CĂ

CAPITOLUL 1
ALCÃTUIREA CORPULUI UMAN

GI
TOPOGRAFIA ORGANELOR ªI SISTEMELOR DE ORGANE – PLANURI

O
ªI RAPORTURI ANATOMICE

Biologia este ºtiinþa care studiazã organismele vii,
iar ramura biologiei care studiazã organismul uman
este biologia umanã. Ramurile biologiei umane sunt
anatomia ºi fiziologia corpului uman. Studiul struc-
turii corpului, în care sunt incluse mãrimea, forma,
AG
(conþine plãmânii ºi inima), cavitatea abdominalã
(conþine stomacul, intestinele, ficatul etc.), cavitatea
pelvianã (conþine vezica urinarã, organele de repro-
ducere etc.) Corpul este susþinut de scheletul intern,
alcãtuit din oase articulate care cresc odatã cu creº-

culoarea, alcãtuirea ºi relaþiile topografice ale pãrþilor
acestuia, constituie anatomia umanã, iar studiul
modului în care funcþioneazã corpul ºi pãrþile sale com-
ponente, constituie fiziologia umanã.
Corpul uman începe sã capete formã în primele
ED
terea întregului corp. Scheletul craniului înconjoarã
ºi protejeazã encefalul, iar coloana vertebralã
înconjoarã ºi protejeazã mãduva spinãrii.
Ca ºi la alte mamifere, corpul uman este alcãtuit
din cap, gât, trunchi ºi membre. Capul este alcãtuit din

P
stadii de dezvoltare embrionarã, consecutive diviziunii neurocraniu (partea cranianã sau cutia cranianã) ºi
celulei-ou. Încã din stadiile primare, când embrionul viscerocraniu (partea facialã sau faþa), iar gâtul este
este o micã sferã, începe diferenþierea celulelor în format din douã regiuni, anterioarã ºi posterioarã, cu

þesuturi care, ulterior, se asambleazã în diferitele
organe ale corpului uman. La sfârºitul celei de a treia
sãptãmâni de viaþã, embrionul are simetrie bilateralã
ºi prezintã vertebre caracteristice, care vor asigura
menþinerea poziþiei verticale a corpului.
Pentru a înþelege anatomia ºi fiziologia corpului
IC
uman, trebuie sã cunoaºtem organizarea acestuia.
Corpul uman are aceeaºi arhitecturã generalã ca a
tuturor vertebratelor. Hrana este transportatã de-a
lungul unui tub lung, ce se întinde de la orificiul bucal
CT
ŞI
rolul de a lega capul de trunchi. Capul ºi gâtul alcã-
tuiesc extremitatea cefalicã a corpului.
Trunchiul este format din torace, abdomen ºi
pelvis, în care sunt adãpostite organele interne
A
(viscerele). Cavitatea toracicã este separatã de cea
abdominalã prin muºchiul diafragmã.
Membrele superioare ºi inferioare sunt legate
de trunchi prin centuri ºi au în alcãtuirea lor trei
segmente: cele superioare: braþ, antebraþ ºi mânã, iar
cele inferioare: coapsã, gambã ºi picior.

la cel anal. Acest tub este suspendat într-o cavitate
generalã internã numitã celom. La om, aceasta este
divizatã în mai multe cavitãþi (fig. 1.1): cavitatea
cranianã (conþine encefalul) cavitatea toracicã
DA
În scopul studierii ºi reprezentãrii dispoziþiei ºi
alcãtuirii diferitelor pãrþi componente, corpul uman
poate fi secþionat ºi reprezentat grafic în raport
cu trei axe ºi planuri de referinþã: medio-sagital,

transversal ºi frontal (fig. 1.2).

cavitatea cranianã plan medio-sagital

plan frontal
DI

plan transversal
cavitatea cavitatea
dorsalã toracicã
A

cavitatea
cavitatea ventralã
UR

spinalã cavitatea
abdominalã
cavitatea
pelvianã
Fig. 1.2. Axe ºi planuri de referinþã ale corpului uman
cavitatea
abdominopelvicã Pentru descrierea axelor ºi planurilor, corpul este
IT

în poziþie verticalã, cu braþele aºezate pe lângã trunchi

ºi palmele orientate în faþã. Axele sunt linii drepte
dispuse perpendicular între ele ºi pe cele trei direcþii
ED

Fig. 1.1. Cavitãþile corpului ale spaþiului.

Capitolul 1 3
 CĂ
plan superior
Axul longitudinal este vertical ºi are doi poli: (cranial)
superior (cranial) ºi inferior (caudal). Acesta por-
neºte din creºtetul capului ºi coboarã pânã la supra-
faþa delimitatã de tãlpi. Axul sagital sau al grosimii
corpului are un pol anterior ºi unul posterior. Axul

GI
transversal este orizontal, corespunde lãþimii corpului, plan posterior plan anterior
ºi are un pol stâng ºi unul drept, plasaþi simetric.
Planul medio-sagital este un plan vertical,
antero-posterior, care trece prin centrul trunchiului,

O
plan medial
împãrþindu-l în douã jumãtãþi simetrice. Acest plan plan lateral
trece, aproximativ, prin sutura sagitalã a oaselor

AG
craniului ºi, de aceea, orice plan paralel cu el se
numeºte plan sagital. Planul vertical, care formeazã plan inferior
un unghi drept cu planul median, trecând prin axul (caudal)
longitudinal ºi transversal ºi care este dispus paralel
cu fruntea, se numeºte plan frontal. Acest plan Fig. 1.3. Planuri utilizate pentru indicarea poziþiei pãrþilor corpului

împarte corpul într-o parte anterioarã ºi una poste-
rioarã. Planul transversal sau orizontal împarte
corpul într-o parte superioarã (cranialã) ºi una
inferioarã (caudalã) trecând prin axele sagitalã ºi
transversalã.
ED
mediale, iar cele depãrtate de planul median sunt
numite laterale; de exemplu, fiecare emisferã cere-
bralã posedã o faþã lateralã cãtre oasele craniului ºi o
faþã medialã cãtre fisura interemisfericã (fig. 1.3).

P
Termenii anterior sau ventral ºi posterior sau Termenii superficial ºi profund sunt strict desti-
dorsal sunt utilizaþi pentru a indica poziþia pãrþilor naþi sã descrie adâncimea la care sunt dispuse
corpului în faþã sau în spate; de exemplu, sternul este structurile corpului faþã de suprafaþã, extern sau

ŞI
anterior coloanei vertebrale, iar coloana vertebralã
este situatã posterior faþã de inimã. Termenii inferior
sau caudal ºi superior sau cranial sunt utilizaþi
pentru a indica nivelurile la care sunt plasate diferitele
A
structuri ale corpului pe axa verticalã a acestuia; de
exemplu, globii oculari sunt situaþi cranial faþã de gurã,
iar rotula este situatã caudal faþã de coapsã. Struc-
IC
intern sunt termeni destinaþi a fi utilizaþi pentru
descrierea pereþilor unei cavitãþi sau a înveliºului unor
organe interne. Alþi termeni, ca proximal ºi distal se
referã la distanþa la care se aflã o structurã faþã de
capãtul fix al unui membru sau, în general, faþã de o
structurã consideratã punct de referinþã, de exemplu,
oasele degetelor sunt situate distal faþã de oasele

turile mai apropiate de planul median sunt numite palmei.

CT

SUMAR
Ramurile biologiei umane sunt anatomia ºi fiziologia corpului uman. Pentru a înþelege anatomia ºi fiziologia corpului
uman, trebuie sã cunoaºtem organizarea acestuia. Cavitatea generalã a corpului – celomul uman – este divizat în
cavitãþi:cranianã, toracicã, abdominalã, pelvianã. Corpul uman este alcãtuit din cap, gât, trunchi ºi membre. Pentru
DA

studierea ºi reprezentarea alcãtuirii corpului uman, se utilizeazã termeni de orientare, ca: axele, planurile medio-
sagital, transversal ºi frontal, precum ºi termeni direcþionali, ca: anterior-posterior, cranial-caudal, interior-exterior,
medial-lateral etc.

EVALUARE
DI

1. Alcãtuiþi o diagramã care sã reprezinte cavitãþile corpului uman ºi indicaþi câte douã organe interne plasate în
fiecare dintre cavitãþile reprezentate.
2. Utilizând termenii anatomici adecvaþi, localizaþi urmãtoarele organe faþã de coloana vertebralã: inima, plãmânii,
stomacul, coapsele, creierul, nasul.
3. Care dintre cele trei cavitãþi ale trunchiului nu este protejatã de oase?
A
UR

NIVELURI DE ORGANIZARE A CORPULUI UMAN

Corpul uman este un sistem biologic complex, fiind totodatã integrate într-un tot unitar, constituind
IT

care cuprinde mai multe niveluri de organizare organismul întreg. Dupã gradul de complexitate,
structuralã. Nivelurile de organizare sunt sisteme cu nivelurile de organizare ale organismului uman sunt:
grade de complexitate diferite, dar care, fiecare în celula, þesuturile, organele, sistemele de organe ºi
ED

parte, au organizare ºi funcþionare asemãnãtoare, organismul.

4 Biologie
 CĂ
CELULA
proteinã
Celulele sunt unitãþile structurale ºi funcþionale proteinã globularã fribrilarã
ale vieþii. Fiecare organism îºi începe viaþa ca o unicã

GI
celulã, zigotul, formatã în urma contopirii materialului
genetic al spermatozoidului cu cel al ovocitului.
Corpul uman conþine aproximativ o sutã de milioane
de celule care, dupã caracteristicile lor structurale ºi

O
funcþionale, pot fi clasificate în circa 200 de tipuri
diferite: musculare, nervoase, epiteliale, sangvine etc.
În valori medii, cele mai mari ºi cele mai mici celule

AG
sunt celulele sexuale sau gameþii. Ovocitul, celula
reproducãtoare femininã, are aproximativ 140 lm dia- fluid
colesterol fosfolipide
metru, iar spermatozoidul, celula sexualã masculinã
Fig. 1.5. Modelul de mozaic al membranei plasmatice
are 3 lm diametru (1 lm = 1/1000 mm). Majoritatea
celulelor au dimensiuni cuprinse între aceste valori,

dar existã ºi excepþii, cum sunt prelungirile neuronilor,
care pot atinge 1 m sau trombocitele, care pot fi mai
mici de 3 lm. Forma celulelor este sfericã iniþial, apoi
se modificã, în funcþie de rolul fiecãreia, devenind
ED
Membrana prezintã o permeabilitate selectivã,
datoritã cãreia se menþine o diferenþã de încãrcãturã
ionicã între o faþã ºi cealaltã a sa, generând o
diferenþã de potenþial sau, altfel spus, potenþialul de
membranã.

P
turtite, ca celulele cu rol de acoperire, alungite ca
Transportul moleculelor ºi ionilor prin membranã se
celulele musculare, stelate ca neuronii etc. (fig. 1.4).
realizeazã prin douã tipuri de mecanisme: pasive – fãrã
consum de energie ºi active – cu consum de energie.

ŞI
Transportul pasiv se realizeazã atât simplu
(difuzie, filtrare), conform gradientului electrochimic
(de la concentraþie mare la concentraþie micã), cât ºi
facilitat de proteine transportoare sau prin canale
A
formate tot de proteine. Spre deosebire de meca-
nismele simple de transport pasiv, mecanismele de
transport facilitat de proteine transportoare sau canale
IC

a) b) c)
pot fi inhibate de anumite molecule ºi, de aceea, pre-
Fig. 1.4. Tipuri morfologice de celule zintã o anumitã specificitate (fig. 1.6).
a) epitelialã; b) nervoasã;c) medularã
CT

proteinã
Structura celulelor cuprinde membrana, cito- transportoare loc de legare
plasma ºi nucleul.
Membrana plasmaticã sau plasmalema are o
grosime de aproximativ 10 nm, iar structura sa poate fi
DA

observatã numai cu microscopul electronic. Compo-

ziþia ºi structura de bazã a membranei este aceeaºi cu
a membranelor care înconjoarã organitele celulare ºi
ion
alte compartimente subcelulare. Membrana are rolul
de a separa conþinutul celulei de mediul înconjurãtor ºi
DI

controleazã schimburile acesteia cu mediul. Suprafaþa a) b) c)

membranei conþine proteine cu variate roluri – recep-
tori, aderenþã intercelularã ºi transport – reglând activi-
tatea celulei ºi facilitând organizarea þesuturilor.
A
Fig. 1.6. Transport pasiv facilitat de proteine
a) moleculele trec prin canalul format de proteinã; b,c) proteina îºi
modificã forma, permiþând trecerea moleculei

Fundamentul membranei este constituit din douã Transportul pasiv simplu este de douã tipuri:
straturi de fosfolipide, iar întreaga membranã este difuzie ºi filtrare. Difuzia este tendinþa moleculelor ºi
UR

descrisã ca un mozaic fluid bidimensional în care
difuzeazã liber lipide ºi care este presãrat sau îmbibat
cu proteine aderate sau scufundate, care pot funcþiona
ca transportori sau canale transmembranare sau
ca receptori (fig. 1.5). Nu toate membranele au un
IT
ionilor de a se împrãºtia în mod egal în mediu. Aceastã
tendinþã este datoratã faptului cã toate moleculele
posedã energie cineticã ºi se aflã în miºcare
constantã, dezordonatã ºi cu vitezã mare, ciocnindu-
se, ricoºând, schimbându-ºi mereu direcþia. Efectul

contur fluid, unele pot fi bine structurate, cum sunt acestor miºcãri dezordonate este deplasarea
cutele fine ºi uniforme numite microvili, prezente în moleculelor din regiuni unde concentraþia lor este
celulele epiteliale ale mucoasei intestinale sau mem- mare, spre regiuni unde concentraþia lor este mai
ED

brana neuronilor la nivelul sinapselor. micã, adicã difuzeazã în funcþie de gradientul lor
Capitolul 1 5
 microfilamente mitocondrie

CĂ
reticul
componentele celulare se replicã, astfel încât celulele lizozomi endoplasmatic
rezultate dupã diviziune sã primeascã setul complet rugos
peroxizomi
de 46 de cromozomi ºi toate componentele celulare
centrioli nucleu
esenþiale. Fiecare celulã somaticã se formeazã dintr-o
altã celulã somaticã, prin diviziune mitoticã. pori nucleari

GI
Diferenþierea celularã permite fiecãrei celule sã membrana
exprime selectiv numai o anumitã parte din informaþia plasmaticã
geneticã pe care o conþine ºi sã devinã o celulã nucleol

O
specializatã funcþional ºi structural pentru îndeplinirea microtubuli
anvelopa
unei anumite funcþii. Astfel, deºi toate celulele soma- nuclearã
tice conþin 46 de cromozomi, adicã întregul genom aparatul

AG
uman, totuºi fiecare dintre ele exprimã doar 15% din Golgi
cromatinã
informaþia geneticã pe care o posedã. cili reticul
Structura internã a unei celule o puteþi observa în endoplasmatic
figura 1.9. rugos
reticul endoplasmatic
neted ribozomi

Aplicaþie practicã
Observarea microscopicã a fagocitozei
Materiale necesare: microscop, lame, lamele,
pipete, infuzie de fân, praf de tuº.
Mod de lucru: pe o lamã se pune cu pipeta o
ED
Fig. 1.9. Celula – structurã
Se observã la microscop înglobarea prafului de
tuº în veziculele de fagocitozã formate de pseudo-
podele amibei. Se poate urmãri drumul intracelular al
vacuolei datoritã coloraþiei tuºului.

P
picãturã din infuzia de fân ºi puþin praf de tuº, dupã Concluzie: modul de desfãºurare a fagocitozei
care se acoperã picãtura cu lamela. este comun cu cel al unor globule albe (leucocite),
Se identificã pe preparat protise, printre care ºi celule care, prin acest mecanism de transport activ,

ŞI
amiba. îndepãrteazã unii agenþi patogeni, cum sunt bacteriile.

SUMAR
Dupã gradul de complexitate, nivelurile de organizare ale organismului uman sunt: celula, þesuturile, organele,
A
sistemele de organe ºi organismul. Celulele sunt unitãþile structurale ºi funcþionale ale vieþii, fiind compuse din
membranã, citoplasmã ºi nucleu. Membrana este un mozaic fluid, compus din fosfolipide în care sunt proteine
IC

aderate sau scufundate, cu rol în transport, în reglarea schimburilor celulare, în aderarea celulelor sau au rol de
receptori. Citoplasma este materialul celular cuprins între membrana plasmaticã ºi nucleu, constituind sediul
majoritãþii activitãþilor celulare. Organitele celulare comune majoritãþii celulelor corpului uman sunt ribozomii,
reticulul endoplasmatic, aparatul Golgi, mitocondriile, lizozomii, centriolii ºi vacuolele.
CT

EVALUARE
1. Numiþi trei organite celulare care interacþioneazã cu proteinele.
2. Numiþi douã organite celulare care conþin enzime ºi descrieþi funcþiile lor.
DA

3. Care este criteriul care stã la baza clasificãrii mecanismelor de transport membranar?

ÞESUTURILE
DI

Þesuturile sunt grupãri de celule cu aceeaºi
origine, structurã ºi cu funcþii asemãnãtoare. În orga-
nismul uman, existã patru tipuri fundamentale de
þesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular ºi nervos.
A
cavitatea pe care o cãptuºeºte ºi o suprafaþã bazalã
aderentã la membrana bazalã pe care se sprijinã.
Unele suprafeþe apicale prezintã cute fine ºi dese ca o
margine de perie, numite microvili (de exemplu,

epiteliul intestinului subþire), sau prezintã cili (de

exemplu, epiteliul traheal). Membrana bazalã
UR

ÞESUTUL EPITELIAL comunicã intim cu þesutul conjunctiv, care are rol de

Þesutul epitelial acoperã suprafaþa corpului sau
cãptuºeºte cavitãþi. Acest þesut prezintã caracteristici
distincte, care îl individualizeazã între alte þesuturi.
IT
hrãnire, epiteliile fiind nevascularizate, dar bogat
inervate. Epiteliile au o mare putere de regenerare,
datoritã cãreia, în condiþiile unei bune alimentaþii, îºi
refac permanent celulele distruse sub acþiunea

Astfel, celulele epiteliale sunt strâns unite între ele prin factorilor externi sau interni cu care sunt în contact
joncþiuni numite desmozomi ºi printr-o substanþã direct. Dupã funcþiile pe care le realizeazã, epiteliile
amorfã numitã cement. Epiteliile prezintã o suprafaþã se clasificã în epitelii de acoperire, glandulare ºi
ED

apicalã expusã cãtre exteriorul corpului sau cãtre senzoriale.

Capitolul 1 7

sodiu sodiu sodiu
potasiu potasiu
a) b)
Fig. 1.7. Mecanismul de funcþionare a pompei Na+-K+
a) Na+ intrã în pompã; b) trei ioni de Na+ intrã în pompã; c) ATP se leagã de pompã; d) moleculele de ATP se descompun eliberând energie
pompei. Proteina pompei îºi modificã forma, elibereazã Na+ spre exterior unde sunt expuse ºi ocupate locurile de legare a K+;
e) când grupãrile fosfat se desprind de pompã, aceasta revine la forma iniþialã. 3 Na+ ies ºi 2K+ intrã în celulã. Apoi ciclul se reia.
electrochimic. O formã particularã de difuzie este
aceea a unui solvent (apa) printr-o membranã ºi care
poartã numele de osmozã. Deºi procesul este
spontan, rata difuziei diferã de la un tip de particulã la
alta, în funcþie de permeabilitatea membranei.
Transportul activ asigurã deplasarea molecu-
lelor sau ionilor împotriva gradientului electrochimic,
proces care reclamã hidroliza ATP-ului, deci consum
de energie.
Prin acest mecanism de transport funcþioneazã
pompa Na+-K+ (fig.1.7), importantã în excitabilitatea
neuronilor ºi a celulelor musculare, dar ºi în trans-
portul veziculelor de endocitozã, exocitozã (fig. 1.8) ºi
fagocitozã.
Citoplasma este materialul celular cuprins între
membrana plasmaticã ºi nucleu, constituind sediul
IC
majoritãþii activitãþilor celulare. Microscopul electronic
a relevat trei componente majore ale citoplasmei:
citosolul, organitele celulare ºi incluziunile. Citosolul
CT
este un lichid coloidal cu vâscozitate variabilã, semi-
transparent, în care se aflã suspendate citoscheletul ºi
organitele celulare. Din punct de vedere chimic,
citoplasma este o soluþie apoasã diluatã în care se aflã
substanþe anorganice ºi organice. Citoscheletul
DA
asigurã suportul ºi miºcarea celulei, fiind alcãtuit din
microtubuli ºi microfilamente. Microfilamentele sunt
constituite din proteina contractilã actina, fiecare
celulã având propriul sãu aranjament al actinei.
Totodatã microtubulii susþin ºi menþin forma celulei ºi
DI
contribuie la deplasarea diverselor substanþe în, ºi din
celulã.
Organitele celulare comune majoritãþii celulelor
corpului uman sunt ribozomii, reticulul endoplasmatic,
A
aparatul Golgi, mitocondriile, lizozomii, centriolii ºi
vacuolele. Ribozomii, prezenþi cu sutele în fiecare
UR
celulã, fixaþi pe reticul sau liberi, constituie fabrici
miniaturale de proteine. Reticulul endoplasmatic
constituie o reþea de tuburi care conecteazã nucleul cu
membrana, servind ca sistem de transport ºi spaþiu de
depozitare a produºilor celulari. Aparatul Golgi este un
IT
ansamblu de saci aplatizaþi plasaþi în apropierea
nucleului, la nivelul cãrora se elaboreazã ºi se eliminã
produºi de secreþie ºi membrane. Mitocondriile sunt
ED
organite mari, cu membranã dublã, cea internã este
6 Biologie
CĂ
sodiu sodiu
GI
potasiu potasiu potasiu
O
c) d) e)
AG
ED
P
ŞI
Fig. 1.8. Endo- ºi exocitozã
cutatã ºi formeazã criste. Aceste organite produc, la
nivelul cristelor, ATP (adenozintrifosfat – furnizorul de
energie necesarã activitãþilor celulare), recileazã ºi
A
descompun proteine, grãsimi, hidrocarburi, controleazã
nivelul apei ºi al altor materiale celulare. Lizozomii sunt
vezicule cu enzime care asigurã digestia intracelularã a
proteinelor, lipidelor ºi glucidelor ºi asigurã transportul
resturilor la nivelul membranei pentru a fi eliminate.
Vacuolele sunt vezicule mari ce conþin o soluþie apoasã
în care se depoziteazã substanþe de rezervã sau resturi
ce trebuie eliminate. Centriolii sunt o pereche de
organite situate lângã nucleu ºi compuse din câte 9
seturi de triplete de microtubuli dispuºi pe un inel; sunt
implicaþi în diviziunea celularã.
Nucleul este central la majoritatea celulelor, unic
sau în mai multe exemplare. Forma este sfericã sau
lobatã ºi cu o consistenþã mai densã faþã de cito-
plasmã. Este delimitat de o membranã dublã, perfo-
ratã de pori. Conþine carioplasma, alcãtuitã din
granulaþii de cromatinã din care se constituie, în
timpul diviziunii, cromozomii. Cromatina este com-
pusã din ADN ºi proteine. ADN-ul conþine, în formã
codificatã, informaþia geneticã. Celulele corpului
uman (somatice) conþin un numãr de 46 de cromo-
zomi. În cromatinã se aflã formaþiuni sferice fãrã
membranã, numite nucleoli, compuºi din ARN.
Creºterea ºi dezvoltarea celulei-ou de-a lungul
stadiilor de embrion, fãt, nou-nãscut, copil, adolescent
ºi adult se realizeazã prin douã procese fundamen-
tale: mitozã (diviziune celularã) ºi diferenþiere. Mitoza
este un proces de multiplicare a celulelor care duce la
creºterea numãrului de celule somatice ale orga-
nismului. Pe parcursul mitozei, toþi cromozomii ºi toate

Epiteliile de acoperire se clasificã, în funcþie de
structura lor, în epitelii unistratificate ºi pluristratificate.
Epiteliile unistratificate sunt de mai multe tipuri
(fig. 1.10):
a) Pavimentoase. Caracteristici: celule turtite, cu
nucleu discoidal, central ºi citoplasmã puþinã. Permit
trecerea substanþelor prin difuziune ºi filtrare; secretã
substanþe lubrifiante. Sunt localizate în glomerulii
renali, pereþii sacilor alveolari, cãptuºesc camerele
inimii, vasele de sânge ºi limfatice, peretele ventral al
cavitãþii generale a corpului.
b) Cubice. Caracteristici: celule cubice, cu nucleu
sferic, situat central. Au rol de secreþie ºi absorbþie ºi
sunt localizate în tubii uriniferi, suprafaþa ovarelor ºi
canalele de secreþie ale unor glande mici.
c) Cilindrice. Caracteristici: celule înalte, cu nuclei
sferici sau ovali; unele prezintã apical cili sau microvili.
Printre aceste celule se pot afla celule globuloase
glandulare care secretã mucus ºi enzime. Localizare:
mucoasa intestinalã, mucoasa bronhicã, tubii uriniferi,
canalele unor glande etc.
IC
a) b)
Fig. 1.10. Tipuri de epitelii unistratificate
a) epiteliu unistratificat pavimentos (peritoneu); b) epiteliu
unistratificat cubic (tubii uriniferi); c) epiteliu unistratificat cilindric
CT
(mucoasa intestinalã)
Epiteliile pluristratificate (fig. 1.11)
a) Pavimentoase. Caracteristici: celulele de la
suprafaþã sunt turtite, necheratinizate (în mucoasa
DA
bucalã) sau cheratinizate (în epiderm) – încãrcate cu
cheratinã, substanþã impermeabilã cu rol protector.
Celulele din stratul bazal sunt metabolic active ºi se
divid intens, generând permanent noi celule care le vor
înlocui pe cele superficiale care se descuameazã.
DI
b) Cubice. Caracteristici: celulele superficiale
sunt cubice, iar cele profunde sunt turtite. Adesea sunt
formate numai din douã straturi de celule. Sunt
prezente în canalele glandelor sudoripare ºi mamare.
A
c) Cilindrice. Caracteristici: stratul superficial
este alcãtuit din celule cilindrice, iar straturile profunde
UR
sunt formate din celule cubice ºi poligonale. Acest
þesut formeazã mucoase permanent umede.
d) Pseudostratificat. Caracteristici: este un tip
particular de epiteliu unistratificat, compus din celule
înalte, columnare. Deoarece nucleii nu sunt plasaþi la
IT
aceeaºi înãlþime faþã de membrana bazalã, acest
epiteliu, observat la microscop, dã falsa impresie cã
este alcãtuit din mai multe straturi. Este întâlnit în
ED
mucoasa trahealã.
8 Biologie
CĂ
e) Uroteliul sau epiteliul de tranziþie cãptuºeºte
vezica urinarã ºi îºi modificã aspectul în funcþie de
cantitatea de urinã acumulatã în cavitatea acestui
organ. Astfel, epiteliul apare pluristratificat atunci când
vezica urinarã conþine o cantitate micã de urinã ºi
GI
bistratificat atunci când vezica urinarã este plinã.
Evident, în secþiuni nu apare decât varianta pluri-
stratificatã.
O
AG
ED
a) b)
P
ŞI c) d)
A
Fig. 1.11. Tipuri de epitelii pluristratificate
a) epiteliu pluristratificat (esofag); b) epiteliu pseudostratificat
c) (trahee); c) epiteliu pluristratificat (parotidã); d) epiteliu
de tranziþie – uroteliu (vezica urinarã)
Epiteliile glandulare formeazã glandele,
împreunã cu þesutul conjunctiv. Celulele epiteliale
glandulare pot avea forme diferite: cubice, pavi-
mentoase, prismatice etc. Dupã modul de eliminare a
produºilor, glandele pot fi exocrine, endocrine ºi mixte.
Glandele exocrine secretã produºii la suprafaþa
corpului sau în cavitãþi, prin canale. La trecerea prin
canale, secreþiile îºi modificã compoziþia, concen-
trându-se prin pierderea de apã sau îmbogãþindu-ºi
compoziþia prin adãugarea unor noi constituienþi.
Dupã mecanismul de eliberare a secreþiilor,
glandele exocrine sunt de mai multe tipuri: merocrine
– eliminã secreþiile prin vezicule de exocitozã, de
exemplu, pancreasul exocrin, apocrine – eliminã
secreþiile sub formã de picãturi fine emise la suprafaþa
apicalã, de exemplu, glandele mamare sau glandele
ceruminoase din tegumentul canalului auditiv ºi
holocrine care acumuleazã produsul de secreþie în
citoplasmã ºi eliminarea acestuia se face odatã cu
moartea ºi dezorganizarea celulei, de exemplu,
glandele sebacee din piele.
Dupã alcãtuire, glandele exocrine pot fi
unicelulare (fig. 1.12) ºi pluricelulare, ultimele
putând avea diverse forme (tubulare, acinoase,
alveolare, simple (fig. 1.12 a) sau compuse).
 CĂ
tubularã acinoasã alveolarã Epiteliile senzoriale sunt formate din celule sen-
zoriale specializate ºi celule de susþinere. Celulele
senzoriale recepþioneazã anumiþi stimuli ºi gene-
reazã impulsuri nervoase. Forma celulelor senzoriale
este oval-alungitã ºi prezintã pe suprafaþa apicalã unul

GI
sau mai mulþi cili (fig. 1.14). Impulsurile generate de
celulele senzoriale sunt preluate de terminaþiuni
nervoase senzitive aflate la baza celulelor senzoriale.

O
a) b)
Celulele de susþinere se aflã în vecinãtatea celulelor
Fig. 1.12. Glandele exocrine
a) tipuri de glande exocrine simple; b) glande unicelulare
senzoriale ºi le protejeazã. Epiteliile senzoriale for-
intestinale meazã segmentele periferice (– receptorii) ale anali-

AG
zatorilor acustic, vestibular ºi gustativ.
Glandele endocrine produc hormoni, substanþe
cu rol de biocatalizatori care regleazã întreaga activi-
tate a organismului. Hormonii ajung în sânge sau limfã
odatã cu irigarea þesuturilor glandulare, deoarece

ED
glandele endocrine nu au canale de secreþie.
Celulele epiteliale glandulare constituie paren-
chimul glandelor ºi pot fi organizate în cordoane
(hipofiza anterioarã), foliculi (tiroida) sau insule (pan- a) b)

P
creasul endocrin) (fig. 1.13). Fig. 1.14. Celule epiteliale senzoriale
a) celulã epitelialã senzorialã auditivã din organul Corti;
b) celule epiteliale senzoriale gustative

ŞI
Aplicaþie practicã
Observaþii microscopice asupra celulelor descu-
amate din mucoasa bucalã
Materiale necesare: microscop, lame, lamele,
A
cuþit de plastic, pipete, soluþie de albastru de metil 10/00,
a) b) c) ac spatulat.
Mod de lucru: rãzuiþi uºor cu cuþitul de plastic faþa
IC

Fig. 1.13. Tipuri de epitelii glandulare endocrine
a) cordoane (hipofiza anterioarã); b) foliculi (tiroidã);
c) insule (pancreas)
CT
superioarã a limbii ºi plasaþi materialul rãzuit pe o lamã
într-o picãturã de albastru de metil. Întindeþi materialul
uniform ºi acoperiþi-l cu lamela. Obsevaþi la microscop

Glandele mixte conþin atât epitelii glandulare celulele epiteliale descuamate.

exocrine care îºi elimitã secreþiile prin canale, cât ºi
epitelii glandulare endocrine care produc hormoni
preluaþi de mediul intern. Exemple de glande mixte:
DA
Rezultate: se identificã celule epiteliale pavimen-
toase cu nuclei sferici ºi ovali, citoplasmã cu granule
grupate în jurul nucleului ºi membranã finã care le
delimiteazã la exterior.

pancreasul, ovarele ºi testiculele.

SUMAR
Þesuturile sunt grupãri de celule cu origine, structurã ºi funcþii comune. În organismul uman, existã patru tipuri
fundamentale de þesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular ºi nervos. Þesutul epitelial are celulele sunt strâns unite,
aºezate pe o membranã bazalã aderentã la þesutul conjunctiv, care are rol de hrãnire, epiteliile fiind
DI

nevascularizate, dar bogat inervate. Epiteliile au o mare putere de regenerare. Dupã funcþiile pe care le realizeazã,
epiteliile se clasificã în: epitelii de acoperire, epitelii glandulare ºi epitelii senzoriale.
EVALUARE
1. Explicaþi de ce existã în corpul uman epitelii pluristratificate pavimentoase cheratinizate ºi necheratinizate?
A

2. Ce adaptãri prezintã þesuturile epiteliale pentru îndeplinirea diferitelor sale roluri?

3. Descrieþi mecanismele de eliberare a produºilor de secreþie a glandelor exocrine.
UR

ÞESUTUL CONJUNCTIV origine în mezoderm, conþin întreaga reþea vascularã

(cu excepþia þesutului semidur, celelalte tipuri de
Þesutul conjunctiv este cel mai rãspândit tip de þesuturi conjunctive sunt bine vascularizate), sunt
þesut din organism, însã distribuþia lui în organe diferã, constituite din trei componente: celule, fibre ºi
IT

fiind bine reprezentat în tegument, dar redus la nivelul substanþã fundamentalã. Fibrele conjunctive au rol de
creierului. Existã patru tipuri de þesut conjunctiv: susþinere ºi sunt de trei tipuri: de colagen (cele mai
moale, semidur, dur ºi sângele. Caracteristicile puternice), de elastinã ºi de reticulinã (lungi ºi fine,
ED

acestor þesuturi conjunctive sunt urmãtoarele: au dispuse în reþea).

Capitolul 1 9

Þesuturile conjunctive moi au substanþa funda-
mentalã fluidã ºi sunt urmãtoarele (fig. 1.15):
– lax: alcãtuit din celule, fibre ºi substanþã funda-
mentalã în proporþii egale. Celulele sale sunt slab
conectate între ele ºi se numesc fibroblaste. Acest
þesut este prezent în toate organele, umple spaþiile
dintre organe ºi însoþeºte epiteliile.
– adipos: conþine celule numite adipocite care, pe
mãsurã ce se maturizeazã, acumuleazã în citoplasmã
lipide ºi nucleul lor este împins la periferie. Este
localizat în stratul profund al pielii (hipoderm) sau în
jurul organelor interne ca rinichii sau globii oculari.
Rolurile acestui þesut sunt de termoizolare, rezervã
nutritivã ºi protecþie mecanicã a organelor interne.
a) b)
a) lax; b) adipos; c) reticulat; d) elastic; e) fibros
Þesuturile conjunctive semidure sau
cartilaginoase sunt formate din celule numite
IC
condrocite, care ocupã cavitãþi în substanþa
fundamentalã numite condroplaste. Adesea, într-un
condroplast pot fi douã sau mai multe condrocite.
Celulele tinere se numesc condroblaste ºi secretã
CT
condrina – substanþã organicã care se impregneazã
cu sãruri de calciu ºi sodiu. Cartilajul matur nu este
vascularizat ºi nutriþia sa este asiguratã prin difuzie
DA
Cartilaj hialin
DI
A
a)
UR
– are o structurã omogenã, cu fibre fine ºi
uniform distribuite
– constituie cartilajele nazale, costale,
traheale, bronhice
– majoritatea oaselor corpului sunt alcãtuite,
iniþial, din cartilaj hialin care, prin osificare (de
IT
tip endocondralã), se transformã în þesut
osos
Fig. 1.16. Tipuri de þesuturi cartilaginoase
ED
a) hialin (trahee); b) elastic (epiglotã); c) fibros (disc intervertebral)
10
CĂ
– reticulat: este localizat în mãduva roºie a
oaselor în ganglionii limfatici, splinã, timus etc. Are
rolul de a forma elementele figurate ale sângelui,
proces numit hematopoezã sau hematogenezã.
– elastic: conþine rare celule ºi puþinã substanþã
GI
fundamentalã, dar multe fibre de elastinã anasto-
mozate în reþea. Acest tip de þesut intrã în structura
pereþilor arterelor ºi venelor mari, conferindu-le elasti-
O
citate.
– fibros: conþine mai multe fibre de colagen, dar
celule ºi substanþã fundamentalã reduse. Este slab
AG
vascularizat ºi lipsit de plasticitate, constituind cap-
sulele unor organe, fasciile musculare, tendoanele,
ligamentele ºi aponevrozele.
ED
fibre elastice fine
fibre elastice groase
P
ŞI
c) d) e)
Fig. 1.15. Tipuri de þesuturi conjunctive moi
A
din membrana conjunctivã, care îl acoperã ºi îl
protejeazã, numitã pericondru.
Cartilajele constituie precursori ai unor oase
(mare parte din scheletul noului-nãscut este
cartilaginos, restul scheletului sãu fiind membranar) ºi
persistã la nivelul tuturor suprafeþelor articulaþiilor
mobile.
Existã trei tipuri de þesuturi cartilaginoase: hialin,
elastic ºi fibros, caracterizate ºi ilustrate în figura 1.16.
Cartilaj elastic Cartilaj fibros
b) c)
– conþine o mare abundenþã de fibre de – are o mare rezistenþã la comprimãri ºi
elastinã care determinã culoarea gãlbuie, tensiuni, datoritã marii densitãþi de fibre de
conferind ºi flexibilitate colagen
– formeazã epiglota, cartilajele laringiene ºi – formeazã meniscurile ºi discurile interverte-
faringiene, precum ºi cartilajul pavilionului brale
urechii externe
Biologie

Þesuturile conjunctive dure sau osoase sunt
cele mai rigide þesuturi, însã se deosebesc de cartilaje
prin bogata vascularizaþie, fapt ce dovedeºte existenþa
unei intense activitãþi metabolice la nivelul oaselor.
Duritatea acestor þesuturi conjunctive este cauzatã de
impregnarea substanþei fundamentale cu sãruri
minerale fosfocalcice. În structura þesuturilor osoase
intrã trei tipuri de celule: osteoblaste – celule tinere
care secretã oseinã (substanþã preosoasã); osteocite
– celule adulte stelate, cu numeroase prelungiri fine;
osteoclaste – celule gigantice multinucleate. Acestea
posedã numeroºi lizozomi, cu bogat echipament
enzimatic utilizat în descompunerea ºi dizolvarea
þesutului osos, active în modelarea (pe parcursul
osteogenezei – formarea oaselor) ºi remodelarea
osului (dupã fracturi osoase). Existã douã tipuri de
þesuturi osoase: compact ºi spongios.
Þesutul osos compact se aflã la nivelul diafizelor
oaselor lungi ºi la suprafaþa tuturor oaselor. Unitãþile
morfofiziologice ale þesutului osos compact sunt
osteoanele sau sistemele haversiene (fig.1.17 a.).
Un osteon este format din lamele osoase dispuse
concentric în jurul unui canal central numit canal
Havers. Între lamelele osoase ale osteonului sunt dis-
puse osteoplastele (fig. 1.17 b) – cavitãþi care adã-
postesc osteocitele. Osteoplastele comunicã între ele
prin canalicule care se anastomozeazã ºi în care
pãtrund prelungirile osteocitelor, însã fãrã ca acestea
sã se atingã între ele. Sistemele haversiene sunt unite
prin arcuri de lamele numite sisteme interhaversiene.
În canalul Havers se aflã vase de sânge ºi terminaþiuni
IC
nervoase, lamelele osoase fiind, de asemenea, tra-
versate de vase de sânge care asigurã hrãnirea
osteocitelor.
CT
DA
Fig. 1.17. Þesut osos compact
DI
a) sistem haversian; b) osteoplaste cu osteocite;
Þesutul osos spongios este format din lamele
osoase dispuse dezordonat, numite trabecule
(fig. 1.18).
A
UR
IT
ED
Fig. 1.18. Þesut spongios (secþiune în epifizã)
Capitolul 1
CĂ
Trabeculele delimiteazã mici cavitãþi numite
areole, în care se aflã mãduvã osoasã roºie hemato-
genã. Acest þesut se aflã în epifizele oaselor lungi ºi în
grosimea oaselor late ºi scurte.
GI
Sângele
Datoritã originii mezodermice ºi a raportului dintre
substanþa intercelularã (plasma) ºi celulele sale,
O
sângele este considerat un þesut conjunctiv moale.
În corpul adulþilor existã 4,5 – 5 l de sânge care
reprezintã 7 – 8% din masa sa. Contribuþia globulelor
AG
roºii (eritrocitelor) la volumul total de sânge
(hematocritul) este de 43%. Sângele este alcãtuit din
plasmã ºi elemente figurate.
Plasma reprezintã aproximativ 55% din sânge ºi
este compusã din apã, în care se aflã substanþe orga-
ED
nice, sãruri minerale disociate ºi microelemente. În
plasmã se aflã toate categoriile de substanþe organice
(proteine, glucide ºi lipide), dar dintre acestea, prote-
inele deþin cele mai importante roluri, deoarece sunt
reprezentate de hormoni, anticorpi, factori ai
P
coagulãrii, aminoacizi ºi enzime care intervin în
menþinerea constanþei parametrilor mediului intern
(homeostazie) ºi în reglarea activitãþii sistemelor de
ŞI
organe.
Elementele figurate sunt eritrocitele, care
dominã, reprezentând 99% din totalul celulelor
sangvine, alãturi de care se aflã leucocitele ºi
A
trombocitele. Dupã prezenþa sau absenþa granu-
laþiilor în citoplasmã, leucocitele sunt granulocite
(neutrofile, eozinofile ºi bazofile) ºi agranulocite
(monocite, limfocite) (fig. 1.19). Raporturile dintre
leucocite ºi limitele normale ale acestor raporturi sunt
date de formula leucocitarã:
60 % neutrofile ( 50% – 70%)
~3 % eozinofile (>0% – 5%)
~0,5% bazofile (>0% – 2%)
~5 % monocite (1% – 9%)
~30 % limfocite (20% – 40%)
Eritrocitele ºi trombocitele îºi îndeplinesc funcþiile
exclusiv în sânge, în comparaþie cu leucocitele, care
pot pãrãsi ºuvoiul sangvin, penetrând pereþii vaselor
mici, prin procesul de diapedezã, ºi intrând în þesuturi.
Elementele figurate îºi au originea în þesutul hema-
togen din mãduva roºie a oaselor, splinã, ganglioni
limfatici, timus.
eozinofil
neutrofil
monocit
eritrocit
limfocit
bazofilã
Fig. 1.19. Elementele figurate ale sângelui
Principalele caracteristici structurale ºi funcþio-
nale ale elementelor figurate ale sângelui sunt
sintetizate în tabelul 1.1.
11
 CĂ
Tabelul 1.1. Elementele figurate ale sângelui
Elemente figurate Structurã Funcþii

– 7 – 8 µ diametru, formã biconcavã, – transportã gazele respiratorii: O2 sub formã de

anucleate la maturitate, culoare roºie, oxihemoglobinã ºi CO 2 sub formã de

Eritrocite durata de viaþã 100 – 120 zile, dupã
4 – 6 mil./mm3 sânge care sunt distruse (proces numit
hemolizã) în splinã; conþin
hemoglobinã
GI
carbhemoglobinã; ambele fiind combinaþii labile,
în contact cu CO formeazã methemoglobina, care
este o combinaþie stabilã; zilnic se formeazã ºi sunt
distruse aproximativ 5.1011 eritrocite

O
– intervin în procesul inflamator, invadând locul de
– 10 – 15 µ diametru, formã sfericã, formare al infecþiei, unde sunt atrase chimiotactic,

Neutrofile nucleu cu 3 – 5 lobi, în citoplasmã
granule neutre la colorare ºi cu un
3000 – 7000/mm3 sânge
conþinut compus din enzime bacteri-
cide; trãiesc aproximativ o sãptãmânã
AG
datoritã receptorilor specifici de pe suprafaþa
membranei. La locul infecþiei recunosc agenþii
patogeni (bacterii), se ataºeazã de aceºtia ºi îi
digerã, prin fagocitozã, cu ajutorul enzimelor ºi cu
produºi de oxidare toxici

ED
– 12 – 14 µ diametru, au nucleu bilobat, – moduleazã rãspunsul imun, fagocitând complexele
Eozinofile conþin granule care se coloreazã cu anticorpi-antigene (corpi strãini); enzimele din
100 – 400/mm3 sânge eozinã granule descompun tegumentul unor paraziþi ºi
numãrul lor creºte în boli parazitare

P
– 10 –12 µ diametru, nucleu bi- ºi
trilobat, conþin granule care se colo- – sunt implicate în inflamaþii, iniþiindu-le prin
Bazofile
reazã cu coloranþi bazici ºi sunt bogate eliminarea substanþelor vasodilatatoare. Pot limita
20 – 50/mm3 sânge
în enzime, heparinã ºi histaminã – procesele de fagocitozã
substanþe vasodilatatoare

ŞI – migreazã în þesuturi, unde se transformã în

macrofage ºi fagociteazã microorganisme ºi celule
A
moarte. Intervin în apãrarea imunã: ca parte a
– 12 – 24 µ diametru, nucleul are
Monocite sistemului imun înnãscut, pot fagocita bacterii ºi
forma literei „C“, conþin numeroºi
IC
100 – 700/mm3 sânge lizozomi
diverºi fungi, eliberând mediatori inflamatorii
(prostaglandine, interferon), iar ca parte a sistemului
imun adaptativ prelucreazã corpii strãini (antigenele)
în vederea activãrii limfocitelor
CT

– principalul rol este de a asigura imunitatea

adaptativã, consecutivã activãrii limfocitelor, datoritã
prezenþei unui antigen, ºi se realizeazã în douã
moduri:
DA

Limfocitele T realizeazã imunitatea mediatã

– 5 – 15 µ diametru, au forme variate, celular prin producerea de limfocite care la contactul
Limfocite
nucleul mare poate ocupa aproape direct cu agentul patogen declanºeazã citoliza
1500 – 3000/mm3 sânge
toatã citoplasma; sunt douã tipuri: (distrugerea celulei strãine)
limfocite T – 90% ºi limfocite B – 10% Limfocitele B produc rãspunsul imun mediat
umoral prin transformarea în plasmocite care
DI

produc anticorpi specifici.

– dupã întâlnirea cu un antigen, se pot produce
limfocite de memorie, care prelungesc imunitatea
faþã de acel antigen, proprietate ce stã la baza
vaccinãrii
A

– intervin în *hemostazã (oprirea sângerãrii). În

contact cu fibrele de colagen de la nivelul unei leziuni
UR

vasculare, devin aderente (aglutinare) ºi formeazã

– 2 – 4µ, sunt fragmente cito- trombusul plachetar care acoperã leziunea.
Trombocite (plachete plasmatice provenite din celule
sangvine) Elibereazã activatorul protrombinei, care acþioneazã
precursoare numite megacariocite, asupra protrombinei din plasmã ºi o transformã în
250000 – 3000000/mm3 conþin factori ai coagulãrii ºi serotoninã
sânge trombinã ; aceasta determinã transformarea
IT

– substanþã vasoconstrictoare fibrinogenului plasmatic solubil în fibrinã

– sunt funcþionale 7 – 10 zile insolubilã, ce formeazã o reþea în ochiurile cãreia
se fixeazã elementele figurate ºi se formeazã
cheagul.
ED

12 Biologie
 CĂ
Grupele de sânge sunt diferenþiate datoritã Aplicaþie practicã
prezenþei unor antigene A ºi B pe suprafaþa Determinarea grupelor de sânge în sistemul ABO
eritrocitelor ºi a unor anticorpi în plasmã a, b. Pe baza ºi a Rh-ului
prezenþei antigenelor ºi anticorpilor, se diferenþiazã Observaþie: aplicaþia se bazeazã pe reacþia de
cele patru grupe de sânge: OI, AII, BIII, ABIV.

Antigenele nu trebuie sã intre în contact direct cu
anticorpii de acelaºi tip: (A cu a, respectiv B cu b)
deoarece se produce aglutinarea ºi liza hematiilor.
GI
aglutinare a eritrocitelor, consecutivã contactului anti-
corp-antigen: a cu A ºi b cu B ºi, respectiv, a
anticorpilor anti Rh cu antigenele Rh.
Materiale necesare: seruri cu anticorpi anti-A ºi

O
Grupã de sânge Antigen anti-B, ser cu anticorpi anti Rh, lame, pipete, mostre cu
Anticorp
O1 – a, b
cele patru grupe de sânge, mãnuºi chirurgicale.
Mod de lucru: pe lame se picurã serurile anti-A ºi

AG
AII A b anti-B. Peste ser se adaugã picãturi din mostrele de
BIII B a sânge. Se observã dacã se produce aglutinarea ºi
ABIV A,B
– apar aglomerãri colorate ca în figura a ºi b.
În vederea determinãrii Rh-ului pentru fiecare
Factorul Rh (de la numele maimuþei Maccacus mostrã de sânge, se picurã pe o lamã serul anti Rh,

rhesus, la care a fost identificat prima datã) este un alt
grup de antigene prezente pe suprafaþa eritrocitelor.
Prezenþa antigenelor este determinatã de o genã
dominantã (D). Indivizii cu respectivele antigene se
ED
peste care se adaugã o picãturã din mostra de testat ºi
se observã dacã se produce aglutinarea.
Concluzii: dacã aglutinarea este observatã în
picãtura cu ser anti-A, înseamnã cã mostra de sânge

P
numesc Rh pozitivi, iar cei fãrã antigenele Rh se conþine antigene A, adicã este grupa BIII. În figura de
numesc Rh negativi. Cunoaºterea factorului Rh este mai jos sunt prezentate rezultatele aplicãrii serurilor
foarte importantã pentru transfuzii ºi pentru gravidele pe toate mostrele de sânge. Dacã se produce aglu-
care pot purta un fãt cu Rh diferit faþã de propriul tinarea în probele cu ser anti-Rh, înseamnã cã mostra

ŞI
lor sânge. de sânge este Rh negativ.

În sângele primitor Reacþia cu globulele roºii ale donatorului

A
Donor de Donor de Donor de Donor de
Antigene Anticorpi Tip
grupã grupã grupã grupã
de sânge
OI
IC
AII BIII ABIV
anti A (b) a) b)
lipsã O
anti B (a) Reacþii la seruri cu anticorpi
CT

a) neaglutinare; b) aglutinare

A anti A (b) A
DA

B anti B (a) B

A ºi B lipsã AB
DI

compatibil necompatibil
Reacþii între grupe de sânge compatibile / incompatibile

SUMAR
A

Existã patru tipuri de þesut conjunctiv: moale, semidur, dur ºi sângele. Caracteristicile þesuturilor conjunctive sunt:
au origine în mezoderm, sunt în general bine vascularizate (excepþie face þesutul cartilaginos) ºi sunt constituite din
trei componente: celule, fibre ºi substanþã fundamentalã. Fibrele conjunctive au rol de susþinere ºi sunt de trei tipuri:
UR

de colagen (cele mai puternice), de elastinã ºi de reticulinã (lungi ºi fine, dispuse în reþea). Þesuturile conjunctive
îndeplinesc roluri esenþiale în organism, asigurând: nutriþia celorlalte þesuturi, susþinerea ºi protecþia organelor
vitale, transportul substanþelor, apãrarea imunã ºi nespecificã, regenerarea þesuturilor..
IT

EVALUARE
1. Precizaþi caracteristicile substanþei fundamentale pentru fiecare tip de þesut conjunctiv.
2. Ce caracteristici ale limfocitelor stau la baza vaccinãrii?
ED

3. Explicaþi de ce este importantã determinarea grupei de gânge ºi a factorului Rh.

Capitolul 1 13

ÞESUTUL MUSCULAR
Þesutul muscular este alcãtuit din celule care au
proprietatea de a se contracta ºi relaxa, realizând lucru
mecanic, care determinã deplasarea segmentelor
corpului ºi a corpului întreg. De asemenea, þesutul
muscular asigurã bãtãile inimii sau propulsarea
alimentelor în tubul digestiv, activitãþi la fel de impor-
tante în realizarea supravieþuirii organismului. Dintre
toate tipurile de þesuturi, cele musculare sunt mai
abundente, reprezentând 40 % din masa corpului.
Celulele musculare, numite ºi fibre musculare,
realizeazã contracþii datoriã unor organite celulare
specifice numite miofibrile. Acestea sunt compuse
din miofilamente de actinã ºi miozinã, proteine
contractile (prezente ºi în structura citoscheletului,
însã mai numeroase ºi cu o altã organizare), de care se
ataºeazã proteine reglatoare numite tropomiozinã ºi
troponinã.
Dupã structura ºi proprietãþile lor, þesuturile mus-
culare se clasificã în trei grupe: striat, neted ºi cardiac.
Þesutul muscular neted (fig. 1. 20) este alcãtuit
din fibre musculare fine, alungite, în formã de fus,
ascuþite la capete, cu lungimea cuprinsã între 10 – 100
l ºi diametrul de 2 – 4 l, în care se aflã un singur nucleu
mare, oval. Fiecare celulã conþine citoplasmã specia-
lizatã numitã sarcoplasmã, înconjuratã de o mem-
branã numitã sarcolemã. Miofibrilele fibrelor
musculare netede sunt lungi, dispuse paralel cu axul
A
longitudinal al celulei, iar miofilamentele lor sunt
dispuse omogen, fãrã a descrie o formã caracteristicã.
IC
Fibrele musculare netede sunt dispuse în straturi ºi,
foarte rar, în pachete, fiind prezente în pereþii tubului
digestiv, vezicii urinare, uterului, vaselor de sânge,
canalelor unor glande. Contracþiile fibrelor netede sunt
CT
lente, slabe ºi involuntare, aºa cum sunt contracþiile
stomacului ºi intestinului, care asigurã prelucrarea
mecanicã ºi propulsarea conþinutului, precum ºi
contracþiile ºi relaxãrile pereþilor arteriali care influen-
DA
þeazã presiunea sangvinã.
DI
Fig. 1.20. Þesut muscular neted
A
Þesutul muscular striat este cel mai abundent
UR
dintre toate tipurile de þesuturi din corpul uman. Acest
þesut formeazã muºchii scheletici, organe care se
fixeazã de oase prin tendoane, determinând miºcarea
acestora. Aceste organe sunt alcãtuite din fibre mus-
culare striate, grupate în pachete numite fascicule.
IT
Fiecare fibrã muscularã striatã fig. 1. 21) este alungitã ºi
cilindricã, având lungimea cuprinsã între 3 – 12 cm ºi
grosimea de 20 – 100lm. Fiecare fibrã striatã este un
ED
sinciþiu (masã citoplasmaticã cu mai mulþi nuclei).
14
CĂ
GI
Fig. 1.21. Fibre musculare striate
O
Nucleii sunt ovali ºi dispuºi la periferie, sub sarco-
lemã. În sarcoplasmã se gãsesc miofibrile cu aspect
striat, compuse din discuri clare, care alterneazã
AG
cu discurile întunecate. Discurile întunecate sunt
compuse din miofilamente groase de miozinã .
Discurile clare sunt compuse din miofilamente
subþiri de actinã . Într-o miofibrilã se aflã aproximativ
1500 de miofilamente de miozinã ºi 3000 de miofi-
ED
lamente de actinã; un miofilament de miozinã este
înconjurat de 6 miofilamente de actinã, iar un miofi-
lament de actinã este înconjurat de 3 miofilamente de
miozinã (fig. 1. 22, 1.23). De miofilamente sunt legate
proteine reglatoare: troponina ºi tropomiozina.
P
a)
ŞI
b) c)
i)
f)
g) h)
d)
e) e)
Fig. 1. 22. Structura sarcomerului ºi tipuri de proteine
a) sarcomer; b) banda H; c) membrana Z;
d) miozinã; e) actinã; f) tropomiozinã;
g) troponinã; h) loc de legare de miozinã; i) molecule de actinã
Discurile întunecate sunt strãbãtute de o bandã
luminoasã, numitã banda H, iar discurile clare sunt
strãbãtute de membrana Z, care trece de la o
miofibrilã la alta, consolidându-le, ºi se fixeazã la
capete pe faþa internã a sarcolemei. În miofibrile
segmentul cuprins între douã membrane Z se
numeºte sarcomer ºi constituie unitatea morfo-
funcþionalã a miofibrilei. În sarcoplasmã se aflã multe
mitocondrii, care asigurã suportul energetic necesar
contracþiei ºi relaxãrii fibrei.
– miozinã
– actinã
Fig. 1.23. Raportul topografic al miofilamentelor
Contracþia fibrelor striate este rapidã ºi puternicã
ºi se realizeazã prin scurtarea sarcomerelor, conse-
cutivã glisãrii miofilamentelor de actinã printre cele de
miozinã, dupã aplicarea unui stimul adecvat. Aceastã
Biologie

acþiune determinã apropierea membranelor Z, scur-
tarea miofibrilelor ºi, implicit, contracþia fibrei musculare.
Þesutul muºchilor scheletici determinã miºcarea
coordonatã, voluntarã ºi automatã a membrelor, trun-
chiului, maxilarelor, globilor oculari, chiar ºi miºcarea
CĂ
Între fibrele cardiace se aflã þesut conjunctiv
moale bogat în vase de sânge care asigurã aprovizi-
onarea cu oxigen ºi nutrimente.
Între fibrele cardiace se aflã þesut conjunctiv moale,
bogat în vase de sânge, care asigurã aprovizionarea cu

muºchilor scheletici implicaþi în ventilaþia pulmonarã, a
celor implicaþi în expresia feþei, în vorbire ºi scriere.
Adulþii au un anumit numãr de fibre musculare. Prin
GI
oxigen ºi nutrimente.
Alãturi de acest þesut miocardic cu rol contractil, în
muºchiul inimii se aflã ºi miocardul specific sau aºa
numitul þesut nodal autoexcitabil, care este organizat

O
exerciþii, cum sunt ridicãrile de greutãþi, celulele mus-
culare ale muºchilor scheletici se mãresc, creºte în în noduli ºi reþea, determinând contracþia ritmicã a
dimensiuni ºi muºchiul, dar numãrul de celule nu creºte. miocardului. Structurile constituite din acest þesut nodal

Þesutul muscular striat de tip cardiac
(miocardul) (fig. 1. 24) este un þesut unic, prezent
numai în pereþii inimii. Acest þesut are o serie de carac-
teristici asemãnãtoare cu ale fibrelor striate scheletice ºi
cu cele ale fibrelor netede. Fibrele sale conþin miofibrile
AG
sunt nodulii sinoatrial ºi atrioventricular, precum ºi
fasciculul His,, continuat cu reþeaua Purkinje.
Fibrele muºchiului cardiac joacã un rol esenþial în
contracþia atriilor ºi ventriculelor, asigurând activitatea
ritmicã a inimii ºi circulaþia sângelui în sistemul vascular.

striate, dar sunt uninucleate ºi realizeazã contracþii
involuntare, ca fibrele netede. Totuºi, fibrele muºchiului
cardiac au ºi caracteristici proprii: sunt mai scurte ca
fibrele striate, striaþiile sunt ceva mai puþin evidente,
miofibrilele sunt mai groase, sarcolema, mai subþire ºi
ED
Spre deosebire de fibrele muºchilor scheletici, în
anul 2001 s-a descoperit cã în corpul adultului existã ºi
câteva celule de origine (celule stem) a celulelor
cardiace, care pot asigura reparaþii ºi chiar creºteri ale
masei inimii. Acest lucru a fost identificat la pacienþii

mai greu de distins în preparate microscopice, conþine
mai multe mitocondrii. Celulele miocardului sunt indivi-
dualizate ºi alungite, dar prezintã ramificaþii. Legãturile
P
care au suferit un transplant cardiac ºi la care creº-
terea masei inimii a fost de 20%. Cercetãrile actuale se
concentreazã în vederea descoperirii mecanismelor
de control ºi activare a celulelor reparatoare. Practi-

intercelulare se realizeazã la nivelul unor joncþiuni
numite discuri intercalare (striile scalariforme), la
nivelul cãrora se transmite excitaþia de la o celulã la alta,
astfel cã stimularea unei fibre cardiace este rapid
A
transmisã în tot muºchiul, motiv pentru care miocardul
funcþioneazã ca un tot unitar.
IC
ŞI
carea sportului, a gimnasticii aerobice, întãreºte mio-
cardul, conducând, în timp, la creºterea forþei ºi a
diametrului, prin îngroºarea ºi înmulþirea celulelor.
Aplicaþie practicã:
Observaþii microscopice asupra þesuturilor

musculare
Materiale necesare: microscop, lame cu prepa-
rate fixe cu þesuturi musculare, secþiuni prin intestin,
CT

esofag, artere, vene din trusele didactice.

Mod de lucru: observaþi preparatele, folosind
obiectivele în ordine crescãtoare. Identificaþi tipurile de
þesuturi musculare din fiecare preparat microscopic
observat. Reprezentaþi grafic imaginile observate,
DA

indicând elementele discriminatoare: prezenþa sau

Fig. 1. 24. Þesut cardiac absenþa striaþiilor, modul de aranjare a fibrelor mus-
(sãgeata indicã joncþiunile intercelulare) culare, unul sau mai mulþi nuclei per celulã.

SUMAR
DI

Þesutul muscular este alcãtuit din celule musculare numite ºi fibre musculare, care au proprietatea de a se contracta
ºi relaxa. Celulele realizeazã contracþii datoritã miofibrilelor, compuse din miofilamente de actinã ºi miozinã,
proteine contractile de care se ataºeazã proteine reglatoare, numite tropomiozinã ºi troponinã. Dupã structura ºi
proprietãþile lor, þesuturile musculare sunt: striat, neted ºi cardiac. Fibrele musculare netede sunt fusiforme,
A

uninucleate, au miofibrile cu aspect omogen ºi se contractã involuntar. Fibrele musculare striate sunt mai mari,
cilindrice, multinucleate, cu miofibrile striate ºi se contractã voluntar. Fibrele cardiace sunt mai scurte ºi groase,
UR

ramificate ºi au câte un nucleu, sunt conectate prin discuri intercalare ºi se contractã involuntar.

EVALUARE
1. Analizaþi figura 1. 22 (care reprezintã sarcomerul) ºi descrieþi relaþiile sarcomer – miofibrilã ºi miofilamente.
2. Enumeraþi particularitãþile fibrelor musculare netede ºi striate.
IT

3. Utilizând diverse surse de informaþie, cum este internetul (de exemplu, adresele: http://atoz.Iqhealth.com/ atoz/
fitness/cardiocraze/jog.html;http://www.manchesteronline.co.uk/healthandbeauty/news/s/192/192523_jogging_b
oosts_the_brain.html;), biblioteca ºcolii, biblioteca laboratorului de biologie sau diferite reviste, gãsiþi rãspunsul la
întrebarea: Ce este joggingul ºi în ce mod poate fi practicat?
ED

Capitolul 1 15

ÞESUTUL NERVOS
Þesutul nervos este responsabil de recepþionarea
stimulilor ºi transmiterea diverselor semnale de la ºi
cãtre diferitele pãrþi ale corpului. Din punct de vedere
CĂ
– au un metabolism foarte intens, care necesitã
permanenta aprovizionare cu nutrimente ºi oxigen în
cantitãþi mai mari faþã de alte tipuri de celule.
dendrite

GI
structural, þesutul nervos este dens, compus din douã corpuscul Nissl
tipuri de celule: neuroni ºi celule gliale.
nucleu corp celular

O
capilar
axon
neuron
nod teacã de mielinã

AG
Ranvier

buton terminal ramificaþie axonalã

Fig. 1.26. Neuronul

astroglie

Fig. 1. 25. Astroglie morfologie, raporturi
Celulele gliale sunt intim asociate cu neuronii pe
care îi susþin, hrãnesc ºi protejeazã. Existã mai multe
tipuri de celule gliale sau nevroglii, fiecare tip având ºi
ED
Un neuron este alcãtuit din douã pãrþi principale:
corp ºi prelungiri.
Corpul neuronului este alcãtuit din membranã
sau neurilemã, citoplasmã sau neuroplasmã,
nucleu ºi organite celulare. În neuroplasmã se aflã

o anumitã funcþie specificã, aºa cum este prezentat în
tabelul 1.2. De exemplu, celulele gliale din sistemul
nervos central, astrogliile (fig. 1.25), intervin în
P
organitele celulare comune, dintre care lipsesc centri-
olii ºi organite celulare specifice: corpii tigroizi
((corpusculii Nissl) ºi neurofibrilele. Corpii tigroizi

facilitarea schimburilor dintre capilare ºi neuroni,
preluând glucoza din sânge ºi transferând-o
neuronilor sub formã de acid lactic. De asemenea,
astroglia colec-teazã ioni din mediul interstiþial (K+) ºi
A
recicleazã mediatorii chimici.
Tabelul 1.2. Tipurile ºi funcþiile celulelor gliale
IC
ŞI
sunt reticul endoplasmatic rugos, cu rol în sinteza
proteinelor neuronale, iar neurofibrilele au rolul de a
susþine celula ºi de a-i menþine forma caracteristicã.
Corpii neuronilor formeazã în nevrax substanþa
cenuºie ºi nucleii, iar în afara nevraxului, formeazã
ganglionii nervoºi.
Prelungirile neuronului sunt expansiuni capabile

Tipuri de celule sã conducã ºi sã transmitã semnale. Aceste prelungiri

Funcþii
gliale sunt de douã tipuri: dendrite ºi axon. Dupã numãrul de
– formã de stea; asigurã hrãnirea ºi susþinerea
prelungiri, neuronii pot fi de mai multe tipuri (fig. 1. 27):
CT

neuronilor: 1) fagociteazã resturile neuronilor a) unipolari – cu o singurã prelungire; de

Astrolglie morþi; 2) transportã nutrimente; 3) þine asamblaþi exemplu, celulele cu conuri ºi
neuronii; 4) regleazã compoziþia spaþiului bastonaºe din retinã. b)
extranuclear
b) bipolari – au o dendritã ºi
un axon; de exemplu, neuronii din bipolar
Microglie
DA

– digerã resturile de neuroni

ganglionul spiral Corti. c)
Celule satelit – susþin fizic neuronii situaþi în afara nevraxului c) pseudounipolari – cu o
prelungire care se divide în
– asigurã izolarea cu mielinã a neuronilor pseudounipolar
Oligodendroglie dendritã ºi axon; de exemplu,
din nevrax
neuronii din ganglionii spinali.
DI

d)
Celule Schwann asigurã izolarea cu mielinã a neuronilor
–
d) multipolari – cu un axon ºi
din afara nevraxului
numeroase dendrite; de exemplu,
Neuronii sau celulele nervoase (fig. 1.26) sunt neuronii din scoarþa cerebralã sau multipolar

unitãþile de bazã ale þesutului nervos. Creierul uman cei din coarnele anterioare ale Fig. 1.27. Tipuri
A

conþine peste 100 de miliarde de neuroni înalt mãduvei spinãrii. de neuroni

specializaþi pentru a genera ºi conduce mesaje sub Dupã forma corpului neuronal, neuronii pot fi
UR

formã de impulsuri. Alãturi de aceste specializãri,
neuronii au ºi urmãtoarele caracteristici:
– au o mare longevitate; în condiþiile unei bune
aprovizionãri cu nutrimente, pot funcþiona peste 100
de ani.
IT
stelaþi, ca cei din scoarþa cerebeloasã, piramidali ca
cei prezenþi în scoarþa cerebralã, fusiformi, cum sunt
neuronii din ganglionul Scarpa sau piriformi, ca celu-
lele Purkinje din scoarþa cerebeloasã.
Dupã rolul lor (fig. 1.28), neuronii pot fi receptori

– nu se divid ºi, de aceea, nu pot fi înlocuiþi; (recepþioneazã stimuli din mediu), motori (transmit
excepþie fac neuronii olfactivi ºi câþiva neuroni din comenzi spre efectori), de asociaþie sau intercalari
zona creierului, numitã hipocamp, implicatã în (fac legãtura între cele douã categorii anterioare) ºi
ED

memorizare. secretori (elaboreazã neurosecreþii) .

16 Biologie
 neuron de asociaþie
neuron motor
impuls
Fig. 1.28. Tipuri funcþionale de neuroni
a) neuron; b) neuron receptor
Dendritele, prelungiri ale neuronilor care pot lipsi
sau pot fi numeroase, conduc impulsul nervos
centripet, adicã spre corp, constituind regiunile
receptoare ale neuronului. În porþiunea lor iniþialã,
dendritele sunt mai groase, iar spre periferie se
îngusteazã; conþin neurofibrile ºi neuroplasmã.
Axonul este o prelungire unicã ºi nelipsitã în
structura neuronilor, având rolul de a transmite impul-
suri nervoase centruifug, de la corp spre periferie;
conþine axoplasmã, delimitatã de o membranã numitã
axolemã, cu rol important în conducerea impulsului
P
nervos. Axonul emite colaterale perpendiculare pe
direcþia sa ºi se terminã cu ramificaþii cu butoni.
Aceºtia conþin vezicule cu mediatori chimici, neuro-
ŞI
fibrile ºi mitocondrii. Mediatorii chimici sunt substanþe
care faciliteazã transmiterea influxului nervos. Axonul
este protejat de trei teci, dispuse, de la interior spre
exterior, în urmãtoarea ordine: teaca de mielinã, teaca
A
Schwann ºi teaca Henle. Teaca de mielinã este
produsã de celule gliale Schwann sau de oligo-
dendroglii, în straturi concentrice ºi sub formã de
IC
manºoane. Intervalul dintre douã manºoane de
mielinã se numeºte regiune nodalã sau strangulaþie
Ranvier. Mielina (fig. 1.29.) are rol izolator, nutritiv ºi
CT
de protecþie.
DA
Fig. 1.29. Mielina depusã în straturi
Teaca Schwann este constituitã din nevroglii care
DI
acoperã mielina pe care o secretã.
Teaca Henle este de naturã conjunctivã, fiind
constituitã din substanþã fundamentalã amorfã ºi fibre
conjunctive aranjate în reþea. Are rol de apãrare ºi
A
nutriþie a axonului. Pachetele de axoni ºi dendrite
formeazã, în afara nevraxului, nervi, iar în nevrax
UR
formeazã tracturi sau fascicule nervoase. Axonii
mielinizaþi formeazã substanþa albã a nevraxului.
*PROPRIETÃÞILE NEURONULUI
IT
Neuronii au proprietatea de a rãspunde la stimuli
(atingere, sunet, luminã, frig, vibraþii etc.), de a genera
ºi conduce impulsuri nervoase, precum ºi de a
ED
comunica între ei sau cu alte tipuri de celule.
Capitolul 1
CĂ
neuron senzitiv
GI
impuls
O
Excitabilitatea este proprietatea neuronilor de a
AG
rãspunde la stimuli; este o proprietate a tuturor
celulelor vii, dar cel mai puternic este exprimatã de
neuron.
Capacitatea neuronilor de a reacþiona la stimuli
este datoratã existenþei unui potenþial de membranã
ED
sau, altfel spus, unei distribuþii inegale a ionilor pe cele
douã feþe ale membranei neuronale, fapt ce poate fi
pus în evidenþã cu un voltmetru (fig. 1.30). Plasând un
electrod în interior ºi celãlalt la suprafaþa neuronului,
voltmetrul va mãsura diferenþa distribuþiei ionilor
(diferenþã de potenþial) între cele douã feþe ale
membranei; valoarea obiºnuitã este de –70 mV; dato-
ritã concentraþiei de anioni (Cl–; HCO3–), interiorul este
uºor negativ, comparativ cu exteriorul ºi aceastã
diferenþã poartã numele de potenþial membranar de
repaus (P.R.) Menþinerea acestuia este datoratã, în
special, ionilor de sodiu (Na+) ºi potasiu (K+). Distribuþia
inegalã a acestor ioni pe cele douã feþe ale membranei
neuronale este menþinutã prin mecanisme de
transport activ ºi pasiv al acestor ioni.
Prin mecanisme active de transport, sodiul
migreazã de la interior spre exterior, iar potasiul de la
exterior spre interior. Prin aceste mecanisme de
transport, numite ºi pompã sodiu-potasiu, se
creeazã o concentraþie mai mare de sodiu pe faþa
externã ºi o concentraþie mai mare de potasiu pe faþa
internã a membranei.
interior exterior
electrozi
neuron
Fig. 1.30. Evidenþierea potenþialului membranar cu voltmetrul
Membrana neuronalã conþine ºi canale speciale
pentru cei doi ioni: canale ionice de sodiu ºi de
potasiu. Aceste canale sunt singurele locuri prin care
cei doi ioni pot trece pasiv prin membrana neuronalã.
În repaus, toate canalele pentru sodiu sunt închise ºi
câteva canale pentru potasiu sunt deschise. Astfel,
sodiul nu poate difuza prin membranã ºi cea mai mare
parte a acestor ioni rãmâne pe faþa externã a
acesteia. Totuºi, unii ioni de potasiu pot ieºi prin
difuziune în exterior. Ca urmare a acestor mecanisme
17

active ºi pasive, în repaus, atâta timp cât membrana
nu este stimulatã, este menþinutã distribuþia inegalã a
ionilor, fapt ce determinã încãrcarea predominant
pozitivã a feþei externe ºi predominant negativã a feþei
interne. Când un stimul suficient de puternic acþio-
neazã un anumit timp asupra membranei, apare
potenþialul de acþiune (P.A.) (fig. 1.31). Acesta
reprezintã o schimbare foarte rapidã a potenþialului de
membranã, în urma stimulãrii. În mod specific, poten-
þialul trece de la –70 mV (P.R.) la valori pozitive de
aproximativ +30 mV, într-o perioadã de câteva
milisecunde. Aceastã schimbare de potenþial are loc
dupã acþiunea unui stimul care determinã deschi-
creºte numãrul canalelor
pentru Na+ deschise
se deschid canalele
pentru Na+ A B
momentul
aplicãrii
stimulului
A B
A
Fig. 1.31. Potenþialul de acþiune
IC
În reprezentarea graficã a potenþialului de acþiune,
se pot identifica unele caracteristici ale acestuia.
Astfel, se remarcã o perioadã de latenþã (fig. 1.31 A),
care dureazã de la aplicarea stimulului ºi pânã la
CT
declanºarea potenþialului de acþiune. Urmeazã apoi
trei etape consecutive în derularea potenþialului de
acþiune: depolarizarea (fig. 1.31 B) care corespunde
curbei ascendente, repolarizarea (fig. 1.31 C) care
DA
corespunde pantei descendente, pânã la revenirea la
valoarea potenþialului de repaus ºi hiperpolarizarea
(fig. 1.31 D) care corespunde coborârii liniei graficului
sub valoarea potenþialului de repaus ºi apoi revenirea
la nivelul P.R. Evenimentele care determinã aceste
DI
etape sunt urmãtoarele:
a) depolarizarea este produsã prin reducerea
valorii potenþialului de membranã, datoritã creºterii
permeabilitãþii pentru Na+ ; fenomenul decurge gradat,
A
iniþial lent, ulterior, rapid, pânã la atingerea nivelului
critic ce corespunde valorii de + 30 mV pentru PA,
valoare care care se menþine numai 1 ms.
UR
b) repolarizarea este produsã prin scãderea per-
meabilitãþii membranei pentru Na+, urmatã ºi însoþitã
de creºterea permeabilitãþii pentru K+ ºi determinã
restabilirea negativitãþii interne a membranei.
IT
c) hiperpolarizarea este produsã prin menþinerea
permeabilitãþii pentru K+ datoritã lentelor canale pentru
K+, care reacþioneazã mai greu la semnalul de
ED
depolarizare ºi, în consecinþã, permeabilitatea pentru
18
CĂ
derea canalelor pentru sodiu (Na+) ºi, deoarece
concentraþia acestui ion este mai mare pe faþa externã
a membranei, el difuzeazã rapid în celulã. Canalele
pentru sodiu sunt deschise foarte puþin timp, dupã care
se închid.
GI
Consecutiv, canalele pentru potasiu (K+) se
deschid; deoarece concentraþia acestor ioni este mare
pe faþa internã a membranei, aceºti cationi difuzeazã
O
în exterior, refãcându-se astfel încãrcãtura negativã la
interior ºi pozitivã la exterior a membranei neuronale.
Descrierea potenþialului de acþiune a fost realizatã
AG
de A. L. Hodgkin ºi A. F. Huxley care au fost laureaþi ai
premiului Nobel.
se închid canalele pentru Na+
se deschid canalele pentru K+
ED
C D A – perioadã de latenþã
B – depolarizare
C – repolarizare
se închid canalele D – hiperpolarizare
pentru K+
P
ŞI
C D Timp
K+ dureazã mai mult decât cea pentru Na+. Neuronul
are proprietatea de a nu rãspunde la noi stimuli în
timpul fazei de depolarizare, perioadã numitã
refractarã. Durata perioadei refractare determinã o
altã capacitate a neuronului, numitã labilitate,
caracterizatã de numãrul de stimuli la care poate
rãspunde un neuron într-un anumit interval de timp.
Toate etapele derulãrii potenþialului de acþiune
dureazã câteva milisecunde (10 millisecunde pentru
majoritatea celulelor nervoase, iar potenþialele de
acþiune ale fibrelor cardiace dureazã mai mult).
Dupã apariþie, P.A. se propagã de-a lungul mem-
branei neuronale, fãrã a se diminua amplitudinea
acestuia. Discriminarea între stimuli de diverse inten-
sitãþi se realizeazã prin variaþia frecvenþei potenþialelor
de acþiune ºi nu prin variaþia amplitudinii acestora.
Modurile de generare ºi transmitere a potenþialului de
acþiune sunt identice în neuron ºi fibrele musculare. În
neuron, P.A. se numeºte ºi impuls nervos ºi numai
neuronul poate genera astfel de impulsuri.
Un neuron transmite impulsuri nervoase numai
când este stimulat în mod adecvat. Pentru declan-
ºarea potenþialului de acþiune, stimulul trebuie sã
îndelineascã urmãtoarele condiþii:
1. Sã aibã o anumitã intensitate, numitã intensitate
prag. Stimulii cu intensitate inferioarã valorii prag se
numesc stimuli subliminari ºi nu determinã potenþiale
de acþiune. Stimulii cu intensitate mai mare decât
Biologie

valoarea prag se numesc stimuli supraliminari ºi
determinã potenþiale de acþiune cu aceeaºi amplitu-
dine cu cele determinate de stimulii prag – proprietate
cunoscutã sub numele de „legea tot sau nimic“.
2. stimulul de intensitate prag trebuie sã acþioneze
CĂ
aceste arii, se vor deschide canalele ionice ºi vor
apare noi potenþiale de acþiune. Deoarece în aria unde
s-a format iniþial P.A., canalele pentru Na+ sunt închise,
un nou P.A. nu se mai poate forma aici. Ca urmare,

un anumit timp, numit timp util.
3. stimulul trebuie sã acþioneze cu bruscheþe,
pentru a nu permite adaptarea neuronului.
GI
potenþialele de acþiune se autopropagã de la acest
punct de origine în regiunile alãturate, cu o vitezã
constantã. În axonii nemielinizaþi, propagarea poten-
þialului de acþiune se realizeazã pas cu pas. În axonii

O
Studiile asupra excitabilitãþii au condus la intro-
ducerea unor termeni tehnici cum sunt: reobaza mielinizaþi, viteza de propagare a impulsului nervos
pentru intensitate prag ºi cronaxia pentru timpul de creºte (120 m/sec.), deoarece mielina funcþioneazã ca

acþiune a unui stimul cu valoarea dublã faþã de a
reobazei, pentru a produce un P.A. Cronaxia are valori
apropiate la toate tipurile funcþionale de neuroni ºi este
de 10 – 30 de ori mai micã decât timpul util.
Conductibilitatea neuronilor. La locul apariþiei
AG
un izolator electric care împiedicã pierderile de sarcini
din axon.
Unda de depolarizare poate trece prin membrana
axonilor mielinizaþi numai la nivelul nodurilor Ranvier,
unde mielina este întreruptã ºi, în consecinþã, P.A.

