(+nicolae Balan, Florin Stuparu) Anul 1848 Si Semnificatiile Sale, Francmasoneria

Cuprins
I Masoneria (sau despre ultima mod la lupi:

blana de oaie) p. 5
II Revolu ie, na ionalism, ruralitate
1848 în Principatele Române p. 40
III ’48-ul
În care se continu ar tarea despre cum a
început la noi p. 62
IV Despre monarhia democratic - 1848 p. 80
V Cronica inedit a lui Andronic Duhovnicul
sau Despre p timirile M n stirii Neam de
pe urma genera iei pa optiste p. 112
VI Despre Ecumenism
Origini, esen , deziderate p. 176
Anexa
Hot rârea Comisiei Teologice a Sfântului Sinod
al Bisericii Georgiei p. 191
Hot rârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a
Georgiei p. 207
Francmasoneria
Pozi ia oficial a Bisericii Ortodoxe a Greciei p. 211
Declara ia oficial a Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Bulgare în leg tur cu participarea ei la
mi carea ecumenic p. 218
Bibliografie p. 220
Mitropolitul Nicolae B lan
Masoneria
(sau despre ultima mod la lupi: blana de oaie)
În care se arat c masoneria, de i se prezint sub

forma unei organiza ii de binefacere, cu „înalte scopuri
umanitare” nu este altceva decât o organiza ie secret ,
anticre tin cu scopul v dit în studiul ce va urma – aici este
prezentat cercetarea Înalt Prea Sfin itului Nicolae Mitropolit
al Ardealului, din anul 1937, studiu ce reprezint , dup cum
se va vedea, punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române
fa de aceast organiza ie; articolul s-ar fi putut foarte bine
numi i: „despre Bunul Dumnezeu i satana”, având sau
putând avea mai multe subtitluri...
Articolul de fa vine dintr-o necesitate, în întâmpinarea

unei st ri de fapt cu care se confrunt din nou societatea
româneasc : propagarea, sub o înf i are fals , a unei doctrine
funciarmente anticre tine. Pentru a evita orice discu ie
polemic am ales calea aceasta: prezent m studiul ÎPS Nicolae
al Ardealului, i al turat textul prin care Biserica Ortodox
Român i-l asum ; i, mai departe, m surile care au fost luate
de c tre Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în
1937.Men ion m c , de i oarecum uitat , aceast pozi ie este
cea oficial : Biserica Ortodox osânde te masoneria ca
anticre tin , dup cum se va vedea în cele ce urmeaz . Ne
sim im datori s amintim aceste lucruri i pentru a feri tinerii i
mai ales tinerii intelectuali de aceast curs .
Poate ar fi trebuit s începem cu o fabul ; consider m
îns c fabula pe care o avem în vedere este bine cunoscut : e
cea cu lupul i oile, în care un lup...
5
Masoneria
Studiu asupra francmasoneriei

Întocmit de
Î.P.S. Mitropolit Dr. Nicolae al Ardealului i votat de Sfântul
Sinod în edin a sa de la 11 Martie 1937
Ce este Francmasoneria?
„Francmasoneria este o societate secret , r spândit
azi în lumea întreag , pretinzând a avea un scop filosofic i
umanitarist”.1 Nu vom începe prin a da o defini ie complet a
Francmasoneriei, ci vom ar ta pe rând originile, organiza ia i
diferitele ei aspecte, rezumându-le la sfâr it într-o defini ie.
1. Începuturile Francmasoneriei
Începuturile Francmasoneriei formeaz un subiect de
interminabile discu ii. În forma de ast zi ea exist din 1717,
când 4 loji engleze s-au întrunit la Londra i au format Marea
Loj a Angliei.2
La 1723 Andersen întocmi Constitu iunile acestei
organiza ii pe baza Constitu iei mai vechi a lojilor de zidari din
Anglia. (Aceste loji de zidari r m seser cu timpul numai cu
numele de zidari, în ele intrau orice fel de oameni.)
Constitu iunile lui Andersen sunt legea fundamental a
Francmasoneriei.3
2. Organiza ia Francmasoneriei
Membrii Francmasoneriei sunt împ r i i în grade oculte.
Membrii dintr-un grad nu tiu nici cine face parte dintr-un grad
superior, nici cine face parte din acela i grad cu ei. tiu numai
cine face parte din gradele inferioare. Din punct de vedere al
6
num rului gradelor, precum i al altor caracteristici rituale,

Francmasoneria se împarte în diferite rituri.
Astfel exist Francmasonerie ioanit sau albastr .
Membrii acesteia sunt împ r i i numai în trei grade: ucenic,
calf i maestru.4 Apoi este ritul sco ian sau ro u i cuprinde
a a zisele grade înalte, 30 la num r, iar i mai sus de acestea
sunt gradele invizibile. De obicei îns Francmasoneria ioanit
nu exist decât ca treapt inferioar , supus celei sco iene.
Gradele înalte i cele invizibile sunt cele care conduc din
umbr toat vasta organiza ie a Francmasoneriei, în mod
unitar, pe tot globul p mântesc. În vârful piramidei st
Patriarhul, sau Împ ratul neîncoronat al lumii.5
Ridicarea într-un grad nu se face prin alegerea de jos, ci
prin selec ie de sus; cei din gradele superioare ridic pe cine
vor dintr-un grad inferior la un grad superior. Intrarea în orice
grad se face printr-un jur mânt înfrico tor i printr-o ini iere.
Prin jur mânt, cel ce intr în gradul nou se oblig s p streze
secretul fa de tot ce va vedea i va cunoa te în acest grad.
Prin ini iere i se comunic taine din înv tura i misiunea
Francmasoneriei, necunoscut de gradele inferioare. Secretele
comunicate gradelor inferioare sunt anodine, dar cele
comunicate gradelor superioare sunt grozave.6 Iat jur mântul
prestat de ucenicul Francmasoneriei ioanite: „Jur înaintea
Marelui Arhitect al p mântului c nu voi descoperi nimic, nici
prin semne, gesturi sau altceva ce poate descoperi i indica
ceva ce nu trebuie descoperit. În caz de c lcare a
jur mântului primesc s mi se taie beregata, s mi se scoat
ochii, s mi se g ureasc pieptul, s mi se smulg inima, s mi
se scoat m runtaiele din trup, s se ard , s se prefac în
cenu i s se arunce în fundul m rii sau s se împr tie în
cele patru vânturi pe fa a p mântului”.7
Al turi de aceast organiza ie, ocult chiar pentru
membri, exist una administrativ , secret pentru profani.
Francmasoneria lucreaz în ateliere. Atelierele în care lucreaz
7
Masoneria
primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din

vreo 50 de persoane. Atelierele gradelor superioare au alte
numiri. În fruntea fiec rei loji se afl un venerabil cu rol de
pre edinte ajutat de mai mul i demnitari. To i sunt ale i pe un
an de c tre membrii lojei.
3. Francmasoneria i evreii
Evreii au un rol preponderent, chiar dominant în
Francmasonerie. Toate gradele înalte i invizibile au fost
create i sunt ocupate de ei. Bauer, Pirlet, Caillard, Lacorne,
Morin, Francken, Moise Cohen, Isaac Long, întemeietorii
Francmasoneriei gradelor superioare din Fran a i America au
fost to i evrei.8 În Ungaria majoritatea Francmasonilor erau
evrei, iar conducerea era aproape exclusiv în mâna lor.
„Biserica israelit e aliatul nostru firesc, ea ne sprijin i o
mul ime de iudei sunt în rândurile noastre”, se spunea în
revista Francmasonilor din Ungaria, Acacia, 1908, nr. 62.9 În
Germania lojile dependente de Marea Loj din Hamburg erau
la fel ocupate de o mare majoritate de evrei. În Turcia
conduc torii Francmasoneriei erau pe la 1909, evrei. Tot a a în
Italia, eful Francmasoneriei era faimosul evreu Ernesto
Nathan, care a ajuns primar al Romei.
Francmasoneria francez a fost condus în trecut de
evreii Cremieux i Gambetta. În Anglia, dintre cei vreo
300.000 Francmasoni, peste 43.000 sunt evrei.10
În lojile Marelui Orient din România, care e o filial a
Marelui Orient din Fran a, evreii se afl în majoritate de 90 la
sut .11 În lojile Marei Loji Na ionale Române, ce se pretinde
na ional , se g sesc de asemenea evrei, de i într-un num r mai
mic. Dar de i Marea Loj Na ional Român se prezint cu
masca celui mai pur românism i afecteaz du m nie fa de
Marele Orient din România, pe fa jidovit, totu i ea are
leg turi ascunse cu Marele Orient i cu celelalte organiza ii
8
francmasonice mondiale, toate fiind înglobate într-un sistem

unitar.12 De altfel, Marea Loj Na ional Român e întemeiat
prin D.I. Pangal, de c tre Francmasoneria Rusiei Sovietice.13
Conducerea întregii Francmasonerii de c tre evrei se
realizeaz prin mijlocirea ordinului Francmason pur evreiesc
Benai Berith. Lojile acestui ordin, împr tiate în toat lumea
sunt conduse de un comitet executiv din Chicago. Membrii
acestor loji, exclusiv evrei, sunt cei mai mul i i membri ai
lojilor Francmasonice în care intr i cre tinii. Ei mijlocesc
astfel sugestiile i poruncile comitetului evreiesc de la Chicago
lojilor celorlalte Francmasonerii.14
Se pot aduce nenum rate m rturisiri din lag rul
Francmasonic i evreiesc despre caracterul iudaic al
Francmasoneriei. Alegem numai vreo dou . Rabinul Dr. Isaac
M. Wise, un conduc tor de vaz al evreilor, declar :
„Francmasoneria este o organiza ie iudaic , a c rei istorie,
misiune, semne i interpret ri sunt de la un cap t la altul
iudaice, cu excep ia numelui unui singur grad i a unor
cuvinte din formula jur mântului.”15 Evreul Dr. G. Karpeles
spune: „Ideea Francmasoneriei a izvorât cu necesitate intern
din iudaism. Ca întemeietor al ei e considerat Solomon, care a
v zut cea mai înalt înflorire a lui Israil. Cuvinte i semne
sunt în cea mai mare parte luate din limba ebraic .”16 În
revista Francmasonic Symbolisme, Iulie 1928 se spune:
„Misiunea cea mai important a Francmasoneriei este s
glorifice rasa iudaic care a p strat nealterat con inutul
dumnezeiesc al cunoa terii. Apoi ea trebuie s sprijine rasa
iudaic , pentru a terge grani ele na ionale.”17
4. Ceremoniile Francmasonice
Ceremoniile francmasonice înc dovedesc preponderen a
spiritului iudaic în Francmasonerie. Nu vom intra aici în
am nuntele acestor ceremonii. Toate actele solemne din loji au
9
Masoneria
un caracter simbolic i aproape toate obiectele i no iunile care

sunt uzitate în aceste ceremonii au numiri ebraice. Întreg
complexul ceremoniilor st într-o referin mai dep rtat sau
mai apropiat de misterul central al Francmasoneriei care este
moartea i învierea lui Hiram, arhitectul templului lui
Solomon, identificat simbolic cu un zeu n scut din Isis, adic
din natur .
Legenda lui Hiram e luat din Talmud. Participan ii la
ceremoniile Francmasonice repet simbolic, prin gesturile i
cuvintele lor, omorârea i învierea lui Hiram, întocmai ca în
misterele sincretiste precre tine. Avem de-a face deci cu un fel
de cult misteriaco-cabalistic. Sf. Sinod al Bisericii ortodoxe
din Grecia se exprim în actul de condamnare a
Francmasoneriei din 1933, asupra acestui punct astfel:
„Francmasoneria nu este numai o simpl reuniune
filantropic sau coal filosofic , ci alc tuie te un sistem
mistagogic, care reaminte te de vechile religii sau culte
misteriaco-p gâne, din care î i trage obâr ia, alc tuind o
urmare i o reînviere a lor... Raportul acesta al masoneriei cu
religiile misteriace se vede de altfel i din cele ce au loc i se
s vâr esc în timpul ini ierilor. C ci, dup cum în cele ce au
loc în misterele idolatre vechi se relua drama luptelor i a
mor ii zeului misteriac i prin reluarea aceasta mimic a
dramei acesteia, cel ce se ini ia murea dimpreun cu patronul
religiei misteriace – care întotdeauna era o persoan mitic
simbolizând soarele sau natura, care murea iarna i reînvia
prim vara - , tot a a i în ini ierea celui de al treilea grad al
Francmasoneriei. Într-adev r treapta aceasta a ini ierii
alc tuie te o expunere dramatic a mor ii protectorului
masoneriei, Hiram, i un fel de reluare dramatic a mor ii
acestuia în care, cel ce urmeaz a fi ini iat sufer dimpreun
cu el, fiind r nit în acelea i organe i în acelea i locuri ale
corpului ca i Hiram... Astfel Francmasoneria, în chip clar,
este o religie misteriac cu totul diferit , separat i str in
10
de religia cre tin ... Masoneria are slujbe religioase proprii,

ca ceremonia învierii în chip de lup, sau botezul masonic,
ceremonia recunoa terii c s toriei sau c s toria
francmason , parastasul francmasonic, inaugurarea templului
masonic etc.”18
5. Francmasoneria i cre tinismul

Francmasoneria se prezint a adar ca o quasi-religie cu
zeul ei propriu: Hiram. În realitate ea nu admite o fiin
personal la conducerea lumii, precum nu admite un principiu
personal în oameni. Ea preconizeaz un panteism naturalist:
Hiram simbolizeaz for a universal care î i ia temporal m ti
individuale, prezentându-se sub form de persoane trec toare.
„Masonul tie c personalitatea sa nu e nimic i se
dezintereseaz de ea. El urc pân la principiul interior al
ini iativei, pe care-l b nuie te, f r a-l putea cunoa te exact,
Dumnezeu necunoscut în realitatea sa misterioas : acesta e
eul transcendent, identic poate în toate existen ele cari
cuget ”. A a zisele persoane omene ti sunt rolurile pe care le
joac trec tor unul i acela i actor.
„Un actor misterios de ine rolul personalit ii noastre.
Cine este artistul care nu se arat în scen , ci r mâne travestit
i mascat?... E o energie consacrat Marei Opere, for
indestructibil ca orice alt for . Aceast energie este
independent de instrumentul prin care se manifest printre
noi. Ea se transform f r a se stinge... Cine lucreaz deci în
noi, dac nu for a care anim pe predecesorii no tri? Hiram,
care învie, este o realitate. S tim s medit m i s în elegem.
C indivizii dispar, pu in import , dac energia care lucra în
ei subzist . S ne dezinteres m deci de o nemurire pe care ne-
am reprezentat-o ca individual . Personalitatea noastr se va
stinge i dac mai târziu evocatorii no tri i-ar închipui c
intr în rela ie cu noi, ei n-ar constitui o fantom decât
11
Masoneria
adunând no iunile ce i le-ar putea face despre noi”.19

„Individul este produsul tranzitoriu i repetat al unei
cauze permanent constructive. În ce prive te pe Marele
Arhitect al Universului, trebuie s not m c aceast expresie
nu inten ioneaz s impun o credin . S ne p zim deci a
ceda acelei leni a spiritului care confund pe Marele Arhitect
al ini ierilor cu Dumnezeul credincio ilor”.20
Francmasoneria este ra ionalist . Ea îndeamn pe
membrii s i s supun totul cuget rii ra ionale ca filtru suprem
pentru tot ce au s admit . 21 Iat ce zice un alt francmason:
„Nici for a statului, nici cerin a nu sunt eterne... Atunci ce
poate regenera poporul c zut în dezordine? Nimic altceva
decât st pânirea m surat a ra iunii... Idealul F. M. const în
a construi pe nesim ite o republic universal i democrat a
c rei regin va fi ra iunea, iar consiliul suprem, adunarea
în elep ilor. În virtutea principiului care a prezidat la na terea
Francmasoneriei, ea va putea, bazându-se nu pe voia unui
Dumnezeu inaccesibil, ci pe imperativele Ra iunii, s dea o
via moralei cre tine”22
Din acestea rezult i raportul Francmasoneriei fa de
cre tinism. Mai putem aduce câteva citate pentru a ar ta
atitudinea direct a F. M. fa de cre tinism. Tot autorul din
care am citat mai sus declar : „Mai vede i mântuirea
oamenilor într-o rena tere religioas ? O! visul imposibil!
Boltele sanctuarelor ale c ror ruine voi i s le repara i, nu vor
mai vedea niciodat decât un ecou slab al rug ciunilor de
odinioar . Nu mai exist Dumnezeu pentru a mai învia mor ii
i Acela (Hristos) ale c rui accente magice deschideau
mormintele, nu mai poate spera c un miracol asem n tor va
opri coborârea lui lent în groapa uit rii. Mai mult ca
totdeauna o credin laic se substituie unei credin e
supranaturale”.23 Fr. Osw. Wirth în lucrarea citat compar pe
Hiram cu Hristos, ambele nume exprimând doar acela i simbol
al trecerii energiei cosmice dintr-o persoan ce dispare
12
definitiv în alta ce apare (moartea i învierea lui Hiram). E

acela i mit, doar numele e altul.24 O libertate a voin ei nu
admite F. M. Totul în lume, chiar i via a sufleteasc , decurge
dup o lege necesar neschimbabil . „Simbolismul masonic
împinge mai departe analogia sugerând c microcosmul sau
lumea mic , se construie te ca i macrocosmul, lumea
mare”.25
Dar Francmasoneria nu reprezint o concep ie statistic ,
ci se mul ume te s existe i ea al turi de cre tinism.
Francmasoneria e prin excelen dinamic . Ceea ce cere mai
mult adep ilor e ac iunea, recl direa lumii, conform
principiilor ei. Astfel F. M. Lupt cu îndârjire s elimine din
omenire concep ia opus ei, cre tinismul, i institu ia care-l
sus ine, Biserica. Devizele ei sunt: Separarea Bisericii de Stat,
coala laic , c s toria civil , difuzarea principiilor anticre tine
în masele largi. În unele state cum sunt Fran a26, Spania27,
Rusia28, devizele acestea au fost realizate. În alte ri se merge
cu pa i repezi spre aceast stare. Biserica st în fa a ofensivei
puternice a unui du man necru tor.
6. Scopul Francmasoneriei
Francmasoneria î i ine ultimele ei scopuri în secret. Dar
f r voia ei se strev d adeseori aceste scopuri, din m rturisiri
masonice mai mult sau mai pu in înv luite. Regulat, F.M...
spune c scopul ei este cercetarea adev rului i ac iunea
caritativ .
Dar de o ac iune caritativ francmasonic nu s-a
împiedicat nimeni pân acum. i apoi de ce ar fi lips de o
asocia ie clandestin i de secrete, pentru desf urarea unei
ac iuni caritative?
În realitate când masonii explic mai larg sensul ac iunii
lor caritative, vezi c e vorba de o fericire a lumii prin
sc parea de ideile ei de acum, prin a ezarea ei pe temeliile
13
Masoneria
principiilor ra ionaliste masone. „Binefacerea pentru mason

nu se confund cu ceea ce s-a convenit s se numeasc
caritate. Cedarea câtorva buc i de pâine, din prisos, nu-l
achit de datoria sfânt ce o contracteaz ini iatul fa de
umanitate. A face bine comport un întreg program de via ”.
Într-o form eufemist , Fr. Osw. Wirth29, arat a adar c nu
caritatea este scopul Francmasoneriei.
Iar cercetarea adev rului de care vorbe te F.M.... trebuie
în eleas ca o lansare a tuturor ideilor de destr mare a Statului
i a Societ ii. Toate ideile de extrem stâng ale
comunismului au fost preg tite în Loji i aplicate de
francmasoni. La fel, toate ideile anticre tine, de total
emancipare a instinctelor omene ti inferioare de sub prestigiul
virtu ilor cre tine. De la Marx pân la Lenin i Trotzki, to i
efii mai de seam ai comunismului au fost evrei i
francmasoni, sau cel pu in francmasoni.
Ziarul francmason Latomia scrie (Iulie 1849, p. 237):
„Nu putem decât s salut m socialismul ca pe un excelent
aliat al F. M... în munca de înnobilare a omenirii, în
str duin a de a promova binele omenirii. Socialismul i
masoneria împreun cu comunismul au â nit din acela i
izvor”30.
Scopul Francmasoneriei st în leg tur cu soarta întregii
omeniri. F.M.... lupt pentru o anumit direc ionare, pentru o
anumit int a întregii vie i omene ti colective i individuale.
Care este acest scop? Dintr-o mul ime de m rturisiri masonice
i din descifrarea sensului ce se desprinde din toat activitatea
de pân acum a F.M...., rezult c acest scop este: întemeierea
unei republici mondiale, condus de francmasoni, adic de
evrei. O republic cu des vâr ire laic , cu o omenire
îndobitocit de mizerie i de patimile inferioare dezl n uite.
Iat ce spune acela i Fr. Osw. Wirth, în manualul
maestrului: „S avem curajul s ne zicem religio i i s ne
afirm m apostoli ai unei religiuni mai sfinte decât toate
14
celelalte. S propag m Religia Republicii, care va forma

inima cet enilor i va cultiva virtu ile republicane”.31 Tema
întemeierii republicii mondiale sub st pânirea Francmasoneriei
a format obiectul Congresului mondial al F.M...., din 1900,
inut la Paris.32
Când vorbesc metaforic, francmasonii se prezint ca
zidarii care au s rezideasc , sub conducerea lui Hiram,
templul lui Solomon din Ierusalim. Aceasta înseamn , f r
metafore, restabilirea domina iei lui Israil asupra lumii
întregi.33
Numai din tendin a F.M...., dup republica laic ,
interna ional i extrem de democratic se explic de ce toate
revolu iile de la cea din 1789 încoace, toate loviturile date
cre tinismului, principiului monarhic i na ional, principiului
autorit ii, sunt opera francmasonilor. Din aceste motive, toate
statele care recunosc valoarea principiului na ional i a
factorului cre tin au desfiin at Francmasoneria. A a a f cut i
Italia prin Mussolini în 192534, i Germania prin Hitler. În
Ungaria a fost desfiin at dup pr bu irea comunismului lui
Bela Kuhn, dovedindu-se c acest comunism a fost crea ia
lojilor35.
7. Francmasoneria în România
Nu vom face un istoric al Francmasoneriei în România.
Pân la r zboi nu s-a bucurat de dezvoltare remarcabil . Abia
de la r zboi încoace i mai ales în ultimii vreo 10 ani, a luat un
avânt ce d de gândit. Din cele ase grupe francmasonice
române, una e pur evreiasc : B’nai B’rith, alta Federa ia
lojilor simbolice de rit ioanit din România e evreo-ungureasc
(în Ardeal) i în 1933 s-a unit cu Marea Loj Na ional
Român , iar o a treia e evreo-nem easc : Marea loj german
din România. Românii se g sesc numai în celelalte trei: Marea
Loj American din România (afiliat la Marea Loj
15
Masoneria
American din New York), Marele Orient din România afiliat

la Marele Orient din Fran a, i care cuprinde 90% evrei i, în
sfâr it, Marea Loj Na ional din România, care afi eaz
tricolorul, afecteaz lupta contra celeilalte Francmasonerii, pe
motiv c e jidovit , dar aceasta e numai o masc cu scopul de a
vâna cât mai mul i ofi eri i al i buni români.36
Marea Loj Na ional condus pân în 1933 de dl.
Pangal, în acel an s-a rupt în dou , o parte lojile ei – cele
provinciale i cinci din cele zece bucure tene – constituindu-se
separat în frunte cu dl. M. Sadoveanu. Dar pe dl. Sadoveanu l-
au urmat numai masonii din primele trei grade, cei din gradele
superioare au r mas cu dl. Pangal. i cum masonii primelor
trei grade sunt condu i de cei din gradele superioare se pare c
schisma din Marea Loj Na ional e tot numai o curs pentru
românii naivi pe care prestigiul unui Sadoveanu îi atrage mai
mult decât dl. I.Pangal. De altfel, gruparea d-lui Sadoveanu s-a
aliat cu Marele Orient.37
Despre opiniile de mason ale d-lui M. Sadoveanu cit m
doar urm toarele rânduri din cuvântarea rostit la adunarea din
2.VII.1933, a Marii Loji Na ionale. Sub un v l eufemist se
întrez re te toat adversitatea masonic fa de credin a
cre tin i ideea na ional : „Liber cu adev rat e numai acel
maestru care izbânde te a- i domina pasiunile i a se elibera
de prejudec i. Cel care p streaz ura de ras ,
obscurantismul violen elor, suficien ele dogmatice, e un sclav
ca i cel care nu- i poate domina pasiunile degradante”.38
Foarte sistematic zeflemise te dl. M. Sadoveanu credin a
cre tin ortodox pe care o socote te o credin pentru naivi,
mult inferioar tiin ei „egiptene” a „Magului” superior în
romanul „Creanga de aur”.
Num rul masonilor din România era înc în 1932
întrist tor de urcat. Ast zi se pare c sunt i mai mul i. În 1932
aveam 3300 masoni. Cehoslovacia avea 60, Jugoslavia 900,
Polonia 450, Bulgaria 500. Se va recunoa te c România fa
16
de aceste ri vecine are enorm de mul i.

Influen a masonilor în via a mai nou a Statului nostru se
resimte dureros, dictând din toate locurile de conducere.
De altfel i în Marea Loj Na ional se afl evrei.
8. A a zisa Masonerie Na ional Român

Dar asupra Masoneriei Na ionale Române trebuie s
insist m ceva mai mult. Despre ateismul Marelui Orient din
România i al Marii Loji Na ionale a d-lui Sadoveanu nu poate
fi nici o îndoial , odat ce el este în strâns comuniune cu
Marele Orient din Fran a, despre care îns i întâmpinarea
Masoneriei Na ionale Române c tre Sfântul Sinod spune:
„Prima mare organiza ie dizident a fost a a numitul Mare
Orient din Fran a, care înc din secolul al VIII-lea s-a
îndep rtat încetul cu încetul de masoneria tradi ional ,
suprimând obligativitatea credin ei în Dumnezeu i în
nemurirea sufletului, precum i aceea a contract rii
jur mântului pe Sf. Scriptur , dintr-un a a zis spirit de liber
cugetare, i ajungând în anul 1878, la îns i primirea ateilor
în Ordin. Aceasta a provocat, dup cum era i firesc, o
imediat ruptur a rela iilor între marile loji masonice
regulate cu Marele Orient din Fran a, i de atunci încoace
atât Marele Orient din Fran a cât i toate organiza iile afiliate
lui, din lumea întreag , sunt socotite ca schismatice, eretice i
orice rela ii sunt interzise între masonii regula i i membrii
acestor organiza ii”.
Noi vom ar ta în primul rând, c exist rela ii între
organiza iile masonice cu care este afiliat Masoneria
Na ional Român i între cele ce stau în leg tur cu Marele
Orient din Fran a, iar în al doilea rând vom pune în adev rata
lumin atitudinea fa de religie a Masoneriei, ce se pretinde
adversar Marelui Orient din Fran a.
17
Masoneria
a) Marele Orient din Fran a i Marea Loj din Fran a

stau în a a strânse leg turi, încât în fiecare an se adun
delega ii lor într-un convent comun39. Marea Loj din Fran a
îns face parte din Asocia ia Masonic Interna ional (A.M.I.)
cu sediul în Geneva, împreun cu Marile Loji din Belgia,
Bulgaria, Grecia, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia,
Elve ia, Cehoslovacia, Spania, Viena i Jugoslavia, dintre care
multe au leg turi cu Masoneria Na ional Român . (Vezi
întâmpinarea amintit mai sus.) De altfel A.M.I. lupt pentru
ca „într-un viitor mai apropiat sau mai dep rtat, lan ul
mondial s se încheie în sensul ca diferitele dialecte masonice
ale umanit ii s se uneasc într-o limb comun ”40. Deci i
acum sunt numai deosebiri dialectale.
Cu Marele Orient din Fran a are leg turi Marea Loj
din Viena41. Ori Marea Loj din Viena st în rela ii oficiale cu
Marea Loj din Anglia42 i deci i cu Masoneria Na ional
Român .
Cât de neserioase i de trec toare sunt suspend rile de
rela ii între diferitele organiza ii francmasonice se vede i din
pilda ce au dat-o în anii recen i francmasoneriei germane. Atât
cele trei Mari Loji prusiene vechi care se socotesc foarte
na ionale, cât i alte patru din cele umanitariste: Marea Loj
din Hamburg, cea din Bayreuth, cea din Frankfurt pe Main i
cea din Darmstadt, au rupt rela iile cu Marea Loj din Viena,
socotit interna ionalist . Îns în acela i timp Marile Loji din
Hamburg, Bayreuth i Frankfurt pe Main au reluat rela iile cu
Marea Loj din Anglia, care are la rândul ei rela ii cu Marea
Loj din Viena43.
Cu drept cuvânt observ Fr. Hasselbacher în opera sa
monumental Entlarvte Freimaurerei 1936, vol. I p.71: „Orice
colar care cunoa te regulile elementare de matematic tie
c : dou m rimi egale cu o a treia, sunt egale i între ele.
Dac a=b i b=c, atunci i a=c”. Dac Masoneria Na ional
Român are leg turi cu cea din Austria, iar aceasta cu Marele
18
Orient din Fran a, evident c prin masoneria austriac exist

leg turi i între Masoneria Na ional Român i Marele
Orient Francez.
Ce însemneaz acum c dou organiza ii masonice au
leg tur i ce însemneaz c leg turile acestea sunt
suspendate?
Când dou organiza ii masonice stau în leg turi atunci
ele comunic oficial prin organele lor conduc toare. Astfel în
„Regulamentul de organizare i func ionare al Marei Loji
Na ionale Române” art.45 lit. i, se spune despre Consiliul
Marii Loji Na ionale, care este puterea ei executiv , c
„reprezint împreun cu Marele Maestru, Mare Loj
Na ional din România pe lâng conducerea suprem a
fiec rui Rit de pe lâng Marile Puteri Masonice Str ine”44.
Leg turile acestea primesc un caracter i mai permanent i mai
concret prin aceea c cele dou organiza ii masonice în
leg tur î i desemneaz câte un delegat, care e numit membru
regulat cu un rang superior în Marea Loj prieten . Iat ce
spune citatul Regulament în aceast privin la art. 6: „Marele
Maestru poate s numeasc pe orice frate ca s -l reprezinte
într-o Mare Loj sor din str in tate, de asemenea el poate
numi ca membru al Marii Loji Na ionale din România, cu
rangul pe care-l crede potrivit, pe orice frate desemnat ca
reprezentant al Marelui Maestru al unei Mari Loji sor din
str in tate”45. În felul acesta în fiecare organiza ie
francmasonic sunt prezente organiza iile str ine masonice. În
afar de aceste leg turi membrii din lojile unei organiza ii pot
vizita oricând lojile de grad egal sau inferior ale unei
organiza ii str ine, iau parte la festivit ile lor i pot fi numi i
membri de onoare ai acelei organiza ii str ine46. Fr.
Hasselbacher dovede te în opera citat , pe baza unui vast
material din arhivele lojilor germane desfiin ate, c
suspendarea leg turilor între dou organiza ii masonice las
mai departe putin a membrilor din lojile unei organiza ii de a
19
Masoneria
vizita lojile celeilalte organiza ii, numai cât aceste vizite n-au
un caracter oficial, ci numai unul oficios47. Masonii individuali
sunt fra i pe tot globul p mântesc, oric rei organiza ii ar
apar ine. Oric rui rit ar apar ine un mason, el este frate cu to i
masonii de pe glob48.
De altfel, aceste suspend ri de rela ii sunt accidentale,
ele nu sf râm unitatea i simpatia fundamental , care leag
întreaga Francmasonerie universal . i se depun totdeauna
cele mai mari str duin e ca aceste suspend ri s înceteze cât
mai repede i unitatea s devin tot mai strâns . Ba mai mult,
aceste suspend ri de rela ii au loc numai între organiza iile
masoneriei ioanite, a primelor trei grade. Masoneria gradelor
superioare e un front unitar. Ori masoneria primelor trei grade
e numai un stadiu de trecere spre cea superioar i e condus
de aceea. Deci sup r rile între organiza iile masonice
subalterne sunt numai ni te iluzii, ni te concesii f cute
spiritului neprogresat în masonerie al membrilor inferiori,
c rora le place s cread c sunt în ceart cu masoneriile
str ine.
D m câteva citate în acest sens din cartea masonilor
vienezi, Das Blaubuch der Freimaurerei (Viena, 1933):
„Organizarea ritului sco ian este foarte potrivit pentru
urm rirea i ajungerea scopului s u dep rtat. Existen a
factic a unui lan mondial francmason, cel pu in în cadrele
ritului, este în opozi ie cu organiza iile, din nefericire înc a a
de neînchegate, ale francmasoneriei ioanite, care se lupt
între ele din motive dogmatice – avantajul fundamental al
lucr rii sale. Ritul sco ian cu ale sale 36 de Supreme consilii
constituie pentru toate teritoriile francmasone cu o aceea i
doctrin , un acela i mod de a lucra, a adar unul i acela i
front unitar francmasonic. Ritul sco ian este afar de aceea un
pa aport c tre toate atelierele corespunz toare ale masoneriei
i ofer a adar raza cea mai mare de ac iune”49. S observ m
c Marea Loj Na ional Român , care are sub administra ia
20
sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de

grad 33 al Ritului Sco ian Antic i Acceptat50. Între cele 36
supreme Consilii numite în cartea citat , se afl i cel din
România i cel din Fran a, autoritatea suprem a masoneriei
franceze51. Pentru înt rirea unit ii între organiza iile gradelor
inferioare lucreaz afar de amintita Asociation Maçonique
Internationale cu sediul la Geneva, care întrune te Marile Loji
Simbolice (ale primelor trei grade), Die Allgemeine
Freimaurerei Liga (Afeme) cu sediul în Basel, care întrune te
pe masoni individuali pentru a realiza lan ul mondial al
masoneriei52. Aceste organiza ii in des congrese în diferite
centre europene. In Fr. Hasselbacher op. cit. vol. I, p. 53-80 se
g sesc multe citate de ale francmasonilor c Masoneria este
una. Lu m pe Marele Maestru al Marei Loji din Bayreuth,
prof. Blunschli care a scris în Freimaurerei Zeitung din
11.IV.1874 : „De câ iva zeci de ani lojile se adun i iau un
caracter tot mai na ional, de i misiunea lor este
interna ional . De ce aceasta? Ce sens are? C ci dac
francmasoneria nu are nimic cu patria, de ce se îmbrac în
forme na ionale? Sâmburele cel bun al acestei mi c ri este
trebuin a dup o mai mare consolidare, pentru a valorifica
mai bine puterea confedera iei masonice.
Însemn tatea interna ional a masoneriei nu e sl bit
prin aceasta, dimpotriv puterea ei de ac iune, eficacitatea ei
devine i mai urcat ”53.
b) S l murim acum atitudinea în chestiune religioas a

