nemuririi.
'9llLoc comun în dialogurile platonice. Cf. Phaidon, 62 a.
1 921Cicero, De divinatione, II 1 0 1 . După Usener, Klingner
278 Boethius
şi Muller (ef. Weinberger, p. 96) Boethius s-a folosit în acest
capitol de izvoare neoplatonice; Plotin, 1, 7, 1 ; 20 1 ; III, 1 , 7, sq.
19J)Idee stoică.
194)Părerea susţinută de Atenagora, filosof platonic, născut
la Atena în sec. I I , convertit la creştinism.
1 95)Gândire platonică.
1 96)Cf. Cicero. De divina/iane, 1, 1 25 : Eli Însă numesc
destin ceea ce Grecii numesc elJlUPJleVll, adică o ordine şi o
serie de cauze care se nasc unele din altele.
197)Verg. Eneida II, 426.
198)Lucanus, Pharsalia 1, 128. Nepot al lui Seneca Retorul
şi Seneca Filosoful, Lucanus, marele poet cpic roman, a murit
de tânăr, osândit de Nero fiindcă se amestecase în conspiraţia
republicană a lui Calpurnius.
199)C i tatul , în greceşte, este luat poate din Hermes
Trismegistul, personaj legendar, căruia i se atribuiau numeroase
cărţi, conţinând principiile înţelepciunii vechiului Egipt (Bocognano
p. 268) sau din filosoful eleat Parmenide (Weinberger, p. l 00).
200)Citat în greceşte, din Iliada, VII, 1 76. Dacă nu sînt o
muză, anevoie o să spun despre toate.
(trad. Murnu).
20 1 )Cf. Ecc/esiastu/ 1, 8 : Toate lucrurile SI/lt grele, nu poate
omul să le explice prin cuvînt şi mi se va sătllra ochiul a vedea,
nici urechea a auzi.
202)Cf. Epist. Filip. 2, 7: Ci s-au deşertat pe sine chip de
om luând, Întru asemănarea oamenilorjăcându-se. Iacob, 3, 9:
Cu dânsa (Cll limba) blesten!ăm pre oameni, cari sînt făcuţi
după asemănarea lui Dumnezeu.
2 OJ ) C f. Mart. Capella 427, 7 (299, 2 5 ) - Vergilius,
Georgice II, 48 1 -482.
204)Vergilius, Ecloge 8, 1 7.
2 05)Vergilius, Georgice III, 225-226.
206)Maximianus, 5, 1 1 2.
2 0 7) Î n a inte de a p l e c a c u flo ta spre Troi a, Atridul
Agamemnon a trebuit să jertfească pe fi ica sa Ifigenia, pentru a
avea vînturi favorabile de plutire.
Z08)V1ysse.
209)Leul din Nemeia. Este vorba de chinurile la care a fost
supus Hercule pentru a ispăşi vina de a-şi fi ucis, într-un acces
de nebunie, soţia şi copiii.
2 IO) Păsările lacului Slym fale.
2II )Merele de aur din grădina Hcspcridclor.
Mângâieri le fi losofiei - Note 279

2 1 2lDiomede, regele Traciei, îşi hrănea caii cu carne

omenească. Hercule l-a pedepsit pentru această cruzime, dându-l
propriilor lui cai să-I sfâşie.
2 1 JlSeneca, Hercules Furens 1 1 78.
2 14lSeneca, Medea, 643, 653.
2l S) Mistretul de la Erimante din Arcadia.
2 ( 6)A ţinut, în locul lui Atlas, pământul pe umeri.
CARTEA V
2 (7)Cf. Platon, Timaios, 28 a: Tot ceea ce naşte trebuie să
se nască dintr-o cauză oarecare; căci nimic nu-şi poate avea
originea În afară de o cauză. Persius, Satire III. 84 sq.
-