ED
potenþialului de acþiune se instaleazã curenþi locali este condus saltatoriu, sãrind din nod în nod, fapt ce
care depolarizeazã membrana în ariile adiacente. În explicã viteza de conducere mult mai mare (fig. 1.32).

P
secþiune prin axon mielenizat
exterior

Imaginaþi-vã fiecare canal de

Na+ ca o piesã de domino ºi
interior

ŞI exterior

teacã de mielinã
nod
Ranvier
A
diferenþa de potenþial de 30 mV, ca interior

impulsul ce determinã cãderea

piesei iniþiale
IC

a) b)
Fig. 1.32. Propagarea potenþialelor de acþiune
a) conducere pas cu pas; b) conducere saltatorie
CT

Transmiterea sinapticã. Funcþionarea siste-
mului nervos depinde de fluxul de informaþii de-a lungul
lanþurilor de neuroni conectaþi prin sinapse. Sinapsele
sunt locuri de întâlnire în care este mediat transferul de
informaþii între neuroni sau între neuroni ºi celule
DA
Dupã structurile implicate, sinapsele pot fi axo-
somatice, axo-dendritice ºi axo-axonale. Dupã efectul
impulsului transmis la nivelul sinapselor, acestea pot fi
stimulatoare sau inhibitoare.
Structura unei sinapse cuprinde trei elemente:

efectoare (fibre musculare, celule epiteliale componenta presinapticã, reprezentatã de

secretoare) (fig. 1.33). membrana butonului terminal, fanta sinapticã,
reprezentatã de spaþiul dintre membrana butonului
1 – vezicule cu mediatori terminal ºi membrana celulei care primeºte influxul
chimici
nervos ºi componenta postsinapticã, reprezentatã
DI

2 2 – exocitoza veziculelor
cu mediatori chimici de membrana celulei care primeºte influxul nervos.
1
3 – mediatorii eliberaþi Astfel, datoritã sinapselor, neuronii care transmit
de sinapsã
impulsuri nu se ating cu alte celule. Datoritã prezenþei
4 – mediatorii se leagã
Na+ de receptorii din sinapselor, transmiterea impulsurilor nervoase se
A

membrana post- realizeazã într-un singur sens; odatã transmis,

sinapticã
Na+ Na+ impulsul nervos nu se poate întoarce, nu poate
5 – modificarea permea-
UR

4
3 bilitãþii membranei traversa înapoi sinapsa. Butonii terminali ai axonilor
Na+ Na+
post sinaptice conþin vezicule cu substanþe chimice numite
mediatori chimici sau neurotransmiþãtori. Aceºtia
5 sunt foarte numeroºi ºi constituie un alt criteriu de
clasificare a sinapselor; de exemplu, sinapsele
IT

mediate de neurotransmiþãtorul acetilcolinã se

numesc colinergice, iar cele mediate de adrenalinã
se numesc adrenergice. Neurotransmiþãtorii sunt
utilizaþi de neuroni pentru a transmite semnale altor
ED

Fig. 1.33. Transmiterea sinapticã

Capitolul 1 19

celule, iar la nivelul lor, impulsul nervos este trans-
format din impuls electric în impuls chimic. Când
impulsul nervos ajunge la nivelul butonilor terminali,
numeroase vezicule fuzioneazã cu membrana
presinapticã ºi descarcã neurotransmiþãtorii în fanta
CĂ
schimbã permeabilitatea membranei postsinaptice
care permite difuzia ionilor de Na+, prin membranã,
în interior.
Dacã numãrul de ioni de Na+ difuzaþi este suficient
de mare, se produce depolarizarea membranei

GI
sinapticã, de unde vor difuza ºi se vor ataºa de postsinptice ºi apariþia unui potenþial de acþiune. Dupã
receptori specifici aflaþi pe membrana postsinapticã. generarea P.A., neurotransmiþãtorii sunt rapid
Ataºarea neurotransmiþãtorilor la receptorii specifici îndepãrtaþi sau distruºi de enzime specifice.

O
SUMAR
Þesutul nervos este alcãtuit din neuroni ºi celule gliale. Datoritã excitabilitãþii crescute, neuronii reacþioneazã la

AG
diverºi stimuli prin generarea de potenþiale de acþiune numite ºi impulsuri nervoase, iar acestea sunt conduse ºi
transmise altor neuroni sau celule prin intermediul sinapselor. Celulele gliale sunt intim asociate cu neuronii pe
care îi susþin, hrãnesc ºi protejeazã, iar pe cei morþi îi fagociteazã.

EVALUARE

ED
1. Descrieþi etapele desfãºurãrii potenþialului de acþiune.
2. Ce condiþii trebuie sã îndeplineascã un stimul pentru a determina apariþia unui potenþial de acþiune?
3. Ce consecinþe credeþi cã ar avea asupra excitabilitãþii neuronale injectarea unei cantitãþi mari de K+ în sânge?

ORGANE, ORGANISM

P
Organele sunt structuri compuse din cel puþin douã cavitatea gastricã ºi produce sucul gastric, cu rol în
þesuturi diferite, care îndeplinesc o anumitã funcþie digestia chimicã. Stratul urmãtor este un þesut muscular

ŞI
pentru organism. De exemplu, stomacul este alcãtuit din neted care asigurã prelucrarea mecanicã a conþinutului
mucoasã gastricã de naturã epitelialã care protejeazã gastric ºi contactul mucoasei cu alimentele.
Tabelul 1.3. Sisteme de organe
A
Sistem Organe componente Funcþii
Sistemul – oase, cartilaje, ligamente, – protejeazã organele interne ºi susþine corpul
IC

osos articulaþii
– muºchi netezi, striaþi, – constituie structura unor organe, asigurã susþinerea ºi miºcarea membrelor ºi
Sistemul cardiac, tendoane, trunchiului, contribuie la transportul substanþelor în corp, contribuie la men-
muscular
CT

aponevroze þinerea temperaturii constante a corpului

Sistemul – inimã, vase de sânge, – asigurã transportul nutrimentelor ºi produºilor de metabolism la, ºi de la, toate
cardiovascular sânge þesuturile

Sistemul – asigurã transportul gazelor respiratorii din exteriorul corpului spre interior ºi invers,
– plãmâni ºi cãi aeriene
DA

respirator realizeazã schimbul de gaze dintre organism ºi mediu

– limfã, organe limfoide (no-

Sistemul duli limfatici, splinã, amig- – protejeazã corpul faþã de agenþi patogeni, corpi strãini, filtreazã ºi redã sângelui
limfatic dale, timus adult etc.), vase fluidul limfa, curãþatã de corpi strãini, microbi, celule canceroase etc.
DI

limfatice, limfocite

Sistemul – tub digestiv – digestia alimentelor, absorbþia nutrimentelor, eliminarea resturilor

digestiv ºi glande anexe

Sistemul – rinichi, cãi urinare, – eliminarea substanþelor nefolositoare ºi aflate în exces, menþinerea
A

excretor tegument, plãmâni echilibrului chimic ºi hidric al corpului

– nevrax (mãduva spinãrii ºi – recepþioneazã stimuli din mediul intern ºi extern, controleazã ºi coordoneazã
UR

Sistemul encefalul), nervi ºi ganglioni activitatea tuturor sistemelor corpului, adapteazã ºi integreazã organismul la
nervos nervoºi, organe de simþ mediu, controleazã starea de conºtienþã ºi creativitatea, personalitatea,
(receptori) temperamentul, memoria
Sistemul – menþin constanþi parametrii mediului intern (homeostazia), regleazã metabo-
– glande endocrine, hormoni lismul, echilibrul hidro-electrolitic, creºterea, dezvoltarea
endocrin
IT

– glande sexuale, glande

Sistemul
mamare, organe sexuale – producerea gameþilor, perpetuarea speciei
reproducãtor
externe
ED

20 Biologie

În structura peretelui gastric se aflã þesut
conjunctiv care hrãneºte ºi consolideazã þesuturile,
precum ºi fibre nervoase care controleazã activitatea
muºchilor ºi glandelor gastrice.
Organele care funcþioneazã împreunã pentru a
CĂ
specifice în cantitate ºi cu o vitezã mai mare decât sunt
consumate.
Diferenþierea este capacitatea de specializare a
celulelor care la naºtere au aceleaºi caracteristici
morfofuncþionale, iar prin specializarea în vederea

GI
realiza aceeaºi funcþie, formeazã sistemele de îndeplinirii unei anumite funcþii, se modificã.
organe. Aºa, de exemplu, sistemul cardiovascular, Înmulþirea asigurã formarea de noi celule ºi, în
compus din inimã, vase sangvine ºi sânge, asigurã acest fel, poate fi posibilã creºterea, dar ºi înlocuirea

O
circulaþia continuã a sângelui ºi astfel asigurã aprovizi- celulelor îmbãtrânite. Reproducerea reprezintã pro-
onarea tuturor celulelor corpului cu oxigen ºi cesul prin care se asigurã perpetuarea speciei.
nutrimente. O succintã prezentare a alcãtuirii ºi funcþi- Homeostazia reprezintã capacitatea corpului de

ilor sistemelor de organe din corpul uman este
cuprinsã în tabelul 1.3.
Cel mai înalt nivel de organizare este organismul,
care reprezintã ansamblul tuturor sistemelor de organe
care sunt capabile, prin cooperare coordonatã, sã reali-
AG
a-ºi menþine o stabilitate relativã ºi de a funcþiona
normal, în pofida permanentelor schimbãri ale
mediului.
La schimbãrile externe ºi interne, organismul
trebuie sã rãspundã adecvat pentru a-ºi menþine sta-

zeze funcþiile fundamentale de relaþie, nutriþie ºi repro-
ducere care asigurã supravieþuirea individului ºi a
speciei. Integrate într-un tot unitar, sistemele de organe
realizeazã, ca orice organism viu, procese vitale
caracteristice: metabolismul, miºcarea, sensibilitatea,
ED
bilitatea, adicã homeostazia. Corpul uman posedã
mecanisme de menþinere a stabilitãþii mediului intern:
mecanisme homeostatice care funcþioneazã prin
feedback negativ ºi pozitiv, întocmai cum funcþioneazã
un termostat care este sensibil la temparaturã ºi asigurã

P
creºterea ºi diferenþierea, homeostazia. menþinerea constantã a temperaturii camerei, indiferent
Metabolismul constituie suma tuturor proceselor de variaþiile termice exterioare, adaptându-se. Fiecare
chimice care au loc în organism ºi constã din douã sistem al corpului contribuie la menþinerea homeo-

ŞI
faze: catabolism ºi anabolism. Catabolismul asigurã staziei.
energia necesarã susþinerii proceselor vitale prin Pentru asigurarea supravieþuirii ºi bunei funcþi-
descompunerea substanþelor, cum sunt cele din com- onãri a corpului, organismul uman depinde de factori
poziþia hranei. Anabolismul utilizeazã energia pro- din mediul extern ca: apã, hranã, oxigen, cãldurã,
A
dusã prin catabolism pentru sinteza substanþelor presiune atmosfericã, care trebuie sã aibã anumite
proprii, utilizate în construcþia structurilor ºi pentru rea- valori compatibile cu viaþa.
lizarea funcþiilor acestora. Metabolismul se realizeazã
IC
Aplicaþie practicã:
numai în condiþiile efectuãrii schimburilor permanente
1. Utilizând planºele sau
de materie ºi energie dintre organism ºi mediul
înconjurãtor. mulajele din laborator, des-
crieþi localizarea, forma, cu-
CT

Miºcarea include deplasãri sau modificãri de

poziþie sau formã a întregului corp, a organelor ºi loarea organelor care alcã-
celulelor sale. tuiesc cele 10 sisteme ale
Sensibilitatea este capacitatea organismului de a corpului uman.
recepþiona ºi rãspunde la schimbãrile mediului încon- 2. Observaþi imaginea
DA

jurãtor sau la cele din mediul intern. alãturatã.

Creºterea reprezintã capacitatea de mãrire a 3. Identificaþi organele ºi
dimensiunilor corpului prin mãrirea dimensiunilor ºi încadraþi-le în sistemele co-
numãrului de celule, prin producerea de substanþe respunzãtoare.
DI

SUMAR
Organele sunt structuri compuse din cel puþin douã þesuturi diferite, care îndeplinesc o anumitã funcþie pentru
organism. Organele care funcþioneazã împreunã pentru a realiza aceeaºi funcþie, formeazã sistemele de organe.
A

Ansamblul sistemelor de organe: sistemul osos, sistemul muscular, sistemul cardiovascular, sistemul respirator,
sistemul limfatic, sistemul digestiv, sistemul excretor, sistemul nervos, sistemul endocrin ºi sistemul reproducãtor,
constituie organismul. Acesta, prin integrarea într-un tot unitar a sistemelor sale, realizeazã funcþiile fundamentale
UR

de relaþie, nutriþie ºi reproducere, care asigurã supravieþuirea individului ºi a speciei. Organismul uman realizeazã,
ca orice alt organism viu, procesele vitale: metabolismul, miºcarea, sensibilitatea, creºterea ºi diferenþierea,
reproducerea ºi homeostazia.

EVALUARE
IT

1. Descrieþi alcãtuirea ºi rolurile sistemelor implicate în realizarea integrãrii organismului în mediu.

2. Explicaþi noþiunea de homeostazie.
3. Ce deosebiri existã între creºtere ºi diferenþiere?
ED

Capitolul 1 21
 EVALUARE CAPITOLUL I

CĂ
1. a) Precizaþi cavitãþile indicate de literele A, B, C ºi D cãrui tip de þesut conjunctiv îi aparþine fiecare dintre
din figura de mai jos . aceste caracteristici:
b) Enumeraþi organele prezente în cavitãþile indi- a) formeazã tendoanele ºi ligamentele;
cate de literele C ºi D. b) însoþeºte epiteliile;

GI
c) acoperã suprafeþele articulare ale oaselor;
A
d) genereazã elementele figurate;
B e) protejeazã globii oculari ºi rinichii de ºocuri me-

O
canice.
C
8. Asociaþi sistemele de organe ale corpului uman
din coloana A,cu caracteristici ale acestora din

AG
D coloana B.
Coloana A
a) endocrin
c) Descrieþi topografia organelor din cavitatea in- b) muscular
dicatã de litera C, utilizând termenii: anterior, c) excretor

ED
posterior, caudal ºi cranial, precum ºi cele din d) circulator
plan medio-sagital, transversal sau frontal. e) reproducãtor
2. Tipul fundamental de lipide care compun membrana f) nervos
celularã este: g) osos
a) colesterolul; h) respirator

P
b) fosfolipidele; i) digestiv
c) vitaminele liposolubile;
Coloana B
d) glucidele.
A) Protejeazã organe, susþine ºi participã la miº-

ŞI
3. Difuzia prin membrana celularã necesitã întotdeauna:
carea corpului.
a) diferenþa de concentraþie a soluþiilor de-o parte ºi
B) Eliminã produºii de metabolism, menþine echili-
de alta a membranei;
brul mediului intern.
b) permeabilitatea selectivã a membranei celulare;
C) Produce hormoni care regleazã activitatea orga-
c) prezenþa moleculelor transportoare;
A
nelor.
d) ATP disponibil pentru furnizarea energiei.
D) Asigurã perpetuarea speciei.
4. Formulaþi rãspunsuri scurte la urmãtoarele întrebãri:
IC
E) Eliminã dioxidul de carbon ºi aprovizioneazã corpul
a) Ce organit celular furnizeazã energie necesarã
cu oxigen.
activitãþilor celulare?
F) Integreazã organismul în mediu ºi sistemele de
b) În ce organite celulare se aflã enzime ºi ce rol au
organe într-un tot unitar.
CT

acestea?
G)Transformã alimentele în nutrimente ºi asigurã
c) Care este mecanismul de funcþionare al pompei
absorbþia acestora.
Na+-K+ ?
H) Asigurã transportul nutrimentelor ºi gazelor res-
5. Corelaþi tipurile fundamentale de þesuturi, cu carac-
piratorii.
teristicile acestora.
DA

I) Menþine postura ºi participã activ la miºcarea

Tipuri de þesuturi:
corpului.
a. epitelial;
9 Viteza de conducere a influxului nervos este mai
b. conjunctiv;
mare în:
c. muscular;
a) axoni groºi foarte bine mielinizaþi;
d. nervos.
DI

b) axoni subþiri bine mielinizaþi;

Caracteristicile þesuturilor
c) axoni nemielinizaþi subþiri;
A. conþine cantitãþi mari de substanþã fundamentalã
d) axoni groºi nemielinizaþi.
care susþine ºi hrãneºte celulele;
10. Alcãtuiþi un eseu cu titlul „Potenþialul de acþiune“,
B. constituie componenta activã în activitatea loco-
dupã urmãtorul plan:
A

motorie;
a) Descrieþi evenimentele care trebuie sã aibã loc la
C. asigurã permanenta informare privind schimbã-
nivelul neuronului pentru generarea unui potenþial
UR

rile din mediu ºi reacþia organismului la acestea;

de acþiune.
D. acoperã corpul ºi cãptuºeºte cavitãþi.
b) Precizaþi modul în care sunt controlate intrãrile ºi
6. Alcãtuiþi un eseu cu titlul „Þesutul epitelial“, preci-
ieºirile ionilor la nivelul membranei neuronale în
zând urmãtoarele:
timpul acestor evenimente.
a) tipurile de epitelii; g-A, h-E, I-G; 9: b.
IT

b) caracteristicile acestora; reticulat, e-moale adipos, 8: a-C, b-I, c-B, d-H, e-D, f-F,
c) localizarea epiteliilor în organism. a-moale fibros, b-moale lax, c-semidur hialin, d-moale
7. Urmãtoarele afirmaþii constituie caracteristici ale Rãspunsuri: 2: b; 3: a; 5: a-D, b-A, c-B, d-C; 7:
ED

diferitelor tipuri de þesuturi conjunctive. Identificaþi

22 Biologie

CAPITOLUL 2
FUNCÞIILE FUNDAMENTALE ALE ORGANISMULUI UMAN
FUNCÞIILE DE RELAÞIE
Funcþiile de relaþie asigurã legãtura organismului
cu mediul înconjurãtor, integrarea componentelor sale
într-un tot unitar, precum ºi a întregului corp în mediul
sãu de viaþã. Aceste funcþii sunt sensibilitatea ºi
SISTEMUL NERVOS
GENERALITÃÞI
Sistemul nervos controleazã ºi coordoneazã
toate funcþiile fundamentale ale corpului uman, recep-
þioneazã ºi transmite informaþii privind modificãrile din
mediu ºi activitãþile sistemelor de organe, monitori-
zeazã ºi elaboreazã rãspunsuri adecvate la schim-
bãrile intervenite în mediul intern ºi extern. Funcþiile
generale ale sistemului nervos pot fi grupate în patru
categorii:
1. funcþia senzitiv-senzorialã – colecteazã infor-
maþii din exteriorul ºi interiorul corpului;
A
2. funcþia de conducere – transmite informaþii
spre ariile de procesare ale creierului sau din etajele
IC
inferioare acestuia.
3. funcþia integrativã – prelucreazã informaþii în
vederea eleborãrii rãspunsurilor adecvate.
4. funcþia motorie – transmite informaþii cãtre
CT
structurile efectoare, în vederea realizãrii rãspunsurilor
adecvate: contracþie-relaxare muscularã, secreþie
intensificatã-diminuatã a glandelor.
Din punct de vedere topografic ºi anatomic,
DA
sistemul nervos este alcãtuit din sistem nervos central
(nevrax) ºi sistem nervos periferic (fig. 2.1).
encefal
nervi cranieni
mãduva spinãrii
DI
A
nervi spinali
UR
IT
ED
Fig. 2.1. Topografia sistemului nervos
Capitolul 2
CĂ
GI
O
miºcarea. Organismul uman posedã structuri speci-
AG
alizate care asigurã integrarea eficientã în mediu,
reprezentate de sistemul nervos, organele de simþ,
sistemul endocrin, sistemul osos ºi sistemul muscular.
ED
Sistemul nervos central este compus din mã-
duva spinãrii ºi encefal, localizate în cavitãþi osoase:
canalul medular vertebral adãposteºte mãduva spi-
nãrii, iar cutia cranianã adãposteºte encefalul. În
P
aceste cavitãþi, organele nevraxului sunt intim prote-
jate de trei membrane conjunctive, numite meninge
spinale la nivelul mãduvei, ºi cerebrale, la nivelul
ŞI
encefalului (fig. 2.2), precum ºi de lichidul cerebro-
spinal. De la exterior spre interior, cele trei foiþe
meningeale sunt: dura mater de consistenþã tare,
albã, bogatã în fibre conjunctive ºi aderentã la peretele
intern al cavitãþii osoase, arahnoida cu aspect ase-
mãnãtor cu o pânzã de pãianjen, este subþire ºi
conþine numeroare fibre nervoase, vase de sânge ºi
lichid cerebrospinal, pia mater membranã subþire ºi
finã, strâns lipitã de substanþa nervoasã.
piele
periost
dura mater
arachnoida
pia mater
Fig. 2.2. Meningele cerebrale
Sistemul nervos periferic este alcãtuit din nervi
ºi ganglioni nervoºi, structuri rãspândite în toate
sistemele corpului.
Din punct de vedere funcþional, compartimentele
sistemului nervos sunt sistemul nervos somatic ºi
sistemul nervos vegetativ, fiecare având o
componentã centralã, reprezentatã de centrii nervoºi
situaþi în nevrax ºi o componentã perifericã, formatã
din ganglioni nervoºi ºi nervi.
Sistemul nervos somatic asigurã relaþia
organismului cu mediul extern, prin transmiterea
informaþiilor detectate de diverºi receptori cãtre centrii
nervoºi somatici din nevrax ºi face posibil rãspunsul
organismului la stimuli prin miºcare în mediu.
Sistemul nervos vegetativ asigurã reglarea
activitãþii organelor interne ºi este compus din
sistemul nervos vegetativ simpatic ºi sistemul
23

nervos vegetativ parasimpatic. Fiecare organ intern
este controlat de cele douã sisteme nervoase vegeta-
tive care au, în general, efecte antagonice ºi, din
interacþiunea lor, rezultã funcþionarea adecvatã, în
raport cu condiþiile de mediu ºi necesitãþile orga-
CĂ
micºti. Nervii care conþin numai fibre senzitive sunt
senzitivi, iar cei care sunt alcãtuiþi din fibre motorii se
numesc nervi motori. Nervii senzitivi conduc
impulsuri generate de receptori, iar nervii motori
conduc impulsuri cãtre organe efectoare, muºchi,

nismului.
Sistemul nervos somatic ºi cel vegetativ este
conectat cu receptorii ºi efectorii prin nervi somatici
(mediazã, în general, activitãþi conºtiente) ºi vegetativi
GI
epitelii glandulare.
Sistemul nervos are ca proces fiziologic funda-
mental actul reflex, care reprezintã reacþia de rãs-
puns a centrilor nervoºi la stimularea unui receptor.

O
(mediazã activitãþi inconºtiente). Rãspunsul reflex poate sã fie stimulator sau inhibitor.
vase de sânge Baza anatomicã a actului reflex este arcul reflex. Un

AG
perinerv arc reflex (fig. 2.4) este alcãtuit din receptor, cale afe-
rentã, centru nervos, cale eferentã ºi efector. Recep-
torii reacþioneazã la acþiunea stimulilor ºi când aceºtia
endonerv au intensitatea prag, declanºeazã impulsuri nervoase.
epinerv Receptorii se clasificã dupã mai multe criterii:

ED
celule Schvann dupã tipul de energie prelucratã, dupã provenienþa
stimulului, dupã tipul de senzaþie ºi viteza de adaptare
mielinã (tabelul 2.1)
Fig. 2.3. Structura nervului
acþiunea

P
Un nerv (fig. 2.3) este constituit din prelungirile stimulului cale aferentã

neuronilor (axoni ºi dendrite), numite ºi fibre. Fibrele

nervoase sunt consolidate ºi reunite de þesut
conjunctiv. Fiecare fibrã nervoasã este înconjuratã de

ŞI
endonerv, pachetele de nervi, numite ºi fascicule, excitarea receptor
receptorilor
sunt înconjurate de o teacã conjunctivã numitã efector
perinerv, iar întregul nerv este învelit la exterior de
epinerv, þesut conjunctiv care conþine vase sangvine, cale eferentã centru
A
uneori adipocite. Astfel, într-un nerv fibrele nervoase nervos

reprezintã ¼ , peste ½ este þesut conjunctiv, iar restul efect

IC

este mielinã. Majoritatea nervilor conþin ºi fibre

senzitive ºi motorii, aceºtia purtând numele de nervi Fig. 2.4. Arcul ºi actul reflex
CT

Tabelul 2.1. Tipuri de receptori

Criteriul Tipul de stimuli Provenienþa Tipul de senzaþie Viteza de adaptare
de clasificare stimulului

– chemoreceptori – – exteroceptori –
stimulaþi de substanþe recepþioneazã sti- – proprioceptori – furnizeazã – fazici – se adapteazã în
DA

chimice muli din mediul ex- informaþii privind poziþia corpului timp la acþiunea stimulilor
tern
– fotoreceptori – stimu- – receptori cutanaþi – recepþio-
Tipuri laþi de luminã
de receptori – interoceptori – neazã deformãri ale tegumentului,
DI

– termoreceptori – sti- informeazã asupra variaþiilor

recepþioneazã sti- – tonici – nu se adapteazã
mulaþi de variaþiile ter- termice ºi leziunilor celulare la
muli din interiorul în timpul acþiunii stimulului
mice nivelul tegumentului;
corpului
– mecanoreceptori – – receptorii simþurilor speciale vãz,
stimulaþi de defor- auz, echilibru
A

mãri celulare

Aplicaþie practicã
UR

Calea aferentã, constituitã din neuroni senzitivi,

conduce impulsul nervos la centrul nervos al reflexului
respectiv. Centrul nervos prelucreazã mesajul primit
sub formã de impuls nervos ºi elaboreazã rãsunsul
adecvat, care va fi condus tot ca impuls nervos pe
IT
Observaþii macroscopice asupra organelor
sistemului nervos
Utilizând manualul, atlase, mulaje ºi planºe din
laboratorul de biologie, obsevaþi organele sistemului

calea eferentã. Calea eferentã este constituitã din nervos, încercând sã localizaþi urmãtoarele:
neuroni motori, care transmit comanda la efectori. a. meningele cerebro-spinale
Efectorii (fibre musculare ºi epitelii glandulare) b. zona de legãturã dintre mãduva spinãrii ºi
ED

executã comanda elaboratã de centrul nervos. encefal

24 Biologie
 CĂ
c. limita inferioarã a mãduvei spinãrii Notã:
d. locurile prin care nervii pãtrund ºi pãrãsesc Aceste observaþii vã vor fi utile în studiul
cavitãþile care adãpostesc nevraxul. organelor sistemului nervos.

SUMAR

GI
Sistemul nervos controleazã ºi coordoneazã activitatea întregului corp uman, recepþioneazã ºi transmite informaþii
privind modificãrile din mediu ºi activitãþile sistemelor de organe, monitorizeazã ºi elaboreazã rãspunsuri adecvate
la schimbãrile intervenite în mediul intern ºi extern. Din punct de vedere topografic ºi anatomic, sistemul nervos este

O
alcãtuit din sistem nervos central (nevrax) ºi sistem nervos periferic. Din punct de vedere funcþional,
compartimentele sistemului nervos sunt sinstemul nervos somatic ºi sistemul nervos vegetativ. Sistemul nervos are
ca proces fiziologic fundamental actul reflex, a cãrui bazã anatomicã este arcul reflex, alcãtuit din receptor, cale

AG
aferentã, centru nervos, cale eferentã ºi efector.

EVALUARE
1. Care este explicaþia existenþei unui numãr mare de structuri cu rol de protecþie a nevraxului?
2. Realizaþi o clasificare a componentelor sistemului nervos, utilizând criteriul topografic ºi funcþional.

ED
3. Descrieþi rolul componentelor arcului reflex.

SISTEMUL NERVOS SOMATIC

P
MÃDUVA SPINÃRII Faþa anterioarã a mãduvei prezintã median un
ºanþ mai adânc numit fisura medianã, iar lateral faþã
Mãduva spinãrii este localizatã în canalul de aceasta ºanþurile latero-ventrale prin care ies

ŞI
vertebral, format prin suprapunerea inelelor
vertebrale de la nivelul primei vertebre cervicale (C1)
ºi pânã în dreptul celei de a doua vertebre lombare
(L2), de unde se prelungeºte cu filum terminale pânã
A
la ultima vertebrã coccigianã.
Morfologia mãduvei spinãrii. Mãduva spinãrii
este de forma unui tub cilindric turtit antero-posterior,
IC
rãdãcinile anterioare ale nervilor spinali. Pe faþa
posterioarã se observã median ºanþul median
dorsal, iar lateral de acesta ºanþurile laterodorsale
prin care intrã rãdãcinile posterioare ale nervilor spinali
(fig. 2.5 a).
Structura mãduvei spinãrii. Pe o secþiune trans-
versalã prin mãduvã, se observã alcãtuirea internã a

cu douã regiuni mai dilatate (intumescenþe) în mãduvei spinãrii: substanþa cenuºie dispusã central,
zonele cervicalã ºi lombarã, care se aflã în dreptul în forma literei H, ºi substanþa albã dispusã la periferie
membrelor superioare ºi respectiv inferioare. sub formã de cordoane.
CT

meninge
inel vertebral
mãduva spinãrii spinale

substanþa cenuºie
ºanþ median
posterior substanþa albã
DA

rãdãcina
anterioarã

ganglion
dorsal
DI

nervi spinali

corp vertebral
rãdãcina
A

fisura medianã
dorsalã anterioarã
UR

a) b)
Fig. 2.5. Mãduva spinãrii
a) morfologie; b) structurã internã
Substanþa cenuºie este compusã din corpi comisura cenuºie ºi este compusã din substanþã
neuronali, nevroglii ºi neuroni de asociaþie reticulatã, care prezintã central canalul ependimar,
IT

nemielinizaþi (intercalari). Pãrþile laterale simetrice ale plin cu lichid cefalorahidian.

H-ului descris de substanþa cenuºie formeazã trei Coarnele anterioare, mai scurte ºi mai late ca cele
perechi de coarne: 2 anterioare, 2 laterale ºi 2 posterioare, conþin neuroni somatomotori a (alfa) ºi
c (gamma), ai cãror axoni intrã în constituþia rãdãcinii
ED

posterioare. Bara transversalã a H-ului formeazã

Capitolul 2 25

anterioare a nervilor spinali. Axonii neuronilor a vor
ajunge la nivelul unei plãci motorii, prin care
realizeazã inervaþia motorie a unui muºchi striat, iar
axonii neuronilor c vor ajunge la fusurile
neuromusculare.
CĂ
medulare. Prin fascicule ascendente ºi descendente,
mãduva este conectatã cu etajele superioare ale
nevraxului. Cordoanele simetrice poartã numele coar-
nelor de substanþã cenuºie în dreptul cãrora sunt
dispuse, respectiv anterioare, posterioare ºi laterale.

GI
Coarnele posterioare conþin neuroni somato- Localizarea fasciculelor ascendente ºi descendente în
senzitivi ºi intercalari. Neuronii somato-senzitivi substanþa albã medularã este prezentatã în tabelul 2.2
constituie staþii ale unor cãi senzitive (deutoneuroni) ºi în figura 2.6.
fascicul spinobulbar Goll

O
care conduc ascendent influxuri nervoase, spre eta- comisura albã anterioarã
jele superioare din nevrax. fascicul
Coarnele laterale conþin neuroni vegetativi: spinobulbar Burdach

AG
fascicul
viscerosenzitivi (posterior) care primesc aferenþe de fascicul reticulo-spinal
la organe interne ºi visceromotori (anterior) care spinocerebelos
direct fascicul
trimit eferenþe spre organele interne. Coarnele laterale piramidal
fascicul
sunt vizibile în regiunile medulare cuprinse între nivelul spinocerebelos încruciºat
cervical inferior ºi pânã în zona lombarã superioarã. încruciºat

ED
Între coarnele laterale ºi cele posterioare, distribuitã în
substanþa albã, se aflã substanþa reticulatã. fascicul fascicul
Substanþa albã este organizatã sub formã de spinotalamic rubrospinal
lateral
cordoane care conþin fascicule simetrice: ascen- fascicul
dente la periferie, descendente spre interior ºi piramidal direct

P
fundamentale în jurul substanþei cenuºii. fascicul fascicul
spinotalamic fascicul
vestibulospinal
Fasciculele fundamentale (de asociaþie) provin din anterior tectospinal
substanþa cenuºie medularã ºi realizeazã legãturi Fig. 2.6. Secþiune transversalã prin mãduva spinãrii – localizarea

ŞI
ascendente ºi descendente între segmentele tracturilor ascendente ºi descendente

Tabelul. 2.2. Localizarea fasciculelor ascendente ºi descendente în substanþa albã medularã

Localizare
Tip
A
de Cordoane posterioare Cordoane anterioare Cordoane laterale
fascicul
IC
– spinotalamic lateral
Ascendent – spinobulbar Goll – spinotalamic anterior – spinocerebelos direct (Flechsig)
– spinobulbar Burdach – spinocerebelos încruciºat (Gowers)
– piramidale directe – piramidale încruciºate
CT

– extrapiramidale – extrapiramidale (rubrospinal,

Descendent – (tectospinal, vestibulospinal olivospinal, reticulospinal, nigrospinal,
medial) vestibulospinal lateral)
– piramidal direct
De asociaþie – – vestibulo-spinal – fundamental
DA

*Nervii spinali realizeazã conexiunile mãduvei fibre somatice senzitive

spinãrii cu receptorii ºi efectorii, fiind dispuºi simetric fibre somatice motorii
fibre vegetative preganglionare
de-o parte ºi cealaltã a mãduvei. Numãrul perechilor
fibre vegetative postganglionare
de nervi spinali este 31 ºi aceºtia sunt grupaþi în
DI

rãdãcina
regiunile coloanei vertebrale, dupã cum urmeazã: receptor posterioarã
8 cervicali, 12 toracali, 5 lombari, 5 sacrali ºi 1 cocci- tegumentar tegument
gian. Un nerv spinal (fig. 2.7) este alcãtuit din 2 rãdã- trunchi
cini, un trunchi ºi mai multe ramuri.
A

Rãdãcina posterioarã este senzitivã ºi are pe muºchi

traseul ei un ganglion spinal în care se aflã corpi ai striat
ramurã
UR

neuronilor somato- ºi viscerosenzitivi. Prelungirile ramurã rãdãcina comunicantã

dendritice ale neuronilor din ganglionii spinali ajung la ventralã anterioarã cenuºie ramurã
receptori, iar prelungirile axonale intrã în mãduva comunicantã
ganglion albã
spinãrii. vegetativ ganglion
Rãdãcina anterioarã este motorie ºi este muºchi latero-vertebral
striat
IT

constituitã din axonii neuronilor preganglionari

visceromotori cu corpul în coarnele laterale ºi axonii organe interne
neuronilor somatomotori din coarnele anterioare.
Aceºti axoni conduc mesaje cãtre structuri efectoare.
ED

Fig. 2.7. Alcãtuirea ºi distribuþia nervilor spinali

26 Biologie
 CĂ
Astfel: axonii somatomotori ajung direct la muscu- mãduva spinãrii
latura striatã, unde transmit impulsuri printr-o sinapsã plex cervical
de tip special, numitã placã motorie, iar axonii
preganglionari visceromotori fac sinapsã într-un plex brahial
ganglion vegetativ, conducând impulsuri pentru

GI
viscere.
Trunchiul nervului spinal este constituit din unirea nervi intercostali
fibrelor care alcãtuiesc cele douã rãdãcini ºi, ca

O
urmare, este mixt. Acesta se formeazã în afara
mãduvei, dar în canalul medular pe care îl pãrãseºte
plex lombar
prin gaura intervertebralã.

AG
Ramurile nervilor spinali sunt ventralã, dorsalã,
comunicantã albã, meningealã ºi comunicantã
plex sacral
cenuºie.
Ramurile dorsalã ºi ventralã sunt mixte,
alcãtuite din fibre somatomotorii ºi somatosenzitive.

ED
Fig. 2.8. Plexurile formate din nervii spinali
Acestea se distribuie tegumentului ºi musculaturii
situate dorsal ºi, respectiv, ventral.
Ramura meningealã este mixtã, conþinând fibre
FUNCÞIILE MÃDUVEI SPINÃRII
viscerosenzitive ºi visceromotorii care inerveazã
meningele spinale. Mãduva spinãrii are funcþiile reflexã ºi de conducere.

P
Ramura comunicantã albã este mixtã ºi este Funcþia reflexã. În substanþa cenuºie medularã
compusã din fibre preganglionare simpatice ºi se aflã localizaþi centrii unor reflexe somatice ºi
viscerosenzitive care realizeazã legãtura cu ganglionii vegetative.

ŞI
laterovertebrali simpatici.
Ramura comunicantã cenuºie este motorie ºi
este compusã din fibre postganglionare simpatice
amielinizate, care provin de la neuronii din ganglionii
A
laterovertebrali. Fibrele ramurei comunicante cenuºii
inerveazã structuri ale pielii: muºchii erectori ai firelor
de pãr, glandele sudoripare ºi sebacee, fibrele
IC
musculare din pereþii vasculari.
Modul de distribuþie a ramurilor nervilor spinali
este metameric în regiunea toracicã, unde se distribuie
CT
*Reflexele somatice medulare se desfãºoarã, în
general, fãrã implicarea centrilor nervoºi cerebrali, fapt
pus în evidenþã experimental pe animale (dece-
rebrate) la care s-a întrerupt comunicarea dintre
mãduvã ºi encefal. Cu toate acestea, centrii medulari
sunt subordonaþi encefalului ºi scoarþei cerebrale,
structuri care determinã facilitarea sau inhibarea
activitãþii centrilor medulari.
Dupã numãrul neuronilor ºi sinapselor arcurilor lor,
reflexele somatice medulare sunt de douã tipuri:

ca nervi intercostali, iar în celelalte regiuni fibrele mai
multor nervi originari din mai multe etaje medulare se
împletesc, formând plexurile (fig. 2.8): cervical, bra-
hial, lombar, sacral.
DA
monosinaptice (fig. 2.9, a) ca reflexele: rotulian,
bicipital, achilean ºi polisinaptice (fig. 2.9, b) ca: refle-
xele de apãrare faþã de un agent nociv (de exemplu,
retragerea braþului dupã atingerea flãcãrii).

neuron senzitiv axonul corpul

receptor neuronului neuronal intercalar
neuron motor pentru durere senzitiv
DI

receptor senzitiv
(fus neuromuscular)
A

mãduva spinãrii
dendrite ale
neuronului axonul
UR

senzitiv neuronului
motor
sensul
ligament rotulian impulsului

efect – contracþie
IT

a) b)
Fig. 2. 9. Reflexele somatice medulare
ED

a) reflex monosinaptic – reflex rotulian de extensie; b) reflex polisinaptic – de flexie, reflex de apãrare

Capitolul 2 27
 O comparaþie între aceste douã categorii de reflexe ºi exemple sunt prezentate în tabelul 2.3.

CĂ
*Tabelul 2.3.Caracteristicile reflexelor somatice
Tip de reflex Monosinaptic Polisinaptic
Caracteristici (de extensie) (de flexie)

GI
Neuroni implicaþi – unul senzitiv ºi unul motor – unul senzitiv, unul sau mai mulþi intercalari ºi unul motor
Timpul de latenþã – scurt – lung
Iradierea excitaþiilor – absentã – prezentã ºi direct proporþionalã cu intensitatea stimulului

O
Receptorii specifici – proprioceptori – proprioceptori ºi receptori cutanaþi (nocireceptori)

AG
*Tabelul 2.4. Reflexele vegetative medulare
Deoarece declanºarea reflexelor monosinaptice
se realizeazã prin aplicarea stimulilor la nivelul ten- Simpatice Parasimpatice
doanelor ºi articulaþiilor, aceste reflexe se mai numesc Denumirea Denumirea
Localizare Localizare
ºi reflexe osteotendinoase. Reflexele polisinaptice reflexelor reflexelor
fiind declanºate de stimuli nocivi, se numesc ºi reflexe

ED
– micþiune,
de apãrare. Acestea au arcuri reflexe formate din mai – pupilodilatator C8-T2 defecaþie S2-S4
mulþi neuroni, deci ºi mai multe sinapse, adicã locuri în ºi sexuale
care impulsul nervos întârzie, fapt ce determinã un – cardioaccelerator
timp de latenþã mai mare. T3-T5
*Reflexele vegetative medulare au centrii în cor- – vasoconstrictor,

P
nul lateral medular, observabil pe secþiunea transver- piloerector T1-L2
ºi sudoral
salã prin mãduvã sau în coloana lateralã, dacã secþi-
unea este longitudinalã. Localizarea acestor centrii nu – motilitatea gastro-
T6-L2

ŞI
este strict delimitatã sau concentratã pe un anumit etaj
medular. Din zona cervicalã ºi pânã în cea lombarã, se
aflã centrii reflecºi medulari simpatici, iar în regiunea
sacralã se aflã localizaþi centrii unor reflexe vegetative
A
parasimpatice (tabelul 2.4).
Funcþia de conducere este realizatã de substanþa
IC
albã organizatã în fascicule lungi ascendente ºi des-
cendente ºi fascicule scurte de asociaþie sau inter-
segmentare (fig. 2.10). Fasciculele lungi ascendente
conduc sensibilitãþile exteroceptivã, proprioceptivã ºi
CT
intestinalã
– micþiune, defeca-
L1-L2
þie ºi sexuale
compuse din câte trei neuroni. Primul neuron
(protoneuronul) se aflã în ganglionul spinal, iar den-
dritele acestuia intrã în structura unor receptori
specializaþi sau ei înºiºi au rol de receptori. Al treilea
neuron al cãilor sensibilitãþii exteroceptive este situat
în talamus, de unde informaþiile sunt proiectate în

interoceptivã (fig. 2.11). scoarþa cerebralã (lobul parietal, girusul postcentral) în

*Cãile sensibilitãþii exteroceptive deservesc ariile sensibilitãþii generale a corpului – ariile someste-
sensibilitãþile: tactilã epicriticã (de fineþe), tactilã proto- zice I sau II. Particularitãþile cãilor sensibilitãþii extero-
paticã (grosierã), termicã ºi dureroasã. Aceste cãi sunt ceptive sunt sintetizate în tabelul 2.5.
DA

Tabelul 2.5. Particularitãþile cãilor sensibilitãþii exteroceptive

Nume Sensibilitate Protoneuron Deutoneuron Traiect Al treilea
Proiecþia Funcþiile
fascicul deservitã Receptori n1 n 2 n2
neuron
n3
– conduce
DI

sensibilitatea
– spino- – tactilã – mecano- tactilã
– corn – cordon – aria
protopaticã receptori – ganglion grosierã
talamic
ºi de tegumen- spinal posterior anterior – talamus somestezicã declanºatã
anterior medular opus II
presiune tari de atingeri
A

ºi presiuni
uºoare
UR

– spino- – terminaþii – conduce

talamic nervoase – ganglion – corn – cordon – aria sensibilitatea
– termicã – talamus
lateral libere din spinal posterior lateral somestezicã termicã
ºi dureroasã
(fig. 2.11 c) piele medular opus I ºi dureroasã
– conduce
IT

– spinobulbar sensibilitatea
Goll ºi – mecano- – bulb – nucleii – cordon – aria
– tactilã – ganglion tactilã
Burdach receptori Goll ºi posterior – talamus somestezicã finã ºi simþul
epicriticã spinal
(fig. 2.11 b) Burdach I
ED

vibraþiilor

28 Biologie
 CĂ
neocortex motor neocortex receptor culele spinobulbare. Cãile sensibilitãþii proprio-
ceptive inconºtiente sunt reprezentate de fasci-
culele spinocerebeloase direct (Flechsig) ºi
încruciºat (Gowers), care au protoneuronul în gan-
cãi descendente glionul spinal, al doilea neuron în cornul posterior

GI
(motorii) cãi ascendente
(senzitive) medular ºi se terminã în cerebel. Fasciculul spino-
cerebelos direct preia influxuri de la proprioceptorii
situaþi în jumãtatea inferioarã a corpului, se îndreaptã

O
spre cerebel prin cordoanele laterale situate pe
Fig. 2.10. Reprezentare generalã a cãilor ascendente ºi
descendente medulare
aceeaºi parte cu primul neuron ºi intrã în cerebel prin
pedunculii cerebeloºi inferiori. Fasciculul spino-

*Cãile sensibilitãþii proprioceptive conduc infor-
maþii de la nivelul proprioceptorilor situaþi în muºchi,
tendoane ºi articulaþii. Dupã tipul de proprioceptori ºi
informaþiile furnizate de aceºtia, sensibililitatea propri-
oceptivã este conºtientã (kinestezicã) ºi incon-
AG
cerebelos încruciºat preia influxuri de la proprio-
ceptorii situaþi în jumãtatea superioarã a corpului, se
îndreaptã spre cerebel prin cordonul lateral de pe
partea opusã protoneuronului ºi intrã în cerebel prin
pedunculii cerebeloºi superiori.

ºtientã, fiecare condusã pe cãi proprii. Dacã receptorii
sunt corpusculii Golgi ºi Ruffini, influxurile vor fi
conduse pe calea sensibilitãþii proprioceptive con-
ºtiente, care deservesc sensibilitatea proprioceptivã
conºtientã (simþul poziþiei ºi al miºcãrii), iar dacã
ED
*Cãile sensibilitãþii interoceptive conduc impul-
suri de la nivelul organelor interne. Protoneuronul
acestor cãi este situat în ganglionul spinal. De aici,
impulsurile sunt preluate fie de deutoneuronii din
cornul posterior pentru cãile specifice numite ºi

P
receptorii sunt fusurile neuromusculare, influxurile spinotalamice, fie de neuroni viscerosenzitivi din
sunt conduse pe calea sensibilitãþii proprioceptive cornul lateral pentru cãile nespecifice. Al treilea
inconºtiente, care asigurã informaþii pentru controlul neuron se aflã în talamus, de unde informaþiile

ŞI
miºcãrii ºi a tonusului muscular. Cãile sensibilitãþii conduse pe cãile spinotalamice sunt proiectate în
proprioceptive conºtiente sunt aceleaºi ca ºi cele ariile somestezice, iar cele aduse de cãile nespecifice
pentru sensibilitatea tactilã epicriticã, adicã fasci- sunt proiectate difuz în scoarþa cerebralã.
A
girus postcentral
IC

n3 n3

mezencefal
CT

puntea lui Varolio

DA

fascicul
fascicule spinobulbare fascicul spinotalamic lateral
spinocerebelos
bulbul rahidian
DI

direct n2 nucleul Goll

nucleul Burdach
n2
fascicul spinobulbar Burdach
A

n1 proprioceptor n2 n1
UR

fascicul spinobulbar Goll

n1 n2 n1

exteroceptor
IT

a) b) c)
Fig. 2.11. Cãile ascendente
ED

a) fascicul spinocerebelos direct (Flechsig); b) fascicule spinobulbare (Goll, Burdach); c) fascicule spinotalamice laterale
Capitolul 2 29

*Cãile descendente sau ale motilitãþii conduc
impulsuri motorii care ajung la diferite etaje medulare în
coarnele anterioare (fig. 2.12).
Aceste cãi se clasificã în: cãi piramidale ale motili-
tãþii voluntare ºi cãi extrapiramidale ale motilitãþii
CĂ
*Cãile extrapiramidale (fig. 2.12 b) au originea în
scoarþa cerebralã sau în nuclei nervoºi subcorticali ºi
nu trec prin formaþiunile bulbare numite piramide. Cele
cu originea în scoarþa cerebralã fac staþie în corpii
striaþi (nucleii bazali), de unde influxul nervos ajunge la

GI
automate, semivoluntare ºi stereotipice. nucleii mezencefalici ºi, în final, în coarnele anterioare
*Cãile piramidale (fig. 2.12 a.) au originea în ariile medulare. Cele cu originea subcorticalã provin din
motorii din scoarþa cerebralã ºi se clasificã în: cãi nuclei mezencefalici ºi bulbari, numele acestora fiind

O
piramidale directe, dacã decuseazã la nivel medular ºi determinat de origine ºi de staþia lor finalã: tectospinal
cãi încruciºate, dacã decuseazã la nivelul bulbului (origine în coliculii superiori mezencefalici),
(80%). Toate fibrele piramidale controleazã muscu- rubrospinal (origine în nucleul roºu mezencefalic),

AG
latura striatã din jumãtatea corpului opusã emisferei lor vestibulospinal (origine în nucleii vestibulari bulbari),
de origine. olivospinali (origine în nucleii olivari bulbari).

originea cãii

ED
neocortex motor

emisfere cerebrale

P
mezencefal
nucleul roºu
peduncul

ŞI
cerebral
cerebel

puntea lui Varolio

A
fascicul rubrospinal
IC

piramida bulbarã
bulbul Rahidian
decusaþia piramidalã fascicul
CT

piramidal
fascicul direct
piramidal mãduva cervicalã
încruciºat
muºchi
DA

scheletic
muºchi
scheletic
mãduva lombarã

a) b)
DI

Fig. 2.12. Cãile descendente

a) cãile piramidale; b) cale extrapiramidalã – fasciculul rubrospinal

Aplicaþie practicã se îndepãrteazã maxilarul superior cu toatã regiunea

*A. Demonstrarea experimentalã a reflexelor cranianã, tãind pe linia imaginarã care uneºte cele
A

polisinaptice – Legile lui Pflûger douã timpane.

Materiale necesare: trusã de disecþie, suport cu c. Se atârnã broasca de cârligul suportului introdus
UR

cârlig, vase cu soluþii de acid clorhidric sau acetic în
con-centraþii crescânde: 5%, 10%, 15%, 20%, 25%,
50%, vase Berzelius, broascã, tifon.
Mod de lucru:
a. Se pregãtesc soluþiile, se toarnã în vase diferite,
IT
prin planºeul bucal.
d. Aºteptaþi 5 – 10 minute pentru ieºirea broaºtei
din ºocul spinal.
e. Stimulaþi cu intensitãþi variabile numai una dintre
labele posterioare, introducând-o succesiv în soluþia

care se numeroteazã de la 1 la 5, în ordinea concen- acidã. Laba este spãlatã cu apã ºi se aºteaptã
traþiilor. liniºtirea dupã fiecare excitare. De fiecare datã, scu-
b. Se decerebreazã broasca prin secþionarea mã- fundaþi aceeaºi suprafaþã de labã, pentru a stimula
ED

duvei, se introduce lama unei foarfeci între maxilare ºi acelaºi numãr de receptori tegumentari.
30 Biologie

Rezultate: se obþin reacþii reflexe tot mai ample,
proporþionale cu concentraþia soluþiei acide, conform
legilor reflexelor polisinaptice sau legile lui Pflûger:
I. legea localizãrii – soluþia de 5% determinã un
rãspuns reflex limitat la un grup de muºchi ce aparþin
CĂ
V. legea generalizãrii – soluþia foarte concentratã
determinã iradierea excitaþiei la toþi centrii motori
somatici din coarnele anterioare medulare, fapt ce
va determina contracþia musculaturii striate a
întregului corp.

GI
labei excitate. *B. Demonstrarea reflexului osteotendinos
II. legea unilateralitãþii – soluþia de 10% deter- rotulian
minã flexia reflexã a membrului a cãrui labã a fost Mod de lucru: un elev stã pe scaun în poziþia

O
excitatã. „picior peste picior“. Astfel, tendonul muºchiului cva-
III. legea simetriei – soluþia de 15% determinã driceps al piciorului de deasupra este mai întins la
flexia simultanã a ambelor membre posterioare deoa- nivelul genunchiului. Lovind tendonul rotulian cu un

rece excitaþia a iradiat de la coarnele anterioare de pe
partea membrului stimulat la coarnele medulare
anterioare simetrice ºi astfel arcul reflex se închide în
centrii nervoºi simetrici.
IV. legea iradierii – soluþia de 20% determinã con-
AG
ciocãnel sau cu muchia palmei, se observã ridicarea
bruscã, reflexã a gambei.
Acest reflex este produs ca urmare a stimulãrii
proprioceptorilor din tendon, de la care pleacã influxuri
la centrul lombar medular.

tracþia mai multor grupe de muºchi ale membrelor
anterioare ºi posterioare, tot datoritã iradierii excitaþiei
ºi la nivele medulare superioare.
SUMAR
ED
De aici, pe cale motorie, se transmit impulsuri spre
muºchiul cvadriceps, prin a cãrui contracþie se
produce extensia gambei.

P
Mãduva spinãrii este localizatã în canalul vertebral ºi este alcãtuitã din substanþã cenuºie în centru, substanþã albã
la periferie ºi substanþã reticulatã între primele douã. Mãduva spinãrii este conectatã cu receptorii ºi efectorii prin
31 de perechi de nervi spinali, fiecare compus din rãdãcinã, trunchi ºi ramuri. Substanþa cenuºie medularã (corpii

ŞI
neuronali) îndeplineºte funcþia reflexã, iar substanþa albã medularã (prelungirile neuronale) funcþia de conducere.
Reflexele medulare sunt somatice (mono- ºi polisinaptice) ºi vegetative. Funcþia de conducere este realizatã de
fascicule lungi ascendente ºi descendente ºi fascicule scurte de asociaþie sau intersegmentare.
Fasciculele lungi ascendente conduc sensibilitãþile exteroceptivã, proprioceptivã ºi interoceptivã. Fasciculele
descendente sau ale motilitãþii conduc impulsuri motorii care sfârºesc la diferite etaje medulare în coarnele
A
anterioare. Aceste cãi se clasificã în cãi piramidale ale motilitãþii voluntare ºi cãi extrapiramidale ale motilitãþii
automate, semivoluntare ºi stereotipice.
IC

EVALUARE
1. Descrieþi structura mãduvei spinãrii.
2. Explicaþi modul de desfãºurare a reflexelor de apãrare, descriind ºi drumul influxului nervos.
CT

3. Ce senzaþii nu se vor mai percepe dacã este distrus cordonul lateral medular?
4. Ce efecte va avea distrugerea ariilor motorii cerebrale din emisfera dreaptã?

ENCEFALUL
DA

emisfera cerebralã

Encefalul, etajul superior al nevraxului, este alcã-

tuit din urmãtoarele structuri: mielencefal, metencefal,
mezencefal, diencefal ºi telencefal. Structurile ner-
voase corespunzãtoare acestor regiuni sunt prezen-
DI

talamus
tate în figura 2.13. ºi în tabelul 2.6.
mezencefal
Tabelul 2.6. Principalele regiuni ºi structuri ale encefalului
puntea lui Varolio
Regiune Structuri
cerebel
A

Mielencefal – bulbul rahidian bulb rahidian

– puntea lui Varolio
Metencefal – cerebelul ºi pedunculii cerebeloºi
UR

– coliculii cvadrigemeni superiori Fig. 2.13. Organele encefalului

Mezencefal ºi inferiori
– pedunculii cerebrali
– talamus TRUNCHIUL CEREBRAL
– epitalamus cu glanda epifizã
Diencefal
IT

– metatalamus Mielencefalul ºi mezencefalul formeazã trun-

– hipotalamus chiul cerebral (fig. 2.14 ºi 2.15), constituit din
– emisferele cerebrale urmãtoarele organe nervoase: bulb rahidian, puntea
Telencefal – nucleii bazali
ED

lui Varolio ºi formaþiunile mezencefalice.

Capitolul 2 31
 CĂ
chiasma opticã talamus talamus

III
mezencefal
mezencefal (peduncul (peduncul tractul optic
cerebral) cerebral)

GI
infundibulul
ºanþ pontopeduncular
puntea lui Varolio V glanda pituitarã
VI puntea lui Varolio
VII V
VIII VII

O
ºanþ bulbopontin VIII
IX
X VI
piramidele bulbare IX bulbul rahidian
X

AG
decusaþia piramidalã XI
XII
oliva bulbarã
mãduva spinãrii fisura anterioarã medianã
XI

Fig. 2.14. Trunchiul cerebral – faþa anterioarã Fig. 2.15.Trunchiul cerebral – faþa lateralã

Bulbul rahidian este o structurã cu înãlþimea de
3 cm, situatã în continuarea mãduvei spinãrii.
Morfologie: bulbul descrie o faþã antero-lateralã
ºi una posterioarã. Pe faþa antero-lateralã se remarcã,
median, fisura medianã anterioarã, decusaþia
ED
Structura bulbului rahidian substanþã albã,
substanþã cenuºie ºi substanþã reticulatã.
Substanþa albã, dispusã periferic ºi în interior, este
formatã din trei tipuri de fibre: ascendente specifice
ºi nespecifice, fibre descendente care coboarã din

P
piramidalã – limita inferioarã a bulbului, ºanþul etajele superioare sau pornesc din nucleii bulbari ºi
bulbo-pontin – limita superioarã a bulbului, fibre de asociaþie care fac legãtura între nucleii
piramidele bulbare ºi olivele bulbare. Pe aceastã bulbari ºi cei din celelalte etaje ale trunchiului cerebral

ŞI
faþã se pot observa originile aparente ale majoritãþii
nervilor cranieni.
Faþa posterioarã a bulbului poate fi obsevatã
numai dupã secþionarea pedunculilor cerebeloºi care
A
leagã trunchiul cerebral de cerebel. Pe aceastã faþã se
observã ºanþul median posterior, pedunculii
cerebeloºi inferiori ºi o porþiune din ventriculul IV.
IC
sau cu cerebelul. Substanþa cenuºie, datoritã
decusaþiilor cãilor ascendente ºi descendente, este
fragmentatã în nuclei. Aceºtia sunt fie omologi
coarnelor medulare: senzitivi (conþin deutoneuroni ºi
corespund coarnelor posterioare), motori (corespund
coarnelor anterioare) ºi vegetativi (corespund
coarnelor laterale), fie proprii bulbari care nu au

Ventriculii sunt camere în interiorul encefalului, pline echivalenþi la nivelul mãduvei. Nucleii bulbari sunt
cu lichid cefalorahidian. prezentaþi în tabelul 2.7.
Tabelul 2.7. Nucleii bulbari
CT

Nuclei motori Nuclei senzitivi Nuclei vegetativi Nuclei proprii

– salivator inferior, loc de origine realã a

– nucleii substanþei reticulate
– nucleii motori – nucleii senzitivi fibrelor parasimpatice care vor intra în
DA

ai nervilor cranieni ai nervilor cranieni compunerea nervului cranian IX, ºi dorsal al – nucleii olivari
IX, X (ambiguu), XI, XII V, VII, VIII, IX, X vagului (cardiopneumogastric) loc de origine
pentru fibrele parasimpatice din compo- – nucleul Goll ºi nucleul Burdach
nenþa nervului X

Funcþiile bulbului rahidian sunt: de conducere ºi Puntea lui Varolio (protuberanþa), din punct de
DI

reflexã. Funcþia de conducere este realizatã de cãile
ascendente, descendente ºi de asociaþie. Cele ascen-
dente ºi descendente sunt aceleaºi ca la nivel
medular, iar cele de asociaþie fac legãtura între bulb ºi
A
vedere morfologic, se prezintã sub forma unei benzi de
substanþã albã dispusã transversal, între bulb ºi
mezencefal. Pe faþa anterioarã a punþii se observã
ºanþul longitudinal median, piramidele pontine,

celelalte organe ale encefalului. ºanþul bulbopontin – limita inferioarã a punþii, precum
Funcþia reflexã a bulbului este realizatã de centrii ºi ºanþul pontopeduncular – limita superioarã a punþii.
UR

reflecºi situaþi fie în nucleii somatici ºi vegetativi ai
nervilor cranieni, fie în nucleii substanþei reticulate.
Reflexele somatice cu centrii în bulb sunt de deglutiþie,
statice ºi statokinetice, iar cele vegetative sunt
reflexele adaptative cardiovasculare (depresoare
IT
Faþa posterioarã este acoperitã de cerebel, de care
puntea este conectatã prin pedunculii cerebeloºi
mijlocii. Totodatã, faþa posterioarã contribuie la delimi-
tarea ventriculului IV. Din punct de vedere structural,
puntea este compusã din substanþã albã la periferie ºi

parasimpatice) reflexele secretorii ºi motorii digestive, substanþã cenuºie ºi reticulatã, central. Fibrele sub-
reflexele respiratorii. Datoritã reflexelor care se închid stanþei albe sunt de aceleaºi tipuri ca cele din bulb.
aici, bulbul are un rol vital, iar distrugerea lui duce la Substanþa cenuºie este organizatã în nuclei motori,
ED

moarte. senzitivi, vegetativi ºi proprii, prezentaþi în tabelul 2.8.

32 Biologie
 CĂ
Tabelul 2.8. Nucleii pontini
Nuclei motori Nuclei senzitivi Nuclei vegetativi Nuclei proprii
– nucleul salivator superior ºi
– nucleul terminal principal lacrimal, locuri de origine – respiratori
– nucleii nervilor cranieni

GI
al nervului V ºi nucleii realã a fibrelor parasimpatice ºi cardiovasculari
V, VI ºi VII
cohleari ai nervilor VIII care vor intra în compunerea
nervilor VII

O
Funcþiile punþii lui Varolio sunt de conducere ºi Morfologie: pe faþa anterioarã, mezencefalul
reflexã. prezintã douã umflãturi, numite pedunculi cerebrali,
Funcþia de conducere este realizatã de cãile care sunt constituiþi din fibre ale cãii piramidale ºi alte

ascendente, descendente ºi de asociaþie, cu aceleaºi
roluri ca ºi cele din bulbul rahidian. Funcþia reflexã
a punþii este realizatã de centrii reflecºi somatici ºi
vegetativi.
*Reflexele somatice cu centrii în punte sunt
AG
fibre prin care mezencefalul este conectat cu emis-
ferele cerebrale. Pe faþa dorsalã se obsevã patru
proeminenþe care formeazã tectumul ºi reprezintã
coliculii cvadrigemeni: doi superiori ºi doi inferiori.
Între cei doi coliculi superiori se aflã glanda epifizã.

reflexele statice ºi statokinetice, reflexele mimicii,
reflexul cornean de clipire ºi cel masticator.
*Reflexele vegetative sunt reflexele adaptative
cardiovasculare (depresoare parasimpatice) reflexul
lacrimal ºi reflexul salivar superior.
ED
Structurã (fig. 2.16): mezencefalul conþine
substanþã albã, substanþã cenuºie ºi substanþã
reticulatã. Substanþa albã este formatã din fibre ale
fascilculelor ascendente ºi descendente, precum ºi
din cele ale fasciculelor de asociaþie proprii mezen-

P
Mezencefalul este localizat între diencefal ºi cefalului. Substanþa cenuºie este organizatã în nuclei
puntea lui Varolio. prezentaþi în tabelul 2.9.
Tabelul 2.9. Nucleii mezencefalului
Nuclei motori

– nucleii nervilor cranieni

Nuclei senzitivi

– nucleul tractului ŞI Nuclei vegetativi

– nucleii accesori ai
nervului III
Nuclei proprii
– coliculii cvadrigemeni
superiori ºi inferiori
A
III ºi IV mezencefalic – nucleul roºu
al nervului V (Edinger-Westphal) – substanþa neagrã
– nucleii substanþei reticulate
IC

Funcþiile mezencefalului sunt de conducere ºi Sistemul reticulat activator ascendent (SRAA)

reflexã. Funcþia de conducere este realizatã de este reprezentat de substanþa reticulatã care se
fibrele nervoase ale substanþei albe care constituie cãi întinde de la nivelul mãduvei sacrate, prin trunchiul
CT

ascendente specifice ºi nespecifice, continuare a celor
medulare, cãi descendente piramidale ºi extrapira-
midale ºi cãi de asociaþie proprii mezencefalului, care
asigurã legãturi între nucleii trunchiului cerebral,
DA
cerebral, pânã la nivelul talamusului. Aceastã
formaþiune, compusã din numeroºi neuroni cu
prelungiri scurte, dispuºi în reþea, este strãbãtutã de
cãile ascendente ºi descendende, primind colaterale

precum ºi legãtura cu cerebelul prin pedunculii cere-
beloºi superiori. Funcþia reflexã a mezencefalului
este realizatã de centrii reflecºi somatici ºi vegetativi.
*Reflexele somatice, cu centrii în mezencefal,
sunt reflexele statice, statokinetice ºi reflexul de
DI
de la acestea ºi de la cãile de conducere ale
analizatorilor. Între cortex ºi substanþa reticulatã este
permanent întreþinut un circuit cortico-reticulo-cortical
care asigurã starea de excitabilitate a acestor

orientare vizualã (oculocefalogir – întoarcerea ochilor

ºi a capului spre excitanþi). Coliculii cvadrigemeni posterior
coliculi superiori
superiori integreazã diverse informaþii senzoriale substanþa reticulatã
(vizuale, auditive) ºi somatosenzoriale, generând nucleul nervului
semnale motorii care ajutã la orientarea capului ºi oculomotor
A

ochilor cãtre diverºi stimuli. Coliculii cvadrigemeni fascicule ascendente

inferiori primesc informaþii de la receptorii auditivii, nucleul roºu
UR

fiind o importantã staþie releu a cãii auditive. Se pare

cã aceºtia sunt implicaþi în localizarea spaþialã ºi substanþa neagrã
aprecierea amplitudinii sunetelor.
*Reflexele vegetative cu centrii în mezencefal fascicule peduncul
sunt: reflexul pupilar fotomotor de micºorare a dia- corticospinale anterior cerebral
IT

metrului pupilei (miozã) la luminã puternicã ºi reflexul

de acomodare la distanþã prin convergenþa axelor
globilor oculari ºi bombarea cristalinului la privirea Fig. 2.16. Organizarea substanþei cenuºii în trunchiul cerebral –
ED

unui obiect situat la o distanþã mai micã de 6 m. secþiune transversalã la nivelul mezencefalului

Capitolul 2 33

structuri. Prin acest circuit, creierul este permanent
menþinut în stare de alertã ºi de monitorizare selectivã
a impulsurilor senzitive recepþionate. SRAA are mai
multe funcþii, ca menþinerea tonusului cerebral sau a
stãrii de vigilenþã, stare de pregãtire a scoarþei cere-
CĂ
ºi fiecare pereche poartã numele sãu. I – olfactivi,
II – optici, III – oculomotori, IV – trohleari, V – trige-
meni, VI – abducens, VII – faciali, VIII – vestibulo-
cohleari, IX – glosofaringieni, X – vagi, XI – accesori ºi
XII – hipogloºi. În figura 2.17 se pot identifica originile

GI
brale pentru orice tip de activitate. Prin întreþinerea aparente ale nervilor cranieni, dupã cum urmeazã:
tonusului cerebral, SRAA contribuie la realizarea unor III – în fosa interpeduncularã, V – în punte lateral, de
reflexe ºi reglarea unor mecanisme de integrare piramidele pontine, VI, VII, VIII – în ºanþul bulbopontin,

O
legate de emoþii, percepþii, motivaþii, somn ºi veghe. IX, X, XI – în ºanþul retroolivar ºi XII – în ºanþul
SRAA intervine în concentrarea atenþiei, lipsa preolivar.
reacþiei la stimuli, întreþinerea tonusului muscular etc. tract corticopontin

AG
Absenþa activitãþii sale provoacã somn, iar stimularea
sa produce trezirea. III
IV
mezencefal
*Nervii cranieni
V

ED
Cu excepþia primelor douã perechi, la nivelul VI
trunchiului cerebral îºi au originea sau se terminã VII
punte
nervii cranieni. Aceºtia sunt în numãr de 12 perechi ºi VIII
IX
se numeroteazã cu cifre romane de la I la XII. Dupã X
XI
funcþiile îndeplinite, nervii cranieni sunt: senzitivi XII

P
(perechile I, II ºi VIII), motori (perechile III, IV, VI, XI ºi bulb nervi cranieni
XII) ºi micºti (perechile V, VII, IX ºi X). Locul de origine
al nervilor motori sau al fibrelor motorii din constituþia
fascicul piramidal încruciºat

ŞI
nervilor micºti se numeºte origine realã, iar locul pe fascicul piramidal direct
unde este vizibilã conexiunea nervilor cu formaþiunile
trunchiului cerebral se numeºte origine aparentã.
Originile aparente ale nervilor cranieni se aflã pe faþa
Fig. 2.17. Nervii cranieni
A
anterioarã a trunchiului cerebral, cu excepþia perechii
a IV-a care îºi are originea aparentã sub coliculii
cvadrigemeni inferiori. Spre deosebire de nervii Caracteristicile structurale ºi funcþionale ale ner-
IC

spinali, nervii cranieni nu sunt dispuºi metameric vilor cranieni sunt sintetizate în tabelul 2.10
Tabelul 2.10. Nervii cranieni
CT

Nr. Nume Structurã Origine realã Distribuþie Funcþii

– neuroni bipolari
I – olfactivi – fibre senzoriale olfactivi din mucoasa – mucoasa olfactivã – sensibilitatea
olfactive olfactivã olfactivã
DA

II – optici – fibre senzoriale – neuroni multipolari – retinã – sensibilitatea

optice din retinã vizualã
– muºchii extrinseci ai globului
– fibre somatomotorii – nucleul oculomotor ocular: drept superior, drept inferior, – miºcãrile globului
drept intern, oblic inferior ºi ridicãtor ocular
DI

(somatic) ºi nucleul
III – oculomotori al pleoapei superioare
– fibre visceromotorii accesor (vegetativ) – reflexul pupilar
preganglionare din mezencefal – muºchii circulari ai irisului ºi fotomotor ºi reflexul
parasimpatice muºchii ciliari de acomodare
A

– nucleu motor din – muºchi extrinsec al globului ocular – miºcãrile globului

IV – trohleari – fibre motorii mezencefal – oblic superior ocular
UR

– ramura oftalmicã – pentru fibrele – sensibilitatea tac-

– fibrele senzitive inerveazã tegu- tilã, termicã ºi dure-
senzitivã senzitive extrane-
mentul feþei, mucoasa bucalã, roasã pentru tegu-
vraxiale, ganglionul
glandele salivare, gingiile, dinþii, ment ºi mucoasã,
– ramura maxilarã Gasser situat pe faþa
V – trigemeni pielea, pavilionului urechii sensibilitatea pro-
(fibre senzitive) anterioarã a stâncii
prioceptivã pentru
osului temporal
IT

– fibrele motorii inerveazã muºchii muºchii mimicii ºi

– ramura mandibularã – pentru fibrele motorii, masticatori, muºchii tensori ai timpa- masticatori
(fibre senzitive ºi nucleul masticator din – miºcãrile muºchilor
nului ºi vãlul palatin
motorii) punte masticatori
ED

34 Biologie
 CĂ
– nucleu motor din – muºchii extrinseci ai globului – miºcãrile globului
VI – abducenºi – fibre motorii punte ocular drept extern ocular
– ganglion extrane- – mugurii gustativi din 2/3 anterioarã – sensibilitatea
– fibre senzoriale vraxial geniculat
gustative a mucoasei linguale gustativã

GI
VII – nucleu motor
– faciali – fibre motorii – muºchii mimicii – expresia feþei
din punte
– fibre preganglionare – nucleul lacrimal ºi – glandele salivare, sublinguale, – secreþie salivarã
parasimpatice nucleul salivator submaxilare ºi glandele lacrimale ºi lacrimalã
superior din punte

O
– ganglion
– vestibulo- – fibre senzoriale extranevraxial

AG
cohleari vestibulare Scarpa – receptorii vestibulari – simþul echilibrului
VIII
(stato-acustic) – fibre senzoriale – ganglion – receptorii auditivi – simþul auzului
auditive extranevraxial Corti
din urechea internã
– fibre senzoriale – ganglionul inferior – mugurii gustativi din 1/3
gustative posterioarã limbii – sensibilitatea

ED
– fibre somato- – ganglionul superior – inerveazã mucoasa urechii medii gustativã
senzitive – sensibilitatea
– gloso- exteroceptivã
IX – fibre viscero- – ganglionul inferior – zone reflexogene cardiovasculare
faringieni
senzitive – aferenþa reflexului
– nucleul ambiguu depresor

P
– fibre motorii
din bulb – ridicarea faringelui
– fibre preganglionare – nucleul salivator – muºchii faringelui, glanda salivarã secreþia salivarã
parasimpatice inferior din bulb parotidã

ŞI
– sensibilitatea gus-
– fibre senzoriale – ganglionul inferior– muguri gustativi din mucoasa tativã
gustative rãdãcinii limbii, epiglotei ºi faringelui – sensibilitatea exte-
– fibre somato- – ganglionul superior – tegumentul urechii externe roceptivã, aferenþa
senzitive – la interoceptorii din viscere
A
unor reflexe vegeta-
X – vagi – fibre viscero- – ganglionul inferior – muºchii laringelui, faringelui, eso- tive
senzitive fagului – miºcãrile laringelui
IC
– fibre motorii – nucleul ambiguu – muºchii netezi ai viscerelor, inimã, – contracþia muºchi-
din bulb plãmâni, ficat, pancreas, vezica lor netezi ºi rela-
– fibre preganglionare – nucleul dorsal biliarã, regiuni din tubul digestiv xarea sfincterelor
parasimpatice al vagului interne
CT

– nucleu ambiguu – miºcãrile laringelui

– muºchii laringelui
bulbar coarne
XI – accesori – fibre motorii – muºchii trapezi ºi sternocleido- – miºcãrile capului
anterioare din
mastoidieni ºi umerilor
mãduva cervicalã
– miºcãrile limbii în
DA

– hipoglos – nucleu motor – muºchii limbii vorbire, masticaþie,

XII – fibre motorii
bulbar deglutiþie etc.

Aplicaþie practicã menþine umiditatea feþei anterioare a globului ocular

1. Observaþii macroscopice asupra organelor prin distribuþia echilibratã a secreþiei glandelor
DI

encefalului lacrimale.
Materiale necesare: mulaje, planºe, atlas anatomic. La producerea neaºteptatã a unui zgomot
Mod de lucru: puternic, centrul reflexului de clipire este stimulat ºi
a) Identificaþi pe materialele pe care le aveþi la clipim, în acest caz, pentru apãrare. Aceastã caracte-
A

dispoziþie, regiunile ºi organele nervoase ale ence- risticã este utilizatã pentru demascarea persoanelor
falului. care pretind cã nu aud.
UR

b) Utilizând informaþiile din manual, descrieþi mor-
fologia componentelor trunchiului cerebral.
c) Identificaþi elemente morfologice distincte
pentru fiecare etaj al trunchiului cerebral.
d) Localizaþi originile aparente ale nervilor cranieni.
IT
Verificaþi acest reflex lucrând în pereche cu un alt
coleg. Unul emite un sunet puternic (bãtaie din palme,
lovirea unui caiet de bancã etc.), în spatele unui coleg
neavertizat, care este supravegheat de celãlalt par-
tener de experiment.

Construiþi arcurile reflexe al reflexului de clipire în

2. *Demonstrarea reflexului de clipire condiþii normale sau declanºat de un sunet puternic,
Reflexul de clipire are centrul nervos în trunchiul precizând stimulii, receptorii, calea aferentã, sediul
cerebral. În mod obiºnuit, clipirea are rolul de a centrului reflex, calea eferentã ºi efectorii.
ED

Capitolul 2 35
 CĂ
SUMAR
Encefalul este porþiunea sistemului nervos central adãpostitã de cutia cranianã. Bulbul rahidian, puntea lui Varolio ºi
mezencefalul sunt situaþi la baza encefalului, constituind împreunã trunchiul cerebral. Structura acestuia este
formatã din substanþã albã, substanþã cenuºie ºi substanþã reticulatã. Substanþa albã este organizatã în fascicule
scurte de asociaþie ºi fascicule lungi, ascendente ºi descendente, care conduc sensibilitãþi ºi, respectiv, motilitãþi, ºi

GI
conecteazã organele trunchiului cerebral cu celelalte etaje ale nevraxului. Substanþa cenuºie este organizatã în
nuclei motori, senzitivi, vegetativi ºi proprii. Funcþiile organelor trunchiului cerebral sunt de conducere ºi reflexã. La
nivelul trunchiului cerebral îºi au originea majoritatea nervilor cranieni. Aceºtia sunt în numãr de 12 perechi ºi

O
deservesc sensibilitãþi ºi motilitãþi voluntare ºi involuntare ale organelor din regiunea capului ºi, în unele cazuri, ºi
ale organelor interne.

AG
EVALUARE
1. De ce este considerat bulbul un organ vital?
2. Descrieþi circuitul cortico-reticulo-cortical ºi explicaþi importanþa acestuia.
3. Construiþi arcul reflex al reflexului acustico-cefalogir.