Masoneriei ce se pretinde sup rat cu Marele Orient Ateu din
Fran a. Mai întâi câte ceva din „Constitu ia i Regulamentul”
Marii Loji Na ionale Române. Observ m îns c în aceast
Constitu ie i Regulament nu sunt fixate decât chestiuni
formale de procedur , idealurile organiza iei, principiile ei;
cuprinsul discu iilor din ateliere nu este f cut cunoscut.
Constitu ia i Regulamentul îndrum de câte ori e vorba de o
21
Masoneria
chestiune mai important la Marile Constitu iuni, Tradi iile i

Landmarkurile Ritului. Constitu ia i Regulamentul Marii Loji
Na ionale nu e document pe baza c ruia s se poat spune ceva
definitiv referitor la scopurile i ac iunea ei, cu atât mai mult
cu cât acest document însu i vorbe te de secretele masonice a
c ror divulgare este socotit între infrac iunile cele mai
grave54. Ba într-un loc spune acest document: „În Loji se
primesc cuno tin ele care nu se public nic ieri i pe care nu
le putem înv a decât în Loj ”55.
Dar chiar i din pu inele expresii ale acestui document se
poate trage o concluzie care arat suficient conflictul
masoneriei cu doctrina Bisericii. E adev rat c în art. 3 al
Constitu iei, Statutelor etc. se prevede c „nimeni nu poate fi
primit în francmasonerie dac nu crede în Dumnezeu i în
nemurirea sufletului”. Leg mintele i jur mintele masonilor
fa de Ordin sunt contractate pe Sf. Scriptur (p.4). Dar în alt
parte56 se spune: „Oricare ar fi religia sau cultul cuiva, el nu
poate fi exclus din Ordin, dac crede în Marele Arhitect al
Universului i practic înv turile sfinte ale moralei”.
Pân aici n-ar fi nimic grav. S-ar putea spune: sunt atâtea
alte Societ i în care nu se cere nici acest minim de credin
religioas . Numai cât celelalte Societ i au altfel de obiective
economice, culturale, cât vreme Francmasoneria se socote te
dac nu un adversar al Bisericii, în orice caz un concurent al
ei, cu o credin proprie a ei. C ci iat ce se spune în pasajul
citat pu in mai la vale: „masonii, cele mai virtuoase elemente
ale tuturor credin elor... caut s demonstreze superioritatea
credin ei pe care o profeseaz ”. A adar un francmason evreu,
f r a- i însu i, prin intrarea în Francmasonerie, credin a
cre tin , e socotit i de francmasonii cre tini ca având o
credin superioar aceleia pe care a revelat-o Însu i Fiul lui
Dumnezeu cel întrupat. În mândria francmasonilor de a se
socoti deasupra cre tinismului57, se afl implicat negarea
Divinit ii cre tinismului, cea mai grav dintre erezii.
22
Aceea i concluzie se deduce i din alte datorii impuse

masonului. Dup ce se spune la p. 74 c „printre noi sunt
Fra i de toate religiile i rasele”, la p. 75 se cere: „trebuie s
preferi pe un Francmason oric rui alt om, când solicit , în
condi ii egale, aceea i situa ie”. Purtarea aceasta trebuie s-o
aib un mason nu numai fa de alt mason din ar , ci i fa de
cei din str in tate, c ci art. 5 al Constitu iei, Statutelor etc., p.
4 spune: „Oric rui rit i-ar apar ine un mason, el este frate cu
to i masonii de pe glob”. Prin urmare masoneria formeaz o
confraternitate mai presus de religie, de neam i de familie. Un
mason consider mai apropiat sie i pe un evreu mason decât
pe un român cre tin. Prin aceasta se rupe leg tura bisericeasc
dintre cei care formeaz , dup Apostolul Pavel, Trupul tainic
al Domnului. Se poate spune c masonul iese din Biseric ,
precum iese din comunitatea na ional . „Familia, prietenii –
se spune mai departe la p. 75 – sau vecinii s nu afle chestiuni
în leg tur cu activitatea francmasonic , atât personal , cât i
cea colectiv ”.
Putem pune de pe acum întrebarea: ce rost mai are
jur mântul pe Sf. Scriptur când îl roste te i un evreu care nu
crede în ea, sau când se respinge originea divin a ei?
Dar poate c cel pu in nu se cuprinde în Marea Loj
Na ional decât România, a a c acea confraternitate cu
masonii din alte ri r mâne o leg tur destul de platonic .
Chiar a a de ar fi i totu i ar fi grav: se afirm în principiul
care pune mai presus de leg turile biserice ti i na ionale pe
cele masonice. În realitate Masoneria Na ional Român
cuprinde mul i str ini i nu exist nici o piedic pentru a
cuprinde i mai mul i. E adev rat c Supremul Consiliu gr. 33
nu admite în sânul s u ca membri activi decât o p trime de
membri neortodoc i58.
Dar num rul membrilor ar fi al Supremului Consiliu care
se limiteaz între 9-33. Destul este dac o p trime din ei pot fi
neortodoc i. Dar Supremul Consiliu are i membri emeri i.
23
Masoneria
Între ace tia num rul str inilor nu este limitat. Dar ceea ce-i
mai important e c grosul Masoneriei Na ionale îl formeaz
membrii din celelalte grade, de la 1-32, i mai ales cei din
primele 3 grade. Între ace tia num rul str inilor iar i nu e
limitat. Fa de to i ace ti str ini masonul român e obligat s le
dea sprijin în toate împrejur rile când se cere – în anumite
cazuri cu riscul vie ii59. Refuzul sprijinului cerut aduce una din
cele mai mari pedepse60.
Dar acum s lumin m i mai bine atitudinea fa de
cre tinism a Masoneriei Române, confruntând-o cu câteva
citate din amintita Blaubuch a Masoneriei austriece, care este
în leg tur i cu cea din Anglia i cu cea român .
Francmasonul vienez dr. Oscar Trebitsch spune în articolul
Freimaurerei u. Radikalismus: „Caracteristica permanent a
Masoneriei este accentuarea necesar imanent a caracterului
autonom al eticei sale i prin aceasta în mod necesar i
negarea oric rei posibilit i a vreunei etici, heteronome, fie ea
crescut metafizic pe terenul specula iei filosofice, fie pe cel al
specula iei teologice” (p. 65).
În aceast carte francmasonul Dr. Kurt Reichl scrie:
„Francmasoneria este în fiin a ei adânc p truns de ideea c ,
pe terenul credin ei, nu poate fi dogmatizat o anumit
convingere privitor la ceva imposibil de cunoscut. Ea st pe
punctul de vedere cel cu adev rat tolerat, c fiecare are s - i
fac socoteala cu infinitul dup trebuin ele sale religioase.
Felul credin ei, de semnul ce-l d fiecare no iunii sale despre
Dumnezeu, nu e pentru Francmasonerie nimic, pentru ea totul
este conducerea etic a vie ii care rezult din concep ia
despre lume a respectivului ins” (p. 31).
Întâlnim a adar acela i indiferentism fa de revela ia
cre tin , pus în rând cu oricare alt credin . Nici o grij
pentru unificarea sufletelor în aceea i credin cre tin , ci insul
e justificat în tendin a de a avea o atitudine cu totul individual
în chestiunea religioas . Nu sus ine nici Biserica impunerea cu
24
sila a credin ei cre tine, dar propov duie te sus i tare c

aceast credin e revelat de Dumnezeu, deci singura
adev rat în plenitudinea ei, i dezaprob f r mi area societ ii
omene ti în tot atâtea credin e câ i indivizi sunt.
Francmasoneria afirm c n-are nici o dogm . Dar are i ea pe
cea a individualismului, socote te ca valoare suprem judecata
individual . Cel pu in pentru ochii lumii, c ci în realitate
impune adep ilor ei destule convingeri i secrete de al c ror
rost i sens nu au s se întrebe masonii gradelor inferioare.
Acela i lucru îl afirm Dr. K. Reichl i în alt loc al
numitei c r i, într-o controvers cu iezuitul Fr. Muckermann
despre încrederea în umanitatea pur , pe care francmasoneria o
are, pe când cre tinismul nu: „S recunoa tem clar i f r
echivocuri deosebirea fundamental . D-v v exprima i hot rât
b nuiala în posibilitatea unei umanit i care nu e în leg tur
cu un Dumnezeu personal, care nu e str b tut de credin a în
Dumnezeul personal al Bisericii. Francmasonul, a a cum îl
în eleg eu (!!) nu e ateu, concep ia despre lume a
Francmasoneriei are principiul unei fiin e supreme, unei
ultime temelii spirituale a existen ei. Dar cu deosebirea
fericit (heilsarmee), antidogmatic fa de dogma Bisericii
infailibile i singur mântuitoare, c ea las con inutul,
culoarea no iunii de Dumnezeu subiectivismului fiec ruia. Ea
socote te c exist o credin , dar aceasta nu trebuie
dogmatizat drept o cunoa tere care trebuie s fie singur
adev rat , a adar imposibil . Nu e linia d-v., prea venerate,
s admite i umanitatea laicist a francmasonului care nu e
hr nit de o credin precis într-un Dumnezeu personal, ca
întemeiat , adev rat i variabil . V îndoi i de garan iile
interne ale acestei umanit i. Socoti i c numai ideea de
umanitate a credin ei cre tine posed putere îndatoritoare”
(p. 25-26). Iar în alt loc: „Sigur ideea mason despre
umanitate nu e determinat religios, în sensul c nu cere
înr d cinarea ei într-o religie anumit , respectiv în cea
25
Masoneria
catolic ” (p. 20).

În spiritul acesta liber cuget tor vorbesc masonii despre
religie atunci când vor s - i prezinte în tr s turi simpatice
organiza ia lor. Adev ratele lor sentimente sunt îns direct
ostile la adresa religiei. Ele izbucnesc adesea în expresii
nemascate, în felul acelora pe care le-am inserat în refrenul
acesta la alt loc.
Dup ce am ar tat c i masoneria zis na ional face
parte din organiza ia mondial a masoneriei, fiind angajat în
urm rirea scopurilor comune ale masoneriei, i dup ce am
ar tat c masoneria întreag e cel pu in liber cuget toare pe
teren religios, s mai revenim pu in asupra scopului
masoneriei în care e încadrat masoneria na ional .
Am mai spus c scopul masoneriei nu e cercetarea
filosofic a adev rului i nici filantropia. Acestea n-ar trebui
inute într-un secret atât de sever. Scopul ei este unul politic.
i este unul i acela i pentru toat masoneria. De aceea se
str duie te s formeze un front cât mai strâns, cum am v zut
din paginile anterioare. C scopul ei este unul politic, nu de
politic de partid, ci de concep ie, ceea ce-i i mai grav, ne-o
m rturise te masonul Dr. K. Reichl în opera amintit , p. 35,
aprobând urm toarele cuvinte ale unui membru al Marelui
Orient Francez: „Dac politica însemneaz a te aprinde de
suferin a oamenilor pentru ap rarea drepturilor omului,
pentru realizarea unor cerin e culturale de mare valoare din
punct de vedere etic i estetic, atunci, da, masoneria face
politic , atunci masoneria este politic ”. Mai precis ne arat
orientarea politic a masoneriei m rturisirile aceluia i mason,
c organiza ia din care face parte lupt pentru „libertatea
personal i democra ie”, care nu trebuie l sat s fie
sf râmat de „dictatura barbar de dreapta sau de stânga” (p.
24). În acela i sens se exprim pe larg masonul Dr. Oskar
Trebitsch în amintita carte, dezvoltând c masoneria e contrar
oric rui radicalism, oric rei conduceri autoritare i pentru
26
larga democra ie (p. 64). Pe linia aceasta masoneria e contra

monarhiei de i întâmpinarea Masoneriei Române spune altfel.
Dr. Reichl m rturise te c Masoneria a v zut în instaurarea
republicii în Spania îndeplinindu-se o aprins dorin a ei.
„Nimeni n-a negat din latura Masoneriei c între întemeierea
republicii i masoneria spaniol exist strânse leg turi. Nici
n-a r mas nim nui c fra ilor din Marele Orient li s-au
împlinit prin noua organizare de stat o aprins dorin ” (p.
17).
Astfel nu e de mirare dac Francmasoneria declar acum
c st în r zboi din Spania, cu totul în ajutorul Frontului
Popular. În ziarul ABC din Madrid, din 20.X.1936, foaie
redactat ca toate foile de pe teritoriul Spaniei comuniste de
sovietele muncitore ti, g sim urm toarea declara ie din partea
Masoneriei: „Situa ia actual este a a de extraordinar i de
tragic , încât suntem nevoi i s rupem t cerea noastr
obi nuit . Masoneria spaniol este deplin, total i absolut de
partea Frontului Popular, de partea guvernului legal i
împotriva fascismului”. În ziarul El Dia Grafico din 15.X din
Barcelona se spune: „Mul umit în eleptei prevederi a
masonilor o mare parte din comand în Guardia civil i
Guardia de asalt (trupe poli iene ti create în mod special de
republic ) era înc înainte de 18 august în mâna
republicanilor de încredere. Masonii au fost aceia care au
f cut ca cea mai mare parte din flota de r zboi s se pun în
serviciul Frontului Popular i ofi erii r scula i s fie închi i.
Masonii au fost aviatori care s-au a ezat în fruntea flotei
noastre aviatice. Comandan ii celor mai multe din sec iunile
armatei noastre sunt masoni. Masonii sunt în majoritate aceia
care, în pres , pe tribune, la microfon au sus inut focul în
suflete. Masoni sunt i aceia care preg tesc victoria în etape.
Masoni în sfâr it, aceia care lucreaz în str in tate ca
neutralitatea s fie p r sit ”61.
Din cele de mai sus se str vede destul de bine c nu sunt
27
Masoneria
deosebiri reale i serioase între masoneria mondial c reia îi

apar ine Masoneria Na ional Român i Masoneria afiliat
Marelui Orient Francez. Astfel, având în vedere ceea ce am
dezvoltat în toate capitolele acestui referat, putem formula
urm toarele:
Concluzii:
Francmasoneria este o organiza ie mondial , secret în
care evreii au un însemnat rol, având un rit quasi-religios,
luptând împotriva concep iei religios-morale a cre tinismului,
împotriva principiului monarhic i na ional, pentru a realiza o
republic interna ional laic (tendin a din urm a se vedea în
Blaubuch der Freimaurerei, Wien 1933, p. 82, în art.
Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoa te c
„Masoneria urm re te planul unei Europe unite”). Ea este un
ferment de stric ciune moral , de dezordine social . Biserica
osânde te francmasoneria ca doctrin , ca organiza ie i ca
metod de lucru ocult i în special pentru urm toarele motive:
1. Francmasoneria înva pe adep ii ei s renun e la orice
credin i adev r revelat de Dumnezeu, îndemnându-i s
admit numai ceea ce descopere ra iunea lor. Ea propag astfel
necredin a i lupta împotriva cre tinismului ale c rui înv turi
sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât mai mul i
intelectuali s i-i fac membri i obi nuindu-i pe ace tia s
renun e la credin a cre tin , francmasoneria îi rupe de la
Biseric , i având în vedere influen a însemnat ce o au
intelectualii asupra poporului e de a teptat ca necredin a s se
întind asupra unor cercuri tot mai largi. În fa a propagandei
anticre tine a acestei organiza ii, Biserica trebuie s r spund
cu o contra propagand .
2. Francmasoneria propag o concep ie despre lume
panteist-naturalist , reprobând ideea unui Dumnezeu personal
deosebit de lume i ideea omului ca persoan , deosebit ,
destinat nemuririi.
3. Din ra ionalismul i naturalismul s u, francmasoneria
28
deduce în mod consecvent o moral pur laic , un înv mânt

laic reprobând orice principiu moral „heteronom” i orice
educa ie ce rezult din credin a religioas i din destina ia
omului la o via spiritual etern . Materialismul i
oportunismul cel mai cras în toate ac iunile omului, este
concluzia necesar din premisele francmasoneriei.
4. În lojile francmasoneriei se adun la un loc evreii i
cre tinii i francmasoneria sus ine c numai cei ce se adun în
lojile ei cunosc adev rul i se înal deasupra celorlal i oameni.
Aceasta însemneaz c cre tinismul nu d nici un
avantaj în ce prive te cunoa terea adev rului i dobândirea
mântuirii membrilor s i. Biserica nu poate privi impasibil cum
tocmai du manii de moarte ai lui Hristos s fie considera i într-
o situa ie superioar cre tinilor din punct de vedere al
cunoa terii adev rurilor celor mai înalte i al mântuirii.
5. Francmasoneria practic un cult asem n tor celui al
misterelor pre-cre tine. Chiar dac unii adep i ai ei nu dau nici
o însemn tate acestui cult, se vor g si multe spirite mai naive
asupra c rora acest cult s exercite o oarecare for quasi-
religioas . În orice caz prin acest cult francmasoneria vrea s
se substituie oric rei alte religii, deci i cre tinismului.
În afar de motivele acestea de ordin religios, Biserica
mai are în considerare i motive de ordin social, când
întreprinde ac iunea sa contra francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continu i
subversiv subminare a ordinei sociale prin aceea c î i face
din func ionarii statului, din ofi eri, unelte subordonate altei
autorit i p mânte ti decât aceleia care reprezint ordinea
stabilit vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori ne tiu i înc
nici de ei, având s lupte pentru idei i scopuri politice ce nu le
cunosc. E o lupt nesincer , pe la spate, niciodat nu exist o
siguran în via a statului i ordinea stabilit . E o lupt ce ia în
sprijinul ei minciuna i întunerecul. Împotriva jur mântului
cre tinesc pe care acei func ionari l-au prestat Statului, ei dau
29
Masoneria
un jur mânt p gânesc.

7. Francmasoneria lupt împotriva legii naturale, voit
de Dumnezeu, conform c reia omenirea e compus din
na iuni. Biserica ortodox , care a cultivat totdeauna specificul
spiritual al na iunilor, i le-a ajutat s - i dobândeasc libertatea
i s - i men in fiin a primejduit de asupritori, nu admite
aceast lupt pentru exterminarea variet ii spirituale din sânul
omenirii.
M surile cele mai eficace ce are s le ia Biserica
împotriva acestui du man al lui Dumnezeu, al ordinei social-
morale i al na iunei, sunt urm toarele:
1. O ac iune persistent publicistic i oral de
demascare a scopurilor i a activit ii nefaste a acestei
organiza ii.
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a
face parte din loji, s le p r seasc . În caz contrar Fr ia
Ortodox Român , extins pe toat ara, va fi îndemnat s
izoleze pe cei ce prefer s r mân în loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba înmormânt rii, în
caz c pân atunci nu se c iesc.
De asemenea le va refuza prezen a ca membri în
corpora iile biserice ti.
3. Preo imea va înv a poporul ce scopuri urm re te
acela care e francmason i-l va sf tui s se fereasc i s nu
dea votul candida ilor ce apar in lojilor.
4. Sfântul Sinod acompaniat de toate Corpora iunile
biserice ti i Asocia iile religioase se va str dui s conving
guvernul i Corpurile Legiuitoare s aduc o lege pentru
desfiin area acestei organiza ii oculte. În caz c guvernul nu o
va face, Sfântul Sinod se va îngriji s fie adus o astfel de lege
din ini iativ parlamentar .
30
Tem. Nr. 785/937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al

Ardealului, d citire referatului cu studiul asupra
francmasoneriei, ce i s-a cerut de Sf. Sinod înc din anul 1934.
Sf. Sinod însu indu- i concluziile din referat hot r te:
I. Biserica osânde te Francmasoneria ca doctrin , ca

organiza ie i ca metod de lucru ocult i în special pentru
urm toarele motive:
1. Francmasoneria înva pe adep ii ei s renun e la
orice credin i adev r revelat de Dumnezeu, îndemnându-i
s admit numai ceea ce descoper cu ra iunea lor. Ea
propag astfel necredin a i lupta împotriva cre tinismului ale
c rui înv turi sunt revelate de Dumnezeu. Vânând pe cât
mai mul i intelectuali s i-i fac membri i obi nuindu-i pe
ace tia s renun e la credin a cre tin , Francmasoneria îi
rupe de la Biseric , i având în vedere influen a însemnat ce
o au intelectualii asupra poporului, e de a teptat ca necredin a
s se întind asupra unor cercuri tot mai largi. În fa a
propagandei anticre tine a acestei organiza ii, Biserica
trebuie s r spund cu o contrapropagand .
2. Francmasoneria propag o concep ie despre lume
panteist-naturalist , reprobând ideea unui Dumnezeu personal
deosebit de lume i ideea omului ca persoan , deosebit ,
destinat nemuririi.
31
Masoneria
3. Din ra ionalismul i naturalismul s u,

Francmasoneria deduce în mod consecvent o moral pur
laic , un înv mânt laic, reprobând orice principiu moral
„heteronom” i orice educa ie ce rezult din credin a
religioas i din destina ia omului la o via spiritual etern .
Materialismul i oportunismul cel mai cras în toate ac iunile
omului, este concluzia necesar din premisele
Francmasoneriei.
4. În lojile francmasone se adun la un loc evreii i
cre tinii i Francmasoneria sus ine c numai cei ce se adun
în lojile ei cunosc adev rul i se înal deasupra celorlal i
oameni. Aceasta însemneaz c cre tinismul nu d nici un
avantaj în ce prive te cunoa terea adev rului i dobândirea
mântuirii membrilor s i. Biserica nu poate privi impasibil
cum tocmai du manii de moarte ai lui Hristos s fie
considera i într-o situa ie superioar cre tinilor din punct de
vedere al cunoa terii adev rurilor celor mai înalte i al
mântuirii.
5. Francmasoneria practic un cult asem n tor celui al
misterelor precre tine. Chiar dac unii adep i ai ei nu dau nici
o însemn tate acestui cult, se vor g si multe spirite mai naive
asupra c rora acest cult s exercite o oarecare for quasi-
religioas . În orice caz prin acest cult Francmasoneria vrea
s se substitue oric rei alte religii, deci i cre tinismului.
În afar de motivele acestea de ordin religios biserica
mai are în considerare i motive de ordin social când
întreprinde ac iunea sa contra Francmasoneriei.
6. Francmasoneria este un ferment de continu i
subversiv subminare a ordinei sociale prin aceea c î i face
din func ionarii Statului, din ofi eri, unelte subordonate altei
autorit i p mânte ti decât aceleia care reprezint ordinea
stabilit vizibil. Îi face unelte în mâna unor factori ne tiu i
înc nici de ei, având s lupte pentru idei i scopuri politice ce
nu le cunosc. E o lupt nesincer , pe la spate; niciodat nu
32
exist o siguran în via a Statului i în ordinea stabilit . E o

lupt ce ia în sprijinul ei minciuna i întunerecul. Împotriva
jur mântului cre tinesc pe care acei func ionari l-au prestat
Statului, ei dau un jur mânt p gânesc.
7. Francmasoneria lupt împotriva legii naturale, voite
de Dumnezeu, conform c reia omenirea e compus din
na iuni. Biserica ortodox care a cultivat totdeauna specificul
spiritual al na iunilor i le-a ajutat s - i dobândeasc
libertatea i s - i men in fiin a primejduit de asupritori, nu
admite aceast lupt pentru exterminarea variet ii spirituale
din sânul omenirii.
M surile cele mai eficace ce are s le ia Biserica

împotriva acestui du man al lui Dumnezeu, al ordinei social-
morale i al na iunei, sunt urm toarele:
1. O ac iune persistent publicistic i oral de
demascare a scopurilor i activit ii nefaste a acestei
organiza ii.
2. Îndemnarea intelectualilor români, care se dovedesc a
face parte din loji, s le p r seasc . În caz contrar, „Fr ia
Ortodox Român ” extins pe toat ara va fi îndemnat s
izoleze pe cei ce prefer s r mân în loji.
Biserica le va refuza la moarte slujba înmormânt rii, în
caz c pân atunci nu se c iesc.
De asemenea, le va refuza prezen a ca membri în
corpora iile biserice ti.
3. Preo imea va înv a poporul ce scopuri urm re te
acela care e francmason i-l va sf tui s se fereasc i s nu
dea votul candida ilor ce apar in lojilor.
4. Sf. Sinod acompaniat de toate corpora iunile
biserice ti i asocia iile religioase se va str dui s conving
Guvernul i Corpurile legiuitoare s aduc o lege pentru
desfiin area acestei organiza ii oculte. În caz c Guvernul nu o
va face, Sfântul Sinod se va îngriji s fie adus o astfel de lege
33
Masoneria
din ini iativa parlamentar .
II. Întreg referatul împreun cu concluziile se va tip ri

în bro ur prin Consiliul Central Bisericesc i se va
întrebuin a ca mijloc de propagand împotriva
francmasoneriei.
Î.P.S. Patriarh prezint declara ia f cut în fa a Sa, a
delega ilor lojei francmasone na ionale în frunte cu dl. Pangal,
prin care aduc la cuno tin c aceste loji se autodizolv , spre a
nu fi confundate cu Loja Marelui Orient i spre a nu se crede
c este împotriva culturii sentimentelor monarhice, na ionale i
cre tine. El – dl. Pangal – în numele delega ilor declar c to i
membrii lojelor francmasone na ionale sunt buni fii ai bisericii
ortodoxe.
Sf. Sinod ia act cu satisfac ie de declara ia d-lui Pangal
i a celorlal i conduc tori ai masoneriei na ionale române,
cetit în ziua de 25 Februarie a.c., în fa a Î.P.S. Patriarh
Miron, prin care anun c aceast organiza ie se autodizolv .
Este prin urmare de sine în eles c hot rârea Sf. Sinod
privitoare la masonerie nu se poate referi la lojile care s-au
dizolvat i prin urmare nu mai exist .
La orele 13 Î.P.S. Patriarh, ridic edin a, prorogând Sf.
Sinod pentru data de 29 Martie a.c., orele 10 diminea a.
Pre edinte,
(ss) Miron
Secretar,
(ss) † Galaction Craioveanu
Cronic intern B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, Martie-Aprilie.
34
Desfiin area lojei masonice na ionale

Joi seara, la 25 februarie, o delega ie din partea lojei
masoneriei na ionale, în frunte cu dl. Pangal i înso it de câ iva
frunta i, ingineri i ofi eri superiori, s-au prezentat la Sf.
Patriarhie ca s anun e oficial pe Înaltul ierarh de actul de
autodesfiin are, pe care l-au hot rât. Motivele ar tate i care au
dus la aceast hot râre sunt: îndreptându-se nenum rate
atacuri împotriva acestei loji na ionale, c ar fi antimonarhic ,
antina ional i anticre tin , i vrând s arate c în elege s fie
în serviciul rii i Dinastiei, i respectuo i fa de biserica
str mo easc , membrii acestei loji au hot rât desfiin area.
Forma în care aceast hot râre s-a adus la cuno tin a
Înalt Prea Sfin iei Sale Patriarhul României merit s fie bine
l murit .
C ci, pe lâng Î.P.Sf. Patriarh, a luat parte la acest act
mitropolitul greco-catolic Alexandru Niculescu al Blajului i
arhiepiscopul romano-catolic Alexandru Cisar al Bucure tilor,
semnând to i trei telegrama adresat M.S. Regelui, c ruia i se
aducea la cuno tin aceast hot râre a lojei masonice.
Patriarhul ortodox al României, mitropolitul greco-
catolic i episcopul romano-catolic semnând un act public, este
un eveniment îmbucur tor i foarte semnificativ, nu atât din
punct de vedere religios, ci mai ales na ional.
Dac din aceast solemnitate s-ar fi re inut ca esen ial
aspectul ei religios, în nici un caz aceste trei semn turi n-ar fi
putut sta împreun f r consecin e pentru ceilal i semnatari.
Vaticanul ar fi luat m suri, c ci pân acum nu în elege s
îng duie nici o conlucrare între catolici i ortodoc i pe teren
religios.
i atunci r mâne posibil numai considerarea mai mult
ca un act de interes na ional românesc aceast r spundere
comun pe care i-au ales-o cei trei prela i în numele Bisericii
lor.
35
Masoneria
Dac aceast solemnitate ar fi avut numai un caracter

religios, n-ar fi fost nevoie de în tiin area efului Statului. Dar
dac a fost un act mai mult politic, de ce fo tii membri ai lojei
s-au adresat ierarhilor acestor biserici? Pentru decor, pentru
mai mult zgomot? Sau pentru ca s afirme c leg tura între
Statul românesc i con tiin a poporului trebuie s se fac prin
Biserica cre tin . În alte împrejur ri, prezen a arhiepiscopului
romano-catolic credem c ar fi fost imposibil , dar, dup
evenimentele ce se petrec în afar , vedem c i catolicismul
în elege s conlucreze cu celelalte biserici împotriva lui
antihrist, ceea ce este un semn nou al vremurilor.
Ar fi bine ca ierarhii acestor trei biserici s se g seasc
conlucrând i în alte împrejur ri, ca s în eleag lumea c
Hristos este al tuturor. Este îmbucur tor c s-a recunoscut prin
aceasta Patriarhului ortodox al rii un adev rat primat
na ional, fiind o garan ie c în marile împrejur ri de ordin
na ional Patriarhul ortodox poate vorbi în numele celor trei
Biserici.
Consecin ele acestei dizolv ri s-au v zut imediat, pentru
c aceast loj , primind s se autodizolve, a atras aten ia
guvernului asupra celorlalte loji din ar , care nu au crezut c
trebuie s fac la fel, i atunci s-a în eles c e o necesitate
na ional ca s fie dizolvate de autoritatea public . Guvernul,
profitând de curentul din opinia public împotriva
francmasoneriei, a dizolvat toate lojele din ar , pecetluind
localurile i arhivele lor. Se afl i un proiect de lege, preg tit
de Sf. Sinod pentru definitiva i legala lor închidere. Prin
aceasta va fi încoronat lupta dus de Sf. Sinod i de un mare
num r de teologi i scriitori cre tini împotriva
francmasoneriei.
Iar Biserica Ortodox a contribuit odat mai mult la
lini tea i siguran a Statului.
36
Note
1
Leon de Poncins, La dictature de Puissances Occultes: La F.M., Paris,
1934, p. 5.
2
Ibidem, p. 64.
3
Engelbert Huber, Freimaurerei, p. 56-58.
4
Huber, op. cit., p. 63.
5
Ibidem, p. 95.
6
Dr. N.C. Paulescu, Ce este Francmasoneria?, Buletinul Anti-Iudeo-
Musonic, 1930, p. 67-71.
7
Huber, op. cit., p. 64.
8
Ibidem, p..
9
Cf. Dr. Pr. Wichtl, Weltfreimaurerei, Weltrevolution, Weltrepublic, Ed. II,
Munchen, 1928, p. 54.
10
Ibidem, p. 53, sq.
11
Dr. N.C. Paulescu, Buletin Anti-Iudeo-Masonic, 1930, p. 199-202.
12
Vezi un document în facsimil, emanat din partea lojilor i publicat în
Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, 1930, p. 91.
13
Documentul în facsimil e publicat în Buletinul Anti-Iudeo-Masonic,
1930, p. 131.
14
Buletin Anti-Iudeo-Masonic, 1930, p. 103-107.
15
The Israilit, 3 Aprilie 1855, dup Huber, op. cit., p. 148.
16
Festschrift des Bne-Brith-Ordens, 1902, dup Huber, op. cit., p. 151.
17
Ibidem.
18
Revista Apostolul din 1 aprilie 1934. O descriere pe larg a ceremoniei de
ini iere a gradului de maestru face francmasonul Oswald Wirth, Le livre du
Maître, Paris, ed. V, p. 67-84.
19
Oswald Wirth, op. cit., p. 106, 108, 112, 116.
20
Ibidem, p. 120-122.
21
„Francmasoneria nu se f le te c de ine un adev r Dumnezeesc revelat,
ci invit pe adep ii s i s se degajeze de eroare prin propriile lor eforturi
pentru a se orienta ei în i i, cu toat independen a, c tre acea lumin a
spiritului spre care aspir inteligen ele” (Oswald Wirth, op. cit., p. 21).
22
Albert Lantoine, dup Leon de Poncins, op. cit., p. 297-298.
23
Ibidem, p. 299.
24
Osw. Wirth, op. cit., p. 85.
25
Ibidem, p. 120.
26
Huber, op. cit., p. 176-180.
27
L. de Poncins, op. cit., p. 151-152.
28
Huber, op. cit., p. 211-216.
37
Masoneria
29
Op. cit., p. 35.
30
Dup Huber, op. cit., p. 152-156.
31
Osw. Wirth, op. cit., p. 22.
32
Dr. Fr. Wichtl, op. cit., p. 208-209.
33
Dr. V. Trifu, Interpelarea din Parlament la 5.II. 1932.
34
Dr. Fr. Wichtl, op. cit., p. 99.
35
Ibidem, p. 280.
36
În Buletinul Anti-Iudeo-Masonic, 1930, de unde lu m aceste informa ii,
reproduse în facsimil documente care demasc alian a strâns dintre cele
trei grupuri masonice în care se g sesc români (p.91 i 131-132).
37
Adev rul literar din 9.VII.1933. A se vedea în acela i loc i sprijinul ce-l
dau evreii d-lui Sadoveanu. Dl. M. Sevastos, redactor la Adev rul literar,
scrie un articol de laud pentru ac iunea masonic a d-lui Sadoveanu. La
mi carea aceasta, spune M. Sevastos, „s-a raliat deun zi i Marele
Orient”.
38
Adev rul literar din 9.VII.1933.
39
Das Blaubuch des Weltmaurerei, Viena, 1933, p. 57, publ. francm.
40
Ibidem, p. 104.
41
Op. cit., p. 35.
42
Masonic Year Book 1936, p. 797.
43
Das Blaubuch etc., p. 61-62.
44
Constitu ia i Regulamentul Marei Loji Na ionale Române, p. 33.
45
Ibidem, p. 21.
46
Constitu ia, Statutele i Regulamentele Ritului sco ian antic i acceptat
din România, art. 29, p. 12.
47
Entlarvte Freimaurerei, 1936, vol. I, p. 67.
48
Constitu ia, Statutele etc., art. 5, p. 4.
49
Din art. francm. vienez, dr. Hermann Anton, die Rotte Maurerei, op. cit.,
p. 99-100.
50
Const. i regul., p. 9-10.
51
Das Blaubuch, p. 102.
52
Das Blaubuch, p. 105.
53
Fr. Hasselbacher, op. cit., p. 75.
54
Art. 517 §6, p. 148.
55
Ibidem, p. 72.
56
Obliga iunile unui Francmason, p. 71.
57
A se vedea în acest sens romanul d-lui M. Sadoveanu, Creanga de aur.
58
Constitu ia, Statutele etc., art. 13, p. 7.
59
Ibidem, art. 611, p. 161.
38
60
Ibidem, art. 613, p. 161.
61
Ziarul german din Sibiu Sud-Ost, din 31.XII.1936.
39
Revolu ie, na ionalism, ruralitate
1848 în Principatele Române