Nimic nu se naşte din nimic

Nimic nu se poate Întoarce În nimic.
2 1 8)Aristotel, Physica II, 4.
2 (9)Persia: numele de Achemenia, de la Achemene, strămoşul
lui Cyrus�şi Darius.
220lln retragere, parţii cauzau mari p ierderi inamicului,
copleşindu-l din fugă cu săgeţi.
22 1lCitat în greceşte (Iliada III, 277 şi Odiseia XI, 1 09 şi
XII, 323) versul acesta figurează în Weinberger (p. l l O) ca primul
în poezia ce urmează.
222)Homer, Iliada, 1, 605-606
22J)Vergilius, Georgice, I V, 3 9 3 : Cele ce sînt, ce au
fost şi-ncurând sînt Împinse să vină.
224 )Cf. Cicero, De Natura Deorum II, 6 8 : III, 54 -
Lactantius, Institutiones Divinae II, 1 0 - Firmicus Maternus,
De erroreprofanarnm religionum 1 7, I . - Mart. Capella 74, 1 (48,9).
22S)Cf. Augustinus, De Ci vita te Dei V, 9- 1 1 .
226)Horatiu, Satire 11 , 5 , 59. Ulysse se adresează vestitului
profet teban Tiresias, întrebându-l cum va putea să-şi refacă
averea. După ce-i dă unele sfaturi, Tiresias adaugă aceste cuvinte
al căror echivoc e caracteristic tuturor oracolelor: Fiu al lui
Laerte, ceea ce spun va fi sau nu va fi: marele Apollo Îmi
inspiră prezicerea!
227) Cf. cartea I V, poezia VI, 43 .
228lDespre teoria platonică a reminiscenţei, ale cărei idei
sînt reluate aici, v. şi Cartea III, poezia XI.
229)Cf. Platon Menon, 80 d . e . : Bagi de seamă În ce
argumentaţie Încurcată intrăm ? Ca şi cum omul n-ar putea
cerceta nici ce cunoaşte, nici ce nu cunoaşte. Căci el nu caută
ceea ce cunoaşte fiindcă ştie şi n-are nevoia de nici o cercetare
amănunţită, şi nici ce nu cunoaşte; fiindcă nu ştie ce caută.
230)Cicero, De Divinatione, II 8, sq.
280 Boethius
231lOrigenes (Eusebius, Praep. ev. VI, I l ), Preştiinţa lui
Dumnezeu nu implică celor pe care el le are în p uterea sa
necesitatea de a se produce.
m)Idee neoplatonică din Ammonius: cunoaşterea . . . este
o energie a cunoscătorului - şi Proculus: tot ce se cunoaşte nu
prinputerea sa, ci mai degrabăprinputerea cunoscători/oI"sepercepe.
233)Numele latin al fi losofiei stoice gr. o'toa lat. porticus, o
galerie cu colonade şi picturi în Atena, unde Zenon din Citium şi­
a ţinut cursurile. Filosofia sa şi-a luat numele de stoicism, de la
locul unde era predată. Stoicii afirmă că senzaţia este primul act al
cunoaşterii; acordă însă spiritului rolul de a prelucra datele simţurilor
şi de a extrage din impresii confuze şi particulare idei precise şi
generale. După concepţia stoică deci, spiritul nu are numai o
receptivitate pasivă, ci este esenţial activ. Boethius opune acestei
teorii a cunoaşterii teoria platonică, după care noţiunile generale
despre lucruri nu ies din percepţiile noastre sensibile, ci ele preexistă
în spirit, fiind doar trezite cu prilejul percepţii lor.
234)C f. Prudentius, Apotheosis, 83 .
235)Cf. Sallustius, Catilina 1. 1 . Ovidius, MetamOlfoze,
-

1, 85 sq. - Prudentius, Contra Symmachum, II, 262.

236)Aristotel, De Caelo 1; cf. şi II, 1 : Cerul in întregime
nici nu este născut, nici nu se poate strica, aşa cum zic unii
despre el, ci este unul şi veşnic, nea vând nici început nici sfârşit
al întregi eternităţi, având însă şi păstrând în sine timpul infinit . . .
2J7)Platon, Timaios, 2 8 sq. : După ce tatăl a băgat de seamă
că lumea creată de el se mişcă şi are viaţă . . . s-a bucurat şi plin
de veselie s-a gândit s-o facă şi mai mult după asemănarea sa.
Astfel, precum el e veşnic, tot aşa s-a hotărft săfacă şi universul
pe cît se�oate lafel. Evident, natura vieţuitoarelor este veşnică.
23 )Platon, Timaio.'!, 3 7 d. sq.
239)Ammonius, 1 3 5 : Acelaşi lucru prin natura sa este liber,
iar prin cunoaşterea zeilor este n u nedejlnit, ci definit.
(Weinberger, p. 1 2 5 )
. 240JPrudentius, Cathemerinon, II, 1 05 sq:
Din zori şi până În apus
Avem un ochiu acolo sus
Ce zilnic e cercetător
Al vorbelor şifaptelor
El vede tot şi ştie-orice
În tot cefacem martor e
De dreapta judecat-a Lui
Nu scapă gândul nimănui.