CEREBELUL
Cerebelul ocupã partea posterioarã a cavitãþii
craniene, fiind, dupã dimensiuni, al doilea organ
ED
Scoarþa cerebeloasã este formatã din trei straturi
de neuroni (fig. 2.19): extern (stratul molecular),
mijlociu (stratul celulelor Purkinje) ºi intern (stratul
granular). Nucleii intracerebeloºi sunt în numãr de

P
nervos dupã emisferele cerebrale, de care este patru perechi: fastigiali în vermis, globoºi, embo-
separat prin fisura transversã. liformi ºi dinþaþi în emisferele cerebeloase. Sub-
Morfologie. Cerebelul este compus din douã stanþa albã, aflatã în interiorul cerebelului, este

emisfere cerebeloase unite printr-o formaþiune
medianã numitã vermis (fig. 2.18). Suprafaþa cere-
belului prezintã trei feþe, brãzdate de ºanþuri profunde,
care îl împart în lobi, lobuli ºi ºanþuri superficiale
care delimiteazã lamele. Din punct de vedere
A
filogenetic, este constituit din trei regiuni: arhicerebel,
compus din lobul floculonodular ºi vermis,
IC
ŞI
constituitã din fibre de proiecþie aferente ºi eferente,
fibre de asociaþie care conexeazã nucleii intracere-
beloºi cu scoarþa cerebeloasã ºi fibre comisurale
care leagã cele douã emisfere cerebeloase. Sub-
stanþa albã din interior trimite prelungiri la scoarþa
cerebeloasã care apar în secþiune ca rãmurelele unui
arbore, motiv pentru care este numitã ºi arborele vieþii.

paleocerebel, compus din lobul anterior al fiecãrei

emisfere cerebeloase ºi neocerebel, alcãtuit din
lobul posterior al fiecãrei emisfere cerebeloase. Pe strat molecular
CT

faþa anterioarã, cerebelul prezintã trei perechi de

strat mijlociu
pedunculi cerebeloºi care constituie legãturile cu
trunchiul cerebral: doi superiori (PCS) – legãtutra cu
mezencefalul, doi mijlocii (PCM) – legãtura cu puntea
substanþa
lui Varolio ºi doi inferiori (PCI) – legãtura cu bulbul strat intern
DA

cenuºie
rahidian.
Structurã. Cerebelul este compus din substanþã
cenuºie ºi substanþã albã. Substanþa cenuºie este
dispusã la exterior, formând scoarþa cerebeloasã ºi, substanþa
albã
în interior, constituind nucleii intracerebeloºi.
DI

celulã Purkinje
lob anterior
Fig. 2.19. Structura scoarþei cerebeloase
lob posterior
A

Funcþiile cerebelului sunt, în general, legate de

coordonarea activitãþii musculaturii scheletice.
Fiecare regiune a cerebelului are o funcþie predo-
UR

minantã.
Arhicerebelul (numit ºi vestibulocerebel) este
asociat cu nucleii vestibulari laterali ºi intervine în
menþinerea posturii ºi în reflexele vestibulare prin care
este menþinut echilibrul corpului. Majoritatea
IT

vermis
aferenþelor acestei formaþiuni cerebeloase sosesc de
la receptorii vestibulari, iar eferenþele sunt transmise
tractului vestibulospinal.
ED

Fig. 2.18. Morfologia cerebelului

36 Biologie

În cazul extirpãrii cerebelului, urmeazã o perioadã
de tulburare gravã a motilitãþii musculaturii striate, în
care se instaleazã astazia (imposibilitatea de menþi-
nere fãrã sprijin în poziþie bipedã), astenia (obosealã
muscularã la efort minim) ºi atonia (pierderea tonu-
sului muscular). Aceste tulburãri dispar dupã câteva
sãptãmâni, prin preluarea funcþiilor cerebelului de
cãtre scoarþa cerebralã.
Aplicaþie practicã
Demonstrarea rolului cerebelului în controlul
tonusului muscular
Materiale necesare: broascã, ac de spinalizare,
mãnuºi chirurgicale, tifon.
Mod de lucru: se ia broasca ºi se imobilizeazã în
mâna stângã, þinând-o cu ajutorul tifonului între index
ºi police.
La intersecþia liniei mediane a feþei dorsale cu linia
imaginarã care uneºte cele douã timpane, se
SUMAR
Cerebelul este compus din douã emisfere cerebeloase, unite printr-o formaþiune medianã numitã vermis. Din punct
de vedere filogenetic, este constituit din trei regiuni: arhicerebel, paleocerebel ºi neocerebel. Funcþiile cerebelului
sunt, în general, legate de coordonarea activitãþii musculaturii scheletice. Fiecare regiune a cerebelului are o
funcþie predominantã: arhicerebelul regleazã echilibrul corpului, paleocerebelul regleazã tonusul muscular, iar
neocerebelul participã la reglarea miºcãrilor fine.
EVALUARE
1. Care este morfologia cerebelului?
A
2. Ce efectea are extirparea cerebelului?
3. Descrieþi conexiunile ceerebelului cu celelalte etaje ale nevraxului.
IC
DIENCEFALUL
CT
Diencefalul sau creierul intermediar (fig. 2.21)
este localizat sub emisferele cerebrale, în prelungirea
trunchiului cerebral ºi situat deasupra mezencefalului,
pe care îl acoperã.
Morfologie: diencefalul prezintã o faþã dorsalã, o
DA
faþã bazalã ºi douã feþe laterale. Central, prezintã
ventriculul III care comunicã inferior cu ventriculul IV,
printr-un canal numit apeductul lui Sylvius, iar supe-
rior comunicã cu ventriculii laterali I ºi II aflaþi în interi-
orul emisferelor cerebrale.
DI
Structurã: diencefalul prezintã mai multe forma-
þiuni nervoase dispuse în jurul ventriculului al III-lea:
talamus, metatalamus, epitalamus ºi hipotalamus.
Talamusul este un organ nervos compus dintr-o
A
pereche de formaþiuni ovale de substanþã cenuºie,
plasate lateral faþã de ventriculul III. Aceste formaþiuni
UR
sunt constituite din nucleii conectaþi cu trunchiul
cerebral, cerebelul ºi scoarþa cerebralã.
Din punct de vedere funcþional, nucleii talamici se
clasificã în nucleii de releu, de asociaþie ºi nespecifici.
Nucleii de releu importanþi sunt staþii sinaptice obli-
IT
gatorii pentru cãile sensibilitãþii exteroceptive, proprio-
ceptive ºi interoceptive, cu excepþia cãilor olfactive,
vizuale ºi auditive. Rolul lor este de a regla intensitatea
ED
stimulilor care sunt proiectaþi în scoarþa cerebralã.
38
CĂ
introduce, prin înºurubare, vârful acului de spina-
lizare. Se perforeazã cutia cranianã, se introduce acul
în partea inferioarã a cutiei craniului ºi se miºcã numai
într-o direcþie: stânga sau dreapta pentru a distruge
numai o parte a cerebelului. Se scoate acul ºi se
GI
urmãreºte animalul.
Observaþii: broasca stã încovoiatã spre partea
leziunii, deoarece muºchii pãrþii lezate sunt sub con-
O
trolul centrilor cerebeloºi contralaterali.
Concluzii: muºchii de pe o parte a corpului sunt
controlaþi de centrii cerebeloºi contralaterali.
AG
În urma distrugerii unei pãrþi din cerebel, muºchii
de pe aceeaºi parte îºi menþin tonusul iniþial, iar cei de
pe partea opusã leziunii prezintã tonusul muscular
redus ºi determinã curbura corpului pe aceastã parte..
Substanþa cenuºie este dispusã ºi la exterior,
ED
formând scoarþa cerebeloasã ºi, în interior, constituind
nucleii intracerebeloºi. Lobii anteriori regleazã tonusul
muscular.
P
ŞI
hipotalamus talamus
cerebel
puntea lui Varolio
bulbul rahidian
Fig. 2.21. Localizarea diencefalului
Nucleii de asociaþie primesc colaterale de la
toate cãile senzitive ºi motorii extrapiramidale ºi
intervin în coordonarea senzitivo-motorie, realizând o
funcþie de integrare a impulsurilor de la mai mulþi
nuclei talamici.
Nucleii nespecifici fac parte din formaþiunea
reticulatã ºi realizeazã conexiuni subcorticale. Aceºtia
participã la reglarea ritmului nictemeral (somn- veghe),
precum ºi la realizarea unor procese afective.
Metatalamusul este situat înapoia talamusului
ºi este compus din doi corpi geniculaþi laterali ºi doi
corpi geniculaþi mediali. Corpii geniculaþi laterali
constituie staþii releu pe calea vizualã, fiind conectaþi
Biologie

cu coliculii cvadrigemeni superiori, iar corpii geni-
culaþi mediali sunt staþii releu pentru calea auditivã ºi
sunt conectaþi cu coliculii cvadrigemeni inferiori.
Epitalamusul este situat posterior faþã de tala-
mus ºi este alcãtuit din glanda epifizã ºi nucleii
habelunari, care coordoneazã reflexele olfactivo-
somatice, adicã miºcãrile corpului legate de miros,
precum ºi reflexele motorii ºi secretorii digestive.
Hipotalamusul este situat sub talamus, superior
trunchiului cerebral ºi flancheazã lateral ventriculul III.
Inferior, hipotalamusul fuzioneazã cu mezencefalul ºi
poate fi delimitat, pe faþa bazalã a encefalului, de la
nivelul chiasmei optice (locul unde se intersecteazã
nervii optici) ºi pânã la marginea posterioarã a corpilor
mamilari (fig. 2.22), vizibili ca douã boabe de mazãre,
sau douã umflãturi care emerg din hipotalamus.
Aceºtia sunt staþii releu ale cãii sensibilitãþii olfactive.
Între chiasma opticã ºi corpii mamilari se aflã
infundibulul – formaþiune ca o tulpinã, prin care hipo-
talamusul este conectat cu glanda hipofizã. Infundi-
bulul, tulpina glandei hipofizã, numitã ºi tija pituitarã,
este compus din tractul hipotalamohipofizar (legãtura
nervoasã) ºi sistemul port hipofizar (legãtura vas-
cularã). Ca ºi talamusul, hipotalamusul conþine nuclei
(fig. 2.23) cu funcþii importante, grupaþi, dupã poziþia
lor, în nuclei anteriori, mijlocii ºi posteriori.
A
lob frontal
bulb olfactiv
IC
corpi nerv optic
mamilari
CT
mezencefal
lob temporal
puntea lui Varolio
bulbul rahidian
cerebel
DA
Fig. 2.22. Faþa ventralã a encefalului
DI
Nucleii anteriori conþin neuroni secretori care
produc hormonii antidiuretic (ADH) ºi ocitocinã, care
sunt transportaþi de axoni ºi depozitaþi în neuro-
hipofizã, partea posterioarã a glandei hipofizã. Pache-
tele axonilor neuronilor secretori constituie tractul
A
hipotalamohipofizar.
Nucleii mijlocii sunt compuºi ºi ei din neuroni
UR
secretori care produc neurosecreþii specifice stimu-
latoare sau inhibitoare a activitãþii lobului anterior
hipofizar. Neurosecreþiile ajung la nivelul hipofizei
anterioare pe cale vascularã, prin sistemul port hipo-
fizar. Alãturi de controlul secreþiei hipofizei, nucleii
IT
mijlocii au ºi rol de integrare parasimpaticã.
Nucleii posteriori au rol integrator simpatic.
Hipotalamusul este considerat punctul nodal al
ED
cãilor care mediazã activitatea sistemului nervos
Capitolul 2
CĂ
hipotalamus nucleii posteriori
nucleii
anteriori nucleii mijlocii
prima capilarizare
arterã
GI
tract hipotalamo-hipofizar
vene porte hipofiza posterioarã
O
a doua
hipofiza
capilarizare
anterioarã
AG
venã venã
ºeaua turceascã
a osului sfenoid
ED
Fig. 2.23. Hipotalamusul
vegetativ, stãrile emoþionale ºi funcþiile somatice, fiind
centrul de reglare, coordonare ºi integrare a prin-
cipalelor funcþii ale organismului uman. Aceste funcþii
sunt realizate prin conexiuni atât cu cortexul cerebral,
P
cât ºi cu etajele subcorticale. Hipotalamusul formeazã
o unitate funcþionalã cu sistemul limbic, împreunã cu
care coordoneazã reacþiile instinctive ºi emoþionale.
ŞI
Deºi dimensiunile hipotalamusului sunt reduse, acest
organ este cel mai important centru de coordonare
visceralã, puþine þesuturi nefiind influenþate de el,
având ºi un rol vital în menþinerea homeostaziei
corpului.
Funcþii. Hipotalamusul este implicat în realizarea
urmãtoarelor funcþii specifice:
1. Reglarea activitãþii sistemului nervos vegetativ,
prin controlul centrilor vegetativi din trunchiul cerebral ºi
mãduva spinãrii. Prin aceastã funcþie, hipotalamusul
influenþeazã presiunea arterialã, rata ºi forþa contracþiilor
inimii, motilitatea tubului digestiv, frecvenþa ºi amplitu-
dinea ventilaþiei pulmonare, diametrul pupilei ºi multe alte
activitãþi viscerale.
2. Prin nucleii sãi pentru perceperea plãcerii, fricii,
furiei, hipotalamusul este centrul reacþiilor emoþionale,
de unde, pe cãi nervoase vegetative, iniþiazã expresiile
fizice ale emoþiilor.
3. „Termostatul corpului uman“ este localizat în
hipotalamus, unde ajung informaþii de la termorecep-
torii periferici care îi permit monitorizarea temperaturii
corpului. În funcþie de informaþiiile primite, centrii
termoreglãrii din hipotalamus iniþiazã rãcirea corpului
(prin transpiraþie) sau încãlzirea corpului (prin frisoane)
ºi, în acest fel, homeotermia.
4. Reglarea aportului alimentar este realizatã
prin activitatea centrilor foamei ºi saþietãþii din hipo-
talamus, centrii stimulaþi de nivelul sangvin al nutri-
mentelor ºi de unii hormoni.
5. Reglarea echilibrului hidric ºi a setei este
realizatã prin informaþiile furnizate de osmoreceptorii
viscerali sensibili la variaþiile concentraþiilor mediului
intern. Când concentraþia mediului intern este mare,
osmoreceptorii sunt stimulaþi ºi transmit impulsuri
centrilor hipotalamici. Aceºtia acþioneazã asupra
39

Paleocerebelul (numit ºi spinocerebel) este
asociat cu nucleii intracerebeloºi globoºi ºi embo-
liformi. Acesta controleazã musculatura striatã axialã
ºi distalã a corpului ºi regleazã tonusul muscular.
Paleocerebelul primeºte informaþii de la fasciculele
CĂ
Neocerebelul, numit ºi cerebrocerebel, este
asociat cu nucleii intracerebeloºi dinþaþi ºi are
funcþie de coordonare ºi reglare a miºcãrilor fine
voluntare iniþiate de creier.
Majoritatea impulsurilor care sosesc în neoce-

GI
spinocerebeloase ºi transmite eferenþe care vor fi rebel îºi au originea în scoarþa cerebralã – cortexul
conduse de fasciculele vestibulospinale, reticulo- motor.
spinale, rubrospinale. Paleocerebelul trimite eferenþe Diagramele din figura 2.20 ºi tabelele 2.11 ºi 2.12

O
ºi scoarþei cerebrale – cortexul motor, unde ajung dupã prezintã aferenþele ºi eferenþele cerebelului cu cele-
o staþie în nucleii antero-laterali ai talamusului. lalte etaje ale nevraxului.

AG
peduncul superior peduncul
superior
talamus peduncul
superior

nucleii

ED
globulos ºi
emboliform
nucleul peduncul peduncul
pontin mijlociu mijlociu
nucleul
fastigial nucleul dinþat
peduncul inferior formaþiune reticularã

nucleul

P
olivar peduncul inferior
nucleul vestibular

ŞI
nucleul cuneat accesor
a) b)
Fig. 2.20. Aferenþele ºi eferenþele cerebelului
a) aferenþele cerebelului: 1 – spinocerebelos încruciºat; 2 – tectocerebeloase; 3 – corticopontocerebeloase;
A
4 – olivocerebeloase; 5 – bulbocerebeloase; 6 – spinocerebeloase; 7 – vestibulocerebelos
b) eferenþele cerebelului: 1 – cerebelo-rubric; 2 – fastigio-vestibular; 3 – cerebelo-vestibular; 4 – cerebelo-talamo-cortical;
5 – dento-rubric
IC

Tabelul 2.11. Aferenþele cerebelului

CT

Origine Denumirea tracturilor Pedunculii cerebelosi prin care intrã în cerebel

– tracturile spinocerebeloase directe – PCI
– mãduva spinãrii
– tracturile spinocerebeloase încruciºate – PCS
– cãile vizuale ºi auditive
DA

– tracturile tectocerebeloase – PCS

– segmentele periferice – tractul vestibulocerebelos – PCI
ale analizatorului vestibular
– cortexul cerebral motor – tracturile cortico-ponto-cerebeloase – PCM
DI

– nucleii olivari, nucleii

– tracturi bulbocerebeloase – PCI
Burdach din bulb

Tabelul 2.12. Eferenþele cerebelului

A

Pedunculii
Staþii cerebeloºi prin care Structurã în care sfârºesc Rol
Origine
intracerebeloase pãrãsesc cerebelul
UR

– paleocerebel – nucleii globoºi ºi – PCS – nucleul roºu – motilitate automatã,

emboliformi stereotipicã
– nucleii vestibulari, substanþa – control posturã
– arhicerebel – nucleii vestibulari – PCI
IT

reticulatã
– talamus – control motilitate voluntarã
– neocerebel – nucleii dinþaþi – PCS
– nucleul roºu – control cale extrapiramidalã
ED

Capitolul 2 37

lobului posterior al hipofizei ºi determinã eliberarea
hormonului antidiuretic ADH ce provoacã reþinerea
apei la nivelul rinichilor. Totodatã, aceleaºi condiþii
stimuleazã neuronii din centrul hipotalamic al setei,
determinând consumul de lichide.
CĂ
derã cã, împreunã, nucleii caudat, putamen ºi globus
palidus formeazã masa ganglionilor bazali numiþi
laolaltã corpi striaþi. Aceºtia sunt asociaþi funcþional cu
nucleii subtalamici localizaþi în planºeul lateral al
diencefalului ºi cu substanþa neagrã a mezencefalului.

GI
6. Reglarea ritmului nictemeral (somn-veghe) Prin intermediul acestor structuri conexe, ganglionii
este realizatã de hipotalamus împreunã cu alþi centrii bazali primesc aferenþe pe care le proiecteazã indirect,
corticali (dintre care cei mai importanþi sunt cei vizuali) prin intermediul talamusului, în aria motoare din cor-

O
ºi subcorticali (substanþa neagrã din mezencefal). texul frontal, influenþând astfel musculatura scheleticã
7. Controlul sistemului endocrin este realizat implicatã în miºcare.
de hipotalamus prin douã cãi importante: prin neuro- Funcþiile ganglionilor bazali. Rolul precis al gan-

secreþiile stimulatoare ºi inhibitoare elaborate de
nucleii mijlocii ºi prin secreþiile nucleilor anteriori:
hormonii ADH ºi ocitocinã.
Leziunile hipotalamusului pot provoca obezitatea,
pierderea capacitãþii de menþinere a temperaturii
AG
glionilor bazali este eluziv, datoritã localizãrii lor greu
accesibile ºi a faptului cã funcþiile lor se suprapun celor
ale cerebelului. Existã dovezi cã ganglionii bazali
intervin în reglarea atenþiei ºi în cogniþie. De asemenea,
ei joacã un rol important în iniþierea, stoparea ºi

corpului, pierderea apetitului. Distrugerea hipotalamu-
sului sau a conexiunilor acestuia cu glanda hipofizã
produce diabetul insipid, mult mai grav, datoritã dificul-
tãþilor de tratare, faþã de diabetul zaharat, formã mai
frecventã de diabet.
ED
monitorizarea intensitãþii miºcãrilor dictate de cortexul
cerebral, în special a celor lente ºi stereotipice, cum ar fi
balansarea braþelor în timpul mersului.
În plus, ganglionii bazali inhibã miºcãrile anta-
gonice sau inutile ºi, astfel, impulsurile generate de

P
aceºtia devin necesare în menþinerea capacitãþii
GANGLIONII BAZALI corpului de a desfãºura mai multe activitãþi în acelaºi
timp.

ŞI
Ganglionii bazali sau nucleii bazali sunt situaþi Afecþiunile provocate de alterarea ganglionilor
în profunzimea substanþei albe a zonei bazale a bazali se manifestã prin miºcãri involuntare, cum ar fi
emisferelor cerebrale, deasupra diencefalului. tremurul, mai ales în repaus (boala Parkinson),
Structurã: deºi o definiþie a acestor structuri este lentoare în miºcãri fãrã paralizii ºi modificãri ale
A
încã controversatã, majoritatea anatomiºtilor consi- tonusului musculaturii posturale.

SUMAR
IC

Diencefalul prezintã mai multe formaþiuni nervoase: talamus, metatalamus, epitalamus ºi hipotalamus. Talamusul
conþine mai mulþi nuclei, dintre care, cei mai importanþi sunt cei de releu – staþii sinaptice obligatorii pentru cãile
sensibilitãþii exteroceptive, proprioceptive ºi interoceptive, care au rolul de a regla intensitatea stimulilor care sunt
CT

proiectaþi în scoarþa cerebralã. Ca ºi talamusul, hipotalamusul este compus din mai mulþi nuclei. Hipotalamusul este
considerat punctul nodal al cãilor care mediazã activitatea sistemului nervos vegetativ, stãrile emoþionale ºi funcþiile
somatice, fiind centrul de reglare, coordonare ºi integrare a principalelor funcþii ale organismului uman. Ganglionii
bazali sunt situaþi în profunzimea substanþei albe a zonei bazale a emisferelor cerebrale, deasupra diencefalului ºi
joacã un rol important în iniþierea, stoparea ºi monitorizarea intensitãþii miºcãrilor dictate de cortexul cerebral, în
DA

special a celor lente ºi stereotipice.

EVALUARE
1. Explicaþi rolul nucleilor releu din talamus.
2. Descrieþi conexiunile hipotalamusului cu hipofiza ºi rolurile acestora.
DI

3. Care sunt funcþiile ganglionilor bazali?

girus precentral
cortex motor (arie motorie primarã) ºanþ central
EMISFERELE CEREBRALE (lob frontal)
girus postcentral
A

arie prefrontalã (arie senzitivã

Emisferele cerebrale sau creierul mare reprezintã de asociaþie primarã)
cea mai mare formaþiune nervoasã a encefalului, fiind, (gândire,
UR

totodatã, ºi cel mai nou organ nervos, din punct de personalitate)

lob parietal
vedere evolutiv.
centrul vorbirii
La nivelul emisferelor cerebrale, se realizeazã lob occipital
percepþia, imaginaþia, gândirea ºi raþionamentul, cortex olfactiv arie vizualã
luarea deciziilor etc. primarã
IT

Localizare: emisferele cerebrale sunt situate în arie de asociaþie arie auditivã

lob temporal
cutia cranianã, acoperind etajele inferioare ale ence- (emoþii, învãþare, primarã
memorie)
falului ºi, totodatã, ocupând cea mai mare parte a
ED

cavitãþii craniene. Fig. 2.24. Organizarea funcþionalã a emisferelor cerebrale

40 Biologie

Morfologie: cele douã emisfere cerebrale sunt
separate incomplet de fisura interemisfericã ºi unite
bazal prin formaþiuni de substanþã albã (fibre
comisurale): corpul calos, fornixul ºi comisura albã
anterioarã. Cele douã emisfere sunt uºor asimetrice, la
dreptaci fiind mai dezvoltatã emisfera stângã, care
coordoneazã miºcãrile voluntare ale muºchilor
scheletici din jumãtatea opusã a corpului ºi unde este
localizat centrul vorbirii. Fiecare emisferã cerebralã
prezintã trei feþe: lateralã, medialã ºi bazalã. Faþa
lateralã prezintã ºanþuri mai adânci: ºanþul central
Rolando ºi ºanþul lateral Sylvius etc. ªanþurile deli-
miteazã lobi: frontal, parietal, temporal ºi occipital.
Suprafaþa emisferelor prezintã ºi ºanþuri superficiale
care delimiteazã circumvoluþiile sau girusurile
(precentral, postcentral, occipital, hipocamp etc.).
Prezenþa cutelor face ca suprafaþa totalã a emisferelor
cerebrale sã însumeze, în medie, 2500 cm2, fapt ce
permite gãzduirea unui numãr foarte mare de neuroni.
Structurã: emisferele cerebrale sunt constituite
din substanþã albã ºi substanþã cenuºie. Substanþa
albã se aflã la interior ºi este alcãtuitã din fibre de
asociaþie, comisurale ºi de proiecþie. Substanþa
cenuºie este dispusã la suprafaþa emisferelor, unde
formeazã scoarþa cerebralã. În interiorul emisferelor
se aflã ventriculii laterali (fig.2.25).
creier
IC
ventriculul lateral stâng
CT
Fig. 2.25. Ventriculii laterali
DA
Scoarþa cerebralã reprezintã segmentul superior
de integrare a organismului în mediul sãu de viaþã. Din
punct de vedere filogenetic, scoarþa cerebralã este
compusã din alocortex ºi izocortex. Alocortexul este
DI
partea cea mai veche a scoarþei ºi este format din
douã straturi de neuroni. Din punct de vedere filoge-
netic ºi anatomic, alocortexul este, la rândul sãu,
compus din arhicortex – creier primitiv, reprezentat de
bulbii olfactivi ºi unii nuclei ai ganglionilor bazali, ºi
A
din paleocortex, compus din structuri ale sistemului
limbic. Izocortexul, numit ºi neocortex, reprezintã
UR
aproximativ 85% din scoarþa cerebralã ºi este compus
din mai multe tipuri de neuroni (piramidali, granulari ºi
fusiformi), dispuºi în ºase straturi.
Sistemul limbic (fig. 2.26) este dispus în jurul
diencefalului, sub forma unui arc de cerc ºi este com-
IT
pus dintr-un set complex de structuri: tractul olfactiv,
corpul amigdalian, hipocampul. Aceste structuri
prezintã numeroase conexiuni cu fasciculele olfac-
ED
tive, cu talamusul, hipotalamusul, trunchiul cerebral,
Capitolul 2
CĂ
precum ºi cu alte zone corticale. Sistemul limbic deþine
funcþii diverse; este zonã de proiecþie primarã ºi de
integrare a informaþiilor olfactive, intervine în asigurarea
capacitãþii organismului de a se apãra sau de a fugi de
un pericol, contribuie la memorarea acelor evenimente
GI
care au produs emoþii puternice (mai ales hipocampul
este implicat în învãþare ºi memorizare). Prin cone-
xiunile sale, sistemul limbic intervine în coordonarea
comportamentelor instinctuale, precum ºi în elabo-
O
rarea motivaþiei care stã la baza oricãrui compor-
tament. Sistemul limbic formeazã o unitate funcþionalã
AG
cu hipotalamusul, fiind astfel implicat în coordonarea
activitãþilor vegetative ºi endocrine. Legãturile siste-
mului limbic cu talamusul au fost demonstrate în cazul
leziunilor sau stimulãrilor nucleilor talamici ºi sistemului
limic care au avut drept consecinþe modificãri ale
ED
reacþiilor emoþionale ºi comportamentale.
P
cortex limbic
talamus
hipocamp
ŞI
Fig. 2.26. Sistemul limbic
A
Neocortexul este compartimentul executiv al sis-
temului nervos, locul unde se aflã centrii conºtienþei.
Aceastã structurã ne face conºtienþi de noi înºine, ne
permite sã simþim, sã comunicãm, sã recunoaºtem ºi sã
ne amintim, sã înþelegem, sã decidem miºcãri voluntare
ºi comportamente prin care ne relaþionãm cu mediul
înconjurãtor. În structura neocortexului intrã, alãturi de
celule gliale, miliarde de corpi de neuroni aranjaþi în
ºase straturi, care reprezintã 40% din masa totalã a
creierului. Grosimea neocortexului este cuprinsã între
2 ºi 4 mm, iar circumvoluþiile îi tripleazã suprafaþa.
Cercetãrile asupra grosimii ºi structurii neocortexului au
evidenþiat variaþii care au condus la elaborarea unui
mozaic numerotat compus din 52 de arii corticale
numite ºi ariile lui Brodmann (1906). Tehnicile mo-
derne (RMN) au localizat arii cu funcþii specifice, motorii
ºi senzoriale, ºi zone extinse, implicate în realizarea
funcþiilor mentale superioare, ca memoria sau limbajul
(fig. 2.27).
Fig. 2.27. Ariile Brodmann
41

Aceste arii corticale prezintã urmãtoarele caracteristici:
– sunt diferenþiate funcþional în arii motorii,
senzitivo-senzoriale (receptoare) ºi de asociaþie;
– fiecare emisferã controleazã sensibilitatea ºi
miºcarea pãrþii opuse a corpului;
CĂ
– cu toate cã, morfologic, cele douã emisfere apar
simetrice, ele sunt specializate funcþional;
– nici o arie corticalã nu acþioneazã independent,
ci toate interacþionazã pentru îndeplinirea oricãrei
funcþii.

GI
Tabel 2.13. Ariile corticale dupã Brodmann
NUMERE LOCALIZARE FUNCÞII

O
1, 2, 3 – girus postcentral – lob parietal – somatosenzitiv
4 – girus precentral – lob frontal – arie motorie primarã

AG
5, 7 – lob parietal – arie de asociaþie somatosenzitivã
6, 8, 9 – lob frontal – arie de asociaþie motorie
10 – lob frontal – arie de asociaþie motorie generalã
11 – cortex prefrontal – rezolvare probleme complexe cu sarcini multiple

ED
17 – lob occipital – cortex vizual primar
18, 19 – lob occipital – cortex vizual de asociaþie
20, 21, 38 – lob temporal – cortex de asociaþie senzorial
22 – lob temporal – cortex de asociaþie auditiv (înþelegerea cuvintelor auzite) centrul Wernicke

P
37 – lob temporal – cortex de asociaþie senzorial general
39 – lob parietal – girus angular – recunoaºterea lumii înconjurãtoare

ŞI
40 – lob parietal – cortex somatosenzitiv de asociaþie
41, 42 – lob temporal – cortex auditiv
44, 45, 46 – lob frontal – centrii vorbirii – aria Broca
A
Neocortexul motor este regiunea din care sunt gustativã ºi vestibularã). Sensibilitatea somestezicã
iniþiate impulsurile motorii care vor fi transmise este proiectatã în douã arii: aria somestezicã I situatã
IC

nucleilor motori situaþi în etajele subcorticale, pe cãile în girusul postcentral din lobul parietal ºi aria
piramidale ºi extrapiramidale care asigurã motilitatea somestezicã II situatã în peretele superior al
voluntarã ºi stereotipicã automatã. Aria motorie ºanþului lateral Sylvius. Neuronii din aceste arii
CT

primarã este situatã în aria 4 din girusul precentral
al lobului frontal ºi cuprinde reprezentãrile tuturor
segmentelor corpului extinse în concordanþã cu com-
plexitatea miºcãrilor acestora, într-o hartã numitã
homunculus motor (fig. 2.28).
DA
recepþioneazã informaþii de la receptorii tegumentari ºi
de la proprioceptori, iar în urma stimulãrii este
identificatã regiunea corpului asupra cãreia a acþionat
stimulul, abilitate numitã discriminare spaþialã. În aria
somestezicã I este reprezentatã spaþial fiecare regiune

receptoare a corpului, direct proporþional cu densitatea

receptorilor, astfel încât buzele, faþa, vârfurile degetelor
au reprezentarea cea mai mare. Conturul acestor
reprezentãri spaþiale ale corpului în aria somestezicã I
se numeºte homunculus senzitiv.
DI

Neocortexul de asociaþie comunicã, („este

asociat“) cu ariile motorii ºi senzitive, analizeazã
informaþiile primite de la acestea, integrându-le ºi
„comparându-le“ cu experienþele anterioare. Neocor-
A

texul de asociaþie este extins în toatã scoarþa

girus girus cerebralã, fiind compus din patru zone funcþionale:
precentral postcentral 1) cortex prefrontal, 2) ariile limbajului din jurul ºanþului
UR

a) b) lateral, 3) aria de interpretare generalã extinsã în trei

Fig. 2.28. Homunculus lobi (parietal, temporal ºi occipital) ºi 4) aria de
a) motor; b) senzitiv
asociaþie visceralã din apropierea ariei limbajului.
Neocortexul receptor sau senzitivo-senzorial Cortexul prefrontal este aria de asociaþie cea mai
complexã, implicatã în cogniþie, inteligenþã, persona-
IT

reprezintã zona de proiecþie a sensibilitãþilor specifice,

care cuprind sensibilitatea somestezicã (sensibilitatea litate, memorie etc. Pierderea funcþionalitãþii acestei
generalã a corpului: tactilã, termicã ºi dureroasã) ºi arii face imposibile capacitãþile de abstractizare,
raþionare, memorizare, conºtientizare, planificare etc.
ED

sensibilitatea senzorialã (vizualã, auditivã, olfactivã,

42 Biologie

Procesele corticale fundamentale sunt excitaþia
ºi inhibiþia. Excitaþia este procesul prin care o activi-
tate este declanºatã, intensificatã ºi întreþinutã, iar
inhibiþia este procesul prin care o activitate este dimi-
nuatã sau opritã.
CĂ
excitaþie ºi, respectiv, a unei zone de excitaþie în jurul
unui focar de inhibiþie. Aceste procese intervin în reali-
zarea activitãþii scoarþei cerebrale, cum ar fi dobân-
direa reflexelor condiþionate, învãþarea, memoria etc.
Reflexele condiþionate sunt rãspunsuri declan-

GI
La nivelul scoarþei cerebrale, cele douã procese, ºate de un stimul iniþial indiferent (S.C.), dupã ce acesta
excitaþia ºi inhibiþia, se aflã în permanentã intercondi- a acþionat de mai multe ori împreunã cu un stimul
þionare ºi mobilitate, fenomen numit dinamicã necondiþionat (S.N.), care produce, în mod normal, un

O
corticalã, derulatã dupã douã legi: legea iradierii ºi rãspuns înnãscut. De exemplu, sunetul unui clopoþel
concentrãrii ºi legea inducþiei reciproce. înainte de primirea hranei, dupã mai multe repetãri, va
Conform legii iradierii ºi concentrãrii, excitaþia produce salivaþie chiar în lipsa hranei, care este

sau inhibiþia apãrute într-un focar cortical au iniþial
tendinþa de a se extinde în regiunile adiacente, iar
ulterior, de a se concentra în punctul de formare iniþial.
Viteza iradierii excitaþiei este mai mare decât viteza
iradierii inhibiþiei.
AG
stimulul necondiþionat. Astfel de asocieri stau la baza
dobândirii unui numãr imens de reflexe condiþionate.
Mecanismul dobândirii unui reflex condiþionat (fig. 2.29)
constã în formarea unor conexiuni între focarele
excitate simultan, prin iradierea excitaþiei de la focarul

ED
Legea inducþiei reciproce se manifestã prin stimulat de stimulul condiþionat spre focarul stimulat de
apariþia unei zone de inhibiþie în jurul unui focar de stimulul necondiþionat.

P
S.N. = stimul necondiþionat RCN
It
S.C. = stimul condiþionat C.A. S.C. C.A. = centru auditiv
r.g. = receptor gustativ CRN = centru reflex necondiþionat
c.af.g. = cale aferentã gustativã T It = iradiere temporalã

ŞI
r.a. = receptor auditiv c.af.a. c.ef.a. = cale eferentã auditivã
c. af. = cale aferentã auditivã gl. s. = glandã salivarã
c.ef.a.
T = talamus
bulb
c. ef.
A
gl. s
S.N. c.af.g.
r.g.
IC

Fig. 2.29. Formarea reflexului condiþionat

La nivelul cortexului se manifestã douã forme de determinã utilizarea piciorului, ochiului, urechii de pe
aceeºi parte cu mâna dreaptã.
CT

inhibiþie:
1. inhibiþia necondiþionatã, întâlnitã ºi în cele-
lalte etaje ale nevraxului, ºi care poate fi de douã tipuri:
inhibiþie de protecþie, declanºatã de un stimul prea
puternic sau cu un timp de acþiune prea lung ºi inhibiþie
DA
Materiale necesare: fiºe de lucru, voluntari sau
colegi investigaþi.
Fiºã de lucru: este folositã o fiºã pentru fiecare
subiect investigat, rezultatele din fiºã vor fi interpretate

externã, declanºatã de un stimul nou, necunoscut, în ºi se va decide emisfera cerbralã dominantã, bifând în
timpul derulãrii unui reflex condiþionat (învãþat). spaþiul corespunzãtor din urmãtorul tabel.
2. inhibiþia condiþionatã, caracteristicã exclu- Parte Utilizarea Utilizarea
sivã a scoarþei cerebrale, este, ºi ea, de mai multe a Activitate urmãritã emisferei emisferei
tipuri, putând sã aparã dupã dobândirea unui reflex corpului drepte stângi
DI

condiþionat. Astfel, deosebim: inhibiþie condiþionatã – scris

de stingere – dupã numeroase aplicãri numai ale
– tãiat
stimulului condiþionat, de diferenþiere – prin utili- – mânã
zarea unui stimul condiþionat cu intensitãþi variabile ºi – aruncarea mingiei
A

de întârziere – atunci când este mãrit intervalul între – utilizarea tacâmurilor

aplicarea stimulului condiþionat ºi cel necondiþionat. – lovirea mingiei
UR

– picior – strivirea unui obiect

Aplicaþie practicã – urcarea pe trepte
Determinarea emisferei dominante – investigaþie – privirea printr-un tub
96% din populaþie posedã centrul vorbirii în – ochi
– privirea printr-o gaurã
emisfera stângã ºi peste 90% dintre aceºtia sunt – ascultarea unui
IT

dreptaci, adicã preferã sã utilizeze mâna dreaptã mesaj ºoptit

pentru activitãþile curente ca: scris, decupat, arun- – ureche – ascultarea boxei
unui casetofon
carea mingiei etc. Pe parcursul acestei investigaþii, – ascultatea cu urechea
ED

veþi verifica dacã emisfera stângã este dominantã ºi lipitã de perete

Capitolul 2 43
 CĂ
Însumaþi rezultatele obþinute de la toate persoa- Partea dreaptã
a corpului Bãrbaþi % Femei %
nele investigate. Determinaþi procentul subiecþilor de
sex feminin ºi de sex masculin care folosesc mâna – mânã 86 90
dreaptã, piciorul drept, urechea ºi ochiul drept. Com- – picior 77 86
paraþi datele voastre cu rezultatele din tabelul alãturat – ochi 55 65

GI
(tabel de referinþã). – ureche 73 69

SUMAR

O
Creierul este compus din douã emisfere cerebrale separate incomplet de fisura interemisfericã ºi unite bazal prin
formaþiuni de substanþã albã.
Emisferele cerebrale sunt constituite din substanþã albã la interior, alcãtuitã din fibre de asociaþie, comisurale ºi de

AG
proiecþie ºi din substanþã cenuºie, care constituie scoarþa cerebralã dispusã la suprafaþã ºi reprezintã segmentul
superior de integrare a organismului în mediul sãu de viaþã. Din punct de vedere filogenetic, scoarþa cerebralã este
compusã din alocortex ºi izocortex (85% din scoarþa cerebralã, compus din 6 straturi de neuroni). Izocortexul
prezintã arii cu funcþii specifice, motorii ºi senzoriale, ºi zone extinse implicate în realizarea funcþiilor mentale
superioare, ca memoria sau limbajul etc.

ED
EVALUARE
1. Care sunt funcþiile sistemului limbic?
2. Realizaþi o comparaþie între neocortexul receptor ºi cel motor, precizând localizãrile, structura ºi funcþiile

P
acestora.
3. Analizaþi figura 2.29 ºi explicaþi modul de dobândire a unui reflex condiþionat.

Sistemul nervos vegetativ realizeazã monitori- ŞI

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

cerebral, iar neuronii postganglionari provin din

A
zarea condiþiilor mediului intern, determinând modifi-
cãrile adaptative ale acestuia, intensificãri sau diminuãri
ale activitãþii organelor interne, ca rãspuns la schim-
IC
ganglionii vegetativi situaþi în regiunea capului,
gâtului, abdomenului ºi în lanþul ganglionar latero-
vertebral. Originile neuronilor motori vegetativi

bãrile condiþiilor fiziologice. Activitãþile determinate de preganglionari permit diferenþierea celor douã
sistemul nervos vegetativ se desfãºoarã fãrã controlul componente ale sistemului nervos vegetativ: simpatic
conºtient al persoanei, fiind executate de structurile ºi parasimpatic. Ambele componente sunt subor-
CT

organelor interne, cum sunt: muºchiul cardiac, muºchii donate sistemului nervos somatic, direct hipota-
netezi, glandele. lamusului ºi indirect sistemului limbic ºi neocortexului.
Caracteristici generale. Sistemul nervos
vegetativ este alcãtuit din douã componente: sistemul SISTEMUL NERVOS VEGETATIV SIMPATIC
nervos vegetativ simpatic ºi sistemul nervos vegetativ
DA

parasimpatic, ambele cu o componentã centralã Sistemul nervos vegetativ simpatic intervine în

situatã în nevrax ºi o componentã perifericã repre-
zentatã de ganglioni nervoºi ºi nervi. Plasarea cen-
trilor vegetativi în nevrax demonstreazã legãtura
structuralã ºi funcþionalã dintre sistemul nervos vege-
DI
situaþiile numite „fugã sau luptã“, adicã situaþiile de
urgenþã în care organismul are nevoie de o mare
cantitate de energie, care sã permitã adaptarea rapidã
la situaþii neobiºnuite. Astfel, simpaticul este cel care

tativ ºi cel somatic, fapt ce asigurã adaptarea activitãþii
viscerale la condiþiile de mediu extern.
Spre deosebire de eferenþa somaticã, compusã
dintr-un singur neuron, eferenþa vegetativã este
A
determinã accelerarea ritmului cardiac, creºterea
frecvenþei cardiace, vasodilataþia vaselor care irigã
muºchii scheletici, creºterea nivelului glucozei în
sânge (glicemie) ºi, totodatã, diminuarea activitãþii

compusã din doi neuroni. Primul motoneuron vege- digestive, renale sau a altor funcþii neesenþiale pe
tativ se numeºte preganglionar, are axon mielinizat timpul situaþiei de urgenþã. Într-un mediu constant,
UR

ºi leagã centrii vegetativi de ganglionii vegetativi;
aceºtia pot fi situaþi în afara organului inervat
(previscerali) sau în structura organului inervat
(intramurali). Al doilea neuron motor cu corpul
neuronal în ganglionul vegetativ, se numeºte
IT
sistemul vegetativ simpatic nu este indispensabil, însã
adaptarea în situaþii extreme ar fi imposibilã fãrã el.
Structura sistemului nervos vegetativ
simpatic (fig. 2.30). Porþiunea centralã a sistemului
nervos vegetativ simpatic este situatã în coarnele

postganglionar ºi are axonul nemielinizat. Acesta va laterale ale mãduvei spinãrii de la nivel toracic ºi
ajunge la nivelul organului efector. lombar (T1 – L2), unde se aflã corpul neuronilor
Neuronii preganglionari au originea în coarnele preganglionari subordonaþi direct hipotalamusului
ED

medulare laterale ºi în nucleii vegetativi din trunchiul posterior. Porþiunea perifericã a sistemului vegetativ
44 Biologie

simpatic este reprezentatã de douã lanþuri gangli-
onare laterovertebrale compuse din câte 19 – 22
ganglioni (3 cervicali, 10 – 12 toracali, 4 – 5 lombari,
4 – 5 sacrali, 1 coccigian) ºi ganglioni previscerali
(celiac, mezenteric superior, mezenteric inferior).
CĂ
interne de fibrele postganglionare. Unele fibre pre-
ganglionare trec ºi prin aceºti ganglioni, fãrã sã facã
sinapsã, ºi se îndreaptã spre medulosuprarenalã,
unde fac sinapsã cu neuroni postganglionari modi-
ficaþi care au funcþie secretorie.

GI
Alãturi de aceste structuri, medulosuprarenala, com- c) trec din ganglionul din imediata vecinãtate, în
ponentã a glandei suprarenale, este parte funcþionalã ganglionii laterovertebrali din etaje superioare sau
a sistemului nervos vegetativ simpatic, fiind un gan- inferioare, unde vor face sinapsã.

O
glion simpatic modificat, compus practic din neuroni
postganglionari simpatici.
a)
ochi ramurã comunicantã

AG
albã

ramurã comunicantã
glande salivare cenuºie
ganglion laterovertebral
1

ED
2 inimã
b) fibrã preganglionarã
3
ganglioni
previscerali
bronhii
4

P
ganglion
ficat laterovertebral fibrã postganglionarã

stomac

ŞI
5 c)
intestinul subþire nerv spinal

rinichi
6
A
intestinul gros
lanþ ganglionar
latero-vertebral
nerv vegetativ
IC

vezica urinarã
organe genitale
ganglion latero-vertebral
CT

Fig. 2.30. Sistemul nervos vegetativ simpatic Fig. 2.31. Eferenþa simpaticã
1. ganglion cervical superior; 2. ganglion cervical mijlociu;
3. ganglion cervical inferior; 4. ganglion celiac; Rolul sistemului nervos vegetativ simpatic.
5. ganglion mezenteric superior; 6. ganglion mezenteric inferior Efectele adrenalinei asupra glandelor sau muºchilor
sunt stimulatoare în anumite cazuri ºi inhibitoare în
În general, eferenþa simpaticã este compusã
DA

altele (tabelul 2.14).

dintr-un neuron preganglionar mielinizat scurt care Tabelul 2.14. Efectele simpaticului
face sinapsã mediatã de acetilcolinã (colinergicã) Stimulare Inhibare
ºi un neuron postganglionar lung care face sinapsã – activitate cardiacã – contracþia pereþilor rectului
mediatã de adrenalinã ºi noradrenalinã – termolizã, glicogenezã,
– presiune arterialã
DI

(adrenergicã). lipogenezã
Fibrele preganglionare se îndreaptã spre gangli- – contracþia pereþilor vezicii
onii laterovertebrali din imediata apropiere, de unde – dilatarea pupilei urinare
pot urma una dintre urmãtoarele trei cãi (fig. 2.31): – dilatarea bronhiilor – activitatea motorie a tubului
a) fac sinapsã în ganglionii laterovertebrali din ºi traheei digestiv
A

imediata vecinãtate, de unde fibrele postganglionare

– dilatarea vaselor din
amielinice reintrã prin ramura comunicantã cenuºie în musculatura scheleticã,
– constricþia vaselor din
UR

trunchiul nervilor spinali, de unde se distribuie glan- tegument ºi viscere

delor sudoripare, vaselor din tegument sau muºchilor
erectori ai firelor de pãr.
b) trec prin ganglionul învecinat din lanþul latero-
vertebral fãrã a face sinapsã în acesta ºi intrã în
IT
creier, muºchi cardiac
Activarea sistemului nervos vegetativ simpatic
este generalizatã, deoarece un singur neuron pregan-
glionar face sinapsã cu numeroºi neuroni postgan-

constituþia nervilor splanhnici care se îndreaptã spre glionari, iar eliberarea în sânge a adrenalinei de cãtre
ganglionii previscerali neperechi (celiac, mezenteric medulosuprarenalã expune la stimulare toate celulele
superior, mezenteric inferior). Impulsurile nervoase corpului, chiar dacã nu toate primesc stimularea
ED

vor fi transmise musculaturii netede din organele directã de la fibrele postganglionare simpatice.
Capitolul 2 45
 CĂ
SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
PARASIMPATIC ochi

Sistemul nervos vegetativ parasimpatic intervine

glande salivare
în reglarea activitãþii viscerale în condiþii obiºnuite de

GI
viaþã, fiind componenta sistemului nervos vegetativ
caracterizatã de cuvântul „odihnã“, deoarece asigurã bronhii
menþinerea stãrii de funcþionare normalã a corpului,
coordonând activitãþile prin care sunt furnizate mate-

O
inimã
riile cu rol plastic ºi energetic din hranã ºi eliminate
resturile nefolositoare. stomac

AG
Structura sistemului nervos vegetativ para-
simpatic (fig. 2.32). Porþiunea centralã a sistemului
nervos vegetativ parasimpatic este situatã în intestinul subþire
trunchiul cerebral, la nivelul nucleilor vegetativi
(din bulb – salivator inferior, dorsal al vagului, din

ED
punte – salivator superior, lacrimal ºi din mezencefal intestinul gros
– accesor al oculomotorului) ºi în coarnele laterale
ale mãduvei spinãrii de la nivel sacrat (S2 – S4). În
porþiunea centralã se aflã corpul neuronilor vezicã urinarã
preganglionari subordonaþi direct hipotalamusului

P
mijlociu. Porþiunea perifericã a sistemului vegetativ organe genitale
parasimpatic este reprezentatã de fibre pregan-
Fig. 2.32. Sistemul nervos vegetativ parasimpatic
glionare lungi, cu origine cranianã ºi cu origine

ŞI
sacratã. Fibrele preganglionare parasimpatice
craniene intrã în componenþa nervilor cranieni III, VII,
IX ºi X. Fibrele preganglionare parasimpatice sacrate
intrã în componenþa nervilor pelvici care inerveazã
colonul transvers ºi descendent, organele din
A
cavitatea pelvianã, urinare ºi genitale.
Eferenþa parasimpaticã este caracterizatã de
IC
scurte. Sinapsele dintre fibrele preganglionare ºi
neuronul postganglionar, precum ºi sinapsele dintre
fibrele postganglionare ºi efectori sunt mediate de
acetilcolinã (colinergice). Fibrele preganglionare din
componenþa vagului ºi cele sacrate fac sinapsã în
ganglioni parasimpatici intramurali, iar celelalte fibre
preganglionare parasimpatice fac sinapsã în ganglioni

fibre preganglionare lungi ºi fibre postganglionare previscerali.

Tabelul 2.15. Comparaþie între sistemul nervos vegetativ simpatic ºi parasimpatic
SNV Simpatic
CT

SNV Parasimpatic
Locaþia originii fibrelor preganglionare – mãduva toraco-lombarã – nucleii vegetativi din trunchi ºi mãduva sacratã
Locaþia originii fibrelor postganglionare – ganglionii laterovertebrali – ganglionii previscerali ºi intramurali
Caracteristica fibrelor preganglionare – scurte – lungi
DA

Caracteristica fibrelor postganglionare – lungi – scurte

Mediatorul chimic în sinapsa din ganglion – acetilcolinã – acetilcolinã

– adrenalinã, – acetilcolinã
Mediatorul chimic al fibrelor postganglionare
DI

noradrenalinã
Fiecare neuron preganglionar parasimpatic face
sinapse cu un numãr redus de neuroni postganglionari
localizaþi în vecinãtatea sau direct în organul efector –
A
În concluzie, sistemul nervos vegetativ para-
simpatic readuce funcþiile organismului la normal,
dupã ce acestea au fost modificate de stimularea

muºchi neted sau glandã. Conexiunile limitate ale simpaticã. În situaþii periculoase, sistemul nervos
fibrelor preganglionare parasimpatice explicã acþiu- vegetativ simpatic pregãteºte organismul pentru acti-
UR

nile limitate ºi discrete ale sistemului nervos vegetativ
parasimpatic.
Rolul sistemului vegetativ parasimpatic este cel
de a interveni în reglarea activitãþii organelor interne în
condiþii obiºnuite de viaþã. Stimularea parasimpaticã
IT
vitãþi intense, uneori violente, iar ulterior, sistemul
vegetativ parasimpatic readuce activitatea organelor
la starea bazalã, dupã ce pericolul a încetat sã
ameninþe.
În general, organele interne primesc dublã iner-

produce diminuarea frecvenþei cardiace, scãderea pre- vaþie vegetativã, simpaticã ºi parasimpaticã, efectele
siunii arteriale, constricþia pupilei, diminuarea peristal- celor douã sisteme fiind antagonice. Existã ºi excepþii,
tismului gastrointestinal, vasodilatarea vaselor tegu- cum este cazul organelor sexuale, unde parasim-
ED

mentare etc. paticul determinã erecþia, iar simpaticul produce

46 Biologie

ejacularea. Între sistemul nervos vegetativ ºi sistemul
nervos somatic existã o strânsã îmbinare fiziologicã
ºi structuralã, ultima fiind evidentã la nivelul porþiunilor
centrale. Aceste legãturi devin evidente în adapta-
CĂ
bilitatea organismului la variaþiile factorilor de mediu.
Efectele stimulãrii celor douã sisteme vegetative
simpatic ºi parasimpatic, sunt sintetizate în tabelul
2.16.

GI
Tabelul 2.16. Efectele stimulãrii vegetative
Organul inervat Efectele stimulãrii simpatice Efectele stimulãrii parasimpatice
– muºchii circulari ai irisului – – contracþie

O
– muºchii radiari ai irisului – contracþie –

– glande sudoripare – secreþie stimulatã –

AG
– glande lacrimale – – secreþie stimulatã
– glande salivare – secreþia scade; saliva este mai vâscoasã – secreþia creºte, saliva este mai apoasã
– glande gastrice – – stimularea secreþiei

ED
– glande intestinale – – stimularea secreþiei
– miocard – creºte frecvenþa cardiacã – scade frecvenþa cardiacã
– bronhiole – dilatare – constricþie
– tub digestiv

P
– inhibã motilitatea – stimuleazã motilitatea
– musculatura tubului digestiv – stimularea contracþiei – stimuleazã relaxarea
– ficat – stimularea glicogenolizei –

ŞI
– adipocite – stimularea hidrolizei grãsimilor –
– pancreas – relaxarea musculaturii – stimuleazã secreþia exocrinã
– vezica urinarã – inhibã secreþia exocrinã – stimuleazã contracþia
A
– constricþia sfincterului anal intern, – relaxarea sfincterului anal intern,
– sfinctere digestive relaxarea musculaturii, defecaþia nu contracþia musculaturii, producerea
IC

se produce defecaþiei

La nivelul organelor interne, fibrele nervoase Aplicaþie practicã

CT

vegetative formeazã plexuri vegetative sau auto-
nome simpatico-parasimpatice, de unde pleacã fibre
postganglionare la viscere. Dupã localizarea lor,
aceste plexuri se clasificã astfel:
! plexuri prevertebrale: celiac, mezenteric
DA
Evidenþierea rolului sistemului nervos vegetativ în
reglarea reflexului pupilar
Materiale necesare: 4 broaºte, soluþii de
adrenalinã 1/10000, atropinã 1%, acetilcolinã
1/100000, pilocarpinã 2%, cristalizoare, trusã de

superior ºi mezenteric inferior; disecþie, ser fiziologic, ace cu gãmãlie, vatã.

! plexuri previscerale: faringian, laringian, tiro-
idian, esofagian, cardiac, pulmonar, hepatic, gastric,
pancreatic, splenic, hipogastric superior ºi inferior;
! plexuri intramurale: Meissner ºi Auerbach,
DI
Mod de lucru:
1. Se pregãtesc patru cristalizoare mici cu ser
fiziologic ºi alte patru în care se adaugã câte una
dintre soluþiile de atropinã, adrenalinã, pilocarpinã ºi

situate în peretele tubului digestiv ºi plexuri situate în acetilcolinã.

pereþii vaselor de sânge. 2. Broaºtele sunt spinalizate, fixate pe placa de
Cu toate cã se considerã cã sistemul nervos disecþie ºi enucleate. Câte un ochi, de la fiecare
vegetativ este responsabil de activitãþi involuntare, broascã, se plaseazã în ser fiziologic, având rol de
A

aceasta nu este în totalitate adevãrat. probã martor, iar celãlalt se plaseazã în unul dintre
A fost demonstrat controlul conºtient al activitãþii cristalizoarele care conþin una dintre soluþiile amintite
UR

vegetative la practicienii Yoga ºi budiºtii Zen. În timpul anterior.

perioadelor de meditaþie, aceºti practicieni sunt capa-
bili sã îºi modifice conºtient diferite funcþii, cum sunt:
frecvenþa cardiacã, frecvenþa ventilaþiei pulmonare,
procese care nu sunt datorate intrãrii indivizilor într-o
IT
3. Se observã, prin comparaþie cu probele martor,
variaþiile diametrului pupilar.
Rezultate: ochii care au fost în contact cu soluþiile
de adrenalinã ºi atropinã (substanþã simpaticomi-

stare de somn sau de hipnozã. meticã) au pupila dilatatã (midriazã). În schimb, cei
Aceste efecte sunt explicate de practicanþi printr-o care au fost în contact cu soluþia de acetilcolinã ºi
acþionare voluntarã a ariilor cerebrale care contro- pilocarpinã (parasimpaticomimetice) au pupila micºo-
ED

leazã sistemul nervos vegetativ. ratã (miozã).

Capitolul 2 47
 CĂ
SUMAR
Sistemul nervos vegetativ coordoneazã activitatea visceralã inconºtientã, fiind compus din sistemul nervos
vegetativ simpatic ºi sistemul nervos vegetativ parasimpatic. Fiecare sistem nervos vegetativ are o componentã
centralã, situatã în nevrax ºi o componentã perifericã, reprezentatã de ganglioni nervoºi ºi fibre nervoase. Eferenþa
vegetativã este alcãtuitã din doi neuroni, unul preganglionar ºi unul ganglionar. Sinapsa dintre neuronul

GI
preganglionar ºi cel postganglionar este mediatã de acetilcolinã. Sinapsa cu efectorii este mediatã de adrenalinã în
eferenþa simpaticã ºi de acetilcolinã în eferenþa parasimpaticã. Sistemul nervos simpatic are un rol important în
situaþii neobiºnuite, periculoase, punând organismul în condiþii optime pentru „fugã sau luptã“, iar sistemul nervos

O
parasimpatic regleazã activitatea organelor interne în condiþii obiºnuite de viaþã.

EVALUARE

AG
1. Explicaþi mecanismele implicate atunci când o persoanã roºeºte.
2. Identificaþi efectorii care primesc numai inervaþie simpaticã ºi explicaþi modul în care este reglatã activitatea
acestora.
3. Explicaþi de ce o persoanã transpirã mai intens dupã o alergare.

ED
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE A SISTEMULUI NERVOS
O viaþã sãnãtoasã nu este posibilã fãrã funcþio- evaluãm diferitele probleme curente, trecute sau de

P
narea normalã a sistemului nervos, care coordoneazã perspectivã, precum ºi modul în care facem faþã la
activitatea tuturor organelor corpului ºi, totodatã, deter- stres, ne relaþionãm cu cei din jur ºi luãm decizii.
minã modul în care gândim, simþim, ne comportãm ºi Având în vedere rolurile sistemului nervos, este

ŞI
facem faþã diferitelor situaþii. De sãnãtatea noastrã necesar sã respectãm mãsurile igienice de pãstrare a
mentalã depinde modul în care ne vedem pe noi înºine, sãnãtãþii organelor nervoase, evitând ºi preîntâm-
vieþile noastre ºi ale celor din jurul nostru, modul în care pinând efectele factorilor de risc (tabelul 2.17).
A
Tabelul 2.17. Factorii de risc ºi efectele acestora asupra sistemului nervos
Factorii de risc Efectele
IC

– leziuni ale organelor nervoase

– mecanici, fizici: accidente, radiaþii – paralizii
– moarte
CT

– stare de ebrietate, tulburãri de comportament, de vãz,

de auz, intoxicaþii
– chimici: alcoolul, nicotina din þigãri, cofeina din cafea,
– tulburãri de memorie, de vedere, obosealã nervoasã
drogurile, excesul de medicamente
DA

– insomnie, delir, pierderea cunoºtinþei

– tulburãri de comportament, vizuale, auditive, agitaþie,
insomnii, violenþã

– biologici: virusuri, bacterii, viermi intestinali – leziuni ale organelor nervoase

– infecþii ale meningelor
DI

creier
Viaþa modernã, agitatã, oboseºte sistemul nervos,
fiind una dintre cauzele afectãrii sãnãtãþii mentale, care scalp
este ameninþatã ºi de o activitate intelectualã neechili-
A

bratã, desfãºuratã în salturi, fãrã un antrenament cutie

constant. cranianã
UR

Oboseala nervoasã se manifestã prin scãderea

puterii de concentrare, precum ºi a puterii de muncã.
Oboseala nervoasã conduce la depresie nervoasã,
caracterizatã de incapacitatea de a finaliza munca
începutã ºi de apatie ºi tristeþe.
IT

Evitarea oboselii nervoase se poate realiza prin:

respectarea orelor de somn, disciplinarea efortului a) b)
intelectual, activitãþi în aer liber: ca plimbãri, excursii Fig. 2.33. Hemoragie cerebralã
ED

sau diverse activitãþi sportive de agrement. a) vedere macroscopicã; b) imagine tomograficã

48 Biologie
 CĂ
Tabelul 2.18. Afecþiuni ale sistemului nervos
Afecþiune Simptome Cauze Tratament

– contracþii violente, invo-

luntare, ale unuia sau ale tuturor

GI
membrelor sau chiar ale – pusee febrile sau semne ale – la recomandarea ºi sub
Convulsii întregului corp unor boli ca: epilepsia, menin- controlul medicului specialist
– o activitate electricã excesivã gita, encefalita
a creierului, manifestãrile

O
depinzând de ariile corticale
afectate
– nu sunt pe deplin cunoscute; – nu existã niciun tratament care

AG
existã factori care interfereazã
Epilepsie – convulsii, de la câteva secunde cu impulsurile electrice; la nivelul
pânã la câteva minute creierului, se produc descãrcãri
electrice bruºte, excesive ºi de-
zorganizate
sã vindece epilepsia, dar, din
fericire, existã tratamente care
sã controleze apariþia con-
vulsiilor epileptice ºi care pot
preveni repetarea acestora

ED
– febrã, durere a cefei, dureri
– la recomandarea medicului
mari de cap, stãri de vomã, – infecþie viralã ºi bacterianã a
Meningitã meningelor spinale sau cere- – pentru protecþie se recomandã
uneori însoþite de stãri de
vaccinarea
confuzie, somnolenþã, difi- brale

P
cultãþi la mers, convulsii

– febrã, dureri de cap, apetit

ŞI
scãzut, lipsã de energie sau o
stare generalã de rãu, pupile de
– inflamare la nivelul creierului – corticosteroizii, la recoman-
diferite dimensiuni, confuzie,
produsã de un virus, cel mai darea ºi sub supraveghere
dezorientare, convulsii, probleme
Encefalitã periculos fiind virusul HSV (her- medicalã
de auz sau vorbire, halucinaþii,
A
pes simplex), fatal în 50% din
vedere dublã, dificultãþi în miº-
cazuri
carea braþelor sau a picioarelor,
amorþire, pierderi de memorie,
IC

ameþealã etc.

– cefalee violentã, semne

– hipertensiunea arterialã; în – sub supravegherea medicului
CT

meningiene (greþuri, vãrsãturi ºi

Hemoragii durere la flexia cefei) absenþa acesteia, în special sub – adesea recidive
cerebrale – bolnavul îºi pierde rapid vârsta de 40 de ani, o altã cauzã
(fig. 2.33) cunoºtinþa ºi cade într-o comã pot fi malformaþiile vasculare
profundã ºi prelungitã (câteva congenitale (anevrisme sau
angioame), leucemia etc.
DA

zile)
– hemiplegie

– stare de somn, cu ochii închiºi, – stare de inconºtienþã instalatã – la recomandarea ºi sub supra-
Comã nu vorbeºte ºi nu reacþioneazã imediat dupã o traumã cere- vegherea medicului
specific la stimuli bralã
DI

SUMAR
Având în vedere rolurile sistemului nervos, este necesar sã respectãm mãsurile igienice de pãstrare a sãnãtãþii
A

organelor nervoase, evitând ºi preîntâmpinând efectele factorilor de risc: traumatismele, bolile infecþioase,
hemoragiile cerebrale, convulsiile ºi bolile psihice. Marea majoritate a afecþiunilor sistemului nervos întâlnite la
UR

tineri, au drept cauze factorii fiziologici, reprezentaþi de virusuri, bacterii sau paraziþi intestinali. Afecþiunile produse
de aceºtia sunt: meningita, encefalita, convulsiile. O afecþiune destul de frecventã la adulþii de peste 45 de ani, este
hemoragia cerebralã, cauzatã de hipertensiunea arterialã. Aceastã afecþiune se întâlneºte ºi la tineri, însã, în acest
caz, la originea ei stã o modificare vascularã congenitalã sau leucemia.
IT

EVALUARE
1. Care sunt factorii de risc implicaþi în bolile sistemului nervos?
2. Prin ce se deosebesc encefalitele de meningite?
ED

3. Care este atitudinea corectã în cazul apariþiei convulsiilor la o persoanã?

Capitolul 2 49

ANALIZATORII
Analizatorii sunt sisteme complexe, cu un mare
grad de integralitate morfo-funcþionalã, care au rolul
de a recepþiona stimuli specifici, de a genera ºi con-
duce influxuri nervoase ºi de a forma, pe baza analizei
influxurilor nervoase, senzaþii specifice ºi percepþii
conºtiente. Pe baza informaþiilor furnizate de anali-
zatori, organismul se integreazã în mediu, adoptând
comportamentul adecvat schimbãrilor permanente
din jurul sãu. Fiecare analizator este alcãtuit din trei
segmente: periferic, de conducere ºi central.
Segmentul periferic sau receptorul este o struc-
turã specializatã pentru recepþionarea anumitor stimuli,
care sunt variaþii ale diverselor forme de energie
(electromagneticã, mecanicã, termicã, chimicã).
Receptorii convertesc energia stimulilor specifici în
potenþiale de acþiune care vor fi preluate ºi transmise de
segmentul de conducere. Receptorii se clasificã dupã
mai multe criterii. Dupã localizare, pot fi exteroceptori,
proprioceptori ºi interoceptori. Dupã tipul de energie
pe care îl recepþioneazã, receptorii se clasificã în
fotoreceptori (recepþioneazã variaþii ale energiei
electromagnetice), mecanoreceptori (recepþioneazã
variaþii ale energiei mecanice), chemoreceptori
(recepþioneazã anumite substanþe chimice), termo-
receptori (recepþioneazã variaþiile de temperaturã).
Dupã adaptabilitatea lor la stimuli, receptorii pot fi fazici
A
(de exemplu, termoreceptorii), care se adapteazã
rapid (frecvenþa descãrcãrilor potenþialelor de acþiune
IC
ANALIZATORUL CUTANAT
CT
Analizatorul cutanat deserveºte sensibilitãþile
tactilã, termicã, dureroasã, de presiune ºi vibratorie.
Receptorii acestor sensibilitãþi sunt localizaþi în piele,
înveliºul protector al organismului (fig. 2.34).
DA
Pielea este alcãtuiã din trei straturi, dispuse, de la
exterior spre interior, în urmãtoarea ordine: epiderm,
derm ºi hipoderm.
Epidermul este un epiteliu pavimentos pluri-
DI
stratificat, keratinizat, cu o grosime cuprinsã între
0,007 – 0,12 mm. Stratul bazal este compus din celule
vii: keratinocite (produc keratina – proteinã ce con-
ferã impermeabilitatea), melanocite (sintetizeazã
melanina – pigment care coloreazã pielea ºi o prote-
A
jeazã de radiaþiile ultraviolete ale soarelui), celule
granulare nepigmentate (fagociteazã corpi strãini,
UR
inclusiv bacterii, având rol de apãrare), toate având
capacitatea de a se divide intens, regenerând epi-
dermul. Stratul bazal este aºezat pe membrana
bazalã, prin care pãtrund, prin difuziune, substanþe
hrãnitoare de la vasele sangvine ale dermului. Cele-
IT
lalte straturi ale epidermului sunt compuse din celule
moarte, ultimul strat descuamându-se. Epidermul nu
este vascularizat, este strãbãtut de fire de pãr ºi de
ED
canalele glandelor sudoripare ºi conþine numeroase
50
CĂ
scade cu creºterea timpului de acþionare a stimulului) ºi
receptori tonici (de exemplu, receptorii pentru auz)
care se adapteazã greu (descarcã potenþiale cu
GI
frecvenþã constantã pe toatã durata de acþiune a
stimulului). Receptorii nu respectã legea „tot sau nimic“
ºi, la acþiunea stimulului specific cu valoare
O
subliminarã, se produce un potenþial local, numit
potenþial de receptor. La creºterea intensitãþii
stimulului specific, potenþialul de receptor creºte pânã
AG
la atingerea pragului necesar declanºãrii potenþialului
de acþiune. Stimulii cu intensitãþi variabile, determinã
descãrcarea potenþialelor de acþiune cu frecvenþe
variabile. Intensitãþile mari ale stimulilor specifici
determinã ºi frecvenþe mari ale potenþialelor de acþiune,
ED
care vor servi la codificarea stimulilor la nivelul ariilor
corticale specifice.
Segmentul de conducere sau intermediar este
format din cãile senzitivo-senzoriale prin care sunt
transmise impulsurile nervoase generate de receptori,
P
cãtre scoarþa cerebralã. Aceste cãi pot fi directe sau
indirecte. Pe cãile de conducere directe, impulsurile
sunt conduse rapid, iar proiecþia lor este într-o arie
ŞI
corticalã specificã. Pe cãile de conducere indirecte,
impulsurile sunt conduse lent ºi proiectate difuz în
scoarþa cerebralã.
Segmentul central se aflã în cortex, unde
informaþiile primite de la receptori sunt analizate ºi
sintetizate ºi decodificate, rezultând senzaþiile.
terminaþiuni nervoase libere ºi corpusculii tactili
Merkel.
corpusculi Ruffini
fir de pãr
glande
a corpusculi sudoripare
a
Meissner
terminaþii corpusculi
b nervoase Pacini b
libere
corpusculi
Kreuse
c c
Fig. 2.34. Pielea ºi receptorii cutanaþi
a) epiderm; b) derm; c) hipoderm
Dermul este mai gros decât epidermul, fiind
compus din þesut conjunctiv dispus în douã straturi:
stratul papilar spre epiderm ºi stratul reticular spre
hipoderm. Stratul papilar conþine ridicãturi tronconice,
numite papile dermice, vizibile la suprafaþa pielii sub
Biologie

formã de creste papilare, a cãror imprimare
formeazã amprentele. În derm se aflã vase de sânge
ºi limfatice, glande sebacee, foliculi piloºi, canalele
glandelor sudoripare, fibre nervoase libere,
corpusculii Meissner, Krause ºi Ruffini (fig. 2.35).
Hipodermul este compus din þesut conjunctiv lax
ºi adipos în care se aflã glomerulii glandelor sudo-
ripare, receptorii tactili reprezentaþi de terminaþii
nervoase libere, precum ºi receptorii termici, cor-
pusculii Ruffini ºi tactili Pacini (fig. 2.35). În piele se
aflã receptori senzoriali specializaþi pentru recepþio-
narea stimulilor specifici: atingeri, presiuni, vibraþii,
variaþii termice ºi leziuni. Aceºtia sunt prezenþi în
densitate mare la nivelul feþei, palmelor ºi degetelor,
tãlpilor ºi în densitate micã la nivelul trunchiului
ºi membrelor. De asemenea, pielea prezintã anexe
cornoase ºi glandulare. Anexele cornoase sunt
firele de pãr ºi unghiile, iar anexele glandulare sunt
Tabelul 2.19. Receptorii pentru sensibilitãþile tactilã, presionalã ºi vibratorie
Corpuscul Localizare
Terminaþii nervoase libere – epiderm
Corpusculi Meissner – derm în tegumentul fãrã pãr – detecteazã atingeri fine ºi vibraþii cu frecvenþã micã
Discuri Merkel – epiderm
Corpusculi Ruffini – hipoderm ºi derm
Corpusculi Pacini – hipoderm
Corpusculi Krause – derm
A
Segmentul de conducere este reprezentat de
cãile sensibilitãþii exteroceptive tactile (epicriticã ºi
IC
protopaticã) ºi de fibrele senzitive ale nervilor
trigemeni (de la nivelul tegumentului feþei). Seg-
mentul central este situat în girusul postcentral din
CT
lobii parietali ai emisferelor cerebrale.
Sensibilitatea termicã este deservitã de recep-
torii reprezentaþi de terminaþii nervoase libere,
corpusculii Ruffini ºi Krause. Aceºtia sunt stimulaþi
de variaþiile termice ale mediului extern, faþã de tempe-
DA
ratura corpului. Se considerã cã temperaturile mai mici
decât temperatura corpului stimuleazã receptorii
Krause, iar temperaturile mai mari decât temperatura
corpului stimuleazã corpusculii Ruffini. Stimularea
receptorilor termici depinde de suprafaþa de tegument
DI
expusã, de conductivitatea termicã a obiectului aflat în
contact cu tegumentul ºi, bineînþeles, de temperatura
corpului (o persoanã cu febrã mare va avea senzaþia
de frig într-o camerã încãlzitã normal). Corpul uman
A
suportã mai bine variaþiile termice reci, faþã de cele
calde, astfel: faþã de temperatura normalã a corpului
UR
de aproximativ 37oC, ne simþim bine într-o camerã la
18 – 20oC ºi suportãm foarte greu temperaturi de
40 – 45oC (crescute cu doar 3 – 8oC faþã de 37oC).
Segmentul de conducere este reprezentat de
cãile sensibilitãþii termice ºi de fibrele senzitive ale
IT
nervilor trigemeni (de la tegumentul feþei). De la cãile
de conducere, prin conexiuni talamo-hipotalamice ºi
cortico-hipotalamice, informaþiile ajung la centrii
ED
termoreglãrii din hipotalamus care, în funcþie de
Capitolul 2
CĂ
glandele sebacee, glandele sudoripare ºi glandele
mamare.
Sensibilitatea tactilã, presionalã ºi vibratorie
este deservitã de receptorii reprezentaþi de terminaþii
nervoase libere ºi de corpusculi. Aceºtia sunt sti-
GI
mulaþi de deformãrile superficiale ale tegumentului,
profunde, repetate sau nu. Caracteristicile acestor
receptori sunt sintetizate în tabelul 2.19.
O
discuri
Merkel
AG
corpusculi
Krause
ED
corpusculi Pacini
Fig. 2.35. Receptorii tactili ºi termici
Funcþii
P
– detecteazã atingerile ºi presiunile
– detecteazã atingeri puternice
ŞI
– detecteazã presiuni mari ºi vibraþii cu frecvenþã mare
– detecteazã presiuni ºi întinderi
– detecteazã presiuni slabe ºi vibraþii cu frecvenþã micã
situaþie, vor determina adaptarea prin piloerecþie,
frisoane sau prin vasodilataþie ºi transpiraþie.
Segmentul central este situat în girusul post-
central din lobii parietali ai emisferelor cerebrale.
Sensibilitatea dureroasã, deservitã de receptorii
tegumentari, are segmentul periferic reprezentat de
terminaþiunile nervoase libere. Acestea sunt stimu-
late de leziuni celulare produse de diverºi stimuli
mecanici, chimici, termici etc. Receptorii pentru durere
se aflã ºi în organele interne, excepþie fãcând þesutul
nervos al encefalului. De altfel, orice receptori stimulaþi
excesiv de stimulul specific, genereazã impulsuri care
vor determina senzaþii de durere, cum ar fi vederea
unei lumini foarte puternice sau contactul îndelungat al
pielii cu un corp foarte rece, cum este un cub de
gheaþã.
Segmentul de conducere este reprezentat de
cãile sensibilitãþii dureroase (spinotalamice laterale)
ºi de fibrele senzitive ale nervilor trigemeni (de la
tegumentul feþei). Segmentul central este situat în
girusul postcentral din lobii parietali ai emisferelor
cerebrale.
Valoarea protectivã a receptorilor pentru durere,
numiþi ºi nocireceptori, este evidentã, ei semnalizând
pericolele. Aceºti receptori au o foarte redusã adap-
tare la stimuli, astfel cã declanºeazã impulsuri conti-
nue cãtre centrii corticali, atât timp cât acþioneazã
stimulii. Nocireceptorii viscerali sunt stimulaþi ºi de
spasme musculare, diverse substanþe chimice ºi chiar
de scãderea aportului de sânge dintr-un anumit organ.
51
 CĂ
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
Tabelul 2. 20. Afecþiuni ale pielii
Afecþiune Simptome Cauze Tratament

GI
– ciuperci microscopice (Tinea
pedis, Tinea facies, Candida
albicans) favorizate de cãldurã,
Micozã – cojirea pielii, iritaþii, umiditate, încãlþãminte prea – antimicotice recomandate de medic

O
(fig. 2.36) mâncãrimi ºi crãpãturi, strâmtã dupã investigaþii de specialitate
mai ales între degete – se transmite de la animalele de – tratamentul poate dura între 9– 12
companie ºi de la persoane luni

AG
bolnave sau obiecte ale aces-
tora

– secreþia crescutã de sebum

blocheazã canalul de excreþie al – indicat de medicul dermatolog,
glandelor sebacee ºi apar punc-

ED
tele negre, iar instalarea ºi multi-
– leziuni ale pielii feþei, plicarea bacteriei Propioni
Acnee trunchiului, mai ales pe bacterium acnes în foliculul pilos
spate, dar ºi la nivelul produce inflamaþia ºi apariþia co-
pielii capului ºurilor purulente ºi a nodulilor
dureazã 6 – 8 luni, iar dupã vindecare,
trebuie continuate mãsurile de evitare
a recidivei
– acneea poate fi prevenitã prin curã-
þarea zilnicã a tenului cu o loþiune anti-
bacterianã care înlãturã sebumul, bac-

P
roºii teriile ºi celulele moarte care deter-
– factorii care agraveazã acneea minã apariþia coºurilor
sunt igiena precarã, stresul,

ŞI
consumul de cafea, tutunul

– leziuni purulente ale – infecþie viralã cu virusurile – auto-medicaþie cu unguent local

buzelor sau leziuni
Herpes
purulente ale orga-
nelor genitale anexe
– inflamaþii localizate
IC
strict superficial, la su-
Piodermite prafaþa tegumentului, în
jurul unui orificiu foli-
cular
CT
Herpes simplex 1 ºi 2, transmisã (Acyclovir) pentru herpesul buzelor
de la persoane contaminate, prin – tratament recomandat de medicul
nerespectarea regulilor de specialist în cazul herpesului genital
A
igienã
– infecþii provocate de bacterii – indicat în formele însoþite de febrã ºi
piogene, dintre care, cel mai constã în antibiotice cu spectru larg de
frecvent, sunt implicaþi stafilo- acþiune, iar local, aplicarea de com-
cocii ºi streptococii patogeni prese umede antiinflamatorii

Regiunea 7cm 5cm 2,5cm 1,5cm 10mm 1mm 0,5mm

corpului
Vârful
limbii
DA

Buza
superioarã
Buza
inferioarã
Palmã
DI

Fig. 2.36. Micoze

a) a piciorului; b) a feþei Antebraþ
Coapsã
Aplicaþii practice
Spate
A

1. Determinarea sensibilitãþii tactile a diverselor

zone receptoare
UR

Materiale necesare: un voluntar, riglã, compas.
Mod de lucru:
1. Voluntarul va þine ochii închiºi în timpul investigaþiei.
2. Vor fi aplicate pe diverse zone ale corpului, (conform
tabelului urmãtor), cele douã braþe ale compasului,
IT
Rezultate: voluntarul a simþit douã atingeri atunci
când braþele compasului erau depãrtate la distanþe
mici în zonele limbã, buze ºi palme, în timp ce la nivelul
braþelor, coapselor ºi spatelui, numai atingerile cu
braþele compasului mai depãrtate au determinat

variind depãrtarea acestora de la 0,5 mm pânã la 7 cm. perceperea a douã contacte.