„Marile ri agricole situate între Marea Baltic i

Marea Neagr nu pot fi izb vite de barbaria patriarhal -
feudal decât cu ajutorul unei revolu ii agrare care s
transforme ranii în proprietari de p mânt liberi, o revolu ie
cu totul asem n toare celei care a avut loc în 1789 în statele
franceze.”
Engels
„În sfâr it, pe prim var , sosir din Paris tineri studen i
apar inând clasei boiere ti mijlocii, care nu voiau s cread
într-o îngr dire în spa iu a revolu iei franceze. Unul dintre ei,
C.A. Rosetti credea realizabil în cel mai apropiat viitor o
înfr ire idilic a tuturor oamenilor.”
Iorga
Întreg anul 1998 „na iunea român ” (adic statul) a

s rb torit cei 150 de ani de la revolu ia pa optist . De ce?
Singura explica ie vine din partea demagogiei oficiale.
Adev rata istorie a 48-ului nu ne d nici un motiv pentru a fi
veseli, a a cum se va ar ta.
În deceniul al cincilea al secolului trecut, revolu ia
mondial început în 1789 intr într-o nou etap . „Ciuma
fran uzeasc ” nu mai este r spândit acuma de c tre armatele
de ocupa ie iacobine i napoleoniene, care impuneau
„libertatea, egalitatea, fraternitatea” cu sabia, prin cele mai
s lbatice r zboaie pe care le cunoscuse Europa. 48-ul folose te
o metod mult mai economic i mai eficient : subversiunea,
autoocuparea ideologic i militar de c tre o trup de
40
Florin Stuparu
„comisari ai poporului” recruta i la fa a locului i instrui i la

Paris (mai târziu, la Moscova) unde î i însu esc tehnicile
teroriste i propagandiste ale loviturii de stat i înfiin eaz
viitoarele Guverne „provizorii” ce se vor permanentiza, într-o
form sau alta, pân ast zi.
Obiectivul principal este acum, ca i în vremea lui
Napoleon, înfrângerea celor dou imperii teocratice, Rusia i
Austria, la care se adaug Germania, care, cu toate
„reformele”, se opunea realiz rii „republicii europene
umaniste”, dovedind c nu puteau fi învinse prin mijloace
exclusiv militare i nici prin revolu ii „de sus”, cum încercase
iluminismul în vremea Ecaterinei, a lui Rudolf i a lui
Wilhelm.
Sfânta Rusie, mai ales, era hot rât s opreasc invazia
antihristic , a a cum o f cuse i în 1812, i manifestul arului
Nicolae I din martie 1848 este f r echivoc:
„Après de longues années de paix et de prosperité,
l’Occident de l’Europe a été subitement bouleversé par des
troubles qui menacent de détruire toute autorité légitime et
l’ordre social tout entier.
Prenant leur origine en France: la révolte et l’anarchie
se sont étendues promptement à l’Allemagne et le flot
révolutionnaire, croissant dans la mesure des concessions des
gouvernements a enfin atteint les Etats de nos alliés,
l’ Autriche et la Prussie.
Ne conaissant plus de frein, cette force aveugle menace
aujourd’hui la Russie, que Dieu a confiée a notre garde.
Ici elle trouvera ses bornes.
Fidèle au glorieux exemple de Nos ancetres, invoquant le
secours du Très-Haut, Nous sommes prets à faire face à Nos
ennemies partout où ils se montreront; et fermement unis à
Notre sainte patrie, Nous conduirons Nos peuples à la défense
de l’honneur russe et de l’integrité de Notre territoire. Dieu
est avec nous. Ecoutez peuples de la terre et suivez la voix de
41
Dieu qui est avec nous.” (ACT I/159)
48-ul nu reprezint o singur revolu ie, un eveniment
punctual. Cu toat aparen a megaloman-propagandistic ,
rândurile urm toare exprim o realitate asumat :
„Ziua de 11 iunie 1848 va r mâne o stea str lucitoare
pe firmamentul românesc, c ci strig tul Vrem s tr im prin
noi în ine a ie it atunci limpede i puternic din însu i peptul
poporului român, nu ca strig t de desperare, ci ca strig t de
reînviere; în du it a fost atunci mi carea i, de i cei ce au
stat în capul ei, mult timp au umblat pribegi i persecuta i, dar
s mân a aruncat a purtat roade m noase, strig tul de la
1848 fu reînviat prin Parlamentele legale din 1857; el c p t
fiin prin na iune în 1866 i fu întrecut în consecin e prin
r zboiul independen ei din 1877” (ACT I/VII). (La 1890, când
apare textul, autorii nu tiu c a tept rile lor vor fi satisf cute
dup viitorul prim r zboi mondial.)
48-ul este o mi care ampl ce se întinde pe multe
decenii, suferind transform ri i tactica aceasta a dizolv rii din
interior î i va dovedi deplin eficien a abia odat cu primul
r zboi mondial, când „Sfânta Alian ” va fi sfâr it sf râmat
i antihristul va face pasul decisiv c tre imperiul mondial. I se
mai opune doar o scurt rena tere spiritual , ce va fi lichidat
în uria a confruntare a celui de-al doilea r zboi mondial i anul
1945 va marca un prim „sfâr it al istoriei”.
Pentru a- i atinge colosalele obiective, de la 1848 pân
dup primul r zboi, interna ionalismul ateu speculeaz
infailibil na ionalismul legitim al popoarelor aflate în puterea
sau sub influen a monarhiilor imperiale, stimulând, organizând
i finan ând „revolu ii de eliberare de sub jugul despotismului,
în numele dreptului sfânt la autodeterminare”. În acest
interval na ionalismul este o atitudine „umanist ”, „pozitiv ”,
pentru c pulverizeaz ce mai r m sese din
„interna ionalismul” cre tin. Dup 1920, termenul începe s
capete sens tot mai sumbru, pentru c amenin
42
Florin Stuparu
„ecumenismul” ateu. (De la iacobini, Napoleon, Lenin, Stalin

i pân la campaniile N.A.T.O., armatele revolu ionare vor tot
„elibera” popoarele „mici i persecutate”, anexându-le
ideologic, militar i economic în interes propriu). Despre acest
na ionalism, termen inventat de revolu ia francez i adaptat
apoi de iluminismul german, „na ionalism” promovat în
numele unei idei universalist-atee, voi tot vorbi pe parcurs,
pentru c este un alt „feti lingvistic” ce încurc toate
comentariile i face istoria noastr de neîn eles.
Printre rile folosite ca mas de manevr împotriva
„tiraniei” imperiale, Principatele au un loc cu totul aparte, din
mai multe motive.
În primul rând, ca întotdeauna, din cauza importan ei lor
strategice. rile Române au rol esen ial în jocul dintre cele
trei imperii care î i disput cucerirea sau m car dominarea
„Bizan ului”, reducându-se de fapt întreaga „chestiune
oriental ”.
Trebuie în eles c înainte de a fi centru de putere
geopolitic i economic , Constantinopolul, i nu Roma, este
centrul spiritual european al cre tinismului i cucerirea lui
înseamn dominarea religioas a lumii. Astfel ru ii vor s - i
încoroneze arul ca „bazileu” de drept, ei considerându-se
mo tenitorii Imperiului Ortodox. Austriecii, la rândul lor,
urm resc refacerea Sfântului Imperiu în form catolic . În
fine, „Fran a” (adic interna ionala atee) vrea i ea s
reconstituie imperiul roman p gân, tiind de la Bonaparte, c
aici trebuie fundat capitala statului s u mondial. În aceast
confruntare Principatele aveau misiunea de a stopa avântul
rusesc i de a între ine nesiguran a în Austria prin „bomba cu
efect întârziat” din Ardeal. De asemenea, ele erau baza pentru
opera ii militare i pentru organizarea de comploturi în toat
Europa sud-estic .
Ru ii, la rândul lor, ca întotdeauna, în elegeau prea bine
c erau singuri i nu se puteau ap ra decât p strând
43
Principatele sub controlul lor, pentru a- i proteja flancul vestic,
cel vulnerabil.
Pericolele crizei ce amenin ordinele so ial în Europa
preocup cu tot adinsul mintea Augustului nostru Domnitor pe
când radicalismul triumf -n Elve ia, pe când în Italia
principiul monarhic e foarte cutreerat, pe când în Fran a o
iute catastrof înal republica peste ruinele tronului de Iulie,
pe când înfierbântarea revolu ionar str bate în Germania cu
repejune duc toare la r t cire, Împ ratul trebuie s - i arunce
privirea mai mult decât oricând alt dat asupra intereselor
de lini te i singur tate, pe care Rusia prin a sa pus ciune este
mai cu deosebire chemat a o ap ra. (ACT I/168)
Principatele de la Dun re se in a anumit de aceast
categorie; ele sunt puse sub nemijlocita protec ie a Rusiei, i
aceast protec ie noi suntem hot râ i a o aplica cu o manier
str b t toare. Deci oricare va putea fi aiurea rezultatul
orcanului revolu ionar Împ ratului este determinat a nu suferi
ca anarhia s p trund în partea aceasta celor doi Principi cu
cea mai apropriat manier (Nota Comitetului de Nesselrode,
Cancelarul Rusiei, c tre Consulul general din Principate, de
Kotzebue în ACT I/169).
Pe de alt parte, rile române ti sunt însele un centru
religios de o extraordinar importan , pentru c de la
cucerirea Constantinopolului ele reprezint Bizan ul.
Cu toat recunoa terea politic a vasalit ii sale,
domnul rilor române ti se bucur îns pân foarte târziu de
toate drepturile care, dup no iunea veche i nou roman ,
adic bizantino-slav , formeaz imperiul. În biseric , domnul
român, care a r mas în orientul supus de p gâni singurul
st pânitor cre tin împodobit cu coroan i sceptru, este primit
cu onorurile ce se d deau odinioar împ ra ilor
dreptcredincio i din R s rit (IOR 1/380).
Aceast misiune hristoforic a României se accentueaz
în secolul 18 i la începutul secolului 19, odat cu
44
Florin Stuparu
protestantizarea bisericilor rus i greceasc , încât cele dou

mici provincii, „primitive”, „turcite”, devin extrem de
puternice i de bogate spiritual, având cele mai multe m n stiri
din lume, dac lu m în seam „proprietatea” asupra Sfântului
Munte Athos, i fiind refugiul tuturor monahilor persecuta i de
ofensiva protestant i catolic . În consecin , presiunea
revolu ionar va fi aici mai puternic decât oriunde.
En 1792 c’était sur les bordes du Rhin que se
rencontraient les armées de la Republique française et des
Souverains coalisés ; le champ de la bataille est aujourd’hui
dans la partie orientale de l’Europe ; c’est sur les rives du
Danube que les deux principes se trouvent en présence. Ainsi
la liberté a recelé de trois cents lieues des frontières
(Scrisoarea unui român despre situa iunea Românilor din
Orientul Europei. În ACT I/245).
Ceea ce desemna Principatele ca victime sigure ale
revolu iei este starea lor de descompunere intern i completa
dependen extern la care ajunseser în cele dou secole
precedente, ca urmare a continuelor invazii, devast ri, pustiiri,
jafuri ale campaniilor militare sus inute de „protectorii” afla i
în r zboi pe acest „p mânt al nim nui”, la toate acestea
ad ugându-se ac iunea dizolvant a ideologiei iluministe,
venit odat cu ocupan ii str ini.
Eroarea tradi iei începuse, ca în toat Europa, înc din
secolul 17, i chiar mai înainte.
Cauza direct a fost falimentul Imperiului Otoman care a
antrenat, firesc, pe acela al hinterland-ului.
Transformarea spre lumea modern , în secolul 16, s-a
produs sub presiunea unui factor extern, domina ia otoman ,
care, prin exigen ele ei economice, a supus r nimea la o
povar mult peste puterile ei. Obi nuit cu un schimb
elementar de produse, lipsit de lichidit i monetare,
r nimea s-a g sit dezarmat fa de asaltul fiscal al statului
pentru plata tributului. (IOR 2/424)
45
Ap sarea pe care uria ul în agonie o exercita asupra
popoarelor pe care le exploata era imens , principatele
ajungând la un moment dat s între in singure întreaga
împ r ie.
Situa ia aceasta a dus la alterarea structurii sociale, care
era una func ional , dup formula încet enit de Dumezil:
oratores, bellatores, laboratores categorii la care se adaug ,
acea supraordonat a monarhului autocrat, în cazul nostru
domnul.
Începând cu domnul, care recunoa te pe vecinul de la
sud st pân i e înzestrat de acesta cu o putere aproape deplin
asupra supu ilor s i, i pân jos la ran, care la început
pl te te noile d ri cu rodul muncii, apoi cu trupul i cu
demnitatea i libertatea sa omeneasc , nimic nu mai seam n
cu trecutul (IOR 1/355).
Este greu de în eles din perspectiva noastr anarho-
democratic ce înseamn un asemenea sistem interrela ionar,
în care fiecare func ie are un rol esen ial, la fel ca în orice
organism viu. Astfel, p strând analogia, laboratorii rustici,
„talpa rii” asigurau subzisten a material , belatorii, bra ele
înarmate ale ierarhiei r zboinice, luptau cu predatorii externi,
iar preo imea, „inima” rug toare prin leg tura permanent cu
planul absolutului, conferea existen ei „lume ti”, ac iunilor
istorice practice, sens i valoare. Toate aceste „m dulare”
conlucr toare, erau coordonate de c tre domn, „cap” al
Statului i al Bisericii, persoan unic ce ac iona prin mandat
divino-uman.
Orice perturbare a uneia dintre func ii avea s duc la
dezechilibrul întregului organism. Asta s-a întâmplat când
func ia conduc toare a început s se atrofieze. În Moldova,
vechea boierime p mântean disp ru de la curte i din slujbe
i dreg torii înc din zilele lui Petru Rare . Boierii se
retraser pe la mo iile lor i c zur aproape pe treapta
r nimii (IOR/432).
46
Florin Stuparu
Retragerea „belatorilor” ce fac loc administratorilor-

exploatatori (ciocoilor) duce la schimbarea întregii structuri a
statului organic.
Consecin a imediat este c func ia lucr toare este
afectat i r nimea, lipsit de aici înainte de ap rare, intr în
lunga, nesfâr ita înc , faz de extinc ie.
În locul statului alc tuit din rani liberi, care lupt
împotriva oric ror înc lc tori peste mo ia mare sau mic
mo tenit de la str mo i, apare ca urma nevrednic statul fixat
al c rui singur scop este s adune bani / sume incalculabile
pentru via a luxoas a st pânilor str ini din Constantinopol
(IOR 1/355). Nu e de mirare c acela care înc de mai înainte
abia putea s poarte pe umerii s i osteni i sarcinile rii, se
pr bu e te acum sub ap sarea unei mari împ r ii, a unei
împ r ii putrede, luxoase (IOR 1/420). Statul cerea prea
mult; statul str in, ale c rui interese le reprezenta domnul,
care ap rea tot mai mult ca un str in (IOR 1/505). De toate
acestea erau vinova i boierii (deveni i administratori ai unui
stat str in). / Ei r piser ranului averea, libertatea i toate
drepturile. / Înc din a doua jum tate a veacului al 17-lea
uitaser aproape cu totul s mai lupte (IOR 1/507).
Pân în a doua jum tate a secolului 18 rile române ti
au avut asigurat, cel pu in teoretic, dreptul la existen , fiind
ocrotite într-o oarecare m sur de suzeranul otoman care le
exploata în folos propriu. Chiar dac nu mai erau
independente, ele î i p strau suveranitatea intern i aveau un
statut interna ional definit.
Odat cu sl birea puterii turce ti, vasalii î i pierd
condi ia de ri i devin unit i teritoriale „vacante”, simple
elemente de calcul politic pentru puterile r mase în conflict:
Rusia, Austria i Fran a revolu ionar .
Împ ratul Iosif, de pild , croise, împreun cu
împ r teasa Ecaterina (un alt monarh „luminat”), planuri cu
vederi enorm de îndep rtate. Printr-un r zboi comun trebuia
47
s se înfiin eze un regat al Daciei neogrece ti pentru arhiduci
austrieci i pentru fo tii favori i ai Cur ii ruse ti. / Potemkin
urma s fie noul rege al Daciei (IOR/521).
În aceste condi ii singura solu ie a supravie uirii
Principatelor p rea a fi aflarea unui nou suzeran sau chiar
anexarea. În preajma P cii de la Kuciuc-Kainargi (1774), care
d dea dreptul ru ilor de a interveni în folosul cre tinilor
subjuga i i de a pune consuli în locurile ce le vor pl cea /
boierii moldoveni i munteni merser la Petersburg în 1770,
dorind încorporarea la împ r ia ruseasc , cerând garan ii
ru inoase. / Muntenii începuser cu dorin a ca „ ara noastr
s fie unit cu celelalte provincii pe care le st pâne te
atotputernica Rusie”. / Ei cerur legi ruse ti, judec tori ru i i
ierarhie bisericeasc rus , adic suprema ia sinoadelor
ruse ti. / Când v zur c ru ii vor r mâne suzeranii rii, se
gândir la o unire cu f râmi atul stat polon, sau chiar la o
cârmuire proprie sub suzeranitatea Por ii, dar sub ocrotirea
Rusiei, Austriei i întâmpl tor i a Prusiei (IOR 1/514). / Al i
boieri ar fi fost bucuro i dac patria lor ar fi fost anexat de
Austria (IOR 1/516).
Expansiunea mondial a revolu iei, prin Napoleon,
sl be te i mai mult pozi ia Principatelor.
Era epoca împ r irii rilor, epoca în care ri i
popoare se vindeau în mas , i, în romanticele planuri ale lui
Napoleon, ca i în cele real politice ale Ecaterinei, care
n zuia la o împ r ire a împ r iei turce ti, principatele jucau
un rol însemnat. / În 1809 Napoleon / pomeni despre anexarea
de c tre Rusia a ambelor principate / cedate / apoi de ar
austriecilor, cu binecuvântarea împ ratului francezilor (IOR
1/517).
În r zboiul continuu dintre Fran a (prin intermediul
Turciei, pe care o între ine artificial tocmai în acest scop)
Rusia, Austria, Moldova i ara Româneasc sunt ri de
compensa ie.
48
Florin Stuparu
La începutul secolului trecut, odat cu Regulamentul,

rile române ti nu mai au un stat propriu, iar statutul lor
interna ional este mai r u decât acela al popoarelor integrate
într-un imperiu. Ele sunt vasale Por ii i protectorate ale Rusiei
(de fapt, gubernii), sub supravegherea „Puterilor”. Impunerea
Regulamentului reprezint un eveniment capital în istoria
viitoarei Românii. El marcheaz momentul pierderii
suveranit ii interne, pe care nu o vom mai c p ta niciodat .
De acum încolo ne vor fi impuse, mai mult sau mai pu in
brutal, exclusiv legi str ine, prin mijlocirea unor guverne
„na ionale” fantom , manevrate de centrele de putere
mondial .
Ca s pricepem înjosirea cuprins în aceasta (în
impunerea Regulamentului) trebuie s ne gândim c turcii în
poruncile i privilegiile lor nu se amestecaser niciodat în
chestiuni pur l untrice. / Abia acum, la începutul epocii de
cultur glorificate de cei interesa i, românimea de la Dun re
î i pierdu i ultimul drept care-i mai r m sese, acela de a- i
da singur legi, bune sau rele, asiatice sau europene
(IOR/586) (Inten ia „civilizatoare” nu poate fi pus la
îndoial . Autorul / Regulamentul / generalul Pavel Kiseleff era
/ mai mult francez decât rus, mai mult european „filosof” în
sensul veacului al 18-lea decât împuternicit militar –
IOR/586).
Este de la sine în eles c în aceste condi ii, încheierea
unui act de vasalitate fa de un suzeran nu numai îndep rtat
dar i „generos” pân la „sacrificiu dezinteresat”, a adar
închinarea rilor c tre Fran a, apare drept solu ia
providen ial .
Cel mai bun lucru li se p rea conduc torilor s
modeleze România actual dup felul cum î i închipuiau o
Fran viitoare. / Pu inii care erau de alt p rere,
cunosc torii rii, care sim eau sau tiau c niciodat un
popor nu- i poate împrumuta bazele vie ii sale i nici nu poate
49
s se dezvolte nearmonic / se retraser sau t ceau (IOR/655).
Tot ceea ce ni se cerea în schimbul „mântuirii” era s ne
tr d m istoria, i din martiri ai lui Hristos, a C rui armat de
linia întâi fusesem, s devenim martiri ai „libert ii”,
înrolându-ne în armata celuilalt:
Nous sommes donc le premier martire de la liberté ;
nous sommes les enemies nés de la seule puissance de
l’Europe, qui ait osé elever une voix menaçante devant le
mouvement liberal de l’Europe, Rusia ; nous sommes les
santinelles avancées de la régeneration sociale.
Permettez nous de vous dire, votre cause est la nôtre, et
en eclairant l’opinion sur cette question, vous aurez une fois
de plus, Monsenieur le Redacteur, bien merite de la France et
de la liberté.(Din scrisoarea unui român despre situa iunea
românilor din Orientul Europei în ACT 1/246).
În afara ocupa iilor militare, rile române ti sunt supuse
tot mai mult unor invazii ideologice, prin propagarea ideilor
„marii revolu ii”, ce se extinde pentru eliberarea R s ritului,
înfl c rând imagina ia patrio ilor „na ionali ti”.
Sub puternica impresie a mi c rii de reform care
cuprinsese toat Europa, sub înrâurirea spiritului apusean,
care p trunsese prin secretarii francezi ai domnilor, prin
medici nem i, prin industria ii i negustorii apuseni imigra i /
i care încet eniser idealul filantropiei, precum i sub
înrâurirea noilor, spiritualelor, a â toarelor scrieri,
gândurile din 1774 ap rur acum i mai clare. / Persoanele
conduc toare din Muntenia / cutezau acum a se gândi chiar la
o „na iune român ”, pe temeiul cercet rilor istorice (IOR
1/523).
Pe lâng tinerii pleca i la „studii”, boierii în i i c l toresc
la Paris ca s vad str lucirea tân rului imperiu universal.
Lunga i des repetata edere a ofi erilor ru i i austrieci în
timpul nesfâr itelor, aproape neîntreruptelor r zboaie contra
Turciei / erau tot atât de vinovate de aceast mare schimbare,
50
Florin Stuparu
pe cât i r spândirea fatal a noului spirit, înceata dar sigura

cucerire a Orientului de c tre Apus (IOR 1/566). Din
str in tate se întoarser cu to ii / cu vestea îmbucur toare a
unei apropiate mari prefaceri, prin care toate popoarele vor fi
sc pate din lan urile l untrice i externe (IOR 1/566).
A a se explic faptul c autorit ile statului, domnitorul i
Divanurile, p trunse ele însele de spiritul schimb rilor
iluministe, nu numai c nu se opun decât formal nenum ratelor
conspira ii ale partidei zise „na ionale”, dar joac rol de
mecena al ideilor noi.
Sturza crease la Academia Mih ilean prima coal înalt
laic din Moldova i cheam ca dasc l la aceast Universitate
moldav pe Ion Ghica, Mihail Kog lniceanu i mul i al ii.
Idolatria fa de Fran a „mesianic ” era de atunci atât de
grotesc de mare încât Bibescu ajunse a voi s întemeieze la
Bucure ti un Colegiu francez (IOR 1/585). Numero i profesori
str ini, mai mult francezi / pe care îi cheam Bibescu, nu
putur lupta cu curentul na ional românesc / i planul acestui
domn de a face coala cu totul francez / r mase neîmplinit
(IOR 1/586).
Încerc rile de parodiere a „marii revolu ii” începuser în
anii ’20 prin proiectul din Constitu ia c rvun reasc a lui
Ioni T utu pe care Lovinescu l-a socotit adev ratul act
politic al revolu iei franceze de la noi, / leg tura dintre ideile
c rvunarilor i acelea ale revolu iei franceze fiind evident
pentru oricine compar unele articole ale proiectului cu
Declara ia drepturilor omului (MAN/169).
Pân la 1848 acestui proiect i-au urmat alte manifeste,
dintre care m voi opri la dou , din 1840, care mi se par
semnificative pentru toat istoria româneasc viitoare.
Este vorba de binecunoscuta Introduc ie a Daciei literare
i de Constitu ia elaborat de societatea secret condus de
Mitic Filipescu, program al încerc rii de lovitur de stat
pentru care va fi închis (la m n stire!) i minorul Nicolae
51
B lcescu, ce î i va face astfel intrarea în istorie.
Introduc ia este prezentat peste tot ca program al
pa optismului i al romantismului românesc, fiind v zut pân
ast zi ca reper al curentului „autohtonist”. S vedem în ce
m sur aceste locuri comune ale manualelor colare sunt i
adev rate.
În primul rând, documentul fondator al Daciei literare este
doar o parte a programului pa optist, i anume aceea cultural ,
singura ce putea trece de cenzura regulamentar . Pentru a
ob ine un program complet trebuie ad ugat jum tatea
politic , proiectul de constitu ie al conspiratorilor din rândul
c rora, în acela i num r al revistei, Gr. Alexandrescu publica
poemul 1840.
Constitu ia „societ ii” lui Mitic Filipescu prevedea
egalitatea tuturor cet enilor, desfiin area rangurilor i a
privilegiilor, libertatea persoanei, armat revolu ionar , toate
într-un sistem republican-democratic. Preluarea puterii urma
s se produc printr-o r scoal sus inut militar.
Reunind cele dou texte, vedem c întregul sufer de o
aparent contradic ie intern : programul politic, de pur
inspira ie iluminist-radical , pare a nu consuna cu acela
cultural, „reac ionar” la prima vedere.
Schizoidia congenital a revolu iei române ti, care trebuia
s fie fundat pe „tradi ie” (?), având deci, cel pu in în anumite
puncte aspectul unei restaura ii (!), are cauze binecuvântate.
Fiind o revolu ie burghez într-o ar lipsit de burghezie, ea
era cu necesitate f cut în numele ranilor. Pe de alt parte,
având aparen a unei mi c ri de eliberare de sub domina ia
fanariot (de i domnii erau p mânteni), turc i rus ,
proiectata lovitur î i c uta legitimitatea i modelele în trecutul
voievodal. În consecin , folclorul i trecutul eroic vor fi
constantele propagandei revolu ionare de modernizare pân în
cea din urm faz a revolu iei, aceea a comunismului
ceau escian.
52
Florin Stuparu
De fapt, am mai spus-o, pentru orice revolu ie, un anumit

tip de recurs la trecut este absolut necesar, indiferent de
condi iile concrete din fiecare ar , în încercarea de a aboli
istoria cre tin . Pe de alt parte, istorismul, c utarea obsedat a
„originilor”, a „formelor primare”, altele decât cele biblice,
este o consecin inevitabil a mitului evolu ionist.
De aceea iluminismul i produsele sale sunt interesate de
„primitivi”, de „s lbatici”, de to i „neevolua ii” care nu au
parvenit la „civiliza ie” prin „cultur ”, prin efort ra ional
autonom. În aceast stare „larvar ” se afl mare parte a
omenirii, de la papua i pân la popula iile rurale europene,
adic to i „ne-europenii”, i ei sunt susceptibili de a oferi
informa ii despre originile institu iilor, limbajului i
comportamentului uman, cu alte cuvinte despre felul în care
„experien a social a determinat apari ia con tiin ei”,
ajungându-se la „homo sapiens”. (Absurditatea preexisten ei
experien ei nu a inventat-o Marx. Marxismul a ap rut mult
înaintea „iluminatului” Karl Monderchai.)
Dac ilumini tii francezi, „romani” moderni au fost
preocupa i de „barbarii exotici”, iluminismul german,
concurent la un moment dat, prin curentul sturm-ist i prin
romantismul propriu-zis s-a interesat de „primitivii”
autohtoni, ranii, care formau marea majoritate a locuitorilor
continentului. A a apar „folcloristica” i etnografia, din
încercarea unora ca Herder de a descoperi „izvorul”
limbajului, al literaturii i al artei, care cu prospe imea sa naiv-
primitiv ar fi dus la revigorarea literaturii „civiliza iei”.
Germanii au motiv particular de a investiga arhaicitatea
p strat în forme populare. Ei nu sunt mo tenitorii greco-
romanilor a a cum e cazul „latinilor”, adic vorbitorilor unui
idiom neo-romanic. De aceea racordul lor cu precre tinismul
se face referitor la mitologia german , ale c rei urme sunt
c utate în cultura popular . (De la Herder la Hitler, germanii s-
au c utat într-un trecut walhalic, din care fuseser exila i de
53
cre tinism). A a a ap rut na ionalismul german, p gân, care a
înlocuit orgoliul de a fi na ia aleas pentru a ap ra i spori
Imperiul Papal.
A sosit momentul s încerc m l murirea istoriei acestui
cuvânt-feti – „na ional” – i a familiei sale. În cadrele
ideologice ale Revolu iei franceze, care îl pune în circula ie,
conceptul de na iune este subordonat unei anumite forme
statale, republica umanist-democratic . Aceasta la rândul ei
fiind expresia unui „contract” încheiat de un num r oarecare
de persoane care ader la Declara ia dreptului i cet eanului.
„Na iunea” ar fi a adar actualizarea concret a „republicii
ideale”, cuprinzând „poporul”, adic doar „starea a treia”,
rezident, prin hazard, pe un anumit teritoriu delimitat istoric.
Sieyes (1789) a ar tat importan a st rii a treia la sfâr itul
Vechiului Regim în celebra bro ur : Qu’est-ce que le Tiers
Etat? La aceast întrebare el r spunde: Este totul. În primul
capitol el demonstreaz c starea a treia este o na iune
des vâr it . „Nobilimea nu face parte din orânduirea
social ”. i Sieyes încheie: starea a treia cuprinde a adar tot
ce alc tuie te na iunea; iar tot ceea ce nu face parte din
starea a treia nu poate fi privit ca f când parte din na iune
(SOB/27).
Dup cum se vede, în aceast accep iune, termenul este
atât de deformat, încât nici nu are leg tur cu referentul pe
care îl desemneaz etimologic: natio=neam, ras ... Criteriul
etnic de identificare este înlocuit printr-unul ideologic-politic,
cet enia, i „na iune” ajunge s însemne „suma celor n scu i
întru revolu ie”. (O asemenea interpretare contorsionat a lui
natio, nativus (n scut, înn scut) se impunea i din motive
obiective, c ci regicidul din anul 1792 însemnase distrugerea
principiului unificator, monarhia cre tin , care inea laolalt
conglomeratul eterogen de popoare ce p strase, dup 1000 de
ani de istorie comun puternice particularisme. Singura cale de
a împiedica pulverizarea Fran ei era identificarea „cet eniei”
54
Florin Stuparu
cu „na iunea”).
Republica umanist universal nu poate lucra cu termeni
care implic etnicul, decât cu mare b gare de seam , trebuind
s inventeze ceva care s însemne, simultan, i „autohton” i
„cosmopolit”.
În interior, „na ionalismul” este cosmopolit, pentru c
urm re te s legitimeze ac iunea uzurpatoare a unei clase f r
func ie de conducere, burghezia, format , în partea ei cea mai
puternic , din reprezentan ii unei na ii apatride, care
manevreaz masele, compus de asemenea din alogeni, fie
autohtoni f r con tiin etnic .
În exterior, na ionalismului i se atribuie un sens etnic,
pentru a desprinde, cum spuneam, popoarele lipsite de
autonomie i a le ata a imperiului democratic. i sub acest
aspect revolu ia imit antichitatea, i nu degeaba codul juridic
modern este copiat dup cel roman. Calitatea de „francez” se
traduce prin „supus al republicii franceze”, a a cum „roman”
putea fi, la un moment dat, orice nativ barbar care dobândise
statutul de cet ean prin servicii aduse institu iei abstracte a
statului.
Iluminismul german fundamenteaz conceptul unui
na ionalism coerent etimologic i aparent întemeiat pe realit i.
Pentru ei, „na iune” înseamn chiar na ie, totalitatea
descenden ilor unor str mo i originari, care locuiesc un
teritoriu comun, alc tuind un complex socio-cultural i natural
având tr s turi particulare discernabile, altfel spus, un
„specific” propriu. Defini ia aceasta ar fi corect dac nu ar fi
incomplet i antitradi ional , oricât ar p rea de paradoxal.
C ci, herderianismul, cum spuneam, descoper „na ia”
având ca model trecutul mitic precre tin, ceea ce înseamn
negarea acumul rilor, a întregii dezvolt ri care au transformat
fondul originar p gân. Rede teptarea artificial a unei
experien e istorice consumate este o utopie anti-istoric .
(Erezia protestant procedase la fel atunci când a refuzat
55
predania, crezând c astfel ap r puritatea cre tinismului.
Ilumini tii nu fac decât s urmeze drumul deschis de
„reformatorii” Bisericii).
Adev rata formul a na ionalismului ar trebui s reuneasc
principiul etnic, principiul teritorial în eles ca apartenen la un
spa iu con-natural (autohtonia) i principiul spiritual,
supraordonat, tradi ia cre tin .
„Confruntarea” dintre cele dou tipuri de pseudo-
na ionalism, copiate simultan de revolu ionarii moldo-valahi
va face substan a istoriei române ti timp de vreo 80 de ani.
Formula „na ionalismului” f r na ionalitate va fi urmat de
munteni, liberali, fanatici francofili i va orienta decisiv via a
politic i social . Pentru a- i justifica preten iile de st pânire
asupra „vechii Dacii”, „groco-bulg rimea” dâmbovi ean a
fost obligat s se declare „nepoata lui Traian”, uzând de
aceast monumental batjocur a „na ionalismului-
cosmopolit”.
În general, moldovenii, proprietari rurali i infinit mai
instrui i decât fl mânzii mahalagii „ro ii” semialfabetiza i,
tind c tre modelul german ap rând drept „conservatori”,
„tradi ionali ti”, „reac ionari”. Tocmai pentru instruc ia lor
mai serioas , scrupule morale i intelectuale îi vor împiedica
s ajung la putere i ei vor trebui s se mul umeasc cu rolul
de administratori ai culturii „na ionale”.
În realitate cele dou curente sunt complementare.
Lucrarea, acum când este universal , trebuie s ne silim i
mai mult s fie una i aceea i în familia român (Rosetti
ROS/392). Revolu ia, indiferent de orient rile ei în aparen
contradictorii, este unitar prin obiectivul: apari ia, în urma
incendiului universal purificator, a omului autonom. „Social
sau na ional , spune Rosetti, revolu ia pretutindeni, de i sub
felurite haine, este tot aceea, adic : suspinul suferin elor
adunate de veacuri i care se prefac în lave arzânde dar
mântuitoare” (ROS/248).
56
Florin Stuparu
De aceea analiza fenomenului ’48 sfideaz clasific rile. Nu

