Radiația laser

Laserul este un dispozitiv optic care generează un fascicul coerent de lumină.

Fasciculele laser au mai multe proprietăți care le diferențiază de lumina incoerentă produsă,
de exemplu, de Soare sau de becul cu incandescență:
 monocromaticitate — un spectru în general foarte îngust de lungimi de undă;
 directivitate — proprietatea de a se propaga pe distanțe mari cu o divergență
foarte mică și, ca urmare, capacitatea de a fi focalizate pe o arie foarte mică;
 intensitate — unele dispozitive emit un fascicul suficient de intens pentru a fi
folosite la tăierea metalelor.

Radiația laser se caracterizează prin:

1. Monocromaticitate
2. Coerență
3. Directivitate
4. Intensitate ( Strălucire )

Monocromaticitate
Majoritatea emițătorilor laser au un spectru de emisie foarte îngust, ca urmare a
modului lor de funcționare, în care numărul mic de fotoni inițiali este multiplicat prin
„copiere” exactă, producând un număr mare de fotoni identici. În anumite cazuri spectrul este
atât de îngust (lungimea de undă este atât de bine determinată) încât fasciculul își păstrează
relația de fază pe distanțe foarte mari. Aceasta permite folosirea dispozitivelor laser în
metrologie, pentru măsurarea distanțelor cu o precizie extrem de bună, prin interferometrie.
Aceeași calitate permite folosirea acestor emițători în holografie.

Coerență
Coerența exprimă proprietatea radiației laser de a emite fascicule sinfazice, cu alte
cuvinte, totalitatea razelor laser va fi emisă în același timp, caracteristică ce nu este proprie
luminii naturale.
Coerenta radiatiei laser este de două tipuri:
a) Coerența spațială : considerând două raze provenite din două puncte diferite ale
unei surse luminoase, dacă acestea pot interfera(prin suprapunerea lor obținându-se franje de
interferență), cele două radiații sunt coerente. Cele două puncte de pe suprafața sursei se pot
afla la o distanță mai mică sau mai mare, aceasta caracterizând proprietatea de coerență
spațială.Intensitatea luminoasă foarte mare care se poate obține cu ajutorul laserului este o
consecință a proprietății de coerență spațială.Toată energia emisă de un tub cu descărcare de
mare lungime, care în mod normal, ar fi dispersată în toate direcțiile din spațiu, este
concentrată într-un fascicol de mică secțiune și unghi solid foarte mic.
b) Coerența temporală. Dacă radiația emisă la un moment dat de un anumit punct al
sursei poate interfera cu radiația emisă la un moment ulterior de același punct al sursei, cele
două radiații sunt coerente in timp.
Directivitate
În timp ce lumina unei surse obișnuite (bec cu incandescență, tub fluorescent, lumina
de la Soare) cu greu poate fi transformată într-un fascicul paralel cu ajutorul unor sisteme
optice de colimare, lumina laser este în general emisă de la bun început sub forma unui
fascicul paralel. Aceasta se explică prin acțiunea cavității optice rezonante de a selecta fotonii
care se propagă paralel cu axa cavității. Astfel, în timp ce un reflector obișnuit de lumină,
orientat de pe Pământ spre Lună, luminează pe suprafața Lunii o suprafață de aproximativ
27.000 km în diametru, fasciculul unui dispozitiv laser nepretențios cu heliu-neon luminează
pe Lună o suprafață cu diametrul mai mic de 2 km. Folosind emițători laser performanți și
având la dispoziție pe suprafața Lunii retroreflectoare (colțuri de cub, care reflectă lumina
incidentă pe aceeași direcție) a fost posibilă determinarea cu foarte mare precizie a distanței
de la Pământ la Lună.

Intensitatea
Intensitatea foarte mare a fasciculelor laser este o consecință a direcționalității.Spre
deosebire de secțiunea mică și divergența coborâtă.