3. Se va marca, în cãsuþa corespunzãtoare din tabel, Concluzie: corpusculii tactili sunt distribuiþi inegal în
depãrtarea cea mai micã a braþelor compasului, la tegument, fiind mai numeroºi în zona feþei ºi palmelor
ED

care voluntarul a simþit douã atingeri. ºi mai rari în tegumentul membrelor ºi trunchiului.
52 Biologie

2. Determinarea sensibilitãþii termice ºi dureroase
Materiale necesare: voluntar, cuburi mari de gheaþã,
vase, apã caldã, rece ºi foarte rece, termometru.
Mod de lucru: puneþi în vase diferite: gheaþã, apã
caldã, rece ºi foarte rece. Verificaþi temperatura apei
cu ajutorul termometrului.
a) Voluntarul va þine mâinile în apa din vase, în
urmãtoarea ordine: rece, caldã, foarte rece ºi, în final,
rece. Va fi întrebat ce senzaþie are.
b) Timp de 5 – 10 minute, voluntarul va þine în mânã
cuburi de gheaþã ºi va fi rugat sã descrie senzaþiile
percepute.
Rezultate: veþi constata cã la trecerea de la apã foarte
rece la rece, senzaþia perceputã va fi de cald, demon-
strând cã senzaþia termicã este subiectivã, deter-
minatã de temperatura segmentului expus la stimul.
SUMAR
Analizatorii sunt sisteme complexe care recepþioneazã stimuli specifici din mediu, genereazã ºi conduc influxuri
nervoase ºi formeazã senzaþii specifice ºi percepþii conºtiente. Fiecare analizator este alcãtuit din trei segmente:
periferic, de conducere ºi central. Analizatorul cutanat deserveºte sensibilitãþile tactilã, termicã, dureroasã, de
presiune ºi vibratorie. Receptorii acestor sensibilitãþi sunt localizaþi în piele, înveliº protector al organismului alcãtuit
din trei straturi: epiderm, derm ºi hipoderm. Nerespectarea regulilor de igienã creºte riscul îmbolnãvirilor pielii, cele
mai frecvente boli fiind cele produse de ciuperci – micozele, bacterii – acneea, piodermitele ºi virusuri – herpesul.
ŞI
EVALUARE
1. Explicaþi rolul segmentului receptor al analizatorilor.
2. Care este importanþa tipului de adaptare a nocireceptorilor?
3. Care sunt cele mai frecvente cauze de îmbolnãvire a pielii?
A
IC
ANALIZATORUL VIZUAL
Simþul vãzului este simþul nostru dominant, 70%
dintre receptorii corpului uman se aflã în globii oculari
CT
ºi aproximativ 50% din suprafaþa cortexului cerebral
este implicatã în diverse procese de prelucrare a
informaþiilor vizuale. Receptorii vizuali se aflã în ochi.
Ochii sunt alcãtuiþi din doi globi oculari ºi organe
anexe, în perechi. Anexele oculare sunt pleoapele,
DA
genele, sprâncenele ºi glandele lacrimale, care au rol
de protecþie, precum ºi muºchii extrinseci ai globului
ocular, care au rol de miºcare. Globul ocular este un
organ aproximativ sferic, cu diametrul de 2,5 cm, loca-
lizat în orbite, acoperit parþial pe faþa anterioarã de o
DI
mucoasã numitã conjunctivã, care se continuã sub
pleoape, cãptuºindu-le.
Structura globului ocular. Având forma aproape
sfericã, globul ocular prezintã doi poli: punctul situat în
A
centrul feþei anterioare se numeºte pol anterior, iar
punctul situat în centrul feþei posterioare se numeºte
UR
pol posterior. Linia imaginarã care uneºte cei doi poli
se numeºte ax optic. Pereþii globului ocular sunt
constituiþi din trei tunici (fig. 2.37), dispuse, de la
exterior spre interior, astfel: externã, medie ºi internã.
Tunica externã este compusã din douã regiuni:
IT
anterior este corneea transparentã, avascularã, dar
cu numeroase fibre nervoase ºi posterior este
sclerotica, opacã, alb-sidefie, perforatã posterior de
ED
fibrele nervului optic.
Capitolul 2
CĂ
Pe mãsurã ce timpul trece, senzaþia de rece se tran-
sformã în senzaþie de durere, demonstrând cã, dacã
intensitatea stimulului specific este mare, senzaþia
produsã de acesta este de durere, deci receptorul
termic devine ºi nocireceptor.
GI
3. Evidenþierea specificitãþii amprentelor digitale
Materiale necesare: hârtie albã, tuº, voluntari.
O
Mod de lucru: aplicaþi tuº pe degetele voluntarilor ºi
imprimaþi urmele degetelor pe foi albe, respectând
aceeaºi ordine a degetelor, începând cu cele de la o
AG
mânã ºi continuând cu cele ale celeilalte.
Comparaþi imprimãrile obþinute de la voluntari.
Încercaþi sã identificaþi asemãnãri ºi deosebiri. Puteþi
încerca acest experiment cu membrii familiei. Com-
paraþi ºi identificaþi asemãnãri ºi deosebiri.
ED
P
corp vitros
cornee
corp ciliar
scleroticã
cristalin coroidã
retinã
fovea centralã
iris
pupilã
camera nerv optic
anterioarã
camera posterioarã
Fig. 2.37. Structura globului ocular
Tunica medie – coroida, numitã ºi vascularã,
datoritã numeroaselor vase de sânge pe care le
conþine, alãturi de pigmenþii proveniþi din retinã. Anterior,
coroida conþine corpul ciliar, compus din muºchii
ciliari ºi procesele ciliare ºi irisul – muºchi compus
din fibre netede radiare ºi circulare, perforat de orificiul
numit pupilã, care regleazã cantitatea de luminã ce
pãtrunde în globul ocular. Cavitatea din globul ocular
situatã între faþa anterioarã a irisului ºi faþa internã
a corneei se numeºte camerã anterioarã, iar cea
situatã între faþa anterioarã a cristalinului ºi faþa poste-
rioarã a irisului se numeºte camerã posterioarã.
53

De muºchii ciliari se prinde, prin ligament suspensor,
cristalinul – lentilã biconvexã compusã dintr-un gel
dens, conþinut într-o capsulã membranoasã transpa-
rentã. Muºchii ciliari au rolul de a modifica gradul de
curburã al cristalinului, iar procesele ciliare au rolul de a
secreta umoarea apoasã, lichid care umple camerele
anterioarã ºi posterioarã ale globului ocular ºi asigurã
nutriþia prin difuziune a tuturor mediilor transparente.
Tunica internã – retina este membrana fotosen-
sibilã, deoarece conþine receptorii vizuali ºi o parte
dintre neuronii care constituie calea de conducere
a analizatorului vizual. Retina prezintã douã regiuni:
posterior retina vizualã (fig. 2.38) ºi anterior retina
oarbã.
fovea centralã
pata oarbã
pata galbenã
Fig. 2.38. Retina vizualã
Retina vizualã prezintã, în dreptul axului optic,
macula lutea (pata galbenã) cu mare densitate de
celule cu conuri ºi care prezintã central o depresiune
numitã fovea centralã, unde se gãsesc exclusiv
celule cu conuri. Medial ºi inferior de pata galbenã,
IC
retina vizualã conþine pata oarbã, regiune lipsitã de
fotoreceptori, care reprezintã locul prin care nervul
optic pãrãseºte globul ocular, iar arterele oculare
pãtrund în globul ocular. Retina este compusã din 10
CT
straturi de celule (fig. 2.39), dintre care, cele mai
importante, din punct de vedere funcþional, sunt
celulele fotoreceptoare, celulele bipolare ºi
celulele multipolare. Camera situatã în spatele
DA
cristalinului conþine corpul vitros, transparent ºi de
consistenþã gelatinoasã.
celule pigmentare
DI
celule
fotoreceptoare
celule
A
bipolare
UR
celule
ganglionare
multipoalre
Fig. 2.39. Tunica internã – retina
IT
Focalizarea imaginilor pe retinã este datoratã
aparatului optic al globului ocular, compus din
ED
totalitatea mediilor transparente: cornee, umoarea
54
CĂ
apoasã, cristalin ºi corpul vitros. La trecerea prin
aceste medii, razele de luminã suferã devieri sau
refracþii, datoritã diferenþelor de densitate dintre aer,
cornee, umoarea apoasã, cristalin ºi corpul vitros.
Puterea de refracþie a corneei ºi a umorilor este
GI
constantã, în timp ce cristalinul, elastic, îºi modificã
activ convexitatea, asigurând astfel focalizarea
razelor pe retinã în fovea centralã (fig. 2.40).
O
AG
a) b)
ED
Fig. 2.40. Focalizarea razelor pe retinã
a) vedere distanþã; b) vedere de aproape
Focalizarea pentru vederea la distanþã. Ochiul
uman normal – emetrop este adaptat pentru vederea
la distanþã. Pentru a vedea clar un obiect situat la o
P
distanþã mai mare de 6 m, trebuie doar sã îndreptãm
ambii ochi cãtre acel obiect (act reflex, declanºat de
stimuli de la nivelul retinei ºi efectuat de muºchii
ŞI
extrinseci ai globului ocular, inervaþi de nervii cranieni
III, IV ºi VI), sistemul mediilor transparente ale ochiului
având o putere de convergenþã care determinã foca-
lizarea la aproximativ 17 mm în spatele cristalinului,
A
adicã exact pe retinã. Cristalinul este o lentilã bicon-
vexã, iar imaginea formatã de aceasta este realã, mai
micã ºi rãsturnatã. La trecerea printr-o lentilã
biconvexã, razele paralele ale unui fascicul de luminã
sunt refractate într-un punct numit focar principal,
aflat pe axul care trece prin centrul lentilei ºi înapoia
acesteia. Distanþa dintre lentilã ºi focarul principal se
numeºte distanþã focalã, care la ochiul emetrop este
de 17 mm, fiind în perfectã concordanþã cu puterea de
convergenþã a aparatului optic. Pentru ochiul emetrop,
6 m reprezintã punctum remotum, distanþã dincolo
de care, fãrã nicio modificare a curburii cristalinului,
imaginile sunt focalizate pe retinã. În timpul vederii la
distanþã, muºchii ciliari sunt complet relaxaþi, iar
cristalinul are cea mai micã grosime ºi, ca urmare, are
ºi cea mai micã putere de refracþie.
Focalizarea pentru vederea la aproape. Razele
de luminã de la un obiect situat la o distanþã mai micã
de 6 m, sunt deviate pe mãsurã ce obiectul respectiv se
apropie de ochi ºi sunt focalizate într-un punct mai
îndepãrtat faþã de cristalin. Din acest motiv, vederea de
aproape necesitã ajustãri active realizate de ochi. În
acest caz, pentru focalizarea razelor pe retinã sunt
declanºate trei procese: acomodarea cristalinului,
constricþia pupilei ºi convergenþa axelor globilor
oculari. Aceste procese sunt acte reflexe.
Acomodarea cristalinului determinã creºterea
puterii de refracþie a cristalinului. Prin contracþia muº-
chilor ciliari, corpul ciliar este tras anterior ºi spre interior,
cãtre iris ºi, ca urmare, elibereazã de sub tensiune liga-
mentul suspensor al cristalinului. Astfel, nefiind întins,
Biologie

cristalinul elastic se retrage ºi se bombeazã, asigurând
scurtarea distanþei focale ºi focalizarea imaginii obiec-
tului apropiat pe retinã. Punctul cel mai apropiat de ochi,
la care cristalinul atinge gradul maxim de bombare ºi
imaginile sunt focalizate clar pe retinã, se numeºte
punctum proximum. Acest punct se modificã, fiind
situat la aproximativ 10 cm la tineri ºi depãrtându-se
treptat, odatã cu înaintarea în vârstã. Elasticitatea crista-
linului se diminueazã cu vârsta, multe persoane cu
vârste de peste 50 de ani pierd capacitatea cristalinului
de a se acomoda, afecþiune numitã presbitism.
Constricþia pupilei, prin contracþia muºchilor
circulari ai irisului, intensificã efectul acomodãrii, prin
prevenirea pãtrunderii în globul ocular a celor mai
divergente raze. Razele foarte divergente vor trece
prin marginea extremã a cristalinului ºi nu vor putea fi
focalizate adecvat, putând produce un efect de înceþo-
ºare a vederii. Constricþia pupilei este un act reflex, cu
centrul în nucleul accesor al oculomotorului, situat în
mezencefal.
Convergenþa axelor oculare este cu atât mai
pronunþatã, cu cât obiectul privit este mai apropiat.
Acest efect este controlat printr-un arc reflex somatic,
care determinã contracþia muºchilor drepþi interni iner-
vaþi de perechea a treia de nervi cranieni oculomotori.
Cititul este o activitate care necesitã permanenta
acomodare a cristalinului, constricþia pupilei ºi con-
vergenþa axelor oculare care, realizate pe perioade
A
prelungite, obosesc muºchii ochilor ºi pot determina
afecþiuni ale ochilor. Este recomandat ca, atunci când
citiþi mai mult timp, sã faceþi pauze scurte, în care sã
IC
priviþi în depãrtare, pentru a permite relaxarea
muscularã.
Defectele vederii (fig. 2.41), provocate de focali-
CT
zarea incorectã, pot fi determinate de hipo- sau de
hiperconvergenþa cristalinului sau de anomalii struc-
turale ale globului ocular. Cele mai frecvente astfel de
defecte sunt miopia, hipermetropia ºi astigmatismul.
Miopia se manifestã prin vederea neclarã a obiectelor
DA
privite, datoritã focalizãrii fasciculelor de raze înaintea
retinei. Acest fapt este determinat fie de exagerarea
curburii cristalinului, fie de un ax optic mai mare decât
normal. Miopia se corecteazã cu lentile biconcave
DI
divergente, care împing focarul principal pe retinã.
Hipermetropia se maniferstã prin vederea neclarã a
obiectelor privite datoritã focalizãrii fasciculelor de raze
înapoia retinei. Acest fapt este datorat fie diminuãrii
convexitãþii cristalinului, fie unui ax optic mai scurt
A
decât normal. Hipermetropia se corecteazã cu lentile
biconvexe convergente, care aduc focarul principal
UR
pe retinã. Astigmatismul se manifestã tot prin vedere
neclarã, cauzatã de formarea mai multor focare pe
retinã ºi suprapunerii imaginilor, cu apariþia unei imagini
cu contur neclar. Acest fapt este provocat de existenþa
unor defecte de sfericitate ale corneei ºi se corecteazã
IT
cu lentile cilindrice.
Perceperea luminii ºi a culorilor. Ochiul uman
recepþioneazã radiaþiile electromagnetice cu lungimi de
ED
undã între 400 ºi 700 nm, adicã lumina vizibilã. Dacã nu
Capitolul 2
ochi normal
CĂ
miopie corectarea miopiei
GI
luminã
hipermetropie corectarea hipermetropiei
O
Fig. 2.41. Defectele vederii
a) ochi normal; b) miopie; c) hipermetropie
AG
întâlnesc niciun obstacol, aceste radiaþii strãbat mediul
în linie dreaptã, iar la întâlnirea cu diverse corpuri,
suferã fenomenele de refracþie sau reflexie, în funcþie
de calitãþile corpurilor: transparente sau opace. Astfel,
ED
razele de luminã pot fi refractate, dacã trec prin medii
transparente, cu alte densitãþi faþã de cea a aerului ºi
sunt reflectate sau absorbite, dacã întâlnesc medii
netransparente. Când obiectul absoarbe toate radiaþiile
spectrului vizibil ne apare negru ºi când le reflectã pe
P
toate, îl vedem alb. Când un obiect este perceput de o
anumitã culoare, de exemplu, verde, înseamnã cã
acesta absoarbe toate celelalte radiaþii ºi le reflectã
ŞI
numai pe cele verzi.
Fotoreceptorii detecteazã fotonii de luminã cu
ajutorul pigmenþilor pe care îi conþin. Pigmenþii din
celulele cu conuri ºi bastonaºe provin din carotenul
sintetizat de plante ºi introdus în organism odatã cu
hrana. Pigmentul vizual din fotoreceptorii ochiului
uman este compus dintr-un fragment de caroten numit
cis-retinal, ataºat de o proteinã numitã opsinã. Sunt
mai multe tipuri de opsine, fiecare tip absoarbe dife-
renþiat anumite radiaþii ale spectrului vizibil. La recep-
þionarea fotonilor de luminã, pigmentul fotosensibil
suportã o modificare a formei (izomerie) ºi cis-retinalul
trece în forma trans-retinal, care determinã, conse-
cutiv, ºi modificarea formei proteinei de care este
ataºat, fapt care declanºeazã un lanþ de evenimente ce
vor conduce la modificarea potenþialului de membranã
ºi la generarea unui impuls nervos.
Segmentul periferic al analizatorului vizual este
localizat în retinã ºi compus din celulele fotorecep-
toare cu bastonaºe ºi cu conuri (fig. 2.42), care sunt
celule nervoase modificate.
Celulele cu bastonaº, în numãr de circa 125 de
milioane, conþin, în porþiunea perifericã, în formã de
bastonaº, pigmentul rodopsinã. Aceste celule sunt
adaptate pentru vederea nocturnã acromaticã, având
un prag de excitabilitate scãzut ºi, astfel, sunt excitate
de un singur foton de luminã. Rodopsina este com-
pusã din cis-retinal ºi un tip de opsinã. Rodopsina
absoarbe radiaþiile cu lungimea de undã de 500 nm.
Celulele cu conuri sunt în numãr de 6 – 7
milioane, fiind mai numeroase în pata galbenã; sunt
singurele celule receptoare din fovea centralã. În
prelungirea lor, de formã conicã, se aflã un pigment
fotosensibil numit fotopsinã, compusã din cis-retinal
ºi diverse tipuri de opsinã. Celulele cu conuri sunt
55

sensibile la lumina diurnã, având un prag de excita-
bilitate ridicat. Vederea color este datoratã existenþei a
trei tipuri de celule cu conuri, fiecare posedând diferite
variante ale proteinei opsinã. Forma diferitelor opsine
afecteazã flexibilitatea pigmentului ataºat, schimbând
lungimea de undã a radiaþiilor pe care le absorb. Cele
trei tipuri de celule cu conuri absorb radiaþiile cu lungimi
de undã de 455 nm – corespunzãtoare luminii albastre,
530 nm – corespunzãtoare
luminii verzi ºi 625 nm – cores-
punzãtoare luminii roºii. Prin
compararea intensitãþii sem-
nalelor provenite de la cele trei
tipuri de celule cu conuri,
scoarþa cerebralã poate „cal-
cula“ intensitatea radiaþiei celulã celulã
cu bastonaº cu con
luminoase a spectrului vizibil
pentru perceperea tuturor Fig. 2.42. Celulele
culorilor.
fotoreceptoare
Adaptarea la luminã ºi întuneric. Rodopsina
este extrem de sensibilã; chiar ºi lumina stelelor deter-
minã, în întunericul nopþii, descompunerea unor mole-
cule. Atâta timp când lumina are intensitate micã, un
numãr relativ scãzut de celule cu conuri din retinã
continuã sã recepþioneze stimulii luminoºi. La luminã
intensã, în bastonaºe, rodopsina se descompune rapid
ºi aceºti fotoreceptori devin nefuncþionali, începând sã
rãspundã la stimulii luminoºi celulele cu conuri.
A
Adaptarea la luminã se realizeazã atunci când
trecem de la întuneric la luminã, ca la ieºirea dintr-o
IC
salã de cinematograf. În primele momente suntem
orbiþi ºi nu vedem decât o luminã puternicã, albã,
deoarece sensibilitatea retinei este adaptatã încã
pentru lumina slabã ºi, atât conurile, cât ºi bastonaºele,
CT
sunt puternic stimulate, fapt ce determinã descom-
punerea instantanee a pigmenþilor, producând o
bombardare cu semnale ºi senzaþia de luminã strã-
lucitoare. În aceste condiþii, sensibilitatea retinei scade
DA
dramatic, fotoreceptorii se adapteazã, trecând rapid de
la sistemul celulelor cu bastonaºe, la cel al celulelor cu
conuri. În aproximativ 60 de secunde, conurile sunt
suficient de excitate de lumina puternicã ºi vor prelua
funcþia receptoare. În urmãtoarele 10 – 15 minute,
DI
vederea color ºi acuitatea vizualã se îmbunãtãþesc,
sensibilitatea bastonaºelor este pierdutã, dar acuitatea
vizualã este dobânditã.
Adaptarea la întuneric se instaleazã atunci când
A
trecem dintr-o zonã puternic luminatã, într-una întu-
necatã. Iniþial, nu vedem nimic, deoarece celulele cu
conuri înceteazã sã mai funcþioneze, datoritã lipsei
UR
excitantului specific, ºi bastonaºele sunt inactive,
deoarece pigmenþii lor sunt descompuºi în urma
expunerii la luminã puternicã. În timp, la întuneric se
reacumuleazã rodopsina ºi sensibilitatea bastona-
IT
ºelor creºte. În circa 20 – 30 minute, se reface sufi-
cientã rodopsinã, pentru a putea asigura adaptarea
vederii în întuneric. În mod reflex, în diferite condiþii de
ED
iluminare, se modificã ºi diametrul pupilar, care
56
CĂ
regleazã astfel cantitatea de luminã care este lãsatã
sã pãtrundã în globul ocular.
Segmentul de conducere sau calea vizualã
(fig. 2.43.) este constituit din trei neuroni. Primul
neuron este neuronul bipolar, al doilea neuron este
GI
neuronul ganglionar, ambii fiind situaþi în retinã.
O
AG
corp
glob nerv cortex
ocular optic geniculat vizual
lateral
ED
Fig. 2.43. Segementul de conducere al analizatorului vizual
Mai multe celule cu bastonaº fac sinapsã cu o
celulã bipolarã, iar mai multe celule bipolare fac
sinapsã cu o celulã multipolarã, fenomen numit
P
convergenþã. Fiecare celulã cu con din fovea
centralã face sinapsã cu o singurã celulã bipolarã,
care, la rândul ei, face sinapsã cu o singurã celulã
ŞI
multipolarã. Axonii neuronilor ganglionari converg ºi
formeazã nervul optic, care pãrãseºte globul ocular
la nivelul petei oarbe. Dupã un scurt traseu, fibrele
nervilor optici, provenite din jumãtatea medialã a
fiecãrui glob ocular, se încruciºeazã la nivelul
chiasmei optice. Dincolo de aceasta, influxurile
nervoase sunt conduse prin tracturile optice, fiecare
tract optic conþinând fibre provenite din jumãtatea
lateralã (temporalã) a globului ocular de pe aceeaºi
parte ºi fibre provenite din jumãtatea medialã
(jumãtatea nazalã) a globului ocular de pe partea
opusã. Perechea de tracturi optice se întinde posterior
în jurul hipotalamusului ºi trimit majoritatea axonilor lor
în corpii geniculaþi laterali ai metatalamusului,
unde se aflã al treilea neuron al cãii optice. Unele fibre
ale tractului optic trimit ramuri în trunchiul cerebral, la
coliculii cvadrigemeni superiori, centrii reflexelor de
orientare a globilor oculari. Alte colaterale ale tractului
optic ajung la mezencefal, la centrii care regleazã
diametrul pupilar ºi altele la hipotalamus, la centrii
împlicaþi în reglarea ritmului nictemeral (alternanþa
somn-veghe).
Segmentul central. Axonii metatalamusului se
proiecteazã în aria vizualã primarã, situatã pe faþa
medialã a lobului occipital, de-o parte ºi se alta a
ºanþului numit scizura calcarinã. Aici, influxurile ner-
voase pornite de la nivelul fotoreceptorilor sunt trans-
formate în senzaþii de luminã, culoare, formã, adicã se
realizeazã percepþia vizualã conºtientã. La nivelul ariei
vizuale primare are loc reunirea imaginilor proiectate
pe cele douã retine ºi, totodatã, îndreptarea lor. Fuzi-
unea corticalã a imaginilor proiectate pe cele douã
retine asigurã vederea tridimensionalã, care face posi-
bilã aprecierea localizãrii obiectelor în spaþiu ºi a
distanþelor. Aria vizualã primarã este conectatã cu
Biologie

ariile vizuale secundare din alþi lobi ai emisferelor,
unde informaþiile vizuale sunt procesate. Astfel, ariile
vizuale secundare din lobul temporal sunt specia-
lizate în identificarea obiectelor percepute, iar ariile
vizuale secundare din lobul parietal sunt specia-
CĂ
incizeazã sclerotica, folosind bisturiul sau o lamã de ras,
pânã la coroidã. Se introduce vârful foarfecii în incizie ºi
se secþioneazã pe linia ecuatorialã, obþinându-se douã
emisfere, una anterioarã cu corneea ºi alta posterioarã
cu nervul optic. Pentru observarea coroidei, care aderã

GI
lizate în perceperea locaþiei spaþiale a obiectelor uºor la scleroticã, se pot efectua secþiuni în jumãtatea
percepute. Rezultatele procesãrii informaþiilor din posterioarã a scleroticii, de la linia ecuatorialã spre
aceste arii vizuale secundare sunt apoi trecute nervul optic. Îndepãrtând sclerotica posterioarã, se

O
cortexului frontal, care va coordona activitãþi ca observã coroida brunã, deoarece pe faþa ei dinspre
apucarea unui obiect sau deplasarea în spaþiu printre retinã are intim aderent stratul de celule pigmentare ale
obiectele înconjurãtoare etc., activitãþi care reclamã retinei. Printr-o secþiune pânã la cornee, prin jumãtatea

miºcarea permanentã a ochilor pentru constanta
stimulare a receptorilor, precum ºi participarea a 1/3
din cortex pentru prelucrarea informaþiilor furnizate de
fotoreceptorii retinieni.
AG
anterioarã a scleroticii, este îndepãrtatã sclerotica
anterioarã, împreunã cu corneea. Prin aceastã operaþie
se scurge umoarea apoasã, datoritã deschiderii came-
relor pe care le ocupã aceasta. Se identificã irisul ºi
pupila cu contur în formã de piºcot; apoi se înde-

Aplicaþii practice
1. *Disecþia globului ocular
Materiale necesare: ochi de vacã, trusã de disecþie,
tavã de disecþie, fragment de hârtie cu text tipãrit.
Mod de lucru: cu instrumentele din trusa de
ED
pãrteazã irisul ºi se plaseazã pe o lamã. Se desprinde
cristalinul ºi se plaseazã pe textul de pe hârtie,
observând cã literele sunt mãrite; se identificã umoarea
sticloasã ºi se îndepãrteazã ºi aceasta; apoi se observã
retina, identificându-se pata galbenã, ce apare cu irizaþii

P
disecþie se curãþã globul ocular de grãsime, þesut metalice ºi pata oarbã, unde se concentreazã fibrele
conjunctiv ºi muºchii extrinseci. Pe linia ecuatorialã se nervului optic.

ŞI
A
IC

2. Determinarea câmpului vizual

CT

Materiale necesare: cretã, tablã neagrã, voluntar. Dupã marcarea punctelor pe

Mod de lucru: se traseazã pe tablã roza vântului, cu fiecare axã, se unesc, ºi se
centrul la nivelul pupilelor voluntarului. Acesta are un obþine o arie care reprezintã
ochi acoperit ºi este aºezat la 15 cm de tablã, privind proiecþia câmpul vizual
DA

cu un singur ochi exact în centrul rozei vânturilor. De la monocular al voluntarului,

periferie spre centru, deplasaþi pe fiecare axã a rozei care depinde de suprafaþa
vânturilor o bucatã de cretã ºi marcaþi punctul în care de rãspândire a receptorilor
voluntarul anunþã cã a vãzut culoarea albã a cretei. în retinã.
DI

SUMAR
Ochii sunt alcãtuiþi din doi globi oculari ºi organe anexe în perechi. Pereþii globului ocular sunt constituþi din trei
tunici, dispuse de la exterior spre interior, astfel: sclerotica, coroida ºi retina. Mediile transparente, corneea,
umoarea apoasã, cristalinul ºi corpul vitros, au rolul de a focaliza razele de luminã pe retinã, unde se aflã
A

fotoreceptorii – segmentul periferic al analizatorului vizual. Fotoreceptorii sunt celulele cu conuri ºi bastonaºe în
care se aflã pigmenþi sensibili care absorb lumina ºi, ca urmare, se descompun, declanºând un lanþ de reacþii, în
UR

urma cãrora este generat un influx nervos. Segmentul de conducere este compus din trei neuroni: primul –
neuronii bipolari, al doilea – neuronii ganglionari din retinã, nervul optic, tractul optic ºi al treilea neuron – din
metatalamus, corpii geniculaþi laterali. Segmentul central este compus din aria vizualã primarã din lobii occipitali ºi
ariile vizuale secundare aflate în ceilalþi lobi ai emisferelor cerebrale.
IT

EVALUARE
1. Descrieþi procesul de acomodare.
2. Dacã o persoanã nu percepe culorile roºu ºi verde, s-ar vindeca prin consumul de morcovi? Explicaþi.
ED

3. Indicaþi situaþiile în care se utilizeazã cele trei tipuri de lentile pentru corectarea vederii.
Capitolul 2 57

NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE A OCHILOR
Ochii pot fi afectaþi de diferiþi factori nocivi sau
dereglãri ale componentelor sale. Cele mai frecvente
CĂ
iritãri, inflamãri ºi îmbãtrânire precoce. Radiaþiile ultra-
violete de tip A (UVA) sunt cele mai dãunãtoare pentru
ochi, datoritã lungimii de undã micã, ce le permite sã

afecþiuni ale ochilor sunt cataracta, glaucomul,
conjuctivita. Dintre factorii nocivi, expunerea la
razele soarelui poate duce la dãunarea atât a ochilor,
cât ºi a pielii. Radiaþiile ultraviolete de tip B (UVB) pun
GI
penetreze mult mai uºor diferitele pãrþi ale ochiului; de
aceea, aceste raze pot produce mari probleme la
nivelul retinei. Folosirea ochelarilor de soare ºi pro-

O
în pericol porþiunile exterioare ale ochiului, precum tecþie împotriva ultravioletelor este recomandatã încã
cornea, membrana conjunctivã ºi cristalinul, cauzând din copilãrie.

AG
Tabelul 2.21. Afecþiuni oculare
Afecþiune ocularã Simptome Cauze Tratament
Cataractã
– scãderea vederii,

ED
– expunerea improprie
„vederea în ceaþã“, ºi îndelungatã la razele
vederea dublã, modi- soarelui, pierderea tran- – chirurgical
ficarea culorii pupilei sparenþei cristalinului
(gri, gãlbuie, albã)

P
normal cataractã
Glaucom – reducerea presiunii intraocu-
– pierderea câmpului – atrofierea nervului lare, nu ºi redarea câmpului vizual
vizual periferic, sensi- optic ºi îngustarea pierdut

ŞI
bilitate la luminã, defi- câmpului vizual, creº- – la recomandarea medicului, se
cienþe de vedere în terea tensiunii intrao- administreazã picãturi, pastile, se
luminã slabã, vedere culare, deficit de irigare aplicã un tratament cu laser sau
în ceaþã a nervului optic se poate efectua o intervenþie
A
normal glaucom chirurgicalã
– picãturi locale
Conjunctivitã – inflamarea conjunc-
IC
– în formele grave, medicii prescriu
tivei, membranã ce ºi antibiotice
cãptuºeºte pleoa- – bacterii, virusuri sau – se transmite foarte uºor, prin se-
pele; usturimi, sen- substanþe alergice creþiile ochilor, care ajung pe
CT

zaþia de „nisip în ochi“, mâini, prosoape, batiste, perne ºi

mâncãrimi poate fi evitatã prin respectarea
regulilor de igienã
Retinopatie diabeticã
DA

– pete plutitoare în – diabet zaharat care

câmpul vizual determinã ruperea – intervenþie cu laserul pentru
– vedere înceþoºatã vaselor din coroidã ºi stoparea sângerãrii
– vedere slabã chiar dezlipirea retinei
noaptea
DI

normal retinopatie

SUMAR
A

Cele mai frecvente afecþiuni ale ochilor sunt: cataracta, glaucomul, conjuctivita, tulburãrile retiniene ºi degenerãrile
maculare. Dintre factorii nocivi care pot afecta ochii, expunerea improprie ºi îndelungatã la razele soarelui poate
UR

duce la afectarea atât a ochilor, cât ºi a pielii. Cataracta este pierderea transparenþei cristalinului; glaucomul se
caracterizeazã prin creºterea tensiunii intraoculare ºi scãderea acuitãþii vizuale prin deficit de irigare a nervului optic;
conjunctivita constã în inflamarea conjunctivei datoritã unei substanþe alergice sau unei infecþii bacteriene sau
virale. Aceste afecþiuni necesitã tratament medical de specialitate ºi reguli stricte de igienã pentru vindecare.
IT

EVALUARE
1. Care sunt simptomele conjunctivitei?
2. Ce este cataracta ºi cum se trateazã?
ED

3. Ce factor de mediu este cel mai incriminat în apariþia bolilor ochilor?

58 Biologie

*ANALIZATORUL GUSTATIV
Analizatorul gustativ asigurã detectarea diferitelor
substanþe chimice prezente în alimente. Simþul gus-
tului este unul dintre cele mai vechi simþuri, din punct
de vedere filogenetic, ºi cel care asigurã detectarea
substanþelor dãunãtoare, toxice care nu trebuie sã
pãtrundã în corp.
Segmentul periferic este reprezentat de celulele
senzoriale ciliate de la nivelul mugurilor gustativi,
denºi în mucoasa lingualã (fig. 2. 44) ºi mai rari în
mucoasa faringianã, amigdalianã, epigloticã ºi labialã.
Un mugure gustativ are forma bulbului de ceapã ºi
este compus din 50 – 100 de celule receptoare
ciliate, alãturi de celule de susþinere ciliate ºi celule
bazale.
Celulele de susþinere separã celulele senzoriale
între ele ºi, totodatã, le separã de celulele epiteliale
înconjurãtoare, aflate în structura mucoasei. Polul
apical ciliat al celulelor senzoriale ºi al celulelor de
susþinere proeminã la suprafaþa mucoasei, venind în
contact direct cu saliva, iar polul bazal al celulelor
senzoriale este înconjurat de dendritele primului
neuron al cãii gustative. Celulele bazale din structura
ŞI
mugurelui gustativ sunt celule care se divid permanent
epiglotã
A
papile
circumvalate
IC
papile foliate
papile
fungiforme
CT
por gustativ
por
DA
gustativ
cili
celulã senzorialã
DI
mugure gustativ
(imagine microscopicã)
Fig. 2.44. Localizarea ºi structura receptorilor gustativi
Membrana receptorilor gustativi conþine suprafeþe
de legare specifice anumitor structuri chimice. În
A
conformitate cu cercetãrile recente, omul poate detecta
cinci calitãþi de bazã ale gustului: sãrat, acru, dulce,
UR
amar ºi gustul umami. Investigaþiile asupra receptorilor
pentru primele patru gusturi au demonstrat cã, la con-
tactul cu molecula specificã, se produce deschiderea
unor canale ionice care permit intrarea unor ioni ºi
generarea potenþialului de acþiune. Gustul umami a fost
IT
descoperit în anul 1907, de japonezul Kikunae Ikeda, ºi
confirmat de cercetãtori în anul 2000, termenul sem-
nificând savoare delicioasã, iar gustul unic este
ED
declanºat de alimente cum este carnea sau de acidul
Capitolul 2
CĂ
ºi se diferenþiazã în celule de susþinere ºi celule
senzoriale. Celulele senzoriale trãiesc 1 – 2 sãptã-
mâni, dupã care sunt înlocuite de celule receptoare
GI
tinere.
Dintre cei 10000 de muguri gustativi, majoritatea
se aflã în mucoasa lingualã, unde sunt grupaþi la
nivelul papilelor gustative. Acestea sunt de mai
O
multe tipuri: foliate – dispuse posterolateral, având
formã de file de carte, fungiforme – dispuse lateral ºi
AG
la vârful limbii, cu formã de ciupercã ºi circumvalate –
situate la baza limbii, unde descriu forma literei V, cu
deschiderea spre vârful limbii ºi au formã de cupã.
Fiziologia receptorilor gustativi. Pentru stimu-
larea receptorilor gustativi, substanþa chimicã sapidã
ED
trebuie sã fie dizolvatã în salivã, sã difuzeze prin porul
gustativ al mugurelui gustativ ºi sã intre în contact cu
membrana celulelor senzoriale.
Legarea diferitelor molecule care compun
substanþele sapide se realizeazã în locuri specializate
P
de pe suprafaþa celulelor receptoare. În urma acestui
contact, membrana receptoare genereazã un influx
nervos care va fi preluat de dendritele primului neuron
al cãii gustative.
papilã
mugure gustativ
ºanþ
celule
cili senzoriale
fibre senzitive
celulã bazalã
glutamic sau de glutamatul de sodiu, prezente în unele
condimente artificiale.
Diferitele celule receptoare gustative posedã pra-
guri de excitabilitate diferite, de exemplu, receptorii
pentru gustul amar sunt stimulaþi de o cantitate micã
de substanþã, în timp ce alþi receptori sunt mai puþin
sensibili. Receptorii gustativi se adapteazã rapid,
trecând printr-o fazã de adaptare parþialã în primele
3 – 5 secunde, pentru ca în 1 – 5 minute adaptarea sã
fie completã ºi sã înceteze descãrcarea de potenþiale
de acþiune. Din aceastã cauzã, pentru continuitatea
senzaþiei de gust, alimentele sunt „plimbate“, prin
miºcãrile limbii, pe toatã suprafaþa receptoare.
59

Segmentul de conducere (fig. 2.45) este format
din trei neuroni. Protoneuronul este reprezentat de
neuronii senzoriali din ganglionii extranevraxiali
de pe traiectul nervilor cranieni VII, IX, X; al doilea
neuron se aflã în nucleii solitari din bulbul rahidian,
CĂ
dimineaþã ar fi doar amarã. Totodatã, în mucoasa
bucalã se aflã ºi receptori tactili, termici ºi nocire-
ceptori ºi temperatura sau textura alimentelor pot
întãri sau diminua senzaþia de gust.

GI
iar al treilea neuron se aflã în talamus. Aplicaþie practicã
*Harta gusturilor
Materiale necesare: soluþii apoase de sare,

O
ganglioni zahãr, suc de lãmâie, apã tonicã, beþiºoare sterile
extranevraxiali pentru urechi, vase.
ai nervilor
Mod de lucru: fiecare elev primeºte câte patru

AG
VII, IX, X
vase, cu cele patru soluþii, ºi beþiºoare sterile pentru
n1 urechi cu tampoanele scufundate în soluþiile enume-
rate anterior. Elevii vor atinge uºor, cu câte un beþiºor,
n2 diverse zone ale limbii: vârful, baza, laturile, partea
centralã. Dupã testarea fiecãrei soluþii, elevii vor bea

ED
trunchiul cerebral apã pentru clãtirea mucoasei.
Elevii vor rãspunde la urmãtoarea întrebare:
Existã anumite pãrþi ale mucoasei linguale mai
sensibile la o anumitã soluþie sau toate regiunile
testate sunt la fel de sensibile la cele trei soluþii?

P
cortex limbic cortex parietal,
(sistem limbic (perceperea,
memoria gustului) Pe baza propriilor observaþii, fiecare elev va
conºtienþa gustului)
alcãtui o hartã a gusturilor.
n3 talamus Hãrþile elevilor vor fi comparate între ele ºi apoi cu

ŞI
hipocamp
harta din imaginea urmãtoare.

Fig. 2.45. Segmentele analizatorului gustativ

A
Segmentul central (fig. 2.45) este situat în cor-
texul gustativ aflat în lobii parietali. O parte dintre
fibrele cãii gustative ajung la hipotalamus ºi la struc-
IC

turi din sistemul limbic, regiuni care sunt implicate în

aprecierea gustului alimentelor consumate.
Un rol important al gustului este acela de a
CT

declanºa reflexe care cresc secreþia salivarã ºi

amar
declanºeazã secreþia gastricã. Aceste secreþii sunt
declanºate de stimuli aduºi de fibre ce pornesc din
nucleul solitar, la nucleii parasimpatici din trunchiul sãrat

cerebral. Uneori, stimulii reprezentaþi de diferite

DA

acru
substanþe din alimente, declanºeazã reflexe de vomã.
Gustul este influenþat de miros. Când receptorii
dulce
olfactivi din cavitatea nazalã sunt blocaþi de secreþii,
hrana este lipsitã de gust. Fãrã miros, cafeaua de Harta gusturilor
DI

SUMAR
Analizatorul gustativ asigurã detectarea diferitelor substanþe chimice prezente în alimente. Receptorii gustativi sunt
celulele senzoriale ciliate de la nivelul mugurilor gustativi, compuºi din 50 –100 de celule receptoare ciliate, alãturi
A

de celule de susþinere ciliate ºi celule bazale. Receptorii gustativi sunt stimulaþi de substanþele chimice sapide
dizolvate în salivã, care ajung în contact cu membrana celulelor ºi determinã generarea unui influx nervos care va fi
UR

preluat de dendritele primului neuron al cãii gustative. Receptorii gustativi pot detecta cinci gusturi de bazã: sãrat,
acru, dulce, amar ºi gustul umami. Puterea de adaptare a receptorilor gustativi este foarte mare. Rolurile
receptorilor gustativi: permit aprecierea calitãþii alimentelor, precum ºi declanºarea reflexelor secretorii ale glan-
delor salivare ºi gastrice.
IT

EVALUARE
1. Ce roluri are analizatorul gustativ?
2. Care este mecanismul de stimulare a receptorilor gustativi?
ED

3. Explicaþi modul în care stimularea receptorilor gustativi determinã declanºarea reflexelor secretorii digestive.
60 Biologie

*ANALIZATORUL OLFACTIV
Simþul mirosului este primordial, atât la om, cât ºi
la celelalte animale, fiind cel mai vechi simþ, din punct
de vedere evolutiv. Olfacþia permite identificarea hra-
nei, recunoaºterea hranei alterate sau a prezenþei
unor substanþe periculoase în mediu.
Segmentul periferic al analizatorului olfactiv
este localizat la nivelul cornetelor nazale superioare
(fig. 2.46), în epiteliul olfactiv care le cãptuºeºte ºi
are o suprafaþã totalã de aproximativ 5 cm2 .
În epiteliul olfactiv se aflã celulele receptoare
reprezentate de celulele olfactive, încadrate de
celule de susþinere epiteliale, printre care se aflã
glande mucoase (fig. 2.46). La baza epiteliului
olfactiv se aflã un strat fin de celule bazale dispuse pe
epiteliu
olfactiv
tract olfactiv
P
bulb olfactiv
ŞI
fose
nazale
glandã
aer inhalat
A
epiteliu
IC
olfactiv
mucus
CT
Fig. 2.46. Localizarea ºi structura receptorilor olfactivi
Fiziologia receptorilor olfactivi. Stimulul spe-
cific pentru receptorii olfactivi este reprezentat de
DA
substanþe odorante volatile, aflate în stare gazoasã
ºi care se dizolvã în pelicula de mucus de pe suprafaþa
epiteliului olfactiv. Excesul de mucus care poate inter-
veni în cazul unor rinite alergice sau asociate virozelor
sau altor infecþii respiratorii, determinã diminuarea
DI
sau, uneori, pierderea mirosului. În mucusul persoa-
nelor bolnave se aflã agenþii patogeni, astfel cã boala
poate fi transmisã prin tuse, strãnut sau contactul cu
obiectele folosite de bolnav ºi nerespectarea regulilor
A
de igienã a alimentaþiei sau de igienã corporalã. Dupã
dizolvarea în salivã, substanþa odorantã difuzeazã ºi se
UR
ataºeazã de o proteinã receptor din membrana cililor
olfactivi, determinând deschiderea canalelor ionice
(pentru Na+, Ca2+), fapt ce va determina generarea unui
potenþial de acþiune. Acesta va fi transmis prin
filamentele nervilor cranieni olfactivi (perechea I),
IT
urmãtorului neuron al cãii olfactive. Cercetãrile asupra
fiziologiei olfacþiei sunt dificile, deoarece un anumit
miros este determinat de mai multe substanþe chimice
ED
diferite. Experimental, s-a demonstrat cã omul poate
Capitolul 2
CĂ
membrana bazalã. Celulele olfactive receptoare
GI
(fig. 2.46) sunt neuroni bipolari modificaþi. Aceºtia
prezintã la polul apical 8 – 20 de cili olfactivi care au
rolul de a creºte suprafaþa receptoare. Cilii sunt
acoperiþi de un strat fin de mucus, produs de glandele
O
din epiteliul olfactiv. Spre deosebire de cilii altor celule,
cilii olfactivi sunt imobili. De la baza celulelor recep-
AG
toare, pornesc axoni ce se reunesc în filamente ale
nervului olfactiv (fig. 2.46) care strãbat orificiile osului
etmoid de la baza craniului. Spre deosebire de alþi
neuroni, neuronii olfactivi se reînoiesc, durata lor de
viaþã fiind de 40 – 60 de zile. Înlocuirea neuronilor
ED
olfactivi este realizatã prin diviziunea ºi diferenþierea
celulelor bazale.
celulã mitralã
glomeruli
etmoid
fibrele nervului olfactiv
axon
celulã bazalã
celulã olfactivã receptoare
celule de susþinere
dendritã
cili olfactivi
direcþia aerului inhalat
diferenþia în jur de 10000 de mirosuri diferite, dar
oamenii de ºtiinþã susþin cã numãrul de substanþe
odorante care pot stimula receptorii noºtri olfactivi este
cuprins între 2000 ºi 4000. Numãrul mare de mirosuri
discriminate rezultã din recepþionarea diferenþiatã, la
nivelul receptorilor, a combinaþiilor de substanþe
odorante.
Cercetãri declanºate din anii 1990, au dus la
descoperirea unui numãr de aproximativ 400 de gene
active numai în receptorii olfactivi ºi care codificã
sinteza unor proteine specifice numite ºi receptoare.
Aceste proteine recunosc ºi leagã anumite substanþe
odorante, iar fiecare receptor olfactiv posedã
numai un tip de proteinã receptoare.
Anumite substanþe chimice stimuleazã ºi termi-
naþiunile nervoase senzitive ale altor nervi cranieni,
cum ar fi trigemenul, stimulat de piper ºi care va
determina declanºarea reflexã a strãnutului. Substan-
þele volatile din ceapã declanºeazã lãcrimarea, iar
amoniacul este utilizat pentru iniþierea reflexelor
respiratorii ºi la trezirea unei persoane aflate în stare
de inconºtienþã.
61
 CĂ
Segmentul intermediar. Axonii neuronilor olfac- alimentelor stimuleazã secreþia glandelor digestive,
tivi constituie nervii olfactivi care fac sinapsã cu iar mirosurile neplãcute pot declanºa strãnut, sughiþ ºi
deutoneuronii din bulbii olfactivi reprezentaþi de chiar vomã.
celulele mitrale. Acestea sunt organizate în structuri
Aplicaþie practicã
numite glomeruli. Axonii neuronilor care poartã

acelaºi tip de receptori olfactivi, converg într-un anumit
tip de glomerul. Celulele mitrale rafineazã semnalele ºi
le întãresc.
GI
*Determinarea acuitãþii simþului olfactiv
Materiale necesare: mai multe pahare de plastic,
apã, pipetã, parfum, marker-e.
Mod de lucru: numerotaþi paharele, dar în mod

O
În bulbii olfactivi, se aflã celulele granulare, care codificat, astfel încât sã nu poatã fi descoperitã
inhibã celulele mitrale, astfel încât numai impulsurile ordinea. Turnaþi puþinã apã, dar în cantitãþi egale în
excitatorii puternice vor fi transmise de deutoneuroni.

Aceastã inhibiþie contribuie la adaptarea olfacþiei, care
explicã obiºnuinþa cu un miros, dupã un anumit timp de
contact cu stimulul care l-a declanºat. Axonii celulelor
mitrale constituie tractul olfactiv.
AG
fiecare pahar. Picuraþi parfum în fiecare pahar,
numãrul de picãturi crescând gradat. Amestecaþi
paharele ºi prezentaþi-le experimentatorilor (elevilor).
Faceþi mai multe seturi, astfel încât activitatea sã se
desfãºoare pe mai multe grupe.
Fiecare grupã va trebui sã ordoneze paharele în

ED
Segmentul central. Tractul olfactiv conduce
impulsul nervos în douã direcþii: prima prin tuberculul ordinea concentraþiilor, folosindu-se de sensibilitatea
olfactivã.
olfactiv spre lobul piriform al sistemului limbic –
Dupã finalizarea activitãþii, verificaþi dacã ierar-
cortexul olfactiv primar (paleocortex) ºi spre lobii
hizarea a fost corect realizatã.
temporali, chiar deasupra orbitelor, unde apare sen-

zaþia conºtientã de miros. A doua direcþie trece prin
hipotalamus, spre alte componente ale sistemului
limbic, implicate în declanºarea reacþiilor emoþionale
P
Rãspundeþi la urmãtoarele întrebãri:
! Au fost greºeli comune grupelor de elevi privind
ordonarea concentraþiilor?
! Prima probã a fost mai uºor de catalogat faþã de

ŞI
legate de un anumit miros, precum ºi spre structuri ultima?
subcorticale. Ca ºi în cazul gustului, mirosul plãcut al ! S-a instalat adaptarea mirosului?
A
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
IC

Tabel 2.22. Afecþiuni ale analizatorului olfactiv

Afecþiune Simptome Cauze Tratament
Rinita alergicã – rinoree (secreþie nazalã abun-
CT

sezonierã dentã), strãnut, nas înfundat, prurit – alergenii sunt reprezentaþi de

(polinoza sau (mâncãrimi) nazal, ce apare în anu- diferite tipuri de polen – determinarea alergenilor ºi
febra de fân) mite anotimpuri evitarea factorilor declanºatori,
spãlãturã nazalã, imunoterapie
– strãnut, prurit ºi rinoree, ob- – diferiþi alergeni, dintre care, sub control medical
Rinita alergicã strucþie nazalã, conjunctivitã, pre- frecvenþi, sunt acarienii din praful
DA

perenã zente tot timpul anului de casã, mucegaiuri, peri de ani-

male, gândaci de bucãtãrie

– congestie nazalã ºi secreþie – picãturi nazale decongestio-

Rinita – infecþie viralã nante ºi tratament medica-
nazalã purulentã (de culoare
infecþioasã mentos la indicaþia medicului
DI

galbenã-verzuie)
specialist

SUMAR
Analizatorul olfactiv permite identificarea hranei, recunoaºterea hranei alterate sau a prezenþei unor substanþe
A

periculoase în mediu. Stimulul specific pentru receptorii olfactivi este reprezentat de substanþe odorante volatile
dizolvate în mucusul care acoperã epiteliul olfactiv ºi prin care difuzeazã pânã la receptori. Receptorii sunt neuroni
UR

bipolari modificaþi, numiþi celulele olfactive, care prezintã la polul apical 8 – 20 de cili olfactivi cu rolul de a creºte
suprafaþa receptoare. Stimularea receptorilor este consecinþa ataºãrii stimulului specific de o proteinã aflatã pe
membrana receptoare. În urma acestei legãri, receptorii genereazã influx nervos care este transmis, prin nervul
olfactiv, celulelor mitrale, iar de aici, prin tractusul olfactiv, la cortex ºi structuri subcorticale.
IT

EVALUARE
1. Explicaþi în ce mod, simþul mirosului este dependent de informaþia geneticã?
2. Care pot fi cauzele pierderii temporare a mirosului ºi cum pot fi înlãturate?
ED

3. Ce roluri are analizatorul olfactiv?

62 Biologie

*ANALIZATORUL KINESTEZIC
Analizatorul kinestezic (fig. 2.47) sau motor
intervine, alãturi de analizatorii vestibular, vizual
ºi cutanat, în coordonarea miºcãrilor ºi menþinerea
reflexã a echilibrului corpului în spaþiu.
Segmentul periferic este reprezentat de pro-
prioceptorii situaþi în muºchi, tendoane ºi articulaþii.
Proprioceptorii sunt reprezentaþi de terminaþii ner-
voase libere, corpusculii Vater-Pacini, fusurile
neuromusculare ºi organele tendinoase Golgi.
Fusurile neuromusculare (fig. 2.47) sunt situate
printre fibrele musculare striate, fixate de acestea.
Fusurile neuromusculare sunt compuse dintr-o
capsulã în care se aflã 5 – 10 fibre striate modificate,
numite intrafusale, care au o porþiune centralã,
necontractilã, bogatã în nuclei ºi porþiuni periferice,
contractile. Fusurile neuromusculare au dublã
inervaþie: senzitivã ºi motorie. Inervaþia senzitivã este
asiguratã de douã tipuri de fibre senzitive primare
P
sau anulospirale ºi secundare sau în buchet,
provenite din neuroni cu corpii aflaþi în ganglionii
spinali. Fibrele senzitive anulo-spirale se dispun în
jurul porþiunii centrale a fibrelor intrafusale, iar fibrele
ŞI
în buchet se dispun în zonele contractile ale fibrelor
intrafusale.
A
organ tendinos Golgi
IC
fibre aferente
fibre senzitive
CT
motoneuron c
fibrã
DA
intrafusalã
a) b)
DI
Fig. 2.47. Analizatorul kinestezic
a) fus neuromuscular – structurã; b) organul tendinos Golgi ºi conexiunile acestuia; c) distribuþia receptorilor analizatorului kinestezic
Corpusculii Golgii (fig. 2.47) sunt situaþi la joncþi-
unea dintre tendon ºi muºchi. În structura lor intrã o
A
reþea de dendrite prevãzute cu butoni, care sunt termi-
naþii senzitive ale neuronilor din ganglionii spinali.
UR
Fiziologia corpusculilor Golgi. În urma contrac-
þiei muºchilor scheletici, tensiunea la nivelul tendoa-
nelor musculare creºte ºi constituie stimulul specific
pentru terminaþiunile nervoase senzitive ale corpus-
culilor Golgi. Aceºti receptori nu se adapteazã detec-
IT
tând forþa totalã exercitatã în timpul contracþiei de cãtre
muºchi asupra oaselor prin intermediul tendoanelor.
Corpusculii Golgi determinã inhibarea contracþiei muº-
ED
chilor striaþi prin sinapse inhibitoare cu neuronii motori a.
Capitolul 2
CĂ
Inervaþia motorie a fusurilor neuromusculare este
realizatã de motoneuronii c care au corpul neuronal
în coarnele anterioare medulare ºi butonii terminali ai
GI
axonilor lor dispuºi într-o placã motorie la nivelul
porþiunilor contractile ale fibrelor intrafusale.
Fiziologia fusurilor neuromusculare: deoarece
O
fibrele intrafusale sunt dispuse paralel cu cele extra-
fusale ºi ataºate la capete de acestea, orice întindere a
muºchiului striat va determina întinderea fibrelor intra-
AG
fusale ºi, în consecinþã, stimularea fibrelor senzitive
primare ºi secundare ale fusului neuromuscular. Axo-
nii motoneuronilor c sfârºesc în porþiunile contractile
ale fibrelor intrafusale ºi determinã contracþia aces-
tora, producând stimularea fibrelor senzitive din
ED
fusurile neuromusculare, care este apoi transmisã
mãduvei, la motoneuronii a, ce vor determina con-
tracþia fibrelor extrafusale ale muºchiului striat. Fusul
neuromuscular detecteazã orice modificare de lun-
gime a muºchiului striat, iar frecvenþa impulsurilor
descãrcate de fibrele senzitive la nivelul motoneu-
ronilor este direct proporþionalã cu gradul de alungire a
muºchiului. În acest fel, fusurile neuromusculare
asigurã menþinerea unei permanente stãri de tensiune
în muºchi.
terminaþiile fibrelor
motorii a
interneuron corpusculi Pacini
inhibitor
terminaþii libere
organ tendinos
Golgi
motoneuron a
c)
Segmentul de conducere. Având ca prim neuron
un neuron din ganglionul spinal, influxurile nervoase
generate de proprioceptori vor ajunge la mãduvã, de
unde, pe calea spinobulbarã, ajung la talamus sau pe
calea spinocerebeloasã, ajung la cerebel.
Segmentul central este localizat în lobii frontal
ºi parietal, în ariile senzitivo-motorii.
Prin influxurile nervoase generate de proprio-
ceptori, encefalul este permanent informat asupra
stãrii de contracþie a muºchilor scheletici ºi, astfel,
devine posibilã, pe de o parte, întreþinerea tonusului
muscular, iar pe de altã parte, reglarea cu precizie ºi
fineþe a motilitãþii.
63
 CĂ
SUMAR
Analizatorul kinestezic sau motor intervine, alãturi de analizatorii vestibular, vizual ºi cutanat, în coordonarea
miºcãrilor ºi menþinerea reflexã a echilibrului corpului în spaþiu. Receptorii sunt proprioceptorii reprezentaþi de
terminaþii nervoase libere, corpusculii Vater-Pacini, fusurile neuromusculare ºi corpusculii Golgi care sunt situaþi în
muºchi, tendoane ºi articulaþii. Fusurile neuromusculare asigurã menþinerea unei permanente stãri de tensiune în

GI
muºchi. Corpusculii Golgi determinã inhibarea contracþiei muºchilor striaþi prin sinapse inhibitoare cu neuronii
motori a. Prin influxurile nervoase generate de proprioceptori, encefalul este permanent informat asupra stãrii de
contracþie a muºchilor scheletici ºi, astfel, devine posibilã, pe de o parte, întreþinerea tonusului muscular, iar pe de

O
altã parte, reglarea cu precizie ºi fineþe a motilitãþii.

EVALUARE

AG
1. Descrieþi structura fusurilor neuromusculare.
2. Explicaþi modul în care fusurile neuromusculare intervin în menþinerea lungimii muºchilor.
3. Explicaþi rolul corpusculilor Golgi.

ANALIZATORUL ACUSTICO-VESTIBULAR
Analizatorul acustico-vestibular este specializat
pentru perceperea a douã simþuri – simþul auzului ºi
simþul echilibrului. Stimulii specifici pentru cele douã
ED
auditiv extern conþine fire de pãr, glande sebacee ºi
glande ceruminoase. Cerumenul secretat de glandele
ceruminoase asigurã impermeabilitatea ºi flexibilitatea

P
simþuri sunt undele sonore ºi miºcãrile rectilinii ºi de timpanului. Timpanul este circular, cu diametrul de
rotaþie ale capului. Receptorii acustici ºi vestibulari aproximativ 1cm ºi este compus dintr-un epiteliu
sunt situaþi în ureche. Aceasta este compusã din trei bistratificat, convex spre exterior ºi concav spre

ŞI
regiuni (fig. 2.48 a): urechea externã, medie ºi internã. interior, între care se aflã un strat conjunctiv cu rol
Urechea externã (fig. 2.48 b) este alcãtuitã din nutritiv. Timpanul este extrem de sensibil la durere,
pavilionul urechii ºi canalul auditiv extern, limitat fiind inervat de fibre ale ramurii mandibulare a
spre interior de timpan. Pielea care cãptuºeºte canalul trigemenului ºi nervului vag.
A
ureche medie nicovalã scãriþã canal semicircular
ureche internã
fereastra
ciocan ovalã
IC

utricula
sacula
CT

pavilion fereastra
rotundã
canal
auditiv
DA

a) c)
timpan cohlee
b)
timpan
Fig. 2.48. Analizatorul acustico-vestibular
a) componenetele urechii; b) urechea externã; c) urechea medie

Urechea medie (fig. 2.48 c), numitã ºi camera ovale, care va produce miºcarea lichidului din urechea
DI

timpanicã, este o cavitate plinã cu aer sãpatã în
stânca osului temporal. Spre exterior, urechea medie
este delimitatã de timpan, iar spre interior de
fereastra ovalã ºi fereastra rotundã. Prin canalul
A
internã ºi stimularea mecanicã a receptorilor auditivi.
Sistemul de oscioare care transmit vibraþiile de la
timpan, acþioneazã ca un amplificator al undelor
sonore. Amplificarea este intensificatã ºi de trans-

numit trompa lui Eustachio, camera timpanicã miterea de la suprafaþa mare a membranei timpanice,
comunicã cu faringele, cale pe care se asigurã la suprafaþa mult mai micã a membranei ferestrei
UR

menþinerea egalitãþii presiunii aerului pe o faþã ºi
cealaltã a timpanului. Între timpan ºi membrana
ferestrei rotunde se dispune un sistem de oscioare:
ciocanul – aplicat pe faþa internã a timpanului,
nicovala ºi scãriþa – aplicatã pe membrana ferestrei
IT
ovale. De nicovalã ºi scãriþã sunt ataºaþi ºi muºchii
care se contractã reflex, reducând forþa vibraþiilor ºi
protejând, în acest fel, receptorii din urechea internã
de sunetele prea puternice.
Urechea internã (fig. 2.49) constã într-o carcasã

ovale. Ataºarea oscioarelor de pereþii cavitãþii osoasã numitã labirint osos care înconjurã ºi
timpanice este asiguratã de ligamente. Vibraþiile protejeazã labirintul membranos. Spaþiul dintre
timpanului determinã miºcarea sistemului de oscioare labirintul osos ºi cel membranos este umplut cu un
ED

ºi transmiterea undelor sonore la membrana ferestrei lichid numit perilimfã, secretat de celulele care
64 Biologie

cãptuºesc camerele osoase. Labirintul membranos
conþine ºi el un lichid numit endolimfã. Cele douã
lichide constituie un mediu de conducere a vibraþiilor
implicate în auz ºi în declanºarea mecanismelor de
menþinere a echilibrului. Labirintul osos este divizat,
structural ºi funcþional, în trei regiuni: vestibul, canale
semicirculare ºi cohlee.
Vestibulul este porþiunea centralã a labirintului
osos, delimitat spre camera timpanicã de ferestrele
ovalã ºi rotundã. Labirintul membranos din interiorul
vestibulului constã din douã formaþiuni saciforme,
conectate între ele (fig. 2.49), numite utriculã – mai
mare ºi superioarã ºi saculã – mai micã ºi inferioarã.
În utriculã ºi saculã se aflã receptorii vestibulari
stimulaþi de forþa gravitaþionalã ºi de miºcãrile rectilinii
ale capului.
Canalele semicirculare (fig. 2.49 a), aºezate
posterior faþã de vestibul, sunt dispuse la unghiuri de
90o unele faþã de altele, pe cele trei direcþii ale spaþiului.
În interiorul lor se aflã cele trei canale semicirculare
membranoase care se deschid în utriculã. La câte un
capãt de comunicare cu utricula, fiecare canal semi-
canale ampula
semicirculare
ampula canalului semicircular orizontal
sacula canal cohlear
helicotremã
rampã timpanicã
IC
ampula
rampa vestibularã
canalului semicircular
posterior fereastra rotundã
a)
CT
a) labirintul osos ºi membranos; b) cohleea
Segmentul periferic. Receptorii acustici sunt
situaþi la nivelul organului Corti (fig. 2. 50). Acesta este
compus din celule de susþinere ºi celule senzoriale
DA
auditive. Celulele de susþinere sunt depãrtate la bazã ºi
apropiate la vârf, astfel încât delimiteazã un tunel.
Celulele senzoriale auditive, aºezate de-o parte ºi de
alta a tunelului, sunt dispuse pe un ºir spre interior
(spre columelã) ºi pe trei-patru ºiruri spre exterior (spre
DI
peretele canalului osos). Celulele receptoare auditive
sunt celule ciliate, cele din ºirurile externe având de
patru ori mai mulþi cili, care sunt inclavaþi în membrana
tectoria. La baza fiecãrei celule senzoriale ciliate se
A
aflã fibrele nervoase senzitive ale primului neuron al
cãii auditive.
UR
membrana tectoria
cili
celule receptoare
celule de susþinere
IT
fibre aferente
membrana bazilarã
ED
Fig. 2.50. Organul Corti
Capitolul 2
CĂ
circular membranos prezintã o dilataþie, ampula, care
conþine crestele ampulare cu receptorii vestibulari
stimulaþi de accelerãri ºi decelerãri unghiulare ale
capului produse în timpul miºcãrilor de rotaþie.
Cohlea are forma unei cochilii de melc (fig. 2.49 b),
GI
rezultat al rotirii de douã ori ºi jumãtate a unui tub osos
în jurul unui ax osos numit columelã.
În interiorul tubului osos se aflã trei camere
O
alungite dispuse pe toatã lungimea melcului: rampa
vestibularã, rampa timpanicã ºi canalul cohlear.
Rampa vestibularã ºi rampa timpanicã sunt
AG
umplute cu perilimfã, iar între ele se aflã o comunicare
numitã helicotremã, situatã la vârful melcului. Canalul
cohlear este delimitat de rampa timpanicã prin lama
spiralã osoasã continuatã de membrana bazilarã,
iar de rampa vestibularã este delimitat prin membrana
ED
Reissner. Canalul cohlear conþine lichidul endolimfã
secretat de epiteliul ce cãptuºeºte peretele osos.
În canalul cohlear, aºezat între membrana bazilarã
ºi membrana tectoria (fixatã la un singur capãt de lama
osoasã spiralã), se aflã organul Corti în care sunt
P
dispuºi receptorii acustici.
ŞI
canal cohlear
lama
spiralã rampa vestibularã
rampa timpanicã
A
helicotremã
membrana Reissner
rampa vestibularã
rampa timpanicã
scãriþã
membrana bazilarã
b)
Fig. 2.49. Urechea internã
Fiziologia receptorilor acustici. Vibraþiile aerului
preluate de pavilionul urechii, ºi conduse prin conductul
auditiv extern, sunt preluate de timpan ºi transmise,
prin sistemul de oscioare, membranei ferestrei ovale.
De aici, vibraþiile sunt transmise perilimfei din rampa
vestibularã ºi apoi, prin helicotremã, rampei timpanice,
pânã la fereastra rotundã. Unda preluatã de perilimfã
este transmisã endolimfei din canalul cohlear, deter-
minând deformarea membranei bazilare, atingerea
cililor celulelor receptoare de membrana tectoria, îndo-
irea lor ºi excitarea. În urma excitãrii mecanice a
celulele senzoriale auditive, acestea genereazã impul-
suri nervoase. Diferite frecvenþe ale sunetelor
determinã deformãri cu diferite amplitudini ale mem-
branei bazilare ºi, cu cât amplitudinea este mai mare,
cu atât numãrul cililor celulelor senzoriale stimulate va fi
celule
mai mare, determinând creºterea intensitãþii stimulãrii.
receptoare Vibraþiile sonore sau undele sonore sunt com-
primãri-decomprimãri ale aerului care se deplaseazã de
la nivelul sursei care le produce, în toate direcþiile,
senzitive
întocmai ca cercurile descrise la suprafaþa apei dupã ce
este aruncatã o piatrã. Aceste unde de energie sunt
caracterizate de frecvenþã ºi intensitate (fig. 2.51).
65

Frecvenþa este mãsuratã în herþi (Hz) ºi de ea depinde
direct proporþional înãlþimea sunetului. Frecvenþa sune-
telor pe care le recepþioneazã receptorii acusticii din
urechea umanã este cuprinsã între 20 – 20.000 Hz/s.
Intensitatea sau tãria sunetului este determinatã de
amplitudinea vibraþiei sonore ºi se mãsoarã în decibeli
(dB).
a) b)
Fig. 2.51. Înregistrarea undelor sonore
a) amplitudine constantã, frecvenþe diferite;
b) frecvenþele recepþionate în diverse regiuni ale canalului cohlear
Fiecare parte a canalului cohlear recepþioneazã
vibraþii sonore cu o anumitã frecvenþã sau intensitate,
care determinã stimularea anumitei regiuni a orga-
nului Corti ºi astfel, la bazã sunt recepþionate sunete
cu frecvenþe mari, iar la vârful canalului cohlear sunt
recepþionate sunete cu frecvenþe joase. Frecvenþa
sunetului influenþeazã amplitudinea deplasãrii în sus
ºi în jos a membranei bazilare în timpul vibraþiei ºi
aceasta determinã creºteri sau scãderi ale numãrului
de celule receptoare stimulate.
A
Receptorii vestibulari sunt localizaþi în macula
din utriculã ºi saculã ºi în crestele ampulare din
IC
ampulele canalelor semicirculare.
Maculele (fig. 2.52) sunt regiuni cu rol receptor din
utriculã ºi saculã. Din punct de vedere structural,
CT
macula este compusã din celule de susþinere prevã-
zute cu microvili scurþi la polul apical ºi douã tipuri de
cili, unul lung (kinocil) ºi numeroºi cili scurþi (stereocili)
dispuºi, în jurul celui lung, ca sistemul de tuburi al unei
orgi. Cilii celulelor senzoriale proeminã într-o mem-
DA
branã gelatinoasã numitã membranã otoliticã, pro-
dusã de celulele de susþinere. La suprafaþa membranei
otolitice se aflã mici cristale compuse din carbonat de
calciu ºi proteine numite otoliþi.
otoliþi
DI
endolimfã
A
kinocili
stereocili
UR
celulã
senzorialã
celulã
de susþinere
IT
a) b)
Fig. 2.52. Maculele otolitice
ED
a) localizare; b) structurã
66
CĂ
Pe peretele opus maculei se aflã celule epiteliale
specializate care au rolul de a menþine constantã
compoziþia endolimfei.
Fiziologia receptorilor din macule. Datoritã
atracþiei gravitaþionale, precum ºi variaþiei acceleraþiei
GI
miºcãrilor rectilinii ale corpului, otolitele ating cilii celu-
lelor senzoriale, stimulându-le mecanic. În urma stimu-
lãrii, celulele senzoriale genereazã influxuri nervoase
O
care vor fi preluate de dendritele primului neuron al cãii
vestibulare, care sunt situate la baza receptorilor.
Crestele ampulare (fig. 2.53) se gãsesc în ampu-
AG
lele de la baza braþelor canalelor semicirculare. Cres-
tele ampulare conþin aceleaºi tipuri de celule ca ºi
maculele din saculã ºi utriculã, respectiv celule de
susþinere ºi celule senzoriale ciliate. Celulele sen-
zoriale au cilii conþinuþi într-o membranã gelatinoasã
ED
numitã cupulã care pluteºte în endolimfã. Spre deo-
sebire de macule, cupula nu conþine otolite.
canal semicircular
cohlee
P
creastã ampularã
ampulã
ŞI
cupulã
celule senzoriale
ciliate
endolimfã celule de susþinere
Fig. 2.53. Localizarea ºi structura celulelor ampulare
Fiziologia receptorilor din crestele ampulare.
Celulele senzoriale ciliate din crestele ampulare sunt
stimulate de variaþii ale vitezei miºcãrilor de rotaþie ale
capului. Datoritã inerþiei, endolimfa din canalele semi-
circulare membranoase se va deplasa în sens invers
sensului de rotaþie, deformând crestele ºi stimulând
mecanic cilii celulelor senzoriale. În urma stimulãrii,
celulele receptoare vor genera un influx nervos.
Acesta va fi transmis dendritelor primului neuron al cãii
vestibulare aflate la baza celulelor receptoare din
crestele ampulare. Datoritã dispoziþiei canalelor
semicirculare pe cele trei direcþii ale spaþiului, orice
sens ar avea rotaþia (în jurul axei verticale sau a celei
orizontale a corpului) va determina stimularea recep-
torilor din crestele ampulare.
Segmentul de conducere. Calea auditivã este
constituitã din patru neuroni. Primul neuron este
situat în ganglionul spiral Corti situat în columelã.
Dendritele acestuia ajung la baza celulelor senzoriale
ciliate auditive din organul Corti, iar axonii lui constituie
ramura acusticã a nervilor cranieni VIII. Al doilea
neuron se aflã în punte în nuclei cohleari. Axonii
deutoneuronilor se încruciºeazã ºi fac sinapsã în
coliculii cvadrigemeni inferiori cu cel de-al treilea
neuron. Al patrulea neuron al cãii auditive se aflã în
metatalamus, corpul geniculat medial.
Biologie

Calea vestibularã este constituitã din trei neuroni:
protoneuronul se aflã în ganglionul Scarpa; dendri-
tele sale ajung la baza celulelor senzoriale din macule
ºi crestele ampulare, iar axonii constituie ramura
vestibularã a nervilor cranieni VIII. Deutoneuronul
CĂ
Al treilea neuron este situat în nucleii talamici.
Segmentul central. Influxurile nervoase aduse de
calea auditivã se proiecteazã în lobul temporal, pe
faþa superioarã a girului temporal superior, în aria
auditivã primarã. Segmentul central al analiza-

GI
se aflã în cei patru nuclei vestibulari din punte ºi torului vestibular este situat în partea posterioarã a
bulb, de unde pleacã fascicule spre mãduva spinãrii, girusului temporal superior, unde este localizatã
cerebel, nucleii nervilor cranieni III, IV ºi VI. aria vestibularã.

O
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE A URECHII

AG
Tabel 2.23. Afecþiuni ale urechii
Afecþiune Simptome Cauze Tratament

– creºterea secreþiei de – picãturi otice cu antibiotic, câte cinci-zece

– durerea urechii, secreþia puru- cerumen, curãþarea neco- picãturi de trei-patru ori pe zi ºi toaletarea
Otita externã lentã ºi senzaþia de mâncãrime respunzãtoare a urechii urechii

ED
– instituit rapid, la recomandarea medicului;
Otita medie – infecþia bacterianã a fãrã tratament, este posibilã spargerea
acutã – durere violentã a urechii fãrã urechii medii, favorizatã membranei timpanice, cu instalarea unei
(fig. 2.54) secreþie de o virozã respiratorie secreþii purulente

P
ŞI
A
a) b)
Fig. 2.54. Afecþiuni ale urechii
IC

a) otita medie acutã; b) perforaþia timpanului

Pentru evitarea îmbolnãvirii urechilor, se reco- Mod de lucru: voluntarul stã cu spatele la experi-
mandã toaleta urechii prin spãlarea conductului auditiv mentator, la o distanþã de 1m.
CT

extern cu degetul infãºurat într-o pânzã de bumbac
umezitã, fãrã a pãtrunde în partea profundã a con-
ductului. Pentru scãrpinatul urechii, nu folosiþi beþe,
unghii ascuþite sau orice alt obiect care ar putea
produce leziuni ale tegumentului. Investigaþi ºi trataþi
DA
Experimentatorul lasã sã cadã, de la diferite
înãlþimi, bilele de metal.
Voluntarul anunþã momentul când aude zgomotul
produs de bile.
Acelaºi experiment va fi repetat cu alt grup de

din timp orice durere la nivelul urechii sau scãderea voluntari.

auzului, pentru a preveni apariþia unor afecþiuni Rezultate: cu cât este mai micã bila al cãrei
cronice, cu lezarea aparatului auditiv. zgomot de cãdere este perceput de voluntar, cu atât
acuitatea auditivã a voluntarului respectiv este mai
Aplicaþie practicã: mare.
DI

*Determinarea acuitãþii auditive De asemenea, cu cât este mai micã distanþa de la

Materiale necesare: bile de metal cu diferite care bila este lãsatã sã cadã, cu atât acuitatea
diametre, placã de metal, voluntari. auditivã a voluntarului respectiv este mai mare.
A

SUMAR
Analizatorul acustico-vestibular este specializat pentru perceperea a douã simþuri – simþul auzului ºi simþul
UR

echilibrului, ambele având receptorii plasaþi în urechea internã ºi reprezentaþi de celule senzoriale ciliate. Stimulii
specifici pentru cele douã simþuri sunt undele sonore ºi miºcãrile rectilinii ºi de rotaþie ale capului. Frecvenþa
sunetelor pe care le recepþioneazã receptorii acustici din urechea umanã, este cuprinsã între 20 – 20.000Hz. Cele
mai frecvente afecþiuni ale urechii sunt otitele, mai întâlnite la copii, ºi tulburãrile de auz, la adulþi.
IT

EVALUARE
1. Descrieþi fiziologia receptorilor auditivi.
2. Explicaþi modul în care informaþiile furnizate de receptorii vestibulari ajung la musculatura posturalã.
ED

3. Care sunt regulile de igienã ce trebuie respectate pentru toaleta urechilor?

Capitolul 2 67

GLANDELE ENDOCRINE
Sistemul endocrin funcþioneazã în paralel cu
sistemul nervos, asigurând menþinerea homeostaziei
corpului, creºterea ºi dezvoltarea acestuia, realizând
CĂ
produc hormoni care sunt preluaþi de vasele
sangvine ºi limfatice care le irigã din abundenþã.
Majoritatea þesuturilor glandulare sunt organizate în

un control pe termen lung al tuturor funcþiilor acestuia,
prin intermediul semnalelor chimice numite hormoni.
Glandele endocrine, numite ºi glande cu
secreþie internã, sunt lipsite de canale de secreþie ºi
GI
cordoane, dispuse în reþea, care maximizeazã
contactul dintre ele, ºi capilarele care le înconjoarã.
Glandele endocrine sunt reprezentate de hipofizã,

O
tiroidã, paratiroide, suprarenale, epifizã ºi timus;
localizarea lor poate fi observatã în figura 2. 55.
hipofizã
Unele glande conþin þesut glandular endocrin,

AG
epifizã
alãturi de þesut glandular exocrin, aºa cum este
cazul pancreasului ºi gonadelor, care sunt numite ºi
paratiroide
glande mixte. Hipotalamusul, organ nervos, are ºi
tiroidã
rol de glandã endocrinã, prin nucleii sãi anteriori care
timus elibereazã hormoni numiþi neurohormoni, deoarece

ED
sunt produºi de celule nervoase modificate. Alãturi de
glandele endocrine, existã ºi alte organe care produc
hormoni, cum sunt stomacul, intestinul subþire, rinichii
ºi inima.
suprarenalã
Hormonii sunt biocatalizatori produºi în cantitãþi

P
pancreas
extrem de mici, care regleazã activitatea metabolicã a
altor celule din corpul uman. Dupã structura chimicã,
hormonii se grupeazã în douã clase fundamentale:

ŞI
ovar
placentã
steroizi ºi peptide (tabelul 2.24). Acestor clase li se
alãturã recent grupul de hormoni derivaþi din acizii
arahidonici, cum sunt leucotrienele ºi prostaglan-
testicule dinele, produse de membrana majoritãþii celulelor în
A
cazul inflamaþiilor, alergiilor etc., ºi care au un efect
Fig. 2.55. Localizarea glandelor endocrine strict localizat.
IC

Tabel 2.24. Clasele de hormoni

Hormonii steroizi Hormoni peptidici
CT

Tip de substanþã Exemple Glande care Tip de substanþã Exemple Glande care
de hormoni îi produc de hormoni îi produc

– glucagon – pancreas
– gonadele – proteine cu numãr – gastrinã endocrin
– lipide derivate – testosteron
– corticosuprarenalele mic de aminoacizi
– hormonul de creºtere – hipofizã
DA

din colesterol – estradiol

– placenta – paratiroide
– ocitocinã

Acþiunea hormonilor asupra celulelor determinã enzimã care este al doilea mesager. Enzima activatã
urmãtoarele efecte: modificã permeabilitatea mem- declanºeazã reacþii în cascadã, în care sunt implicate
branelor prin deschiderea sau închiderea canalelor una sau mai multe enzime, unele cu efecte stimula-
DI

ionice, stimuleazã sinteza proteicã, inclusiv sinteza
enzimelor, inhibã sau stimuleazã activitatea enzi-
melor, determinã stimularea secreþiei celulare, stimu-
leazã diviziunea celularã.
A
toare, altele cu efecte inhibitoare, în aceeaºi celulã þintã
putând avea loc simultan o mare varietate de reacþii.
Al doilea mecanism de acþiune al hormonilor este
propriu steroizilor. Aceºtia, spre deosebire de peptide,

Deºi circulã, prin intermediul sângelui, prin toate sunt liposolubili ºi difuzeazã prin membrana celulelor
þesuturile, hormonii influenþeazã activitatea celulelor þintã. Ajunºi în citoplasmã, hormonii se leagã de
UR

unui anumit þesut, numite celule þintã. Existã douã
mecanisme de bazã prin care hormonii interacþio-
neazã cu celulele þinã.
Primul mecanism este propriu hormonilor peptidici,
care se leagã de receptori specifici de pe membrana
IT
un receptor intracelular, formând un complex hor-
mon-receptor, activat, care va strãbate membrana
nuclearã ºi se va lega specific de un receptor proteic
specific, care este legat de o anumitã genã – secvenþã
de ADN. Aceastã legare va face posibil accesul la ADN

celulelor þintã – hormonul are rol de prim mesager. În ºi declanºeazã sinteza proteicã, începând cu
urma legãrii de hormon, receptorul îºi modificã forma, transcripþia (sinteza ARN), ºi continuând cu translaþia,
se leagã de o proteinã (G) din apropierea membranei, care va fi finalizatã cu producerea proteinelor, a
ED

activând-o ºi, ca urmare, activeazã, la rândul ei, o enzimelor.