putem vorbi decât cu totul conven ional despre o direc ie
„progresist ” i una „tradi ionalist ”, din moment ce avem
de-a face cu ni te rudimente ideologice eclectice amalgamate
confuz colportate de scriitori-comisari care, dincolo de
prejudec i stilistice, sunt i „clasici” i „romantici”. Mult
mai târziu, dup ce va fi preluat puterea, prin anii ’80,
’48-ismul afl timp i pentru construc ii teoretice i se
constituie în cluburi, dup criterii „politico-filozofice”
niciodat precizate. Aa apar „partide” bizare,
conservator-liberale (?), cum e cel al „junimii”, sau liberal
conservatoare (takismul). Dincolo de „polemicile” electorale
sus inute cu mijloacele cele mai contondente, tandemul
revolu ionar a func ionat perfect, opozi ia „conservatoare”, în
rarele perioade când a guvernat, nef când altceva decât s
continue politica „adversarului”, consolidând m surile luate
de ro ii, judecate ini ial ca „distructive” i „antina ionale”.
Se tot vorbe te despre o fericit , de i ridicol , „sintez ” a
acestei perioade care, în termenii teoriei literare ar fi aceea
dintre „romantism” i „clasicism”. Nu este nici o sintez , ci o
gallimatie ideologic preluat mecanic. Atmosfera anilor ’40
ai secolului trecut este un amestec de entuziasm i de decep ie,
de europenism crepuscular i de na ionalism incipient, de
interna ional masonic i de spirit cazonier (MAN/168).
Acesta este contextul în care apare „spiritul critic” al
„sturmi tilor” de la Dacia literar : Kog lniceanu, Alecsandri,
Russo, sus in torii unei teorii a „originalit ii” copiate
(delicioas ironie inevitabil ) mot cu mot din scrierile lui
Herder, care vor alimenta întreg „autohtonismul” revolu ionar,
trecând prin Junimea i sfâr ind cu s m n torismul, într-o
anumit parte a sa.
Introduc ia din 1840, comb tând „duhul nefast al
imita iunii”, deschide o lung i o ioas fals polemic ,
continuat de toate genera iile urm toare pân la noi. Este
57
vorba despre discu ia asupra preceden ei „fondului”, respectiv
a „formei” în via a socio-cultural , teorie care ar desp r i net
cele dou direc ii: liberalo-progresist i conservatoare.
Primii „lovinescieni”, începând cu un Heliade („Scrie i,
b ie i, orice, dar scrie i!”), sus in un formalism absolut,
aceasta fiind caracteristica prim a ideologiilor, a a cum
ar tam în introducere. Idealismul revolu ionar nutre te un
dispre suveran fa de realit i, pe care vrea s le modeleze cu
orice pre dup un ablon abstract. Este i aici implicat o
atitudine magic , ce presupune credin a c forma ideal
imaginat de om, asemeni Cuvântului dumnezeiesc, va crea,
mai devreme sau mai târziu, un „fond”, un obiect „concret”.
Cei de-ai doilea, „maiorescienii”, cum e Kog lniceanu în
literatur (în tot, de fapt, Kog lniceanu fiind liberal-
conservator (?), iar Maiorescu, conservator-liberal (!).), cei din
urm , spuneam, insist asupra unei revolu ii „treptate”, dând
timp realit ilor s creasc , justificând noile „forme”.
L sând la o parte deosebirile în privin a ritmului
„înnoirilor”, cele dou pozi ii sunt coincidente în esen i se
afl doar într-un conflict „formal”. C ci în ce const „fondul
chestiunii”? În presupozi ia, cu valoare de adev r absolut, c
omul modern occidental i „civiliza ia” pe care a creat-o
reprezint des vâr irea evolu iei universale i c acest proces
„firesc” este oricum inevitabil pentru toate comunit ile
omene ti, revolu ia nef când decât s gr beasc aceast
„fericit ” fatalitate. Prin acest sofism, imperialismul
revolu ionar pustiitor î i justific crimele de propor ii
împotriva culturilor i civiliza iilor pe care le distruge în
numele „progresului”. Astfel încât, diferen a între
revolu ionarii „liberali” i cei „conservatori” se reduce la
adoptarea unui „fond” str in în „formele” originare i,
respectiv, la travestirea ideilor în forme „autohtone”.
Dar indiferent prin ce mijloace ar fi f cut revolu ia, ea
duce la alienare, pentru c , oriunde i oricând, este un proces
58
Florin Stuparu
pseudomorfotic. De dou sute i mai bine de ani, popoarele

lumii sunt supuse acestei pseudomorfoze care le-a alterat
identitatea pân la desfigurare. Or, pierderea identit ii
înseamn desfigurare, c ci orice lucru este ceea ce este, nu se
poate transforma decât cu pre ul dispari iei.
Adev rul este c , pentru a avea anse de succes, revolu ia
trebuie s ajung la un compromis cu tradi ia pe care
urm re te s o desfiin eze, mai ales în rile „subdezvoltate”,
exclusiv agrare din Europa oriental .
Pentru ’48-i tii r s riteni, crearea unei culturi „na ionale”
era un imperativ din cel pu in dou motive. În primul rând,
trebuia s dovedim „Europei” c nu suntem „s lbaticii” care
ne credea, c suntem ap i s primim „lumina” civiliza iei.
Pentru c nu oricine era îndrept it s aspire la statutul de
„na iune liber ” a „Europei unite” i, mai ales la pozi ia
privilegiat de membru al „rasei latine”, gint aleas , f cut
s conduc lumea în paradis. „Scrie i, b ie i, orice, dar
scrie i!” este imperativul care condi ioneaz admiterea noastr
în clubul latin, al turi de „mama Roma” i „sora Fran a”.
Concuren a era mare în acele timpuri, ca i ast zi, i aveam de
luptat cu candida i ce ne contestau drepturile istorice. De aceea
românii au fost cei mai înver una i filofrancezi i au
suprasolicitat obedien a fa de „sora mai mare” într-un mod
inimaginabil de dezgust tor. (Am f cut dou r zboaie,
declarând c ar fi fost preferabil pieirea României aceleia a
„binef c toarei” noastre.)
Pe de alt parte, revolu ia se face prin „demagogie”, iar
aceasta are nevoie de un mijloc de propagare: „cultura”, adic
literatura în sens larg. Pentru a fi accesibil i eficient ,
literatura propagandistic are nevoie de aparen a
autohtonismului. O literatur de sine st t toare, care, ca
form s se sprijine pe forma veche, popular , i în cuprins s
se pun în slujba noilor idealuri politice, aceasta este dorin a
lor (IOR/588).
59
O alt realitate care s fi putut funda cultura laic , în afara
aceleia rurale, nu exista i încerc rile de „îmburghezire”
precoce a produc iilor au dus la monstruozit i literare,
monumente de absurd macabre în artificialitatea lor ridicol .
„Autohtonismul” revolu ionar inaugurat de Dacia literar s-a
limitat, cum era i firesc, la un program estetic ce avea rolul de
a escamota valoarea „ruralismului” ca punct de plecare al
adev ratei rena teri române ti, ceea ce ar fi presupus
reorganizarea întregii societ i pe temeiurile tradi iei. Or,
pseudo-autohtonismul are o perspectiv contrar , ruralitatea
fiind v zut ca o faz a infantilit ii culturale, pre ioas prin
fr gezimea poetic a manifest rilor sale „artistice” i prin
informa iile istorice vii pe care le poart despre o etap a
evolu iei umane, dar sugestiile pe care ni le poate oferi se
opresc aici. Omul premodern, ranul în cazul nostru, nu a
ajuns la maturitatea spiritual , nu a dep it gândirea simbolic ,
neavând acces la aceea conceptual . i dac el poate s inspire
prin metaforele sale naive limbajul nostru uscat de excesele
lucidit ii, noi suntem datori s îl emancip m la statutul de om
„civilizat”, „om întreg”, printr-o educa ie pozitiv i prin
întregul sistem de organizare a vie ii sociale moderne.
Acest construct fantastic, „ ranul” ’48-ist, fermec tor
prin inocen a lui p gân , venerabil pentru c este
contemporanul str bunului Traian, va obtura pân ast zi
adev ratul chip al ranului român, fiind la fel de nociv pentru
perceperea tradi iei ca i pozi ia declarat ostil a
„modernismului” agresiv. i poate chiar mai nociv, pentru c ,
imaginea ranului român „p gân”, „supersti ios” i „creator
genial de folclor” are prestigiu „ tiin ific”, greu de comb tut,
al unei întregi coli de etnografie.
Dac înainte de 1848 ara româneasc nu mai însemna
nimic ca stat iar administratorii s i erau str ini, ea era înc o
ar , chiar în situa ia în care unele din func iile sociale
specifice se atrofiaz considerabil, din dispari ia boierimii
60
Florin Stuparu
lupt toare. Acest proces nu este înc , teoretic, atât de

catastrofal pe cât pare. r nimea, ruinat , sl bit biologic, e
adev rat, împreun cu preo ii, putea oricând s produc o nou
„clas ” conduc toare, ca de atâtea ori, oriunde, în trecut,
atunci când ierarhia r zboinic se întâmpla s fie decimat în
lupt . Statul str in fiscal, oricât de brutal ar fi exploatat
resursele umane era neutru în privin a modului de a fi în lume
al supu ilor s i.
Statul umanist revolu ionar, care continu înc mai
sângeros politica de exploatare fiscal , urm re te pe lâng
aceasta infinit mai mult; el se dore te st pân nu numai pe
munca i pe energia supu ilor ci, lucru nevisat de nici un tiran
„tradi ional”, vrea s le transforme sufletul, modelându-l
silnic dup chipul i asem narea cet eanului ateu universal.
(Convertirile cu for a sunt o constant , Biserica Roman fiind
campioana „fericirii” prin constrângere, dar modelul impus a
fost întotdeauna supra-uman, opera ia f cându-se în numele lui
Dumnezeu, nu al omului. Albul era „civilizat”, superior
„s lbaticului”, pentru c Îl descoperise pe Dumnezeu Cel
adev rat, iar nu pentru c era el însu i, pur i simplu, „omul
absolut”.)
Adaptat la condi iile R s ritului, revolu ia „româneasc ”,
condus direct de la centru, respect cu stricte e programul de
desfiin are a tradi iei i de creare a „omului nou”.
61
Florin Stuparu
48 – ul.
În care se continu ar tarea despre cum a început la

noi
C se vor scula hristo i mincino i i profe i mincino i i

vor face semne mari i minuni, ca s -I am geasc , de va fi cu
putin , i pe cei ale i.(Matei 24/24)
Guvernul vremelnic sigur fiind c na ia român , care

tiu s fac o revolu ie ale c reia fapte fur basate pe pove ile
Evangheliei, o s asculte apelul nostru. (ACT I/569)
Spre deosebire de Fran a catolic , unde Biserica se

îndep rtase de credincio i, i unde anticlericalimul p rea
justificat, în rile române ti descre tinarea începe printr-o
vast campanie dus în numele Mântuitorului.
Din punct de vedere teologic, revolu ia "burghez " în
ansamblu, zborul c tre viitor, c tre perfec ie, c tre Dumnezeu
(BAL II/27) reprezint încercarea sistematic de protestantizare
a con tiin ei ortodoxe, de absorbire a credin ei de c tre ac iunea
politic i social .
Pervertirea dreptei credin e, deturnarea sentimentului
religios c tre lume este forma de în elare demonic poate cea
mai pernicioas , mai distructiv spiritual decât oricare alta,
pentru c are aparen a unui rigorism moral greu de comb tut
f r riscul de a te plasa în afara "umanit ii". Protestantismul,
de toate nuan ele, începând de la prima form , aceea catolic , i
terminând cu sincretismele actuale, protestantismul ca atitudine
a adar, nu este ateu, ci antihristic, pentru c se folose te de un
discurs aparent cre tin, schimbând îns referentul: tot ceea ce
63
48-ul
desemna transcenden a este r st lm cit i întors c tre imanen ,

ajungându-se la panteism i la cultul omului.
Acest "cre tinism" sui-generis, angajeaz blasfemic
numele Mântuitorului Hristos în chiar opera antihristic ,
transformându-L pe "Christos" într-un comisar anarhist,
prototip al tuturor revolta ilor "ra ionali ti", care nu vor s
în eleag diferen a dintre Creator i creatur . Spune fratele
B lcescu, reproducând stângaci mesajul arpelui, ajuns acum
filosofie oficial a statului modern: Sunt 18 secoli i jum tate
de cînd Christos întreprinse a r sturna lumea veche, civiliza ia
p gân / substituind în loc o alt lume, o alt civiliza ie,
întemeiat pe / dezvoltarea absolut a cuget rii i a lucr rii
omene ti în timp i în spa iu, i pe identitatea între esen a
naturei spirituale a omului i esen a naturei divine, el
descoperi fiec rui individ legea libert ii, demnit ii, a
moralit ii i perfectibilit ii absolute. (BAL III/11)
Textul ales dezv luie cum nu se poate mai clar efortul
absurd de a integra revolu ia în mersul firesc al istoriei, de a-i
afirma caracterul de necesitate. (Aici fiind vorba de istoria
religioas . În alte locuri vom observa, la fel de limpede,
recursul la istoria politic i militar .)
De i se afirm ( i este, într-un fel!) ca fiind noutatea prin
excelen , revolu ia î i inventeaz o "tradi ie", pentru a putea
salva principiul evolu ionist i a- i creea o aparen de
legitimitate de care celelalte tipuri de coup d-etat se
dezinteresau, acelea fiind într-adev r "fire ti" i neavând
preten ia s reprezint triumful moralit ii, zborul c tre
perfec ie, c tre Dumnezeu. Revolu ia român de la 1848 n-a
fost un fenomen neregulat, efemer, f r alt cauz decât voin a
întâmpl toare a unei minorit i sau mi carea general
european . (BAL II/105) (Ba tocmai a a a fost: Marea
boierime era pentru Regulament; c ci to i voiau pentru ei în i i
puterea. / De aceea se i certau unii cu al ii i erau a a de slabi
64
Florin Stuparu
fa de o mân de "revolu ionari" (IOR1/609). Cât despre

negarea rolului "mi c rii generale europene", comentariile nu- i
au rostul.) Revin: uneltitorii revolu iei sunt 18 veacuri de trude,
suferin e i lucrare a poporului român asupra lui însu i. Ea fu
o faz , o evolu ie istoric (evolu ie=revolu ie) natural ,
neap rat , prev zut a acelii mi c ri providen iale care
târ te pe na ia român împreun cu omenirea pe calea
nem rginit a unei dezvolt ri progresive, regulate, c tre inta
prea înalt ce Dumnezeu ne ascunde i unde El ne a teapt . /
De 18 veacuri, na ia român n-a vegetat, n-a stat pe loc, ci a
mers înainte transformându-se i luptându-se neîncetat pentru
triumful binelui asupra r ului, al spiritului asupra materiei, al
dreptului, asupra silei, pentru realizarea atât în sânul s u, cât
i în omenire a drept ii i fr iei, aceste dou temelii a ordinei
absolute, perfecte, a ordinei dumnezeie ti. (BAL II/105)
Antihristmul de tip protestant se caracterizeaz prin
insisten a cu care promoveaz morala laic , mai dizolvant
pentru credin decât amoralitatea primitiv , pentru c spulber
orice dispozi ie mistic i instituie un comer ilicit cu
Dumnezeu, în spiritul formalismului iudaic. Or, cre tinismul
este tocmai opusul unei asemenea credin e, r spunsul s u în
ceea ce prive te mântuirea fiind c nu faptele bune i virtu ile
în sine te mântuiesc, ci Dumnezeu. De altfel, cre tinul nu vrea
s afle "binele" ( i nici frumosul ), ci Adev rul.
Moralismul este corelatul etic al ra ionalismului i al
concep iei tiin ifico-utilitariste. Dac binele poate fi realizat
prin ac iune concret , material , atunci nu este decât o
problem de educa ie, pe de o parte, i de metode i tehnici, pe
de alt parte, pentru a spori nelimitat cantitatea de "bine", la
cap tul acestei ac iuni morale constant progresive întrez rindu-
se apari ia omului des vâr it, infinit de bun, de puternic,
creator al raiului terestru republican universalist.
65
48-ul
Dup ce în Evanghelie, Mântuitorul ne arat legea

moral , absolut , nem rginit , legea drept ii, i arunc
omenirea pe calea nem rginit a unei dezvolt ri regulate,
progresiv , supuind natura, sila, lumea dinafar supt
preponderen a absolut a min ii i a cuget rii, prin sângele
s u v rsat, prin moartea sa el ne arat legea practic , legea
lucr rii, legea jertfirei, a iubirei i a fr iei, chipul cu care ne
putem mântui, putem învinge r ul i a împlini menirea moral
a omenirei, adec mai întâi prin cuvânt, prin idee, pe urm
prin lucrare, jertfindu-se individa familiei, aceasta patriei,
patria omenirei, viitorului. / Legea evanghelic , descoeperind
spiritului cauza absolut , proclamând menirea omenirei i a
lumei, împinse mintea omeneasc la demonstrarea i
realizarea ei. De atunci tiin a nou , întemeindu-se pe
conceptul legilor spiritului, pe observa ie, esperiin , calcul au
continuat zdrobirea lumei vechi, revolu ionarea sau
perfec ionarea religiei ( tiin a perfec ioneaz religia!!),
moralei, politicei, societ ii întregi, nimicind orice domnie
individual , supuind ac ia omeneasc legei absolute i
universale a libert ii i a tiin ei, c utând realizarea în
omenire a ordinei absolute, perfecte, a ordinei divine. De
atunci omenirea a intrat în calea care o duce gradat spre
perfec ia sa, c tre absolut, c tre nem rginit, c tre Dumnezeu.
Care va fi rezultatul final al acestii c i? Aceast mi care de
perfec ie va avea oare un termen? R ul peri-va în tot din lume?
Omenirea va agiunge vr-odat a- i identifica în tot esen a sa
cu esen a divin ? / Aceea ce tim este c , din transforma ii în
transforma ii, omenirea merge într-un progres continuu, a
c rui mi care e cu atât mai repede cu cât mai mult înainteaz ,
c fiecare pas al vie ii omenirei este un pas în aceast cale
care o apropie de Dumnezeu; c fiecare pas al ei este un triumf
al binelui asupra r ului.
66
Florin Stuparu
Supt ochiul providen ei i dup legile i c tre inta

hot rât de dânsa mai înainte, omenirea înainteaz în
evolu iile sale istorice. / "Mar ul general al omenirei, zice
înv atul istoric Cantu, în c ile ce providen a preg te te,
aduce acele minunate reînnoiri ce se fac pe p mânt i scot
binele din r u." (BAL III/11,12)
Frazele poticnite ale "filosofului revolu iei", reminiscen e
halucinant de prolixe ale lecturilor propagandistice înv ate pe
deasupra, au ciudata calitate de a fi în acela i timp foarte
precise, pentru c indic prin repeti ii obsesive, coordonatele
religiei luciferice pe care o propag , a c rei ultim int e
autodivinizarea omului.
Hybrisul luciferic al p rin ilor noii "biserici", este
nem rginit, ei în i i dezv luind cu entuziasm "naiv" caracterul
magic al doctrinei "luminii": în Paris începe s se vorbeasc o
limb nou , limb înv luit în mistere, plin de parabole i de
simboluri; în Paris începe s se fac unele semne asemenea
acelora ce sfintele Scripturi ne arat ca vestitoare peirii sau
rena terii neamului omenesc; inimile cu credin încep a
întrevede printre acele mistere profe ia venirii unui Mesie al
Românilor. (Dumitru Br tianu în ACT I/67)
Fire te c în rolul de salvator, mitomanul orator se vede
pe sine i pe ceilal i conduc tori ai sectei eliber rii omului prin
sine însu i: D. Br tianu este un mistic , foarte egoist.
încredin at c este un geniu mare, un mesia, faux i intrigant.
Ruset ca i Br tianul au lips cu totul de bon sens politic ca i
moral. / Ruset zice: doi oameni mari s-a n scut pe acest
p mânt, Christos i D. Br tianul. Acesta, din contr ,
compareaz pe Ruset cu Mahomet. Este o trinitate în care
Ruset este tat l, D. Br tianul duhul sfânt i I. Br tianul fiul.
(B lcescu despre "clic " în BALIV/109)
O reveren se cuvine oricând mae trilor care conduc
ini ierea: Da, epoca noastr este mare i acea oper este
67
48-ul
desigur a lui Dumnezeu. Dar, dup Dumnezeu este Michelet,

sunt b rba ii cu inima dreapt i cu cuvântul puternic ca ale
voastre. (ROS/370, fragment de scrisoare lui Rosetti c tre
Michelet. Acela i text, identic, va fi trimis i lui Quinet.)
Delirul preo ilor de tribun , a a numita demagogie,
cap t func iile Cuvântului, instituindu-se în discurs inatacabil,
cu valoare de adev r absolut, creator al realit ii virtuale numit
"România modern ": Sunt vreo 9 luni, când la Adunarea
Societ ii Studen ilor Români se coborâ o lumin cereasc în
inima lui Dimitrie Br tianul, lumin înainte vestitore a învierii
noastre, i improvis urm torul cuvânt. / Eu cred c era
inspirat de Dumnzeu oratorul. Am auzit pe unii criticând, i în
acel moment îmi p rea c sunt în mijlocul p gânismului;
judece acum popolul român, c ci el prin suferin ele sale a
dobândit vederea i în elegerea celor sfinte, judece el i spue,
dac aceste plângeri i profe ii nu merit s fie înainte-
cuvântarea constitu iei noastre (ACTI761); cât despre mine
(Rosetti, n. m ) o m rturisesc c când sunt în momente de
sl biciune când p catul este aproape s m orbeasc , îmi aduc
aminte c Br tianul îmi este prieten, recitesc acest cuvânt, i în
acel moment m sim tare i real at ca cre tinul cel adev rat,
când s rut crucea. (ACTI62)
Atunci când nu se identific pur i simplu cu Dumnezeu,
"fiii de glorie i de lumin " se mul umesc cu rolul mai modest
de "profe i", "apostoli", "martiri", "titani", "ale i", care
prevestesc "vremurile ce va s vie", vorbind În numele rei, a
omenirei i a lui Dumnezeu (titlu de bro ur a lui Alecsandri în
ACTI/426): astfel înt ri i i p trun i de sfin enia vie ii sociale,
merge i domnilor, uni i împreun , merge i cu inim s v
împlini i misia voastr . Nu zice i: suntem slabi! Când
Dumnezeu d o misie, d i puterea d-a o împlini. Nu zice i:
suntem pu ini! Ei erau numai doisprezece acei apostoli care
reformar lumea. Dar ei au izbutit c ci avea în inimile lor pe
68
Florin Stuparu
Cristos, adec dragostea umanit ii i jertfirea. Fie acestea i

sim imintele d-voastr i ve i regenera na ia. (BALI/178)
Dac restaurarea hristic a omului a fost rezultatul iubirii
nem rginite a Creatorului pentru f ptura Sa, instrumentul
"mântuirii" revolu ionare este iubirea narcisiac ,
autoreferen ial a creaturii re-c zute în umanitate i în timp,
care (timpul) în loc de a mai fi sim it ca o categorie
constrâng toare, cap t misterioasa capacitate de a des vâr i
lumea prin simplul fapt al trecerii sale: Pe acest p mânt, în
care suntem, oamenii se vor face din zi în zi mai buni, mai
în elep i, mai iube i, mai drep i, i mai gata a se jertfi pentru
fra ii lor. Cu vremea p mântul va fi un loc binecuvântat; îmi
aduse i aminte cuvintele lui Cristos i amândou poruncile ce
ele cuprind: "A iubi pe Dumnezeu, a iubi pe aproapele". Acum
s - i aduc i eu aminte c Hristos a zis c a doua porunc ,
iubirea aproapelui, e asemenea cu cea dintâi, iubirea lui
Dumnezeu. (BALII/127) ("Protestantismul" falsific cuvântul
evanghelic în func ie de interesele propagandistice ale
momentului.)
Sacerdotul noii religii a iubirii de sine este comisarul ("de
propagand ", "al poporului", "al Europei") care
propov duie te "biblia" revolu iei, text "sacru", revelat, tocmai
pentru c e laic! Angelii mi-au inspirat o constitu iune, declar
Heliade-R dulescu, care va fi în folosul tutulor i-n paguba
niminui. (ROS/268)
Clasa "mesianic " este reprezentat de negustorimea
ini iat . Lipscanii, ini ia i la mi care, f cur repede un steag
tricolor i, închizând pr v liile, se adunar cu to ii la locul
unde se cetia Constiu iunea (ACT I/ XXXVIII). Nicolae
Golescu, sosit cu mul imea, se sui la Vod , în vreme ce poporul
(adic negustorii, mai mult sau mai pu in români) striga:
Dreptate! i cerea Bibescului s dea Constitu ia! Sfânta
Constitu ie! (ACT I/XXXIX)
69
48-ul
Actul "mântuirii" este precis datat: Favoarea

Mântuitorului Ceresc viind peste neamul României la 11 iunie
curent, se proclam noua Constitu ie, i de tot românul s-
aclam sfin irea drepturilor prescrise în cele 21 de articole,
ar tate prin proclama ie i osebite foi (ACT I/623). / Ziua de /
11 iunie 1848 este o zi de la care începe o epoh nou în
analele rii Române ti. Devisa populilor civiliza i: libertate,
egalitate, fr ietate este i devisa românilor de aici.
Constitu ia, aceast zicere fermec toare, acest fapt
fericitoare, s-a proclamat i la noi (ACT I/540). Constitu ia
proclamat ieri va fi un adev r i noi vom sci a muri pentru
dânsa (ACT I/541).
Comisarul este un preot al constitu iei pe care am jurat
cu to ii. (B lcescu în BALII/14) El este agentul convertirii,
c l uza neofi ilor i taumaturg, vindec tor al tuturor bolilor
sociale, care desfigureaz chipul omului, virtuos în sine (dup
Rousseau, Marx, .c.l), pervertit îns de "tiranie". Comisarul:
fr ia e o sim ire a inimei care ne face pe to i a avea acelea i
bucurii i dureri, ca i cum oamenii, ar fi numai unul. A a, fra i
sunt aceia ce vor a- i împ rt i suferin ele unii cu al ii i carii
î i întocmesc puterile spre a se face ferici i unii pe al ii. A
u ura pe cei s raci, a pov ui -a lumina pe cei neînv a i, a
aduce în calea binelui pe cei vinova i, pe care s r cia i
strâmb tatea i-a r t cit, iat fapte fr e ti. (BAL I/126)
Profe ii revolu iei au con tiiin a acut a eshatonului
istoric, al muta iei pe care sunt pe cale s o înf ptuiasc : Tr ind
/ într-o epoc de tranzi ie, între trecutul care piere i viitorul
care începe a ne luci, pentru noi ideile b trâne nu mai au nici
o putere, i ideile nou , credin nou , cei mai mul i le
presim im. (BAL I/177)
Numai credin a nezdruncinat a "vizionarilor" între ine
speran a în victoria final , de dup "armaghedonul"
democratic, cînd puterea "demonic " a monarhilor va fi fost în
70
Florin Stuparu
sfâr it înl turat i în locul acestora se va fi instalat idolul

libert ii: Fiii f r delegii triumfeaz în toate p r ile i
întemeiaz spurcata lor tiranie, scrie B lcescu la încoronarea
lui Napoleon al III-lea, în 1851. Cu toate aceste temeiuri de
descurajare, sufletu-mi te sl ve te înc , înzeit Libertate i de i
oamenii sângiurilor au învelit cu n fram dulce fa a ta, crede
c va veni ziua fericit , ziua izbândirii, când omenirea întreag
se va scula spre a sfâ ia acest v l i du manii t i vor împietri
la vederea chipului t u de lumin ; atunci nu va mai fi om rob,
nici na ie roab , nici om st pân pe altul , nici popor st pân pe
altul, ci domnia Drept ii i a Fr iei. Aceste cuvinte ce odat
am dat ca deviz na iei mele vor domni lumea. (BAL IV/29)
Peste 50 de ani, aceste profe ii urmau s se împlineasc i
la jubileul '48-ului cet eanul Ni Sterie (un cet ean!) se
credea deja în post-istorie:
Dl. Ni Sterie:
"Fra ilor,
Mai întâi de toate suntem români i ca români, fra ilor,
strig tul nostru s fie:
Tr iasc România!
Tr iasc de asemenea i întreg poporul român, a a cum
Dumnezeu l-a hot rnicit i l-a a ezat.
Ast zi se împlinesc, fra ilor, o jum tate de secol, de când s-a
pus s mân a Libert ii i a Egalit ii. / S rb toarea zilei de azi
însemneaz victoria luminii asupra întunericului, a drept ii în
contra tiraniei; însemneaz chemarea la via a unui popor
întreg, i omagiul nostru de recuno tin i profund
venera iune s fie f r margini, pentru / înreaga acea
genera iune de uria i i martiri, cari cu mari sfor ri i cu
nem surate sacrificii au luptat cu oarba tiranie, pe care au
învins-o i au zdrobit-o, iar pe ruinele ei au cl dit România
liber i egalitar , care sub conducerea în eleptului,
gloriosului i iubitului, nostru Rege Carol I, ocup ast zi un
71
48-ul
loc de onoare printre statele civilizate ale Europei”. (ACT

