Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Frunzuleană micșunele
Ia vezi lacrimile mele,
Cum se varsă cu durere,
Fără nici o mîngăiere!
Și se varsă pentr-un pui,
Numele nu vreu să-i spui.
De l-oiu spune, l-oiu răpune
De-oiu tăcea, l-oiu mai avè,
Sărmana inima mea,
Mai bine s-ar fi topit
Decît m-aș fi despărțit
De-un puișor ce-am iubit.
Colo în vale, la brad mare,
Mîndru codru să răsună
Drăgalaș noaptea pe lună:
Este glasul puiului
Ce-a zburat din cuibul lui.
Stă, copile, te oprește
Și oftînd la el gîndește.
[Frunzuliță Maghira]
Frunzuliță Maghira,
Mă miram, puică, miram,
Mă miram de ce slăbeam.
Eu nu slăbeam de vrun rău,
Ci slăbeam de dorul tău.
Șapte văi ș-o vale-adîncă,
P-aici lupii mă mănîncă.
Stăi, lupe, nu mă mînca,
Păn-o răsări luna,
Să dau mîna cu puica;
Pe lună că s-o întîlnesc,
Trei vorbe ca să-i vorbesc
Ș-apoi să mă prăpădesc!
[Cuculeț de la pădure]
Cuculeț de la pădure!
Du-te la puică și-i spune
Să nu se mai poarte bine,
Că mi-a rupt inima-n mine.
Să se poarte mai vlăvioasă,
Să-mi mai văd și eu de casă.