68 Biologie

*MECANISMELE GENERALE DE REGLARE
A SECREÞIEI ENDOCRINE
Sinteza ºi eliberarea celor mai mulþi hormoni este
reglatã, în marea majoritate a cazurilor, prin meca-
nisme de feedback negativ. Acest mecanism asigurã
menþinerea în anumite limite a parametrilor mediului
intern, cum sunt glicemia, calcemia, lipemia etc. De
exemplu, dacã nivelul K+ din sânge creºte peste
valoarea normalã, aceastã modificare va stimula direct
porþiunea corticalã a glandelor suprarenale, care va
creºte secreþia de hormon aldosteron ºi acesta va
acþiona asupra tubilor renali, determinând creºterea
excreþiei de K+. În consecinþã, nivelul sangvin al K+ va
scãdea ºi va fi inhibatã secreþia hormonului aldo-
steron. Rezultatul funcþionãrii mecanismului de
feedback negativ este variaþia între limite apropiate a
nivelului sangvin al hormonilor.
Existã ºi rare situaþii în care reglarea secreþiei
hormonale se realizeazã prin mecanism de feedback
pozitiv, care conduce la creºterea abaterii de la
valoarea normalã a unui parametru al mediului intern.
Acest tip de mecanism intervine în controlul eveni-
mentelor automenþinute care pot fi necontrolabile ºi nu
necesitã continua ajustare, aºa cum este cazul secre-
þiei hormonului ocitocinã în timpul naºterii. Ocitocina
este o neurosecreþie produsã de hipotalamusul
anterior ºi depozitatã în hipofiza posterioarã. Hor-
monul stimuleazã contracþiile uterului în timpul trava-
liului. În timp ce fãtul este angajat în expulzie ºi exer-
IC
citã presiuni asupra pereþilor vaginali, sunt stimulaþi
mecanoreceptorii care trimit mesaje nervoase cãtre
hipotalamus care este stimulat ºi astfel, pe tot
parcursul naºterii, ocitocina este sintetizatã ºi elibe-
CT
ratã în cantitãþi din ce în ce mai mari, pentru ca, dupã
naºtere, producþia sã se opreascã.
hipotalamus
DA
DI
arterã
A
lob anterior lob posterior
UR
hipofizã
ACTH, TSH, FSH,
IT
LH, prolactinã
venã arterã
ED
a) structurã; b) secreþii ºi organe þintã
Capitolul 2
CĂ
Perturbarea mecanismelor de reglaj determinã
disfuncþii care pot fi cauzate fie de secreþia în exces a
hormonilor – hipersecreþie, fie de secreþia insuficientã
a hormonilor – hiposecreþie.
Stimulii care acþioneazã la nivelul glandelor
GI
endocrine, sunt de douã tipuri: umorali ºi neuronali.
Stimulii umorali sunt reprezentaþi de variaþii ale
concentraþiei anumitor molecule sau ioni din mediul
O
intern. De exemplu, unul dintre stimulii care intensificã
secreþia pancreaticã de insulinã este creºterea con-
centraþiei glucozei în sânge. O variantã a stimulãrii
AG
umorale este cea hormonalã, în care hormonii produºi
de unele glande, stimuleazã sau inhibã secreþia altora.
Stimularea hormonalã este întâlnitã la multe glande
endocrine.
Stimulii neuronali acþioneazã asupra unui numãr
ED
restrâns de glande endocrine. În acest caz, fibrele
nervoase stimuleazã eliberarea de hormoni, aºa cum
se întâmplã în situaþii de stres, când fibrele nervoase
postganglionare simpatice din medulosuprarenalã
descarcã adrenalinã.
P
HIPOFIZA
Hipofiza (glanda pituitarã) are formã rotunjitã,
ŞI
greutate de 0,5 g ºi este aºezatã pe ºeaua turceascã a
osului sfenoid de la baza craniului. Aceastã glandã
este compusã din 3 lobi: cel anterior ºi cel mijlociu
formeazã adenohipofiza, iar cel posterior formeazã
A
neurohipofiza.
Hipofiza prezintã legãturi anatomice ºi funcþionale
cu hipotalamusul. Legãturile anatomice sunt vizibile
sub forma tijei pituitare, la nivelul cãreia se aflã
legãtura vascularã ºi nervoasã dintre cele douã
organe. Legãtua vascularã este reprezentatã de
sistemul port hipofizar (descris de G.T. Popa ºi Unna
Fielding), iar legãtura nervoasã este reprezentatã de
hipotalamus
sistem port
tija pituitarã
hipofizã
TSH (MSH)
pro-
lactinã STH
ADH ºi
ocitocinã
FSH
ACTH
LH
Fig. 2.56. Hipofiza
69

tractul hipotalamohipofizar, format din axonii neu-
ronilor din nucleii anteriori hipotalamici care sfârºesc
în lobul posterior hipofizar.
Legãtura funcþionalã a hipofizei cu hipotalamusul
este realizatã prin neurosecreþii stimulatoare (RH) ºi
CĂ
hipotalamohipofizar ºi depuse în neurohipofizã.
Hormonii produºi de adenohipofizã sunt: somatotrop
(STH), adenocorticotrop (ACTH), tireotrop (TSH),
gonadotropi: foliculostimulant (FSH) ºi luteinizant
(LH) ºi prolactina (fig. 2.56). Caracteristicile

GI
inhibitoare (IH) produse de nucleii mijlocii ai funcþionale ale acestor hormoni sunt sintetizate în
hipotalamusului ºi descãrcate prin sistemul tabelul 2.25.Lobul intermediar al hipofizei produce
porthipofizar la nivelul adenohipofizei, precum ºi prin hormonul melanocitostimulant, care stimuleazã pig-

O
neurosecreþii produse de nucleii anteriori ai mentarea tegumentului, iar secreþia lui este reglatã
hipotalamusului transportate prin axonii tractului prin neurosecreþii ale hipotalamusului mijlociu.

AG
Tabelul 2.25. Caracteristicile funcþionale ale hormonilor adenohipofizari

Hormon Reglarea secreþiei Organe þintã Efectele disfuncþiilor

ºi efecte

ED
– hiposecreþia determinã
– stimulare prin neurosecreþie stimulatoare produsã – ficat, musculatura piticism la copii
de nucleii mijlocii hipotalamici, estrogeni, hipogli- scheleticã, cartilaje – hipersecreþia determinã
– somatotrop cemie, creºterea concentraþiei de aminoacizi în – efect anabolizant,
– hormonul gigantism la copii ºi acro-
sânge, scãderea lipidelor din sânge, efort fizic, stres; stimuleazã creºte-

P
de creºtere megalie (creºterea extre-
– inhibare prin neurosecreþie inhibitoare produsã de rea, mobilizarea grã- mitãþilor corpului ºi a unor
nucleii mijlocii hipotalamici, hiperglicemie, hiper- similor, consumul glu- organe (nas, limbã, ficat)
lipemie, obezitate, depresii cozei la adulþi)

– tireotrop
(TSH) gravidie ºi temperaturi scãzute ŞI
– stimulare prin neurosecreþie stimulatoare produsã
de nucleii mijlocii hipotalamici ºi, indirect, de starea de
– glanda tiroidã
–stimuleazã creº-
terea ºi funcþionarea
– hiposecreþia determinã
cretinismul la copii ºi mixe-
demul la adulþi
– hipersecreþia determinã
A
– inhibare prin neurosecreþie inhibitoare produsã de normalã a glandei
nucleii mijlocii hipotalamici, hormoni tiroidieni în exces exoftalmie ºi boala
tiroide
Basedow-Graves
IC

– stimulare prin neurosecreþie stimulatoare produsã – corticosuprarenale

de nucleii mijlocii hipotalamici, febrã, hipoglicemie, – hiposecreþia este rar
– adenocorticotrop stres – stimuleazã elibera-
întâlnitã
CT

(ACTH) rea de glucocorticoizi

– inhibare prin neurosecreþie inhibitoare produsã de – hipersecreþia provoacã
ºi androgeni
nucleii mijlocii hipotalamici, exces de glucocorticoizi sindromul Cushing
– ovare – stimuleazã
maturarea foliculilor
– stimulare prin neurosecreþie stimulatoare produsã ºi secreþia de estro- – hiposecreþia determinã
DA

– foliculostimulant de nucleii mijlocii hipotalamici geni incapacitatea maturãrii

(FSH) – inhibare prin estrogeni la femei ºi testosteron la – testicule – stimu- sexuale
bãrbaþi leazã spermato- – hipersecreþia – fãrã efecte
geneza importante
DI

– ovare – stimuleazã
ovulaþia ºi produ- – hiposecreþia – incapaci-
– stimulare prin neurosecreþie stimulatoare produsã cerea de estrogen ºi
tatea maturãrii sexuale
– luteinizant (LH) de nucleii mijlocii hipotalamici progesteroni
– inhibare prin estrogeni ºi progesteron la femei ºi – testicule – stimu- – hipersecreþia – fãrã
testosteron la bãrbaþi efecte importante
A

leazã producerea de
testosteron
UR

– hiposecreþia determinã
– stimulare prin neurosecreþie stimulatoare produsã secreþie redusã de lapte
de nucleii mijlocii hipotalamici ºi eliberate sub acþiu- – hipersecreþia, la femei
nea estrogenilor, contracþiile uterului ºi vaginului în – glande mamare determinã secreþie în ex-
– prolactina timpul naºterii, senzaþii produse de suptul sugarului – stimuleazã secreþia ces de lapte ºi oprirea
– inhibare prin neurosecreþie inhibitoare (dopamina) de lapte ciclului ovarian, iar la bãr-
IT

produsã de nucleii mijlocii hipotalamici, precum ºi de baþi determinã impotenþã ºi

substanþa neagrã a mezencefalului creºterea glandelor ma-
mare (ginecomastie)
ED

70 Biologie
 CĂ
Hormonii neurohipofizei sunt antidiuretic (sau vasopresina) ºi ocitocina. Caracteristicile funcþionale ale
acestora sunt sintetizate în tabelul 2.26.
Tabelul 2.26. Caracteristicile funcþionale ale hormonilor hipofizari
Organe þintã Efectele
Hormon Reglarea secreþiei disfuncþiilor
ºi efecte

GI
– stimulare prin impulsuri de la neuronii hipotalamici din
– hiposecreþia deter-
nucleii anteriori stimulaþi de impulsuri venite de la osmo- – rinichii ºi tubii uriniferi
Hormonul influenþeazã permea- minã diabetul insipid
receptorii din pereþii vaselor sangvine, scãderea volumului
antidiuretic bilitatea ºi stimuleazã – hipersecreþia deter-
sangvin, durere, anumite medicamente

O
(ADH) reabsorbþia apei, scã- minã contracþia mus-
– inhibare, indirect, prin inhibarea neuronilor secretori din
sau vasopresina zând diureza (canti- culaturii din pereþii
nucleii hipotalamici anteriori de impulsurile venite de la baro-
tatea de urinã pro- arteriolari ºi hiperten-
receptorii din pereþii vaselor de sânge stimulaþi de creºterea

AG
dusã în 24 de ore) siune
volumului sângelui; inhibare directã, de alcool
– stimulare prin impulsuri de la neuronii hipotalamici din
– uter – stimuleazã
nucleii anteriori, stimulaþi de impulsuri venite de la meca-
contracþia pereþilor ºi
Ocitocina noreceptorii din pereþii uterului sau din tegumentul mame- – nu se cunosc
iniþiazã travaliul
loanelor; primii sunt excitaþi de presiunea exercitatã de fãt în

ED
– sâni – iniþiazã elimi-
timpul naºterii, iar ultimii sunt stimulaþi de supt
narea laptelui
– inhibare prin lipsa stimulilor anterior enumeraþi

Disfuncþiile hipofizare Cea mai frecventã cauzã care determinã acro-

P
megalia este creºterea în dimensiuni a glandei, numitã
Nanismul hipofizar este produs prin absenþa
ºi adenom hipofizar. Simptomele bolii sunt: schimbarea
sau hiposecreþia hormonului de creºtere –
fizionomiei faþã de vechile fotografii; trãsãturile faciale
somatotrop. Copiii afectaþi nu ating înãlþimea normalã

ŞI
a speciei umane, iar organele, ca ºi segmentele
corpului, pãstreazã proporþia normalã. La naºtere,
copiii afectaþi nu prezintã diferenþe faþã de cei normali.
Deficitul de creºtere se evidenþiazã, de obicei, la
A
vârsta de 2 – 3 ani, când se instaleazã un nanism de
tip armonic. Caracterele sexuale sunt nedezvoltate,
IC
devin mai colþuroase, creºterea numãrului la pantof,
piciorul se lãþeºte, creºterea dimensiunii mâinilor ºi
degetelor, maxilarul inferior iese în afarã, provocând
probleme dentare, nasul ºi limba se mãresc, apar
probleme ale sinusurilor, se instaleazã oboseala
profundã, piele îngroºatã, grasã, transpiraþie abun-
dentã, slãbirea musculaturii, dureri ale articulaþiilor,

pubertatea se instaleazã incomplet ºi foarte târziu sau senzaþie de furnicare în special în mâini, tensiune
nu se instaleazã deloc. Din punct de vedere al arterialã ridicatã ºi diabet. Tratamentul este medi-
dezvoltarii psihice, inteligenþa este aproape normalã, camentos, radioterapie ºi intervenþie chirurgicalã.
CT

cu excepþia cazurilor la care coexistã unele leziuni
cerebrale. Nanismul hipofizar poate fi congenital sau
dobândit.
Pentru cei mai mulþi dintre copii, cauza apariþiei
deficienþei este necunoscutã.
DA
Boala Graves, numitã ºi boala Perry sau boala
Basedow-Graves (fig. 2.57), are cauze necunoscute,
care duc la producerea unor anticorpi care se leagã de
receptorii pentru hormonul tireotrop ai celulelor
glandei tiroide. Aceastã legare mimeazã acþiunea

Tratamentul cu hormon de creºtere obþinut prin
biotehnologie are rolul de a îndepãrta deficienþa.
Acest tratament substituie, în doze mici, cantitatea de
hormon ce ar fi în mod normal secretatã de glanda
DI
tirotropinei, stimulând secreþia de hormoni tiroidieni.
Deoarece anticorpii nu se aflã sub controlul
mecanismului de feedback, tiroida va produce o
hipersecreþie care va determina o serie de modificãri
metabolice. Simptomele bolii sunt: anxietatea, irita-

pituitarã. Începerea tratamentului la o vâstã cât mai

bilitatea, tulburãri de somn, ritm accelerat ºi neregulat
fragedã este cu atât mai eficientã; astfel, dacã trata-
al activitãþii cardiace, creºterea frecvenþei ventilaþiei,
mentul este instituit la 2 – 3 ani, copilul va avea o
tremurul degetelor ºi mâinilor, piele umedã ºi caldã,
înãlþime aproape de înãlþimea normalã; dacã copilul
pierdere în greutate, hiperfagie, creºterea dimen-
A

afectat nu se trateazã, el va avea cu 40 cm mai puþin siunilor glandei tiroide (guºa), intoleranþã la cãldurã,
decât înãlþimea normalã. scurtarea ciclului menstrual la femei ºi exoftalmie
Gigantismul este efectul excesului de hormon
UR

(globi oculari proeminenþi).

somatotrop instalat în perioada de creºtere a orga-
nismului, manifestat prin talie înaltã, de peste 2 m,
creºtere exageratã în lungime a extremitãþilor ºi fãrã
afectarea intelectului.
IT
Sindromul Cushing poate fi determinat de tumori
ale hipofizei anterioare, tumori pulmonare, renale sau
pancreatice care produc hormonul adenocorticotrop
(ACTH), sau tumori ale glandei suprarenale. Toate

Acromegalia este o boala cauzatã de nivelul aceste cauze conduc spre o hipersecreþie de hormoni
excesiv al hormonului de creºtere, la adult. Acro- ai glandei corticosuprarenale, ºi anume, hipersecreþie
megalia este foarte rarã – patru cazuri noi la un milion de glucocorticoizi. Afecþiunea se caracterizeazã prin:
ED

de oameni pe an. hiperglicemie, scãderea proteinelor musculare ºi

Capitolul 2 71
 CĂ
Tabelul 2.27. Efectele hormonilor tiroidieni
Procese Efecte fiziologice
Efectele hiposecreþiei Efectele hipersecreþiei
ºi sisteme afectate normale
– scade rata metabolismului bazal – creºte rata metabolismului bazal
– stimuleazã utilizarea

– rata metabolismului oxigenului
bazal / reglarea tem- – efect calorigen; inten-
peraturii corpului
sificã efectele stimulãrii
simpatice
– scade temperatura corpului
– scade apetitul alimentar
– creºteri în greutate
– reduce sensibilitatea la mediatorii
GI
– creºte temperatura corpului
– scãderi în greutate
– creºte sensibilitatea la mediatorii
chimici neuronali, urmatã de creº-

O
chimici neuronali terea presiunii arteriale
– creºte catabolismul glu-
cidic, mobilizeazã grãsi- – scade metabolismul glucidic
– creºte catabolismul glucidelor, pro-

AG
mile din depozite, stimu- – creºte nivelul colesterolului ºi al tri-
– metabolismul gluci- leazã sinteza proteicã gliceridelor în sânge teinelor ºi lipidelor
dic, lipidic ºi proteic – scade sinteza proteicã – scãderi în greutate
– stimuleazã sinteza – scãderea masei musculare
colesterolului la nivelul – apare mixedemul (þesuturi îmbibate
ficatului cu lichid mucos)

ED
– asigurã dezvoltarea – la copii – retard, cretinism tiroidian
– iritabilitate, insomnii, schimbãri de
– sistemul nervos normalã la fãt ºi copil, – la adulþi – încetinirea reflexelor,
personalitate, exoftalmie – boala
asigurã funcþionarea nor- deficienþe de memorie, depresii,
Basedow-Graves
malã la adult paralizii

P
– asigurã funcþionarea – scade eficienþa activitãþii muºchiului – creºte ritmul cardiac
– sistemul
normalã cardiac – creºte presiunea arterialã
cardiovascular
– scade presiunea arterialã – risc de atac de cord
– stimuleazã funcþionarea – dureri, crampe ºi încetinirea acti-

ŞI
– sistemul muscular vitãþii musculare – atrofie ºi obosealã muscularã
ºi dezvoltarea normalã
– la copii, iniþial, accelerarea creºterii
– la copii – întârzierea creºterii, defor- oaselor, urmatã de osificãri prema-
– asigurã creºterea ºi ma-
ture ale cartilajelor de creºtere ºi
A
– sistemul osos turizarea scheletului mãri osoase, disproporþii
– la adult – dureri articulare talie micã – nanism tiroidian
– la adult, demineralizãri osoase
IC

– asigurã motilitate ºi
– sistemul digestiv tonus normal al tubului – scade motilitatea tubului digestiv ºi – motilitate exageratã a tubului di-
digestiv, creºte secreþia secreþia glandelor anexe, constipaþie gestiv, diaree, pierderea apetitului
CT

sucurilor digestive
– stimuleazã funcþia re- – sterilitate, inhibarea funcþiei ova-
– sistemul producãtoare ºi lactaþia riene ºi a lactaþiei – la femei, inhibã funcþia ovarului, la
reproducãtor la femei bãrbaþi, impotenþã
DA

– asigurã hidratarea ºi – tegument palid, uscat, mixedem, – piele roºie, subþire, umedã, unghii
– piele activitatea secretorie þesuturi subcutanate îmbibate cu un subþiri ºi fragile
normalã lichid mucos, fir de pãr uscat ºi
subþire
DI

Sinteza hormonilor tiroidieni (T3 ºi T4) este depen-
dentã de absorbþia iodului la nivelul tubului digestiv. În
regiunile unde cantitatea de iod din sol este redusã ºi
dieta este sãracã în iod, tiroida se mãreºte ºi efectul se
A
Secreþia ºi eliberarea hormonilor tiroidieni este
controlatã prin feedback negativ (fig. 2. 59) de neuro-
secreþii stimulatoare (TRH) ºi inhibitoare (TIH) elibe-
rate de nucleii mijlocii hipotalamici.

exteriorizeazã prin aºa numita guºã endemicã. Copiii Acestea controleazã secreþia de tirotropinã a
din aceste regiuni pot suferi de nanism tiroidian adenohipofizei care acþioneazã asupra celulelor glan-
UR

(piticism) ºi cretinism. dulare tiroidiene.

Efectele dietei sãrace în iod pot fi înlãturate prin
consumul de sare iodatã. Consumul de sare iodatã
este o metodã de a preveni efectele unui accident
nuclear, ca cel de la Cernobâl, blocând astfel intrarea
IT
Stimulii care influenþeazã reglarea sunt neuronali,
declanºaþi de stres emoþional, variaþii termice etc. ºi
umorali ca nivelul T3 ºi T4 din sânge.
Calcitonina are ca efecte scãderea calcemiei

iodului radioactiv prin saturarea mediului intern cu iod (concentraþia Ca2+ în sânge) prin inhibiþia activitãþii
neradioactiv, preluat din sare. Iodul radioactiv deter- osteoclastelor, stimularea fixãrii calciului în þesutul
minã apariþia cancerelor tiroidiene ºi a malformaþiilor osos, a absorbþiei la nivel intestinal ºi a excreþiei
ED

congenitale prin mutaþii. acestuia la nivel renal.

Capitolul 2 73
 fizionomia

CĂ
osoase, retenþia de sãruri ºi de apã, hipertensiune, indivizilor anticorp
edem, redistribuirea þesutului adipos pe abdomen ºi afectaþi
glanda pituitarã
pe spate („cocoaºã de bizon“), faþã rotundã de „lunã
plinã“. Singurul tratament este cel chirurgical, prin TSH
extirparea tumorilor. legarea

GI
Diabetul insipid este efectul hiposecreþiei de auto-
anticorpilor
hormon antidiuretic (ADH). Acest fenomen are drept

feedback n
de receptori
cauze frecvente traumatisme craniene care au afectat
stimularea stimularea

O
hipotalamusul anterior. Boala se manifestã prin secreþiei sintezei
ingestia unor cantitãþi mari de apã ºi creºterea de hormoni

ega
hormonale
diurezei cu urinã diluatã. cantitate

ti v

AG
mare de
Caºexia hipofizarã este determinatã de distru- celule
hormoni
cantitate tiroidiene
gerea hipofizei sau îndepãrtarea ei pe cale adecvatã
chirurgicalã, ca o mãsurã extremã în anumite forme de hormoni
de cancer. Organismul slãbeºte, se instaleazã o stare a) b)
de anemie ºi slãbiciune, urmatã de scãderea tem- Fig. 2.57. Boala Basedow – Graves

ED
peraturii corpului, comã ºi moarte. a) reglare normalã; stimularea tiroidei prin autoanticorpi

SUMAR
Sistemul endocrin funcþioneazã în paralel cu sistemul nervos, asigurând menþinerea homeostaziei corpului,
creºterea ºi dezvoltarea acestuia, realizând un control pe termen lung al tuturor funcþiilor acestuia, prin

P
intermediul semnalelor chimice numite hormoni. Hipofiza este glanda endocrinã strâns legatã de sistemul nervos
prin sistemul porthipofizar ºi tractul hipotalamohipofizar. Hormonii hipofizari regleazã activitatea altor glande
(TSH, ACTH, FSH, LH) sau intrevin în procese fiziologice ºi metabolice (STH, ADH, ocitocina, prolactina).

EVALUARE
ŞI
1. Care sunt mecanismele de acþiune a hormonilor asupra celulelor þintã?
2. Descrieþi modurile de reglare a secreþiei glandelor endocrine.
A
3. Precizaþi efectele disfuncþiilor secretorii ale hipofizei.
IC

TIROIDA nism, tiroxina este transformatã în triiodotironinã la

Tiroida este situatã pe faþa anterioarã a laringelui, nivelul organelor interne, în special în ficat.
sub cartilajul tiroid (mãrul lui Adam), fiind cea ai mare Cu excepþia celulelor encefalului, splinei,
CT

glandã endocrinã 25 – 30 g. Este alcãtuitã din doi lobi,
uniþi prin istm.
Structura internã: tiroida este compusã din
foliculi sferici, cu pereþi unistratificaþi, compuºi din
celule foliculare glandulare care secretã hormonii
DA
testiculelor, ovarelor ºi celulelor tiroidiene, restul
celulelor corpului posedã receptori pentru hormonii
tiroidieni cu implicaþii majore în procesele fiziologice
importante, ca: metabolismul, creºterea ºi dezvol-
tarea. În sânge, hormonii tiroidieni circulã, în general,

tiroxinã (T4) ºi triiodotironinã (T3), ultimul fiind de legaþi de proteine specifice.

patru ori mai activ ca primul. Interiorul foliculilor
conþine un lichid coloidal bogat în proteine. Printre
foliculi se aflã celule parafoliculare, care produc
hormonul calcitoninã. Cu excepþia gravidelor, care
DI
Hormonii tiroidieni activeazã enzimele implicate în
oxidarea glucozei, cresc rata metabolismului bazal ºi
producerea de cãldurã (efect calorigen). Principalele
efecte ale hormonilor tiroidieni sunt sintetizate în

necesitã tiroxina pentru dezvoltarea fãtului, în orga- tabelul 2.27.

A

cartilaj tiroid
UR

lob tiroidian

istm

trahee
IT

folicul tiroidian
celule
epiteliu glandular parafoliculare
a) Fig. 2.58. Tiroida b)
ED

a) morfologie; b) structurã internã

72 Biologie
 CĂ
alþi centrii nervoºi zona medularã

zona corticalã

hipotalamus TRH glanda

GI
suprarenalã
stângã

O
hipofiza anterioarã TSH
rinichi rinichi

AG
Fig. 2.60. Corticosuprarenalele

glanda tiroidã hormoni tiroidieni produce mineralocorticoizi, zona fasciculatã

produce glucocorticoizi ºi zona reticulatã internã

ED
produce gonadocorticoizi.
Mineralocorticoizii au rolul de a regla concen-
celule þintã
traþia electroliþilor mediului intern, mai ales a ionilor
Fig. 2.59. Reglarea secreþiei ºi eliberãrii hormonilor tiroidieni Na+ ºi K+. Cel mai important mineralocorticoid este
prin feedback negativ
aldosteronul (95% din mineralocorticoizi). Principa-

P
Secreþia calcitoninei este stimulatã prin nivelul lele efecte ale aldosteronului sunt: reducerea excreþiei
calcemiei. Rolul calcitoninei este important în copi- de Na+ prin stimularea reabsorbþiei tubulare, dar ºi a
lãrie, perioadã de creºtere a oaselor, în timp ce, la reabsorbþiei Na+ din salivã ºi suc gastric, retenþia de

ŞI
maturitate, devine un slab agent hipocalcemiant.
GLANDELE SUPRARENALE
A
Glandele suprarenale sunt glande perechi,
aºezate la polii superiori ai rinichilor, acoperite de o
IC
capsulã fibroasã ºi înconjurate de þesut adipos
protector. Din punct de vedere structural ºi funcþional,
fiecare glandã suprarenalã este formatã din douã
glande endocrine: corticosuprarenala dispusã spre
CT
apã, eliminarea K+, excreþia de H+. Secreþia de aldo-
steron este stimulatã de hipercalcemie, hiponatremie,
hipotensiune arterialã ºi este inhibatã de reversul
acestora. Stimulii implicaþi în reglarea secreþiei de
aldosteron sunt angiotensina II, concentraþia Na+ ºi K+
în sânge, corticotropina hipofizarã ºi peptidul natrio-
uretic atrial (produs de miocard în condiþii de
hipertensiune). Cel mai important dintre aceºtia este
angiotensina II. Aceasta este produsul unui lanþ de
reacþii (fig. 2.61), prin care angiotensinogenul

exterior ºi medulosuprarenala dispusã în interior.
Corticosuprarenala secretã peste 20 de
hormoni, numiþi corticosteroizi, sintetizaþi din
colesterol. Corticosuprarenala este compusã din trei
DA
(eliberat de ficat) din plasmã, sub acþiunea hormonului
reninã, este transformat în angiotensinã I ºi apoi în
angiotensina II. Renina este eliberatã de aparatul
juxtaglomerular din rinichi, în condiþiile scãderii

zone, fiecare producând o anumitã categorie de presiunii sangvine sau scãderii concentraþiei plasmei
corticosteroizi. Zona glomerularã, spre exterior, sangvine.

ficat aparat juxtaglomerular creºte volumul

feed-back negativ lichidelor ºi presiunea
DI

angiotensinogen sangvinã
reninã

corticosuprarenalã
angiotensinã I
A

angiotensinã II aldosteron
creºte natremia
UR

ºi reabsorbþia apei
vasoconstricþie în tubii uriniferi
ACTH

Fig. 2.61. Formarea angiotensinei II ºi efectele acesteia asupra secreþiei de aldosteron

IT

Hiposecreþia de aldosteron produce boala colorarea în brun a tegumentului (melanodermie).

Addison care se manifestã prin astenie, tulburãri car- Hipersecreþia de aldosteron produce boala Conn,
diovasculare ºi gastrointestinale, scãderea eficienþei caracterizatã prin hipertensiune consecutivã creºterii
ED

musculare ºi a greutãþii corporale, imunodeficienþã ºi volumului plasmatic ºi hipo-potasemie.

74 Biologie

Glucocorticoizii reprezentaþi, în special, de
cortizol sunt hormoni indispensabili vieþii, deoarece
influenþeazã metabolismul energetic celular ºi ajutã la
asigurarea rezistenþei la factorii de stres. În condiþii
normale, asigurã menþinerea glicemiei între prânzuri
ºi menþinerea volumului plasmatic, prin limitarea
reþinerii apei în þesuturi. La nivelul metabolismului
intermediar, cortizolul exercitã urmãtoarele efecte:
stimuleazã descompunerea proteinelor (mai ales în
fibrele musculare) în aminoacizi, faciliteazã descom-
punerea lipidelor din adipocite în acizi graºi ºi glicerol,
stimuleazã sinteza de glucozã din produºi neglucidici
(aminoacizi, acizi graºi, glicerol), proces numit
gluconeogenezã, care se desfãºoarã în ficat, pune la
dispoziþia þesutului nervos glucoza, prin inhibarea
utilizãrii acesteia de alte þesuturi.
Sinteza ºi eliberarea cortizolului este controlatã
de hipotalamus ºi hipofizã, care formeazã axul hipo-
talamo-hipofizo-corticosuprarenal. Cortizolul este
eliberat ca rãspuns la factorii de stres emoþional
(anxietate) sau fiziologic (traumatisme) care deter-
minã eliberarea neurosecreþiilor stimulatoare din
nucleii mijlocii hipotalamici. Acestea ajung, prin
sistemul port hipofizar, la adenohipofizã, iar aici stimu-
leazã eliberarea corticotropinei (ACTH) care, pe
cale sangvinã, ajunge la corticosuprarenalã, unde
stimuleazã secreþia ºi descãrcarea de cortizol. Creº-
terea nivelului cortizolului în sânge inhibã compo-
A
nentele axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal.
Hipersecreþia de cortizol provoacã boala
Cushing, iar hiposecreþia maladia Addison.
IC
Gonadocorticoizii sau hormonii sexuali sunt
reprezentaþi de hormonii androgeni (masculini), alãturi
de estrogeni ºi progesteron (feminini). Aceºtia au
CT
acþiuni asemãnãtoare celor produºi de gonade, însã
rolul lor intervine în perioada pubertãþii. La femei
regleazã libidoul, iar dupã perioada fertilã, adicã în
menopauzã, intervin în menþinerea caracterelor sexu-
ale secundare.
DA
Controlul secreþiei gonadocorticoizilor nu este pe
deplin înþeles, dar se pare cã este stimulat de
corticotropinã, fãrã a fi evidentã o inhibiþie prin
feedback a descãrcãrii de ACTH sub influenþa
DI
– SNV Simpatic t impuls nervos t
Efectele factorului stresant
centrii medulari simpatici – fibre pre-
Hipotalamus ganglionare t medulosuprarenalã t
posterior secreþie ºi eliberare de adrenalinã ºi
UR
noradrenalinã
– eliberare de neurosecreþii eliberatoare
de corticotropinã t sistem port hipofizar
Hipotalamus t adenohipofizã t sintezã ºi eliberare
IT
mijlociu de ACTH t sistem sangvin t cortico-
suprarenale sintezã ºi eliberare de
hormoni corticoizi
ED
Capitolul 2
CĂ
hormonilor sexuali. Hipersecreþia gonadotropinelor
produce masculinizarea la femei – sindromul
androgenital, iar la tinerii bãieþi determinã accelerarea
apariþiei caracterelor sexuale masculine ºi a maturizãrii
funcþionale a organelor reproducãtoare. Hiposecreþia
GI
nu are efecte cunoscute.
Medulosuprarenala conþine neuroni postgan-
glionari simpatici care au proprietãþi secretorii, motiv
O
pentru care aceastã parte a suprarenalelor este
consideratã un mare ganglion simpatic. Secreþiile
medulosuprarenalei sunt adrenalina ºi noradre-
AG
nalina, cu efecte similare stimulãrii simpatice.
Adrenalina are efecte predominant metabolice:
creºte metabolismul bazal, creºte glicemia, lipemia,
descompunerea glicogenului (glicogenoliza) la nivelul
ficatului ºi musculaturii, iar noradrenalina are efecte
ED
predominant vasculare: discret cardioaccelerator ºi
vasoconstrictor. Adrenalina este utilizatã în practica
medicalã ca stimulant cardiac în stop cardiac ºi ca
bronhodilatator în atacurile de astm.
Deoarece efectele hormonilor medulosuprare-
P
nalei sunt aceleaºi cu ale stimulãrii simpatice, hipo-
secreþia nu are efecte importante. Hipersecreþia de
adrenalinã ºi noradrenalinã poate conduce la apariþia
ŞI
unor tumori numite feocromocitom, care determinã
exagerarea ºi pierderea controlului efectelor siste-
mului nervos vegetativ simpatic: creºterea ratei meta-
bolismului, hiperglicemie, tahicardie, hipertensiune
arterialã, transpiraþii intense ºi nervozitate.
Uneori, feocromocitomul este asociat cu multiple
neoplasme endocrine, ca neurofibromatoza tip 1.
Aceastã afecþiune este ereditarã ºi este determinatã
de o genã autozomalã dominantã, a cãrei exprimare
duce la apariþia de pete cafenii pe tegument ºi a
numeroase tumori secretoare de noradrenalinã.
Spre deosebire de hormonii corticosuprarenalei,
care intervin în rãspunsurile faþã de factorii de stres,
inducând efecte pe termen lung, adrenalina ºi nor-
adrenalina determinã reacþii imediate ºi mai scurte la
aceºti factori.
Interacþiunea dintre hormonii suprarenalei ºi
hipotalamusul care le controleazã rãspunsurile la stres
este ilustratã de tabelul 2.28.
Tabelul 2.28. Rãspunsurile la stres ale glandelor suprarenale
Þ Efecte pe termen scurt:
– creºte ritmul cardiac
– creºte presiunea arterialã
– glicogenolizã hepaticã ºi eliberare de glucozã în sânge
– bronhodilatare, modificãri ale irigaþiei sangvine menite sã
întreþinã alerta cerebralã, sã scadã activitatea digestivã ºi
renalã, creºte rata metabolismului
Þ Efecte pe termen lung:
– mineralocorticoizii: retenþie de Na ºi apã la nivel renal, creºte
presiunea arterialã ºi volumul plasmatic
– glucocorticoizii: neoglucogenezã, glicogenolizã, hiper-
glicemie, supresia sistemului imun
75

PANCREASUL ENDOCRIN
Pancreasul endocrin este reprezentat de
insulele Langerhans, în structura cãrora intrã mai
multe tipuri de celule: a care secretã glucagon, b care
secretã insulinã ºi d are secretã somatostatinã.
Insulina este principalul hormon hipoglicemiant
al organismului, stimulând intrarea glucozei în celule
ºi sinteza lipidelor. Odatã ajunsã în celule, acþiunea
insulinei continuã, stimulând glicogenogeneza, mai
ales în cele musculare ºi adipoase.
pancreas
Langerhans
celulã b
vas de sânge
fibrã muscularã
insulinã
a)
Fig. 2.62. Pancreasul endocrin
a) structura ºi transportul insulinei în fibrele musculare; b) reglarea glicemiei prin hormonii pancreatici
Hiposecreþia de insulinã sau sinteza de insulinã
inactivã provoacã diabet zaharat, caracterizat de
glicemie crescutã, eliminarea glucozei prin urinã
(glucozurie), lipemie crescutã (concentraþie mare a
acizilor graºi în sânge). În forme grave, se acumuleazã
în sânge metaboliþi ai acizilor graºi, numiþi corpi
IC
cetonici, care în concentraþii mari formeazã cetoacizi.
Cetoacidoza (concentraþie mare de corpi cetonici în
sânge) tulburã activitatea cardiacã, transportul
CT
oxigenului, intoxicã sistemul nervos ºi poate produce
comã. Diabetul zaharat este însoþit ºi de simptomele:
poliurie – producere de cantitãþi mari de urinã,
polidipsie – consum exagerat de apã ºi polifagie –
foame exageratã.
DA
Hipersecreþia de insulinã determinã hipo-
glicemie care are ca manifestãri neliniºte, nervo-
zitate, tremur, slãbiciune, dezorientare ºi, în forme
avansate, deoarece neuronii nu au rezerve de glucozã
DI
ºi sunt primii care suferã, provoacã pierderea
cunoºtinþei, comã ºi chiar moarte.
glucagon
glicogen aminoacizi
A
UR
glucozã
sânge
Fig. 2.63. Neoglucogeneza
IT
Glucagonul produs de celulele a insulare este
antagonic insulinei, determinând hiperglicemie. Acesta
ED
stimuleazã glicogenoliza, neoglucogeneza (fig. 2. 63) ºi
76
CĂ
Totodatã, insulina are efecte ºi asupra amino-
acizilor, facilitând intrarea acestora în celule ºi
utilizarea lor în sinteza proteinelor.
Principalul stimul care regleazã secreþia ºi
eliberarea de insulinã din celulele b, este nivelul
GI
glicemiei sangvine (fig. 2.62). Astfel, creºterea
glicemiei determinã stimularea secreþiei de insulinã,
iar scãderea glicemiei determinã ºi scãderea secreþiei
O
de insulinã. Indirect, toþi hormonii hiperglicemianþi
(adrenalinã, STH, TSH, glucocorticoizi, glucagon)
stimuleazã eliberarea insulinei.
AG
insula
hipoglicemie hiperglicemie
pancreas
ED
glucagon insulinã
ficatul elibereazã adipocitele consumã
glucozã glucozã
P
glicemie normalã
b)
ŞI descãrcarea glucozei din celule în sânge. Cel mai
important stimul care influenþeazã secreþia glucago-
nului este glicemia, la acesta se adaugã efectul inhibitor
A
al insulinei ºi al inervaþiei parasimpatice ºi efectul
stimulator al efortului fizic ºi simpaticului.
Somatostatina încetineºte producerea insulinei,
glucagonului ºi a unor hormoni produºi de mucoasa
tubului digestiv. Secreþia acestui hormon este
stimulatã de nivelul crescut al insulinei ºi glucagonului
ºi inhibatã de condiþiile inverse.
În anumite cazuri, hipersecreþia poate determina
diabet zaharat.
GONADELE
Gonadele sunt organele reproducãtoare prin-
cipale, reprezentate de ovare la femei ºi testicule la
bãrbat. Ambele sunt glande mixte, partea endocrinã
producând hormoni sexuali identici cu cei produºi de
corticosuprarenale.
trompã ovar
uterinã
uter
Fig. 2.64. Localizarea ovarelor
Ovarele (fig. 2. 64) produc mai mulþi hormoni,
dintre care, cei mai importanþi, sunt estrogenii ºi
progesteronul. Estrogenii (estrona, estradiolul ºi
estriolul), numiþi ºi foliculinã, sunt produºi de foliculii
ovarieni în perioada care precede ovulaþia. Rolul
Biologie

estrogenilor este acela de a asigura maturarea orga-
nelor de reproducere ºi apariþia caracterelor sexuale
secundare. Asupra mucoasei uterine (endometrului),
estrogenii acþioneazã prin stimularea proliferãrii
acesteia. Progesteronul este produs de corpul
CĂ
hormonii adenohipofizari FSH ºi LH, sub controlul
neurosecreþiilor stimulatoare sau inhibitoare produse
de hipotalamusul mijlociu. FSH-ul intervine predo-
minant în etapa de preovulaþie, iar LH-ul în etapa
postovulaþie. Alãturi de efectele asupra sistemului

GI
galben dupã ovulaþie. Progesteronul împreunã cu reproducãtor, estrogenii au ºi efecte metabolice,
estrogenii (fig. 2. 65 a) stimuleazã dezvoltarea glan- stimulând sinteza proteicã, mineralizarea oaselor,
delor mamare ºi proliferarea endometrului. Secreþia retenþia apei ºi a Na+ ºi diminuând cantitatea de

O
hormonilor sexuali feminini este reglatã (fig. 2. 65 b) de glucozã în sânge.

AG
nivel sangvin

ED
FSH ºi L
estra

estradiol ºi
progesteron
estradiol
FSH

H
FSH

diol

progesteron

estrad
ovul

P
ovul

iol
folicul

ovar ovar ovar ovar

ŞI
corp galben ziua
menstruaþia faza faza lutealã
folicularã
a) b)
Fig. 2.65. Reglarea endocrinã a componentelor sistemului reproducãtor feminin
A
a) reglarea ovarului; b) reglarea modificãrilor edometrului

Testiculele (fig. 2.66) îndeplinesc funcþia endo- implicã neurosecreþiile stimulatoare ºi inhibitoare ale
IC

crinã prin celulele interstiþiale Leydig, aflate în þesutul hipotalamusului mijlociu ºi gonadotropinele adenohi-
conjunctiv moale care înconjoarã tubii lor seminiferi. pofizare.
Aceste celule produc hormoni androgeni, cel mai
CT

important dintre aceºtia fiind testosteronul. La puber-

tate, testosteronul iniþiazã maturarea organelor repro- penis
ducãtoare masculine ºi apariþia caracterelor sexuale
secundare. De la pubertate începând, testosteronul epididim

asigurã spermatogeneza ºi menþinerea funcþionalitãþii

DA

sistemului reproducãtor masculin. testicul

Testosteronul are ºi rol de stimulare a creºterii scrot

scheletului ºi musculaturii. Reglarea secreþiei de tes-
tosteron se realizeazã prin feedback negativ care Fig. 2.66. Localizarea testiculelor
DI

SUMAR
Tiroida secretã hormonii tiroxinã (T4), triiodotironinã (T3) ºi calcitoninã. T3 ºi T4 au implicaþii majore în procese
fiziologice importante, ca: metabolismul, creºterea ºi dezvoltarea, iar ocitonina are ca efecte scãderea calcemiei.
A

Glandele suprarenale sunt compuse din corticosuprarenalã ºi medulosuprarenalã. Corticosuprarenala secretã

corticosteroizi sintetizaþi din colesterol, dintre care, cei mai importanþi, sunt: aldosteronul, cortizolul ºi hormonii
sexuali. Medulosuprarenala secretã adrenalina ºi noradrenalina. Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele
UR

Langerhans, ale cãror celule secretã hormoni implicaþi în reglarea glicemiei: insulina – hipoglicemiant ºi glucagonul
– hiperglicemiant. Gonadele sunt reprezentate de ovare ºi testicule, care secretã hormoni sexuali cu rolul de a regla
creºterea, dezvoltarea ºi funcþiile sistemului reproducãtor.
IT

EVALUARE
1. Care sunt efectele disfuncþiilor tiroidiene?
2. Descrieþi cel mai important mecanism de reglare a secreþiei de aldosteron.
ED

2. Identificaþi diferenþele dintre rãspunsul pe termen scurt ºi cel pe termen lung faþã de stres.
Capitolul 2 77

*GLANDELE PARATIROIDE
Glandele paratiroide sunt douã perechi de for-
maþiuni ovoide (fig. 2. 67) cu lungimi de 3 – 8 mm ºi
lãþimi de 2 – 5 mm, brun-gãlbui, parþial scufundate în
suprafaþa posterioarã a lobilor tiroidieni. Sunt com-
puse din celule principale care secretã ºi elibereazã
parathormonul ºi celule oxifile, de susþinere, ºi cu
rolul de a sintetiza parathomon de rezervã.
tiroidã
paratiroide
Fig. 2.67. Localizarea glandelor paratiroide
Parathormonul asigurã creºterea calcemiei ºi are
receptori specifici pe membranele celulelor: osoase,
epiteliale din tubii urinari ºi din mucoasa intestinului
subþire. Parathormonul are urmãtoarele efecte: stimu-
leazã osteoclastele sã „digere“ substanþa fundamen-
talã osoasã ºi sã elibereze calciul ionic ºi fosfaþii în
ŞI
sânge, descreºte excreþia calciului ºi creºte excreþia
fosfaþilor la nivelul tubilor uriniferi proximali ºi, indirect,
prin activarea vitaminei D, stimuleazã absorbþia cal-
ciului la nivelul enterocitelor. Parathormonul este eli-
A
berat în funcþie de nivelul Ca+2 din sânge, hipocal-
cemia stimuleazã eliberarea, iar hipercalcemia o
inhibã. Nivelul Ca+2 în sânge are o importanþã majorã
IC
în transmiterea influxului nervos, contracþia muscularã
ºi coagulare.
Hipersecreþia de parathormon este rarã ºi ade-
CT
sea asimptomaticã. Existã ºi situaþii grave, întâlnite
numai în cazul apariþiei unor tumori la nivelul para-
tiroidelor, cum este boala fibrozã cisticã osoasã,
DA
DI
hipofizã hipotalamus
epifizã
A
Fig. 2.68. Localizarea, morfologia ºi structura epifizei
UR
Secreþia epifizei constã într-un numãr mare de
molecule peptidice ºi amine, dar majoritarã este pro-
ducerea ºi eliberarea aminei melatoninã ºi a pepti-
dului vasotocina. Efectele acestora sunt predomi-
nant inhibitoare a funcþiilor gonadelor, impiedicând
IT
dezvoltarea sexualã precoce, precum ºi reglatoare
ale metabolismului mineral, glucidic ºi protidic.
În urma cercetãrilor de laborator, recent a fost
ED
identificat rolul anticanceros al melatoninei, femeile
78
CĂ
*boala Recklinghausen, caracterizatã prin oase cu
forma literei X, care se fractureazã uºor; apar ºi
afecþiuni nervoase, ca: depresiile, tulburarea activitãþii
reflexe, dureri de cap, calculi renali ºi depuneri de
sãruri de calciu pe pereþii tubilor uriniferi, împreunã cu
GI
calcificãri metastazice în organele cu þesuturi moi.
Hiposecreþia de parathormon este o afecþiune
mai frecventã, adesea consecutivã îndepãrtãrii chirur-
gicale a unui lob tiroidian; s-a constatat cã ºi o dietã
O
sãracã în Mg2+ poate determina hiposecreþia de parat-
hormon, întrucât acest element este indispensabil
AG
sintezei hormonului. Efectele hipocalcemiei sunt:
creºterea excitabilitãþii neuromusculare, manifestatã
prin tetanie, adicã spasme musculare ºi convulsii,
palpitaþii, aritmii. Netratatã, tetania poate progresa
pânã la paralizia muºchilor respiratori ºi moarte.
ED
*EPIFIZA
Epifiza, sau glanda pinealã, este o micã forma-
þiune conicã, conectatã cu/ºi localizatã în dreptul
P
diencefalului ºi deasupra coliculilor cvadrigemeni
(fig. 2.68). Din punct de vedere histologic, epifiza este
compusã din celule epiteliale specializate numite
pinealocite ºi celule gliale – astrocite, printre care
se aflã structuri calcificate numite „nisipul creierului“,
utilizate ca elemente de orientare în interpretarea
radiografiilor cerebrale, deoarece sunt opace la razele
X. Deºi nu are o conexiune directã cu restul
encefalului, epifiza este bogat inervatã de fibre
nervoase simpatice provenite din ganglionul cervical
superior. De asemenea, epifiza primeºte aferenþe de
la receptorii vizuali (retinã d nucleul talamic supraoptic
d ganglion simpatic cervical superior d epifizã), astfel
cã ritmul circadian (alternanþa zi-noapte) determinã
variaþii ale activitãþii glandei, lumina inhibând
activitatea secretorie.
corpul glandei epifize
celulã glialã
capsulã
pinealocite
afectate de orbire prezentând o incidenþã mult mai
scãzutã a cancerului de sân.
Reglarea secreþiei epifizei este realizatã prin
stimuli nervoºi, pe calea fibrelor vegetative simpatice,
durata secreþiei variind direct proporþional cu durata
perioadei de luminã a zilei.
Disfuncþiile epifizei sunt puþin cunoscute; se
cunosc cazuri în care tumorile epifizei provoacã
pubertatea precoce la copii.
Biologie

Cei mai numeroºi receptori pentru melatoninã se
aflã în neuronii nucleului hipotalamic supraoptic,
cunoscut ca „ceas biologic“, iar expunerea la luminã
(stimul inhibitor) asigurã sincronizarea proceselor
fiziologice ca apetitul, somnul, temperatura corpului
CĂ
zonã centralã medularã. În zona corticalã se aflã
limfocite T imature numite timocite, originare din
mãduva hematopoeticã, iar în zona medularã se aflã
corpusculii Hassal (fig. 2. 70 c), la nivelul cãrora are
loc maturarea funcþionalã a timocitelor.

GI
cu perioada de luminã sau întuneric a zilei. Nivelul Pânã la începutul secolului XX, timusul era consi-
maxim de secreþie este atins noaptea (ora 3 a.m.), în derat un organ rudimentar. Cercetãrile au demonstrat
timp ce nivelul minim este atins la amiazã (fig. 2.69). rolurile extrem de importante ale acestei glande în

O
apãrarea imunã, prin maturarea limfocitelor T ºi
melatoninã – picograme/ml

producþia de hormoni. Hormonii timici sunt un numãr

mare de peptide, dintre care, mai bine cunoscute, sunt:

AG
timozinã, interferon c, interleukinã, timopoetinã, fac-
torul seric timic, produºi de celulele corpusculilor
Hassal. Hormonii timici regleazã maturarea limfoci-
telor, intervenind în procesul de apãrare imunã, ca:

ED
rejecþia transplanturilor de organe sau a grefelor,
orã
reacþiile alergice, apãrarea faþã de infecþii cu evoluþie
Fig. 2.69. Variaþia zilnicã a secreþiei melatoninei, în funcþie lentã, eliminarea celulelor îmbãtrânite etc.
de intensitatea luminii
În prezent, studiile asupra hormonului timozinã
sunt orientate în douã direcþii: descoperirea unui

P
*TIMUSUL medicament anti-timozinã pentru tratarea pacienþilor
Timusul (fig. 2. 70 a, b) este un organ bilobat, care prezintã fenomenul de rejecþie a unor organe
poziþionat în regiunea medianã a cavitãþii toracice (în transplantate ºi în sensul utilizãrii timozinei pentru

ŞI
mediastin), în faþa aortei ºi în spatele manubriului
sternal. Dimensiunile timusului variazã de la o
persoanã la alta, însã la acelaºi individ dimensiunile
sunt mari în copilãrie ºi apoi se reduc treptat, începând
A
din perioada pubertãþii (fig. 2.70), când se produce ºi
înlocuirea þesutului timic cu þesut conjunctiv moale,
fibros ºi adipos.
IC
restabilirea funcþiilor imune la pacienþii cu imunodefi-
cienþe (SIDA).
Hiposecreþia hormonilor timici determinã frec-
vente infecþii cu evoluþie trenantã, transpiraþii intense,
inflamaþii ale cãilor respiratorii, slãbiciune, risc de boli
maligne.
Alte structuri producãtoare de hormoni sunt

Din punct de vedere structural, timusul este situate în diverse organe, ca: muºchiul inimii, mucoasa
protejat de o capsulã fibroasã care în þesutul timic tubului digestiv, rinichi, piele, þesut adipos ºi placentã.
delimiteazã lobuli compuºi din unitãþi numite foliculi. Exemple de hormoni produºi de acestea ºi rolurile
CT

Aceºtia diferenþiazã o zonã perifericã corticalã ºi o lor sunt prezentate în tabelul 2.29.

timus plãmân
timus
plãmân
DA

corpuscul Hassal

a) b) c)
DI

Fig. 2. 70. Timusul

a) timus la copil; b) timus la adult; c) corpuscul Hassal

SUMAR
A

Paratiroidele secretã ºi elibereazã hormonul parathormon care stimuleazã osteoclastele sã „digere” substanþa
fundamentalã osoasã ºi sã elibereze calciul ionic ºi fosfaþii în sânge, descreºte excreþia calciului ºi creºte excreþia
fosfaþilor la nivelul tubilor uriniferi proximali ºi, indirect, prin activarea vitaminei D stimuleazã absorbþia calciului la
UR

nivelul enterocitelor. Epifiza secretã melatoninã ºi vasotocina, cu efecte inhibitoare asupra funcþiilor gonadelor.
Timusul secretã: timozinã, interferon c, interleukinã, timopoetinã, factorul seric timic, care regleazã maturarea
limfocitelor, intervenind în procesul de apãrare imunã.

EVALUARE
IT

1. Care sunt efectele hipersecreþiei de parathormon?

2. Explicaþi mecanismul de reglare a secreþiei glandei epifizã.
3. Care sunt aplicaþiile practice ale cercetãrilor asupra rolului endocrin al timusului?
ED

Capitolul 2 79
 CĂ
Tabelul 2.29. Hormoni produºi de alte structuri ale organismului
Structuri
Hormoni Stimulul specific secreþiei hormonului Efectele hormonilor
producãtoare
– peptide cardiace – scade volumul sangvin, scade pre-
– miocard – creºterea presiunii intraventriculare
natriuretice siunea arterialã, scade natremia

GI
– gastrinã – mucoasã gastricã – contactul cu, ºi compoziþia alimentelor – creºte secreþia de HCl

– serotoninã – mucoasã gastricã – contactul cu, ºi compoziþia alimentelor – stimuleazã motilitatea gastricã

O
– mucoasã – contactul cu lipidele din compoziþia – inhibã secreþia gastricã de HCl ºi
– gastrinã intestinalã motilitatea gastrointestinalã
duodenalã alimentelor
– stimuleazã secreþia hepaticã ºi
– mucoasã

AG
– secretinã – contactul cu conþinutul intestinal secreþia de bicarbonat a sucului
duodenalã pancreatic, inhibã secreþia gastricã

– mucoasã – stimuleazã secreþia sucului pancreatic,

– colecistochininã – contactul cu conþinutul intestinal relaxarea sfincterului Oddi, care permite
duodenalã
eliminarea sucului pancreatic în intestin

ED
– scãderea concentraþiei oxigenului – stimuleazã hematogeneza pentru
– eritropoetinã – rinichi în sânge globulele roºii
– produs inactiv de epiteliul stratului
– provitamina D3 – piele – radiaþiile ultraviolete generator
– inhibã centrii corticali ai foamei,

P
– leptinã – þesut adipos – alimentaþie bogatã în grãsimi stimuleazã oxidãrile celulare
– inhibã efectele insulinei la nivelul
– resistinã – þesut adipos – alimentaþie bogatã în grãsimi

ŞI
þesuturilor hepatic, muscular ºi adipos
– estrogeni ºi – favorizeazã menþinerea ºi dezvoltarea
– placentã – starea de gravidie
progesteron normalã a sarcinii
A
MIªCAREA
IC

Miºcarea este activitatea prin care se realizeazã muscular. Cele douã sisteme sunt în strânsã
deplasarea întregului corp sau a segmentelor sale în interrelaþie funcþionalã ºi posedã o bogatã inervaþie
spaþiu. Aceastã activitate este realizatã de sistemul nervoasã care le coordoneazã ºi o reþea vascularã
CT

locomotor, compus din sistemul osos ºi sistemul care le asigurã nutriþia.

SISTEMUL OSOS
Sistemul osos este compus din totalitatea oaselor Sãrurile fosfocalcice impregneazã oseina, osteo-
DA

ºi cartilajelor, legate între ele prin articulaþii ºi liga-
mente. Dupã raportul între axele lor, oasele sunt lungi,
scurte ºi late. Formarea ºi dezvoltarea oaselor se
realizeazã prin procesul de osteogenezã. Dupã tipul
de þesut din care se formeazã oasele, deosebim:
DI
blastele se transformã în osteocite care vor fi încon-
jurate de substanþã osoasã. Centrele de osificare
fuzioneazã, formându-se osul primar, care va fi
modelat de osteoclastele aflate în membrana
perifericã – periost – ºi va rezulta osul secundar,

osteogeneza de membranã – osul provine prin trans- adaptat funcþiilor specifice.

formarea ºi osificarea unei membrane conjunctive
fibroase ºi osteogeneza de cartilaj – osul provine prin
transformarea ºi osificarea unui þesut conjunctiv carti-
A

laginos hialin. piele

þesut conjunctiv
Osteogeneza de membranã (endoconjunctivã), þesut osos spongios
UR

(fig. 2.71) este proprie formãrii oaselor late (oasele þesut conjunctiv
bolþii cutiei craniene, parþial claviculele ºi mandibula)
fiind, totodatã, ºi procesul prin care se asigurã
creºterea în grosime a oaselor lungi, pe seama
periostului. Procesul constã în mai multe etape fibre
de colagen
IT

succesive: formarea unor centre de osificare în

membrana conjunctivã, transformarea fibroblastelor
osteoblaste þesut osos primar osteocite
(celulele conjunctive ale membranei) în osteoblaste,
ED

care secretã colagen ºi substanþa preosoasã, oseina. Fig. 2.71. Osteogeneza de membranã

80 Biologie

Osteogeneza de cartilaj (endocondralã) este
modul de formare al oaselor membrelor, vertebrelor ºi
a celor de la baza craniului, asigurând totodatã ºi
creºterea în lungime a oaselor. Etapele osteogenezei
de cartilaj sunt urmãtoarele: diviziunea, hipertrofierea
CĂ
invadate de þesut conjunctivo-vascular din pericondru ºi
transformate în canale. În acestea apar osteoblaste,
care vor secreta oseinã, iar prin mineralizarea acesteia
se va forma osul brut sau primar. Osul secundar,
adaptat solicitãrilor mecanice, rezultã prin acþiunea

GI
ºi apoptoza condrocitelor. Apoptoza sau moartea osteoclastelor, care modeleazã osul primar.
celularã programatã constã într-o succesiune de Dupã formare, osul secundar mai pãstreazã
evenimente care conduc la dezintegrarea celulelor, structura cartilaginoasã la suprafaþa epifizelor ºi la
fãrã eliberarea unor substanþe dãunãtoare în mediul

O
nivelul cartilajului de creºtere, situat între epifizã ºi
intern. Cavitãþile lãsate de dispariþia condrocitelor sunt diafizã.

AG
condroblaste pericondru primitiv periost

þesut
osos

vase centru
de sânge secundar

ED
de osificare

iniþierea dezvoltarea
formãrii modelului centre lamele
iniþierea
cartilajului cartilaginos osteogenezei iniþiale de osificare osoase

P
Fig. 2.72. Osteogeneza de cartilaj
De la naºtere ºi pânã la vârsta de 18 – 21 de ani, Remodelarea oaselor este reglatã prin douã
oasele continuã sã creascã atât în lungime, cât ºi în mecanisme, unul hormonal care menþine calcemia la

ŞI
grosime, prin depunere ºi resorbþie de þesut osos.
Creºterea în lungime a oaselor lungi (fig. 2.73) se
aseamãnã cu procesele osteogenezei de cartilaj, fiind
foarte intensã la nivelul cartilajelor de creºtere. Creº-
A
terea în grosime este asemãnãtoare osteogenezei de
membranã ºi se realizeazã prin activitatea periostului.
Aceste procese sunt controlate hormonal de STH,
IC
hormonii tiroidieni, parathormon ºi hormonii sexuali.
creºterea osului modelarea osului
CT
valori optime, iar al doilea implicã rãspunsul osului la
acþiunea forþelor mecanice ºi gravitaþionale.
Formarea ºi resorbþia de þesut osos au loc ºi
consecutiv unei fracturi. În osul fracturat sunt activate
osteoblastele din periost ºi endoost, care se divid
intens ºi depun între capetele rupte un calus osos
(matrice organicã). Acesta se va mineraliza ºi, ulterior,
va fi modelat de osteoclaste.
SCHELETUL

Scheletul cuprinde 206 oase la adult (fig. 2.74),

cartilaj de creºtere dar aproximativ 300 la nou-nãscut. Numãrul redus de
remodelare
înlocuirea cartilajului prin acþiunea oase ale adultului este consecinþa sudãrii, cum este
cu þesut osos osteoclastelor cazul coxalului, ce provine din sudarea a trei oase –
DA

cartilaj de creºtere construcþie de þesut osos

ilion, ischion ºi pubis. Scheletul uman este compus
înlocuirea cartilajului din scheletul capului, scheletul trunchiului ºi scheletul
cu þesut osos
þesut osos resorbit membrelor.
frontal parietal
falange nazal
DI

metacarpiene
Fig. 2.73. Creºterea în lungime a oaselor lungi
zigomatic
carpiene
Dupã definitivarea creºterii, activitatea þesutului occipital
osos rãmâne dinamicã, arhitectura lui fiind în continuã temporal
schimbare. Sãptãmânal, este reciclatã 5 – 7% din masa mandibulã
A

radius a)
osoasã, zilnic 0,5 g de Ca+2 intrã ºi ies din scheletul unui ulna
adult. Þesutul osos spongios este înlocuit la interval de humerus
UR

3 – 4 ani, iar þesutul osos compact este înlocuit o datã la craniu coaste
peroneu
stern
10 ani. Aceste înlocuiri se realizeazã prin procese de ilion femur tarsiene
rotulã
remodelare, executate de osteoblaste ºi osteoclaste, claviculã
meta-
tibie tarsiene
aflate în membranele conjunctive care îmbracã oasele
(periost) ºi cãptuºesc cavitãþile oaselor (endoost).
IT

Remodelarea oaselor presupune atât formãri, cât ºi

resorbþii de þesut osos. Formarea de þesut osos este b) falange
dependentã de o dietã bogatã în proteine, vitamine (C, Fig. 2.74. Scheletul
ED

D ºi A) ºi minerale (calciu, fosfor, magneziu). a) scheletul capului; b) scheletul corpului

Capitolul 2 81

Scheletul capului este compus din oasele vis-
cerocraniului: mandibulã, maxilar superior, palatine,
zigomatice, nazale, lacrimale, vomer ºi oasele neuro-
craniului: frontal, parietale, occipital, temporale, sfe-
noid, etmoid. Scheletul trunchiului este alcãtuit din
CĂ
propriu-zis al membrului superior este compus din:
humerus (scheletul braþului), radius ºi cubitus (sche-
letul antebraþului) ºi 8 carpiene, 5 metacarpiene ºi
14 falange (câte 3 pentru fiecare deget, cu excepþia
degetului mare) care formeazã scheletul mâinii. Sche-

coloana vertebralã, coaste ºi stern. Coloana verte-
bralã are o lungime de aproximativ 70 cm; este com-
pusã din 33 de vertebre articulate relativ flexibil între
GI
letul membrelor inferioare cuprinde femurul (scheletul
coapsei), tibia ºi peroneul (scheletul gambei) ºi sche-
letul labei piciorului, compus din 7 tarsiene, 5 meta-
tarsiene ºi 14 falange (scheletul piciorului). La articu-

O
ele ºi grupate pe regiuni: 7 cervicale, 12 toracale, 5 lom-
bare, 5 sacrale sudate în osul sacru ºi 4 coccigiene laþia coapsei cu gamba, pe faþa anterioarã, se aflã
sudate în osul coccis. O vertebrã tipicã (fig. 2. 75 a) este fixatã, prin ligamente, rotula – os care conferã mai

AG
compusã din corp vertebral anterior, de care se multã rezistenþã articulaþiei. Legãturile dintre oase se
leagã, prin pediculi, arcul vertebral; acesta poartã realizeazã prin articulaþii, care constituie ºi sediul
prelungiri osoase numite procese, pe care se fixeazã miºcãrilor.
ligamentele care solidarizeazã coloana vertebralã ºi claviculã
muºchii scheletici care asigurã miºcarea acesteia. Cele coxal
omoplat

ED
mai proeminente procese vertebrale sunt: procesul humerus
spinos, care poate fi palpat pe linia medianã a spatelui,
ºi astfel pot fi identificate, ºi procesele transverse. femur
Primele douã vertebre cervicale (fig. 2. 75 b), atlas ºi radius cubitus rotulã
axis, sunt modificate, reflectând adaptarea lor funcþi- tibie

P
peroneu
onalã. Atlasul nu are corp vertebral ºi proces spinos, iar metacarpiene metatarsiene
axisul prezintã un dinte osos care are rol de pivot în falange
falange
miºcarea de rotaþie a capului. a) b)

ŞI
Atals (C1) Fig. 2.77. Scheletul membrelor
corp a) membrul superior; b) membrul inferior
vertebral arc vertebral
dinte osos Axis (C2) Dupã gradul de mobilitate, sunt trei tipuri de
articulaþii: imobile (suturi), ca articulaþiile dintre oasele
A
neurocraniului (fig. 2. 78 a), semimobile, ca articulaþiile
proces proces transvers
spinos dintre vertebre (fig. 2.78 b) ºi mobile, ca articulaþia
b)
IC
a) cotului (fig. 2. 78 c).
Fig. 2. 75. Vertebre
a) vertebrã tipicã; b) primele vertebre cervicale
Sternul (fig. 2.76) este un os lat, compus din trei
CT

regiuni: manubriu, corp ºi apendice xifoid. Pe laturi

prezintã ºanþuri în care se ataºeazã cartilajele clavi-
culare ºi costale. Coastele (fig. 2.76) sunt în numãr de
12 perechi, primele 7 se articuleazã cu un capãt la
stern ºi cu celãlalt la vertebre, urmãtoarele 3 perechi se
DA

a) b)
articuleazã posterior cu coloana vertebralã, iar ante-
rior, printr-un cartilaj comun, cu sternul. Ultimile douã
perechi sunt cele mai scurte, se articuleazã numai
posterior cu coloana vertebralã, ºi se numesc flotante.
DI

claviculã c)
scapulã manubriu Fig. 2. 78. Tipuri de articulaþii
corpul sternului a) imobile; b) semimobile; c) mobile
În organism, oasele îndeplinesc numeroase funcþii,
A

apendice alãturi de asigurarea taliei ºi formei generale a aces-

cartilaj costal xifoid
tuia. Funcþiile îndeplinite de oase sunt:
UR

! protecþia organelor de importanþã vitalã (creier,

Fig. 2.76. Sternul ºi coastele plãmâni, inimã etc.);
! susþinerea corpului;
Scheletul membrelor (fig. 2.77) se articuleazã la ! componenta pasivã a miºcãrii, fiind pârghii de
trunchi prin douã centuri: centura scapularã uneºte fixare a muºchilor;
IT

scheletul membrelor superioare cu scheletul trunchiului ! depoziteazã minerale, dintre care, cele mai
ºi este compusã din clavicule ºi omoplaþi, iar centura importante, sunt cele de calciu ºi fosfor;
pelvianã uneºte scheletul membrelor inferioare cu osul ! asigurã hematogeneza prin þesutul conjunctiv
ED

sacru ºi este compusã din oasele coxale. Scheletul reticulat care formeazã mãduva roºie a unor oase.
82 Biologie
 CĂ
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
Tabelul 2.30. Afecþiuni ale sistemului locomotor
Afecþiune Simptome Cauze Tratament

GI
– bombare covexã a coloanei – rahitism, traumatisme ale – depistate precoce, deformãrile coloanei
vertebrale în plan frontal, cu rotiri corpului vertebral (verte- vertebrale pot fi tratate prin exerciþii de
Scoliozã ale corpurilor vertebrale de par- bre cuneiforme), poliomie- mobilizare a coloanei vertebrale ºi de

tea convexã, rotiri care antre-
neazã coastele
– deviaþie a coloanei vertebrale
O
litã ºi reumatism tonifiere a musculaturii, tratament orto-
pedic pasiv; în forme mai grave, se reco-
– traumatism cu turtirea mandã tratamentul chirurgical

în plan sagital, prin exagerarea
Cifozã
curburilor normale ale coloanei
vertebrale
– deviaþie a coloanei vertebrale
AG
unei vertebre în unghi
– prevenirea deformãrilor coloanei se
ascuþit spre înainte
realizeazã prin corijarea permanentã a
posturii, alegerea scaunelor cu sprijin
– slãbirea tonusului muº- ferm, folosirea unui pat ferm ºi poziþie
chilor abdominali la femei, corectã în timpul somnului, corelarea

ED
cu convexitate anterioarã, prin
Lordozã exagerarea curburilor normale datoritã purtãrii încãlþã- înãlþimii mesei cu talia, controlul greutãþii,
ale coloanei vertebrale mintei cu tocuri înalte practicarea zilnicã a exerciþiilor fizice

– leziuni post-traumatice ale cap- – combaterea durerii, repaus articular ºi,

Entorse ºi luxaþii sulei articulare ºi ale ligamen- – suprasolicitarea articu- în funcþie de gravitatea entorsei, purtarea

P
telor, durere, imobilitate laþiilor ciorapului elastic sau imobilizarea cu
atelã sau aparat ghipsat

ŞI
– durerea ºi deformarea localã, – mãsurã de prim ajutor – imobilizarea cu
imposibilitatea utilizãrii membru- ajutorul unor suporþi (atele) care sã depã-
lui fracturat, echimoza (vânã- – ruperi totale sau parþiale ºeascã deasupra ºi dedesupt fractura.
Fracturi taia) dupã 1 – 2 zile, iar în cazuri ale unui os, determinate – în cazul hemoragiilor, se aplicã ºi un
grave, capetele rupte pot secþi- de cauze accidentale garou, care limiteazã pierderile de sânge,
A
ona vase de sânge ºi apar apoi accidentatul este dus la spital.
hemoragii
IC

– dietã, în care sunt incluse surse de

– fragilitate osoasã, fracturi la – densitate osoasã scã- calciu (lactate, cruditãti, seminþe, soia),
zutã ºi deteriorarea þesu- proteine ºi vitamina D, evitarea abuzului
CT

Osteoporozã lovituri uºoare

tului osos de alcool, a fumatului, dar ºi exerciþiul
fizic, reprezintã elemente-cheie pentru
prevenirea osteoporozei

– cauze diverse: bacterii,

DA

– obosealã, pierdere ponderalã, (streptococul b hemolitic),

dureri musculare, articulare ºi de tulburarea funcþionãrii – antiinflamatoare, calmante ºi imunosti-
ceafã; la nivelul articulaþiei apare sistemului imunitar, insufi- mulente, toate metodele de terapie de-
*Boli
tumefacþia, durerea ºi limitarea cienta circulaþie sangvinã monstrând doar o eficienþã relativã, de
reumatismale
miºcãrilor; tegumentele pot pre- în zona articulaþiilor ºi pre- multe ori incompletã, mai ales în cazurile
DI

zenta înroºiri ºi noduli reumatoizi zenþa în sânge a unor rezi- severe

duuri greu solubile, care se
depoziteazã în articulaþii
A

Aplicaþie practicã compunerea sãrurilor minerale. Se filtreazã conþinutul

Evidenþierea calciului din þesutul osos eprubetei. Se adaugã filtratului soluþia de H2SO4 ºi se
UR

Materiale necesare: pulbere de os, soluþie HCL
15%, soluþie de H2SO4 15%, eprubete, pipete, hârtie
de filtru, lame, lamele, microscop.
Pentru obþinerea pulberii de os, oase degresate
de mamifer sunt calcinate prin arderea la flacãrã
IT
amestecã 3 – 4 minute. Cu pipeta se ia o picãturã de
soluþie ºi se pune pe o lamã, dupã care se acoperã cu
o lamelã. Se observã la microscop.
Rezultate: la microscop se identificã diferite
forme de cristale de sulfat de calciu: aciculare,

directã, în vederea îndepãrtãrii materiei organice. prismatice, în formã de lance – demonstrându-se

Osul calcinat este spart ºi mojarat într-o piuliþã. astfel prezenþa calciului. În oase, calciul se gãseºte
Mod de lucru: se pune un vârf de cuþit de pulbere sub formã de fosfat tricalcic, fluorurã de calciu,
ED

de os într-o eprubetã cu soluþie de HCl pentru des- carbonat de calciu.

Capitolul 2 83
 CĂ
SUMAR
Sistemul osos este compus din oase, cartilaje ºi ligamente. Oasele se formeazã prin osteogenezã de membranã
sau de cartilaj, prin activitatea osteoblastelor ºi a osteocitelor. Scheletul adultului cuprinde 206 oase ºi este compus
din scheletul capului, scheletul trunchiului ºi scheletul membrelor. Legãturile dintre oase se realizeazã prin articulaþii
imobile (suturi), semimobile ºi mobile. Funcþiile oaselor sunt: protecþia ºi susþinerea organelor, componenta pasivã

GI
a miºcãrilor voluntare, depozitarea mineralelor ºi hematogeneticã.

EVALUARE

O
1. Descrieþi osteogeneza.
2. Comentaþi afirmaþia „Oasele sunt organe dinamice“.
3. Care sunt cauzele ºi tratamentele celor mai frecvente afecþiuni ale sistemului osos?

AG
SISTEMUL MUSCULAR
PRINCIPALELE GRUPE DE MUªCHI

Muºchii scheletici reprezintã 40% din masa
corpului. Sistemul muscular cuprinde peste 600 de
muºchi scheletici. Principalele grupe de muºchi sche-
letici sunt muºchii capului, gâtului, trunchiului ºi mem-
ED
ºi cefei: trapezi, dorsali, romboid, dinþaþi etc., muºchii
anterolaterali toracici: pectorali, marele dinþat,
intercostali externi ºi interni etc. ºi muºchii antero-
laterali ai abdomenului: drepþii abdominali, oblici

P
brelor, care pot fi identificaþi în fig. 2. 79. Muºchii extern ºi intern, transvers etc. Muºchii membrelor
capului sunt grupaþi în: muºchii mimicii: frontal, superioare: deltoid, biceps, triceps, flexori ºi extensori
orbiculari ai pleoapelor, orbiculari ai gurii, buccinator, ai degetelor, pronatori (rotesc mâna spre interior) ºi

ŞI
mental, zigomatici ºi muºchii masticatori: temporali, supinatori (rotesc mâna spre exterior). Muºchii mem-
maseteri, pterigoidieni, suprahioidieni. Muºchii gâtului: brelor inferioare: fesieri, croitor, cvadriceps femural,
pielos, sternocleidomastoidieni, hioidieni, scaleni etc. adductori (profunzi), triceps sural, extensori ºi flexori ai
Muºchii trunchiului sunt grupaþi în: muºchii spatelui degetelor, supinatori ºi pronatori ai plantei.
A
frontal extensori ai degetelor
IC
orbicular
al pleoapelor temporal

orbiculari
ai gurii zigomotic
occipitali
CT

maseter trapez
trapez deltoid

sternocleidomastoidieni deltoid
marele pectoral
oblic extern
DA

drepþi abdominali biceps brahial

marele dorsal
flexori ai coapsei brahio radial
oblic abdominal
DI

cvadriceps femural muºchii fesieri

croitor
biceps femural
tendon rotulian
semitendinoºi
A

extensori ai piciorului
solear
gastrocnemian
UR

tendonul lui Achile

Fig. 2.79. Principalele grupe de muºchi scheletici

a) vedere ventralã; b) vedere dorsalã
IT

Fiecare muºchi este compus din þesut muscular pleoapelor, dreptunghiulari ca muºchii abdominali etc.
striat, însoþit de þesut conjunctiv, nervos ºi vascular. Dupã lungimea axei care predominã, sunt muºchi lungi
Muºchii au diverse forme: fusiformi ca bicepºii, trape- – muºchii coapsei, scurþi – ai degetelor, laþi –
ED

zoidali ca trapezii spatelui, circulari ca orbicularii abdominalii.