I/XXII)
Jubileul din 1898 a avut menirea de a consfin i cultul
revolu iei i al pontifilor ei, campionii democra iei:
„Fra ilor,
Sunt 50 de ani, de când pe aceast câmpie, imortalisat de
atunci sub numele de Câmpul Libert ii, se adunau cet enii
Capitalei s asculte glasul de propov duire al marilor apostoli
ai liberalismului. (ACT I/VIII) Eat pentru ce, fra ilor, trebuie
s p str m cu to ii un cult i s facem din anul 1848 o
adev rat s rb toare na ional !” (ACT I/XXI)
Modelul este, bineîn eles, cel al revolu iei franceze, care
a instituit cultul "amicilor poporului", începând cu Marat, i a
construit un Pan-theon, un templu al tuturor oamenilor-zei ai
Fran ei moderne.
Sfâr itul lumii vechi este anun at de semne i fapte
nemaiv zute, repeti ie a saturnaliilor finale pe care le tr im noi
acum.
La '48, "apocalipsa era aproape" i cultul revolu iei le
absorbise pe toate celelalte. Sentimentul urgen ei atinsese
paroxismul, c ci cine înc lca legea progresului î i rata ansa
"rena terii" în New Age, noua er a triumfului antihristic
"global": S nu ne ocup m de present, ast zi când vedem pe
italieni / organizând gardii na ionale i proclamând libertatea
i unitatea Italiei; / când vedem pe Papa el însu i declarându-
se revolu ionar i proclamând pentru întâia i dat sfânt pe
p mânt ceea ce în ceruri a fost totdauna sfânt; / Ce! Presentul
nu exist , n-avem s ne ocup m de present ast zi, ast zi când
omenirea începe s tr iasc o via real , ast zi când
omenirea întreag realizeaz pentru întâia i dat visele,
presentimentele geniilor tuturor veacurilor, ast zi când vedem
toate sistemele, toate doctrinele, toate dogmele, toate religiile
confundându-se, absorbindu-se într-unul Dumnezeu; ast zi
72
Florin Stuparu
când vedem pe Moise pe Christ, pe Moamet, pe magistra ii

revolu iei franceze, dându- i mânile i ezând la acela i
banchet, la banchetul omenirii, la banchetul dumnezeirii; când
vedem pe fiii lui Israil cântând gloria pontifului catolicilor,
pontiful cre tinilor, i pe pontiful cre tinilor trimi ând daruri
efului islamului; ast zi când din toate p r ile lumii oamenii
alearg , se caut , se comunic , fr esc în numele libert ii;
când vedem pe nem i, pe fran ezi, pe englezi, pe americani,
dându- i mânile pe d-asupra zidului Chinei; (chiar a a, nem ii,
francezii i englezii i-au dat mâna fr e te pentru a distruge i
jefui s lbatic un imperiu multimilenar!) Reiau cuvântarea
Br tianului de unde am întrerupt-o: / când na iile cele mai
efemere, cele mai problematice, na iile care n-au avut înc
rol pe scena lumii / es din toate col urile la lumina soarelui i
declar în gura mare na ionalit ile lor, drepturile lor
neprescrise, neprescriptibile, eterne; ast zi, când tot ce are
via roag , strig , lupt , asud , sânger ca acela care vede
fa a lui Dumnezeu; dar, Dumnezeu ast zi atinge p mântul, i
ardic la dânsul tot ce crede, tot ce mi c , tot ce are via . Ce?
Când tot crede, tot mi c , tot are via , numai noi s nu
credem, s nu mi c m, s nu avem via ! Numai românii s nu
creaz , s nu mi te, s nu aib via !… Românii!…, C ci noi,
cine suntem noi? Ce tim noi? (ACT I/70) / S ne gr bim, s ne
gr bim fra ii mei, s iubim, s fr im, s ne românim (aferim!),
ca patria martiriului, ca patria gloriei s fie i patria noastr !
(ACT I/71)
Vino, Românie, s - i iei rangul t u cel dintâi, lucirea ta
cea veche, ziser unii, i România se scul , scutur de pe
dânsa pulberea mormântului, fa a ei începu iar a- i lua
colorile vie ii; înc câ iva ca ei i ca dân ii, i pântecele-i
binecuvântate de ceruri vor începe a rodi fii de glorie i de
lumin , ce Dumnezeu îi va trimite s cânte, s cread i s
iubeasc ! Înc câ iva ca ei i cu dân ii, i lumina se va coborî
73
48-ul
i la noi i fr ia va fi între noi, i credin a în inimile noastre,

i binecuvântarea cerului pe noi! (Societatea Studen ilor
Români sub patronagiul domnului de Lamartine, mare maestru
al Marelui Orient, în ACT I/17)
Timpul mântuirii noastre a venit; popolul român se
de teapt la glasul trâmbi ei îngerului mântuirii i î i cunoa te
dreptul de suveran. Pace vou pentru c vi se veste te libertate
vou . (Proclama iunea revolu iunii den ara Româneasc , în
ACT I/490)
Riscul pierderii "mântuirii" este atât de mare, încât noul
Iezechiel (D. Br tianu) se r t ce te în viziuni grotesc-
sângeroase, cu incoerente, absurde, accente iudaice:
Domnii mei!
Domnii mei, vorbesc pentru întâia i dat înaintea unei
adun ri, eu nu tiu s vorbesc, dar când te doare… atunci mut
s fii, strigi, sco i un gemet; dar m doare…, c ci românii, fie
i zi de s rb toare mare ca ast zi, nu se pot aduna mai mul i la
un loc f r s verse lacr mi i s - i aduc aminte unul altuia
c nu le este iertat s închid ochii, s r sufle, pân ce nu vor
dobândi p mântul f g duit lor; dar, m doare… (ACT I/62)
i în acest moment solenel, fatal, când copilul, nu-l auzi i?
Când copilul ip , când copilul ip , se svârcole te, când
copilul ip , se opinte te în pântecele României, ca s nu
nasc , numai ca s vad ru inea înjunghierii maicei lui; noi în
floarea juniei noasstre, în mijlocul Parisului, suntem înc a ne
întreba, de ne putem îndura a da maicei noastre, care expir în
ru ine în bra ele noastre, de putem da, ca s o sc p m, a
dou zecea parte a veniturilor noastre, (!) a dou zecea parte a
sângelui României, a sângelui ce sugem f r' de îndurare din
vinele maicei noasre A, Dumnezeule! Vai! Vai nou ! Vai ie,
biat Românie, ce te târ ti înmuiat în sânge i batjocorit la
picioarele noastre i mai n d jduie ti sc pare în noi. A!
Cruzilor! Nenoroci ilor! N'o vede i, n'o vede i, nenoroci ilor!
74
Florin Stuparu
Eat-o, eat-o, este ea, a voastr maic , maica voastr , a

p rin ilor i a copiilor vo tri. N'o vede i, n'o auzi i, n'o sim i i,
n'o sim i i, nenoroci ilor, n'o sim i i ag a i de gâturile,
b tându-se de pepturile voastre, s rutându-v cu lacr mi de
foc i strigându-v cu suflarea muribundului: Mil ! Mil !
Dragii mei, nu m l sa i! (ACT I/67) Epuizat, oratorul va
conchide: M ierta i; v'am vestit o comunica ie i nu am f cut-
o. (ACT I/62)
Despre "na ionalismul cosmopolit" al '48-ului am mai
vorbit i o voi mai face. E cazul aici s aduc doar o l murire în
privin a a ceea ce s-a numit "misionarism" pa optist.
"Mesianismul" patronat de Lamartine, Michelet,
Cremieux i de al i un i ai lojilor francmasonice i ai Alian ei
Israelite nu are nimic a face cu na ia, ci este o component a
"misticii" sociale interna ionaliste, ideologie egal cu ea îns i,
comun tuturor saint-just-ilor, fie ei filosofi ai "luminii",
jacobini, sanchilo i de toate spe ele sau neo-neo-umani tii care
încheie ciclul chiar în momentul istoric pe care îl tr im.
Spune comisarul: Revolu ia de la 1848 este ac ia,
dezvoltarea i punerea în lucrare a drept ii, a c ria fii sunt
libertatea, egalitatea i fr ia, care sunt toate cuprinse în
sufragiul universal, i ale c ria arme puternice sunt
solidaritatea popolilor, care este fr ia i egalitatea sim it în
toat întinderea ei sim it acum de toat lumea, proclamat pe
baricadele Romei, ale Vene iei, ale Vienii i-ale Ungariei i
consacrat cu sângele martirilor ce se vars pe toat ziua
pentru mântuirea neamului omenesc.(ROS248)
"Na ionalismul" este expresia particip rii la opera de
mântuire a "umanit ii" abstracte:
Orice na ie dar, precum orice individ, are o misie a
împlini în omenire, adec a concurge, dup natura i geniul
s u propriu, la triunful tiin ei asupra naturei, la
perfec ionarea în elegerii i a sentimentului, omenesc potrivit
75
48-ul
legei divine i eterne care guverneaz ursitele omenirei i ale

lumei.(BAL I/10) Dac fiecare na ie are o misie evanghelic a
împlini pe p mânt, s cercet m i s întreb m i pe aceast
na ie român , / ce a f cut? / Istoria, lumea are drept a-I cere
aceast seam ; / ca dreptul s u s ajung a fi respectat i
recunoscut de celelalte na ii, trebuie înc ca ea s poat
dovedi folosul ce a adus i poate aduce lumei, trebuie s arate
formula în eleg toare i so ial ce ea reprezenteaz în marea
carte a în elegerii i a istoriei omenirei.(BAL III/13)
"Misia" e cu atât mai "na ional ", cu cât e mai devotat
"misiei" imperiului Europei unite, cu capitala la Paris, unde se
reuneau to i membrii "guvernelor" provinciale:
Locuitorii României, ez tori la Paris, aduser
guvernului provisoriu încredin area de a lor c lduroas
simpatie. / D. Buchez, ajutor de mairul de Paris le r spunse:
"În numele guvernului provizoriu, noi primim cu recuno tin
acest semn de simpatie, ce ne da i d-voastre. Noi nu ne mir m
d-voastre v afla i împreun cu noi pe baricade În Fran a se
proclamase de mult principiul fraternit ii na iunilor i d-
voasre trebue s ne socoti i ca pe fra ii d-voastre. Noi aflar m
cu noi oameni din toate popoarele Eutopei, împlinind acela i
lucru. A a, ceea ce se f cu în Paris nu este un lucru fran uzesc,
ci este un lucru european.(ACT I/140) Noi nu putem p trunde
viitorul (puteau!, pentru c îl programau); avem îns cuvânt a
crede c acest veac nu se va încheia pân nu se va asigura
deplin soarta Provinciilor Danubiene i a celor Str danubiene
i pân nu va domni libertatea în rile cari fusese primarul ei
leag n. / D-l. Buchez: noi privim steagul vostru, noi îl vom
al tura la acele steaguri numeroase ale na iunilor Europei,
cari toate sunt aici reunite ca simbol al uniunii
popoarelor.(ACT I/141)
Secta revolu ionar este con tient de insuficien a sa i
caut s se foloseasc de autoritatea absolut a Bisericii (pe
76
Florin Stuparu
care urm re te s o desfiin eze) în opera de propagand atee.

Astfel, momentul "liturgic" al alegerilor este "sfin it" prin
prezen a unui preot cre tin: Aleg torii vor intra unul dup altul
în sal , înso i i fiind de un preot cuvios, i dup chemarea ce li
se va face, potrivit rândului lor în list .(BAL II/18)
Liturghia propriu-zis devine prilej de convertire la noua
religie:
Cuvânt cetit în Biserica Domneasc din Bârlad de c tre
carihetul presviter Gheorghe Bodecu, în ziua Pogorârii
Duhului Sfânt.
Au doar nu locuim to i acela i p mânt? Nu suntem to i
fra i dup trup i duh? Scula i-v dar zic, fra ii mei! Uni i-v ,
to i s ne facem un trup i un suflet, i s strig m împreun cu
acei buni patrio i, cari au venit la cuno tin a adev rului.(ACT
I/411)
i invers, la "meeting"-uri, al turi de marii "predicatori"
atei sunt convoca i ierarhii cre tini pentru a legitima liturghiile
antihristice:
Ast zi stindardele libert ii fâlfâie pe toate bisericile
pl ii. (BAL I/189) Noi ast zi nu suntem aduna i la aceast
solemnitate spre a celebra vreun sfânt sau pentru vreo alt
s rb toare obicinuit , ci pentru sfin irea acestor steaguri
na ionale, care se înal pentru asigurarea drepturilor celor
mai scumpe, celor mai sfinte ale unei na ii. / Dac steagurile
noastre au proclamat libertatea, sdrobirea fiarelor, isb virea
de sclavie i de tiranie, apoi i mântuitorul nostru Isus
Christos, nu a venit între oameni, decât ca s proclame acestea
i cu sângele s u s înt reasc fr ia, dreptatea i sfânta
libertate i egalitate. (ACT I/591) Dup sfâr irea sfe taniei i
stropirea aiasmei, s se citeasc cele 21 de puncturi ale
Constitu iei cari s-au jurat de popolul din Bucure ti, pe
Câmpul Libert ii. (BAL II/12)
77
48-ul
i aici se folosesc metodele verificate la 1789. Preo ii

cooperan i sunt cinsti i ca eroi ai umanit ii, ca "lucifori". În
vreme ce "refractarii", cei care în Fran a, sub aceast denumire
infamant , refuzaser s jure pe "sfânta constitu iune", aveau
parte de acela i tratament ca i ceilal i "du mani ai poporului",
"demoni", "antihri ti", în lumea pe dos care începea s prind
contur:
S m întorc acum i c tre voi, Preasfin i i Archierei,
c tre voi, pe cari am fi dorit cu mul umire, cu o mul umire
s pat în adâncurile inimii unor adev ra i români, a v vedea
în capul religiei noastre (s.m.), predicând într-o parte i într-
alta, în mijlocul turmei, care v-a încredin at-o P rintele
tuturor, pace, iubire de dreptate i iubire c tre altul; c ci
numai prin aceste trei mari prin ipuri, dictate de Domnul
nostru Iisus Christos prin sfânta sa Evanghelie, se poate
organisa fericirea unui popor…(ACT I/455) De ve i urma a
mai fi instrumente la spurcatele lor planuri (ale "aristocra ilor",
adic ) , atunci! atunci! în loc de a v numi urm torii lui
Christos, ve i fi apostolii lui Antichrist (semnat M.K. i N.I.,
adic M.Kog lniceanu i N. Ionescu în ACT I/456).
"Sacrul" guvern î i subordoneaz ierarhia Bisericii, pe
care o amenin direct, pentru a reu i s instaureze "sacra"
anarhie: Aceste decret ri vin din glasul general al rii
(ACTI/496) / Archip storul rii le va binecuvînta, dac este
p stor dup legea lui Christos; va subscrie decretul acesta în
capul tuturor, de va voi s ne mai p storeasc i de va fi
p truns de duhul Evangheliei (ACTI/497).
Anatemizarea clerului, amenin area cu "excomunicarea",
indiferent de abjec ia termenilor, nu înseamn nimic fa de
prezentarea Mântuitorului ca activist social de tipul lui Rosetti
(Doamne, iart !) i de atribuirea r spunderii cataclismului
revolu ionar Proniei. Cu alte cuvinte, comploturile,
subversiunea, tr darea, terorismul i uzurparea, erau opera
78
Florin Stuparu
Creatorului Însu i: Popoarele Europei erau c zute într-o

adormire, în care mare parte din ele pierduse i cinstea i
drepturile omene ti. Cerul se îndur ; suflarea dumnezeirii
umplu inimile lor cu un dor de libertate, atît de puternic, încît
într-o clipeal sdrobir obezile în care z ceau, isgonir
demonii despotismului i ai întunericului i î i dobîndir acele
drituri nemuritoare, f r de cari via a omului nu (ACTI/4067)
are nici un pre , f r de cari o na ie nu este decît o turm de
robi tic lo i. Soarele libert ii r s ri în falnica sa str lucire; i
milioane de desrobi i în l ar strig ri de bucurie i de
mul umire c tre cer, care singur a putut face acele minuni,
prin cari se schimb fa a lumii în a a scurt vreme(ACTI/408).
Discursurile revolu ionare sunt, toate, de natura celor
citate i in de competen a psihiatrului i, în acela i timp a unui
ipotetic tribunal al istoriei. Dar nu trebuie s ne l s m deturna i
de aspectul lor patologic, imoral i ridicol. Cu toat aparen a
grotesc , ele sunt m rturii reale – i nu figuri retorice – ale unui
cult luciferic i ar trebui s suprime ironia cititorului i s
trezeasc un sentiment de oroare mistic .
Trebuie s în elegem c satana ia chip de înger de
lumin ; "apostolii" lui iau chip de Apostoli ai lui Hristos;
(Cor. 9, 13-15), înv tura lui ia chip de înv tur a lui
Hristos; st rile care vin din am girile lui iau chip de st ri
duhovnice ti i harice, trufia i slava sa de art , am girea de
sine i în elarea n scute din acestea iau chipul smereniei lui
Hristos. (BRI/101)
79
Despre anarhia democratic - 1848
Despre anarhia democratic – 1848
În care se arat începuturile româniei moderne,

o bun ocazie de a ne în elege prezentul
Fiii f r delegii, tiranii demoniza i, sunt reprezenta i de

monarhi i aristocra i. Ura împotriva lor nu era justificat de
excesul de putere, de eventualele abuzuri, ci de componenta
mistic a autorit ii ce le era conferit prin mandat divin. (În
fond, un monarh dispunea, dup reformele iluministe, de mai
pu in putere efectiv decât un pre edinte de republic sau
unul de camer parlamentar . Ludovic al XVI-lea, de
exemplu, a p c tuit prin exces de democratism i i-a pl tit
sl biciunea cu capul.)
Monarhia cre tin , care a zidit împ r ia lui Hristos pe
p mânt i a inut-o timp de aproape 17 veacuri, nu este
lucrare omeneasc , ci dumnezeiasc !
Monarhul se afl , într-un fel, în acela i raport fa de
societate, cum e Creatorul fa de lume; persoana lui
încarneaz principiul spiritual ordonator, a a cum o face i
preotul în comunitatea credincio ilor, b rbatul în cuplu i tat l
în familie. Împotriva acestui principiu se constituie revolta
modernit ii, fie c ea se nume te republicanism, democra ie,
ateism, feminism, iuvenocra ie etc. Toate aceste ism-e sunt
fe ele aceleia i contest ri. Mi carea republican , de exemplu,
este corelat cu aceea feminist i cu sectarismul satanic: New-
Age-ul este matriarhal, preveste te veacul feminit ii. (De
exemplu, din spirit de toleran democratic , americanii se
închin acum unei Holly Mother).
Cultul tinere ii, al junimii, este expresia cea mai evident
a încerc rii de abolire a ordinii spirituale. Revolu ia e a
tinerilor (tot mai tineri, condu i îns de mae tri în vârst ),
ridica i împotriva Tat lui i a substitu ilor Lui: preotul, tat l de
80
Florin Stuparu
familie, b trânul. (Omul descris de teoria lui Freud exist , ca i

acela al darwini tilor. Omul materialismului e fiul maimu ei,
de i nici un savant n-a v zut maimu n scând om.(CRA18)
Este omul modern, care vrea s - i ucid tat l. Modernitatea
este cea mai acut insurec ie filial împotriva lui Iahveh.
Moralismul iudeo-protestant fundamenteaz teoria
egalitar a statului revolu ionar contractualist i sfin e te
insurec ia anarhic , punând-o sub semnul sacrei ra iuni
omene ti: Acum a venit vremea ca morala ce se înva în
biserici în numele lui Hristos s intre în adun rile oamenilor,
care cârmuiesc i fac legi. Dac aceast moral este în inima
noastr , s-o ar t m, s ne inem to i dup fr ie.(BALII/127)
Peste legile omene ti noi recunoa tem i ador m o lege sfânt ,
moral , absolut : dreptatea (la justice). Acest atribut sublim
al fiin ei nem rginite, aceast stea str lucitoare, care se
reflecteaz în ra ia omeneasc (la raison humaine), lumineaz
i pov uie te omenirea în calea binelui. A c uta realizarea ei
în so ietate spre a învinge r ul i a aduce binele, asta e misia
omenirei pe p mânt.(BALII/157)
În afara pozi iei atee, antimonarhismul, oricum ridicol, al
48-ismului românesc, ar fi de neîn eles. Beizadelele
principatelor, bie i administratori ai Por ii, supu i ai
Regulamentului Organic gubernial, dispu i la orice reforme i
chiar la rolul de pre edin i ale i, nu au nici pe departe alur
autocratic i nu justific diatribele sanchilo ilor bahluieni i
dâmbovi eni: Dar! S cad , c ci ceasul sfintei drept i a
sunat! C ci Dumnezeu însu i a hot rât osânda lui Michail
Sturza, pentru ca el s slujeasc de pild tiranilor! S cad
fiara încoronat , care suge sângele cel mai bun al rii! (ACT
I/459)
Dar, chiar dac nu mai sunt nici m car umbra basileilor
cre tini, domnii regulamentari reprezint totu i func ia de
conducere mistic , supraordonat , c reia i se subordoneaz
întreaga ierarhie statal , aristocra ia. Revolu ia neag tocmai
81
principiul ierarhic i de aceea discursurile prefigureaz o dies

irae în care cosmosul social va fi incendiat pentru ca dreptatea
egalitar a haosului s triumfe.
Aristocra ia propriu-zis era necunoscut în rile
române ti, i istoricii revolu ionari tiau asta i o afirmau în
anumite contexte. În altele îns , atunci când sacrele interese
ale momentului o cereau, boierii se transformau în demoni
aristocra i i erau înfiera i cu sfânt mânie ciocoiasc de
inspira ie cre tin , turnat în forme iudeo-protestante:
Aristocra ilor! / Toate func iile cele mari i pân la
Director de tribunal s se ocupe numai de m dul rile acestor
neamuri, i de bie ii ciocoi, ale c ror drepturi sunt de a v
izgoni pe voi, fiindc a lor e ara i al lor e dreptul
etc.(ACTI/454) /
Vai vou ! i vai copiilor vo tri!
Spune i-ne, cruzilor, cum îndr zni i a mai purta, dup
atâtea crime, pe buze, binele patriei i fraternitatea, voi, cari
sunte i r ii r ilor! nelegiui ii nelegiui ilor! voi, creaturile
tartarului! voi, demonii din adâncurile iadului! voi, pe ale
c ror buze zace otrav din care Satana a alc tuit p catul
zavistiei! voi, cari sunte i ma inele infernale ale tartarului!
voi, pe ale c rora frunte Satana i-a pus temeliile negrei sale
împ r ii? Cutremura i-v ! i iar i zic, cutremura i-v ! c ci
pu in înc i ora r zbun rii va bate. Amar vou atunci
tiranilor! Amar vou ! s piar atunci, dintre noi, tic loasa
voastr fiin , cum piere fumul, i s topeasc s mân a
voastr , cum se tope te ceara în fa a focului! Atunci ve i vedea
ce pot fra ii ciocoi în turbare, când vine timpul s - i r zbune
asupra veneticilor, în ara lor, i asupra asupritorilor lor.(M.
K. i N.I. în ACTI/456)
Revolu ia este acea mi care social aberant , care
atribuie unei clase cu func ie speculativ , func ia improprie de
conducere. Mentalitatea modern nu în elege caracterul
func ional al oric rei forme de organizare, i de aceea
82
Florin Stuparu
umanismul este, înc o dat , un cancer care confund rolul

diverselor celule specializate, ducând la neant social
generalizat. (Ceea ce nu înseamn c lumea este neguvernat .
Anarhia este programat i bine temperat de o cast
conduc toare ce s-a retras în spatele scenei pe care se
reprezint comedia democratic . Adev rata putere a devenit
ocult în toate sensurile, fiind anonim i având surse magice.
Dac imperiul cre tin fundat de Constantin cel Mare i
perpetuat pân în secolul nostru de Sfânta Rusie a avut origini
extraumane, în mod analog, imperiul r ului construit prin
revolu ie este de asemenea o lucrare supranatural , inspirat i
condus din v zduh de puterile întunericului.)
De la început, din 1789, s-a ajuns la ultimele consecin e
ale acestei teorii metastazice. Ini ial, revolu ia a fost f cut
prin intermediul marilor c m tari, comercian i i industria i
iudei, care dispuneau de putere financiar i conduceau de
fapt, indirect, regatul. Ei nu în elegeau de ce nu pot accede
efectiv la puterea politic de inut de o nobilime care
renun ase s mai guverneze, l sând afacerile în mâna ciocoilor
alogeni. Dup lovitura de stat burghez , nu a trecut mult i,
urmând riguros principiile constitu ionale, poporul a ridicat i
el preten ii la domnie, ajungându-se la conflictul deschis între
fra ii girondini i sanchilo i, neîn elegere rezolvat cu tunurile
într-un târziu de artileristul Bonaparte.
Opozi ia de suprafa dintre liberalism (revolu ia
burghez ) i comunism (revolu ia sanchilot , proletar ), este
una de accent, care în primul caz este pus pe libertate, iar în al
doilea, pe egalitate. Punctul în discu ie este acela referitor la
statutul propriet ii, cele dou tendin e neîn elegându-se cu
privire la caracterul moral al economiei. Pentru liberali,
proprietatea e sacr , pentru comuni ti e înc rcat de miasm ,
de p cat. Abia contemporaneitatea noastr cea mai recent ,
prin dezvoltarea industriei supraabunden ei sintetice a eliminat
principiul în litigiu, aducând concordia între toate sectele
83
revolu ionare. Pân de curând îns istoria intern a revolu iei

apare ca o continu polemic a celor dou tendin e, în care
fiecare cap t ciclic câ tig de cauz . (Singurul loc unde
revolu ia a ap rut ca un mar ordonat, armonioas , a fost
Statele Unite.)
A adar, primul pas era zdrobirea oarbei tiranii, adic
subminarea definitiv a principiului ordonator al societ ii,
care se opunea libert ii:
Libertatea o gr besce!
Iat - i st rui pe hotar,
Scoal , scoal i sdrobesce,
Despotismul arbitrar.(ACT I215)
Ce presupune aceast libertate? Guvern mânt
republican-democratic, a adar conduc tori ale i prin vot
universal de c tre poporul care a preluat (teoretic, demagogic),
suveranitatea monarhic . În cadrele revolu ionare, poporul
desemneaz masele, adic popula ia, organizat în afara
ierarhiei i modelat , (dresat ), conform ideologiei dominante
a momentului. Omul-mas este o crea ie ideologic , el
transcende categoriile sociale, poate fi g sit în oricare dintre
acestea i cu prec dere în afara lor, printre marginali, care
încep s apar masiv în secolul XIX, odat cu industrializarea.
În rile române ti, revolu ia era aproape imposibil ,
pentru c masele lipseau cu des vâr ire. De aceea,
transformarea României a i mers atât de greu. Societatea
noastr avea o structur simpl i compact , determinat de
caracterul ei rural: marii proprietari i ranii.
Evident, revolu ia nu pune problema în ace ti termeni i
se refer constant la popor identificat cu na iunea, ca la o
asocia ie compus din categoriile considerate la un moment
dat productive. La început ace tia sunt burghezii comersan i i
func ionari (ciocoii), la care se adaug , abuziv, propagandistic,
r nimea cople itor majoritar : Cum se putea, în sfânta
noastr înfocare, s nu scutur m de pe cerbicele noastre un
84
Florin Stuparu
jug ru in tor, dac cele trei milioane de rani, fra i ai no tri,

cari ne dau pâne, gemeau de s r cie i tic lo ie i întindeau
mânile c tre noi cu rug ciuni de umilin , ca s le d m i lor
drepturi, c ci sunt oameni, c ci sunt români i cre tini, c ci
sunt fra ii no tri de acela i sânge?(ACTI/575) O,
binecuvânta i s teni, fra i ai lui Christos, munca voastr ,
pânea i vinul se prefac în trupul i sângele Domnului; voi
sunte i fiii cerului, fiii p cii i ai t riei; voi sunte i hr nitorii
no tri; voi a i plâns i v ve i bucura; voi a i înseto at de
dreptate i v ve i r cori; pe voi v-a fericit Mântuitorul lumii.
(ACTI499) Mai târziu, poporul va fi compus din muncitori i
rani s raci.
Încerc ri de comunizare apar înc din prima faz , prin
mi c ri ultra-radicale ce proclam suveranitatea unui
proletariat inventat din nimic de o propagand care calchiaz
texte celebre (v. citatul din Syeiens din SCARA IV): Ce sunt
meseria ii? (Bro ur ) Gândul acestei scrieri este lesne de
în eles. Avem trei întreb ri a deslega. Ce sunt meseria ii? Tot.
Ce au fost ei pân acum? Nimic. Ce cer ei ast zi? A fi ceva.
Cap. I. Meseria ii sunt na ia întreag . Industria agricol ,
industria manufacturier , industria comercial , industria
intelectual . Acestea sunt ramurile care in i cresc o so ietate.
Aceste lucr ri cine le face? Meseria ii.(ACTI/460)
În realitate, la noi, masele nu exist înc i ele vor trebui
create, tocmai de statul revolu ionar ajuns la putere.
Deocamdat , ele se compun din alogeni (judei, bulgari, igani,
greci i armeni) i corcituri, din mahalagii i mitici, din
popula ia cu statut incert a pu inelor noastre târguri dintre care
cele mai mari erau cele dou capitale. Ioan Br tianu se
înfl c ra pentru violente scene de strad , pentru procesiuni i
discursuri pe Câmpia Libert ii i pentru o ridicare a marii
mase a poporului împotriva despo ilor.(IOR1/609) Br tianu
avea cei mai mul i partizani în capital . Aici erau incul ii
locuitori ai mahalalelor, u or de înt râtat, nemul umi ii i
85
vân torii de func ii i studen ii care, însufle i i de idealul

aprins al unei libert i r u în elese, erau a â a i sistematic de
o pres f r frâu. Tovar ul s u de idei, Rosetti, dispunea de
cel mai citit ziar din ar , "Românul" care, dup împrejur ri,
era zilnic un cli eu cât se poate de exact al dispozi iei politice
dominante la Paris.(IOR1/661)
Oricum, mitocanii nu reprezentau ara i revolu ia
burghez s-a f cut în numele ranilor, nu numai f r ei, dar i
împotriva lor, pentru c ei nu voiau nici libertate, nici
egalitate, nici constitu ie, nici republic : toate acestea li se
p reau închipuirile unor r t ci i.(IOR1/609)
Ace ti rurali înr d cina i în tradi ia autocratic nu puteau
fi condu i de un pre edinte. De aceea, regimul plebeian, de
tiranie a masselor este nevoit s accepte compromisul unei
republici parlamentare conduse de un surogat de monarh ales
de popor i acceptat de rani. Astfel, revolu ionarii
antimonarhi ti vor putea s - i instituie dictatura în numele
regelui, a a cum î i duceau campaniile anticre tine în numele
Domnului.
Falsificarea istoriei
Secolul revolu iilor este i secolul istorismului.
Numai c istoriografia revolu ionar nu este interesat de
originile neamului românesc, cum pretinde, ci de fabricarea
probelor originilor primordiale ale revolu iei, prezentat ca
motor al existen ei sociale. Ca i în Fran a, noua Rom p gân ,
i la noi, fic ionalizarea istoriei merge în direc ia latiniz rii.
Am ar tat în prima parte a studiului nostru semnifica ia
anticre tin a acestui racord cu antichitatea. Istoricii no tri nu
fac decât s reproduc mecanic teoria socialist-iluminist a
evului întunecat cre tin, elips barbar în istoria civiliza iei:
Barbarii, a ezându-se pe ruinele împ r iei romane, î i puser
legile i obiceiurile lor în locul institu iilor romane. Civiliza ia
86
Florin Stuparu
se stinsese, i acum nu se mai vedea nici urma acelor arte i

tiin e în care st tuse slava Greciei i puterea Romei. Arta i
institu iile ost e ti, care dintr-un sat mic f cuser pe Roma
capitala universului, periser i ele cu celelalte în mijlocul
întunericului ne tiin ei, ce ca o manta de plumb ap sa Europa.
C r ile care ar fi putut lumina lumea erau în mânele popilor i
interesul lor era ca lumea s fie în întunerec.(BALI/49)
De asemenea, explicam în treac t c romanizarea
României moderne r spundea exigen elor clubului latin, ale
gintei alese, îndrept ite s conduc lumea barbar c tre
binefacerile civiliza iei occidentale: Civilizarea numai gintea
latin a suflatu-o -a r spânditu-o asupra omenirii. Toate
celelalte ginte au lucrat -au dobândit pentru ele numai;
numai gintea latin s-a rev rsat asupra omenirii ca fluviile
pentru fecundarea omenirii, a civiliz rii.(ROS/153)
În aceast colosal ac iune, rile române ti trebuiau s -
i câ tige locul de avangard lupt toare a imperiului
francmasonic al luminii împotriva puterilor nordice ale r ului:
Singuri românii cunosc i ele moscovite, singuri ei pot propaga
ideile franceze în Orient, i câ tigându-i cauzele i spiritele, s
dea Fran ei influen a aceea pe care trebuie s-o aib ca s
înving pe Rusia i s îndeplineasc misiunea ei cea mare în
Orient. Dac românii din principate ar îndeplini menirea lor,
i dac din alt parte ar purcede la înaintarea rii lor cu
ajutorul moral al Fran ei i al Italiei, ar putea atunci, cu
u urin s sileasc pe unguri s p r seasc ideea lor
asiatic , i formând atunci o adev rat confedera ie a
Dun rii, s fac pe Austria s caz în câteva zile. România
legând astfel Fran a cu Orientul, i întinzând mâna peste
Italia, ar contribui prin aceasta s constituie acea formidabil
putere a rasei latine care, cu Spania i Portugalia unite, ar
putea învinge panslavismul i pangermanismul.(ROS/72)
Ascenden a dacic era în aceste condi ii cu totul
neconvenabil i de aceea str mo ii barbari sunt extermina i
87
f r ezitare pentru a ne purifica genealogia i a fi demni de

calitatea de fii ai acelora care aveau misia d-a domni
lumea(ROS/327): Adus de marele Traian în Dacia dup
nimicirea locuitorilor ei, favorizat de împ ra ii urm tori,
colonia roman ajunse într-o stare foarte
înfloritoare.(BALIII/14)
Revolu ia î i caut alibiul într-un pretins socialism
roman: Când Traian întemeie colonia roman în Dacia,
p mântul se împ r i în p r i egale la coloni ti, dupe obiceiul
comun la romani, în colonizare. Dar peste pu in, acele dou
rele mari care mistuia împ r ia roman i îi pricinui
c derea, robia i proprietatea cea mare, se introduser i în
Dacia.(BALII/135)
Republica egalitar tradi ional s-ar fi perpetuat, de i în
forme tot mai degradate: Statul nostru a fost totdeauna un fel
de republic , c ci slujbele de la pârc lab pân la domn, mai
tot prin alegere se da; dar aceast republic era foarte
proast i rea din dou pricini. Întâia, c era aristocratic ,
adec c puterea statului era în mâna boerilor numai, i
poporul mai nici un drept n-avea. Al doilea, c boerii
încredin a cârmuirea rii pe via sau pe o seam de ani unui
om ce îl chema domn i st pânitor al rii i carele, zicând c
domne te din mila lui Dumnezeu se unea i el cu boerii de
j fuia, tiraniza i robea pe bietul popor. Astfel boeria i
domnia aduse peirea rii.(BALII/129)
În cele din urm , dup o îndelungat lupt de clas ,
democra ia va fi fost înfrânt , instaurându-se tirania religioas
i aristocratic iar mai apoi, burghez : Idealul ce românii
gonir în organiza ia lor era egalitatea în drepturi i în stare.
Dar în aceast organizare era vi iuri izvorâte din ideile
feodale ale timpului i care fu pricina zdrobirii acestii
constitu ii. În aceast republic r zboinic se afla, de i slabe
la început, elemente so iale, monarhic, aristocratic i
democratic.(BALIII/16) Astfel se stinse egalitatea str bun de
88
Florin Stuparu
drepturi i de st ri în rile noastre i se form acea

monstruozitate so ial ca o ar întreag s robeasc la vro
câteva individe. Astfel aceast ar de egalitate se împ r i în
caste i ca în vechiul Egipet, casta popilor i a r zboinicilor
robi casta muncitorilor.(BALII/139) (Ce spuneam într-un
capitol anterior, când pomeneam de reparti ia func ional
tripartit a societ ii? Ra ionalismul nu poate concepe decât
sisteme aflate în permanent conflict interior. Potrivit acestei
gândiri strâmbe, oratores (popii), bellatores (aristocra ii
r zboinici) i laboratores (casta muncitorilor) nu reprezint
func ii specializate ale unui organism viu, aflate în rela ii de
interdependen , ci armate care î i disput spa iul vital. Felul
acesta de a vedea lucrurile, generalizat ast zi, reflect un
adev r: desp r it de Dumnezeu, fiin a omeneasc î i pierde
unitatea, coeziunea interioar , func iile care o alc tuiau se
separ i se r zboiesc între ele. Trup, minte, inim , fiecare vrea
s fie preeminent i s domine con tiin a. Omul c zut de la
Dumnezeu creeaz o lume dup chipul i asem narea sa, în
care ura de aproapele are rol de motor al istoriei.)
Astfel, întregul ev mediu românesc, urm tor unei
fanteziste libert i, egalit i i fraternit i originare, apare ca o
rec dere în s lb ticie, inadmisibil pentru urma ii lui Traian:
Aceasta nu se poate, o astfel de nedreptate nu se poate sprijini
decât într-un popor barbar i România a declarat c nu mai
vrea s se numere între popoarele barbare. (BALII/28)
Prin apelul la vârsta de aur a democra iei, la antichitatea
precre tin , revolu ia î i creeaz imaginea unei restaura ii (!) a
vechilor i primitivelor institu ii ale rii.(prezentarea f cut
de B lcescu constitu iei Vladimirescului, în BALII/144).
Ce viseaz m sc ricii? Revolu ionarii nu sunt numai
profe i i apostoli, ei se v d în rolul de preo i r zboinici, adic
regi, conducînd poporul spre victorii ideologice, dar i
militare. (Mantia alb , de Mihai Viteazu, a lui Heliade-
R dulescu e o excentricitate semnificativ .)
89
Dumnezeul meu politic, declar B lcescu, este puterea,

este Iehovah, Dumnezeul armatelor.(BALIV/160) (În 1877-78
frontispiciul ziarului R sboiul va înf i a mâna lui Iehova
aruncând dintre nori fulgerele pedepsei divine.) Printr-un
artificiu istoriografic ce ocole te Noul Testament, Dumnezeul
str mo ilor no tri devine tot Iehova i p rin ii no tri,
credincio i sublimi îngenunchiau pe câmpul b t liilor, cerând
îndurare de la Dumnezeul armatelor, laurile biruin ei sau
cununa martirilor.(BALIII/19)
Amintirea gloriei imperiale romane i credin a în Iehova
alimenteaz na ionalismul revolu ionar de inspira ie sionist-
talmudic , ce î i propune ca int final , dup revolu ia so ial ,
unirea tuturor fiilor lui Traian, investi i cu o func ie
civilizatoare: Chiar în acele vremi furtunoase i nenorocite ale
invaziei barbarilor, romanii Daciei nu uitar c au o misie în
omenire.(BALIII/13) Ce, fiindc ne tragem din acel glorios
popor, st pân al lumei, care întemeie cea mai minunat i mai
colosal unitate cunoscut în cartea istoriei omenirei, fi-vom
noi osândi i a tr i al turi frate cu frate în veci strein unul de
altul?1(BALIII/211) Str bunii no tri romani din Italia erau
Domni a tot puternici în toat lumea, popoarele se plecau cu
umilin înaintea lor, împ ra ii p mântului î i puneau
coroanele jos i se închinau numelui lor, i se putea ca
str nepo ii unor atât de mari oameni s mai geam sub
sarcina suferin elor i a durerilor, dac odat ei to i erau uni i
într-o voin ?(ACTI/575)
Cea mai grav consecin a latinismului este c el a
alimentat teoria lipsei unui fond autohton, aceasta permi ând
adoptarea oric rei forme str ine, justificând chiar necesitatea
imit rii unui mod de a fi care, cu timpul, ar fi dus la
constituirea unei identit i a poporului român! Aceast abera ie
istoric , logic i ontologic î i va g si expresia deplin în
scrierile '48-istului întârziat Eugen Lovinescu. P rerea lui era
90
Florin Stuparu
c popor de nobil vi latin , deci, am fost planta i aici într-o