84 Biologie

Structura unui muºchi scheletic tipic (fig. 2.80):
muºchiul este compus din corp central ºi douã extre-
mitãþi fibroase, numite tendoane, care se fixeazã de
oase. Tendonul aflat pe osul fix în timpul contracþiei se
numeºte originea muºchiului, iar tendonul fixat pe
CĂ
de miozinã pãtrund capetele microfilamentelor de
actinã, la nivelul cãrora se aflã o regiune activã unde,
în timpul contracþiei, se produce legarea actinei cu
miozina. În repaus, aceste legãturi sunt împiedicate sã
se formeze de cãtre proteinele reglatoare troponinã

GI
osul mobil se numeºte inserþia muºchiului. Exteriorul ºi tropomiozinã.
muºchiului este învelit de fascie, de naturã conjunctivã,
sub care se aflã epimisium – lamã conjunctivã ce sarcolemã

O
trimite septuri în grosimea corpului muºchiului, numite microfibrile
perimisium, iar fiecare fibrã muscularã este învelitã de
þesut conjunctiv numit endomisium. tuburi disc întunecat

AG
transversale
perimisium
vas de sânge disc clar
os reticul
endoplasmatic

fibrã muscularã membrana Z

ED
mitocondri
tendon nucleu

fascie

epimisium
endomisium Fig. 2.81. Structura unei fibre musculare striate

P
Fig. 2. 80. Structura unui muºchi scheletic
Muºchiul posedã o bogatã reþea vascularã, care
*Structura unei fibre musculare striate (fig. 2.81). asigurã suportul nutritiv al contracþiei musculare ºi o

ŞI
O fibrã este compusã din sarcolemã, sarcoplasmã,
mai mulþi nuclei periferici, numeroase mitocondrii,
miofibrile striate înconjurate de tuburi fine trans-
versale ºi o bogatã reþea de reticul endoplasmatic.
Miofibrilele sunt compuse din discuri clare din
A
microfilamente de actinã ºi discuri întunecate din
microfilamente de miozinã. Printre microfilamentele
IC
CT
inervaþie dublã, somaticã ºi vegetativã. Inervaþia
somaticã senzitivã este asiguratã de fibrele din
structura proprioceptorilor, iar inervaþia motorie de
terminaþiile neuronilor a din coarnele anterioare medu-
lare, care ajung la nivelul plãcilor motorii (fig. 2.82),
compuse din terminaþiunile butonate ale axonilor
motoneuronilor a ºi sarcolema fibrei musculare striate.

a)
acetilcolinã
DA

buton terminal

Ca2+
mitocondrie
fanta sinapticã
DI

sarcolemã
receptori
Na+ Ca2+
miofibrilã canal ionic
b) c)
A

Fig. 2.82. Placa motorie

a) terminaþii nervoase la nivelul fibrei musculare; b) buton terminal; c) eliberarea acetilcolinei
UR

*Fiziologia fibrei musculare: muºchii au proprie- În condiþii fiziologice, muºchiul se contractã ca

þãþi comune tuturor celulelor, cum este excitabilitatea,
ºi proprietãþi specifice: contractilitatea ºi elasticitatea.
Excitabilitatea este capacitatea muºchiului de a
reacþiona la stimuli, iar contractilitatea este manifes-
IT
rãspuns la acþiunea unui impuls nervos. Impulsul
nervos ajuns la nivelul plãcii motorii (fig. 2.83), deter-
minã eliberarea acetilcolinei din butonii terminali în
spaþiul sinaptic. Sarcolema este foarte cutatã la nivelul

tarea reacþiei faþã de stimuli. Elasticitatea este pro- plãcii motorii ºi, în aceste cute, sunt situaþi receptorii
prietatea muºchiului de a se întinde ºi comprima sub specifici pentru acetilcolinã. Aceasta difuzeazã ºi se
acþiunea unei forþe externe ºi de a reveni la starea ataºeazã la receptorii specifici din sarcolemã, deschi-
ED

iniþialã dupã ce forþa a încetat sã acþioneze. zând canalele ionice ºi iniþiind astfel depolarizarea
Capitolul 2 85
 CĂ
membranei. Totodatã, se deschid ºi canalele ionice Astfel, în condiþiile în care nu mai apare un nou
pentru Ca2+ care va pãtrunde în sarcoplasmã. Ulterior, stimul nervos, contracþia continuã a fibrei musculare
enzime specifice vor inactiva acetilcolina. nu va mai avea loc.
Ca2+
tropomiozinã troponinã
actinã

GI
ADP
P3

miozinã
1
ataºare

O
miofilamente Ca2+
Ca2+
actinã
Ca2+ Ca2+
ADP ADP

AG
ADP
ATP
P3 2 P3 P3
miozinã 2+
Ca2+ Ca2+ Ca Ca reticul
2+

endoplasmatic dezactivarea blocajului glisare

Ca2+ 3

ED
ATP
4
Ca2+ ATP

refacerea blocajului
Fig. 2.83. Evenimentele cuplãrii excitaþiei cu contracþia

P
Potenþialul de acþiune este scurt ºi se încheie precise, cum sunt cei ai buzelor, mâinilor, ochilor etc.,
înainte de a fi evidentã contracþia, interval numit au unitãþi motorii compuse din 5 – 10 fibre musculare,
perioadã de latenþã. Înainte de a se iniþia scurtarea muºchii scheletici mari, responsabili de miºcãri

ŞI
fibrelor, au loc fenomene de cuplare a excitaþiei cu grosiere, cum sunt ai coapselor, braþelor etc., au
contracþia (fig. 2.83). unitãþi motorii compuse din 100 –150 de fibre
Aceste fenomene de cuplare excitaþie-contracþie musculare.
constau în urmãtoarele evenimente: axon
1 Propagarea potenþialului de acþiune în interiorul
A
mãduva
fibrelor musculare, de-a lungul unor formaþiuni tubu- spinãrii
lare (fig. 2.84), transversale, pânã la nivelul reticulului placã
IC
motorie
endoplasmatic.
2+ nerv
2 Eliberarea Ca din reticul ºi difuzia lui pânã la corn anterior
nivelul miofilamentelor. neuron motor
CT

2+
3 Ataºarea Ca la troponinã, care îºi schimbã
poziþia ºi îndepãrteazã tropomiozina din regiunea fibre musculare
activã a microfilamentelor de actinã.
4 Interacþiunea microfilamentelor de miozinã cu
microfilamentele de actinã.
DA

Dupã aceastã interacþiune, are loc glisarea micro- Fig. 2.84. Unitatea motorie
filamentelor de actinã printre cele de miozinã, con-
tracþia (scurtarea) miofibrilelor, cu consum de energie TIPURI DE CONTRACÞII
furnizatã prin hidroliza ATP, catalizatã de enzima Alãturi de fenomenele electrice, consecutive trans-
miozin-ATP-azã, activatã de Ca2+. Dupã încetarea
DI

miterii impulsului nervos la nivelul plãcii motorii, con-

potenþialului de acþiune, are loc reintroducerea Ca2+ în
reticulul endoplasmatic prin transport activ, susþinut de
consumul de ATP. Scãderea nivelului citoplasmatic al
Ca2+ determinã inactivarea enzimei miozin-ATP-aza ºi
A
tracþia muscularã se manifestã ºi prin fenomene
mecanice ºi termice.
Fenomenele mecanice sunt datorate variaþiei de
tensiune din fibrele musculare, în timpul derulãrii unei

refacerea blocajului proteinelor interpuse între contracþii. Din acest punct de vedere, se disting douã
capetele micro-filamentelor de miozinã ºi actinã. tipuri de contracþii: izotonice ºi izometrice.
UR

Pentru a produce o contracþie, stimulul trebuie sã Contracþiile izotonice se exteriorizeazã prin

aibã o anumitã intensitate prag ºi muºchiul respectã
legea „tot sau nimic“, reacþionând cu aceeaºi ampli-
tudine la un stimul prag ºi la stimuli supraliminari.
Stimularea muºchilor este realizatã de unitãþi
IT
miºcare, muºchiul se scurteazã, deoarece tensiunea
dezvoltatã de fibrele lui este mai mare decât greutatea
pe care muºchiul trebuie sã o deplaseze; de exemplu,
ridicarea unei greutãþi, ca în antenamentele de rutinã.

motorii (fig. 2.84). Ansamblul format din ramificaþiile În astfel de contracþii, dupã ce muºchiul a atins tensi-
unui singur axon al unui motoneuron ºi fibrele unea necesarã deplasãrii greutãþii, tensiunea din
musculare pe care acestea le inerveazã, se numeºte fibrele musculare rãmâne constantã pe toatã durata
ED

unitate motorie. Muºchii striaþi pentru miºcãri fine ºi contracþiei.

86 Biologie

Contracþiile izometrice nu se exteriorizeazã prin
miºcare, muºchiul nu se scurteazã, dar tensiunea în
fibre creºte, aºa cum se întâmplã când apucãm o
greutate, dar nu reuºim sã o ridicãm. În acest caz,
tensiunea generatã de muºchi este prea micã pentru a
CĂ
mulãri), iar dacã stimulii au frecvenþã mare, tetanosul
este complet, ºi miografia prezintã platou neted
(deoarece muºchiul nu se mai relaxeazã între
stimulãri).

GI
tetanos incomplet tetanos complet obosealã
ridica greutatea. secusã
În condiþii fiziologice, cele douã tipuri de contracþii
se asociazã ºi se succed în timpul diverselor activitãþi.

O
Un muºchi scheletic se contractã, dezvoltând diverse
tensiuni pentru diverse perioade de timp, ca rãspuns la
stimuli de intensitãþi ºi cu frecvenþe de acþiune variate.

AG
Aceste variaþii ale contracþiilor sunt în funcþie de
numãrul de unitãþii motorii stimulate ºi de numãrul de
fibre musculare ale unitãþilor motorii.
Contracþia produsã de fibrele unei unitãþi motorii în
urma acþiuni unui singur stimul se numeºte secusã. Pe

ED
înregistrarea graficã (miografie) a secusei (fig. 2.85)
se disting trei faze: 1/s 5/s 10/s 50/s
1. perioada de latenþã – corespunde intervalului frecvenþa stimulilor
de dupã aplicarea stimulului ºi pânã la cuplarea Fig. 2.85. Miografie
excitaþiei cu contracþia. În aceastã perioadã, începe sã

P
creascã tensiunea în muºchi, dar nu apar modificãri pe Fenomenele termice din timpul contracþiei
miografie. musculaturii scheletice constau în eliberarea unei
2. perioada de contracþie – corespunde activãrii cantitãþi de cãldurã.

ŞI
legãturii dintre miozinã ºi actinã, tensiunea în fibre Muºchii au o slabã eficienþã mecanicã (aproxi-
creºte pânã la atingerea valorii maxime. Pe miografie, mativ 50%), mare parte din energia furnizatã de ATP
acestei perioade îi corespunde curba ascendentã. pentru susþinerea contracþiilor pierzându-se sub formã
Contracþia muscularã, de dupã perioada de latenþã, de cãldurã.
A
începe înainte de finalizarea fenomenelor de dispariþie Astfel, datoritã acestei însuºiri, muºchii scheletici
a potenþialului de acþiune ºi se propagã cu o vitezã de sunt principalele organe producãtoare de cãldurã ale
3 – 5 m/s, cuprinzând întreg muºchiul. Secusa are o
IC
organismului.
duratã variabilã. Astfel, perioada de contracþie este de
7,5 m/s în muºchii care executã miºcãri fine ºi rapide ºi
Surse energetice ale contracþiei
de 100 m/s în muºchii care realizeazã miºcãri
CT

prelungite ºi puternice. Moleculele de ATP sunt singurele surse de

3. perioada de relaxare – corespunde reintrãrii
Ca2+ în reticulul endoplasmatic, tensiunea în fibre scade
pânã la 0, muºchiul revine la lungimea iniþialã. Pe
miografie, acestei perioade îi corespunde curba
DA
energie utilizate direct de fibrele musculare pentru
susþinerea contracþiilor. Din acest motiv, în timpul
contracþiilor, ATP se reface mereu, prin una din
urmãtoarele trei metode (tabelul 2.31):

descendentã, mai lungã, pentru cã dureazã mai mult
timp. În mod normal, muºchii striaþi sunt stimulaþi prin
impulsuri rapide, repetate, succesive ºi de duratã, care
sunt însumate ºi, ca urmare, contracþia este de tip
DI
! fosforilarea directã, pe baza energiei eliberate de
descompunerea creatinfosfatului;
! glicoliza anaerobã, cu formare de acid piruvic ºi,
ulterior, acid lactic;

tetanic (fig. 2.85). ! glicoliza aerobã, pe calea ciclului Krebs (o

Dacã stimulii au o frecvenþã micã, tetanosul este succesiune de reacþii, în urma cãrora, dintr-o
incomplet, înregistrându-se o miografie cu platou moleculã de glucozã, se refac 38 de molecule de
dinþat (deoarece apar relaxãri incomplete între sti- ATP).
A

Tabelul 2.31. Sursele energetice ale contracþiei

Descompunerea creatinfosfatului (CP) Glicoliza anaerobã Glicoliza aerobã
UR

– nu necesitã oxigen – nu necesitã oxigen – necesitã oxigen

– produce o moleculã de ATP, la o mole- – descompunerea unei molecule de glucozã – descompunerea unei molecule de
culã de creatinfosfat descompusã produce douã molecule de ATP ºi acid lactic glucozã produce 38 de molecule de
– CP se acumuleazã în celulã ºi are rolul – mai puþin eficientã ca glicoliza aerobã, ATP
IT

de a stoca energie pentru sinteza ATP dar asigurã producerea rapidã a ATP – poate folosi ca surse de energie ºi
– rezervele celulare de CP scad rapid în – folositã în scurte perioade de efort mus- acizi graºi, proteine
eforturi musculare intense cular intens – asigurã energie pentru exerciþii lungi,
ED

– susþine contracþii de maxim 8 – 1s – asigurã 3 minute de contracþie maximã de rutinã

Capitolul 2 87
 CĂ
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
Sistemul muscular poate suferi o serie de afecþiuni; unele dintre acestea sunt prezentate în tabelul 2.32.
Tabelul 2.32. Afecþiuni ale sistemului muscular

GI
Afecþiune Simptome Cauze Tratament
– aprovizionarea cu oxigen este – practicarea constantã a exer-
Obosealã limitatã ºi producþia de ATP este ciþiilor fizice
– inabilitatea fiziologicã de contracþie
muscularã sub nivelul nevoii de ATP a – evitarea suprasolicitãrii muscu-

O
fibrelor musculare lare
– exerciþiile fizice incorect organi-

AG
zate, determinã suprasolicitarea – evitarea suprasolicitãrii muscu-
Întinderi ºi – dureri articulare ºi musculare lare
musculaturii, care determinã lezi-
rupturi musculare – febrã muscularã tardivã, dupã 24
uni în muºchi, rupturi ºi hemoragii – repaus
de ore de la efort
în masa muscularã, însoþite ºi de – tratament indicat de medic
necroze în vasele mici

ED
– deteriorare lentã, treptatã, a
*Distrofii musculare,
tuturor muºchilor striaþi, ducând la – mutaþie geneticã la nivelul – prin terapie genicã ºi transplant
distrofia muscularã de celule musculare
stãri de slãbiciune ºi invaliditate tot cromozomului X
Duchenne
mai grave
– boalã autoimunã care se mani-

– obosealã muscularã progresivã,
dificultãþi la mestecat, înghiþit,
*Miastenia Gravis modificãri de mimicã ºi pot avansa
pânã la afectarea activitãþii muº-
P
festã prin inhibarea transmiterii
influxului nervos la nivelul plãcilor – anticolinesterazice, tratament
neuromusculare, prin blocarea cu imunosupresoare, timectomie

ŞI
receptorilor pentru acetilcolinã
chilor respiratori prin anticorpi

Forþa muscularã este dependentã de numãrul
A
unitãþilor motoare inervate (cu cât sunt mai multe, cu
atât muºchiul dezvoltã o forþã de contracþie mai mare),
IC
Se fixeazã muºchiul la stativ, lãsând liberã
legãtura de la tendonul lui Ahile.
Se marcheazã pe riglã lungimea muºchiului.

volumul muºchiului (cu cât aria secþiunii transversale
prin muºchi este mai mare, cu atât forþa contracþiilor
este mai mare), frecvenþa stimulãrilor motorii (frec-
venþa mare produce tetanosuri) ºi gradul de întindere a
CT
Se agaþã prima greutate ºi se determinã alun-
girea.
Se desprinde greutatea ºi se constatã cã
muºchiul revine la lungimea iniþialã.

fibrelor musculare (forþa este mai mare dacã muºchiul
este mai întins, adicã, în sarcomere, miofilamentele de
actinã se suprapun doar prin capetele lor pe miofila-
mentele de miozinã). Dependenþa forþei musculare de
DA
Se repetã aplicarea greutãþilor, crescându-le mã-
rimea.
Se construieºte un grafic, notând pe ordonatã
alungirile muºchiului exprimate în milimetrii, iar pe

frecvenþa stimulilor motori explicã de ce forþa mus- abscisã greutãþile în zeci de grame. Se obþine un
cularã este afectatã de oboseala muscularã. grafic: o linie curbã de forma unui braþ de hiperbolã.
Rezultate: se constatã cã muºchiul se alungeºte
ºi revine la lungimea iniþialã dupã îndepãrtarea greu-
Aplicaþii practice tãþii. Alungirea muºchiului este proporþional mai mare
DI

cu creºterea primelor greutãþi, faþã de ultimile, când

*Evidenþierea proprietãþilor muºchiului scheletic:
alungirea este din ce în ce mai micã. Muºchiul este un
1. Elasticitatea
organ elastic.
Materiale necesare: broascã, trusã de disecþie
stativ, greutãþi diferite ºi cu dispozitive de legare între 2. Excitabilitatea ºi contractilitatea
A

ele (10, 50, 100, 200, 500 g), riglã gradatã, vatã, ser Materiale necesare: broascã, trusã de disecþie,
fiziologic, ace, eter. tavã de disecþie, ace de disecþie, baghete de sticlã,
UR

Mod de lucru: lame, ser fiziologic, aþã, soluþie de acid acetic 25%.
Se fixeazã rigla gradatã paralel cu axul longitu- Mod de lucru:
dinal al stativului. Se spinalizeazã broasca. Se fixeazã broasca în
Se spinalizeazã broasca, prin introducerea acului parafina tãvii de disecþie, cu faþa ventralã pe panºetã.
de spinalizare în canalul medular. Se îndepãrteazã tegumentul unui membru
IT

Se izoleazã muºchiul gastrocnemian. inferior. Cu bagheta de sticlã se disociazã nervul

Se prind douã legãturi, una de tendonul lui Ahile ºi sciatic, care apare ca o linie albã marcatã de una roºie
prevãzutã cu ochiuri pentru prinderea greutãþilor, iar (vas de sânge), între muºchii triceps ºi semimem-
ED

alta la tendonul opus, pentru fixarea de stativ. branos ai coapsei. Se secþioneazã nervul cât mai
88 Biologie

aproape de coloana vertebralã. Se disociazã cu aju-
torul baghetei de sticlã ºi muºchiul gastrocnemian ºi
se introduce un fragment de aþã sub tendonul Ahile,
se leagã bine tendonul, dupã care se secþioneazã
inserþia acestuia pe oasele membrului. Þinând deta-
CĂ
nervului un corp metalic cald sau un cristal de gheaþã.
Se observã cã în ambele cazuri muºchiul se contractã.
c) Excitanþii electrici. Aplicaþi excitatorul din
instalaþia electricã pe suprafaþa de secþiune a nervului
sciatic. Observaþi contracþia produsã la deschiderea ºi

GI
ºat tendonul cu ajutorul firului de aþã ºi nervul cu închiderea circuitului, adicã la producerea unei variaþii
ajutorul baghetei, se secþioneazã scheletul membrului bruºte a intensitãþii stimulului.
desupra ºi sub articulaþia genunchiului. Concluzii: integritatea anatomicã ºi fiziologicã a

O
Nervul, articulaþia genunchiului ºi muºchiul consti- nervului sunt condiþii esenþiale pentru producerea
tuie preparatul neuromuscular care se plaseazã pe o excitaþiei muºchiului. Muºchiul reacþioneazã prin con-
lamã. Aplicând pe nerv un tampon cu soluþia de acid tracþii la excitanþi mecanici, termici ºi electrici, dacã

AG
acetic, observãm contracþia muºchiului. Fiind aceºtia au intensitate prag.
rezultatul unei singure stimulãri, contracþia observatã
4. Tonusul muscular
este de tip secusã.
Materiale necesare: tifon, trusã de disecþie, douã
Rezultate: faptul cã muºchiul a reacþionat la
broaºte, tampon de vatã îmbibat în cloroform sau eter

stimul, demonstreazã excitabilitatea, iar reacþia de
scurtare a muºchiului, consecutivã excitãrii, demon-
streazã contractilitatea muºchiului.
3. Acþiunea diferiþilor excitanþi asupra muºchilor
ED
în doze netoxice pentru om , suport cu cârlig.
Mod de lucru:
A. Broasca este imobilizatã, prin apucarea ei
într-o bucatã de tifon. Se anesteziazã broasca prin
tamponarea capului cu un tampon îmbibat în cloroform

Materiale necesare: broascã, trusã de disecþie,
tavã de disecþie, ace, baghetã de sticlã, lame, ser
fiziologic, cub de gheaþã, instalaþie electricã (baterie
P
sau eter. Se izoleazã nervul sciatic cât mai aproape de
origine (lângã coccis) ºi se secþioneazã. Se suspendã
broasca prin trecerea cârligului stativului prin planºeul

ŞI
anodicã 5 – 8 V, sârme subþiri conectate la baterie,
întrerupãtor ºi excitator).
Mod de lucru:
Se realizeazã un preparat neuromuscular, ca în
A
experimentul anterior. Se plaseazã preparatul neuro-
muscular pe o lamã ºi se urmãreºte efectul exci-
tanþilor: mecanici, termici ºi electrici, dupã cum
IC
urmeazã:
a) Excitanþii mecanici. Cu vârful pensei din trusa
de disecþii, se penseazã nervul sciatic, la extremitatea
CT
bucal. Se aºteaptã câteva minute, pentru ca broasca
sã iasã de sub efectul anestezicului. Aceasta se poate
constata în momentul când membrul posterior, cu
nervul sciatic intact, este flectat, iar membrul posterior,
cu nervul sciatic secþionat, este total relaxat, pãrând
mai lung.
B. Celei de a doua broaºte, dupã anesteziere, i se
lasã intacþi nervii sciatici, dar i se descoperã muºchii
gastrocnemieni. La unul dintre membre se secþio-
neazã tendonul lui Achile ºi se constatã cã spaþiul

distalã faþã de muºchi. Se observã cã aceastã acþiune
determinã o contracþie. Dacã se repetã pensarea în
acelaºi loc, nu se mai obþine un rãspuns, datoritã
degradãrii nervului în locul respectiv. Pensând nervul
DA
dintre capetele secþionate se mãreºte, în comparaþie
cu tendonul intact de la membrul posterior simetric.
Concluzii:
a) Tonusul muscular este demonstrat de uºoara stare

mai aproape de muºchi, comparativ cu prima pensare,
se obþine o nouã contracþie.
b) Excitanþii termici. Aplicaþi uºor o baghetã de
sticlã (aflatã la temperatura camerei) pe suprafaþa de
secþiune a nervului sciatic. Se observã cã muºchiul nu
DI
de tensiune a muºchiului ºi este dependent de
integritatea relaþiilor dintre sistemul nervos ºi cel
muscular. În lipsa inervaþiei, tonusul muscular dispare.
b) Datoritã tonusului muscular, muºchiul este þinut în
stare de tensiune, care determinã scurtarea sa în

se contractã. Aplicaþi pe suprafaþa de secþiune a cazul secþionãrii.

SUMAR
A

Muºchii scheletici sunt reprezentaþi de muºchii capului, gâtului, trunchiului ºi membrelor. Structura unui muºchi
striat: muºchiul striat este compus din corp ºi tendoane. Exteriorul muºchiului este protejat de fascie, sub care se
aflã epimisium, perimisium ºi endomisium, þesut conjunctiv ce înconjurã fibrele musculare. Muºchiul are inervaþie
UR

senzitivã ºi inervaþie motorie. Muºchii au proprietãþi comune tuturor celulelor, cum este excitabilitatea, ºi proprietãþi
specifice: contractilitatea ºi elasticitatea. În funcþie de frecvenþa stimulilor, contracþiile pot fi izolate (secusã) sau
însumate (tetanos). Muºchii scheletici sunt principalele organe producãtoare de cãldurã ale organismului.
IT

EVALUARE
1. Care sunt evenimentele consecutive transmiterii influxului nervos la nivelul plãcii motorii?
2. Descrieþi modul de furnizare a energiei necesare susþinerii contracþiei musculare.
ED

3. Care sunt cauzele instalãrii oboselii musculare?

Capitolul 2 89
 CĂ
FUNCÞIILE DE NUTRIÞIE

DIGESTIA ªI ABSORBÞIA

Procesele de digestie ºi absorþie se desfãºoarã la
nivelul sistemului digestiv, care este alcãtuit din tub
digestiv ºi glande anexe.
Tubul digestiv (fig. 2.86) este compus din seg-
GI
bogat în fibre nervoase vegetative (plexul Meissner),
vase sangvine ºi limfatice; musculara – în general,
compusã din fibre netede, circulare spre interior (care
prin concentrare constituie sfincterele) ºi longitudinale

O
mentele: cavitate bucalã, faringe, esofag, stomac, la exterior; acþioneazã pentru amestecul alimentelor cu
intestin subþire ºi intestin gros. enzimele digestive ºi propulsarea conþinutului tubului

AG
digestiv; în grosimea acestui strat, se aflã plexul nervos
vegetativ Auerbach; seroasa – strat extern de naturã
epitelialã care este înlocuit cu adventicea la nivelul
limbã segmentelor supradiafragmatice.
cavitate bucalã glande salivare Glandele anexe sunt glandele salivare, ficatul ºi

ED
pancreasul.
faringe Digestia constã în totalitatea transformãrilor fizice
ºi chimice suferite de alimente de-a lungul tubului
esofag digestiv. Transformãrile fizice constau în mãrunþirea ºi
dizolvarea alimentelor, iar transformãrile chimice reali-

P
zeazã descompunerea alimentelor. În urma digestiei,
ficat
stomac din alimente se obþin nutrimente, substanþe cu mole-
vezica biliarã cule mici, nespecifice ºi absorbabile.

ŞI
duoden pancreas
colon transvers mezenter
intestin jejun
colon descendent valvulã coniventã
subþire
colon ascendent
ileon mucoasa
cecum
A
apendice colon sigmoid
rect submucoasa
anus
IC
muºchi circular
Fig. 2.86. Alcãtuirea sistemului digestiv
muºchi longitudinal
Structurã (fig. 2.87): tubul digestiv este compus
CT

din patru straturi: mucoasa – strat intern cu celule seroasa

secretoare de mucus protector, enzime digestive ºi glande vilozitãþi
hormoni cu rol reglator; submucoasa – strat conjunctiv Fig. 2.87. Structura tubului digestiv
DA

TRANSFORMÃRILE FIZICO-CHIMICE ALE ALIMENTELOR ÎN TUBUL DIGESTIV

DIGESTIA ÎN CAVITATEA BUCALÃ

DI

Cavitatea bucalã este locul unde începe digestia.

În structura acestui segment sunt incluse: limba –
organ cu funcþii nedigestive (perceperea gustului,
vorbire) ºi digestive (intervine în masticaþie ºi deglu-
A

tiþie); dinþii – organe dure, cu rol în masticaþie; glandele

salivare (fig. 2.88) (mari: sublinguale, submaxilare,
UR

parotide ºi mici, rãspândite în mucoasa bucalã). glanda parotidã

Funcþia digestivã majorã a cavitãþii bucale este de a glanda sublingualã
glanda
mãrunþi hrana prin masticaþie – activitate coordonatã a submandibularã
limbii, dinþilor ºi muºchilor masticatori, realizatã prin Fig. 2.88. Glandele salivare
mecanisme reflexe. În urma masticaþiei, suprafaþa
IT

alimentelor creºte ºi efectele enzimelor digestive se (mucus, amilaza salivarã, bactericidul lizozom etc.).
intensificã. În timpul masticaþiei, alimentele sunt Mucusul din salivã contribuie la formarea bolului
îmbibate cu salivã, lichid incolor, slab acid (pH 6 – 7), alimentar ºi favorizeazã deglutiþia. Amilaza salivarã
ED

compus din apã, sãruri minerale ºi substanþe organice hidrolizeazã amidonul preparat pânã la dextrine ºi
90 Biologie

maltozã. Pe lângã rolurile digestive, saliva contribuie ºi
la stimularea receptorilor gustativi, neutralizeazã
aciditatea alimentelor, menþine umedã mucoasa
bucalã, contribuind astfel la vorbire ºi la menþinerea
curãþeniei dinþilor. Ambele sisteme nervoase vegeta-
CĂ
desfãºurat în trei timpi: bucal, faringian ºi esofagian.
Timpul bucal (fig. 2.89. a) este voluntar ºi constã în îm-
pingerea bolului alimentar în faringe de cãtre limbã.
Timpul faringian (fig. 2.89 b) este automat, involuntar
ºi constã în contracþia muºchilor faringieni care vor

tive stimuleazã secreþia salivarã, prin reflexe necondi-
þionate. Astfel, în urma excitãrii chemo- ºi presorecep-
torilor datoritã contactului cu alimentele, simpaticul
GI
determina acoperirea orificiului glotic de epiglotã ºi
împingerea bolului alimentar în esofag. Timpul
esofagian (fig. 2.89 c, d, e) este automat, involuntar ºi
constã în contracþii peristaltice (fig. 2.89 d) ale muº-

O
determinã o secreþie bogatã în enzime, dar vâscoasã,
iar parasimpaticul determinã o secreþie apoasã ºi chilor esofagului, care vor propulsa bolurile alimentare
sãracã în enzime. Secreþia salivei poate fi declanºatã în stomac. Concomitent cu înaintarea undei peris-

pe calea reflexelor condiþionate, care au ca stimuli:
mirosul unui aliment, vederea sau amintirea unui
aliment.
Deglutiþia (fig. 2.89) (înghiþirea) este procesul prin
care alimentele compactate în boluri alimentare sunt
AG
taltice, dar precedând-o, se produce o undã de
relaxare care se manifestã ºi la nivelul stomacului
(fig. 2.89 e), facilitând atât înaintatea bolului alimentar,
cât ºi intrarea acestuia prin orificiul cardia în stomac.
În timpul deglutiþiei nu se mai petrec alte transformãri

ED
transportate în stomac. Acest proces este un act reflex ale alimentelor, în afara celor produse de amilazã.

limba
faringe
bol bol

P
epiglotã alimentar
alimentar
trahee esofag

ŞI
contracþia fibrelor circulare deschiderea
bol
alimentar relaxare sfincterului
cardia
bol alimentar
contracþia
fibrelor bol alimentar
A
longitudinale contracþie

sfincterul
cardia
IC

Fig. 2.89. Deglutiþia

a) timpul bucal; b) timpul faringian; c), d), e) timpul esofagian
CT

Digestia gastricã este rezultatul activitãþilor
motorii ºi secretorii ale stomacului, unde bolurile ali-
mentare sunt transformate într-un lichid lãptos numit
chim gastric. Stomacul (fig. 2.90) prezintã mai multe
regiuni: regiunea cardia – din jurul orificiului cu
DA
acelaºi nume, prin care alimentele pãtrund în stomac;
regiunea fundicã – verticalã, aflatã în continuarea
primei, regiunea corpului ºi regiunea orizontalã cu
antrul ºi canalul piloric, care se continuã cu
duodenul (prima porþiune a intestinului subþire).

cripte gastrice
DI

suprafaþa epiteliului

mucoasã
celule mucoase
submucoasã celule parietale
strat oblic
A

strat circular glande gastrice

strat longitudinal celule principale
seroasã
UR

pepsinogen
pepsinã
HCl
mitocondrii
celulã parietalã
IT

celulã principalã
celulã enteroendocrinã
ED

Fig. 2.90. Structura peretelui stomacului

Capitolul 2 91

Mucoasa gastricã conþine douã tipuri de glande
gastrice:
1. oxintice, în regiunea fundicã, compuse din
celule parietale care secretã HCl, celule principale
care secretã pepsinogen, lipazã gastricã ºi factor
intrisec (necesar absorbþiei intestinale a vitaminei
B12). HCl are efect bactericid, inactiveazã amilaza
salivarã ºi activeazã enzimele sucului gastric.
2. pilorice, aflate în regiunea antrului ºi canalului
piloric, compuse din celule care secretã mucus ºi gas-
trinã (enterohormon care regleazã secreþia gastricã).
Prin activitatea motorie a stomacului, se reali-
zeazã mãrunþirea, amestecarea ºi lichefierea alimen-
telor (formarea chimului gastric) care, împinse prin
canalul piloric, intrã în duoden (golirea stomacului).
Porþiunea fundicã ºi cea superioarã a corpului
stomacului declanºeazã contracþii tonice cu frecvenþã
micã, dar responsabile de creºterea presiunii intra-
gastrice. Aceste contracþii sunt inhibate de deglutiþie,
fapt ce duce la relaxarea musculaturii gastrice ºi
lãrgirea cavitãþii pentru a putea depozita alimentele.
Porþiunea inferioarã a stomacului genereazã puter-
nice unde peristaltice, cu o frecvenþã de 3/min., stimu-
late de relaxarea regiunilor superioare ºi care vor
determina accelerarea golirii conþinutului gastric.
Motilitatea gastricã este controlatã nervos (prin
plexurile vegetative) ºi umoral (prin enterohormoni
stimulatori: gastrinã, colecistochininã ºi inhibitori:
A
secretinã).
*Digestia chimicã este realizatã prin acþiunea
enzimelor din sucul gastric. Principala enzimã gastricã
IC
este pepsina, provenitã din pepsinogen, activat de
aciditatea datã de HCl (pH 1,5 – 2,5). Pepsina hidro-
lizeazã legãturile peptidice din proteine, rezultând
CT
polipeptide de tipul albumozelor ºi peptonelor. Lipaza
gastricã acþioneazã asupra lipidelor emulsionate pe
care le transformã în acizi graºi ºi glicerol. Gelatinaza
lichefiazã gelatina. În sucul gastric al sugarilor existã ºi
labferment (sau chimozinã) care produce coagu-
DA
larea laptelui, deoarece transformã caseinogenul
solubil din lapte în paracazeinã, iar aceasta, în
prezenþa Ca2+, se transformã în paracaseinat de
calciu insolubil.
DI
Secreþia gastricã este reglatã prin mecanisme
nervoase ºi umorale ºi este realizatã în trei faze:
1. Faza cefalicã – este reglatã prin mecanisme
exclusiv nervoase, stimulate de vederea, mirosul sau
contactul alimentelor cu receptorii gustativi. Aceastã
A
fazã asigurã pregãtirea stomacului pentru prelucrarea
alimentelor, de îndatã ce acestea au pãtruns în cavi-
UR
tatea gastricã.
2. Faza gastricã este reglatã prin mecanisme
nervoase ºi umorale. Mecanismul nervos este reflex,
declanºat de distensia pereþilor gastrici în urma
pãtrunderii bolurilor alimentare. Pentru cã ºi aferenþa
IT
ºi eferenþa acestui mecanism este deservitã de nervii
vagi, aceste reflexe se numesc vago-vagale. Meca-
nismul umoral constã în descãrcarea unor hormoni
ED
stimulatori ai glandelor gastrice, ca gastrina, în urma
92
CĂ
contactului alimentelor cu mucoasa gastricã ºi a
relaxãrii musculaturii stomacului.
3. Faza intestinalã este reglatã prin mecanisme
nervoase ºi umorale declanºate de contactul chimului
gastric cu mucoasa duodenalã. Efecte gastrosecre-
GI
toare au compuºii proteici ºi distensia duodenului, iar
efecte gastroinhibitoare au glucidele, lipidele ºi acidi-
tatea chimului gastric.
O
Digestia la nivelul intestinului subþire este
realizatã de acþiunea secreþiei pancreatice, intestinale
ºi biliare, facilitate de motilitatea intestinului.
AG
Secreþia pancreaticã este produsã de pancre-
asul exocrin (fig. 2.91), glandã tubuloacinoasã care
îºi eliminã secreþia în duoden, prin douã canale:
canalul principal (Wirsung), care se deschide
împreunã cu canalul coledoc la nivelul ampulei Vater,
ED
prevãzutã cu sfincterul Oddi, ºi canalul accesor
(Santorini), care se deschide superior faþã de cel
principal.
canal hepatic comun
P
canal cistic
canal coledoc
vezica sfincter piloric
biliarã
ŞI
pancreas
canal pancreatic principal (Wirsung)
canal pancreatic secundar (Santorini)
ampula Vater
duoden
Fig. 2.91. Pancreasul
Sucul pancreatic are un pH = 9 – 9,3 ºi este
compus din douã categorii de substanþe: enzime
digestive ºi bicarbonaþi. Enzimele sunt secretate de
celulele acinilor pancreatici, iar bicarbonaþii sunt
produºi de celulele epiteliale ale canalelor de secreþie.
Enzimele pancreatice: peptidaze, lipaze,
amilaze sunt foarte puternice, atacã toate categoriile
de substanþe organice din alimente. Bicarbonaþii au
rolul de a neutraliza aciditatea chimului gastric.
Peptidazele (tripsinã ºi chimotripsinã) sunt elibe-
rate în vezicule sub formã de proenzime (tripsinogen
ºi chimotripsinogen), pentru protecþia celulelor intes-
tinale. Sub acþiunea enterochinazei, enzimã aflatã în
microvilii polului apical al enterocitelor, tripsinogenul
este activat în tripsinã. Aceasta va activa chimotripsi-
nogenul, transformându-l în chimotripsinã. Sub acþi-
unea tripsinei ºi chimotripsinei, proteinele sunt dige-
rate în oligopeptide, care sub acþiunea altei proteaze
pancreatice, carboxipeptidaza, vor fi descompuse în
di- ºi tripeptide. Asupra proteinelor fibroase acþio-
neazã o altã proteazã pancreaticã, elastaza care le
descompune în oligopeptide.
Lipaza pancreaticã hidrolizeazã lipidele neutre
(trigliceridele) în acizi graºi ºi glicerol.
Amilaza pancreaticã hidrolizeazã polizaharidul
amidon în dizaharidul maltozã.
Biologie

Secreþia pancreasului se aflã sub control umoral
(secretina ºi pancreozimina stimuleazã secreþia) ºi
nervos (efectul stimulator exercitat de fibre nervoase
vegetative simpatice, efect antagonic parasimpaticul).
CĂ
Secreþia intestinului subþire. Între stomac ºi
intestinul gros este intestinul subþire, cu o lungime de
4 – 6 m ºi prezentând trei regiuni: duoden (fix), jejun
ºi ileon (mobile). Mucoasa intestinalã formeazã cute –
valvule conivente care, la nivelul jejunului ºi

GI
arteriolã venã interlobularã ileonului, prezintã proeminenþe cilindrice numite
plãci radiale
venulã de hepatocite
vilozitãþi intestinale (fig. 2.94), în grosimea cãrora se
aflã o arteriolã, o reþea de capilare, o venulã ºi un vas

O
venã limfatic (vas chilifer central). Epiteliul vilozitãþilor
centrolobularã
intestinale este unistratificat, compus din celule cu
microvili la polul apical (fig. 2.94 c), structurã adaptatã

AG
arteriolã portalã venã venã portalã
pentru absorbþia nutrimentelor.
centrolobularã
venulã portalã microvili
capilare sinusoide
canalicul biliar intralobular
canal biliar lumen intestinal
interlobular c)

ED
Fig. 2.92. Lobul hepatic vilozitãþi enterocite
vilozitãþi
Secreþia biliarã este necesarã digestiei ºi ab- capilare
sangvine
sorbþiei lipidelor. Bila este produsul activitãþii exo-
crine a hepatocitelor care intrã în constituþia unitãþilor a)

P
structurale ºi funcþionale ale ficatului, numite lobuli
hepatici (fig. 2.92). Hepatocitele formeazã o reþea vas chilifer central
tridimensionalã, fiind dispuse sub formã de plãci cu b)
orientare radialã. Între hepatocite se aflã canaliculele

ŞI
biliare intralobulare, în care se descarcã bila.
d)
Aceasta este apoi transportatã prin canalele biliare
interlobulare care se unesc în cele douã canale Fig. 2.94. Vilozitãþile intestinale
hepatice, drept ºi stâng. Prin unirea canalelor hepa- a) localizare; b) structurã; c) enterocit;
A
tice se constituie canalul hepatic comun, care se d) aspect microscopic
continuã cu canalul coledoc, ce se deschide în La baza vilozitãþilor, se aflã glandele intestinale
IC

duoden. Din canalul hepatic comun se desprinde
canalul cistic, prin care bila ajunge în vezica biliarã
(fig. 2.93), unde este depozitatã în perioadele dintre
mese. Bila hepaticã este de culoare verde-auriu, iar
CT
Lieberkühn, care secretã enzimele intestinale. În
mucoasa duodenalã se aflã ºi glandele Brunner care
secretã mucus cu rol protector faþã de aciditatea

chimului gastric.
bila din vezicã (colecisticã) verde închis. Compoziþia
hranã
bilei este: 98% apã, pigmenþi biliari, acizi ºi sãruri
biliare, colesterol, lecitinã. Sãrurile biliare provin din ingestie
degradarea colesterolului ºi au rolul de a emulsiona
DA

grãsimile, favorizând acþiunea lipazelor prin creºterea transformãri

fizice faringe
suprafeþei de contact dintre lipide ºi enzime. Bila este – masticaþie – dizolvare
esofag
permanent produsã de hepatocite ºi depusã în vezica – amestecare propulsare
– fragmentare – deglutiþie
biliarã, de unde este eliminatã numai sub acþiunea – contracþii peristaltice
enterohormonului colecistochininã eliberat în digestie
DI

chimicã
sânge în urma contactului mucoasei duodenale cu
aciditatea ºi compuºii lipidici din chim. Sãrurile biliare amilaze
sunt absorbite din intestin ºi ajung, pe cale sangvinã proteaze stomac
lipaze
(circuitul enterohepatic), la hepatocite, stimulând absorbþie
A

secreþia biliarã. Aceasta este stimulatã ºi de hormonul

secretinã, descãrcat în sânge de enterocite, în urma
vase limfatice
contactului cu lipidele din chim.
UR

intestin subþire
canal cistic canal hepatic
vase sangvine
comun
intestin gros
vezica biliarã H 2O
artera hepaticã fecale
IT

canal coledoc
defecaþie
anus
pancreas stomac
Fig. 2.95. Ansamblul transformãrilor suferite de alimente
ED

Fig. 2.93. Cãile biliare extrahepatice de-a lungul tubului digestiv

Capitolul 2 93

Enzimele din celulele glandulare intestinale sunt
reþinute la nivelul microvililor enterocitelor, unde ajung
în urma dezintegrãrii celulelor care le produc. Aceste
celule secretoare sunt permanent reînnoite la nivelul
glandelor intestinale Lieberkühn.
CĂ
Dupã 15 minute, adãugaþi, în ambele eprubete,
iodurã de potasiu.
Rezultate: în eprubeta cu salivã nu s-a modificat
culoarea iodului, deoarece amidonul din cartof a fost
descompus de amilaza salivarã, deci soluþia este

GI
Enzimele produse de glandele intestinale sunt maronie.
dizaharidazele (descompun dizaharidele în monoza-
haride), tri- ºi dipeptidazele (descompun tri- ºi dipep- 2. Acþiunea bilei asupra alimentelor
Materiale necesare: bilã extrasã din vezica

tidele în aminoacizi) ºi lipaza intestinalã (descom-
pune lipidele în acizi graºi ºi glicerol). Acestea fina-
lizeazã digestia chimicã, în urma acþiunii lor rezultând
O
biliarã a unui ficat de porc sau de pasãre, hârtie de
filtru, pipete, apã, ulei.
Mod de lucru: pe douã lame de sticlã se aºazã

nutrimente: monozaharide, aminoacizi, acizi graºi ºi
glicerol. Activitatea glandelor Lieberkühn este stimu-
latã, pe de o parte, prin reflexe locale ºi sub acþiunea
enterocrininei, mecanisme activate dupã contactul
chimului cu mucoasa duodenalã, iar pe de altã parte,
AG
douã bucãþele de hârtie, una îmbibatã în apã ºi alta
îmbibatã în bilã. Se pune cu pipeta câte o picãturã de
ulei. Se observã ce se întâmplã.
Rezultate: picãtura de ulei de pe hârtia îmbibatã

de fibre vagale parasimpatice stimulate încã din faza
cefalicã a secreþiei gastrice. Simpaticul are efect
inhibitor asupra secreþiei glandelor Lieberkühn.
Motilitatea intestinului subþire asigurã ames-
tecul chimului cu secreþiile pancreasului, ficatului ºi
ED
în apã nu îºi schimbã forma. Picãtura de ulei de pe
hârtia îmbibatã cu bilã se aplatizeazã, uleiul îmbibã
hârtia, demonstrând cã bila a emulsionat lipidul care,
transformat în picãturi fine, se rãspândeºte prin spa-
þiile hârtiei poroase.

P
glandelor intestinale, precum ºi împingerea resturilor 3. *Compoziþia chimicã a alimentelor
nefolositoare spre valvula ileocecalã, limita inferioarã a Materiale necesare: câteva grame de carne,
intestinului subþire. Aceste acþiuni sunt reglate umoral eprubete, cleºte pentru eprubetã, bec cu gaz, hârtie

ŞI
ºi nervos, stimulate de parasimpatic ºi diminuate de
simpatic. Cele mai importante contracþii intestinale
sunt cele segmentare. Dupã ce majoritatea nutrimen-
telor a fost absorbitã, se intensificã ºi contracþiile peris-
A
taltice propagate de-a lungul intestinului spre colon.
Aplicaþii practice:
IC
de filtru, hârtie de turnesol, soluþie de acetat de plumb
(Burow).
Mod de lucru: se introduce fragmentul de carne
în eprubetã. Se fixeazã la gura eprubetei o hârtie roºie
de turnesol ºi, lângã ea, fãrã sã se atingã, o bandã
îngustã de hârtie de filtru care a fost îmbibatã la capãt
cu soluþie de acetat de plumb. Se þine eprubeta

1. Acþiunea salivei asupra alimentelor deasupra unei flãcãri ºi se încãlzeºte uºor.

Materiale necesare: cartof copt, Se vor observa urmãtoarele:
apã distilatã, hârtie de filtru, pâlnii, ! Condensarea vaporilor de apã pe pereþii
CT

mojar, eprubete, 3 ml salivã, iodurã de eprubetei.

potasiu. ! Albãstrirea hârtiei de turnesol la contactul cu
Mod de lucru: curãþaþi cartoful, amoniacul.
tãiaþi-l felii ºi mojaraþi feliile, adãugând ! Înegrirea hârtiei îmbibate cu acetat de plumb, prin
apã, pânã obþineþi o soluþie. formarea sulfurii de plumb.
DA

galben-
Filtraþi soluþia ºi turnaþi-o în douã maroniu albastru
eprubete.
Diluaþi saliva cu apã în cantitate egalã ºi filtraþi-o.
Adãugaþi soluþia de salivã în una dintre eprubetele
DI
! Degajarea unui miros caracteristic arderii protei-
nelor ºi lipidelor.
Rezultate: a fost evidenþiatã prezenþa apei, a
substanþelor azotate, a compuºilor cu sulf, a prote-

cu soluþia obþinutã din cartof. inelor ºi a lipidelor.

SUMAR
Digestia constã în totalitatea transformãrilor fizice ºi chimice suferite de alimente de-a lungul tubului digestiv. În
A

cavitatea bucalã are loc masticaþia, alimentele sunt îmbibate cu salivã, amidonul este hidrolizat de amilaza salivarã
în maltozã ºi se formeazã bolul alimentar. Deglutiþia realizeazã transportul bolului alimentar la stomac. În stomac,
UR

alimentele formeazã chimul gastric, în care proteinele ºi lipidele sunt hidrolizate. În intestin este finalizatã digestia
sub acþiunea peptidazelor, amilazelor ºi lipazelor din secreþiile pancreatice ºi intestinale. Digestia chimicã a lipidelor
este facilitatã de efectul emulsificator al sãrurilor biliare. Motilitatea tubului digestiv asigurã mãrunþirea, amestecul ºi
contactul cu enzimele, precum ºi propulsarea hranei ºi a produºilor de digestie.
IT

EVALUARE
1. Ce efecte secretorii are contactul alimentelor cu mucoasa lingualã?
2. Care sunt enzimele responsabile de digestia chimicã a proteinelor?
ED

3. Ce rol are activitatea motorie a tubului digestiv ?

94 Biologie

ABSORBÞIA INTESTINALÃ
Absorbþia intestinalã este procesul prin care
nutrimentele rezultate din digestie trec în sânge ºi
limfã. O serie de constituenþi alimentari ca: apa, elec-
CĂ
Absorbþia proteinelor (fig. 2.98) Aminoacizii ºi
unele di- ºi tripeptide sunt absorbiþi prin mecanism
activ, la polul apical al enterocitelor. La acest nivel, di-
ºi tripeptidele sunt descompuse în aminoacizi, iar

troliþii, sunt absorbiþi la nivelul stomacului ºi colonului,
alcoolul putând fi absorbit parþial de mucoasa bucalã ºi
cea gastricã, însã principiile alimentare sunt absorbite
GI
aceºtia pãrãsesc, prin difuziune, polul bazal, intrând în
sânge. În mod obiºnuit, proteinele întregi nu sunt ab-
sorbite, dar în rare cazuri pot fi introduse în enterocite
prin endocitozã, realizatã la polul apical al enterocitelor

O
la nivelul intestinului subþire. La nivelul mucoasei
intestinale, majoritatea nutrimentelor sunt absorbite ºi eliberate la polul opus prin exocitozã. Acest proces
prin mecanisme de transport activ (fig. 2.96) ºi mai este frecvent întâlnit la nou-nãscuþi ºi reflectã imatu-

AG
puþin prin transport pasiv. ritatea mucoasei intestinale a acestora, fiind respon-
sabil pentru frecventele alergii alimentare ale acestei
cotransport antitransport vârste. Totodatã, endocitoza este calea prin care imu-
moleculã
transportoare ioni noglobulinele din laptele matern ajung în sângele
transportaþi
sugarilor.

ED
proteine
aminoacizi peptide mici
ion

P
lumen intestinal
transport cuplat
energie

Fig. 2.96. Transport activ

Mucoasa intestinalã prezintã o serie de adaptãri

care favorizeazã absorbþia: este subþire ºi poate fi
traversatã uºor, are o mare suprafaþã de absorbþie, ŞI
A
datoritã cutelor ºi vilozitãþilor, este bogat vasculari- aminoacizi di- ºi tripeptide
zatã, enterocitele prezintã microvili ºi sunt strâns unite enterocit
IC
între ele.
Absorbþia glucidelor (fig. 2.97). Monozaharidele sânge
rezultate din digestia glucidelor sunt glucoza, galac-
toza ºi fructoza. Polizaharidul celulozã, prezent în
CT

hrana vegetalã, nu este digerat de-a lungul tubului
digestiv al omului, deoarece nu sunt produse enzime
specifice acestuia. Glucoza ºi galactoza sunt
transportate activ în interiorul enterocitelor, de acelaºi
DA
Fig. 2.98. Absorbþia proteinelor
Absorbþia lipidelor (fig. 2.99). Produºii digestiei
lipidelor sunt glicerina hidrosolubilã ºi acizii graºi

tip de proteinã transportoare ºi apoi trec în capilare,
pãrãsind enterocitele prin difuziune. Proteina
transportoare aflatã la nivelul microvililor se combinã
cu monozaharidul ºi, totodatã, se cupleazã ºi cu un ion
de Na+, realizând un cotransport. Fructoza este
DI
liposolubili. La polul apical al enterocitelor, aceºti
produºi se absorb pasiv. Glicerina este absorbitã
direct, fiind hidrosolubilã. Acizii graºi liberi se asociazã
cu sãrurile biliare ºi lecitina din bilã, formând micelii
hidrosolubile. Sub aceastã formã, acizii graºi sunt

absorbitã exclusiv prin mecanism pasiv de

transportaþi la nivelul membranei enterocitelor, aici se
difuziune, la ambii poli ai enterocitelor.
desprind din micelii ºi traverseazã straturile
lumen fosfolipidice prin difuziune.
intestinal transportor
În enterocite, acizii graºi cu catenã scurtã trec
A

+
Na pasiv în sânge, iar cei lungi, cu peste 10 – 12 atomi de
glucozã glucozã
carbon în catenã, vor fi prelucraþi de reticulul
UR

glucozã Na +
Na+ endoplasmatic ºi combinaþi cu glicerina, formându-se
K+ trigliceride. Acestea se combinã cu fosfolipide ºi
fructozã
fructozã fructozã colesterol ºi vor fi acoperite cu proteine, pentru a
forma picãturi solubile în apã numite chilomicroni.
IT

transportor transportor Aceºtia vor fi prelucraþi de aparatrul Golgi ºi ulterior vor

pãrãsi enterocitele, membrana bazalã a mucoasei,
Na, K dupã care vor intra în vasul chilifer central al
ED

Fig. 2.97. Absorbþia glucidelor vilozitãþilor intestinale.

Capitolul 2 95

microvili
picãturã mare
acizi graºi
de lipid amestec
cu sãrurile + + lipaza
biliare pancreaticã
monogliceride
lipide emulsionate
a)
a) absorbþia la polul luminal; b) absorbþia la polul bazal
Absorbþia altor constituienþi alimentari. Apa este
absorbitã pasiv, în virtutea diferenþelor de presiune
osmoticã dintre conþinutul intestinal ºi cea a citoplasmei
enterocitelor. Vitaminele se absorb în funcþie de
solubilitatea lor: cele liposolubile, ca lipidele, cele
hidrosolubile, activ ºi pasiv. Ionii : Na+ se absoarbe activ,
Cl- pasiv, Ca2+ activ, de cãtre un transportor activat de
vitamina D, Fe 2+ mai uºor ca Fe3+, stimulat de vitamina C.
FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS
Intestinul gros (fig. 2.100) este compus din
segmentele: cec, colon ºi rect. Cecul are formã de sac
ºi prezintã, pe faþa medialã, orificiul ileo-cecal, sub
care se aflã apendicele. Colonul formeazã un cadru
în jurul intestinului subþire, fiind compus din trei
porþiuni: colon ascendent, colon transvers ºi colon
descendent, terminat cu colonul sigmoid. Rectul
prezintã superior un segment mai dilatat, numit
IC
ampulã ºi unul inferior, numit canal rectal, care se
deschide la exterior prin orificiul anal.
Mucoasa intestinului gros conþine glande
mucoase ºi prezintã pliuri semicirculare. Aceastã
CT
tunicã prezintã o bogatã florã bacterianã, care reali-
zeazã procese de fermentaþie ºi de putrefacþie, precum
ºi sinteza unor vitamine, cum sunt cele ale complexului
B ºi vitamina K. Prin fermentaþie, sunt degradate gluci-
dele nedigerate, rezultând acizi iritanþi (lactic, acetic,
DA
butiric) ºi aproximativ 500 ml de gaze în 24 de ore
(dimetil sulfuric, H2, N2, CO2). Prin putrefacþie, sunt
degradate proteinele pânã la aminoacizi, care apoi
sunt decarboxilaþi ºi dezaminaþi, rezultând amine,
DI
indol, scatol, amoniac, produºi toxici ce vor fi resorbiþi ºi
care, ajunºi la ficat, vor fi detoxificaþi.
A
colon transvers
UR
colon ascendent
cecum
IT
rect
apendice
canal anal
ED
Fig. 2.100. Intestinul gros
96
CĂ
enterocit
reticul vas
endoplasmatic limfatic
acizi graºi trigliceride
sintetizate
formarea
GI
chilomicronilor
monogliceride
exocitoza
chilomicronilor
O
b)
Fig. 2.99. Absorbþia lipidelor
AG
Tunica muscularã formeazã, la nivelul cecu-
mului ºi colonului, trei benzi longitudinale numite tenii.
Anusul prezintã un sfincter anal intern, format din
fibre musculare netede, inervate de fibre vegetative,
ED
ºi un sfincter anal extern, format din fibre muscu-
lare striate, inervate de fibrele somatice ale nervilor
ruºinoºi.
Alãturi de produºii activitãþii florei bacteriene,
intestinul gros realizeazã funcþii de absorbþie ºi
P
motorie. Absorbþia nu este funcþia majorã a intes-
tinului gros, fiind procesul prin care vitaminele, apa ºi
unii electroliþi (în special Na+, Cl-) sunt transferaþi
ŞI
sângelui. În urma absorbþiei, se formeazã materiile
fecale.
Motilitatea intestinului gros constã în contracþii
segmentare (stimulate de contactul mucoasei cu
conþinutul intestinului) ºi contracþii peristaltice, în
A
masã, puternice, care împing conþinutul spre rect.
Defecaþia este un act reflex, prin care materiile
fecale sunt eliminate prin orificiul anal. Actul reflex este
declanºat de pãtrunderea materiilor fecale în rect, ca
urmare a unei contracþii peristaltice puternice. Centrii
nervoºi vegetativi ai defecaþiei sunt situaþi în mãduva
lombarã ºi sacratã, fiind subordonaþi cortexului cere-
bral. Contactul materiilor fecale cu mucoasa canalului
anal declanºeazã stimularea mecanoreceptorilor ºi
descãrcarea unor impulsuri ce ajung, pe cale vegeta-
tivã, la centrii medulari ºi pe cale somaticã, la scoarþa
cerebralã, unde apare senzaþia de necesitate. Dacã
sunt condiþii prielnice, pe calea fibrelor vegetative
parasimpatice, se produc contracþii ale colonului ºi
relaxarea sfincterului anal intern, iar prin fibre soma-
tice, reprezentate de nervii ruºinoºi, se produce rela-
xarea sfincterului anal extern ºi are loc defecaþia. În
condiþii neprielnice, sfincterul anal extern se contractã,
conþinutul rectal este împins înapoi în colonul sigmoid,
iar prin fibre vegetative simpatice, este determinatã
contracþia sfincterului anal intern.
colon
descendent Aplicaþie practicã
Modelarea absorbþiei intestinale
Materiale necesare: filtre de cafea din hârtie,
colon sigmoid
pâlnie, soluþii apoase de zahãr ºi amidon, pahare de
sticlã transparentã, pipetã, iodurã de potasiu.
Mod de lucru: preparaþi soluþiile apoase de zahãr ºi
amidon, amestecând o linguriþã de zahãr ºi, separat,
de amidon, cu o jumãtate de pahar cu apã. Puneþi
Biologie

pâlnia într-un pahar ºi plasaþi în deschiderea acesteia
5 filtre de cafea, turnaþi soluþia de zahãr ºi apoi pe cea
de amidon. Adãugaþi trei picãturi de iodurã de potasiu
în lichidul filtrat ºi în lichidul rãmas în filtrele din pâlnie.
Rezultate: lichidul din pahar s-a colorat în galben-
CĂ
Concluzie: moleculele mici de sucrozã au trecut
prin hârtia de filtru, moleculele mari de amidon au fost
reþinute de hârtia de filtru.
În acelaºi mod, prin mucoasa intestinalã nu trec
decât moleculele mici ale nutrimentelor rezultate din

GI
maroniu, iar lichidul din filtrele din pâlnie în albastru. digestie.

SUMAR

O
Absorbþia intestinalã este procesul prin care nutrimentele rezultate din digestie trec în sânge ºi limfã, prin
mecanisme de transport activ ºi pasiv. Pentru a absorbi produºii de digestie, mucoasa intestinalã prezintã o serie
de adaptãri: este subþire, are o mare suprafaþã de absorbþie datoritã cutelor ºi vilozitãþilor, este bogat vascularizatã,

AG
enterocitele prezintã microvili ºi sunt strâns unite între ele. La nivelul intestinului gros au loc procese de absorbþie a
apei, a unor electroliþi ºi vitamine, iar sub acþiunea florei bacteriene, glucidele sunt fermentate, iar proteinele suferã
procese de putrefacþie. În urma proceselor de la nivelul intestinului gros, conþinutul intestinal este transformat în
materii fecale care sunt eliminate prin actul de defecaþie.

ED
EVALUARE
1. Descrieþi mecanismele active de absorbþie a produºilor de digestie.
2. Descrieþi modul în care sunt absorbite lipidele.
3. Explicaþi care sunt procesele fiziologice de la nivelul intestinului gros.

P
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE A SISTEMULUI DIGESTIV

Afecþiune Simptome ŞI Cauze

Tabelul 2.33. Afecþiuni ale sistemului digestiv
Tratament
A
Carii dentare
– distrugerea suprafeþei externe – acþiunea acizilor produºi de – stomatologic, însã, este mai
IC

a dinþilor, dintele afectat devine
sensibil la variaþiile termice, iar
când este afectatã pulpa dintelui,
apare inflamaþia ºi durerea
CT
unele bacterii (Streptococcus bine sã fie evitate prin igienã
mutans) care populeazã stratul oralã, alimentaþie sãnãtoasã ºi
aderent de coroana dinþilor, evitarea traumatismelor dentare
numit placã dentarã

Stomatite
– indicat de medic ºi însoþit de
DA

– senzaþie de arsurã bucalã,

– acþiunea unor agenþi infecþioºi, igiena cavitãþii bucale ºi o ali-
dureri la masticaþie, miros fetid al
toxici, iritativi, alergici, nutriþionali mentaþie de protecþie, spãlãturi
gurii, salivaþie abundentã, febrã
dezinfectante
DI

– dureri în gât, accentuate la

deglutiþie, faringele fiind roºu ºi – virusuri, bacterii (15% ) – tratament diferenþiat, indicat de
Faringitã
acoperit cu mucozitãþi ºi puroi, medic
febrã
A

– scaune numeroase, moi, înso-

UR

Enterocolite þite sau nu de greaþã, vãrsãturi, – infecþii diverse, cu bacterii, – regimul alimentar bogat în
dureri abdominale, febrã, fri- virusuri, ciuperci, paraziþi lichide ºi protecþie digestivã
soane, alterarea stãrii generale

– durere abdominalã, balonare – tumorile, paraliziile intestinale, – prezentare de urgenþã la

medic, deoarece, fãrã inter-
IT

ºi suprimarea tranzitului intes- herniile (perforãrile membranei

Ocluzie intestinalã tinal, atât pentru gaze, cât ºi peritoneale ºi strangularea unor venþie chirurgicalã, încã din faza
pentru materiile fecale diverticuli intestinali) iniþialã, evoluþia cãtre exitus
este inexorabilã
ED

Capitolul 2 97
 CĂ
– leziuni ale hepatocitelor, urmate
de formarea unui þesut cicatricial
nefuncþional, obosealã, inape- – virusurile B ºi C ºi alcoolismul – în funcþie de cauze, tratamentul
Cirozã hepaticã tenþã, greaþã, dureri abdominale, – steatohepatita nonalcoolicã va fi stabilit de medic ºi va fi
edeme, modificãri ale tegu- (lipide depozitate în hepatocite) însoþit de regim alimentar ºi inter-
zicerea consumului de bãuturi

GI
mentului, hipertensiune portalã,
varice, tulburãri de persona- alcoolice
litate, comã ºi chiar deces
Litiazã biliarã, calculi – în crizã, durere intensã, loca- – suprasaturarea cu colesterol a

biliari (pietre la ficat) lizatã în zona stomacului sau a
ficatului ºi iradiazã în spate, spre
vârful omoplatului drept
O
bilei, apariþia cristalelor de mono-
hidrat de colesterol, pe care se – intervenþie chirurgicalã care
depun sãruri biliare îndepãrteazã colecistul ºi, odatã

AG
– uneori asimptomaticã – o anomalie asociatã este dis- cu acesta, calculii biliari
funcþia motorie a vezicii biliare

– dureri puternice în zona ab- – obstrucþii parþiale ale canalelor

dominalã ºi lombarã, determinate acinilor glandulari, litiazã biliarã,

ED
Pancreatitã de acþiunea directã a enzimelor leziuni directe, anumite droguri – chirurgical, de urgenþã, urmat
digestive pancreatice asupra ºi alcoolul, infectii virale, boli de o dietã corespunzatoare
pancreasului ºi þesuturilor înve- ereditare
cinate; febrã
– virusuri, bacterii introduse cu – evitarea deshidratãrii, regim

P
Diaree – eliminarea a mai mult de 3 sca- alimentele, intoleranþa la ali- alimentar ºi tratament la reco-
une apoase, moi, într-o zi mente, paraziþii intestinali, reacþii mandarea medicului
la unele medicamente etc.

ŞI
– dietã corectã
33% 35%
legume, cereale,
fructe cartofi
– stagnarea îndelungatã a mate- – lipsa fibrelor din dietã, inco-
riilor fecalele în colon ºi întã- recta mestecare, consum redus
A
Constipaþie rirea acestora, dificultãþi în de lichide, sedentarism etc.
defecaþie
IC
15%
lapte, 12%
brânzeturi 7% carne
grãsimi,
glucide
CT

SUMAR
Nerespectarea regulilor de igienã corporalã ºi alimentarã este cauza multor afecþiuni ale sistemului digestiv, cum
sunt cariile dentare, stomatitele, diareea, faringita. O dietã echilibratã înlãturã riscurile apariþiei cirozei hepatice,
litiazei biliare, constipaþiei.
DA

EVALUARE
1. Care sunt cauzele bolilor infecþioase digestive?
2. Ce efecte are consumul exagerat de alcool asupra ficatului?
DI

3. Ce mãsuri se impun pentru evitarea constipaþiei?

CIRCULAÞIA
ACTIVITATEA CARDIACÃ
A

Circulaþia este funcþia de nutriþie care asigurã tran- inferioarã. Atriul stâng comunicã cu ventriculul stâng
UR

sportul substanþelor în corp. Aceastã funcþie este reali-
zatã de sistemul cardiovascular ºi sistemul limfatic.
Sistemul cardiovascular este alcãtuit din inimã, vase
sangvine ºi sânge. Inima umanã (fig. 2.101) este un
organ musculos, cavitar, compus din douã atrii ºi douã
IT
prin valva bicuspidã ºi primeºte sânge oxigenat
adus de venele pulmonare. Ventriculele au formã
piramidalã triunghiularã ºi pereþi mai groºi, care pe faþa
internã, neregulatã, prezintã trabecule ºi sunt sepa-
rate de septul interventricular. La baza lor, ventri-

ventricule. Atriile au formã cubicã, pereþii subþiri ºi sunt culele prezintã orificiile arteriale strãjuite de valvule
despãrþite de ºanþul interatrial. Atriul drept comunicã sigmoide, prin care ventriculul drept comunicã cu
cu ventriculul drept prin valva tricuspidã ºi primeºte trunchiul arterial pulmonar, iar ventriculul stâng comu-
ED

sânge neoxigenat, adus de venele cave superioarã ºi nicã cu artera aortã.

98 Biologie

Peretele inimii este compus din urmãtoarele
straturi: epicard – membranã seroasã bogatã în fibre
nervoase, vase de sânge ºi limfatice, miocard – þesut
muscular cardiac ºi endocard – epiteliu unistratificat
pavimentos, însoþit de un strat conjunctiv ºi þesut
nodal, alãturi de fibre nervoase ºi capilare sangvine ºi
limfatice. Þesutul nodal este format din fibre mus-
culare striate modificate, care au pierdut capacitatea
contractilã, dar s-au specializat în susþinerea activitãþii
electrice datoritã cãreia, ritmic, genereazã ºi conduc
potenþiale de acþiune.Þesutul nodal este organizat în
(fig. 2.101 b): nodulul sinoatrial, aflat în peretele
atriului drept, lângã orificiul venei cave superioare,
venã cavã superioarã arc aortic
arterã pulmonarã arterã pulmonarã
dreaptã stângã
valvã vene pulmonare
vene pulmonare
valvã bicupsidã
valvã tricupsidã
muºchi papilar
vena cavã
inferioarã
endocard
aorta
sânge neoxigenat
sânge oxigenat descendentã
Fig. 2.101. Inima
A
a)
a) structurã; b) þesut nodal
Activitatea cardiacã constã în pomparea ritmicã
IC
a sângelui în sistemul vascular. Aceastã activitate este
posibilã datoritã proprietãþilor muºchiului cardiac:
excitabilitatea, automatismul, conductibilitatea ºi
CT
contractilitatea. Aceste proprietãþi nu sunt însuºiri
exclusive ale inimii, dar prezintã unele caracteristici
specifice acestui organ.
Excitabilitatea este proprietatea muºchiului
cardiac de a rãspunde la stimuli prin generarea ºi
DA
conducerea unui potenþial de acþiune. În timpul con-
tracþiei (sistolã), inima este inexcitabilã ºi, ca urmare,
va reacþiona la stimuli numai în timpul relaxãrii
(diastolã). Datoritã inexcitabilitãþii periodice, inima nu
prezintã contracþii de tip tetanic.
DI
Automatismul este proprietatea inimii de a se
contracta ritmic ºi este datoratã þesutului nodal
compus din nodulii sinoatrial ºi atrioventricular, din
fasciculul His ºi reþeaua Purkinje. Aceste structuri
A
constituie un sistem intrinsec de excitaþie ºi conducere
electricã, care produce ºi întreþine activitatea contrac-
UR
tilã ciclicã a inimii.
Celulele þesutului nodal, la fel ca celulele lor de
origine (musculare cardiace), sau ca celulele ner-
voase, au calitatea de a genera potenþiale de acþiune
la nivelul membranelor însã, prin specializarea lor
IT
funcþionalã, aceste celule conduc impulsurile mai
repede ca alte celule. Celulele þesutului nodal prezintã
cicluri de depolarizare care conduc la apariþia
ED
potenþialelor de acþiune. Acele celule care au cea mai
Capitolul 2
CĂ
nodulul atrioventricular din septul interatrial, fasci-
culul atrioventricular His din septul interventricular
ºi reþeaua Purkinje, dispusã în pereþii ventriculari.
Acest þesut este autoexcitabil ºi asigurã contracþiile
ritmice ale miocardului. Datoritã rolului vital al þesutului
GI
nodal, acesta primeºte o bogatã inervaþie vegetativã:
simpaticã ºi parasimpaticã. Nutriþia miocardului ºi a
þesutului nodal este asiguratã de vasele coronare
O
(artere coronare desprinse din baza aortei, capilare
ºi vene coronare care se deschid în sinusul coronar,
de unde sângele intrã în atriul drept). Sângele pompat
AG
de inimã, prin camerele acesteia, nu realizeazã
schimburi de substanþe cu celulele muºchiului cardiac.
vena cavã superioarã
aorta
nodul sinoatrial
ED
atriu stâng
atriu drept
P
nod
atrioventricular
miocard
ŞI
epicard
reþea Purkinje
fascicul His
b)
acceleratã ratã de generare a potenþialelor de acþiune,
controleazã frecvenþa contracþiilor miocardului. Astfel,
nodulul sinoatrial are cea mai mare frecvenþã a con-
tracþiilor ºi, de aceea, el determinã frecvenþa cardiacã
de 70 – 80 de contracþii pe minut. În cazul nefuncþio-
nãrii nodulului sinoatrial, frecvenþa cardiacã este
determinatã de nodulul atrioventricular, care are o ratã
de 40 de contracþii pe minut, iar dacã ºi acesta nu
funcþioneazã, contracþia inimii este determinatã de
fasciculul His ºi reþeaua Purkinje, care determinã un
ritm cardiac de 25 de contracþii pe minut.
Conductibilitatea este proprietatea miocardului
de a propaga excitaþia de la o celulã la alta, în toate
fibrele sale. Depolarizarea din nodulul sinoatrial se
propagã în toate direcþiile, ca o undã. Deoarece în atrii
fibrele sunt dispuse circular ºi datoritã prezenþei unei
mari varietãþi de fibre în masa atrialã, viteza de
propagare a undei variazã în diversele regiuni ale
atriilor. Cu cât distanþa faþã de centrul generator este
mai mare, cu atât creºte intervalul de timp necesar ca
potenþialul de acþiune sã atingã destinaþia. Datoritã
þesutului conjunctiv care susþine valvele atrioventri-
culare, fibrele miocardului ventricular sunt împiedicate
sã se depolarizeze, împiedicându-se astfel împrãºti-
erea undei de depolarizare în porþiunea superioarã a
ventriculilor ºi, astfel, unda este condusã prin nodulul
atrioventricular, apoi fasciculul His ºi, ca urmare,
ventriculele se vor contracta de la baza lor, adicã din
regiunea vârfului (apexului) inimii. Se pare cã între
99

nodulul sinoatrial ºi cel atrioventricular existã fibre
Purkinje izolate, care constituie o conexiune interno-
dalã, cu rol fiziologic extrem de important, conducând
depolarizarea mult mai repede decât unda de depo-
larizare propagatã în masa miocardului. De la gene-
rarea excitaþiei în nodulul sinoatrial ºi pânã la stimu-
larea fibrelor ventriculare, trec 0,22 s.
Contractilitatea este proprietatea miocardului de
a se contracta, sistola – dezvoltând tensiune la
capetele fibrelor sale. Susþinerea energeticã a
contracþiei este oxidarea ATP-ului refãcut în timpul
relaxãrii – diastolã – din oxidarea substanþelor
organice aflate în fibrele miocardului (glucozã, acizi
graºi, acizi organici etc.). Forþa contracþiilor este mai
mare în ventricule, deoarece ºi grosimea pereþilor
acestora este mai mare, iar aceastã forþã creºte direct
proporþional cu alungirea din diastolã a fibrelor
miocardului.
Ciclul cardiac constã într-o succesiune de
schimbãri ale presiunii ºi volumului în camerele inimii,
care determinã împingerea sângelui în sistemul
vascular. Aceste schimbãri din atrii ºi ventricule sunt
urmare a contracþiilor numite sistole ºi a relaxãrilor
numite diastole. Un ciclu cardiac (fig. 2.102) este
compus dintr-o sistolã ºi o diastolã cardiacã ºi dureazã
0,8 s (72 de bãtãi în 60 de secunde). Deoarece sângele
circulã fãrã întrerupere, putem alege orice punct
de plecare în ciclul cardiac, aºa cã, dupã cum se
observã în figura 2.102, începem analiza evenimen-
telor dintr-un ciclu cardiac din momentul unei relaxãri
totale a miocardului – diastola târzie – în care ºi atriile
IC
ºi ventriculele, sunt în diastolã. În timpul diastolei târzii,
sângele adus din tot corpul de venele mari intrã pasiv în
atrii ºi, de aici, prin valvele atrioventriculare deschise,
CT
intrã în ventricule. Aproximativ 70% din capacitatea
ventriculelor este acoperitã în acest mod, în timp ce
valvulele semilunare de la baza arterelor sunt închise.
DA
2 sistolã atrialã
se închid valvele ventricularã
semilunare
DI
se deschid
valvele
atrio-
ventriculare
A
UR
diastolã
1 diastolã atrialã
generalã
se închid valvele atrioventriculare
Fig. 2.102. Ciclul cardiac
IT
Sistola atrialã dureazã 0,1 s, timp în care, prin
contracþia atriilor, este pompat restul de 30% în
ventricule. Sângele nu poate lua decât calea spre
ED
ventricule, deoarece orificiile de vãrsare a venelor în
100
CĂ
atrii sunt închise prin contracþia unor fibre circulare
aflate în jurul orificiilor de vãrsare a venelor în atrii.
Dupã ce s-au contractat, atriile intrã în diastolã
atrialã, care dureazã 0,7s.
Sistola ventricularã dureazã 0,3 s, corespunzând
GI
începutului diastolei atriale. Contracþia ventriculelor se
desfãºoarã în douã etape: faza izovolumetricã ºi faza
de ejecþie. În faza izovolumetricã, valvele atrioventri-
O
culare se închid, presiunea intraventricularã creºte ºi
învinge presiunea din artere, deschizându-se valvulele
sigmoide. Faza de ejecþie dureazã pânã la închiderea
AG
valvulelor sigmoide, timp în care sângele este pompat în
artera aortã ºi trunchiul pulmonar. În aceastã fazã,
presiunea din aortã atinge valoarea de 120 mm Hg.
Cantitatea de sânge expulzatã în ventricule de aortã ºi
trunchiul pulmonar este de 70 – 90 ml, care reprezintã
ED
debitul sistolic. Dupã sistolã, ventriculele intrã în
diastolã ventricularã, care dureazã 0,5 s, timp în care
presiunea intraventricularã scade, valvulele sigmoide
se închid; o perioadã, ventriculele sunt cavitãþi închise.
Când presiunea intraventricularã scade sub nivelul
P
presiunii intraatriale, valvele atrioventriculare se deschid
ºi sângele curge pasiv din atrii în ventricule. Perioada de
0,4 s în care atât atriile, cât ºi ventriculele se relaxeazã,
ŞI
se numeºte diastolã generalã ºi aceasta încheie un
ciclu cardiac.
Debitul cardiac reprezintã volumul de sânge pom-
pat de inimã într-un minut ºi rezultã din înmulþirea debi-
A
tului sistolic (70 – 90 ml) cu frecvenþa cardiacã într-un
minut (72 bãtãi/minut) ºi are o valoare medie de 5,5 l.
Controlul frecvenþei cardiace, adicã a þesutului
autoexcitabil, este exercitat de sistemul nervos
vegetativ: parasimpaticul, prin fibrele vagale, des-
carcã acetilcolina la nivelul nodulului sinoatrial,
determinând creºterea permeabilitãþii pentru K+, ceea
ce are ca efect diminuarea frecvenþei cardiace;
simpaticul, prin fibrele nervului cardiac, descarcã
adrenalinã, care modificã activitatea canalelor pentru
K+, cresc permeabilitatea pentru Na+ ºi pentru Ca2+ ºi
diastolã þesutul excitator nodal este stimulat, iar frecvenþa
impulsurilor contractile creºte.
Manifestãri electrice, mecanice
ºi acustice ale ciclului cardiac
se deschid
valvele
semilunare Manifestãrile electrice (fig. 2.104) ale depola-
rizãrilor ºi repolarizãrilor din miocard pot fi înregistrate
indirect, la suprafaþa pielii, prin curenþii generaþi de
lichidele extracelulare. Înregistrarea graficã a acestor
3 sistolã
ventricularã
curenþi este electrocardiograma (EKG) (fig. 2.103),
larg utilizatã în explorarea activitãþii inimii.
Fig. 2.103. Electrocardiograma
Biologie

Electrocardiograma constã în trei curbe: unda P –
corespunde depolarizãrii atriale, complexul QRS –
corespunde depolarizãrii ventriculare ºi unda T – care
corespunde repolarizãrii ventriculare. Datoritã ampli-
tudinii complexului de unde QRS, repolarizarea atriilor,
ce se deruleazã în timpul depolarizãrii ventriculare, nu
este evidenþiatã în electrocardiogramã.
Manifestãrile mecanice (fig. 2.104) sunt ºocul
apexian ºi pulsul arterial. ªocul apexian este vizibil
prin expansiunea peretelui toracic în spaþiul dintre
coastele 5 ºi 6, ca urmare a apãsãrii exercitate de
vârful inimii în timpul sistolei. Pulsul arterial poate fi
perceput prin comprimarea unei artere superficiale pe
un plan dur, ca suprafaþa unui os. Pulsul arterial este o
expansiune a peretelui arterial, transmisã de-a lungul
arterelor, ca o undã de dilataþie produsã prin pomparea
unei noi cantitãþi de sânge în artere, la fiecare sistolã
ventricularã. Înregistrarea graficã a pulsului se
numeºte sfingogramã ºi furnizeazã informaþii asupra
ritmului cardiac ºi calitatea arterelor.
Manifestãrile acustice (fig. 2.104) sunt reprezen-
tate de zgomotele inimii: zgomotul I, de tonalitate
joasã, este mai lung ºi intens, fiind datorat închiderii
valvelor atrioventriculare la începutul sistolei ventri-
culare ºi zgomotul II, de tonalitate înaltã, este mai
scurt ºi este produs de închiderea valvelor sigmoide la
începutul diastolei ventriculare.
Tensiunea arterialã este presiunea sub care circulã
sângele în artere ºi are o valoare maximã corespun-
zãtoare sistolei ventriculare ºi o valoare minimã cores-
punzãtoare diastolei. Tensiunea arterialã este deter-
IC
minatã de: debitul cardiac, rezistenþa perifericã (deter-
minatã de rezistenþa opusã înaintãrii sângelui de cãtre
arteriole, care este influenþatã de: grosimea vasului,
CT
lungimea vasului ºi vâscozitatea sângelui), volumul
sangvin, elasticitatea vaselor. Tensiunea arterialã se
determinã cu ajutorul tensiometrului ºi, în mod normal,
valorile acesteia sunt: maxima 120 – 140 mm Hg ºi
minima 70 – 80 mm Hg; maxima reprezintã presiunea
DA
sangvinã din timpul sistolei ventriculare, iar minima
reprezintã valoarea presiunii sangvine din timpul
diastolei.
sistolã sistolã
DI
atrialã ventricularã
evenimente
deschidere valve închidere valve
20
tensiune
arterialã
15
UR
10
5
0
zgomot I
fono-
grama
EKG
IT
0s 0,1s 0,2s 0,3s 0,4s 0,5s
Fig. 2.104. Manifestãri electrice, mecanice ºi acustice
ED
ale ciclului cardiac
Capitolul 2
CĂ
În arteriole (teritorii unde rezistenþa întâmpinatã
de sânge este maximã), sângele intrã cu o presiune de
90 mm Hg ºi iese cu o presiune de 30 mm Hg. În
capilare, sângele intrã cu o presiune de 30 mm Hg ºi iese
cu o presiune de 10 mm Hg.
GI
Controlul tensiunii arteriale se realizeazã prin acte
reflexe. Receptorii sunt baroreceptorii din pereþii
arterelor, situaþi în zone reflexogene, cum sunt sinusul
O
carotidian (locul unde artera carotidã comunã se
bifurcã) ºi arcul aortic (la nivelul cârjei aortice). Aceºti
receptori sunt stimulaþi de creºterea presiunii sângelui,
AG
care determinã întinderea pereþilor arteriali ºi gene-
rarea de influxuri nervoase pe care baroreceptorii le
trimit centrilor cardio- ºi vasomotori din bulb ºi punte.
De la aceºti centrii, prin fibre simpatice ºi parasim-
patice, este reglatã frecvenþa cardiacã ºi, de
ED
asemenea, diametrul vaselor.
Ca ºi presiunea, viteza sângelui scade din arterele
mari spre capilare. Astfel, în aortã, viteza sângelui este
de 500 mm/s, iar în capilare viteza sângelui este de
0,5 mm/s.
P
Aplicaþie practicã
*Interpretarea electrocardiogramei (EKG)
ŞI
Analizaþi graficele din urmãtoarea figurã. Iden-
tificaþi variaþiile de tensiune arterialã pe parcursul
ciclului cardiac.
Identificaþi undele P, QRS ºi T din figura 2.104.
A
Determinaþi durata intervalului PR ºi ST în figura de
mai jos.
Schimbãrile de ritm ºi formã a EKG indicã boli ºi
traume ale miocardului. Astfel, figura de mai jos
prezintã EKG-ul unei persoane cu ritm cardiac anor-
mal: aritmie numitã bloc atrioventricular.
Aceastã afecþiune este semnalizatã de forma
graficului de dupã undele P. Dacã pe grafic se
identificã undele P, înseamnã cã vârful ventriculelor
primesc stimularea ºi, ca urmare, ar trebui sã aparã
complexul QRS.
În figurã se remarcã faptul cã undele P nu sunt
urmate de complexul QRS, fenomen caracteristic
blocului atrioventricular care este însoþit ºi de diminu-
area frecvenþei cardiace – bradicardie.
diastolã
zgomot II
0,6s 0,7s 0,8s
101
 CĂ
SUMAR
Activitatea cardiacã constã în pomparea ritmicã a sângelui în sistemul vascular. Aceastã activitate este posibilã
datoritã proprietãþilor muºchiului cardiac: excitabilitatea, automatismul, conductibilitatea ºi automatismul. Ciclul
cardiac constã într-o succesiune de schimbãri ale presiunii ºi volumului în camerele inimii, care determinã
împingerea sângelui în sistemul vascular. Aceste schimbãri din atrii ºi ventricule sunt însoþite de contracþii numite

GI
sistole ºi relaxãri numite diastole.
Un ciclu cardiac este compus dintr-o sistolã ºi o diastolã, ambele derulate, atât în atrii, cât ºi în ventricule.