“pozi ie geografic ", în ni te "condi ii istorice" i în mediul
unei "religii" "cu totul potrivnice structurii noastre intime".
Din aceste pricini n-am creat nimic, n-am însemnat nimic;
fire te pân la 1848. Care ar fi solu ia integral , dup
doctrina d-lui Lovinescu? S-o rupem cu acest exil în Orient, s
p r sim acest p mânt al României, potrivnic nou (în viziunea
latinist a d-lui Lovinescu fiecare român e un Ovidiu proscris,
care se dore te din nou la Roma, sau un sionist gali ian care
se dore te la Tel-Aviv) s ne lep d m de istorie, deci de
str mo i, i s ne lep d m de ortodoxism, deci de suflet,
pentru a ne muta undeva, în p mântul clasic al latinit ii. Oh,
ce frumos vis! Dar chiar d. Lovinescu a observat s solu ia
aceasta e oarecum absurd . i atunci a recurs la alta mai
modest : r mânem tot aici la Carpa i i Pontul Euxin, dar
facem tabula rasa peste tot ce a fost istorie, credin i cultur
româneasc , proclam m revolu ia i, îmbr i ând legea
inspira iei, începem o via nou , european , adic latin
dup modelul Parisului. 1848 e nunta poporului român
revolu ionar cu latinitatea. De atunci dateaz destinul nostru:
imita ia integral ! (Nechifor Crainic în CRA/152)
Exterminarea lingvistic
Dumneavoastr ti i, domnilor, c limba mai mult decât
religia i orice alt este fundamentul na ionalit ilor.
B LCESCU
Fabricarea mitului romanit ii nu este opera exclusiv a
48-ismului. Dac clasicismul de la 1789 e o amplificare a
aceluia al rena terii italiene, latinismul 48-ismului este
varianta dilatat a rena terii române ti din secolul XVII -
XVIII cu Miron Costin i Cantemir, i a ilumini tilor colii
Ardelene. Ace tia din urm nu fundamenteaz numai falsul
istoric, exterminându-i pe daci (în Începuturi ale românilor în
91
Dacia a lui Maior), ci i pe acela filologic, deschizând calea

extermin rii lingvistice, prin penibile fabricate ce î i men in
prestigiul pân în zilele noastre. Ceea ce surprinde i
întristeaz în aceste producte nu este eroarea în sine dar este
eroarea judec ii noastre de ast zi asupra lor, este lauda i
suficien a cu care se privesc de inteligen ele române ca
adev rate fapte de tiin valabil , este orbirea de a nu vedea
c zidirea na ionalit ii române nu se poate a eza pe un
fundament în mijlocul c ruia zace neadev rul.(Titu Maiorescu
în MAI/166)
Latinismul colii ardelene este justificat îndeob te ca un
exces patriotic, ca o reac ie împotriva teoriilor care ne
contestau drepturile istorice în Ardeal. Explica ia aceasta este,
ea îns i, vicioas . În primul rând, pentru c nu dovede ti
adev rul printr-un neadev r, chiar bine inten ionat. Cum spune
tot Maiorescu: Dac str inii tiu ast zi i recunosc c noi
suntem de vi latin , meritul este nu al nostru, ci al filologilor
Dietz, Raynaurd, Fuchs, Miclosich, Max Muller i al ii, cari
nu prin iluzii preten ioase, ci prin legile solide ale tiin ei au
dovedit latinitatea esen ial a limbii române. Iar c r i de
natura “Testamentului critic” i a “Lexiconului de la Buda”
nu puteau decât s împiedice adev rul, producând
neîncredere în contra unei teze care avea trebuin de
argumente a a de gre ite pentru a fi sus inute.(MAI/167)
Teoria purit ii etnice i lingvistice latine este
fundamental contraproductiv în polemica extern i
distructiv în interior pentru c neag autohtonia. Nu î i aperi
drepturile teritoriale afirmându- i statutul de colonist i nici nu
te mândre ti cu asta.
În realitate, latinismul ardelean reprezint expresia
ideologiei luminilor cu dubl surs : Viena, de o parte, i Roma
catolic de cealalt parte. Con tiin a roman a ardelenilor
fusese intens cultivat dup unia ie prin propaganda catolic ce
î i atinsese în sfâr it inta: convertirea schismaticilor
92
Florin Stuparu
r s riteni, în zadar încercat atâtea sute de ani de c tre unguri,

organul înarmat al Papei.(IOR ) Romanizarea limbii române
este parte a acestui program de sf râmare a unit ii spirituale,
de alienare a celei mai pure provincii române ti, desp r it de
ar la 1700 prin bariere mult mai ermetice decât acelea
politice. Limba nu este mai mult decât religia fundamentul
na ionalit ilor. Dar limba, religia, originea etnic , apartenen a
la un teritoriu formeaz un întreg, i orice interven ie arbitrar
asupra unuia dintre elemente duce la negarea principiului
identit ii.
Epurarea limbii române de elementele slave parazite
urm rea tergerea istoriei noastre cre tine de c tre ereticii
latini, catolici. Antislavismul acesta aberant, aversiunea fa de
un lexic de mult asimilat pe c i naturale, i înlocuirea lui cu un
prefabricat este una dintre fe ele agresiunii universaliste
antiortodoxe, fie ea catolice, iluministe sau 48-iste. Direc ia
fals odat croit prin cele trei opere de la începutul culturei
noastre moderne (Începuturile..., Lexiconul... i
Testamentul…), inteligen a român a înaintat cu u urin pe
calea deschis .(MAI/167) Din progres în progres, falsul,
impostura i ignoran a cap t , în cadrele statului revolu ionar,
caracter normativ: În 1866 se întemeie de c tre ministrul
instruc iei, C.A. Rosetti, o societate care trebuia s se ocupe
cu limba i s stabileasc o ortografie oficial . Printre
diferitele curente care se ar tar , învinse cel ultra-latinist al
lui Laurian; lui i se încredin redactarea dic ionarului
îndreptar care decret pur i simplu o limb artificial .
(IOR1/654)
Romanizarea propriu-zis a fost dublat de ceea ce s-a
numit direc ia italienizant , în care a excelat Heliade, la care
se adaug , inutil s mai amintim, curentul fran uzit, cel al noii
Rome, care, triumf toare, va ata a definitiv principatele la
francofonie.
93
America Europei
V zând c nu pot s fac nimic cu mini trii no tri, am

deschis în '59 o subscrip ie în ziarul meu, dup titlul:
Subscrip ie na ional pentru ridicarea unui monument în
onoarea tuturor str inilor cari au ap rat cauza na ional .
C.A. ROSETTI
Scopul declarat al 48-i tilor este acela de crea din nimic un
stat românesc, o na iune (pentru ei, sferele celor dou no iuni
se întrep trund), eliberarea de sub suzeranitatea, din ce în ce
mai mult doar nominal , a Turciei i, mai ales, de protectoratul
rusesc i întregirea în perimetrul teritorial al Daciei.
Aceasta e versiunea impus de propaganda
revolu ionar , perpetuat de istoriografie i consfin it
autoritar de "tradi ia" colar , ele însele "realiz ri" ale
revolu iei.
De fapt, a a cum am tot spus, na ionalismul a fost,
pentru o perioad , formula de organizare a statului
suprana ional umanist, na ionalism cu semnifica ie vid în
contextul secolului XIX, dar capabil de a mobiliza haotic
micile popoare-satelit ale imperiilor cre tine în agonie. Acestor
ri li se creeaz de la centrul de comand parizian o aparen
de institu ii, neap rat democratice, guverne în exil i li se
induce orgoliul de a se afla în marea alian a popoarelor ce
lupt pentru libertate, independen i suveranitate. Cuvinte
care nu înseamn nimic i nici nu trebuie s însemne, pentru c
altfel i-ar pierde puterea magic .
Guvernele acestea na ionale se constituie într-o vast
re ea conspirativ interna ional : Aceea ce m sile te a merge
la Londra mai mult este treaba cealalt . Mai cu seam c
Mazzini va merge acolo în curând. Apoi socot c trebue a ne
în elege cu dânsul i cu Ledru Rollin, cum i cu oarecare
nem i radicali i a întocmi o mare solidaritate revolu ionar în
toat Europa. Eu la Londra am cunoscut pe Louis Blanc mult,
94
Florin Stuparu
dar pe Ledru nu, fiindc tr ia prea retirat.(BALIV/204) Am

scris s întreb dac Mazzini a sosit acolo (la Londra). Cred c
cu dânsul, cu Ledru Rollin, cu Manin, pe care l-am cunoscut
mai d un zi aci, i al ii, de fiecare na ie câte unu, s facem un
comitet revolu ionar european (condus mai târziu de D.
Br tianu), conservând totodat comitetul Europei Orientale.
Mi-am închipuit un ir de comitete supuse unul altuia,
începând gradat: 1) de la jude e, 2) la cele cinci eri române,
3) unul central la Paris pentru toat românimea; i apoi acele
dou pentru chestiile interna ionale i europene. Ar trebui s
arzi acele scrisori ale mele, care vorbesc de comitetul de la
Londra (Felix Gotlieb, alias B lcescu, în BALIV/213).
Comitete ce au misiunea de a preg ti incendiul final al
republicii universale: Hot râsem s nu mor pân ce voi vedea
Republica Universal .(Rosetti, în ROS/237)
O prim încercare se f cuse în 1848-49, când brig zile
interna ionale, mobilizate de comitete, înscenaser repeti ia
primului r zboi mondial i reorganizarea ra ional a Europei
unite. Atunci, Moldovalahia nu putuse participa la r zboiul
sfânt împotriva crucii, cu toate eforturile pe care le-au f cut
comisarii europeni B lcescu, Bolliac etc. de a alc tui în
Ungaria o legioan român . Voluntari ardeleni nu ar fi lipsit,
numai c ace tia, rani reac ionari cum erau, ignoran i, au
ales s lupte, comanda i de Avram Iancu, de partea despo ilor
i împotriva fra ilor unguri.
Este o situa ie pe care na ionali tii nu contenesc s o deplâng :

Încai m car de am avea i noi acum o reprezenta ie, de ar
fâlfâi m car un singur stindard român pe aceste câmpuri de
b tae, unde se hot r te soarta libert ii în Europa.(B lcescu,
în BALIV/131) A! Dac eram un guvern de români, gloria
aceasta d-a sc pa lumea de robie n-ar fi avut-o ungurii, ci
noi; sau, uni i cu ungurii, am fi fost siguri s lu m Viena i s
proclam m Republica; când acum tremur m i a tept m s
95
putem aduna f r miturile osp ului unguresc (Rosetti, în

ROS/237).
Dup o închipuit victorie în Austria, legioana ar fi
urmat s ac ioneze în Principate. Astfel, pe lâng aceea c ne
mergea i nou numele, c nu ne temem d-a ne lupta pentru
libertate, puteam a ne crea o o tire cu care la vreme s facem
ceva în ear la noi.(BALIV/131)
Condus de generalul ungur Bem (comandantul trupelor
revolu ionare maghiare, în r zboi cu Avram Iancu!), armata de
eliberare trebuia s instaureze noul regim, cu acela i general
în chip de rege democrat: Am mai îns rcinat pe Bolliac s -i
zic cu me te ug (generalului Bem) c noi l-am numi bucuros
de domn sau rege al nostru.(BALIV/154) La întâmplare, când
Bem va intra în Valahia Mare, apoi voi acolo trebue s veni i,
în Valahia Mare cu Negri ca s -l pune i în capul
trebilor.(B lcescu c tre Ion Ghica în BALIV/164)
Odat puterea preluat , opera de fundare a statului
na ional modern putea s înceap , a a cum fusese proiectat în
întâlnirile din Ungaria i Anglia: Eu (spune B lcescu) voi
c uta pe lâng Bem i guvernul maghiar, c tre care sunt bine
recomandat de la Constantinopol, s fac orice voi putea atât
în favorul românilor d-aci, cât i în favorul rilor
noastre.(BALIV/131) Chestia român , în general, am
câ tigat-o deplin de la unguri; Klapka, care e bine v zut în
Londra, are idei foarte largi. Socot c va publica o bro ur ,
asupra cum ar trebui a se organiza Europa Oriental .
(BALIV/200)
Am întocmit la Londra un comitet în care vor fi câte trei
reprezentan i de aceste ase na ii: români, unguri, poloni,
ru i, bohemi i moravi, slavii sudului. inta este o confedera ie
democratic a tuturor, mijloace revolu ionare, acord, unitate
i solidaritate în mi care. Acest comitet e secret.(BALIV/199)
Acordul este greu de realizat, datorit opozi iei lui
Kossuth fa de proiectata autonomie a Ardealului: Aici ideea
96
Florin Stuparu
c Ungaria nu poate tr i decât prin confedera ia românilor

din Transilvania i a slavilor, este foarte mult r spândit . Dar
guvernul (revolu ionar maghiar) nu vrea înc aceasta, dar zice
mult c vor face confedera ia cu Valahia Mare i Valahia
Mic , cu Moldova i cu Lehia.(BALIV/138) Am auzit c Bem
a pus pe sigilul s u Hungariea, Poloniea i Româniea
unite.(BALIV/131)
Varianta româneasc a lui "Felix Gotlieb" (pe care
Eminescu o va atribui gre it lui Br tianu) ar ta în felul
urm tor: Î i voi trimite un proiect de confedera ie, ce voi s
fac, pe aceste baze: 1. Trei na ionalit i deosebite cu teritoriul
i administra ia lor: unguri, români i iugoslavi. 2. În privin a
desp r irii teritoriului, se va socoti majoritatea locuitorilor
jude ului sau a comitatului. Minoritatea, de va fi mare, va
dobândi garan ii na ionale de limb , de religie i de
administra ie comunal , iar va fi lipit de teritoriul
majorit ii. Statul federal se va numi Staturile Unite ale
Dun rii i vor coprinde, afar de tot rigatul Ungariei,
Bucovina, Moldova, Valahia, Serbiea i Basarabiea, când om
lua-o.(BALIV/216) 3. Adunarea central federal de 150
deputa i, câte 50 de fiecare din trei na ionalit i. Se va aduna
în tot anul în capitala fiec rei na ionalit i pe rând. Ea va
hot rî i limba discu iilor sale (fran ozasc i nem easc sau
alta) (BALIV/217) Klapka propune o diet federal , în care
discu iile s se fac în limbele nem easc i fran oze te, pentru
înlesnirea tutulor, aceste limbi fiind cele mai generale în acele
locuri. Eu a fi de opinie a substitua limba latin , foarte
întins în Polonia i Ungariea, i care ar fi favoritoare nou ,
de i necunoscut . Fii foarte discret (Ion Ghica), c ci te
împu c.(BALIV/200)
A adar, idealul patriotic al 48-i tilor este statul
maghiaro-slav, de limb germano-francez sau, ca o concesie
f cut federa ilor catolici, de limb latin !
Ideea va fi p rut ciudat i unora dintre fra ii mai pu in
97
ini ia i, c rora trebuie s li se explice de dou ori teoria

na ionalismului interna ionalist: Vin de la adunarea
c uza ilor, unde i-am f cut s în eleag trebuin a d-a nu fi
ultraromâni separati ti, i c noi trebue s profes m respectul
na ionalit ilor i egalitatea lor i federa ia cu ungurii i
iugoslavii.(BALIV/251)
Argumentele sunt preluate din a a numita teorie a
dreptului natural, care fundamenteaz întreaga revolu ie. În
disputa dintre români i unguri se vede u or c patriotismul
antiautohtonist al dreptului natural le d câ tig de cauz celor
din urm , la fel ca i purismul latinist de care am vorbit: C
acest drept natural e pe deasupra oric rui drept istoric, de
vreme ce p mântul e al oamenilor, iar nu oamenii ai
p mântului. Problemul de dezlegat în Ardeal era i este nu
cum vor face românii, ungurii, sa ii i s cui ca s r mâie
numai ei singuri într-acea ar i s goneasc pe celelalte
popoare, ci, proclamând dreptul comun sau egalitatea pentru
individe i na ionalit i, s caute mijlocul de a armoniza
împreun , alc tuind un stat federativ.(BALIII/212)
O propunere mai modest , dar mai interesant decât
aceea a lui B lcescu, enun în 1856 Rosetti, care sugereaz
constituirea unui stat bi-na ional, mai precis româno-iudeu.
Argumentele folosite de el pentru a demonstra unitatea de
destin a celor dou popoare alese i neap rata trebuin ca
fra ii israeliteni s refuze drepturile individuale câ tigate prin
Alian a israelit universal i s formeze un corp de na iune,
sunt halucinante, dar nicidecum ridicole, având în vedere
istoria viitoare a românilor, la care ne vom referi. Citez dintr-
un articol al lui Rosetti: D-aceea dar, mi se pare c -n acest
minut, când din ame eala luptei se pot isca multe neîn elegeri,
îmi va fi iertat a face în coloanele acestui jurnal (“Steaua
Dun rii”, omonimul Lojei francmasonice) un apel c tre
rumâni i israeli i. Ceea ce v z, cu cea mai deplin durere,
este ciocnirea ce se f cu din nenorocire între rumâni i
98
Florin Stuparu
israeli i, i pe care voiesc a o curma interpuind inima mea

între amândou p r ile.(ROS/326) Lupta iscat între rumâni
i israeli i nu poate folosi decât inimicilor na iei rumâne i
israelite. Cei cari au suferit împreun se cuvine, mai cu seam
în asemenea împrejur ri critice, nu a se lovi unii pe al ii, ci
din contra, a se sus ine. Astfel i numai astfel poate veni
fericirea i salvarea comun . De i în ochii unora este o mare
osebire între israeli i i rumâni, cei cari se uit -n fundul
istoriei vor vedea c sunt dou ginte mari înaintea lui
Dumnezeu. C ci dac cei dintâi sunt fiii celui care lupt cu
Domnul, i ol (demon, adversar, du man) i fur-ale i spre a
conduce populii la conchista cerurilor, ceilal i suntem fiii
celora carii avur misia d-a domni lumea. "Tu mundum regere
memento." Când dar fiii Romii i fiii Ierusalimului pot fi d-
opotriv mândri de originea lor, alian a este lesne de f cut.
Cei d-opotriv se pot iubi i uni cu mai mult lesnire. Deci
seculii ne f cur fra i, fra i prin misie, fra i prin suferin e.
Fiecare trebuie s sim trebuin a acestii prescrip ii a iubirii,
c ci to i am fost sclavi pe p mântul rbiei. ara rumânilor
este ast zi într-un minut de c petenie. Cei carii sper a ei
trunchiere i pândesc cu l comire minutul împ r irei se-
ncearc i se vor sili a dezbina pe locuitorii ei. Aceste
suferin e ale românilor, la noi ca i pretutindenea, nu le-au
produs israeli ii. Ele sunt urmarea neap rat a n v lirei
streinilor -a perderii idealului nostru. Ceea ce se cuvine a
constata este c , la '48, când rumânii munteni rupser un
minut jugul strein, rumânii i israeli ii se unir i deschiser
împreun inimile lor la speran a unui viitor fericit pentru to i.
Dar adev rul, dreptatea i fericirea israeli ilor m sile te a
spune c Constitu ia de la 1848 era v t m toare lor. Fra ii
no tri israeli i nu trebuie s inte la dobândirea unei libert i
civile acordate lor ca la ni te fii ai României, ci la dobândirea
drepturilor legitime ca corp de na ie. Ce priveli te mai
sublim i unic decât a cestor doi populi tr ind seculi întregi
99
numai pe temelia nestr mutat a legii? Israil pe Decalog,

Roma pe cele 12 table. Ce priveli te mai sfânt , admirat de
lumea întreag , decât rumânii de la Dun re p strând via a i
credin a lor printre n v liri secularii, precum i israeli ii
printre izgoniri i chinuri de tot felul?(ROS/328) S rumpem
dar cu to ii pâinea înfr irei, i pentru aceasta sfâr esc zicând
israeli ilor: r mâne i credincio i na iei voastre. Primi i de la
noi ospitalitatea, libertatea i tot ce dorim i noi a g si pe
p mânt strein, unde suntem emigra i. Drepturile noastre s fie
negre it -ale voastre pe cât cere dreptatea. Dar i voi nu
uita i c pentru ca s v putem da libertatea, trebuie mai întâi
s-avem noi în ine, c pentru a dovedi c voi i fr ia, trebuie s
ne ajuta i, i mai cu seam ast zi, cu inima, cu mintea, cu
punga i la trebuin cu bra ul vostru. Nu uita i asemenea voi
mai cu seam cei de curând i pe furi veni i, c -n ziua ce ve i
deveni instrument activ sau pasiv chiar al inimicilor no tri,
dreptatea cere a v lep da din sânul nostru, mai cu seam în
Moldavia unde num rul vostru cel nou (...)(ROS/330)
Puterea magic a discursului ideologic revolu ionar, care
nu contenea s -i uluiasc pe Eminescu i pe Caragiale, a fost
(este) atât de nem surat încât a reu it s dizolve realitatea, s
paralizeze judecata obiectiv , pân în zilele noastre, i se pare
c definitiv.
C ci, ac iunea pe care o tot numim constituirea
României moderne, a statului na ional unitar român, se refer
la crearea coloniei carpato-danubiano-pontice, identificat
conven ional prin indicele ROMANIA. Procesul este similar
aceluia recent al cre rii statelor africane sau asiatice, în rândul
c rora figur m, pe deplin justificat, ca membri ai comunit ii
francofone.
Toate victoriile istoriei noastre, de la 1848 încoace, sunt
sarcini îndeplinite din programul noului imperiu: unirea din
'59, r zboiul de independen , r zboiul i unirea din '918, al
doilea r zboi mondial etc., pân la restaurarea socialist-liberal
100
Florin Stuparu
din 1989.
Unirea principatelor dun rene a fost hot rât în urma
r zboiului Crimeii (1853-1856), ca o mi care strategic
urm rind oprirea ofensivei ruse ti ce confirma promisiunile
arului din 1848.
Una dintre cauzele r zboiului, etap a nesfâr itei, pân în
1918, lupte dintre imperiul pravoslavnic i cel antihristic, a
fost tocmai dorin a de st pânire a rilor Române ti, ocupate
în 1853 de ru i, care pretindeau dreptul de protec ie a tuturor
cre tinilor din Balcani. Românii î i puneau n dejdea în
Napoleon al III-lea, în r zboi cu Rusia. Dup r zboi, în
conferin a de la Viena, se trat întâi asupra organiza iei
viitoare a Principatelor dun rene, a rilor de compensa ie.
Anglia fu pentru unirea ambelor ri române ti. Napoleon
voia s înlocuiasc vechile state prin noi crea ii politice pe
baze na ionale. Pentru Napoleon era o datorie s înfiin eze la
Dun re bariere ve nice fa de preponderen a
ruseasc .(IOR1/626)
Ca i la 1849 în Transilvania, românii nu r spund nici
acum apelului revolu ionar i nu formeaz legioane de
voluntari, spre disperarea c uza ilor: Fran a, care primea cei
10 000 de solda i ai Piemontului, nu ar fi refuzat pe cei 40 000
pe cari România ar fi putut s -i dea pentru acest r zboi care
trebuia s hot rasc de via a sau de moartea na ionalit ii
noastre. Din acel moment România ar fi avut o armat a ei, ar
fi fost o na iune; ar fi constituit în realitate acea barier pe
care Napoleon declara în fa a camerilor franceze c o
constituie pe Dun re, i ar fi redobândit existen a ei proprie,
dreptul de a dispune de ea îns i. Din nefericire, ea nu f cu
nimic.(ROS/70) Puterile occidentale au trebuin a avea pe
Dun re o na ie, iar nu un regat f r putere.(ROS/219) Dar
suntem o na iune i atunci trebuie s ne manifest m, s lucr m
i s d m satisfac ie intereselor materiale i morale ale
popoarelor i ale guvernelor de la care cerem ocrotire i
101
prietenie, sau nu suntem o na iune i atunci nu trebuie s ne

pierdem timpul i banii i s ne juc m de-a
na ionalitatea.(ROS/71) S-a zis c românii n-au luptat nici
m car o zi pentru a lor na ionalitate i c prin urmare,
Dun rea trebuie dat în paza unei alte na iuni care s-o poat
p zi cu pu ca.(ROS/346) Trebuie prin urmare s ne a tept m,
c în prima zi, dac prilejul va veni, împ ratul francezilor i
chiar regele Italiei s ne sacrifice f r ov ire cut rei sau
cut rei compensa ii morale sau materiale pe care le-ar oferi-o
Austria sau chiar Ungaria.(ROS/70)
Institu ia medieval a vasalit ii presupunea un contract
între parteneri principial egali, având îndatoriri reciproce i
deplina libertate a vasalului de a stabili o alt alian , mai
avantajoas pentru el. (Schimbarea suzeranului în momentele
critice a fost un joc practicat cu mult art de români.)
Raporturile suveran vasal nu aduceau nici o atingere
suveranit ii interne.
Colonia are un cu totul alt statut, nefiind nici
independent în politica extern , nici liber în aceea intern .
Continua dec dere a României de la condi ia de vasalitate,
pân la aceea de provincie imperial i colonie a început odat
cu Regulamentul guvernatorului Kiseleff, i s-a adâncit cu
fiecare nou constitu ie impus de suzeranul imperial. A a, sub
st ruitoarea influen a împ ratului francez Congresul de
pace de la Paris (1856) hot rî c viitoarea constitu ie a
Principatelor trebuia s atârne de dorin ele pe care le va
ar ta îns i popula ia.(IOR1/625) Bineîn eles c nu popula ia
avea s decid . Divanurile ce se vor aduna împreun cu
comisarii europeni, vor hot rî tot. Se va face acum cum s-a
f cut la 1830, adic un nou Regulament care va fi constitu ia
viitoare a rilor. Ai v zut c Congresul a statuat c Divanul
trebuie compus astfel încât s reprezinte toate clasele
sociale.(ROS/316)
102
Florin Stuparu
Cu toat presiunea propagandistic a comitetelor

unioniste, divanurile refuz unirea i, implicit, constitu ia
revolu ionar , e drept c pe fondul neîn elegerilor dintre puteri.
De vom judeca îns cu sânge rece, vom vedea pip it c vina
este a noastr numai. Este învederat, precum o vedem în
protocoale, c Napoleon a propus a decreta Unirea
Principatelor i tim c turcul i neam ul au zis c
Principatele nu voiesc unirea. Ce dar putea s fac Napoleon?
S-o decrete? Congresul ia Turciei Principatele i ridic pe
Dun re un Regat care poate deveni fatal imperiului otoman i
Austriei, când mai cu seam Principatele nu vor?(ROS/218)
Nu a fost îns decât o scurt amânare. În 1858 o nou
conferin , compus din reprezentan ii puterilor semnatare,
avea s asculte aceste dorin e, s le ia în considera ie i s
d ruiasc protejatului ei, poporul "moldovalah" ren scut, o
nou constitu ie în numele Europei. (IOR1/626) Constitu ia
impus atunci a fost atât de aberant de nepotrivit , de
modern , încât, câ iva ani mai târziu, provoac reac ia lui
Cuza, care cere îng duin a s restrâng întrucâtva excesul de
sacre libert i, care transformaser ara într-un haos
republican, (21 de guverne de la 1859 pân la 1863): În fa a
mea, se plânge Cuza lui Negri, se ridic o coali ie care,
mul umit lacunelor codurilor noastre legislative, poate
înfrunta nepedepsit autoritatea. Mult mai îndr zne i, mai
activi decât partidul pretenden ilor, dispunând de majoritatea
gazetelor, încuraja i de comitete republicane din afar ale
c ror instrumente m rturisite sunt, ultra-liberalii conduc
mi carea i antreneaz dup ei pe alia ii lor impruden i.
(CUZ/531)
A a vorbe te carbonarul Cuza i unii dintre tutorii s i
sunt de acord c o colonie ar trebui guvernat altfel: Domnul
ambasador al Angliei mi-a spus c el ne sf tuie te s cerem
deschis fie o dictatur , fie o nou constitu ie. A ad ugat c
Anglia, de i ar constitu ional , d , totu i, coloniilor sale cu
103
totul alte constitu ii decât a sa i potrivite cu statul în care se

afl aceste colonii mai spunându-mi c exist chiar o cenzur
a presei, care altminteri ar deveni o arm primejdioas în
mâinile oamenilor, care ar folosi-o cu ignoran i cu
patim .(Negri c tre Cuza, în CUZ/334)
Ini iativele îi vor fi fatale tr d torului (vorba lui Rosetti,
de i obedientul domnitor democratic nu tr dase cauza, ci
încerca doar s - i elimine rivalii i s - i consolideze, naiv,
pozi ia personal ). Urmare a intrigilor clicii, (cum numea
B lcescu triada compus din Rosetti i fra ii Br tianu)
Napoleon nu-l mai simpatiza pe Cuza. Ce-a urmat dup aceea
a fost numai o repetare a evenimentelor din Bucure ti din
1848 i ceea ce f cuse Cuza însu i dup exemplul Fran ei
imperiale. Lovitura de stat fusese f cut în în elegere cu unele
cercuri ale Cur ii din Paris.(IOR1/648) De aceea se convoc o
conferin la Paris, care trebuia s hot rasc înc o dat
soarta rii. (IOR1/647),
Câ tig de cauz avur ultraliberalii, adic cei mai
sincroniza i vremurilor, care nu oboseau s afirme i s lucreze
necondi ionat la consolidarea României ca pa alâc al Fran ei
mesianice: Cestiunea noastr se propag în toate p r ile.
Napoleon crezu c vom putea s -i d m ceea ce-i cântar m
prin toate instrumentele în curs de 3-4 ani, adic o Francie de
10 milioane la Dun re, care la un r zbel cu Austria i la o-
mp r ire a Turciei s -i poat da o oaste de 200 000 de solda i,
comandat de generalii lui.(ROS/346)
Tot ce cer ctitorii statului na ional român este s li se
recunoasc statutul de francezi, adic de copii divini ai luminii
i s fie l sa i ca în aceast calitate s apere grani ele
hiperboreene ale imperiului: Francia s-a ridicat i Europa
întreag s-a ridicat la vocea ei. Libertatea s-a ivit din sânul
Franciii, ca zeii lui Homer din în l imile Olimpului, i a f cut
ocolul lumei. Piciorul ei s-a pus pe p mântul nostru, pe acel
sol român a c rui limb , a c rui origin le-ai studiat
104
Florin Stuparu
(Michelet), unde numele vostru, c r ile voastre, ideile voastre