O
EVALUARE
1. Descrieþi automatismul miocardului.
2. Ce efecte ar avea imposibilitatea închiderii complete a valvelor atrioventriculare?

AG
3. Ce informaþii privind activitatea cardiacã sunt furnizate de electrocardiogramã?

CIRCULAÞIA MARE ªI CIRCULAÞIA MICÃ

Sistemul vascular este alcãtuit din vase sang-
vine ºi vase limfatice. Vasele sangvine se clasificã în
trei categorii: artere, vene ºi capilare. Arterele sunt
vase sangvine mari, care transportã sângele de la
inimã spre corp, arteriolele sunt vase sangvine mai
ED
Cu excepþia capilarelor, structura vaselor sang-
vine este, în general, urmãtoarea: tunica internã –
epiteliu (endoteliu) unistratificat pavimentos aºezat pe
o membranã bazalã, sub care se aflã un strat fin,
conjunctiv, bogat în fibre de elastinã medie – fibre

P
înguste (5 – 20µ), care transportã sângele spre musculare netede dispuse concentric ºi tunica
organele corpului, capilarele sunt cele mai fine vase externã – þesut conjunctiv bogat în fibre elastice ºi de
de sânge, la nivelul cãrora se realizeazã schimburile colagen. Diferenþele structurale dintre vasele

ŞI
nutritive cu lichidul interstiþial care înconjoarã celulele sangvine se pot observa în figura 2.105; arterele au
corpului, venulele sunt vase sangvine mici, care tunica medie mai groasã, iar venele care sunt situate
conduc sângele spre inimã, iar venele sunt vase sub nivelul cordului, prezintã cute ale endoteliului
sangvine mari, care conduc sângele spre inimã. numite valvule semilunare.
A
þesut conjunctiv
capilar þesut epitelial
IC

arterã venã
valve
þesut epitelial
muºchi neted muºchi neted
CT

þesut conjunctiv þesut conjunctiv lumen lumen

DA

epiteliu epiteliu unistratificat

capilar
venulã
arteriolã nucleul celulelor
arterã venã epiteliale

Fig. 2.105. Structura vaselor de sânge

DI

CIRCULAÞIA (MICÃ) PULMONARÃ la nivelul lor, are loc oxigenarea sângelui. Sângele oxi-
genat este colectat de venule ºi, ulterior, în câte douã
Circulaþia micã sau pulmonarã asigurã oxige- vene pulmonare care pãrãsesc fiecare plãmân. Cele
narea sângelui, aducând în contact intim sângele patru vene pulmonare se întorc la inimã unde descarcã
A

neoxigenat cu pereþii alveolelor pulmonare din sângele oxigenat la nivelul atriului stâng. Plãmânii sunt
plãmâni. Aceastã circulaþie nu serveºte direct nevoile singurele organe conectate direct cu inima.
UR

metabolice ale þesuturilor corpului. Sângele neoxi-

genat din corp intrã în inimã, în atriul drept, adus de
venele cave superioarã ºi inferioarã, iar de aici,
ajunge în ventriculul drept. De aici, sângele este
pompat în trunchiul pulmonar care, dupã un scurt
IT
CIRCULAÞIA MARE (SISTEMICÃ)
Circulaþia mare (sistemicã) furnizeazã sânge
„funcþional“, adicã asigurã atât aprovizionarea cu oxi-

traseu, se divide în arterele pulmonare dreaptã ºi gen, nutrimente ºi alte substanþe necesare funcþi-
stângã. La nivelul plãmânilor, fiecare arterã pulmo- onãrii þesuturilor, cât ºi preluarea dioxidului de carbon
narã se ramificã în artere lobare, arteriole ºi ºi a produºilor de metabolism de la toate þesuturile
ED

capilare. Acestea înconjoarã alveolele pulmonare ºi, corpului.

102 Biologie

În figura 2.106. sunt prezentate majoritatea arte-
relor (roºii) ºi venelor (albastre) circulaþiei sistemice.
*Circulaþia sistemicã începe din ventriculul stâng,
de unde pleacã artera aortã ºi se încheie în atriul drept,
unde sângele este adus de venele cave. Artera aortã
prezintã o scurtã porþiune ascendentã, cârja aorticã,
ºi un segment descendent, care se bifurcã, la nivelul
abdomenului, în artera iliacã comunã dreaptã ºi
stângã. Din aortã se desprind toate arterele mari.
Astfel, din porþiunea ascendentã se desprind douã
artere coronare, dreaptã ºi stângã, care irigã
miocardul. Din cârja aorticã se desprinde trunchiul
brahiocefalic drept, carotida comunã stângã ºi
artera subclavicularã stângã. Trunchiul brahio-
cefalic se împarte în arterele subclavicularã dreaptã
ºi artera carotidã comunã dreaptã. Din arterele
carotide provin artere ºi arteriole care vor iriga
organele gâtului, feþei ºi encefalului. Arterele subclavi-
culare se ramificã în artere ºi arteriole, care vor iriga
þesuturile membrelor superioare. Din segmentul des-
cendent al aortei se desprind ramuri esofagiene,
bronhice, intercostale din regiunea toracicã, iar din
regiunea abdominalã a aortei descendente se des-
prind trunchiul celiac, arterele mezenterice, arte-
ŞI
rele renale ºi cele genitale, care vor iriga organele din
cavitatea abdominalã ºi cea pelvicã. Arterele iliace
comune se bifurcã în artera iliacã internã, ce irigã
organele din micul bazin ºi artera iliacã externã, care
A
irigã membrul inferior. Deºi inima pompeazã ritmic,
sângele curge continuu prin vase, datoritã elasticitãþii
pereþilor arterelor mari. Astfel, fiecare nouã cantitate
IC
de sânge expulzat cu presiune de sistola ventriculului
stâng determinã distensia pereþilor aortei. În diastolã,
energia acumulatã de pereþii arterei este consumatã
CT
pentru revenirea acestora la dimensiunile din repaus
ºi aceasta determinã împingerea sângelui spre
þesuturi, deoarece întoarcerea în inimã este blocatã de
valvulele semilunare închise. Pe mãsurã ce se
depãrteazã de inimã, fiecare arterã se ramificã în
DA
artere mai mici, arteriole ºi metaarteriole, care se
arterã temporalã
carotidã externã
DI
carotidã carotidã internã
arterã subclavicularã
trunchi brahiocefalic
arterã brahialã aorta toracicã
aorta abdominalã
A
artera mezentericã inferioarã
artera iliacã comunã
UR
artera femuralã
artera poplitee
artera peronealã
IT
artera tibialã
Fig. 2. 106. Sistemul circulator
ED
a) sistem arterial: b) sistem venos
Capitolul 2
CĂ
continuã cu capilarele. Viteza de circulaþie a sângelui
scade de la 0,5 m/s în aortã ºi vasele mari, la 0,7 mm/s
în capilare. Capilarele din diverse þesuturi prezintã o
serie de variaþii legate de activitatea metabolicã ºi
gradul de solicitare a acestora. Astfel, miocardul
GI
prezintã un numãr dublu de capilare faþã de muºchiul
striat, iar în muºchiul striat, aflat în repaus, numãrul de
capilare funcþionale este de 10 ori mai mic decât cel al
O
capilarelor funcþionale din timpul activitãþii musculare.
Numãrul de capilare funcþionale dintr-un teritoriu
tisular depinde de tonusul sfincterului precapilar aflat
AG
la limita dintre metaarteriole ºi capilar. Dinspre capãtul
venos al capilarelor, sângele este colectat de sistemul
venos, ale cãrui vase terminale sunt vena cavã
superioarã ºi vena cavã inferioarã, care intrã în atriul
drept al inimii. Vena cavã superioarã provine din
ED
unirea trunchiului brahiocefalic drept cu cel stâng,
fiecare fiind rezultatul confluenþei venelor jugulare
care aduc sânge venos de la organele capului ºi
gâtului, cu venele subclaviculare care colecteazã
sângele venos de la nivelul membrelor superioare.
P
Vena cavã inferioarã provine din unirea venelor
iliace comune, care aduc sânge venos de la
membrele inferioare ºi organele micului bazin. Pe
traseul sãu ascendent spre inimã, vena cavã inferioarã
primeºte sânge venos adus de venele genitale,
renale, hepatice, diafragmatice ºi lombare. Venele
splenice, mezentericã superioarã ºi inferioarã, se
unesc ºi formeazã vena portã, care irigã ficatul, iar de
la ficat, sângele venos este preluat ºi condus la vena
cavã inferioarã prin venele hepatice. Întoarcerea
venoasã este favorizatã de o serie de factori cum sunt:
aspiraþia toracicã, datoratã scãderii presiunii cavitãþii
toracice în timpul inspiraþiei, contracþiile ventriculare
care scad presiunea intraatrialã, contracþiile muscu-
laturii membrelor care comprimã venele, pulsaþiile
arterelor care comprimã venele învecinate, presiunea
capilarã care împinge sângele spre vase mai mari ºi,
pentru venele situate deasupra inimii, atracþia
gravitaþionalã.
venã temporalã vena facialã
vena jugularã internã
vena jugularã externã
vena subclavicularã
vena axilarã
vena cavã superioarã
vene antebrahiale
venã hepaticã
vena iliacã comunã
vena safenã micã vena safenã
vena poplitee
vena tibialã posterioarã
103

*SISTEMUL LIMFATIC
Sistemul limfatic asigurã întoarcerea în sistemul
venos a unei pãrþi din lichidul interstiþial, adicã limfa.
capilar limfatic þesut
arteriolã
lichid interstiþial
Fig. 2.107. Capilarele limfatice
Limfa este o parte din lichidul interstiþial, cu care
celulele realizeazã schimburi directe ºi care, la rândul
sãu, provine din plasma sangvinã transferatã la nivelul
þesuturilor de cãtre caplilarele arteriale. Celulele nu
realizeazã schimburi directe cu sângele, ci cu lichidul
interstiþial care, prin intermediul plasmei, primeºte
nutrimente, oxigen ºi hormoni necesari activitãþii lor.
Tot lichidul interstiþial colecteazã produºii de meta-
bolism ai celulelor. 90% din lichidul interstiþial se
întoarce în capilare, unde redevine plasmã, iar 10%
din lichidul interstiþial rãmâne la nivel tisular, din care,
una sau douã pãtrimi constituie limfa, care este
preluatã de capilarele limfatice (fig. 2.107).
IC
CT
vase limfatice aferente
valvule
capsulã
DA
DI
sinus limfatic
vase limfatice eferente
A
UR
a) ganglion limfatic; b) vase limfatice principale
Aplicaþii practice
1. Mãsurarea pulsului
Pulsul se simpte la palparea unei artere compri-
IT
mate uºor pe un plan dur. Pentru mãsurarea pulsului
radial, apãsaþi uºor degetul pe artera radialã, la nivelul
încheieturii mâinii. Numãraþi zvâcniturile percepute
ED
în intervalul de 1 minut. Apreciaþi frecvenþa cardiacã,
104
CĂ
Limfa preia produºii de metabolism, proteinele din
spaþiul intercelular, dar ºi celulele moarte, patogene,
ca ºi celulele canceroase de la nivelul unor tumori.
Capilarele limfatice sunt vase mici, cu capãt
închis, cu diametrul asemãnãtor diametrului celulelor.
GI
Peretele capilarelor este poros ºi permite pãtrunderea
lichidului interstiþial. Din capilare, limfa este colectatã
de vasele limfatice care au pereþi cu structurã ase-
O
mãnãtoare venelor sangvine, prezentând valvule
semilunare. Pe traiectul vaselor limfatice se aflã
spaþiu ganglionii limfatici (fig. 2.108 a). Un ganglion limfatic
AG
interstiþial primeºte mai multe vase limfatice aferente ºi din el
pleacã vase limfatice eferente, prin care circulã limfã
îmbogãþitã cu limfocite ºi imunoglobuline produse de
vas limfatic
þestul conjunctiv reticulat al ganglionului. Vasele
limfatice (fig. 2.108 b) sunt colectate de trunchiurile
ED
limfatice: canalul toracic ºi canalul limfatic drept.
Canalul toracic începe cu cisterna chili, unde este
colectatã limfa de la nivelul organelor abdominale,
genitale ºi de la membrele inferioare, iar din regiunea
trunchiului, din partea stângã a capului, gâtului,
P
jumãtatea stângã a toracelui ºi membrul superior
stâng. Din canalul toracic, limfa este vãrsatã în
unghiul venos stâng, situat la locul de unire a venei
ŞI
jugulare stângi cu vena subclavicularã stângã.
Canalul limfatic drept este scurt ºi primeºte limfa
din jumãtatea dreaptã a capului ºi gâtului, jumãtatea
dreaptã a trunchiului ºi membrul superior drept. Acest
A
canal se deschide în unghiul venos drept, aflat la
locul de unire dintre venele subclavicularã dreaptã ºi
jugulara internã.
trunchi jugular
ductul limfatic drept
ganglioni limfatici
nodul limfatic
hil limfatic
cisterna chili
canal toracic
ganglioni inghinali
Fig. 2.108. Sistemul limfatic
comparând valoarea determinatã, cu frecvenþa nor-
malã, de 70 – 80 de bãtãi pe minut.
2. Mãsurarea tensiunii arteriale se realizeazã cu
ajutorul unui tensiometru ºi cu un stetoscop. Se mon-
teazã manºeta tensiometrului pe braþul unui elev ºi
stetoscopul pe plica cotului. Se pompeazã aer cu para
de cauciuc, pânã când manometrul tensiometrului
Biologie

aratã o presiune maximã care depãºeºte tensiunea
arterialã. Urmãrind manometrul, se decomprimã pro-
gresiv manºeta ºi se ascultã cu stetoscopul. Când
presiunea din manºetã o egaleazã pe cea arterialã, se
aude un prim zgomot, moment în care notãm valoarea
CĂ
presiunii sistolice. Continuând ascultarea ºi decom-
primarea, se constatã cã zgomotele arteriale devin din
ce în ce mai slabe ºi dispar. Momentul în care dispar,
indicã valoarea minimã a tensiunii arteriale (diastolicã)
ºi o notãm. Am determinat astfel valoarile tensiunii

GI
presiunii indicate de manometru. Aceasta este valoarea arteriale în sistolã ºi diastolã.

O
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
Tabelul 2.34. Afecþiuni ale sistemului circulator

AG
Boalã Simptome Cauze Tratament
– insuficienta irigare cu sânge (ischemie) a
– durere troracicã anterioarã per- inimii datoratã modificãrilor vaselor coronare, – tratamentul diverselor
– cardiopatie sistentã 20 – 30 minute, dificultãþi de prin îngroºarea ºi pierderea elasticitãþii arte- forme de cardiopatie
ischemicã ventilaþie, tulburare de ritm cardiac relor (ateroscleroza arterelor coronare) sau ischemicã este indicat

ED
sau infarct prin apariþia unui cheag de sânge sau a unui de medic
spasm
– cardiopatie ischemicã, leziuni valvulare, – tratamentul este stabilit
– aritmii – dereglãri ale ritmului normal hipertiroidie, insuficienþã respiratorie, de medic dupã atenta
cardiace al inimii dezechilibre hidroelectrolitice, intoxicaþie cu investigare a cauzelor

P
digitalice, alcool, tutun
– hemostaza naturalã,
– hemoragii – extravazarea sângelui – secþionarea unor vase de sânge pansament compresiv,

ŞI
externe garou
– ameþealã, creºterea frecvenþei car-
diace ºi a ventilaþiei pulmonare; – hemostaza naturalã
– hemoragii bolnavul este palid, vorbeºte sa- – secþionarea unor vase de sânge – pansament compresiv,
A
interne cadat, are transpiraþii reci ºi este garou
chinuit de sete extrem de mare
IC

– transplantul cu mãduvã
– numãr mare, incontrolabil, de glo- – medicul stabileºte tratamentul pe baza hematogenã obþinutã de
– leucemie la o persoanã compati-
bule albe. rezultatelor investigaþiilor
bilã
CT

– ameþeli, tulburãri de vedere, – scãderea hemoglobinei sau a numãrului – medicul stabileºte trata-
dispnee, paloare intensã, tahicardie, de globule roºii sub valori normale, prin mentul pe baza rezulta-
– anemie
hipotensiune arterialã ºi, uneori, scãderea producþiei de eritrocite, hemoragii telor investigaþiilor
leºin sau cauze genetice
DA

– valori crescute ale tensiunii

arteriale – genetice
– endocrine – la indicaþia medicului
– hipertensiune – ameþeli, cefalee, insomnie, dureri
în dreptul pieptului, palpitaþii – disfuncþii renale – controlul greutãþii
arterialã
– disfuncþii neurologice – evitarea lipidelor
DI

– paralizia membrelor
– hemoragie cerebralã

SUMAR
A

Circulaþia micã sau pulmonarã asigurã oxigenarea sângelui, aducând în contact intim sângele neoxigenat cu pereþii
alveolelor pulmonare din plãmâni; începe din ventriculul drept, de unde pleacã trunchiul pulmonar ºi se încheie în
UR

atriul stâng, unde ajung venele pulmonare. Circulaþia mare sau sistemicã furnizeazã sânge „funcþional“, necesar
funcþionãrii tuturor þesuturilor corpului. Circulaþia sistemicã începe din ventriculul stâng, de unde pleacã artera aortã,
ºi se încheie în atriul drept, unde sângele este adus de venele cave. Sistemul limfatic asigurã întoarcerea în sistemul
venos a unei pãrþi din lichidul interstiþial, numitã limfã.
IT

EVALUARE
1. Care sunt particularitãþile structurale ale fiecãrui tip de vas sangvin?
2. Descrieþi drumul parcurs de sânge din ventriculul stâng ºi pânã în atriul drept.
ED

3. Explicaþi rolul limfei.

Capitolul 2 105

RESPIRAÞIA
Schimbul de gaze dintre organism ºi mediul
înconjurãtor este realizat de sistemul respirator.
Funcþia principalã a acestuia este aprovizionarea cu
CĂ
cavitatea nazalã, faringele, laringele, traheea, bron-
hiile principale. Plãmânii (fig. 2. 109 b) sunt douã
organe elastice, situate în cavitatea toracicã. Fiecare

GI
oxigen necesar celulelor corpului ºi eliminarea plãmân este protejat de pleure, douã membrane
dioxidului de carbon produs de celule prin respiraþie seroase, una parietalã, aderentã la coaste, ºi una
celularã. visceralã, aderentã la suprafaþa plãmânilor. Între cele

O
Sistemul respirator este compus din cãile respi- douã pleure se aflã lichid pleural, sub presiune
ratorii ºi plãmâni. Cãile respiratorii (fig. 2.109 a) sunt: negativã, cu rol important în mecanica respiraþiei.

AG
venã pulmonarã mucoasã

nerv cavitate nazalã

bronhie

ED
faringe
arterã pulmonarã
bronhiolã
laringe corzi vocale
bronhiolã terminalã
muºchi neted
bronhii principale
bronhiolã respiratorie trahee

P
sac alveolar
bronhii lobare bronhii
lobare
alveolã

ŞI
pleurã ºanþ orizontal
visceralã
ºanþ oblic
cavitate
pleuralã
A
pleurã parietalã
Fig. 2. 109. Sistemul respirator
a) cãile respiratorii; b) plãmânii
IC

Plãmânii prezintã faþã externã convexã, faþã lobulare, bronhiole respiratorii continuate cu
internã planã ºi o faþã bazalã. Pe faþa externã se canale alveolare ai cãror pereþi prezintã dilataþii
CT

observã ºanþuri (scizuri) care delimiteazã lobi: trei
pentru plãmânul drept ºi doi pentru plãmânul stâng.
Structura plãmânilor cuprinde arborele bronºic, lobuli,
vase sangvine ºi limfatice ºi nervi.
Arborele bronºic derivã din bronhia principalã
DA
numite saci alveolari, în care se deschid alveolele
pulmonare.
Lobulii pulmonari sunt formaþiuni piramidale cu
baza spre suprafaþa externã a plãmânului, compuse
din acini pulmonari, care cuprind o bronhiolã respi-

care pãtrunde în plãmân prin hil ºi se ramificã în ratorie, împreunã cu canalele alveolare derivate ºi
bronhii lobare, bronhii segmentare, bronhiole alveolele pulmonare ale acestora.

FIZIOLOGIA RESPIRAÞIEI
DI

Schimbul de gaze dintre organism ºi mediul
înconjurãtor implicã ventilaþia pulmonarã, schimburile
gazoase alveolare, transportul gazelor prin sânge ºi
schimburile de gaze la nivel tisular.
A
longitudinal al cavitãþii pulmonare. Deoarece prin
pleure plãmânii sunt solidari cu peretele intern al cutiei
toracice, modificãrile volumului acesteia determinã
modificãri corespunzãtoare ale volumului plãmânilor

Ventilaþia pulmonarã este un proces activ, care ºi, ca urmare, aceºtia se destind pasiv ºi presiunea
necesitã contracþia muºchilor scheletici. Principalii intrapulmonarã scade cu 2 – 3 mm Hg faþã de presi-
UR

muºchi implicaþi în ventilaþie sunt muºchii intercostali ºi unea atmosfericã. Ca urmare, aerul pãtrunde în
muºchiul diafragma. plãmâni. Se poate introduce o cantitate suplimentarã
Ventilaþia cuprinde douã etape: inspiraþia ºi de aer în plãmâni, prin contracþia muºchilor inspiratori
expiraþia. accesori (pectorali, sternocleidomastoidieni, scaleni),
În inspiraþie (fig. 2. 110 a) se contractã muºchii care ridicã suplimentar coastele, realizându-se o
IT

intercostali, determinând orizontalizarea, ridicarea ºi inspiraþie forþatã.

rotaþia coastelor ºi, ca urmare, mãrirea diametrului Introducerea unei cantitãþi de aer prin inspiraþie
antero-posterior al cavitãþii pulmonare, iar prin con- forþatã, are loc în cazul eforturilor fizice puternice ºi în
ED

tracþia muºchiului diafragma, se mãreºte ºi diametrul anumite afecþiuni pulmonare cronice obstructive.
106 Biologie

Expiraþia (fig. 2. 110. b) este procesul de eliminare
a aerului, ca urmare a creºterii presiunii intrapulmo-
nare, datoritã relaxãrii muºchilor respiratori ºi revenirii
cuºtii toracice la dimensiunile iniþiale.
CĂ
Expiraþia forþatã se realizeazã prin contracþia unor
muºchi toracici ºi a muºchilor abdominali, dupã o
expiraþie normalã, ºi astfel poate fi eliminat un volum
suplimentar de aer.

GI
inspiraþie forþatã

inspiraþie normalã
expiraþie

O
inspiraþie

capacitate
expiraþie forþatã totalã

AG
plãmân 3500 cm2

diafragmã volum
rezidual
1150 cm3
a) b) c)

ED
Fig. 2. 110. Ventilaþia pulmonarã
a) inspiraþia; b) expiraþia; c) volum pulmonar

Volumele ºi capacitãþile pulmonare (fig. 2. 111) Activitatea automatã a centrilor respiratori este
pot fi determinate cu spirometrul. influenþatã de concentraþia CO2, gradul de distensie a

P
Volumul de aer inspirat ºi expirat în timpul unei pereþilor alveolari, impulsuri de la receptorii tegu-
ventilaþii normale este, în medie, de 500 ml ºi repre- mentari ºi de la proprioceptori. De asemenea, centrii
zintã volumul curent. Volumul inspirator de rezervã respiratori sunt subordonaþi scoarþei cerebrale, care

ŞI
introdus suplimentar în plãmâni este de 1500 ml.
Volumul expirator de rezervã este cantitatea supli-
mentarã de aer eliminatã din plãmâni dupã o expiraþie
normalã, ºi este de 100 – 1500 ml. Volumul de aer care
rãmâne în plãmâni dupã o expiraþie forþatã reprezintã
A
volumul rezidual, de 1200 ml. Volumul maxim de aer
pe care o persoanã îl poate expira dupã o inspiraþie
IC
poate determina modificãri voluntare ale ritmului
respirator în timpul emiterii sunetelor.
Schimburile gazoase alveolare. Pentru reali-
zarea unui schimb eficient de gaze, alveolele au
perete epitelial unistratificat, peste a cãrui membranã
bazalã se aflã o intimã ºi bogatã reþea de capilare.
Colapsarea alveolelor este împiedicatã prin secreþia

maximã, reprezintã capacitatea vitalã; aceasta este unei substanþe numitã surfactant, produsã de celule
compusã din volumul curent, volumul inspirator de speciale din epiteliul alveolar. Acesta, împreunã cu
rezervã ºi volumul expirator de rezervã, adicã 3000 – membrana bazalã, stratul fin de þesut conjunctiv, ºi
CT

3500 ml. Volumul de aer care reprezintã capacitatea endoteliul capilar, constituie membrana respiratorie
vitalã ºi volumul rezidual, constituie capacitatea (fig. 2. 112), pe care gazele respiratorii o traverseazã
pulmonarã totalã. Frecvenþa miºcãrilor respiratorii în la nivelul alveolelor pulmonare.
repaus este de 16/minut la bãrbaþi ºi de 18/minut la
alveolã
femei. Aceste frecvenþe sunt modificate în funcþie de
DA

2
CO

necesitãþile organismului. Contracþiile muºchilor respi-

PCO = 40 mm Hg
ã

ratori sunt declanºate ca urmare a impulsurilor gene-

et

n 2
rate de centrii respiratori din encefal ºi trunchiul zie
difu PO = 104 mm Hg
cerebral, ultimii prezentând automatism. PCO = 45 mm Hg 2
di

sânge
2
fu

PO = 40 mm Hg spre
DI

zie

2 þesuturile
netã

sânge de la corpului
þesuturile
O2

volum capacitate corpului

inspiratorie PCO = 40 mm Hg
inspirator 2
de rezervã capacitate
A

vitalã PO = 104 mm Hg
PO = presiunea parþialã a O2 2
2
UR

capacitate PCO = presiunea parþialã a CO2;

pulmonarã totalã 2
Fig. 2. 112. Schimbul de gaze

volum Schimburile de gaze la nivelul alveolelor au loc

curent capacitate
rezidualã prin difuziune, în virtutea diferenþelor de presiuni
parþiale ale gazelor respiratorii.
IT

funcþionalã
volum volum expirator
rezidual de rezervã Presiunea parþialã a unui gaz este presiunea
exercitatã de acesta într-un amestec de gaze.
Presiunea parþialã a gazelor din alveole diferã de cea
ED

Fig. 2. 111. Volum ºi capacitate pulmonarã

Capitolul 2 107

din atmosferã, datoritã amestecului cu volumul rezi-
dual. În urma inspiraþiei, în aerul alveolar presiunea
parþialã a CO2 este 40 mm Hg, iar presiunea parþialã a
O2 este 104 mmHg
În capilarele arteriale alveolare, presiunea parþialã
a CO2 este de 45 mm Hg, iar cea a O2 este de
40 mm Hg. Datoritã diferenþelor de presiuni parþiale,
ŞI
A
Fig. 2.113. Transportul gazelor respiratorii ºi variaþiile presiunilor lor parþiale (p)
IC
Transportul gazelor respiratorii în sânge
(fig. 2. 113). Oxigenul este transportat de sânge sub
formã de oxihemoglobinã 98,5% ºi sub formã dizolvatã
CT
în plasmã 1,5%. Dioxidul de carbon este transportat sub
formã de bicarbonat (HCO3) 60%, format din combi-
narea CO2 cu apa, în prezenþa enzimei anhidraza
carbonicã, sub formã de carbaminohemoglobinã
30% ºi sub formã dizolvatã în plasmã 10%.
DA
Schimburile de gaze la nivel tisular. La acest
nivel, schimburile de gaze au loc prin difuziune, astfel:
DI
A
UR
þesut
IT
capilar
ED
Fig. 2. 114. Trecerea CO2 din þesuturi în sânge ºi descãrcarea acestuia din sânge în alveole
108
CĂ
CO2 intrã în alveole, iar O2 intrã în capilare. Deºi
diferenþa dintre presiunea parþialã a CO2 din alveole ºi
cea din capilare este micã, acest gaz difuzeazã prin
membrana respiratorie ºi intrã în sânge datoritã
coeficientului mare de solubilitate ºi a vitezei mari de
GI
difuziune. Suprafaþa totalã a alveolelor, de peste 70
m2, creºte eficienþa schimburilor de gaze.
O
AG
P ED
CO2 (fig. 2.114) trece din lichidul interstiþial în sângele
capilarelor, iar O2 trece din capilare în lichidul
interstiþial.
Factorul determinant este tot diferenþa de
presiune parþialã a gazelor.
Disocierea oxigenului din oxihemoglobinã este
favorizatã de urmãtorii factori: pH-ul mic, temperatura
crescutã, concentraþia mare a unor produºi de
metabolism, ca acidul fosfogliceric ºi CO2, acumulaþi
în timpul activitãþii þesuturilor.
capilar alveolã
Biologie
 CĂ
Aplicaþie practicã
Demonstrarea mecanicii respiratorii cu aparatul
Donders
Materiale necesare: aparat Donders, compus

GI
dintr-un clopot de sticlã, prin al cãrui gât trece un dop
strãbãtut de un tub. De tub se prind trahea ºi plãmânii
proaspãt recoltaþi din toracele unui iepure sau al unui
cobai. Partea de jos a clopotului este închisã cu o

O
membranã de cauciuc fin, ce are la mijlocul ei, pe
exterior, un cârlig de care se poate trage. Membrana
este analoagã muºchiului diafragma.

Mod de lucru: trãgând în jos de membranã,
spaþiul din clopot creºte, presiunea din acest spaþiu
scade ºi în plãmâni intrã aer, dilatându-i. Când mem-
brana revine la forma iniþialã, presiunea din clopot
scade ºi aerul iese din plãmâni.
AG
Rezultate: variaþia presiunii din clopot determinã
intrarea ºi ieºirea aerului în plãmâni (balon), prin
modificarea volumului, ca urmare a întinderii ºi reve-

ED
Aparatul poate fi înlocuit cu un montaj ca cel din nirii la forma iniþialã a membranei elastice similare
imaginea alãturatã, în care plãmânii sunt înlocuiþi cu diafragmei. Acest model demonstreazã rolul diafrag-
un balon de cauciuc. mei în ventilaþia pulmonarã.

NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE

P
Tabelul 3.35. Afecþiuni ale sistemului respirator
Boalã Simptome Cauze Tratament Mãsuri de prevenire

ŞI
– febrã ridicatã,
stare de rãu general, – ceaiuri, consum de – alimentaþia va fi
– infecþii respiratorii citrice, medicamente echilibratã, cu aport de
– cefalee care reduc congestia vitamine ºi minerale
Gripã – virusuri nazalã, febra, durerile disponibile în farmacii,
– dureri oculare
A
– frisoane musculare, iritaþia în doze adaptate vârstei
– dureri în gât faringianã ºi tusea – evitarea aglomeraþiei
– secreþii nazale ºi a contactului cu
IC

– tuse persoanele bolnave

– extinderea ºi îngro- – expunerea la pulberi, – tratament la indicaþia

CT

ºarea anormalã a þesu- gaze toxice, radiaþii, doctorului, care se poate

tului fibros al plãmânilor,
Fibrozã pulmonarã scãderea elasticitãþii
pulmonare
– greutate la respirare,
DA
– renunþarea la fumat
infecþii pulmonare completa cu Corylus
– evitarea inhalãrii de
fungice, virale, mico- avellana (muguri de
praf sau vapori toxici
bacteriene alun), Ribes nigrum,
– tabagismul reflexoterapie ºi/sau

tuse homeopatie

– lipsa de aer, starea de – tabagismul – tratament la recoman- – renunþarea la fumat

Emfizem
sufocare, inflamarea – inhalare de corpi darea medicului – evitarea inhalãrii de
pulmonar strãini, pulberi, vapori
bronhiilor praf sau vapori toxici
toxici
DI

– scãderea presiunii – evitarea ascensiunilor

parþiale a oxigenului – antrenare prin adap- la peste 2000 m fãrã
datoratã altitudinii mari tare gradatã antrenament
– hiperventilaþie
A

*Tulburãri normale
de ritm respirator
– efort fizic – dozarea efortului – adaptarea la efort prin
UR

antrenament

– hipoventilaþie – repaus, stare de somn – normalã – nu are coontraindicaþii

– factori infecþioºi, corpi

*Tulburãri
IT

– boli cardio-respiratorii strãini care afecteazã

patologice frecvente însoþesc febra, durerea – prezentarea la medic – variazã în funcþie de
schimbul de gaze sau
de ritm respirator – în diverse afecþiuni cauze
aprovizionarea cu gaze
dispnee
a þesuturilor
ED

Capitolul 2 109
 CĂ
SUMAR
Schimbul de gaze dintre organism ºi mediul înconjurãtor este realizat de sistemul respirator. Acesta este compus
din cãi respiratorii ºi plãmâni.
Schimbul de gaze dintre organism ºi mediul înconjurãtor implicã ventilaþia pulmonarã, schimburile gazoase
alveolare, transportul gazelor prin sânge ºi schimburile de gaze la nivel tisular.

GI
EVALUARE
1. Enumeraþi factorii care determinã mecanica ventilaþiei pulmonare ºi explicaþi modul lor de acþiune.

O
2. Care sunt adaptãrile membranei respiratorii pentru schimbul de gaze?
3. Sub ce forme circulã gazele respiratorii în sânge?

AG
EXCREÞIA

Prin procesul de excreþie sunt eliminaþi în mediu spre pelvisul renal ºi comunicând cu calicele mici,

ED
produºii finali ai metabolismului celular ca: CO2 ºi H2O, care continuã cu calicele mari.
produºi ai respiraþiei celulare, NH3 ºi combinaþiile medulara
renalã
acestuia rezultate din catabolizarea proteinelor, diferiþi cortex renal
ioni, substanþe aflate în exces sau pãtrunse accidental

P
în corp ºi care ameninþã sã perturbe homeostazia – arterã
menþinerea constantã a parametrilor mediului intern. renalã
calice
Excreþia este realizatã de diferite structuri, ca: piramidã mari
renalã

ŞI
glandele sudoripare, tubul digestiv, ficatul, saliva,
plãmânii, producþiile cornoase ale pielii ºi de sistemul
excretor renal. Sistemul excretor (fig. 2.115) este venã renalã pelvis
compus din rinichi ºi cãile renale (calice, pelvis renal, renal
A
uretere, vezica urinarã ºi uretrã). ureter ureter
IC

Fig. 2. 116. Rinichii

zonã
medularã Unitãþile structurale ºi funcþionale ale rinichilor
rinichi
sunt nefronii. Fiecare nefron (fig. 2. 117) este alcãtuit
CT

piramidã
renalã din corpuscul renal Malpighi ºi tub urinifer.
ureter
zonã
corticalã corpuscul renal
vezica
DA

urinarã capsulã
renalã
capsula Browman
uretrã pelvis renal
DI

Fig. 2.115. Sistemul excretor

Rinichii (fig. 2.116) sunt douã organe situate în tub urinifer

regiunea lombarã, de o parte ºi de alta a coloanei
vertebrale. Fiecare rinichi prezintã douã feþe, ante-
A

rioarã ºi posterioarã, ºi douã margini, lateralã convexã

ºi medialã concavã. Pe marginea concavã se aflã hilul
UR

renal, la nivelul cãruia se aflã artera renalã, nervii

renali, cãile urinare, vena renalã ºi vasele limfatice. glomerul
Fiecare rinichi este învelit în capsula renalã, de Fig. 2.117. Nefronul
naturã fibroelasticã. Þesutul renal – parenchimul –
este diferenþiat în douã zone: corticala ºi medulara. Corpusculul renal este format din glomerul ºi
IT

Zona corticalã conþine corpusculi renali ºi tubi capsula Bowman. Glomerulul este un ghem de
colectori. Zona medularã cuprinde 6 – 19 formaþiuni 4 – 12 bucle capilare rezultat din ramificarea arteriolei
cu aspect triunghiular în secþiune, numite piramide aferente ºi care se reunesc la ieºirea din capsulã
ED

Malpighi, cu vârfurile numite papile renale, orientate în arteriola eferentã. Endoteliul glomerular este
110 Biologie

fenestrat, perforat de pori care permit trecerea unei
mari cantitãþi de plasmã deproteinizatã din sânge în
spaþiul capsular. Aceastã plasmã filtratã este materia
brutã din care, pe parcursul trecerii prin tubii uriniferi,
va rezulta urina. Capsula Bowman prezintã un strat
parietal cãtre exterior ºi un strat visceral aderent la
capilarele glomerulare. Acest strat visceral este
constituit din celule epiteliale modificate (podocite)
care prezintã ramificaþii asemãnãtoare tentaculelor
cefalopodelor ºi care intervin în mecanismul de filtrare
a plasmei sangvine, permiþând filtratului sã intre sau
nu în spaþiul capsular.
Tubii uriniferi prezintã trei segmente: tubul
contort proximal, ansa Henle ºi tubul contort
distal. Corpusculii sunt situaþi în cortex, iar ansa Henle
în medulara renalã. Dupã localizarea corpusculilor ºi
lungimea ansei Henle, deosebim nefroni juxtaglome-
rulari, cu corpusculii în profunzimea corticalei ºi ansa
lungã ºi nefroni corticali cu corpusculi în periferia
corticalei ºi ansã scurtã. Tubii uriniferi se deschid în
tubi colectori care se reunesc în ductele papilare ce
se deschid la nivelul calicelor mici.
Fiecare nefron prezintã o regiune numitã aparat
juxtaglomerular (fig. 2.118), situat la contactul dintre
tubul contort distal ºi unghiul format de arteriola afe-
rentã ºi eferentã, conectate cu glomerulul din capsula
Bowman. La acest nivel, celulele sunt modificate,
astfel celulele epiteliale ale tubului urinifer sunt mai
A
dense faþã de cele ale restului tubului ºi formeazã
macula densa, iar celulele musculare ale arteriolelor
conþin granule cu reninã inactivã.
IC
CT
glomerul arteriolã aferentã
celule
DA
juxtaglomerulare
macula densa
capsulã
glomerularã
tub contort distal
DI
arteriolã eferentã
Fig. 2.118. Aparatul juxtaglomerular
A
Formarea urinei este rezultatul a trei procese:
filtrarea glomerularã, reabsorbþia tubularã ºi secreþia
UR
tubularã.
Filtrarea glomerularã este primul proces prin
care rinichii produc urinã. Sângele intrã în glomerul cu
presiune mare, forþând astfel substanþele plasmatice
sã traverseze membrana filtrantã ºi sã intre în capsula
IT
Bowman. Membrana filtrantã (fig. 2.119) este
compusã din endoteliul capilar ºi epiteliul capsular
ºi are o permeabilitate de 100 – 500 de ori mai mare ca
ED
a capilarelor obiºnuite. Aceasta acþioneazã ca o sitã,
Capitolul 2
CĂ
permiþând substanþelor cu moleculã micã sã treacã ºi
oprind substanþele cu moleculã mare, cum sunt
proteinele plasmatice din sânge. Lichidul filtrat se
numeºte ultrafiltrat glomerular sau urinã primarã ºi
reprezintã 125 ml/minut însumat de la toþi nefronii
GI
celor doi rinichi. În fiecare minut, aproximativ 20% din
plasma fluxului sangvin este filtratã la nivel renal,
valoare care reprezintã rata filtrãrii glomerulare.
Ultrafiltratul glomerular este compus din apã,
O
peptide mici, sãruri disociate (Na+, Cl-, K+, H+), glucozã,
produºi azotici ca ureea, alþi produºi de metabolism ºi,
AG
eventual, medicamente, dacã au fost consumate,
inclusiv droguri. Din filtratul glomerular zilnic de 180 l
(cam cât douã rezervoare de Rolls Royce), numai 1%
va constitui urina finalã.
Forþele care intervin în realizarea filtrãrii glome-
ED
rulare sunt: presiunea hidrostaticã a sângelui din
glomerul (60 mmHg), presiunea din spaþiul capsular
opusã filtrãrii (18 mm Hg), presiunea coloid-osmoticã a
proteinelor sangvine care se opune filtrãrii (32 mm Hg).
Astfel, presiunea efectivã de filtrare este de 10 mm Hg.
P
Pentru menþinerea constantã a ratei filtrãrii este
necesarã menþinerea presiunii hidrostatice a sângelui
din capilarele glomerulare. Aceasta se realizeazã
ŞI
printr-un proces de autoreglare declanºat de variaþiile
de presiune din sângele arteriolelor prin mecanism de
feedback numit echilibru glomerular-tubular.
Când rata filtrãrii glomerulare scade, acesta este
efectul scãderii fluxului de lichid în tub. La nivelul ansei
Henle, timpul reabsorbþiei de Na+ ºi Cl- creºte ºi, ca
urmare, mai puþini ioni de Na+ ºi Cl- ajung la nivelul
tubilor contorþi distali ºi, implicit, mai puþini sunt detec-
taþi de macula densa din aparatul juxtaglomerular.
Scãderea concentraþiei de ioni va determina scãderea
rezistenþei pereþilor arteriolei aferente, ceea ce va
determina creºterea fluxului sangvin la acest nivel ºi în
capilarele glomerulare. Totodatã, în aceste condiþii
aparatul juxtaglomerular elibereazã renina, care va
stimula formarea de angiotensinã II, cu efect vaso-
constrictor asupra arteriolei aferente. Astfel, ambele
mecanisme vor determina creºterea presiunii hidro-
statice în capilarele glomerulare ºi revenirea ratei
filtrãrii glomerulare la valorile normale.
Renina este o enzimã care transformã proteina
plasmaticã angiotensinogen în angiotensinã I. În
reacþie cu enzima de transformare a angiotensinei
produsã de diferite þesuturi, dar ºi de epiteliul tubilor
uriniferi proximali, angiotensina I se transformã în
angiotensina II, care determinã vasoconstricþie ºi
creºterea presiunii sangvine. Angiotensina I are ºi
efect stimulator asupra secreþiei de ADH, care
stimuleazã reþinerea apei ºi a Na+, ce vor contribui la
creºterea volumului sangvin.
Acesta este un mecanism de feedback negativ, în
care stimulul iniþial este scãderea volumului sangvin,
care determinã scãderea presiunii arteriolare din
nefroni. Când volumul sângelui, presiunea în arteriole
ºi rata filtrãrii glomerulare cresc, sistemul rãspunde
prin oprirea rãspunsului la stimul.
111

microvili
lumen
lumen
tubular
celulã capilar
epitelialã peritubular
Fig. 2. 119. Structura epiteliului tubului urinifer
a) tub contort proximal; b) ansa Henle – structurã; c) tub contort distal
Reabsorbþia tubularã este procesul prin care,
din ultrafiltratul glomerular sunt recuperate anumite
substanþe utile organismului. Substanþele reabsorbite
în capilarele care înconjoarã tubii uriniferi (peritu-
bulare) sunt apa, glucoza ºi alte nutrimente, sodiul ºi
alþi ioni.
Reabsorbþia începe în tubii contorþi proximali ºi
P
continuã în ansa Henle, tubii contorþi distali ºi tubii
colectori. Reabsorbþia decurge, cel mai eficient, la
nivelul tubilor contorþi proximali, unde celulele
epiteliale (fig. 2. 120) prezintã numeroºi microvili, care
ŞI
mãresc suprafaþa de absorbþie, dar cea mai mare
concentrare a urinei are loc la nivelul ansei Henle.
99% din apa aflatã în filtratul glomerular (178 l)
este reabsorbitã prin procese pasive de difuziune ºi
A
osmozã, în special la nivelul tubilor contorþi proximali.
IC
CT
DA
DI
a)
A
Fig. 2. 120. Reabsorbþia tubularã
a) localizarea procesului la nivelul tubului urinifer; b) ioni ºi substanþe reabsorbite
UR
Secreþia tubularã este procesul prin care sub-
stanþe care nu se aflã în ultrafiltratul glomerular, intrã
în nefron, de-a dungul tubului urinifer.
Aceste substanþe provin din sângele capilarelor
peritubulare (medicamente metabolizate) sau sunt
IT
secretate de celulele epiteliale ale tubilor uriniferi
(produºi de metabolism). Secreþia tubularã se
realizeazã prin mecanisme de transport activ sau
ED
pasiv. Secreþia activã se desfãºoarã la nivelul tubilor
112
CĂ
lumen
O GI
AG
Nutrimentele, ca: glucoza, unii aminoacizi ºi pepti-
dele sunt, în mod normal, complet reabsorbite prin
ED
mecanisme de transport activ consumatoare de
energie furnizatã de ATP. În cazul hiperglicemiei
diabetice sau ca urmare a unui consum exagerat de
glucide, poate fi depãºitã limita de reabsorbþie a
glucozei ºi, ca urmare, poate fi prezentã în urinã.
Ionii (Na+, K+, Ca2+,HCO3- etc.) sunt parþial reab-
sorbiþi prin mecanisme active. Nivelul sodiului reab-
sorbit la nivel tubular variazã ºi depinde de cantitatea
de sodiu introdusã în organism (sodiul provine din
sarea de bucãtãrie numitã clorurã de sodiu).
Dacã o persoanã consumã multã sare, rinichii
acesteia vor scãdea cantitatea de sare reabsorbitã ºi,
ca urmare, o cantitate mai mare de sodiu va fi
excretatã prin urinã.
transportor
glucozã vitamine
glucozã vitamine
membranã
glucozã vitamine capilar
peritubular
b)
proximal ºi distal, eliminându-se astfel H+ ºi NH3,
iar pasiv ºi activ este eliminat K+, pasiv bazele ºi
acizii slabi.
Ureea este un produs al metabolismului amino-
acizilor, iar acidul uric este produs al metabolismului
acizilor nucleici. Ureea este pasiv reabsorbitã prin
difuziune, dar 50% este excretatã în urinã. Acidul uric
este reabsorbit prin transport activ ºi o cantitate micã
este secretatã în tubii renali.
Biologie
 Compoziþia urinei finale: 95% apã, 5% sub- Dacã sunt condiþii prielnice, sunt stimulaþi centrii

stanþe anorganice ºi organice. Substanþele anor-
ganice comune prezente în urina finalã sunt Na+ 0,4%,
amoniac 0,005%, fosfaþi 0,6%, sulfaþi 0,2%, iar
substanþele organice: uree 2%, acid uric 0,05%, sub
CĂ
parasimpatici ai micþiunii din mãduva sacralã, de
unde impulsurile eferente ajung la fibrele nervilor
pelvici, care vor determina contracþia muºchiului
detrusor ºi relaxarea sfincterului uretral intern.

GI
0,05% creatininã, urobilinogen etc. pH-ul urinei este în Concomitent, are loc ºi relaxarea sfincterului uretral
jur de 6, cu limite normale cuprinse între 4,8 ºi 7,5. extern ºi urina este eliminatã.
Variaþiile compoziþiei chimice sunt indicatori ai unor trunchi cerebral
stãri patologice. Astfel, creºterea pH-ului indicã retenþia

O
urinei în vezica urinarã, cistite cronice, anemie, ulcer
gastric obstruant. Aciditatea crescutã poate însoþi nervi
hipogastrici
stãrile febrile sau o dietã hiperproteicã. Apariþia protei-

AG
nelor în urinã indicã o afecþiune renalã, iar prezenþa
bilirubinei în urinã semnificã o afecþiune hepaticã.
Eliminarea urinei. Urina este eliminatã din nervi
pelvisul renal în uretere. Pereþii ureterelor conþin pelvici
fibre musculare netede longitudinale ºi circulare care

ED
propulseazã urina în vezica urinarã. sfincter extern
sfincter intern
În pereþii vezicii urinare se aflã un strat muscular nervi ruºinoºi
numit ºi muºchiul detrusor, care constã din fibre centrul sacral al micþiunii
musculare netede intercalate, dispuse în douã straturi

P
longitudinale (extern ºi intern) ºi unul circular între Fig. 2.121. Reglarea nervoasã a micþiunii
celelalte douã. În vezicã se depoziteazã temporar urina
adusã de uretere ºi care este eliminatã prin uretrã. Aplicaþie practicã
La joncþiunea dintre vezica urinarã ºi uretrã se aflã Compoziþia chimicã a urinei

ŞI
douã sfinctere: sfincterul uretral intern involuntar, Evidenþierea clorului, amoniacului ºi a creatininei
format din fibre netede ºi sfincterul uretral extern, Materiale: urinã proaspãtã, eprubete, lampã de
format din fibre striate voluntare. gaz, hârtie de tunesol, acid azotic 5%, azotat de argint
Micþiunea este actul de golire a vezicii urinare. 2%, lapte de var, acid picric saturat, hidroxid de sodiu.
A
Pe mãsurã ce se acumuleazã urinã, vezica uri- 1. Pentru evidenþierea clorului, se toarnã 5 ml
narã se destinde ºi sunt stimulaþi receptorii specifici din urinã într-o eprubetã, peste care se adaugã câteva
IC

pereþii vezicali. Impulsurile transmise de receptori
ajung prin fibre aferente la centrii medulari simpatici
ºi parasimpatici dorso-lombo-sacrali (fig. 2. 121).
Din centrii simpatici ºi parasimpatici, temporar, sunt
CT
picãturi de acid azotic, pânã când urina devine net
acidã. Apoi se adaugã 0,5 – 1 ml soluþie de azotat de
argint. Precipitatul format este clorura de argint.
2. Pentru evidenþierea amoniacului, se trateazã

declanºate, pe calea nervilor hipogastrici, relaxarea
muºchiului detrusor ºi contracþia sfincterului vezical
intern. Totodatã, are loc ºi contracþia sfincterului
vezical extern, pe calea nervilor ruºinoºi somatici.
DA
25 ml de urinã cu lapte de var, se agitã cu bagheta de
sticlã ºi se acoperã cu un geam de care se atârnã o
hârtie roºie de turnesol. Se observã cã hârtia devine
albastrã, în urma reacþiei cu vaporii de amoniac

Vezica urinarã a unui adult are o capacitate de
500 cm3 de urinã. La umplerea cu 150 – 200 cm3,
receptorii din muºchiul detrusor transmit impulsuri
nervoase care ajung la scoarþa cerebralã, unde apare
senzaþia de necesitate.
DI
degajaþi din amestecul urinei cu laptele de var.
3. Peste 5 ml urinã într-o eprubetã, se adaugã
câteva picãturi de acid picric saturat ºi hidroxid de
sodiu. Se produce o coloraþie roºie-purpurie care
evidenþiazã creatinina.

SUMAR
Formarea urinei este rezultatul a trei procese: filtrarea glomerularã, reabsorbþia tubularã ºi secreþia tubularã.
Filtrarea glomerularã produce ultrafiltratul glomerular, compus din apã, peptide mici, sãruri disociate (Na+, Cl-, K+,
A

H+), glucozã, produºi azotici, ca: ureea ºi alþi produºi de metabolism. Din filtratul glomerular zilnic de 180 l, numai 1%
va ajunge în urina finalã. Reabsorbþia tubularã asigurã recuperea anumitor substanþe utile organismului (apã,
UR

glucozã ºi alte nutrimente, sodiul ºi alþi ioni). Secreþia tubularã asigurã intrarea substanþelor care nu se aflã
în ultrafiltratul glomerular din nefron, de-a dungul tubului urinifer. Urina finalã este compusã din 95% apã,
5% substanþe anorganice ºi organice: Na+ 0,4%, amoniac 0,005%, fosfaþi 0,6%, sulfaþi 0,2%, uree 2%, acid
uric 0,05%, sub 0,05% creatininã, urobilinogen etc. pH-ul urinei este în jur de 6.
IT

EVALUARE
1. Descrieþi mecanismul de reglare a filtrãrii glomerulare.
2. Precizaþi mecanismele implicate în reabsorbþia tubularã.
ED

3. Descrieþi reflexul de micþiune.

Capitolul 2 113
 CĂ
NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE
Tabelul 2.36. Afecþiuni ale sistemului excretor
Afecþiune Simptome Cauze Tratament

GI
– micþiuni frecvente, nevoia de a
– antibiotice recomandate de
urina, fãrã a avea nimic în vezicã,
medic dupã analize (sumar de
Cistitã dureri în timpul urinãrii, urinã tulbure ºi – infecþii bacteriene
urinã, uroculturã)
conþine globule albe ºi roºii

– lezarea epiteliului capsulei Bowman
ºi a celui tubular, prezenþa proteinelor
Nefritã
O
– indicat de medic; constã în
– infecþii cu diverºi agenþi imunosupresoare ºi cortico-

AG
în urinã, edem, defecte de coagulare
patogeni (streptococi) sau un steroizi
proces autoimun – se remit, în special, formele
– este un subtip de nefritã, în care post infecþioase
Glomerulonefritã sunt afectaþi glomerulii nefronilor
– pierderea abilitãþii rinichilor de a – variate: scãderea presiunii – sub control medical, dupã

excreta produºi de metabolism,
electroliþi
*Insuficienþã renalã – transpiraþie, agitaþie, confuzie, stãri
de vomã, ameþeli, dureri în zona
lombarã, hipertensiune
ED
sangvine prin hemoragie, ºoc
septic, deshidratare etc.
– ocluzia arterei renale
– medicamente cu efecte blo-
cante, tumori, nefrite severe,
investigarea cauzei sau
cauzelor
– în cazuri grave ºi irever-
sibile: dializa sau transplantul
renal

P
litiazã renalã (pietre la rinichi)
– creºte numãrul leucocitelor,
bacteriurie – inflamaþii acute sau cronice – tratament indicat de medic
Pielonefritã ale þesutului interstiþial renal dupã rezultatele investigaþiilor

ŞI
– febrã, cefalee, dureri lombare

– ultrasunete laser
– dureri violente în zona lombarã – tulburãri metabolice care – medicamente care
Litiazã urinarã – blocarea micþiunii determinã formarea descompun cristalele
A
cristalelor de sãruri minerale – eliminare chirurgicalã
– chisturi (formaþiune cu lichid) la – genetice congenitale – se recomandã transplant
IC

Rinichi polichistic nivelul rinichilor de rinichi

CT

METABOLISMUL
Metabolismul reprezintã ansamblul tuturor
reacþiilor biochimice care au loc în organism ºi sunt
implicate în menþinerea vieþii tuturor celulelor sale.
DA
aminoacizi care, împreunã cu apa ºi electroliþii, sunt
absorbiþi în mediul intern. În celule ºi în mediul intern,
nutrimentele de origine exogenã, precum ºi substan-

În general, metabolismul poate fi divizat în douã
procese interdependente: catabolism sau descom-
punerea moleculelor pentru obþinerea energiei ºi
anabolism sau sinteza tuturor componentelor celu-
lare cu consum de energie.
DI
þele simple endogene din organism suferã o meta-
bolizare incompletã, pe cãi metabolice specifice, care
conduc la formarea unor compuºi intermediari ºi
eliberarea unei pãrþi de energie. În ultima etapã, are loc
catabolizarea completã a compuºilor exo- ºi endogeni

Catabolismul asigurã energia care, adusã într-o
formã utilizabilã, poate asigura desfãºurarea
proceselor fiziologice. Forma utilizabilã a energiei
rezultatã din catabolism este energia chimicã conser-
A
glucidici, lipidici ºi protidici. Aceºtia sunt oxidaþi în
cadrul unor reacþii ciclice, care constituie ciclul Krebs,
pânã la produºi finali, CO2 ºi H2O, cu eliberarea gradatã
a unei mari cantitãþi de energie ce va fi stocatã în

vatã în adenozintriforfat (ATP) care stocheazã legãturile macroergice ale ATP-ului.

7 K cal/mol în legãturile dintre grupãrile fosfat (legãtura
dintre prima ºi a doua grupare foasfat).
UR

Sinteza ATP (ADP + P + energie --> ATP + H2O, METABOLISMUL INTERMEDIAR

unde ADP este adenozindifosfat, iar P este un radical
fosfat) se realizeazã cu mitocondrii, pe baza energiei
furnizatã de alte reacþii catabolice (oxidãri).
IT
Metabolismul intermediar constã în totalitatea
transformãrilor suferite în organism de diferite sub-
stanþe exo- sau endogene.

*Catabolismul substanþelor alimentare începe cu

digestia acestora sub acþiunea factorilor fizici ºi chimici O sintezã a principalelor cãi metabolice ale nutri-
la nivelul tubului digestiv. În urma digestiei, rezultã mentelor esenþiale glucide, lipide ºi proteine este
nutrimentele: monozaharide, acizi graºi, glicerol, redatã în figura 2.122.
ED

114 Biologie
 CĂ
carbohidraþi
proteine lipide
(glucozã, fructozã
(aminoacizi) (acizi graºi ºi glicerol)
galactozã)

GI
rezervã de azot glicogen glucozã

O
lipogenezã
glicogenolizã glicolizã

proteine

AG
tisulare gluconeogenezã

acid lactic catabolism

acid piruvic
acizi graºi

ED
acetil
coenzima A

P
ciclul ureei

ciclul Krebs transportor de electroni

ŞI
Fig. 2.122. Principalele cãi metabolice ale nutrimentelor esenþiale
A
Metabolismul intermediar protidic cetoacizi, de aceea acizii esenþiali trebuie furnizaþi prin
alimentaþie.
IC

Proteinele sunt componente majore ale dietei, dar În ficat, amoniacul se combinã cu CO2, formând
nu trebuie sã depãºeascã 0,8 g/kg corp în dieta zilnicã uree ºi apã. Ureea este eliberatã în sânge ºi îndepãr-
a adultului cu o activitate moderatã. Proteinele inge- tatã prin urinã. Amoniacul este toxic ºi îndepãrtarea lui
CT

rate sunt descompuse în aminoacizi ºi absorbiþi în
sânge, de unde vor ajunge la ficat, unde 20 – 80% sunt
metabolizaþi, iar restul sunt redaþi circulaþiei sistemice,
de unde vor fi preluaþi de diferite þesuturi. În plasma
sangvinã, concentraþia aminoacizilor este cuprinsã
DA
din corp este extrem de importantã. Cetoacizii sunt
transformaþi în produºi care sã poatã intra în ciclul
Krebs, pentru a fi degradaþi pânã la produºi finali;
oxidarea a 1 g proteine furnizeazã 4,1 calorii. Cei mai

importanþi produºi ai transformãrii cetoacizilor sunt

între 35 – 65%. Aminoacizii sunt utilizaþi de organism acidul piruvic, acetilcoenzima A ºi acidul oxalic.
în sinteza proteinelor structurale care intrã în alcã-
tuirea componentelor celulare, sinteza unor compuºi aminoacizi
ai acizilor nucleici (purine, pirimidine), sinteza
proteinelor funcþionale ca: hormonii, catecolaminele
DI

(adrenalinã, noradrenalinã), anticorpii, porfirinele cetoacizi

(componente ale locului de legare a oxigenului în
hemoglobinã), factorii coagulãrii etc. În cazul unor
afecþiuni sau carenþe alimentare, aproximativ 10% din
A

producþia de energie a corpului provine din intermediari

aminoacizi. Ficatul deþine rolul esenþial în metabo- acid piruvic acetil coenzima A Krebs
UR

lismul aminoacizilor.
Catabolismul aminoacizilor. Prima etapã în
catabolismul aminoacizilor este îndepãrtarea
grupãrii amino – dezaminarea, rezultând un ceto-
acid ºi amoniac (fig. 2. 123). Aceastã reacþie (numitã ºi ciclul
IT

dezaminare oxidativã) este catalizatã de enzima Krebs

transaminaza, care transferã gruparea amino des-
prinsã de pe un aminoacid pe un cetoacid. Pentru
ED

8 aminoacizi numiþi esenþiali, nu existã în organism Fig. 2.123. Catabolismul aminoacizilor

Capitolul 2 115

O altã modalitate de catabolizare a aminoacizilor
este decarboxilarea, prin care se formeazã amine,
unele de importanþã biologicã deosebitã, ca: antialer-
gice, precursori ai bazelor azotate, anticoagulante etc.
Restul aminoacidului, dupã dezaminare, în funcþie
CĂ
care se desfãºoarã în toate þesuturile, mai ales în cel
nervos, muscular ºi renal;
! este depozitatã sub formã de glicogen sintetizat
prin procesul de glicogenogenezã, desfãºurat în
hepatocite ºi fibrele musculare;

de aminoacidul din care provine, va fi transformat în
acetilcoenzima A, piruvat sau un alt intermediar al
ciclului Krebs. Acele resturi de aminoacizi care se
transformã în acetilcoenzima A vor fi oxidate produ-
GI
! este transformatã în acizi graºi, prin procesul de
lipogenezã, ºi aceºtia sunt depozitaþi în adipocite sub
formã de trigliceride.

O
Catabolismul glucidic. Toate celulele oxideazã
când energie, ce va fi utilizatã în sinteza de ATP, fie vor glucoza pentru sinteza ATP-ului care susþine, din
fi sursã de corpi cetonici, caz în care provin din aºa- punct de vedere energetic, procesele fiziologice vitale.

numiþii aminoacizi cetogenici. Unele resturi de cata-
bolizare a aminoacizilor sunt, totodatã, ºi surse
potenþiale de glucozã, motiv pentru care aminoacizii
lor de origine sunt numiþi ºi aminoacizi glucogenici.
Anabolismul aminoacizilor. Aminoacizii se
AG
Procesele biochimice de oxidare completã a
glucozei se numesc glicolizã.
În prima etapã de oxidare, molecula de glucozã cu
ºase atomi de carbon este scindatã în douã molecule
de piruvat cu câte 3 atomi de carbon, iar aceastã

clasificã în douã categorii: esenþiali, pentru care nu
existã cetoacizi ºi trebuie aduºi în organism din surse
exogene ºi neesenþiali, care au cetoacizi corespun-
zãtori. Aceºtia din urmã se pot sintetiza prin transa-
minare, adicã transfer al grupãrii aminice desprinsã
ED
reacþie este cuplatã cu producþia netã de douã
molecule de ATP.
Oxidarea continuã cu o a doua etapã, în care este
utilizat un acceptor de electroni (NAD), care este
prezent într-o cantitate limitatã în celulã ºi, odatã redus

P
de pe un aminoacid pe un alt cetoacid. (în forma NADH+ +H+), trebuie sã fie reoxidat (adus în
NH2 forma NAD) pentru continuarea cãii metabolice.
O O O O Reoxidarea acceptorului de electroni se realizeazã pe

ŞI
CH3–CH–C–OH + HO–C–CH2CH2–C–C–OH douã cãi: glicoliza anaerobã ºi glicoliza aerobã.
alaninã acid alfa cetoglutaric În glicoliza anaerobã, piruvatul este redus la
NH2 compusul numit lactat printr-o singurã reacþie ºi în
O O O O absenþa oxigenului. Aceastã reacþie este idealã pentru
Ch3–C–C–OH + HO–C–CH2CH2–CH–C–OH
A
susþinerea eforturilor musculare intense, când aportul
acid piruvic acid glutamic
de oxigen este insuficient. Reducerea piruvatului la
Anumite celule, cum sunt cele ale ficatului, ale lactat este cuplatã cu oxidarea acceptorului de
IC

parenchimului renal sau cele pancreatice, pot electroni (NADH+H+ la NAD).

metaboliza aminoacizii, cu producere de creatinã ºi
creatininã. Creatina este depusã în þesutul muscular glicolizã
CT

ºi nervos. În muºchiul scheletic, creatina se aflã glucozã

combinatã cu acidul fosforic, sub formã de
fosfocreatinã, substanþã care furnizeazã energia 2NADH 2 ATP
necesarã refacerii ATP pentru susþinerea contracþiei +2H+ acid
piruvic
musculare.
DA

2NADH 2 CO2
Metabolismul intermediar glucidic +2H+

Principalul rol al glucidelor celulare este ener-

getic, aproximativ 65% din energia totalã consumatã
DI

6NADH
ciclul
de organism provine din oxidarea glucidelor. Sursa +6H+ Krebs 4 CO2
alimentarã principalã de glucide este amidonul de 2FADH2
origine vegetalã, la care se adaugã mici cantitãþi de 6 CO2
glicogen din hrana de origine animalã, dizaharide din (total)
A

lapte ºi zahãr rafinat. 10 NADH

+10 H +
2 ATP
2FADH2
În urma digestiei, glucidele alimentare sunt (total)
UR

descompuse în monozaharide care sunt absorbite ºi

transportate în ficat, unde toate sunt transformate în electroni
glucozã. Ficatul deþine rolul central în depozitarea ºi
furnizarea glucozei necesare activitãþii tuturor 34 ATP
celulelor corpului. transport 6 O2 + 12 H+
IT

În corp, glucoza are trei destinaþii metabolice de electroni

38 ATP
fundamentale: 6 H2O (total)

! este catabolizatã prin procesul de glicolizã, care

Fig. 2.124. Glicoliza aerobã ºi anaerobã
ED

furnizeazã energia pentru sinteza de ATP – proces

116 Biologie

În glicoliza aerobã, piruvatul este transportat în
interiorul mitocondriilor ºi oxidat, formându-se com-
pusul acetilcoenzima A (prescurtat acetilCoA), ºi cu
ajutorul NAD ca acceptor de electroni. În cadrul unui
ºir de reacþii cunoscute sub numele de ciclul Krebs
(fig. 2.124), acetil coenzima A este oxidatã pânã la CO2
ºi H2O. Aceste reacþii sunt cuplate cu lanþul transpor-
torilor de electroni, care are rolul de a valorifica energia
dintr-o serie de reacþii de oxidoreducere pentru sinteza
moleculelor de ATP ºi, concomitent, pentru reoxidarea
acceptorului de electroni (NADH + H+ în NAD ºi FAD în
FADH2). Numãrul de molecule de ATP produse pe
calea glicolizei aerobe este mult mai mare (38 de
molecule ATP rezultã dintr-o singurã molecã de
glucozã), oxidarea completã a unui gram de glucozã
elibereazã 4,1 calorii.
Anabolismul glucidic constã în procesele de
sintezã care au ca produºi finali glucidele. Un produs
glucidic prezent în celule ca substanþã de rezervã este
glicogenul, sintetizat din glucozã, dar ºi din galactozã ºi
fructozã, în ficat. Alte celule, cu excepþia neuronilor, îºi
sintetizeazã glicogenul numai din glucozã ºi numai în
cursul hiperglicemiei postprandiale. Principalele
organe care depoziteazã glicogenul sunt ficatul ºi
muºchii scheletici. În condiþiile unei diete normale,
cantitatea de glicogen muscular (400 g glicogen/kg
þesut muscular) este variabilã în funcþie de activitatea
muºchilor, iar cantitatea de glicogen hepatic (100 g
glicogen/kg þesut hepatic) este constantã. Din glicogen,
prin procesul de glicogenolizã, celulele furnizeazã
IC
glucoza necesarã diferitelor procese fiziologice. Anu-
mite celule, ca hepatocitele ºi celulele parenchimului
renal, sintetizeazã din produºi neglucidici, ca cetoacizii,
glucozã, prin procesul numit gluconeogenezã ºi rea-
CT
lizat cu energia furnizatã prin oxidarea acizilor graºi. În
condiþiile unui aport exagerat de glucide, glucoza este
transformatã în acizi graºi, prin procesul de lipogenezã
(fig. 2.125) ºi aceºtia sunt depozitaþi în adipocite sub
DA
formã de trigliceride conducând la apariþia obezitãþii.
acetil coenzima A 3 fosfat gliceraldehidã
DI
acizi graºi glicerol
lipogenezã
A
UR
(trigliceride)
lipide neutre
IT
stocare în þesutul adipos
ED
Fig. 2.125. Lipogeneza
Capitolul 2
CĂ
Metabolismul intermediar
al lipidelor
Principalele lipide din organismul uman sunt
trigliceridele sau lipidele neutre, compuse din acizi
GI
graºi ºi glicerol, fosfolipidele (conþin grupãri fosfat) ºi
steroizii (cu structuri ciclice, cum este colesterolul).
Acizii graºi din trigliceride pot fi saturaþi, când legãturile
covalente dintre atomii de carbon ai catenei sunt
O
numai legãturi simple, sau nesaturaþi, când între atomii
de carbon existã una sau mai multe legãturi duble.
AG
Lipidele sunt cele mai concentrate surse de
energie ale organismului. Din catabolizarea completã
a unui gram de lipid, rezultã 9,3 calorii. Alãturi de rolul
energetic, lipidele au ºi alte roluri, ca: cel structural
(intrând în alcãtuirea membranelor celulare) ºi
ED
funcþional (precursori ai unor hormoni).
lipide neutre
(trigliceride)
P
lipolizã
ŞI
glicerol acizi graºi
A
3 fosfat gliceraldehidã acetil coenzima A
ciclul
glicolizã
Krebs
Fig. 2.126. Catabolismul lipidelor neutre
Lipidele din alimente sunt descompuse de
lipazele digestive pânã la acizi graºi, glicerol ºi
monogliceride, apoi intrã în compoziþia miceliilor ºi
pãtrund în enterocite, de unde sunt absorbite în sânge
sau limfã, în funcþie de mãrimea moleculei. În mediul
intern, trigliceridele, fosfolipidele ºi colesterolul se
aflã, în general, legate de proteine, sub formã de
lipoproteine, care sunt preluate de celule, unde sunt
procesate în diferite moduri.
Catabolismul lipidelor implicã, în special,
oxidarea grãsimilor neutre, adicã oxidarea glicerolului
ºi oxidarea separatã a acizilor graºi (fig. 2.126).
În majoritatea celulelor, glicerolul este transformat
într-un compus intermediar al glicolizei (aldehida
fosfoglicericã), care intrã în ciclul Krebs ºi este oxidat
complet, cu eliberare de energie, care va fi utilizatã în
formarea de ATP.
117
 CĂ
Acizii graºi sunt oxidaþi în mitocondrii, printr-un
proces numit beta-oxidare, care implicã atât oxidãri, Trigliceride hepatice = 450 kcal Trigliceride musculare =
cât ºi deshidratãri, ce au ca produs final acetilcoen- 3000 kcal
zima A, ce intrã în ciclul Krebs. Spre deosebire de Glicogen hepatic = 400 kcal
glicerol, care intrã în calea metabolicã glicoliticã,

GI
acetilcoenzima A, provenitã din acizii graºi, nu poate fi Glicogen muscular =
utilizatã în gluconeogenezã, deoarece calea meta- 2500 kcal
bolicã a acesteia este ireversibilã.
În ficat, acizii graºi sunt degradaþi ºi pe calea

O
Trigliceridele din þesutul adipos =
120,000 kcal
sintezei corpilor cetonici care sunt descãrcaþi de
hepatocite în circulaþia sistemicã, de unde sunt

AG
preluaþi de alte celule (în special cele din cortexul renal
ºi muºchii scheletici) ºi utilizaþi ca material energetic.
Anabolismul lipidic. Când nivelurile celulare de Fig. 2.127. Stocarea energiei în corp
ATP ºi glucozã sunt ridicate, are loc sinteza de
trigliceride sau lipogeneza. Excesul de ATP deter- Calorimetria directã se realizeazã în camere
speciale – calorimetre – care mãsoarã cãldura

minã, de asemenea, ºi acumularea de acetilcoenzimã A
ºi aldehidã fosfoglicericã, doi compuºi intermediari ai
metabolismului glucozei care, în concentraþii normale,
intrã în ciclul Krebs ºi sunt descompuºi pânã la produºi
finali – CO2 ºi apã – cu formare de ATP. Însã, când sunt
ED
produsã de organism în condiþii de repaus.
Calorimetria indirectã mãsoarã consumul de
oxigen, iar acesta este înmulþit cu echivalentul caloric
(4,82 Kcal la 1 l O2). Cantitatea de O2 consumatã

P
în exces, atât ATP, cât ºi aldehida fosfoglicericã sunt variazã cu tipul de substanþe organice oxidate ºi prin
utilizaþi la formarea de trigliceride. determinarea raportului dintre CO2 eliberat ºi O2
Deoarece acetilcoenzima A, un intermediar al consumat, adicã a coeficientului respirator, se poate

ŞI
catabolismului glucidic, este, totodatã, ºi punct de
plecare în lipogenezã, este uºor de înþeles de ce, chiar
în condiþiile unei diete sãrace în glucide, dar bogatã în
lipide, se vor mãri depozitele de grãsimi din þesutul
A
adipos.
Reversul lipogenezei, adicã descompunerea
lipidelor depozitate în acizi graºi ºi glicerol, se
IC
afla ce tip de nutrimente au fost oxidate. Astfel,
coeficientrul respirator este 1 pentru glucide, 0,7
pentru lipide ºi 0,8 pentru proteine.
Organismul stocheazã energia, mai ales în þesutul
adipos sub formã de trigliceride (fig. 2.127).
Consumul energetic (fig. 2. 128) în condiþii de
repaus necesar întreþinerii funcþiilor vitale ale organis-

numeºte lipolizã. Acizii graºi ºi glicerolul sunt eliberaþi mului, reprezintã metabolismul bazal.
în sânge, de unde anumite celule îi preiau ºi îi Acest consum diferã de la un organ la altul ºi
utilizeazã ca suport energetic (muºchiul cardiac, nu este strâns legat de masa organului respectiv
CT

muºchiul scheletic aflat în relaxare). (fig. 2. 129).

consum energetic tisular

METABOLISMUL ENERGETIC
DA

masa tisularã
consum energetic (%)

masa corporalã (%)

Metabolismul energetic reprezintã producerea
ºi utilizarea energiei necesare desfãºurãrii activitãþii
diferitelor celule ale organelor ºi sistemelor corpului.
Energia utilizatã de celule provine din hidroliza ATP,
DI

care desface treptat legãturile macroegice dintre

radicalii fosfat. ATP este produs prin oxidãrile intra- ficat, encefal, muºchi þesut þesut
celulare ale nutrimentelor ºi derivaþilor acestora prove- rinichi, scheletic adipos adipos
intestin, inimã la o pesoanã la o persoanã
niþi din catabolismul glucidelor, lipidelor ºi proteinelor.
A

normoponderalã obezã
Metabolismul energetic se exprimã în calorii, deoa-
rece energia celularã rezultã prin oxidãri, iar oxidarea
UR

substanþelor în afara organismului elibereazã energie
sub formã de cãldurã.
În organism, energia eliberatã de ATP se
manifestã ºi în alte forme decât cea caloricã, ºi anume:
energie mecanicã (contracþia muscularã), energie
IT
Fig. 2. 128. Relaþia dintre consumul energetic
ºi masa diferitelor þesuturi
Determinarera valorii consumului energetic ºi
compararea cu valorile standard, pot detecta anumite
stãri patologice (de exemplu creºterea cu peste 15% a

electricã (conducerea influxului nervos), energie valorii metabolismului bazal, poate semnifica o
chimicã (sinteza diferiþilor constituenþi) etc. hiperfuncþie tiroidianã).
Determinarea cantitãþii de cãldurã produsã de Nutrimentele, prin valoarea lor energeticã ºi prin
ED

organism se poate face prin metode directe ºi indirecte. rolurile structurale ºi funcþionale, asigurã starea de
118 Biologie
 CĂ
sãnãtate a organismului. Este în puterea fiecãrui individ
consum consum prin consum prin
menþinerea unei diete sãnãtoase care înseamnã atât o homeotermic activitãþi fizice metabolim
compoziþie, cât ºi o proporþie sãnãtoasã între tipurile de caloric bazal
alimente, astfel încât aportul alimentar sã asigure buna
funcþionare a organismului.