ridic atâtea simpatii.
Piciorul ei s-a pus i iat c p mântul s-a cutremurat,
un fior a str b tut de pe marginile râurilor sale, pân în
vârful mun ilor, f r turbur ri, f r zguduiri, f r sfâ ieri,
f r ca sângele s fi curs, ca prin farmec. Opera întunericului
a reintrat în umbr , opera de lumin i divin s-a ar tat
oamenilor. “Lux fiat et lux facta est.“ Toat n dejdea noastr
este în a doua noastr patrie. i aceasta este adev r. Tot
românul are dou patrii. Mai întâi p mântul pe care s-a
n scut, apoi Francia.(ROS/370) Francia ne-a crescut, ne-a
instruit; scânteia care a str lucit asupra rii noastre am luat-
o din focarul ei. Mai aminte te Franciei c suntem fiii s i, c
am comb tut pentru ea pe baricade. Adaug c ceea ce am
f cut, l-am f cut dup exemplul ei c suntem ante-garda ei în
partea Rusiei.(ROS/371)
Termenul de colonie, folosit pentru a desemna un stat
care în toate documentele figureaz ca independent, liber,
suveran i na ional este inacceptabil pentru oricine, admis,
eventual, doar ca o metafor (o metafor a ce?). Or, este vorba
de sensul cel mai propriu al cuvântului, adic de popularea
unui teritoriu vacant, sau considerat astfel în mod simbolic.
Continentul american, de exemplu, nu era de ert de oameni i
imensele esuri necultivate aveau totu i un proprietar,
vân torul indian, care tr ia de pe urma bizonilor ierbivori,
doar c el nu era considerat decât un semi-om. La fel în Africa,
Asia, Australia, i oriunde a ajuns omul occidental.
În aceea i situa ie se afl i aborigenii din Europa
oriental , printre care moldovalahii. Ei sunt ignora i ca oameni
în toat puterea cuvântului de revolu ionarii care, indiferent de
originea lor etnic , sunt recruta i dintre cei care au o
mentalitate de coloni ti, de desperados cuceritori ai unei lumi
noi. (Nou pentru ei, pentru c nu o cunosc.) A a se explic
latinismul, insisten a cu care vorbesc de colonia lui Traian.
105
A a se explic elucubra iile unui Rosetti, pentru care românii

sunt un popor de exila i. A a se explic xenofilia prostituant ,
pe care o mo tenim i noi, str inii români ai vremurilor
acestea, xenofilie a unor oameni care lucreaz împotriva
tradi iei tocmai pentru c ei în i i nu pot concepe ideea de
patrie i de istorie, considerându-se genera ie spontanee: Dar
cum o s i se par , când i-oi spune c sunt piste 3 luni de
când nu m pot vindeca de dorin a ce am d-a studia 3, 4 ani -
a scrie... ghici...? Istoria ovreilor, revolu ionar i literar , 2
volume. Ce ai cu ovreii, o s -mi zici? A a îmi zic i eu i nu
pot g si alt nimic decât c -mi sunt dragi.(ROS109).
Colonia înseamn în principal dou lucruri: un teritoriu
de exploatare a resurselor primare i a acelora ale unor indivizi
afla i în afara standardelor de umanitate impuse de puterea
cuceritoare, la care se adaug o pia de desfacere a produselor
secundare fabricate de omul superior; în al doilea rând,
colonia este spa iul de evacuare a de eurilor sociale ce nu mai
pot fi absorbite, acea popula ie infrac ionar , sau cel pu in
parazitar , antisocial , generat pe o scar tot mai mare de
civiliza ia modern . Secolul XIX este epoca în care încep
marile mi c ri de popula ii, datorate tocmai noilor condi ii
create de revolu ie.
Când num rul acestor oameni de prisos atinge pragul
critic, ei sunt expulza i sau l sa i s emigreze într-o ar a
nim nui, lipsit de institu ii statale solide, loc viran în afara
civiliza iei.
R scruce a continentului, spa iul românesc era locul
ideal de amplasare a rezervorului colector a tot ceea ce Europa
nu mai putea mistui. De asemenea, România era locul ideal
pentru colonizare, datorit materiilor prime neatinse, a
drumului comercial dun rean, a unei pie e de desfacere a
subproduselor industriale. Într-adev r, ea merita s fie o
na iune!: Englejilor trebuie s le vorbe ti comerciu, mine,
p duri, c i ferate, petrol, canaliz rile râurilor, debu eul cel
106
Florin Stuparu
mai mare al industriei i comerciului englez, Dun rea la

dispozi iunea comerciului i industriei al na iunei celei libere.
Cea mai mare Californie, o Americ în Europa pentru
industria i comerciul englez. Toat lumea a în eles-o, o cere.
Noi ca deputa i ne-am muncit s deschidem aceast cale. Ca
membri la sfat, îndat ce am început s propag m a da îndat
ora ul acesta în întreprinderi pe 95 ani ne-a casat etc., etc.
Bog iile sunt mari i noi am voit s le d m englejilor ( i
francejilor). Noi am fost, s le zici, cu Fran a, fiindc ea ne
sus inea; i Englitera pentru c nu tia, ne comb tea. Dar
suntem cu Englitera, c ci ea este libertatea, ea este industria
cea mare, i perim din cauz c comorile noastre sunt
îngropate etc., etc.(ROS/380) ,
Numai noi putem face confedera iunea. Acesta este un
adev r. F -l cunoscut, dezvolt -l, propag -l i în Francia i în
Englitera. Times scria acum un an c s caz Austria i s
dea Dun rea pân la Marea Neagr maghiarilor, c ci ei o vor
deschide-o comerciului i industriei engleze. Nu se poate.
Numai noi putem împ ca totul, i numai, z u, noi, i prin noi
comerciul i industria englez (francez ) pot avea aceast
Californie, aceste Indii ale Europei etc., etc.(ROS/381)
Astfel, cel mai unitar popor european, care a putut
absorbi ocurile invaziei triburilor zise barbare, devine
victima invaziei imparabile a singurilor barbari din istorie,
aceia produ i de societatea modern . Un alt vehicul al acesteia
a fost aproape continua ocupare a Principatelor de c tre
armatele ruse ti, austriece i otomane, înso ite în campanii de
armata corbilor iudei, a speculan ilor de r zboi, de cei ce
adun aur din b l ile de sânge (Eminescu).
Ace ti nomazi nu au un statut precizat în cadrele sociale,
nu numai etnic, dar nici func ional. Func ia pe care o
îndeplinesc, este una negativ , parazitarea prin diverse
mijloace speculative, sub sau cel mult la limita
infrac ionalit ii, tot mai mult l rgite prin liberalizarea
107
legisla iei.
Nu este vorba, a a cum se spune, de o clas comercial ,
ci de una eminamente exploatatoare, nu doar neproductiv , ci
distructiv social, economic, spiritual i biologic, prin
exploatarea viciului, dac ar fi s ne gândim doar la industria
de alcool sintetic, prin care r nimea român a fost nu numai
sl bit economic, dar i fizic, printr-un proces istoric similar
aceluia al sclaviz rii i decim rii aborigenilor americani i
africani, neobi nui i cu alcoolurile distilate, mai ales cu acelea
preparate cu adaos de acid sulfuric.
Neavând nici un statut legal, nici un drept legitim într-un
spa iu care îi acceptase totu i, revolu ia le creeaz un stat în
care toate criteriile sunt r sturnate, func ia parazitar acuzând
func ia de conducere, atât cât mai era reprezentat , de
exploatare a func iei productive i pretinzând în numele
acesteia accesul la putere. Toat teoria democra iei moderne, a
egalit ii, nu reprezint decât efortul ideologic de legitimare a
acestei ac iuni împotriva firii, care transform categoriile
sociale reale, func ionale, în categoria abstract de cet ean.
În accep iune modern , cet ean înseamn soldat al
revolu iei, iar revolu ia ca atare este expresia armat a invaziei
noilor migratori, preg tit printr-un lung r zboi ideologic:
Cet eni în general, preo i, boeri, osta i, negu tori, meseria i
de orice treapt , de orice religie, ce v afla i în capital i
prin ora e, greci, sârbi, bulgari, germani, armeni, israeli i,
arma i-v spre a ine buna orânduial i a ajuta la fapta cea
mare. Patria noastr e i a voastr . Vou v place a ede într-
însa i ea v prime te. De azi înainte o mas avem cu to ii, un
osp de fr ie ni se întinde, acelea i drepturi vom avea cu
to ii.(ACTI/499) Dreptate Fr ie. Cet eni, de ce v'a i tras în
casele voastre? De ce mâna voastr cea tare i tân r a l sat
pu ca biruin ei? Români, pân ce câmpul b t liei nu se cur
de to i vr jma ii, chiar i de trupurile lor, i pân ce iarba i
florile nu cresc pe dânsul, soldatul nu trebuie s lase arma.
108
Florin Stuparu
Tineri români, negustori virtuo i, fra i israeliteni,

solda i tari i puternici ai gardei na ionale, scula i, de tepta i
în voi patriotismul, a putea zice chiar i eroismul i p zi i
iar i ora ul precum l-a i p zit atunci... (Proclama iune a lui
Rosetti, în ACT I/LII)
Se cere: În numele Moldovei, a omenirei i a lui
Dumnezeu! (de V. Alecsandri - Bro ur ) formarea grabnic a
unei garde cet ene prin toate târgurile rii, alc tuit atât din
Români cât i din str ini proprietari.(ACTI/426)
În timp ce organizeaz g rzile patriotice, armata
sanchilo ilor apostoli ai libert ii demobilizeaz armata
na ional : Ofi eri români! Camarazii vo tri din Europa v-au
dat exemplu. Europa luminat e cu ochii deschi i asupra
voastr .(ACT/I497) Iar dac capii vo tri v vor comanda
asupra fra ilor vo tri, n-ave i s asculta i decât glasul
poporului suveran; frânge i-v s biile înaintea ori-c rui
comande v rs toare de sânge. Ni te asemenea comandan i vor
fi insufla i de duhul lui Satan.(ACTI/498),
Patrio ii de la '48 î i doreau un jacobinism sângeros, cu
B lcescu în chip de Saint-Just (Face i mai curând judecat
arestui ilor. Cerceta i i ispiti i ca s se afle to i comploti tii i
arestui i-i. Acum avem mijloace de a ne sc pa de to i
reac ionarii. Trebuie ca judecata s fie cât mai expeditiv . O
comisie ost easc ar fi fost de trebuin . În împregiur ri
grele i estraordinare trebuie m suri estraordinare. Nu face i
poezie i sentimentalism, ci dreptate stra nic .(BALIV/74)
Socot c acum vom putea începe o mi care român . De nu alt
ceva, m car o grozav r zbunare în contra
ciocoilor.(BALIV/167)) sau cu un Br tianu robespierrian:
Br tianul (Dumitru) e un maniac furios care nu pricepe nici
locul unde se afl , nici pozi ia politic i moral a poporului i
a rii noastre. A a el ne scriea mereu din Ungariea ca s
jefuim bisericile i s d m foc ora elor, p-atunci pe când
poporul nostru nu era deloc revolu ionat i nu voia deloc a se
109
bate.(BALIV/109) (B lcescu nu are nimic împotriva

ini iativelor ca atare, ci a momentului r u ales.)
Dac din fiorosul plan a ie it un vodevil alecsandrinian,
vina nu e a comploti tilor, ci a ranilor, care nu au în eles s
se revolu ioneze, a a cum nu o vor face nici în timpul primului
r zboi, când au oprit revolu ia comunist aproape victorioas
în Moldova.
Spuneam c toate victoriile noastre na ionale, de 150 de
ani încoace, au f cut parte dintr-o istorie programat , în care
am fost, antrena i f r a ni se cere p rerea, rolul nostru fiind
doar acela de a lupta i a muri pentru cauze str ine, fiind
exclu i, dup fiecare r zboi câ tigat de la tratativele de
încheiere a p cii. Iluziile compensatorii, morale i teritoriale,
cu care am fost d rui i au avut un pre , acela i de fiecare dat :
obliga ia de a acorda drepturi depline imigran ilor clandestini.
Istoria constitu iilor noastre este istoria l rgirii acestor
drepturi, pentru ca în 1923 România s fie o ar mai
democratic decât Statele Unite, având cea mai modern
constitu ie din Europa.
Astfel, în 1856, printre alte puncte ale constitu iei,
Divanurile discutar i stabilirea situa iei legale a str inilor.
Mai ales asupra acestui punct se ajunse la discu ii
violente.(IOR1/628)
Câ iva ani mai târziu, prin 1864, nu se mai discut doar
despre dreptul de azil al celor veni i pe furi , ci dreptul lor de
proprietate, într-o ar care, în tristele vremuri ale
atotputerniciei otomane, putea s impun suzeranului
interdic ia de a avea p mânt i de a construi pe teritoriul s u:
Legea asupra dreptului de proprietate acordat str inilor a
f cut aici o impresie proast , din pricina restric iilor sale, i
în primul rând pentru c nu sunt socoti i ap i a fi proprietari
decât proprietarii domicilia i la noi. La ambasada Fran ei mai
ales s-a socotit c exceptarea evreilor nu este nici ea
echitabil i c va avea un efect nepl cut în Fran a. Am i
110
Florin Stuparu
primit o scrisoare de la pre edintele Comitetului central din

Turcia al Alian ei israelite universale a c rei copie o ave i
al turat.(Negri c tre Cuza, în CUZ/371).
Acesta era pre ul recunoa terii unirii, pe care Cuza, de i
declar c : Singura mea datorie este s m gândesc la
reorganizarea rii potrivit principiilor Conven iei de la
1858.(CUZ/438) încearc s nu-l pl teasc , gândindu-se chiar
la rezisten a armat : Pentru a ne p zi bine grani ele i ca s
supraveghem i mai bine aglomer rile de str ini, sunt dispus
s m resc num rul trupelor noastre.(CUZ/438)
Recunoa terea independen ei a fost de asemenea
condi ionat de abrogarea unui anumit articol din constitu ie,
care prevedea îngr diri necredincio ilor. Lupta dus în jurul
articolului 7, s-a încheiat abia în 1923, dup un alt r zboi
câ tigat, în urma c ruia am pierdut orice drept de a ne proteja
în interior.
Tot dup victoria din 1877, care ne-a adus, pe lâng
sl birea suveranit ii interne, i pierderea sudului Basarabiei,
este luat în calcul posibilitatea coloniz rii provinciei de
compensa ie Dobrogea, cu cet eni austrieci.
111
Cronic inedit sau Despre p timirile M n stirii Neam
de pe urma genera iei pa optiste
Cronica inedit a lui Andronic Duhovnicul
sau Despre p timirile M n stirii Neam
„Nimic nu este acoperit, care s nu ias la iveal
i nimic ascuns care s nu ajung cunoscut.”
(Matei 10, 26)
Genera ia 1848 i Biserica – M n stirea Neam

între 1855-1862
Documentarul de fa vrea s arunce o nou lumin

asupra genera iei pa optiste i asupra leg turilor ei cu Biserica.
Partea central o constituie o cronic inedit a evenimentelor ce
au urmat tulbur rilor din 1848 (e vorba de un fragment din
Istoria Sfintelor M n stiri Neam u i Secu, scris de Andronic
Duhovnicul, un contemporan al evenimentelor pe care le
relateaz ), evenimente care arat c principalul scop al
pa opti tilor a fost de a demola Biserica Sfintei Tradi ii i de a
p stra doar un instrument cu scop ritualic, pentru cei ce vor mai
sim i nevoia unor ritualuri, acum când vremurile îi duseser pe
tinerii revolu ionari la „luminarea” conform c reia
„Dumnezeu este sus în ceruri, iar p mântul a fost l sat
oamenilor ca s fac ce vor vrea pe el”.
Contextul interna ional
În 1833, marele maestru al masoneriei, Giuseppe Mazzini

(care, începând de la aceast dat pân în 1870 a condus toate
mi c rile de revolt „moderniste”, adic masonice, un om de
care f cea ascultare însu i Napoleon al III-lea) a publicat ni te
articole incendiare în care preconiza desfiin area Austriei i a
112
Duhovnicul Andronic Popovici
marilor imperii, pentru a da „libertate” popoarelor subjugate.

Ideologiei sale i se vor ralia în scurt vreme cei mai influen i
oameni de stat din Italia, Fran a, Anglia i din celelalte ri ale
Europei. Privitor la r s ritul Europei, el vedea un nou stat,
federativ, alc tuit din polonezi, cehi, unguri, sârbi, români,
albanezi i bulgari1.
A a se face c , începând din 1834, consulii francezi din
Bucure ti i Ia i au început s recruteze dintre tinerii fii de
boieri i s -i trimit la Paris, „la studii”2. Ajun i acolo, tinerii
români s-au grupat în jurul „Societ ii Studen ilor Români”, în
care au fost ini ia i în toate tainele Europei moderne, care
tocmai începea s r sar . Pentru principatele române,
principalele idei în jurul c rora erau organiza i „studen ii” erau
unirea principatelor i venirea la domnie a unui principe str in,
care s fie garantat de rile moderne ale Europei (Anglia i
Fran a), iar nu numit de b trânele imperii turcesc i rusesc.
Aceia i membri ai societ ii cu pricina se reg sesc, dup
documentele masoneriei, în actele lojelor pariziene „Rose du
Parfait Silence” i „Athénée des Etrangers”, obediente de
Marele Orient al Fran ei 3. Documentele anului 1848, publicate
50 de ani mai târziu, ne indic , în 1847, un num r de 131 de
studen i cotizan i la „Societatea Studen ilor Români” din
Paris 4. Ace tia se vor întoarce în mas în martie 1848, spre a
participa la evenimentele din ar .
Decaden a cre tinismului românesc
Decaden a cre tinismului românesc era o eviden

dureroas , înc de la începutul secolului XIX. Patimile care
puseser st pânire pe români îi subjugau intereselor str ine.
rile Române erau locul unde se oplo ise toat scursura
Fanarului i a Europei, st pân prin puterea banului. Venirea
apoi a emigran ilor evrei din Gali ia, mari comercian i de
alcool i patroni de case de toleran , a înr ut it, o dat mai
113
mult, starea moral a românilor. Demne de interes, în aceast
privin , sunt pastoralele ierarhilor români i c r ile de
„blestem împotriva celor ce fac lux”5, ca i cuvânt rile lui
Tudor Vladimirescu c tre popor, mai mult predici
moralizatoare decât discursuri incitatoare la revolt . Aceast
stare era general , atât în rândul poporului, cât i în rândul
clerului. O însemnare din 1844 de pe foaia de titlu a unui
manuscris6 ne spune c : „la bisericile de ar de multe ori nu
are cine asculta nici chiar citirea; ba înc i prin cele de la
ora e se s vâr esc sfintele slujbe cu mult gr bire din pricin
c au r cit, ba înc la unii au i înghe at râvna spre
Dumnezeie tile slujbe, încât cei mai mul i pândesc vremea s
mearg la biseric pre la vremea heruvicului, i al ii pre la
chenonic, ca s se arate numai oamenilor c au fost la
biseric , iar nu lui Dumnezeu”.
M rturie stau i scrisorile din 1851 ale episcopului
Filothei al Buz ului c tre protopopii s i: „De ni te asemenea
p tima i preo i ‹be ivi› avem tiin c i aceast plas este
plin , i din ce în ce num rul s mai adaug , dovad pip it a
lenevirii cucerniciei tale, c nu numai c nu v d înfrînare i
pilduire, dar ce este mai trist i foarte dureros, v d i
acoperire din partea- i. i printr-aceasta te mai chem m la
datoria- i l sat în neîngrijire i cu seriozitate î i poruncim ca
socotind datoria ce ai de îndeplinit, s nu întârzii nici un minut
a pune în lucrare stârpirea cu des vâr ire a acestei tic loase
patimi dintre preo i i apoi ei dintre enoria i”7.
„Tinerii i tinerile odat s cre teau într-o fericit
nevinov ie, cur enie, supunere c tre p rin i i mai marii lor
i frica Domnului, i numai când în elepciunea p rin ilor g sia
de cuviin p eau c tre patul nup ial, prin legiuita c s torie.
[...] Via a lor urm toare era pild pentru al ii, iar nu pricin
de sminteal ... Acum îns , din nenorocire, tinerii i tinerele s-
au ab tut cu totul din calea mo ilor i str mo ilor lor.
Moliciunea, desfrâul i relele urm ri s-au f cut lucrul lor din
114
toate zilele. Nevinov ia, simplitatea i cucernicia nu mai sunt

podoaba i cinstea unei fete. B rb ia, temerea de Dumnezeu,
cinstea i supunerea c tre p rin i i respectul c tre cei mai
b trâni nu mai sunt virtu ile unui tân r. Credin a, dragostea i
încrederea nu mai fac pacea casnicilor. Stric ciunea din toate
p r ile este deopotriv . Vin c tre c s torie, dar aci, în loc s
se uneasc simplitatea cu nevinov ia, se g sesc amândou
p r ile obosite în dezmierd ri netrebnice, diluate în patimi i
sfâ iate în mii de vi ii. Apoi ce pace, ce lini te i ce unire
trebuie s fie în acea c snicie? Ce cre tere, ce educa ie i ce
pild vor avea copiii de la ni te asemenea p rin i? i ce copii
vor fi aceia n scu i din asemenea trupuri dihulate?!”8
Constantin Gane, care s-a ocupat de vie ile doamnelor i
fiicelor de domni i voievozi ai celor dou principate, ne d o
imagine foarte plastic asupra vie ii de zi cu zi din Ia ul anilor
1849-1856, citându-l pe Iancu Ghica, fiul domnitorului
Grigorie Ghica: „E unu dup miezul nop ii... se pot deci înc
face vizite! C ci toat ziua i toat noaptea casele boiere ti
sunt deschise, de stai i te întrebi când lucrau i când dormeau
oamenii aceia. Dar dormeau, cic , între 3 i 10 diminea a;
slujba, de la 11 la 4, masa, de la 4 la 5, apoi iar un mic somn
pân la 7, i de la 8 în sus, via a... Jocul de c r i mai ales,
obicei luat de la ru i de la 1827 încoace, care pân acum a
f cut s cad mai multe familii bogate în cea mai neagr
mizerie... Câ iva boieri in toat iarna casa lor deschis , la
rând, de dou ori pe s pt mân . Intr lumea acolo ca la birt,
se a az la una din cele 10 sau 20 de mese din salon, i joac
cu aprindere, cu nesa . Când pe covorul verde se îngr m desc,
lic rind, galbenii de aur, obrajii se îmbujoresc, ochii
str lucesc i tulbur sufletele bie ilor p tima i... se joac mize
de 10, de 20 de mii de lei dintr-o dat , averi întregi se duc într-
o sear ... i uneori nenorocitul care a pierdut tot ce avea se
duce cu ochii aiuri i s - i zboare creierii acas ». «Jocurile
obi nuite erau: cele de noroc, ca stosul, lanskene i maca, cele
115
zise speculative, precum vist, preferan a, pichet, i cele
distractive, precum ghiordumul, concina, calul alb. Cucoanele
jucau i ele, dar mai mult concina i pe bani pu ini.”9
O cronic uria : Istoria Sfintelor Monastiri Neam ul i

Secul
Duhovnicul Andronic i-a împ r it cronica de la 1863 în

4 tomuri, astfel:
I – întemeierea M n stirii Neam , stare ii, sfin ii i faptele
minunate de pîn la 1779;
II – întemeierea M n stirii Secu, stare ii, sfin ii i faptele
minunate de pîn la 1775;
III – via a Sfîntului Paisie i soborul s u (1754-1794);
IV – istoria soborului paisian pîn la 1860.
Istoria Sfintelor M n stiri Neam ul i Secul este o uria
cronic . Nu mai avem în literatura român un asemenea
exemplu. P rintele Andronic a sim it nevoia de a l sa urma ilor
o scriere care s ateste adev rul despre faptele petrecute în
principate i mai ales în m n stire. Valoarea ei este enorm ,
prin aceea c este m rturia unui martor ocular al
evenimentelor, un om care a tr it în duhul de sfin enie,
patristic, al ob tii paisiene, pus deodat în contact cu „noua
lume". Numai prin ea putem în elege nemijlocit politica lui A.
I. Cuza fa de Biseric . Originalele acestor 4 tomuri se g sesc
la Chi in u, la Arhivele Statului, iar copii ale lor se g sesc i la
Bucure ti, la Biblioteca Academiei Române.
La 1875, deja a ezat în Basarabia, ieroschimonahul
Andronic a început o nou cronic , mult mai pe larg, care
ast zi se afl , integral, la Arhivele Statului din Chi in u. Am
primit de curând, de la Valentina Pelin, cercet tor lingvist al
Academiei din Chi in u (care a i întocmit i publicat în 1988
un catalog al manuscriselor M n stirii Noul Neam care se afl
în prezent la Arhivele Statului din Chi in u; de asemenea, o
116
cercet toare pasionat a Sfântului Paisie i a paisianismului: a

publicat, dup o munc de ani de zile, de traduceri i colect ri
de texte paisiene, scrisorile Sfântului Paisie de la Neam , în
dou volume, în 1998-1999), tomul 7 al istoriei ref cut de
Andronic Duhovnicul, cuprinzând evenimentele dintre 1855-
1867 din cele dou m n stiri, dublate de toate actele oficiale
emise de statul român din acea vreme, privitoare la M n stirile
Neam u i Secu, spre înt rirea celor spuse de cronicar.
Despre autorul, scoliatorul i personajele principale ale

cronicii
117
Autorul cronicii – Duhovnicul Andronic Popovici
Autorul cronicii este ieromonahul (apoi ieroschimonahul)

Andronic Popovici. Din nota arhiereului Narcis Cre ulescu de
la fila 100r a mss. rom. BAR 5694, afl m c „Autorul s-a
n scut la 4 iulie 1820. A venit în M n stirea Secu la 1831
(Secul este tot o cas cu M n stirea Neam u) – Revista
Tocilescu an II, vol. 1, pag. 44”. Mult vreme a fost duhovnic
i poate i bibliotecar al M n stirii Neam . În aceast calitate a
copiat multe manuscrise vechi, ilizibile, care i ast zi se
p streaz în biblioteca m n stirii sau la BAR. A sim it nevoia
de alc tui mai multe cronici ale m n stirii, însemnând mai ales
minunile i întâmpl rile deosebite care se petreceau în
m n stire. O prim asemenea cronic este cea tip rit la 1857
în tiparni a m n stirii, sub numele de Istoria Sfintelor
Monastiri Neam ul i Secul ie it din teasc la 20 martie 1857.
La Academia Român se p streaz mai multe manuscrise ale
sale.
De asemenea, la Biblioteca Sfântului Sinod, se afl un
manuscris autograf al lui Andronic Duhovnicul, care con ine
un cronograf pentru anii 1700-1860.
Fiind eclesiarhul mare al M n stirii Neam , a intrat
repede în conflict cu comitetul de „reeducare” impus de Cuza
în 1859. A a încât, în 1862 a plecat din m n stire, retr gându-
se la Schitul Sih stria Secului (M n stirea Sih stria de ast zi),
unde a stat dou s pt mâni, crezând c î i va g si lini tea
dorit . Se pare, îns , c nu a fost a a, pentru c a plecat, în cele
din urm , în Basarabia. Dup trecerea Prutului noaptea, „pe o
copaie”, precum ne m rturise te într-unul din manuscrisele de
la Chi in u, cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ruse a
întemeiat pe mo ia Chi cani a M n stirii Neam , împreun cu
duhovnicul Theofan Cristea, administratorul mo iilor din
Basarabia ale m n stirii, o nou lavr , Noul Neam , care înc
118
din timpul vie ii sale a ajuns la o mare înflorire. Aici, un an mai

târziu, la 1863, pentru a nu uita vreun am nunt din cele mai
importante, a pus pe hârtie Istoria M n stirilor Neam u i
Secu, con inând în tomul IV i cronica de fa , pe care, dup ce
a copiat-o, a trimis-o la M n stirea Neam printr-un ascult tor
al s u.
La sfâr itul acestei versiuni a cronicii ne spune însu i
autorul ei c este „Cel mai nevrednic i mai p c tos decât
toat zidirea, al Domnului nostru Iisus Hristos rob, Andronic
Ieroschimonah i Duhovnic din Sfintele M n stiri Neam u i
Secu, afl tor acum în Basarabia la Chi cani; i dup pu in
vreme de v voi trebui m ve i afla în mormânt; c am s mai
scriu înc un tom pe urma acestuia, din 24 de coale”.
Iar despre cronic ne spune: „Pe aceast sfânt istorisire
o am scris a a precum s vedea atuncea, iar acum în anul
1876, scriind alta mai pe larg, pe 225 de file, tot cu slova mea,
apoi aceasta din anul 1863 a r mas numai spre tiin a acelor
ce nu o au nicidecum”.
tim c atât Andronic Duhovnicul, cât i ucenicii s i, au
f cut mai multe drumuri în principate, pentru a aduna cât mai
multe c r i, manuscrise i documente din cele ce r m seser la
M n stirea Neam u. Arhivele Statului din Chi in u dau dovad
de acest lucru, pentru faptul c de in aproape 200 de
manuscrise filocalice i de stran provenite direct de la
M n stirea Neam .
Arhiereul Narcis Cre ulescu – scoliatorul cronicii
Arhiereul Narcis Cre ulescu, retras la M n stirea Neam ,

a fost un pasionat de istorie. Citind cronica din 1863, trimis de
duhovnicul Andronic M n stirii Neam , a început s strâng
documentele care mai existau în m n stire, cu scopul de a
completa cronicile Duhovnicului Andronic i de a scoate la
iveal lucruri noi, trecute cu vederea sau nel murite pe deplin
119
de primul cronicar. Pentru aceasta, a pl tit pe unul din preo ii
b trâni afl tor la bolni a m n stirii s -i copieze toate tomurile
duhovnicului, pe care le-a completat cu lucrurile inedite pe care
le cuno tea el însu i i cu actele care se mai p strau în
m n stire la acel an. La fila 100v a tomului IV (mss rom BAR
5694) ne-a dat urm toarea men iune:
„S se tie c sf. sa preotul George Epure afl tor la
bolni a b trînilor din S. M-re Neam ul au scris aceast copie
dup rug mintea i plata ce i-am dat eu – cîte 30 de bani de
coal – i au scris-o în anul 1888 luna octombrie, ca s fie
pentru trebuin a bibliotecii mele. Arhiereul Narcis
Cre ulescu”.
La fila 107r ne relateaz pe larg despre acest tom IV
„Tomul al IV-lea – partea a IV-a – scris în urm , a a cum se
vede, este alc tuit la anul 1863 de sf. sa p r. duhov. Andronic
din acest sobor. La anul 1876 a reprodus-o în alt exemplar mai
pe larg din 225 de file, pe care nu l-am v zut pân în momentul
când scriu aici. Autorul i-a scris istoria din 1863 a a ca o
pânz , f r nici un titlu, ceia ce înf o az întârziere la
consultat, fiindc nu are nici tabl de materii. Noi, cu voia
autorului, fiindu-ne i prieten (vezi scrisorile sale), am pl tit
unui preot i ne-a copiat acest exemplar din anul 1863,
ad ugându-i preotul i tabl de materie, precum se vede – fila
96-100 – ca s fie pentru trebuin a bibliotecii mele. Lucrarea
p r. Andronic este de fa , cetitorul este volnic s o ceteasc i
s o judece dup ipomoclionul (limba cântarului care ne arat
direc ia) min ii sale, tiind c noi în textul s u nu am schimbat
nici o iot ”.
„Eu arhiereul Narcis Cre ulescu, proin10 Boto ineanul,
vin cu 25 de ani în urma P rintelui Andronic i cercetez, cu
acela drept, trecutul istoric al Sfintelor M n stiri Neam u i
Secu, i paralel cu sf. sa am cercetat i am capitalizat i alte
idei din alte fântâni mai largi i mai adînci care nu sînt
cuprinse în scriptul P r. Andronic. Pe aceste idei voiesc a le
120
scrie acum aice, cât s’a putea mai scurt i mai repede. Pentru
c presupun c cetitorul va ti din istoria precedent a p r.
Andronic, care este scris cu probe documentale, faptele
stare ilor urm tori lui Paisie, silindu-se a l uda conduita lor,
chiar i când nu era a a i erau nemorali, de aceea noi scriem
aice sumar ceea ce tace sf. sa, sau ceea ce vedem în zare
numai printre rândurile c r ii sf. sale, sau aceea ce tim altfel
– divergen a ideilor”.
La B.A.R. exist toate lucr rile arhiereului Narcis Cre ulescu.
Domnul Grigorie Alexandru Ghica
Domnitorul Grigorie Alexandru Ghica a fost numit domn

de c tre Re id Pa a la 22 iulie 1849. Înfl c rat sus in tor al
unirii celor dou principate, i-a sus inut cu toate puterile sale pe
fo tii revolu ionari de la 1848. Astfel, prin mijlocirea sa c tre
sultan, ultimii proscri i s-au întors din surghiunul de pe la
m n stiri sau din Bucovina în 1851.
De cum se sui pe tron, lu mai multe m suri care
anun ar spiritul noilor vremi: „Dorind ca împreun cu
tovar ii s i de lupt pa opti ti, cei fo ti pe la închisori, pe la
m n stiri i prin surghiunuri, s poat lucra întru fericirea
patriei, prima lui grij fu s schimbe pe mini trii lui Mihail
Sturza conservatori i anti-unioni ti înlocuindu-i cu oameni de
ai s i. A doua lui grij fu «s m ture judec torii vechi din
slujbe pân la unul» rânduind pe al ii dup ar tarea sa. A
treia lui grij fu s înl ture pe cât putea din toate slujbele pe
boierii cei b trâni, «încredin ând posturile publice tinerilor ce
se închinau ideilor moderne, predicând o reform radical a
rii». Pe urm a înfiin at corpul jandarmeriei (în locul
vechilor «slujitori»), rânduindu-l pe picior ost esc i
întrupând pe tot inutul câte o companie de la 80 la 100 de
oameni cu ofi erii lor, al c rui buget se urca la un milion de lei
pe an”11.
121
Iat deci prima poli ie politic la români (c ci nu putea fi
altfel de vreme ce Condica, care reglementa activitatea lor, era
prea rar pus în aplicare). Se observ c e vorba de o
transpunere în principate a modelului parizian.
A promovat spiritul modernist, l sându-i s activeze pe
revolu ionari prin întemeierea de societ i literare, filantropice
sau artistice, ca paravane ale lojilor masonice. Mai mult, i-a
promovat chiar în divan i în guvern. În 1856, la 15 iulie, a fost
mazilit. În locul domnitorului rii, cu sprijinul i sfatul
Austriei i al Rusiei, în urma congresului de la Paris, a fost
numit un caimacam, ales din tab ra anti-unionist , Theodor
Nicolae Bal . Plecând în Fran a (unde s-a c s torit cu amanta
sa de la Ia i), a dorit s se întâlneasc cu Napoleon al III-lea,
care îi scrisese mai înainte c „voi folosi toate ocaziile pentru a
v da semne ale stimei i bun voin ei mele”, care sprijinea,
prin consulii francezi de la Bucure ti i Ia i, „modernizarea”
principatelor. Din p cate pentru Grigorie Ghica, Napoleon al
III-lea nu a vrut s -l primeasc în audien . Toate acestea,
ad ugate la firea sa melancolic , l-au dus repede la dezn dejde:
la 24 august 1857 s-a împu cat, la re edin a sa de la castelul
„Le Mée”. A l sat o ultim scrisoare, în care scria: „Sunt
victima unei uneltiri înfior toare, nu mai pot r mâne în via .
Va veni ziua când adev rul va ie i la lumin . Îmi a tept
du manii în fa a judec ii lui Dumnezeu” 12.
Dionisie Romano 13
S-a n scut în 180614. Ardelean de fel, a venit la