GI
Pentru om, alimentaþia corectã presupune o dietã
echilibratã, compusã din cele patru grupe fundamen-
tale de alimente: fructe ºi vegetale, cereale, lapte ºi
produse lactate, carne ºi ouã. Aceste alimente trebuie

O
consumate în cantitãþi corespunzãtoare nevoilor orga-
nismului; astfel, o dietã corectã a adultului conþine 60%

AG
glucide, 25% lipide ºi 15% proteine. Fibrele vegetale
compuse din celulozã, deºi nu sunt digerate, sunt
indispensabile pentru asigurarea tranzitului alimentar
a) b)
ºi nu trebuie sã lipseascã din dieta zilnicã. Alimentele
proaspete asigurã aportul de vitamine (tabel 2.37), Fig. 2. 129. Consumul energetic zilnic,

ED
biocatalizatori indispensabili a cãror carenþã atrage în repaus ºi în activitate
instalarea anumitor boli. a) persoanã sedentarã; b) persoanã activã fizic

*Tabelul 2.37. Rolul vitaminelor

P
Vitaminã Sursã Efecte ale carenþei

A – legume verzi, lapte, ficat – ten îmbãtrânit, defecte de vedere

ŞI
B1 – carne, cereale, legume – afecþiuni cardiace, edeme

B2 – majoritatea alimentelor – inflamaþii, descuamarea pielii, iritaþii oculare

B6 – cereale, vegetale, carne – anemie, convulsii, iritabilitate

A
B5 – inapetenþã, dureri abdominale, spasme musculare,
– ouã, ficat, ciuperci
degenerãri neuromusculare
IC

B12 – carne de vitã ºi porc – anemie pernicioasã

C – fragilitatea vaselor, sângerãri ale gingiilor,

– fructe ºi legume proaspete
descuamarea tegumentului
CT

D – lapte, produse lactate, ficat – rahitism, deformãri osoase, defecte de dentiþie

E – seminþe, unt, margarinã, vegetale proaspete – rar, efecte

K – legume proaspete – hemoragii

DA

– legume, fructe – migrene, eczeme, tulburãri de ciclu menstrual

F
– dureri musculare, piele uscatã ºi palidã, obosealã
Biotinã – legume, nuci, ficat, ouã
– hipercolesterolemie
DI

Acid folic – portocale, legume, ciuperci, ouã, carne de vitã – anemie, diaree, deficienþe neurologice

SUMAR
A

Metabolismul intermediar constã în totalitatea transformãrilor suferite în organism de diferite substanþe exo- sau
endogene. Aceste transformãri se desfãºoarã în cadrul a douã procese, catabolism sau descompunerea
moleculelor pentru obþinerea energiei ºi anabolism sau sinteza tuturor componentelor celulare cu consum de
UR

energie. Metabolismul energetic reprezintã producerea ºi utilizarea energiei necesare desfãºurãrii activitãþii
diferitelor celule ale organelor ºi sistemelor corpului. Energia utilizatã de celule provine din hidroliza ATP, care
desface treptat legãturile macroegice dintre radicalii fosfat.
IT

EVALUARE
1. Care sunt produºii de catabolism comuni tuturor substanþelor organice?
2. Definiþi termenii: glicogenezã, gluconeogenezã ºi lipogenezã.
ED

3. Descrieþi etapele catabolismului aminoacizilor.

Capitolul 2 119
 CĂ
FUNCÞIA DE REPRODUCERE

SISTEMUL REPRODUCÃTOR

Sistemul reproducãtor, spre deosebire de alte
sisteme ale corpului uman, nu este esenþial în asigu-
rarea supravieþuirii individului, dar este indispensabil
pentru asigurarea supravieþuirii speciei umane, în
GI
este funcþional la naºtere, ci devine funcþional la
pubertate, sub acþiunea hormonilor sexuali, prezintã
diferenþe structurale ºi funcþionale la cele douã sexe –
masculin ºi feminin. Sistemele reproducãtoare mas-

O
asigurarea continuitãþii ei pe Pãmânt. culin ºi feminin se completeazã reciproc, în vederea
Spre deosebire de alte sisteme, sistemul îndeplinirii rolulul lor fundamental, ºi anume, formarea
reproducãtor prezintã douã caracteristici distincte: nu de noi indivizi.

AG
SISTEMUL REPRODUCÃTOR MASCULIN

Sistemul reproducãtor masculin este format În ultimele douã luni de viaþã intrauterinã sau la

din testicule, conducte spermatice, glande anexe ºi
organe genitale externe (fig. 2. 130).
Testiculele (fig. 2. 130) sunt glandele genitale
mas-culine perechi, situate într-o pungã tegumentarã
externã numitã scrot. Acestea îºi încep dezvoltarea în
ED
scurt timp dupã naºtere, coboarã în scrot, unde
temperatura este cu 3oC mai micã decât temperatura
corpului; asigurã formarea gameþilor viabili, a
spermatozoizilor.
Testiculele au ºi funcþie endocrinã, prin produ-

P
cavitatea abdominalã, în apropierea rinichilor. cerea hormonilor androgeni.

ŞI
vas deferent celule interstiþiale
ureter
vezica epididim
urinarã
veziculã tub seminifer
vas
A
deferent seminalã
canal
uretrã ejaculator
IC
Secþiune
penis transversalã
prostatã
prin tub
vas deferent anus seminifer
scrot epididim
CT

testicul
testicul scrot
a) b)
Fig. 2. 130. Sistemul reproducãtor masculin
a) organe componente ºi localizare; b) testicul – structurã internã

Structura testiculului (fig. 2.130 b): testiculul Glandele anexe sunt: vezicula seminalã, pros-
DA

prezintã o membranã externã alb-sidefie, numitã
albuginee, de la care pornesc în interior septuri
conjunctive ce delimiteazã câte 250 – 300 de lobuli în
fiecare testicul. Fiecare lobul conþine 1 – 4 tubi
seminiferi contorþi, tapetaþi cu celule Sertoli, în care
DI
tata ºi glandele bulbo-uretrale. Secreþiile acestora
se adaugã lichidului spermatic. Secreþia veziculei
seminale asigurã suportul nutritiv pentru mobilitatea
spermatozoizilor ºi uºoara coagulare a spermei dupã
eliminare, secreþia prostatei are efect antiacid ºi

începe formarea gameþilor masculini. Între tubii
seminiferi se gãsesc celule interstiþiale Leydig,
producãtoare de hormoni androgeni. Tubii seminiferi
contorþi se continuã cu tubii drepþi, care reprezintã
A
lubrifiant, iar secreþia glandelor bulbo-uretrale are
efect lubrifiant.
Organe genitale externe sunt scrotul ºi
penisul. Scrotul sau bursele scrotale se aflã sub

primul segment al conductelor spermatice. Superior, penis, fiind format din mai multe tunici concentrice
fiecare testicul prezintã câte o formaþiune alungitã acoperite de tegument ºi care adãpostesc testiculele.
UR

numitã epididim, componentã a conductelor þesut erectil þesut conjunctiv

spermatice. prepuþ
Conductele spermatice sunt tuburi prin care uretrã
lichidul spermatic ºi spermatozoizii sunt eliminaþi.
Acestea sunt compuse din cãile intratesticulare gland
IT

reprezentate de tubii seminiferi drepþi ºi reþeaua orificiul extern

tegument
testicularã ºi din cãile extratesticulare formate din þesut al uretrei corp þesut
conjunctiv spongios subcutanat
canalele eferente (10 – 15), canalul epididimar,
ED

canalul deferent, ejaculator ºi uretra. Fig. 2. 131. Penisul

120 Biologie

Penisul (fig. 2. 131) are dublã funcþie: una genitalã,
ca organ copulator, care asigurã transferul spermei în
vagin ºi una urinarã, conþinând uretra, prin care este
eliminatã urina. Penisul prezintã trei porþiuni: rãdãcinã,
corp ºi gland, acoperite de tegument. Structura internã
a penisului este compusã din uretrã ºi organele
erectile, reprezentate de doi corpi cavernoºi ºi un
corp spongios care, prin umplerea cu sânge,
determinã erecþia.
*Spermatogeneza (fig. 2.132) constã într-o suc-
cesiune de procese care au loc în tubii seminiferi ai
testiculelor ºi conduc la formarea gameþilor masculini
– spermatozoizii. Procesul începe la pubertate, în
jurul vârstei de 14 ani ºi continuã pe toatã durata vieþii.
Zilnic, un adult sãnãtos produce aproximativ 400 mili-
oane de spermatozoizi. Într-o secþiune transversalã
prin tubii seminiferi contorþi, se pot observa celule
grupate care se aflã în diferite stadii de dezvoltare.
Printre acestea, se aflã celule mari, dispuse de la
exterior, spre lumenul tubului. Aceste celule sunt
celule de susþinere care au ºi rol nutritiv, numite celule
Sertoli. În stadiile primordiale embrionare, celulele
germinative stem intrã în testicule ºi din ele se
vor diferenþia spermatogoniile, celule imature care
rãmân în stare latentã pânã la pubertate. Sperma-
togoniile sunt celule diploide, cu 46 de cromozomi,
localizate la baza epiteliului tubilor contorþi seminiferi
ºi, la pubertate, stimulate de hormoni, încep sã se
A
dividã mitotic.
IC
spermatocit
primar
CT
prima diviziune
meioticã
DA
a doua diviziune
meioticã
spermatide
DI
spermato-
A
zoizi
UR
Fig. 2. 132. Spermatogeneza
Unele dintre celulele fiice produse prin mitozã
IT
rãmân în stratul bazal, ca spermatogonii, care menþin
stratul germinativ al tubilor seminiferi, altele sunt
împinse spre lumenul tubilor seminiferi, unde devin
ED
spermatocite primare, destinate sã producã
Capitolul 2
CĂ
spermatozoizi. Spermatocitele primare se divid
meiotic ºi, astfel, dupã meioza I, se formeazã douã
celule haploide numite spermatocite secundare, ce
vor parcurge meioza a II-a, rezultând spermatide –
celule mici, rotunde cu nuclei mari, sferici, aflate
GI
aproape de lumenul tubilor seminiferi. Spermatidele
parcurg un proces numit spermiogenezã, prin care
rezultã spermatozoizii (fig. 2. 132) alcãtuiþi din cap,
O
prevãzut anterior cu acrozom (conþine o enzimã ce va
permite penetrarea ovulului), piesa intermediarã
(conþine mitocondrii care furnizeazã ATP) ºi coadã
AG
(structurã de flagel cu rol locomotor). Întregul proces al
spermatogenezei dureazã 74 de zile, iar dupã eja-
culare spermatozoizii supravieþuiesc 48 de ore în cãile
genitale feminine. Hormonii implicaþi în spermato-
genezã (fig. 2. 133) sunt gonadotropinele ºi testoste-
ED
runul. FSH stimuleazã celulele Sertoli sã producã o
proteinã cu efect asupra celulelor spermatogenice
care se vor lega ºi vor concentra testosteronul, iar LH
va acþiona asupra celulelor intestiþiale Leydig,
stimulându-le sã producã testosteron. Acesta
P
stimuleazã spermatogeneza ºi, totodatã, ajuns în
sânge, are ºi alte efecte, ca cel anabolizant proteic,
hiperglicemiant, stimularea creºterii ºi funcþionãrii
ŞI
organelor sexuale masculine, dezvoltarea ºi menþi-
nerea caracterelor sexuale secundare la bãrbat.
Totodatã, nivelul plasmatic al testosteronului este
asigurat de reglarea secreþiei de gonadotropine prin
mecanism de feed-back negativ.
hipotalamus – elaboreazã neurosecreþii
1
5 feedback negativ
hipofiza celule þintã inhibinã
anterioarã – 4 interstiþiale
secretã testosteron
FSH ºi LH
LH
FSH
3 hormonii
ajung la
celule þintã
testosteron
tub seminifer
celule
spermatogenice
spermatogenezã
Fig. 2. 133. Reglarea spermatogenezei
121

SISTEMUL REPRODUCÃTOR FEMININ
Sistemul reproducãtor feminin (fig. 2. 134) este
alcãtuit din ovare, cãi genitale ºi organe genitale
anexe.
Ovarul este un organ pereche, de formã ovalã,
situate simetric în fosele ovariene din cavitatea
pelvianã, unde sunt fixate prin ligamente. Ovarul are o
funcþie mixtã, endocrinã prin secreþia de hormoni
estrogeni ºi progesteron ºi o funcþie exocrinã prin
producerea gameþilor feminini, ovulele.
Structura ovarului: la suprafaþã, ovarele prezintã
un epiteliu unistratificat sub care se aflã un strat
conjunctiv, numit albugineea ovarului. Sub aceasta
se gãseºte parenchimul ovarian, diferenþiat într-o
zonã centralã, laxã, numitã medularã (bogatã în vase
sangvine, limfatice ºi fibre nervoase) ºi o zonã
perifericã numitã corticalã, densã ºi granularã, în care
se aflã foliculi ovarieni în diferite stadii de evoluþie.
trompã
uterinã
uter
ovar endometru
col uterin
vagin
IC
dezvoltarea ovocitului
ºi foliculului ovarian
CT
ruperea
foliculului
DA
ovulaþie
degenerarea
eliberarea medulara
corpului galben
ovocitului
corpul galben
DI
Fig. 2. 134. Ovarele – localizare ºi stadiile ovulaþiei
Cãile genitale sunt: trompele uterine, uterul ºi
vaginul.
A
Trompele uterine recepþioneazã ovocitele ºi
asigurã condiþiile necesare fecundaþiei. Prezintã late-
UR
ral o regiune numitã ampulã, terminatã cu un capãt
deschis, numit infundibul, aflat în apropierea ovarelor,
ºi un altul care se deschide în uter, în regiunea numitã
istm. Fecundaþia are loc în regiunea ampulei. Infun-
dibulul prezintã franjuri ciliate care acoperã ovarul,
IT
asigurând capturarea ovocitelor. Acestea sunt trans-
portate spre uter prin miºcãri peristaltice executate de
musculatura din pereþii trompelor ºi de bãtãile cililor
ED
celulelor din mucoasa acestora.
122
CĂ
Uterul este un organ musculos cavitar, în formã
de parã, cu extremitatea micã orientatã inferior, situat
în cavitatera pelvianã, între vezica urinarã ºi rect,
GI
interpus între cele douã trompe uterine. Segmentele
uterului sunt corpul, ismul ºi colul uterin, ultimul fiind
inserat în vagin. Rolul sãu este de a recepþiona, reþine
O
ºi hrãni ovulul fecundat.
Structura peretelui uterin este alcãtuitã din peri-
metru conjunctiv, miometru muscular ºi endometru
AG
epitelial.
Endometrul este compus din stratul bazal, cu rol
reegenerator ºi stratul funcþional, care parcurge
schimbãri ciclice determinate de nivelul sangvin al
hormonilor sexuali feminini. Dacã ovulul nu este
ED
fecundat, endometrul este eliminat o datã cu sânge-
rarea menstrualã ºi apoi se reface.
Vaginul este un tub musculo-conjunctiv îngust,
de 8-10 cm, care se întinde de la colul uterin pânã la
vestibulul vaginal, delimitat de douã labii mici.
P
ampulã Organele genitale anexe sunt vulva ºi glandele
mamare. Vulva este o fantã mãrginitã de douã pliuri
cutanate perechi: labiile mari ºi labiile mici.
ŞI
Labiile mari sunt acoperite de tegument ºi fire
de pãr. Labiile mici mãrginesc vestibulul vaginal, în
care se deschid anterior uretra ºi posterior vaginul.
Median ºi superior, vulva prezintã clitorisul ºi bulbii
A
vestibulari, care sunt organe erectile.
ligamente
lobul areolã
canal
lactifer
parenchim
albuginee mamelon
corticalã
sinus
lactifer
Fig. 2. 135. Glandele mamare
Glandele mamare (fig. 2.135), prezente la ambele
sexe, sunt funcþionale numai la femeie, fiind specia-
lizate pentru secreþia ºi eliminarea laptelui dupã naº-
terea unui copil. Acestea sunt glande sudoripare
modificate. Anterior ºi aproximativ în centrul feþei
anterioare, se aflã o zonã pigmentatã, numitã areolã,
care prezintã în centru mamelonul, perforat de orificiile
de deschidere ale canalelor galactofore.
Structura glandei mamare cuprinde 15 – 25 de
lobi neregulaþi ca formã ºi dispuºi radial în jurul
mamelonului. Fiecare lob conþine glande ºi canale
care se deschid la nivelul mamelonului. Lobii sunt
separaþi de þesut conjunctiv dens ºi adipos.
Biologie
 înainte de naºtere dezvoltarea foliculilor ovarieni

CĂ
2n ovgonie celule foliculare
mitozã ovocit

2n ovocit primar folicul primar

creºtere ovocit
2n ovocit albuginee
folicul primar

GI
copilãrie rãmas în profazã
folicul primar folicul secundar
lunar de la pubertate vase de sânge

folicul primar corp alb

ovocit primar

O
2n
în profazã creºterea foliculului

fus de diviziune

AG
folicul vezicular
(Graff)
meiozã
n ovocit secundar
primul ovulaþie ovulaþie
globul polar spermatozoid ovulaþie foliculi
primordiali formarea
ovocit secundar corpului galben
meiozã II

ED
b) c)
globuli polari n n n n ovul

a)
*Fig. 2. 136. Ovogeneza
a) etape; b) aspecte morfostructurale; c) folicul primar

P
*Ovogeneza (fig. 2.136) este prosesul de formare ovocite primare, doar 2 milioane scapã de moarte ºi se
a gameþilor feminini. Spre deosebire de spermato- aflã în corticala ovarului imatur al noilor nãscute. Pânã
genezã, unde formarea gameþilor începe la pubertate la pubertate, rãmân viabile doar 400000 de ovocite

ºi dureazã toatã viaþa, numãrul total de ovule produs
de o femeie este determinat la momentul naºterii, iar
eliberarea acestora începe la pubertate ºi înceteazã în
jurul vârstei de 50 de ani, la menopauzã. Ovogeneza
A
dureazã câþiva ani ºi începe în perioada fetalã, când
celulele generatoare stem diploide din ovar numite
IC
ovgonii se multiplicã rapid, prin mitoze, dupã care intrã
în faza de creºtere, acumulându-se rezerve nutritive.
Gradat, încep sã aparã foliculii primordiali, pe
mãsurã ce ovgoniile se transformã în ovocit primar ºi
CT
ŞI
primare, din care, câte unul este activat lunar de
hormonii sexuali. Activarea ovocitului primar determinã
continuarea meiozei I ºi formarea a douã celule
haploide inegale: una mare, numitã ovocit secundar,
ºi una micã, numitã primul globul polar. Ovocitul
secundar rãmâne în metafaza II ºi va fi expulzat din
foliculul în timpul ovulaþiei. Primul globul polar se
divide, iar ovocitul secundar, dacã este fecundat, îºi
continuã diviziunea meioticã, rezultând ovulul ºi un alt
globul polar. Globulii polari se dezorganizeazã. Dacã

se înconjoarã de un singur strat de celule turtite
foliculare. Ovocitul primar începe prima diviziune
meioticã, stagnând în profaza I timp de 10-14 ani. La
naºtere, sunt deja formate ovocitele primare pentru
DA
ovocitul secundar nu este fecundat el nu îºi continuã
diviziunea, se dezorganizeazã, fiind eliminat odatã cu
endometrul ºi hemoragia menstrualã. Ovogeneza este
reglatã de gonadotropine ºi de estrogeni ºi

toatã perioada vieþii femeii. Din circa 7 milioane de progesteron (fig. 2.137).
faza lutealã timpurie faza lutealã târzie
stimulatorul gonadotropinei stimulatorul gonadotropinei nivelul gonadotropinelor

hipotalamus
DI

hipofiza
ciclul ovarian
faza folicularã ovulaþie faza lutealã
progesteron
FSH LH nivelul hormonilor ovarieni
A

FSH LH
inhibinã

începe corp galben

UR

corp galben
dezvoltarea dezorganizat ciclul uterin
noilor foliculi

estrogen
estrogen ºi temperatura corpului
progesteron ovar progesteron
IT

inhibinã feed-back
negativ
a) b)
ED

Fig. 2. 137. Reglarea hormonalã a ciclului ovarian – faza lutealã Fig. 2.138. Fazele ciclului ovarian
Capitolul 2 123

Ciclul ovarian (fig. 2.138) cuprinde evenimentele
din timpul dezvoltãrii foliculilor ovarieni care însoþesc
evoluþia ovocitelor. Un ciclu ovarian tipic dureazã
28 de zile ºi cuprinde douã faze distincte: faza
folicularã ºi faza lutealã. În faza folicularã, care
CĂ
produs de hipofiza anterioarã stimuleazã dezvoltarea
foliculilor primordiali, care pânã la ovulaþie secretã
estrogeni. Sub influenþa estrogenilor, endometrul se
îngroaºã. Dupã ovulaþie (fig. 2.137 a), corpul galben,
sub efectul stimulator al LH, secretã progesteron care

GI
dureazã primele 14 zile, foliculii primordiali cresc, se va continua sã asigure dezvoltarea endometrului,
transformã în foliculi primari, secundari ºi apoi stimulând vascularizarea acestuia în vederea pre-
maturi, din care este expulzat ovocitul secundar. În gãtirii întâmpinãrii unui ovul fecundat. Degenerarea

O
faza lutealã, foliculul din care ovocitul secundar a fost corpului galben (fig. 2.137 b) determinã scãderea
expulzat se cicatrizeazã, transformându-se întâi în secreþiei de progesteron, endometrul nu mai este
corp galben ºi ulterior în corp alb. Aceste faze sunt hrãnit, se dezorganizeazã ºi se declanºeazã hemo-

AG
reglate hormonal. Dupã hemoragia menstrualã, FSH ragia menstrualã.

SUMAR
Sistemul reproducãtor masculin este format din testicule, conducte spermatice, glande anexe ºi organe genitale
externe. În tubii seminiferi ai testiculelor are loc spermatogeneza prin care se formeazã gameþiimasculini,

ED
spermatozoizii. Acest proces începe la pubertate, în jurul vârstei de 14 ani ºi continuã pe toatã durata vieþii; este
reglat de gonadotropine ºi de testosteron. Sistemul reproducãtor feminin este alcãtuit din ovare, cãi genitale ºi
organe genitale anexe. În corticala ovarului are loc producerea gameþilor feminini, proces numit ovogenezã ºi reglat
de gonadotropine ºi de hormoni sexuali feminini.

P
EVALUARE
1. Descrieþi procesul de spermatogenezã.
2. Ce structuri sunt strãbãtute de spermatozoizi pânã la întâlnirea cu ovocitul secundar?

ŞI
3. Care sunt factorii determinanþi ai modificãrilor endometrului de-a lungul ciclului ovarian?

SÃNÃTATEA REPRODUCERII
A
Sãnãtatea reproducerii constã în menþinerea CONCEPÞIE ªI CONTRACEPÞIE
stãrii de sãnãtate fizicã, mentalã ºi socialã în tot ceea
IC
Concepþia sau fecundaþia se realizazã prin
ce þine de sistemul de reproducere, în toate etapele
unirea ADN din spermatozoid cu ADN din ovul,
vieþii umane. Aceasta implicã o viaþã sexualã satisfã-
rezultând astfel celula-ou sau zigotul, prima celulã a
cãtoare ºi în siguranþã, posibilitatea procreerii, pre-
unui viitor individ. Aceasta se petrece în urma actului
CT

cum ºi libertatea femeilor ºi a bãrbaþilor de a hotãrâ

sexual care, datoritã viabilitãþii celor doi gameþi,
când, dacã ºi cât de des doresc sã procreeze.
trebuie sã nu se desfãºoare cu mai mult de trei zile
Asigurarea sãnãtãþii reproducerii implicã dreptul de a fi
înainte de momentul ovulaþiei. În timpul actului sexual,
informaþi ºi de a avea acces la metode sigure,
circa 150 – 300 de milioane de spermatozoizi sunt
eficiente, accesibile ºi acceptabile de planificare
DA

eliberaþi prin ejaculare ºi trec prin vagin, în uter. Dintre

familialã, selectate dupã libera opþiune a fiecãrui
aceºtia, numai câteva sute ajung la ovocitul secundar,
individ.
ºi unul singur îl va fecunda, în regiunea ampulei
De asemenea, sãnãtatea reproducerii include ºi
trompei uterine.
accesul la servicii medicale corespunzãtoare, ce
Dupã ce spermatozoidul intrã în ovocitul secundar
permit femeii parcurgerea în siguranþã a sarcinii ºi
DI

îºi pierde coada ºi piesa intermediarã ºi migreazã în

naºterii.
centrul celulei. Ovocitul secundar îºi finalizeazã
meioza a II-a, formând ovulul ºi al doilea globul polar.
Nucleii ovulului ºi spermatozoidului se combinã
PLANNING FAMILIAL formând nucleul zigotului sau celulei-ou (fig. 2.139).
A

3. clivare
Planning-ul familial reprezintã controlul fertilitãþii
UR

cuplurilor. Recent introduse în practica medicalã, 4 celule 2 celule nucleul spermatozoidului

serviciile de planificare familialã au un rol important în 8 celule
nucleul ovocitului
creºterea calitãþii asistenþei pentru sãnãtate. 4. blastocit
2. fecundaþie
Planificarea familialã defineºte capacitatea
oviduct
persoanei sau cuplului de a anticipa ºi de a avea
IT

numarul dorit de copii, la momentul ales ºi la 1. ovulaþie

masã interioarã 5. implantare
intervalele de timp dintre naºteri pe care le hotãrãsc (nidaþie)
singuri. Acest lucru se poate îndeplini prin folosirea
ED

metodelor contraceptive ºi prin tratamentul infertilitãþii. Fig. 2.139. Evenimentele consecutive fecundaþiei

124 Biologie

Sarcina ºi naºterea. În numai câteva ore de la
fecundaþie, zigotul este propulsat de cilii trompei
uterine în uter, iar în timpul acestei „cãlãtorii”, încep
diviziunile celulare. Aceastã etapã, numitã ºi etapa de
clivare, dureazã 24 – 48 de ore ºi, deºi numãrul
CĂ
placentã, iar stratul intern devine preembrion. În a
zecea zi, are loc nidaþia (fig. 2. 140), adicã implantarea
preembrionului în peretele endometrial al uterului. De
acum, proembrionul este numit embrion, format din
douã straturi celulare (ectoderm ºi endoderm).

GI
celulelor creºte, nu se înregistreazã creºteri ale masei. Acesta suferã noi transformãri, numite gastrulaþie,
în care apare ºi al treilea strat de celule (mezodermul).
Concomitent cu dezvoltarea embrionului, se for-
iniþierea formãrii placentei

O
strat intern meazã ºi anexele embrionare (fig. 2.141), compuse
(proembrion) ectoderm din: amnios, sac vitelin, alantoidã ºi placentã. Amniosul
endoderm constã într-o membranã care se dispune în jurul

AG
embrionului, umplutã cu lichid amniotic cu rol protector.
Sacul vitelin constã într-o veziculã suspendatã de
suprafaþa ventralã a embrionului, în care se aflã
nutrimente ce vor hrãni embrionul pânã la formarea
cordonului ombilical.

ED
Alantoida este baza structuralã pentru cordonul
strat extern ombilical ºi va deveni parte a vezicii urinare a fãtului.
endometru uterin Cordonul ombilical complet diferenþiat conþine o masã
de þesut conjunctiv embrionar în care se aflã artere ºi
vene ºi este acoperit de membranã amnioticã.

P
Fig. 2. 140. Nidaþia Placenta este structura care asigurã nutriþia
a) a VI-a zi; b) a X-a zi
embrionului în perioada gravidiei. Aceasta este
În jurul celei de a patra zi, din zigot s-au format 16 compusã din þesut de origine maternã ºi embrionicã.

ŞI
celule care rãmân unite într-o masã compactã, intrã în Porþiunea provenitã din stratul extern al embrionului
uter, unde pluteºte liber timp de douã zile. În cea de a formeazã corionul, care închide într-o cavitate
ºasea zi, masa numãrã 100 de celule, numitã embrionul ºi celelalte anexe embrionare. Corionul
blastocist, în formã sfericã, iar celulele se dispun pe formeazã vilozitãþi corionice bogat vascularizate, iar
A
douã straturi, extern ºi intern. Stratul extern devine aceste vase se vor uni în artere ºi vene ombilicale.
IC
amnios
embrion
sac mitelin
CT

corion
DA

Fig. 2.141. Formarea anexelor embrionare

Tabelul 2.38. Evenimentele cheie din timpul dezvoltãrii sarcinii

Primul trimestru Al doilea trimestru Al treilea trimestru
DI

(sãptãmânile 1-12) (sãptãmânile 12-24) (sãptãmânile 24-38)

– apar mugurii membrelor, ochii, începe – placenta se deplaseazã pe o parte, – fãtul creºte rapid
formarea organelor majore, a mãduvei începe formarea scheletului, creierul – începe dezvoltarea sistemului imunitar
spinãrii creºte rapid, sistemul nervos începe sã – se deschid ochii
A

– fãtul are o lungime de 100 mm; poate fi funcþioneze – greutatea fãtului ajunge la 2700g – 4000g
determinat sexul – fãtul atinge 300 mm lungime – lungimea fãtului atinge 500 mm
UR
IT
ED

Capitolul 2 125
 CĂ
Naºterea încheie starea de gravidie ºi se petrece este aplicabilã în cazul unui ciclu ovarian regulat ºi
cu aproximaþie la împlinirea a 280 de zile de la ultima eficienþa ei este de 40%.
hemoragie menstrualã (+15 zile sau –15 zile faþã de
aceastã datã). Prin naºtere, fãtul este expulzat din
uter, ca urmare a unei serii de evenimente numite

GI
travaliu. Iniþierea travaliului este declanºatã de nivelul
ridicat de estrogeni, precum ºi de producerea 37
ocitocinei de cãtre unele celule fetale. Ambii hormoni

O
determinã contracþia musculaturii uterine. Pe mãsurã 36,8

ce contracþiile se intensificã (iniþial se produc la

36,6
intervale de 30 – 15 minute ºi dureazã 10 – 30 de

TURA

AG
secunde) ºi devin mai viguroase; dilatarea colului 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28

TEMPERA
(0C)
ovulaþie
uterin dureazã între 6 ºi 12 ore. La sfârºitul fazei de
dilatare, diametrul colului uterin atinge 10 cm, Perioada sterilã Perioada fertilã Perioada sterilã
permiþând expulzia fãtului. În timpul expulziei fãtului,
contracþiile uterului se succed la intervale de 5 – 2 Fig. 2.142. Perioadele fertile ºi nefertile

minute ºi dureazã 1 minut. La o naºtere obiºnuitã, fãtul
se prezintã cu capul în dreptul colului uterin, uºurând
expulsia. Dupã expulzia fãtului, cordonul ombilical
este prins cu o clemã ºi secþionat dincolo de legãturã.
Ultima etapã a naºterii este eliminarea placentei care
ED
din cadrul unui ciclu ovarian
Metoda blocãrii accesului spermatozoizilor
presupune utilizarea prezervativului (fig 2.143. a) sau a
diafragmei (la femei) figura 2.143 b. Aceastã metodã

se desfãºoarã la circa 30 de minute dupã expulzia
fãtului. Este foarte importantã eliminarea tuturor
rezidurilor anexelor embrionare pentru a împiedica
P
determinã totuºi fecundaþia, în proporþie de 15%, prin
perforarea prezervativului sau nepotrivirea diafragmei
cu conformaþia organelor genitale.

ŞI
continuarea sângerãrii dupã travaliu.
Contracepþia. Controlul conceperii unui copil
este unul dintre factorii importanþi de care depinde
sãnãtatea societãþii. Decizia de a aduce pe lume un
A
copil trebuie sã fie motivatã de ansamblul de factori
psiho-sociali ºi economici care condiþioneazã naº-
terea, creºterea ºi educarea în condiþii calitative
IC

corespunzãtoare a copiilor, pânã la maturitate.

Principalii factori de care trebuie sã se þinã seama a) b)

în luarea deciziei de concepere a unui copil sunt: Fig. 2.143. Metoda blocãrii accesului spermatozoizilor
CT

! solicitãrile la care trebuie sã facã faþã organismul a) utilizarea prezervativului; b) diafragma

femeii în timpul sarcinii ºi naºterii;
! necesitatea reglãrii frecvenþei sarcinilor pentru
refacerea organismului femeilor dupã perioada de
gravidie (timpul minim recomandabil între douã sarcini
DA
Metoda distrugerii spermatozoizilor prin
introducerea în vagin a unui butere îmbibat cu gel
spermicid are o eficienþã de 80%.

succesive este de doi ani); Metoda hormonalã sau a pilulelor contraceptive

! riscurile mortalitãþii infantile cauzate de
precaritatea condiþiilor de creºtere ºi incorecta
supraveghere a sugarilor;
DI
împiedicã maturarea ovocitelor. Dacã pilulele sunt
recomandate de medic, în funcþie de profilul hormonal
individual, metoda are o eficienþã de peste 90%.
Metoda steriletului (fig. 2.144) constã în

! comportamentele deviante ale copiilor datorate

imaturitãþii ºi lipsei de responsabilitate a pãrinþilor.
Toþi aceºti factori reclamã controlul sarcinilor prin
metode contraceptive ºi nu prin avort, care expun
organismul la riscuri extreme.
A
implantarea în uter a unui dispozitiv care impiedicã
nidaþia ºi are o eficienþã de 97 – 99%, menþinutã pânã
la 10 ani, în funcþie de tipul folosit.

Metodele contraceptive sunt variate, ºi practi-

carea uneia sau a alteia este opþiunea fiecãrui cuplu.
UR

Metoda abstinenþei este cea mai simplã metodã,

bazatã pe cunoaºterea momentului ovulaþiei, care sterilet
poate fi determinat prin mãsurarea temperaturii
corporale pe toatã perioada dintre douã hemoragii
menstruale. Astfel, se constatã cã în zilele ce preced sterilet secþiune prin uter
IT

ovulaþia temperatura scade, iar imediat dupã ovulaþie

temperatura creºte (fig. 2.142). Evitând contactul
sexual douã zile înainte de ovulaþie ºi douã zile dupã
ED

ovulaþie (5 zile), este împiedicatã fecundaþia. Metoda Fig. 2.144. Metoda steriletului

126 Biologie

Metodele chirurgicale sunt metode definitive,
specifice fiecãrui sex, recomandate dupã ce au fost
concepuþi copii sau, în cazuri speciale, la indicaþia
medicului. La bãrbaþi (fig. 2.145 a), se extrage câte un
CĂ
fragment de tub deferent din fiecare testicul
(vasectomie), iar la femeie (fig. 2.145 b) sunt
întrerupte trompele uterine (ligaturarea trompelor). ªi
aceste metode au o eficienþã de 100%.

GI
înainte dupã

O
AG
P ED
a) b)

F i g . 2 . 1 4 5 . Metodele chirurgicale
a) la bãrbaþi; b) la femei

NOÞIUNI ELEMENTARE DE IGIENÃ ªI PATOLOGIE ŞI

A
Tabel 2.39. Afecþiuni ale sistemului reproducãtor
IC

Afecþiunea Cauze Simptome Tratament

– dureri abdominale, lombare accentuate la – antibiotice recomandate de me-

Anexite – inflamaþie a trompelor efort, febrã, secreþie vaginalã la abundentã sau dic, calmante, vitaminoterapie, re-
CT

ºi ovarelor pierderi de sânge paus la pat

– infecþii ale vaginului ce – secreþie exageratã, uneori urât mirositoare, – medicaþie specificã recoman-
Vaginite pot fi provocate de bac- albicioasã (leucoree sau poala albã), uneori datã de medic ºi care trebuie
terii, fungi sau protiste sângerãri, senzaþie de arsurã, prurit ºi durere la urmatã de ambii parteneri
DA

parazite contactul sexual

– îngreunarea eliminãrii urinii, frecvente senzaþii
– creºterea volumului
Adenom de urinare, urinãri dese, inclusiv noaptea, ºi în – posibilitãþi numeroase de
prostatei ºi comprimarea
de prostatã cantitãþi mici, complicaþii: retenþia acutã de urinã, tratament, atât medicale, cât ºi
uretrei
infecþii urinare, litiazã renalã, insuficienþã renalã chirurgicale
DI

SUMAR
Concepþia sau fecundaþia se realizazã prin unirea ADN din spermatozoid cu ADN din ovul, rezultând astfel
A

celula-ou sau zigotul – prima celulã a unui viitor individ. Dupã fecundaþie, zigotul suferã o serie de diviziuni ºi
transformãri, devenind preembrion, embrion ºi fãt. În cursul acestor transformãri, apar anexele embrionare, care
UR

asigurã protecþia ºi nutriþia viitorului individ. Conceperea unui copil trebuie sã aibã loc dupã o decizie responsabilã.
Pentru evitarea unei sarcini nedorite, se pot utiliza diverse metode de contracepþie, cum sunt: abstinenþa, blocarea
accesului spermatozoizilor, distrugerea spermatozoizilor, utilizarea pilulelor contraceptive, implantarea steriletului
sau metode chirurgicale definitive, dacã existã motive temeinice.
IT

EVALUARE
1. Descrieþi transformãrile suferite de zigot pe parcursul celor 38 de sãptãmâni de gravidie.
2. Care sunt cele mai eficiente metode contraceptive?
ED

3. Care sunt argumentele pentru utilizarea metodelor contraceptive?

Capitolul 1 127
 EVALUARE CAPITOLUL II

CĂ
FUNCÞIILE DE RELAÞIE
1. Care este deosebirea dintre sistemul nervos 6. Completaþi urmãtoarele fraze lacunare:

somatic ºi cel vegetativ:
a) prezenþa corpilor neuronali în ganglioni;
b) realizarea inervaþiei motorii a muºchilor
scheletici;
GI
a) Substanþa cenuºie a trunchiului cerebral
este organizatã în….
b) Nervii hipogloºi inerveazã muºchii…
c) Centrul reflexului oculocefalogir se aflã în…

O
c) prezenþa centrilor nervoºi în nevrax; d) Hipotalamusul regleazã activitatea
d) conectarea prin nervi cu receptorii. glandelor…

AG
2. Corelaþi caracteristicile structurilor nervoase e) Centrul vorbirii se aflã în…
din coloana A, cu componente ale sistemului nervos 7. Completaþi urmãtoarea diagramã, cu noþi-
din coloana B. unile corespunzãtoare componentelor sistemului
Coloana A nervos somatic.
a) Encefalul este acoperit de trei membrane Sistemul nervos

ED
somatic
conjunctive numite…
b) … este responsabil de activitãþile
voluntare ale corpului. a b

c) … controleazã acte reflexe involuntare ca:

ventilaþia pulmonarã, presiunea c d e f

P
sangvinã, frecvenþa activitãþii cardiace.
d) … conecteazã emisferele cerebrale. g h i
e) … este constituitã din corpi neuronali.

ŞI
Coloana B 8. Completaþi urmãtorul tabel:
A) Bulbul rahidian Mediatorul
B) Meningele cerebrale Sistem Localizarea Lungimea chimic
C) Substanþa cenuºie nervos componentelor fibrelor al sinapsei
cu efectorii
A
D) Lobul frontal vegetativ
E) Corpul calos Centralã Perifericã Preganglionare Posganglionare
3. Cortexul cerebral:
IC

a) este localizat în profunzimea emisferelor

cerebrale; 9. Identificaþi componentele encefalului, core-
b) este cutat ºi aflat la suprafaþa creierului; lând literele din imaginea urmãtoare cu noþiunile
CT

c) conþine substanþã reticulatã; enumerate mai jos.

d) este compus din fibre nervoase nemielini- – mezencefal K
zate. – corpul calos J
4. Emisfera stângã a creierului controleazã: – mãduva spinãrii
a) jumãtatea stângã a corpului; – talamus A
DA

I
b) jumãtatea dreaptã a corpului; – hipofizã H
c) ambele jumãtãþi dreaptã ºi stângã a corpului; – cortex cerebral B
d) jumãtatea anterioarã a corpului. – puntea lui Varolio C
5. Analizaþi imaginea de mai jos ºi precizaþi DE G
– cerebel
urmãtoarele: F
DI

– bulbul rahidian
a) ce reprezintã; – trunchiul cerebral
b) care sunt elementele componente; – lobul parietal
c) ce rol îndeplineºte un astfel de ansamblu. 10. Descrieþi relaþiile anatomice ale ramurei
comunicante cenuºii cu nervii spinali ºi indicaþi tipul de
A

fibre care intrã în alcãtuirea acesteia.

11. Precizaþi ce efecte are stimularea simpaticã
UR

asupra urmãtoarelor structuri: inimã, vase sangvine,

muºchii irisului, bronhii, musculatura tubului digestiv.
12. Pata oarbã se aflã :
a) în zona cu maximã densitate de celule
fotoreceptoare;
IT

b) în aceeaºi regiune cu pata galbenã;

c) în zona pe unde nervul optic pãrãseºte
globul ocular;
ED

d) unde se aflã numai celule cu conuri.

128 Biologie
 FUNCÞIILE DE NUTRIÞIE

CĂ
1. Analizaþi urmãtoarele afirmaþii ºi stabiliþi dacã 7. Pe mãsurã ce se produce vasodilataþia, au loc
sunt adevãrate sau false: urmãtoarele fenomene:
a) Bila conþine sãruri biliare, apã ºi enzime. a) scade viteza sângelui;
b) Unitatea structuralã ºi funcþionalã b) scade rezistenþa vascularã ºi creºte viteza de

GI
a pancreasului exocrin este insula înaintare a sângelui;
Langherhans. c) creºte frecarea sângelui de pereþii vasculari;
c) Majoritatea nutrimentelor sunt absorbite prin d) scade rezistenþa vaselor, scade viteza sân-

O
mecanisme active de transport. gelui ºi creºte frecarea.
d) Amilaza salivarã are efect bactericid. 8. Diastola ventricularã începe când:
2. Cea mai importantã enzimã în digestia amido- a) se deschid valvele aortei;

AG
nului este b) se deschide valva mitralã (bicuspidã);
a) pepsina; c) se încheie sistola atrialã;
b) gastrina; d) volumul ventricular stâg este cel mai scãzut;
c) tripsina; e) au loc douã dintre evenimentele enumerate.
d) amilaza. 9. Explicaþi de ce se modificã presiunea ºi viteza

ED
3. Care dintre enzimele urmãtoare va fi activã în sângelui în drumul acestuia din aortã în capilare. Ce
mediul cu pH 2 factori determinã aceste modificãri?
a) tripsina; 10. Explicaþi de ce inima este consideratã a fi
b) amilaza; compusã din douã pompe separate. Argumentaþi de
c) pepsina; ce este acesta un avantaj sau un dezavantaj.

P
d) carboxipeptidaza. 11. Care este cantitatea de sânge pompatã de
4. Figura de mai jos reprezintã douã soluþii inima unui adult timp de 24 de ore, dacã persoana se
separate de o membranã semipermeabilã, care per- aflã în condiþii bazale?

ŞI
mite trecerea liberã a apei, dar nu lasã sã treacã 12. Explicaþi de ce:
substanþele dizolvate în apã. a) Presiunea parþialã a dioxidului de carbon este
mai mare în alveole decât în aerul atmosferic.
10% albuminã 1% glucozã b) Presiunea parþialã a oxigenului este mai micã
A
în alveole decât în aerul atmosferic.
Precizaþi urmãtoarele: 13. Observaþi imaginea urmãtoare ºi precizaþi
IC

a) Dacã apa va trece dintr-un compartiment în elementele structurale identificate :

celãlalt.
b) Dacã da, în ce sens va migra apa.
c) Argumentaþi pentru rãspunsurile date.
CT

5. Doi elevi investigheazã frecvenþa cardiacã prin

numãrarea pulsului timp de 1 minut, înainte ºi dupã
efort fizic (alergare uºoarã timp de 5 minute).
Rezultatele sunt cuprinse în urmãtorul tabel:
DA

Pulsaþii / minut Numãr de minute dupã efort 14. Unitatea structuralã ºi funcþionalã a rinichiului
înainte de efort 1 2 4 6 8 este:
Ana – 75 110 93 90 86 80 a) ansa Henle;
b) glomerulul renal;
Mihai – 65 90 93 70 67 65
c) nefronul;
DI

a) Cu datele din tabel construiþi un grafic. d) corpusculul renal.

b) Explicaþi de ce creºte frecvenþa cardiacã la 15. Care dintre urmãtoarele structuri nu aparþin
efort. cãilor aeriene:
c) Cãrui elev i-a fost necesar mai puþin timp a) alveolele pulmonare;
A

pentru revenirea la frecvenþa cardiacã b) bronhiolele;

iniþialã? c) fosele nazale;
UR

d) Descrieþi modul în care aþi proceda pentru d) faringele.

investigarea efectului cafelei asupra frec- 16. Completaþi urmãtorul tabel
venþei cardiace. Compoziþia
6. Arterele realizeazã întotdeauna: Glande digestive secreþiilor Rolul digestiv
a) transportul sângelui de la inimã în corp; Glandele salivare
IT

b) transportul sângelui oxigenat în corp; Glandele gastrice

c) transportul sângelui oxigenat de la inimã în Ficatul
corp; Pancreasul
ED

d) transportul sângelui din corp la inimã. Glandele gastrice

130 Biologie

13. Razele de luminã strãbat mediile transparente
din globul ocular, în urmãtoarea ordine:
a) cornee, umoare sticloasã, cristalin, umoare
apoasã;
b) cornee, cristalin, umoare sticloasã, umoare
apoasã;
c) cornee, umoare apoasã, cristalin, umoare
sticloasã;
d) cristalin, umoare apoasã, cornee, umoare
sticloasã.
14. O persoanã se prezintã la medicul orelist,
prezentând ameþeli, pierderi de echilibru ºi dureri în
zona temporalã ºi în timpul înghiþirii. La consultaþie,
medicul descoperã cã timpanul ºi faringele sunt
infectate. Descrieþi cea mai plauzibilã cale de infectare
a pacientului, precizaþi structurile afectate ºi explicaþi
cauza simptomelor acestuia.
15. În ce ordine se petrec modificãrile din globul
ocular, la privirea unui obiect situat la distanþã:
a) miozã, relaxarea ligamentului suspensor,
creºterea convexitãþii cristalinului;
b) midriazã, scurtarea ligamentului suspensor,
scãderea convexitãþii cristalinului;
c) midriazã, scurtarea ligamentului suspensor,
creºterea convexitãþii cristalinului;
d) miozã, relaxarea ligamentului suspensor,
creºterea convexitãþii cristalinului.
16. Realizaþi o investigaþie privind influenþa culorii
A
asupra gustului. Modul de lucru: realizaþi soluþii de
zahãr cu diferite concentraþii ºi diferite intensitãþi de
colorant alimentar ºi esenþã de viºine.
IC
CT
Pregãtiþi variante de culori pentru diferite con-
centraþii de aromatizant ºi de colorant. Testaþi soluþiile
pe douã grupe de voluntari: una cu persoane de vârstã
cuprinsã între 15 – 22 de ani ºi alta cu persoane de
vârste cuprinse între 50 – 75 de ani. Chestionaþi
DA
voluntarii:
– Care dintre soluþii a fost mai gustoasã?
– Care dintre soluþii a fost mai dulce?
Rãspundeþi la întrebãrile:
DI
Este influenþat gustul de culoare?
Ce grup de vârstã este mai influenþabil?
17. Completaþi diagrama reglãrii glicemiei.
A
UR
IT
ED
Capitolul 2
CĂ
18. Un pacient prezintã aritmii severe ºi a urmat
timp de douã luni un tratament cu glucocorticoizi
sintetici. Dupã tratament, pacientul nu se simte bine,
prezentând repetate frisoane ºi edeme. Explicaþi
cauzele acestor simptome.
GI
19. Asociaþi oasele din coloana A, cu regiunile
scheletului cuprinse în coloana B.
Coloana A
O
a) occipital
b) claviculã
c) radius
AG
d) tibie
e) stern
Coloana B
A) centura scapularã
B) neurocraniul
ED
C) scheletul trunchiului
D) scheletul gambei
E) scheletul antebraþului
20. Alcãtuiþi un eseu cu titlul „Creºterea oaselor
lungi“, precizând urmãtoarele:
P
a) modul de realizare a creºterii în lungime;
b) modul de realizare a creºterii în grosime;
c) hormonii care intervin în creºterea oaselor.
ŞI
21. Analizaþi afirmaþiile ºi stabiliþi care sunt
corecte ºi care sunt incorecte:
a) Aplicarea unui stimul de intensitate prag
asupra muºchiului determinã un tetanos.
b) Tetaosul poate fi complet sau incomplet.
c) Tetanosul complet apare dupã completa rela-
xare a muºchiului între stimulãri.
d) Tetanosul incomplet apare în cazul lipsei
relaxãrilor între stimulãri.
e) Explicaþi semnificaþia expresiei „cuplarea
excitaþiei cu contracþia“.
22. Completaþi legenda figurii de mai jos cu
denumirea muºchiului indicat de fiecare sãgeatã.
d-D, e-C; 21: a-fals, b-adevãrat, c-fals, d-fals;
h-motori, I-micºti; 12: c; 13: c; 15: b; 19: a-B, b-A, c-E,
d- substanþã cenuºie, e- spinali, f-cranieni, g-senzitivi,
4: b; 7: a-nevrax, b-nervi, c-substanþã albã,
Rãspunsuri: 1: b; 2: a-B, b-D, c-A, d-e, e-C; 3:b;
129

17. Volumul de aer ce poate fi eliminat din
plãmâni dupã o expiraþie normalã se numeºte:
a) volum curent;
b) volum rezidual;
c) volum expirator de rezervã;
d) volum inspirator de rezervã.
18. Schimbul de gaze la nivelul alveolelor se
desfãºoarã prin:
a) transport activ;
b) exocitozã;
c) difuziune;
d) transport pasiv.
19. Precizaþi dacã urmãtoarele afirmaþii privind
sistemul circulator sunt adevãrate sau false:
a) O frecvenþã cardiacã mai micã de 60 de bãtãi /
minut este consideratã tahicardie.
b) Sunetele cardiace sunt produse de închiderea
valvelor atrioventriculare ºi semilunare.
c) Presiunea diastolicã este presiunea maximã
din timpul contracþiei ventriculare.
d) Creºterea temperaturii corpului va fi urmatã de
creºerea frecvenþei cardiace.
e) Diametrul vaselor sangvine este factorul cel
mai important în determinarea rezistenþei
vasculare periferice.
h) Arterele coronare îºi au originea în apropierea
locului de origine al aortei.
g) Atriile recepþioneazã sângele care se întoarce
A
la inimã.
h) În condiþii obiºnuite, ritmul cardiac este
determinat de impulsurile generate de nodulul
IC
atrioventricular.
i) O presiune arterialã cu valorile 170/96 indicã o
stare de hipertensiune.
CT
j) Obstrucþia venei cave inferioare va împiedica
întoarcerea la inimã a sângelui care a irigat
membrele superioare.
20. Sursa cea mai concentratã de energie este
reprezentatã de:
DA
a) proteine;
b) glucozã;
c) lipide;
d) glicogen.
21. Observaþi imaginea urmãtoare ºi precizaþi
DI
elementele structurale identificate :
A
UR
IT
ED
Capitolul 2
CĂ
22. Care este cel mai important factor implicat în
determinarea ratei metabolismului bazal al unui adult
sãnãtos?
a) sexul individului;
b) raportul suprafaþã/volum;
GI
c) nivelul tiroxinei din sânge;
d) vârsta;
e) starea emoþionalã.
O
23. Asociaþi afirmaþiile din coloana A, cu struc-
turile renale corespunzãtoare din coloana B:
Coloana A
AG
a) Structurã în formã lãþitã, de cupã, care
înconjoarã complet glomerulul.
b) Porþiune a tubului urinifer care continuã
capsula glomerularã ºi se cuteazã.
c) Celule ramificate interconectate, aflate la
ED
nivelul glomerulului, ºi care formeazã o
membranã poroasã.
d) Tub care recepþioneazã urina formatã în
mai mulþi nefroni.
Coloana B
P
A) podocite
B) tub contort proximal
C) capsula Bowman
ŞI
D) tub colector
24. Observaþi imaginea urmãtoare ºi precizaþi
elementele structurale identificate :
25. Stabiliþi dacã urmãtoarele afirmaþii sunt
adevãrate sau false.
a) Catabolismul constã în totalitatea reacþiilor
chimice necesare întreþinerii vieþii.
b) Cu cât este mai mare temperatura corpului,
cu atât se intensificã rata metabolismului.
c) Prin metabolism bazal, se înþelege consumul
energetic necesar întreþinerii funcþiilor vitale.
d) Formarea glucozei din glicogen se numeºte
gluconeogenezã.
b-A (adevãrat); c- A; d-F.
20: b; 22:c; 23: a-C, b-B, c-A, d-D; 25.a-F (fals);
e: A; f:A; g: A; h: F; i: A; j: F;
18: c; 19: a: A (adevãrat); b: A; c:F (fals); d: A;
F; 2: d; 3:c; 6: a; 7:b; 8: e; 14: c; 15: a; 17:c;
Rãspunsuri; 1: a: F(fals); b-F; c-A (adevãrat);d-
131
 FUNCÞIA DE REPRODUCERE

CĂ
1. Producerea spermei începe în: b) Prin unirea spermatozoidului cu ovocitul se
a) tubii seminiferi; formeazã zigotul.
b) epididim; c) Celula-ou are 23 de cromozomi.

GI
c) vasul deferent; d) Sarcina are o duratã medie de 40 de sãptã-
d) canalul ejaculator. mâni.
2. Analizaþi figura urmãtoare ºi precizaþi struc- e) Pilulele aniconceptive conþin hormoni.
turile indicate de cifre. f) În timpul ovulaþiei, temperatura corpului femeii

O
creºte uºor.
9. Precizaþi structurile indicate de cifre din figura

AG
urmãtoare:

P ED
3. Celula formatã în urma fecundaþiei se
numeºte:

ŞI
a) gamet;
b) embrion; 10. Ovarele unei tinere de 22 de ani conþin 42000
c) fãt; de foliculi, 9 corpi galbeni, 58 de corpi albi. Majoritatea
d) zigot. foliculilor sunt mici, dar 219 au un diametru de peste
A
4. Producþia de testosteron în celulele interstiþiale 100 de micrometrii, iar cinci foliculi conþin câte douã
este stimulatã de: ovocite. Presupunând cã fiecare folicul produce lunar
a) neurosecreþii stimulatoare produse de hipota- câte un corp galben, determinaþi:
IC

lamus; a) la ce vârstã a avut femeia prima menstruaþie;

b) hormonul foliculostimulant; b) câþi ani va fi fertilã tânãra;
c) hormonul luteinizant; c) câte seturi de potenþiali gemeni ar putea sã
CT

d) creºterea nivelului sangvin al testosteronului. nascã femeia.

5. Daþi rãspunsuri scurte la urmãtoarele întrebãri:
a) Care sunt caracterele sexuale secundare la
bãrbat.
b) Care sunt etapele prin care o spermatidã este
DA
11. Hormonul care, împreunã cu estrogenii,
stimuleazã pregãtirea endometrului pentru fixarea
embrionului este:
a) luteinizant;

transformatã în spermatozoid mobil? b) foliculostimulator;

c) Ce semnificaþie are faptul cã meioza din cadrul c) antidiuretic;
ovogenezei duce la formarea unui singur d) progesteron.
gamet, ºi nu patru, ca în cazul spermatoge-
nezei?
DI

posibile perechi de gemeni; 11:d

6. Maturarea spermatozoizilor are loc în: c) cinci foliculi conþin câte douã ovocite, deci cinci
a) tubii seminiferi; rezultã cã femeia va fi fertilã încã 18 ani ºi trei luni.
b) epididim; micrometrii. Deoarece un ovocit este eliminat pe lunã,
c) canalul deferent;
A

primare, deoarece acestea au diametrul de peste 100

d) uretrã. b. din cei 42000 de foliculi, numai 219 conþin ovocite
7. Stratul uterin care este eliminat în timpul men-
UR

ani ºi 6 luni.
struaþiei este: înseamnã cã prima ovulaþie a avut loc la vârsta de 16
a) endometrul; rezultã cã femeia are ovulaþii de 5 ani ºi 7 luni, ceea ce
b) miometrul; Presupunând cã un ovocit este eliberat lunar de foliculi,
c) epimetrul; corpilor albi, rezultã numãrul de ovulaþii, adicã 67.
d) toate de mai sus.
IT

10: a. Adunând numãrul de corpi galbeni cu cel al

8. Stabiliþi dacã urmãtoarele afirmaþii sunt corecte F, e-A, f-A;
sau false: 1: a;3: d; 4:c; 6:a; 7: a;8: a-A (adevãrat), b-a, c-f (fals), d-
a) Fecundaþia normalã are loc în trompele
ED

Rãspunsuri:
uterine.
132 Biologie
 CĂ
ORGANISMUL – UN TOT UNITAR

HOMEOSTAZIA MEDIULUI INTERN

În corpul uman sãnãtos sunt milioane de celule
care îºi desfãºoarã constant activitãþile vitale fãrã
greºealã,chiar dacã factorii de mediu se modificã ºi au
loc schimburi permanente între organism ºi mediul
GI
monitorizatã constant ºi ajustatã pentru ca sângele sã
fie propulsat cãtre toate þesuturile corpului. De ase-
menea, nu trebuie sã se acumuleze în mediul intern
substanþe nefolositoare, produºi de metabolism, tem-

O
înconjurãtor. Buna funcþionare a tuturor celulelor peratura corpului trebuie reglatã constant, deoarece o
corpului este posibilã prin mecanisme integratoare ºi largã varietate de substanþe chimice, factori termici ºi

reglatoare, care asigurã funcþionarea organismului ca
un tot unitar. Orice modificare intervenitã în mediul
intern (reprezentat de toate lichidele extracelulare),
este urmatã de reacþii care conduc la minimalizarea
respectivei schimbãri. Aceastã capacitate a organis-
AG
neutrii acþioneazã ºi interacþioneazã în moduri com-
plexe, uneori facilitând, alteori împiedicând orga-
nismul sã îºi pãstreze stabilitatea.
Principalul factor care asigurã realizarea homeo-
staziei în cadrul organismului este comunicarea reali-

mului de a-ºi menþine o relativã stabilitate a condiþiilor
interne, se numeºte homeostazie. Deºi traducerea
termenului de homeostazie înseamnã „neschimbat“,
el nu are semnificaþia de stare fixã, ci indicã o stare
dinamicã de echilibru, în care condiþiile interne
ED
zatã în primul rând de sistemele nervos ºi endocrin,
care utilizeazã impulsurile electrice ºi, respectiv,
hormonii, ca transmiþãtori de informaþii.
Mecanismul de reglare a homeostaziei implicã o
variabilã care este factorul sau evenimentul ce trebuie

P
variazã, însã, aceste variaþii se înscriu între anumite reglat ºi are valoare de stimul, un receptor care
limite relativ apropiate. În general, organismul se aflã reacþioneazã la acþiunea variabilei, un centru de
în stare de homeostazie atunci când necesitãþile control care primeºte informaþia de la receptor,

ŞI
componentelor sale sunt satisfãcute ºi funcþioneazã
fãrã dificultãþi, adecvat solicitãrilor.
Menþinerea homeostaziei este un proces
complicat, în care fiecare sistem de organe are rolul
sãu în pãstrarea constantã a parametrilor mediului
A
intern, care condiþioneazã buna funcþionare a tuturor
celulelor. Astfel, permanent trebuie menþinute
IC
stabileºte nivelul la care variabila trebuie menþinutã,
analizeazã informaþia ºi determinã rãspunsul adecvat
sau modul de acþiune ºi, în sfârºit, un efector care
duce la îndeplinire comanda datã de centrul de control.
Rezultatul rãspunsului influenþeazã stimulul în douã
moduri: îl diminueazã (mecanism de feedback
negativ) ºi, ca urmare, întregul mecanism se închide,

constante nivelurile nutrimentelor vitale din sânge, sau îl amplificã (mecanism de feedback pozitiv) ºi
activitatea cardiacã ºi presiunea arterialã trebuie mecanismul continuã, reacþia este chiar amplificatã.
CT

scoarþa
fãtul coboarã cerebralã
neurosecreþie
distensia colului uterin stimulatoare
hipotalamus
TRH
DA

stimularea mecanoreceptorilor

hipofiza
feedback
negativ

împingerea anterioarã
fãtului
DI

eliberare TSH
de ocitocinã
feed-back pozitiv glanda tiroidã
determinã
contracþii uterine
A

T4,T3
naºtere
UR

stimuli
centru de control
cale eferentã
efector
rãspuns

efecte
metabolice
IT

Fig. 2.146. Modalitãþi de rãspuns la stimuli

a) feedback pozitiv – secreþia de ocitocinã în timpul naºterii;
ED

b) feedback negativ – secreþia de hormoni tiroidieni sub influenþa stimulilor externi ºi interni
Capitolul 2 133

Exemple ale celor douã modalitãþi de rãspuns la
stimuli ºi, totodatã, demonstrarea implicãrii sistemelor
nervos ºi endocrin sunt ilustrate de reglarea secreþiei
de ocitocinã (fig. 2.146 a) ºi de reglarea secreþiei
hormonilor tiroidieni (fig. 2.146 b).
CĂ
tiroidã, unde determinã secreþia ºi eliberarea de
hormoni (efector) tiroidieni (T4 ºi T3). Aceºtia vor
declanºa efectele metabolice necesare ºi, totodatã,
concentraþia lor crescutã va inhiba activitatea secre-
torie. În acest caz, stimularea hipotalamusului poate fi

În primul caz, este un mecanism de feedback
pozitiv, presiunea exercitatã de fãt la coborârea în uter
(stimul) stimuleazã mecanoreceptorii (receptori) din
pereþii colului uterin. Excitarea mecanoreceptorilor
GI
realizatã atât de variabile interne – concentraþia
sangvinã a hormonilor tiroidieni, cât ºi de factori
externi, cum ar fi scãderea temperaturii mediului sau

O
acþiunea unui factor emoþional stresant.
este transmisã prin fibre nervoase lobului posterior Factorii externi acþioneazã asupra exterocep-
hipofizar (centrul de control), ceea ce va determina torilor, care transmit informaþiile scoarþei cerebrale,

descãrcarea ocitocinei (efector), care va stimula
contracþia musculaturii netede din peretele uterului ºi
expulsia fãtului. Pe mãsurã ce creºte presiunea
exercitatã de fãt asupra pereþilor uterului, creºte ºi
secreþia de ocitocinã, care înceteazã dupã naºtere.
AG
pe cãi nervoase aferente, de unde, pe cãi nervoase
eferente, sunt exercitate comenzile pentru hipo-
talamus. Inhibarea secreþiei este realizatã deci de
nivelul crescut al hormonilor tiroidieni, care acþioneazã
asupra a trei centrii de control: hipotalamus, hipofizã

În al doilea caz, este un mecanism de feedback
negativ. Astfel, un metabolism energetic scãzut (ca în
cazul metabolismului bazal), dar ºi o concentraþie de
hormoni tiroidieni scãzutã (stimuli) exercitã stimularea
centrilor hipotalamici care vor descãrca neuro-secreþii
ED
ºi tiroidã.
Aceleaºi mecanisme asigurã homeostazia tuturor
parametrilor mediului intern, cum sunt: presiunea
arterialã (fig. 2.147), eliminarea agenþilor patogeni
(rãspunsul imun) (fig. 2.148), temperatura corpului

P
stimulatoare (TRH). Acestea ajung prin sistemul port (fig. 2.149), asigurarea constanþei chimice a plasmei
hipofizar la hipofiza anterioarã ºi determinã secreþia ºi (reglarea calcemiei ºi a glicemiei) (fig. 2. 150 ºi
descãrcarea de TSH, care ajunge pe cale sangvinã la fig. 2.151) etc.

Stimuli: ridicarea
bruscã a corpului,
scãderea presiunii
arteriale
ŞI alergen (antigen)

1 primul contact
alergenul este legat
ºi procesat de limfocit
A
IC
prezentarea antigenului
ºi stimularea celulelor T
Baroreceptor I Baroreceptor II
din arcul din sinusul
aortic carotidian
CT

limfocit T

Nucleul solitar al vagului activare

din bulbul rahidian
limfocit B
DA

transformare
Vene Nodul
ºi arteriole Miocard
sinoatrial limfocite
cu „memorie“
DI

secretã
plasmocit
limfocit T activat
Creºte anticorpi
Constricþie frecvenþa 2
cardiacã
A

Creºte sistola
ventricularã un nou contact cu antigenul
imuno- imuno-
UR

globulinã globulinã

mastocit
activarea citokine
citokine proteinelor

Creºte presiunea vasodilataþie,

IT

arterialã permeabilitate
vascularã inflamaþie
ED

Fig. 2.147. Mecanismul reglãrii tensiunii arteriale Fig. 2.148. Mecanismul rãspunsului imun

134 Biologie
 CĂ
schimbarea temperaturii schimbarea temperaturii
mediului corpului

GI
termoreceptori centrali
termoreceptori periferici
– encefal
– tegument
– vase sangvine

O
AG
centrul hipotalamic al termoreglãrii

rãspuns la creºterea temperaturii rãspuns la scãderea temperaturii

(termolizã) (termogenezã)

ED
parasimpatic motoneuron
simpatic
somatic

P
glande vase sangvine vase sangvine
muºchi scheletic

ŞI
sudoripare din tegument din tegument

generare
secreþie vasodilataþie vasoconstricþie de cãldurã
A
prin tremurãturi
IC

pierdere pierdere
de cãldurã prin conservare producere
de cãldurã de cãldurã de cãldurã
evaporare, rãcire în mediu
CT

Fig. 2. 149. Mecanismul reglãrii temperaturii corpului

Precursori lum
endogeni inã Dietã glicemie
DA

Provitamina
D3

celule celule
Ficat stimul
cale eferentã pancreatice a pancreatice b
efector
rãspuns
DI

Vitamina D3 glucagon insulinã

lactat, piruvat,
ficat aminoacizi
2+ muºchi ºi
Rinichi Parathormon Ca plasmatic acizi graºi þesut adipos
A

hiperglicemie prelungitã

Vitamina D3
UR

glicogenolizã corpi
gluconeogenezã
cetonici

Os þi intestin creier ºi þesuturi

feedback glicemie periferice
negativ
IT

Ca2+ plasmatic
ED

Fig. 2.150. Mecanismul reglãrii calcemiei Fig. 2.151. Mecanismul reglãrii glicemiei

Capitolul 2 135
 CĂ
Tabelul 2. 40. Principalele constante fiziologice ale mediului intern ºi valorile lor

Compartiment Componente Valori

GI
hematii 4-6,2 mil/mm3
leucocite 4000-10000/mm3
neutrofile 50-70%

O
Sânge eozinofile 1-4%
elemente figurate bazofile 0-1%

AG
limfocite 20-40%
monocite 4-10%
trombocite 150000-400000/mm3
proteine totale 6,3-8,6g%

ED
albumine 3,8-5,5g%
globuline totale 3g%
colesterol total 140-250mg%
trigliceride 20-200mg%

P
+
Na 135-148mEq/l
Sânge compoziþia K+ 3,5-5,3mEq/l
plasmaticã

ŞI
++
Ca total 8,4-11mg%
Ca++ ionic 4,5-5,5mg%
Mg++ 1,9-2,5mg%
98-107mEq/l
A
-
Cl
glicemie 70-115mg%
IC
amoniac 9-33mg%
sânge venos 7,34-7,437
pH sangvin sânge arterial 7,35-7,45
CT

Presiuni parþiale PCO 2

32-46mmHg
în plasmã PO 2 71-104mmHg
Saturaþia cu O2 sânge arterial 94-98%
a plasmei sânge venos 70-80%
DA

Frecvenþa cardiacã 70-75 bãtãi/min

Presiunea arterialã sânge arterial 120 mmHg
sistolicã
DI

Presiunea arterialã sânge arterial 80 mmHg

diastolicã
A

SUMAR
Capacitatea organismului de a-ºi menþine constanþi parametrii mediului intern se numeºte homeostazie. Principalul
factor care asigurã realizarea homeostaziei este comunicarea în cadrul organismului, realizatã în primul rând de
UR

sistemele nervos ºi endocrin, care utilizeazã impulsurile electrice ºi, respectiv, hormonii, ca transmiþãtori de
informaþii. Mecanismele de reglare a homeostaziei sunt prin feedback pozitiv sau negativ, iar realizarea lor implicã o
variabilã, un receptor, un centru de control ºi un efector.
IT

EVALUARE
1. Explicaþi conceptul de homeostazie.
2. Care sunt elementele unui sistem de control al homeostaziei?
ED

3. Daþi câte un exemplu ºi comentaþi cele douã mecanisme de feedback implicate în menþinerea homeostaziei.
136 Biologie
 CĂ
ORGANISMUL – UN TOT UNITAR
1. În condiþii de mediu permanent modificate, 8. Analizaþi datele din tabel ºi stabiliþi
organismul îºi menþine homeostazia prin procese de: urmãtoarele:
a) digestie; a) Care dintre cei doi indivizi are o valoare

GI
b) reglare; normalã a glicemiei dupã 4 ore.
c) sintezã; b) Care este explicaþia variaþiei valorilor
d) respiraþie. glicemiei individului A pe parcursul celor 4

O
2. Principalele sisteme implicate în menþinerea ore.
homeostaziei organismului uman sunt: c) Care ar putea fi explicaþia variaþiilor valorilor
a) respirator ºi reproducãtor; glicemiei individului B.

AG
b) osos ºi excretor; 9. Analizaþi urmãtoarea diagramã, care redã
c) circulator ºi digestiv; evenimentele declanºate de variaþia tensiunii
d) nervos ºi endocrin. sangvine ca urmare a modificãrii poziþiei corpului.
3. Utilizând termenii: variabilã, receptor, centru Indicaþi cine sunt: variabila, receptorii, centrul de
de control, efector, feedback, explicaþi urmãtoarele comandã, efectorii.

ED
procese homeostatice: Ridicare bruscã
a) menþinerea glicemiei între limite normale; din poziþie ºezut
în poziþie verticalã
b) menþinerea temperaturii constante a
corpului.
4. Numerotând termenii implicaþi în realizarea

P
scãderea presiunii
sangvine
mecanismului de reglaj de feedback negativ: 1-centru în cavitatea cranianã
de control, 2-efector, 3-receptor,4-rãspuns ºi
5- variabilã, identificaþi ordinea corectã de succedare a sinus

ŞI
cârja aorticã carotidian
acestora din urmãtoarele variante:
a) 1,2,3,4,5;
TRUNCHI CEREBRAL
b) 5,3,1,2,4;
c) 3,2,5,1,4; centrii nervoºi
A
d) 5,3,1,2,4. vaso cardio cardio
5. Stabiliþi dacã urmãtoarele afirmaþii sunt constrictori stimulatori inhibitori
corecte:
IC

a) Centrii termoreglãrii sunt situaþi în

vase nodul
hipotalamus. sanguine miocard sinoatrial
b) Reglarea glicemiei se realizeazã prin
CT

mecanism de feedback pozitiv. creºte constricþia creºte sistola creºte

c) Feedback-ul negativ diminueazã variabila. vaselor sanguine ventricularã frecvenþa
creºte rezistenþa
d) Mecanismele de menþinere a homeostaziei vascularã
cardiacã

sunt declanºate numai de stimuli externi.

creºte presiunea
6. Când organismul este deshidratat, avem
DA

senzaþia de sete, fapt ce ne determinã sã bem apã.
Precizaþi dacã apariþia senzaþiei de sete este efectul
mecanismului de feedback negativ sau pozitiv ºi
argumentaþi-vã rãspunsul.
DI
intracranianã
10. Dacã mecanismele de feedback negativ ale
homeostaziei nu funcþioneazã:
a) se poate instala o stare de boalã;
b) apare hipertensiunea arterialã în timpul

7. Doi indivizi, A ºi B, au bãut aceeaºi cantitate de

soluþie de glucozã. În urmãtoarele 4 ore, ambilor exerciþiilor fizice;
indivizi li s-a determinat nivelul glicemiei din sânge ºi c) nu se menþine homeostazia;
datele sunt prezentate în urmãtorul tabel. d) se pot produce toate efectele anterioare.
hiposecreþie de insulinã; 10:d.
A

c- individul b ar putea avea diabet zaharat, caracterizat de

Timpul Nivelul glicemiei (g/ml) determina ulterior scãderea glicemiei pânã la valori normale,
(ore) crescutã, fapt ce stimuleazã secreþia de insulinã ce va
UR

Individul A Individul B
în urma absorbþiei intestinale, glicemia are o valoare
0,5 120 140 glicemiei dupã 4 ore, b- dupã consumul soluþiei de glucozã,
1 140 170 mediului intern; 7: a-individul A are o valoare normalã a
1,5 110 190 variabilei prin consumul de apã, scade presiunea osmoticã a
2 90 180 zonele reflexogene; mecanismul determinã diminuarea
IT

2,5 85 170 presiunii osmotice care stimuleazã osmoreceptorii din

3 90 160 mecanism de feedback negativ; variabila este creºterea
3,5 85 150 1:b; 2:d; 4:b; 5: a-A (adevãrat), b-F (fals), c- A, d- F;6:
ED

RÃSPUNSURI:
4 90 140
Capitolul 2 137
 CĂ
CUPRINS
Capitolul 1

GI
Alcãtuirea corpului uman ....................................................................................................................... 3
Topografia organelor ºi sistemelor de organe. Planuri ºi raporturi anatomice ........................................... 3

O
Niveluri de organizare a corpului uman ..................................................................................................... 4
Celula ......................................................................................................................................................... 5

AG
Þesuturile ................................................................................................................................................... 7
Þesutul epitelial .......................................................................................................................................... 7
Þesutul conjunctiv ...................................................................................................................................... 9
Sângele ......................................................................................................................................................11

ED
Þesutul muscular.........................................................................................................................................14
Þesutul nervos ............................................................................................................................................16
*Proprietãþile neuronului..............................................................................................................................17

P
Organe organism ........................................................................................................................................20
Evaluare......................................................................................................................................................22
Capitolul 2

ŞI
Funcþiile fundamentale ale organismului uman ................................................................................23
Funcþiile de relaþie.......................................................................................................................................23
Sistemul nervos – generalitãþi.....................................................................................................................23
A
Sistelul nervos somatic ...............................................................................................................................25
Mãduva spinãrii...........................................................................................................................................25
IC

Funcþiile mãduvei spinãrii ...........................................................................................................................27

Encefalul .....................................................................................................................................................31
CT

Trunchiul cerebral .......................................................................................................................................31

*Nervii cranieni............................................................................................................................................34
Cerebelul ....................................................................................................................................................36
Diencefalul ..................................................................................................................................................38
DA

Ganglionii bazali .........................................................................................................................................40

Emisferele cerebrale...................................................................................................................................40
Sistelul nervos vegetativ .............................................................................................................................44
Sistemul nervos vegetativ simpatic.............................................................................................................44
DI

Sistemul nervos vegetativ parasimpatic .....................................................................................................46

Noþiuni elementare de igienã þi patologie a sistemului nervos ...................................................................48
Analizatorii ..................................................................................................................................................50
Analizatorul cutanat ....................................................................................................................................50
A

Noþiuni elementare de igienã þi patologie a pielii........................................................................................52

Analizatorul vizual.......................................................................................................................................53
UR

Noþiuni elementare de igienã þi patologie a ochilor ....................................................................................58

*Analizatorul gustativ ..................................................................................................................................59
*Analizatorul olfactiv ...................................................................................................................................61
Noþiuni elementare de igienã þi patologie a analizatorului olfactiv .............................................................62
IT

*Analizatorul kinestezic...............................................................................................................................63
Analizatorul acustico-vestibular ..................................................................................................................64
Noþiuni elementare de igienã þi patologie a urechii ....................................................................................67
ED

138 Biologie
 CĂ
Glande endocrine........................................................................................................................................ 68
Mecanisme generale de reglare a secreþiei endocrine ............................................................................... 69
Hipofiza....................................................................................................................................................... 69

GI
Disfuncþile hipofizare................................................................................................................................... 71
Tiroida......................................................................................................................................................... 72
Glandele suprarenale ................................................................................................................................. 74

O
Pancreasul endocrin ................................................................................................................................... 76
Gonadele .................................................................................................................................................... 76
*Glandele paratiroide .................................................................................................................................. 78

AG
*Epifiza........................................................................................................................................................ 78
*Timusul ...................................................................................................................................................... 79
Miþcarea ..................................................................................................................................................... 80
Sistemul osos ............................................................................................................................................. 80

ED
Scheletul ..................................................................................................................................................... 81
Noþiuni elementare de igienã þi patologie a sistemului locomotor ............................................................. 83
Sistemul muscular. Principalele grupe de muþchi ...................................................................................... 84
Tipuri de contracþii ...................................................................................................................................... 86

P
Noþiuni elementare de igienã þi patologie a sistemului muscular ............................................................... 88
Funcþiile de nutriþie .................................................................................................................................. 90

ŞI
Digestia ºi absorbþia.................................................................................................................................... 90
Transformãrile fizico chimice ale alimentelor în tubul digestiv. Digestia în cavitatea bucalã ...................... 90
Absorbþia intestinalã ................................................................................................................................... 95
Fiziologia intestinului gros........................................................................................................................... 96
A
Noþiuni elementare de igienã ºi patologie a sistemului digestiv.................................................................. 97
Circulaþia. Activitatea cardiacã .................................................................................................................... 98
IC

Manifestãri electrice, mecanice ºi acustice ale ciclului cardiac...................................................................100

Circulaþia mare ºi circulaþia micã ................................................................................................................102
*Sistemul limfatic.........................................................................................................................................104
CT

Noþiuni elementare de igienã þi patologie a sistemului circulator ...............................................................105

Respiraþia....................................................................................................................................................106
Fiziologia respiraþiei ....................................................................................................................................106
Noþiuni elementare de igienã þi patologie a sistemului respirator...............................................................109
DA

Excreþia .......................................................................................................................................................110
Noþiuni elementare de igienã þi patologie a sistemului excretor .................................................................114
Metabolismul...............................................................................................................................................114
DI

Metabolismul intermediar............................................................................................................................114
Metabolismul energetic ...............................................................................................................................118
Funcþia de reproducere ............................................................................................................................120
Sistemul reproducãtor.................................................................................................................................120
A

Sistemul reproducãtor masculin..................................................................................................................120

Sistemul reproducãtor feminin ....................................................................................................................122
UR

Sãnãtatea reproducerii................................................................................................................................124
Planning familial..........................................................................................................................................124
Concepþie ºi contracepþie............................................................................................................................124
Noþiuni elementare de igienã ºi patologie a sistemului reproducãtor..........................................................127
IT

Evaluare capitolul II.....................................................................................................................................128

Bibliografie ..................................................................................................................................................140
ED

Capitolul 1 139
 CĂ
BIBLIOGRAFIE SELECTIVÃ

1. Arieb N. Marieb, Human anatomy and physiology, Perrson Benjamin Cummings, San Francisco, 2004.

GI
2. Bower Gordon, Bootzin Richard R., Zajonc Robert B. , Principles of physiology today, Randon house, Toronto,
1986.
3. Green N.P.O. , Stout G.W. Taylor D.J., Biology Science 1 & 2, Cambridge University Press, 1994.
4. Huþanu Elena, Biologie, ªcoala de arte ºi meserii – manual pentru clasele a IX-a ºi a X-a, Editura Didacticã ºi

O
Pedagogicã, Bucureºti, 2004.
5. Huþanu-Crocnan Elena, Biologie, ªcoala de arte ºi meserii – manual pentru clasa a XI-a, an de completare,
Editura Didacticã ºi Pedagogicã, Bucureºti, 2005.

AG
6. Leºanu M. ºi Perciuleac Ludmila, Lecþii la biologie, Editura „Evrica”, Chiºinãu, 1999.
7. Mader Sylvia S., Human biology – Laboratory manual, C. Brown Publishers, USA, 1992.
8. Stoica M., Mihãilescu I., Lucrãri practice de anatomie ºi fiziologie animalã, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,
Bucureºti, 1981.
9. ªanta N., Sanielevici E., Anghelescu V., Anatomia ºi fiziologia omului, Editura Didacticã ºi Pedagogicã,

ED
Bucureºti, 1968.
10. Vander Arthur, Sherman James, Dorothy Luciano, Human physiology, McGraw Hill, USA, 1998.
11. Van Cleave, Janice Pratt, Biology for every kid, Publication Development Company, Crockett, Texas, 1990.
12. Wiley Weller, Basic Human Physiology, Wadsworth Inc, USA, 1985.

P
ŞI
A
IC
CT
DA
DI
A
UR
IT
ED

140 Biologie