M n stirea Secu prin 1823; tot aici a i fost c lug rit. Fire cam
neascult toare i r zvr tit , nu a stat prea mult în m n stire, ci
dornic fiind de afirmare, a p r sit m n stirea prin 1825 pentru
a frecventa coala lui Gheorghe Laz r de la Bucure ti. S-a dus
la Mitropolitul Veniamin Costachi pentru a fi inclus între
tinerii pe care acesta îi trimisese la Bucure ti, îns mitropolitul,
122
dându- i seama c nu are binecuvântare pentru acest lucru, l-a

trimis înapoi la m n stire. Atunci a încercat s ob in acela i
lucru de la Sofronie Miclescu, pe atunci episcop de Hu i, care
îl cuno tea de pe vremea când prea sfin ia sa era egumen la
M n stirea Secu, îns mai abitir acesta l-a trimis înapoi.
Atunci a plecat la Bucure ti înso indu-l pe un p rinte de
la Neam , trimis de c tre stare la Cernica, pentru a-i înv a pe
p rin ii de acolo me te ugul post v riei. Din Cernica a plecat
la mitropolie, unde Mitropolitul Grigorie Dasc lul, aflând c
este f r blagoslovenie, l-a trimis înapoi la m n stire. Atunci
iese cu totul de sub vreo autoritate eclesiastic i se angajeaz
tipograf în tipografia boierilor Clinceanu i Topliceanu, astfel
ajungând i la coala lui Gheorghe Laz r.
În timpul exilului din Basarabia al Mitropolitului
Grigorie Dasc lul a intrat sub protec ia episcopului Ilarion al
Arge ului, care îl va i hirotoni ierodiacon. De la 1832 pân la
1841 a activat la Buz u, la tipografia de acolo. Dup 1841 îl
g sim în Bucure ti, ocupându-se de îngrijirea mai multor c r i,
traduse din limba francez . Anul 1855 îl g se te la Ia i, de
unde este impus ca stare la M n stirea Neam . De aici este
nevoit s fug în 1856. Dup 1857 se aciueaz la Buz u, pe
lâng binef c torul s u de mai înainte, Episcopul Filothei, pe
care îl va i tr da în 1859, când Cuza a confiscat uria a avere a
episcopiei (aproape jum tate de milion de galbeni), punând
um rul la distrugerea muncii de o via a mai marelui s u,
c ruia i-a i luat scaunul, în 1865, dup ce, prin ma ina ii
politice i-a antajat pe ierarhi s îl hirotoneasc episcop.
Ierarhii vremii tiau de cât imoralitate i p gân tate era în
stare Dionisie Romano i refuzaser pân atunci s -l
hirotoneasc . Dup ce Cuza i-a instaurat dictatura în 1864,
scopul urm rit de prietenul s u de la Buz u a fost cu mult mai
u or de atins. Episcop de Buz u între 1865-1873, a fost autor
de manuale colare, a scris Principii de retoric i Modele de
elocin a amvonului. În toat vremea episcopatului s u a f cut
123
tot ce i-a stat în putin pentru a distruge m n stirile din
eparhie, în special prin întemeierea în toate m n stirile i
schiturile de coli laice pentru copiii satelor din preajm , în
detrimentul vie ii monahale.
Sofronie (Scarlat) Vîrnav
Decanul studen ilor din Paris, fondatorul bibliotecii i

capelei române din Paris, cunoscut mai târziu la Bucure ti sub
numele de Popa Vârnav15. În Paris a îndeplinit func ia de
secretar, casier i bibliotecar al Societ ii Studen ilor Români,
principala loj româneasc din Paris. Dup cum ne spune
manuscrisul de la Chi in u al Duhovnicului Andronic, Scarlat
Vârnav, dup cei 16 ani petrecu i la Paris (precum el însu i se
l uda – aceasta însemnând c era la Paris din 1832), a venit în
martie 1848 în ar împreun cu to i cei mai bine de 160 de
studen i români din capitala Fran ei, pentru a participa la
evenimente. i, într-adev r, îl g sim pe o list a „ministerului
trebilor din l untru”, de la data de 5 aprilie 1848, dup e uarea
loviturii de stat pl nuit la Ia i, primul pe lista proscri ilor ce
trebuiau aresta i de îndat ce ar fi încercat s intre în Moldova.
S-a întors în ar o dat cu ceilal i, în 1851, domnitor fiind
Grigorie Ghica, prietenul i conduc torul – din umbr – al
partidei unioniste. Se pare, îns , c firea sa iute i necump tat ,
de care nu se va dezmin i nici mai tîrziu, la M n stirea Neam ,
l-a împins la o crim . Probabil c ini ial a vrut s - i lini teasc
cugetul tulburat de fapta comis , motiv pentru care a venit la
M n stirea Neam pentru a se c lug ri. Mitropolitul Sofronie
Miclescu, aflând de el, a venit el însu i s -l c lug reasc , la 8
noiembrie 1858, i i-a dat însu i numele s u, pentru ca
„ucenicul” s în eleag o dat mai mult m rimea milei lui
Dumnezeu. Din p cate, dup cum ne spune însu i Andronic
Duhovnicul în cronica sa de la Chi in u, din primele zile de
124
dup c lug rie a considerat c p catele îi sunt iertate i a

început s - i arate col ii înv turilor sale f r de Dumnezeu.
În iunie 1859, o dat cu jefuirea averilor M n stirii
Neam de c tre statul român, a fost numit de c tre Alexandru
Ioan Cuza (de i era monah de abia jum tate de an!) ef al
comitetului de „reeducare” al m n stirii. Din aceast clip ,
fostul stare , Gherasim, î i va pierde orice putere de decizie în
sobor, r mânându-i numai dreptul de a mânca prescura zilnic
de la Sfântul Altar. Aceast func ie, de ef de comitet, i-a
p strat-o pân în noiembrie 1862, când a incendiat m n stirea,
precum el însu i va m rturisi pe patul mor ii sale n praznice.
Dup 1862 p r se te m n stirea, pentru c starea de revolt a
monahilor devenise deosebit de periculoas pentru el: o dat cu
arderea bibliotecii, arsese i cea mai pre ioas dintre averile
l sate zestre de genera ia Sfântului Paisie de la Neam , ctitorul
soborului atât de mare de monahi. Se va str dui, în continuare,
s promoveze pe treptele eclesiastice, dar nu va reu i s treac
peste treapta de protosinghel, m car c î i dorea s ajung
arhiereu. i pentru c nu a reu it în scopul s u, s-a l sat de cele
ale Bisericii i a început s practice avocatura, în special în
procesele împotriva evreilor, al c ror num r i influen cre tea
zilnic în principate, prin trecerile ilegale din Gali ia. Ura
iudaic l-a ajuns destul de repede, a a încât la 26 decembrie
1867, dup 12 zile de groaznice chinuri (fusese otr vit), a
murit.
Concluzie
Dac , din cele scrise despre genera ia 1848 se poate

vedea, printre rânduri, c leg turile ei cu Biserica nu erau din
cele mai pline de evlavie i bun credin ortodox , cronica pe
125
care o prezent m în paralel dezv luie atitudinea acestei
genera ii fa de ce aveau românii mai pre ios în cinul monahal,
adic ob tea de la M n stirile Neam u i Secu, unde se
p straser neatinse predania Sfântului Paisie de la Neam , adic
aceea a Sfântului Vasilie cel Mare i a Sfin ilor P rin i ai
Ortodoxiei. Pa opti tii erau ni te oameni crescu i în duhul
eretic apusean, în cultul „luminilor” mincinoase ale
modernismului masonic, în convingerea c p catul în sine nu
are valoare – i de aici imoralitatea grosolan i ura împotriva a
ceea ce respira duh de sfin enie –, crescu i în cultul urii fa de
Tradi ie i fa de cei ce o puneau în fapt . De asemenea, ura
lor împotriva Rusiei ariste, a Turciei i a Austriei, nu era decât
ura diavolului împotriva autorit ii tradi ionale aristocratice sau
r zboinice; genera ia 1848 va impune i la noi, dup 1857,
autoritatea democratic , adic aceea a banului, singurul mobil
care conduce interesele de partid. De asemenea, de aici încolo,
se va produce iremediabila dezbinare între semeni dup
principiul partinic: «dezbin i st pâne te»: societatea se va
împ r i, se va dezbina, nu dup vreun principiu sau ideologie,
ci întotdeauna dup modalitatea de satisfacere a interesului
material imediat. De acum înainte, du manii nu vor mai fi
externi, iar r zboaiele nu se vor mai purta împotriva unor ri,
ci împotriva unor ideologii, altele decât cele la mod .
Propov duitorii acestui curent de „înnoire” s-au f cut ei
în i i slugile diavolului, precum se poate vedea în cronica de
fa . Iar dac se va intra mai în am nunt în studiul
evenimentelor acelei epoci, având ca reper Biserica Sfintei
Tradi ii, l sat de Sfin ii P rin i, iar nu Biserica actual ,
institu ie aflat la bunul plac al unui ministru de culte (atunci
când este vorba de un ministru plin, iar nu un secretar de stat),
precum orice alt institu ie religioas , cu o legisla ie f cut
dup chipul i asem narea statului modern, care se opune
fundamental legisla iei Bisericii Sfin ilor P rin i, atunci vom
putea în elege corect reformele lui Alexandru Ioan Cuza, i tot
126
ce s-a întâmplat în Biserica Ortodox Român dup 1848,

identificând pe robii lui Dumnezeu care i-au pus sufletul
pentru turm , i care merit cinsti i ca atare, pentru dreapta lor
credin i via a petrecut în sfin enie, i pe slugile diavolului,
care au lucrat cu toat puterea la distrugerea Bisericii, a a cum
din p cate au fost i ni te personaje ale acestei cronici:
- Dionisie Romano, fost stare la M n stirea Neam , iar apoi
episcop de Buz u16;
- Sofronie (Scarlat) Vârnav, ef al comitetului de conducere a
M n stirii Neam , impus de Cuza între 1859-1862.
Aceast lucrare, prin cronica ce o con ine i care vede pentru
prima dat lumina tiparului, dezv luie o prea mic parte a
adev rului privitor la istoria Bisericii Ortodoxe Române în
România „modern ”.
Andronic Duhovnicul
Istoria Sfintelor M n stiri Neam u i Secu
Între toate acestea, în anul 1854, aflându-se o tile

Imperiului Rusiei prin Principatul Moldovei, P rintele
Arhimandrit i Stare Nathanail le f cea ajutor dup puterea
127
m n stirii; i cînd s-au dus la Silistra o tirile, atunci P rintele
Stare a dat din partea m n stirii 10 care mari legate cu fier cu
câte 10 boi, cu arga i i cheltuiala m n stirii, rânduind i un
monah îngrijitor pentru inerea acestora în bun stare; dar pe
urm întorcându-se o tirile ruse în ara lor, i în Moldova
intrând o tile nem e ti, atunci domnul Moldovei Grigorie
Ghica a voit s - i izbândeasc asupra M n stirii Neam ului,
pentru c a dat ajutor o tirii ruse ti pravoslavnice; i neg sind
alte pricini, i citind paragraful al 5-lea din A ez mântul Prea
Cuviosului P rintelui nostru Stare ul Paisie Velicikovski, unde
hot r te sfin ia sa c „Monahii cei c rturari din soborul
sfin iei sale s citeasc înv turile Sfin ilor P rin i, care
pov uiesc drept spre în elegerea Sfintelor Scripturi i spre
cuno tin a dogmelor credin ei celei pravoslavnice a Bisericii
Sobornice ti”, i uitându- i dreg toria sa, c el era domn puitor
la cale al pricinilor politice ti iar nu arhiereu, a hot rât ca
numaidecât punctul acesta este poruncitor spre a se întemeia în
M n stirea Neam ului seminarie, pentru ca s înve e c lug rii
tiin e înalte. i îndat a i pus în lucrare, ca prin silnicie
numaidecât s aduc întru îndeplinire pe acel punct dup a sa
socotin gre it i necre tineasc .
i a a uneltind el toate vicle ugurile, împreun cu
Dimitrie Ralet, ministrul bisericesc i cu Lascarachi Catargiu i
cu Constantin Negri i cu al i ajut tori lui, dup cum i-a înv at
diavolul, a trimis mai întâi ni te batjocoritori în M n stirea
Neam ului în anul 1855, spre a- i face râs de loca ul lui
Dumnezeu, care, ajungând în m n stire mar i seara la începutul
Sfântului i marelui Post, în vremea Pavecerni ei celei mari,
când mai tot soborul eram în soborniceasca biseric întru un
cuget l udând pe Dumnezeu i rugându-ne pentru mântuirea
sufletelor noastre i pentru pacea lumii, dup cum avem
predanie, cântându-se atunci Canonul cel Mare, numai iat c
am auzit cum au intrat ni te boieri în m n stire i pecetluiesc
u ile la chiliile p rin ilor celor mai însemna i de prin slujbele
128
m n stirii. Deci cu to ii foarte sp imântându-ne, nu ne

dumiream ce este, c a a f r de veste întru a a zile sfinte care
sunt pentru cur irea sufletului se face acest lucru, când în ara
Moldovei este domnitor cre tin i nu se afl nici o n v lire de
oare icare varvari; i dup ce am ie it din biseric , am v zut c
a a este cu adev rat, c ci umblau ca ni te lei turba i de mânie
prin farmalâcurile m n stirii acei boieri, Lascarachi Catargiu,
Dimitrie Ralet, i Priveghetorul din Târgul Neam ului, Neculai
Pârvu, i Poli -Maistru Ion Grigoriu, care ar ta u ile pe care s
le pecetluiasc , i al ii, înconjurând chiliile p rin ilor cu osta i
într-arma i, i pecetluindu-le u ile precum am zis, a ijderea i
la soborniceasca c mar a m n stirii i la cancelarie, la arhiv
i la bibliotec ; i înc i la P rintele Arhimandrit Nathanail,
Stare ul m n stirii, zicând c stare ul ine în m n stire spioni
ruse ti. Întru acestea i întru altele înc i-au mai ar tat
neomenia, c ci au adunat pe vreo câ iva p rin i cinsti i i i-au
închis într-o chilie la un loc, puindu-le straj ca nu cumva s
fug ; apoi dup ce i-au inut 24 de ceasuri acolo închi i la
arhondaric jos, p zi i de Poli -Maistru cu osta ii, le-au dat
drumul la unii, iar pe patru p rin i cinsti i, dup ce au
despecetluit u ile care le pecetluiser , v zând c nu au g sit
nici o pricin ca s se încaiere de sobor, cu mare batjocur i-au
pornit la Ia i, nel sându-i nici m car s se închine la Sfânta
Icoan cea f c toare de minuni a Prea Curatei Maicii lui
Dumnezeu, c ci un monah Ionathan alergase cu fuga în
soborniceasca biseric ca s se închine, dar chiar înaintea
Icoanei Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu ajungând, a alergat
un radovoi cu apca în cap i cu sabia la dânsul i l-a r pit cu
cumpli ie de acolo, i i-au pus pe to i întru o haraba, împreun
cu dou femei, ca des vâr it s - i fac râs de c lug ri.
Deci cine poate s povesteasc batjocurile i necazurile
ce au p timit acei p rin i pe drum, mai ales i vreme de sear
fiind, asemenea i frica i grija soborului în m n stire? C ci se
vedea o pornire cu nemilostivire nu de la p gâni, nu de la
129
eretici, ci chiar de la cre tini patrio i i mai ales de la
domnitorul p mântului Moldovei, pentru care nu avem cui s
ne jeluim, la cine s alerg m i pe cine s punem mijlocitor
spre îmblânzire; f r numai dup cum i întru altele primejdii
este obiceiul soborului, a alergat cu rug ciuni la ajutorul Prea
Curatei Maicii lui Dumnezeu rugându-se ei, spre a fi scutit de
acea ispit negândit .
C ci de ar fi fost al ii str ini, apoi te jeluiai domnitorului;
iar acestora acum se potrivea a li se gr i zicerea aceea a
Sfântului Prooroc i împ rat David, adic «C de m-ar fi
oc rât vr jma ul a fi r bdat, i cel ce m ur te de ar fi gr it
mari asupra mea m-a fi ascuns de dânsul. Iar tu omule, cel
întocmai la suflet dreg torul meu i cunoscutul meu, care
împreun cu mine te-ai îndulcit în mânc ri, în casa lui
Dumnezeu am umblat cu un gând»; i iar i rug ciunea lui
c tre Dumnezeu i hot râre, adic : «S vie dar moartea peste
ei i s se pogoare în iad de vii, c vicle ug este în loca urile
lor» (Psalm 54), pentru c ace tia pe de o parte cereau
rug ciuni ale soborului c tre Dumnezeu întru nevoile lor, iar pe
de alta, cu vicle ug c utau prilej spre a risipi soborul,
aprinzându- i mânia lui Dumnezeu pe capul lor, i neluând
seama la cuvântul ce este scris, c «Pe cel ce va strica casa lui
Dumnezeu, strica-l-va pe acela Dumnezeu» (Cartea I-a c tre
Corinteni 3, 17).
Îns nelegiui ii ace tia nu s-au mul umit numai cu atâta,
ci ca s vezi ce groz vii s-au mai lucrat i dup acestea, c întru
a treia s pt mân a Sfântului i Marelui Post, a trimis domnul
Grigorie Ghica pe un arhimandrit înv at, Antonie17, cu
porunc de a scos din st re ie pe P rintele Arhimandrit
Nathanail, pe lâng care trebu oar , tot atunci la februarie în 24
de zile acel arhimandrit a citit în trapeza soborniceasc în fa a
soborului i ni te oc ri i îngroziri foarte aspre de c tre
domnitor, i apoi s-a a ezat el iitor de loc al Stare ului,
alegându- i singur vreo ase nume din sobor care tiau numai a
130
isc li ceea ce va zice el, sub nume de sfat al soborului, pentru

ochii oamenilor, ca s poat aduce întru împlinire tot planul
domnului Grigorie Ghica cu care tainic îl îns rcinase, precum
i zice în ofisul ce i-a dat în 2 martie, cum c toate chipurile s
le fac spre a aduce întru împlinire deosebitele dispozi ii cu
care l-a îns rcinat.
Deci în vremea acestui tic los sfat prin vicle ug adunat,
nimic însemnat nu se poate l muri ce s-a lucrat în folosul
m n stirilor, decât spre cea de istov desfiin are a vie ii
c lug re ti. Aceasta cu mult p rere de r u vi-o înf o ez. C
netrecând mult vreme, a venit de la Ia i la m n stire un boier,
anume Anastasie Panu, aducând i ni te programe alc tuite
gata, pentru înfiin area seminarului în m n stire; i isc lindu-le
mai întâi acel arhimandrit Antonie, ca unul ce inea loc de
Stare i ca unul ce nimic nu-i p sa pentru stricarea orânduielii
c lug re ti, fiindc nici el nu se inea de dânsa, a mai silit i pe
ieromonahii Dimitrie de la Oancea (ce nu era hirotonit din
soborul nostru), Ghenadie Dur uanul i Teodosie Florea, i
monahii Ieremia i Timotei de au isc lit, pe care îi alesese el
singur ca spre sfat din partea soborului, prin care vicle ug a
putut umple gazetele de minciuni, cum c soborul a cerut s fie
seminar în mijlocul m n stirii.
Deci ispr vindu-se aceast mâr av fapt cu cele mai
silnice chipuri (c i scaunul ridicase acel boier ca s dea în cap
monahului Gherasim, logof tul cel mare al m n stirii, pentru
c nu a voit s isc leasc ), precum s-a în tiin at mai pe urm
soborul, a mers cu a a isprav acel boier la Ia i.
Dup acestea, netrecând mult vreme, a venit la
m n stirea Neam ului ministrul bisericesc împreun cu al ii, i
tr gându-se clopotul cel mare, spre a se aduna soborul în
soborniceasca biseric , a mers i ministrul acolo, îmbr cat întru
toat uniforma sa i a început a ceti acele programe; dar b tut
fiind nev zut de Prea Curata Maica lui Dumnezeu, a început
îndat a tremura din tot trupul foarte cumplit, încât nu a putut
131
citi nici m car 4 rânduri din acel program în fa a soborului; i
fiindc se afla în mare primejdie, i-a luat altul programele din
mân ; i fiindc se îneca de tot, i-a adus degrab arhondarul cel
mare al m n stirii un pahar mare cu ap rece, de l-a b ut acolo
în biseric ministrul unde în epenise lâng strana arhiereasc în
fa a a tot soborul spre a- i mai veni ceva în fire; i a a a ie it
din biseric .
i netrecând mult vreme, a trimis domnul Grigorie
Ghica alt porunc , ca M n stirea Neam ului s fac
numaidecât cu a sa cheltuial în Târgul Neam ului sinagog
evreiasc .
i nevoind soborul a-i împlini aceast nelegiuit porunc ,
el a trimis pe un boier spre execu ie în m n stire, ca s sileasc
pe sobor spre a-i împlini citata porunc , c ruia boier îi pl tea
m n stirea pe fiecare zi câte doi galbeni austrieci i la doi
slujitori un galben pe fiecare zi, osebit de mâncare i de b utur
pentru dân ii i pentru cai, vreme de trei luni de zile, pân ce a
pus m n stirea 2.000 de galbeni cheltuial i osebit material,
de s-a f cut sinagog evreiasc în ce chip au cerut evreii la
domnitorul Grigorie Ghica18.
Eu voiam ca pe acestea i alte tiranii ce s-au lucrat
împotriva soborului s le cinstesc cu t cere, dar îns mi-am luat
de seam cum c mai bine este a ti i urma ii c nu întru alt
chip, ci cu acest fel de silnicii s-a primit seminarul în
M n stirea Neam ului, prin care a venit i focul iadului în ea:
putoarea tiutiunului19 i mâncarea c rnii – batjocoritoarele
tagmei c lug re ti i def im toarele tagmei c lug re ti i
Sfintelor Scripturi la iveal , care rele întrebuin ri necinstitoare
tagmei c lug re ti, precum am zis, m car de i mai-nainte se
aflau câte pe undeva, îns tainic, iar în timpul ocârmuirii
arhimandritului Antonie te înn du a fumul tiutiunului cînd
intrai în chiliile st re e ti. Aceast în elepciune i luminare a
min ii, în loc de a Sfântului Duh, a intrat în soborul Sfintelor
M n stiri Neam u i Secu prin întemeierea seminarului. C ci
132
cu pricina greut ii claselor programului ce s-a pus de ministrul

bisericesc pentru aceast seminarie, în ce chip pare-mi-se c
nici întru o parte de loc prin prejur se va fi aflând au trebuit ca
numaidecât prin silniciile ministrului bisericesc i prin
îngrozirile cu surgunii i cu pierdere de istov a tuturor
drepturilor m n stirii s primeasc soborul m car i nevrând pe
Arhimandritul Dionisie Romano20, cu numele cum c este
stare ul acestor m n stiri pe care domnul Grigorie Ghica mai
întâi l-a rânduit la aceste m n stiri locotenent de stare în locul
Arhimandritului Antonie, dup cum i însu i Prea Sfin itul
Mitropolit Sofronie, la mai în 19 zile, anul 1855, a f cut
cunoscut soborului despre aceasta. Dar el a stat în Târgul
Neam ului pân ce marele logof t Gheorghe Sturza i cu
beizadeaua Iancu Ghica21 i Grigorie Cozadin, cei ce erau
rândui i spre aceast lucrare, au silnicit soborul lavrei cu feluri
de îngroziri ca s dea în scris cum c -l cere de stare m n stirea
pe Dionisie, i înc cu rug minte; precum i de seminar se zice
c s-a rugat soborul ca s fie în l untrul m n stirii, despre care
cred c ve i fi în eles cum s-a rugat. i a a la mai în 24 de zile,
nefiind cu putin a sc pa din mâna silnicilor i f cându-se
acest înscris de c tre sobor, ca rugându-se, dup cum am zis,
precum l-a dictat Iancu Ghica, apoi în 25 mai au f cut i acei
boieri r spuns c tre domnul Grigorie Ghica cât de bine au
ispr vit ei trebu oara aceasta, i între altele i-au scris i aceste
laude, cum c prin chemarea p rintelui Arhimandrit Dionisie22,
a zidit Grigorie Ghica din nou acest sfânt loca i a înt rit casa
lui Dumnezeu, i a dep rtat din ea pentru totdeauna
necuviin ele care au tulburat lini tea i au înv luit interesele ei,
au sc zut averea ei i i-au adus i def imare i altele. Iar dup
ce au a ezat pe Arhimandritul Dionisie acei boieri în strana
st re easc în soborniceasca biseric , apoi în cuvântul ce l-a
f cut c tre sobor Gheorghe Sturza a zis între altele a a: cum c
„Numai de la un asemenea b rbat se poate a tepta înflorirea
acestor m n stiri, întemeierea credin ei, l irea cuno tin elor,
133
îmbun t irea clerului i rena terea moral a întregii ri.
Îmbr o a i-l dar, da i-i ascultarea cuvenit …” i altele. Vai
de noi! Vai de noi! Dar mai vai i amar de acei ce i-au pus
n dejdea fericirii lor spre acest fel de om, care nici pe sine i nu
se poate pov ui spre mântuire! Apoi întorcându-se Gheorghe
Sturza c tre Arhimandritul Dionisie i-a zis: „Prime te aceast
numeroas turm sufleteasc pe care p rinteasca îngrijire a
domnitorului o încredin eaz prin mine” i altele; iat cine
încredin eaz pe soborul Lavrei Neam ului în seama
Arhimandritului Dionisie... Dup aceasta a f cut i
Arhimandritul Dionisie un cuvânt c tre sobor, în care între
altele a zis a a: „P rin ilor i fra ilor, scopul mântuitor care a
adunat pe to i petrec torii în aceast sfânt m n stire nimeni
nu se poate îndoi c este mântuirea sufletului, petrecerea dup
poruncile i legea Domnului întru o via neprih nit …” i
altele; apoi a ad ugat zicând: „Chem i rog pe to i b rba ii
iubitori de bine s se adune împrejurul meu: m ve i g si gata
la tot ce este bun i folositor; voi înlesni fiec ruia cu pl cere
calea spre fapta bun , voi avea priveghere neadormit a
întâmpina pe cât se va putea trebuin ele duhovnice ti i
materiale ale fiec ruia cu ajutorul lui Dumnezeu, voi întinde
mâna i voi ridica pe cel c zut, voi sprijini pe cel ce se
poticne te, voi încuraja pe cel dezn d jduit i deprins din
tinere e cu suferin ele, voi ti s suf r cu cel ce sufer , s rabd
cu cei ce p timesc, s plâng cu cei ce l crimeaz …” i altele.
Vede i, iubi ilor cititori i cunoa te i c cuvintele lui ar
r mânea s fie de om dulce la cuvânt i îmbun t it, i care l-ar
durea inima i i-ar pune sufletul pentru mântuirea sufletelor
omene ti i pentru cinste i îmbun t irea unei a a de mari
lavre; dar fiindc cuvintele Mântuitorului sunt foarte adev rate,
pentru aceasta, ca s aib ele i mai mare t rie, zice c «Cerul
i p mântul vor trece, iar cuvintele mele nu vor trece» (Marcu
13, 31), apoi iar i zice: «Amin, amin gr iesc vou , cel ce nu
intr prin u în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela fur este
134
i tâlhar» (Ioan 10, 1). Deci este cunoscut cum c

Arhimandritul Dionisie a intrat stare acestor sfinte m n stiri
nu prin u , cu buna voin a soborului, c ci nici nu-l tia
soborul bine cine este, ca s -l cear de stare ; i pentru aceea
nici nu a urmat ca un stare , potrivit chem rii sale, dup cum
ve i vedea: c în 5 zile ale lunii lui iunie s-a pus stare
soborului cu chipul care s-a ar tat, îns înc pân a nu se ridica
în scaunul st re iei, cum a intrat în mijlocul acestui sobor, ca
un lup îmbr cat în piele de oaie, f r a se sf tui cu cineva din
p rin ii soborului, îndat a început a sf râma zidirile
ctitorice ti, dup împuternicirea ce zicea el c are de la domnul
Grigorie Ghica, încât pu in de nu a r mas M n stirea
Neam ului, în scurtul timp al st re iei lui, ca o urâciune a
pustiirii.
Iar P rintele Arhimandrit i Stare Nathanail, dup
scoaterea sa din st re ie în anul 1855 februarie în 24, mai
lini tindu-se la chilie pân la sosirea în st re ie a acestui
Dionisie, acesta în grab l-a izgonit din sobor cu mare
neomenie i a umblat zbuciumându-se din loc în loc pân în
anul 1856, când, atunci, în luna lui mai, aflându-se la o mo ie a
m n stirii, anume Oancea, acolo foarte tare s-a boln vit; i
împ rt indu-se cu Sfintele i de via f c toarele lui Hristos
Taine, s-a mutat c tre Domnul când îi citeam eu rânduiala la
ie irea sufletului, mai în 29 zile, mar i, în s pt mâna a aptea
dup Pa ti, i s-a îngropat în pridvorul sobornice tii biserici a
M n stirii Neam ului. Înc s se tie i aceasta, c coala
public din Târgul Neam ului o a zidit P rintele Arhimandrit i
Stare Neonil, cu a a hot râre, ca s se înve e copiii înv turi
biserice ti, i profesorul s fie fa duhovniceasc , c lug r, iar
nu politiceasc , nici m car preot de mir; i a a a urmat din anul
1853, de când s-a înfiin at, pân în anul 1855, mai în 20 zile,
neamestecându-se ministrul bisericesc întru nimic în trebile
acestei coli, iar atunci îndat i-a aflat loc ministrul prin
Arhimandritul Dionisie, când înc nici nu intrase stare , i când
135
înc nici m car locotenent de stare nu intrase el pe poarta
m n stirii, c voind s se îmbuneze a ar tat ministrului
bisericesc c acea coal se afla foarte în proast stare; îns el
s-a l udat c intrând stare o va îmbun t i.
Totodat , cum a intrat stare , a i început a trimite la
ministru catalog pentru cei ce înva i a cerut ca s se trimit
de acolo om la examen, apoi a tocmit tot el i profesori mireni
la aceast coal , c rora pe toat luna le d dea mul ime de bani
leaf din c mara m n stirii, i slugile lor a ijderea erau tocmite
tot de c tre m n stire cu însemnat condei de bani leaf pe
fiecare lun , i osebit de cas i de alte înlesniri ce li se f cea
de c tre m n stire, i de mas , care cu zacusc cu tot trebuia s
fie de 4 ori pe fiecare zi i aceia nu mai prost, f r numai de
c rn rii, unturi i pe te, m car de ar fi fost i în zi de post; apoi
mai trebuia înc pe fiecare lun ca s cheltuiasc m n stirea
vreo 300 de lei pe cafea, dulce i i ceai, tot pentru dân ii.
Dup aceasta, a ezând i coala primar i gimnaziul în
Tîrgul Neam ului, a am git prin îngroziri viclene pe unii din
p rin ii soborului, de au isc lit un jurnal, pe care le tia cum l-a
alc tuit pentru acea coal , speriind pe p rin i c dac nu vor
isc li, apoi în pu in vreme va fi plin m n stirea de copii la
acea coal , c reia i-a i scos el hrisov deosebit, m car c
tocmai cum a voit s -l scoat nu a putut, fiindc p rin ii
duhovnici ai soborului, sim ind aceast lucrare, au protestat pe
la locurile cuviincioase, i el, v zând c nu a putut scoate
hrisovul în ce chip a voit, a început a îngrozi cu surgunii pe
p rin ii cei ce au protestat, aducând spre a-i îngrozi pe
Constantin Negri la m n stire, îns nu a ispr vit nimic. Deci
adunându-se copii la acea coal , a îndatorit el pe c mara
m n stirii ca s -i caute cu toate cele trebuincioase, precum cu
mâncare bun , cum porunceau profesorii, cu haine bune i cu
înc l ri, cu c r ile, cu hârtia, cu condeiele câte le trebuiau i
altele, încât osebit de tot ajutorul putincios al m n stirii, numai
136
într-un an am cheltuit i bani cu inerea acelei coli mul ime de

mii de lei.
Iar Arhimandritul Antonie, care fusese locotenent de
stare i isc lise programele, dup ce s-a dus de la m n stire,
netrecând mult vreme, îndat a înnebunit i a i orbit, îns
Arhimandritul Dionisie cu tovar ii i partizanii s i nimic nu
au luat în b gare de seam aceasta, ci prin silniciile cu care au
putut au pus în lucrare i au vârât seminarul deasupra
sobornice tii trapeze. i ministrul bisericesc a trimis rector la
aceast seminarie din partea sa, hot rând m n stirii ca pe
fiecare an, osebit de cas , de mas i de altele, s -i dea leaf
câte 200 de galbeni austrieci, i osebit 1500 de lei de cheltuial ,
pentru c a venit din ara nem easc în Moldova. Apoi a mai
trimis ministrul bisericesc i al i profesori la acest seminar,
c rora însu i Arhimandritul Dionisie le-a rânduit leaf cât a
voit, osebit de mas i de alte înlesniri. i a a din început s-au
fost pus 140 de elevi, i din atâ ia r m seser într-o jum tate de
an 4 elevi i 5 profesori, i pe urm a picat i podul
sobornice tii trapeze, peste care era întemeiat seminaria.
Iat c întru acest chip s-a a ezat seminarul în l untrul
M n stirii Neam ului, precum am zis, iar nu prin cererea a tot
soborul, precum tot se încurc de cei care caut pricini spre
d râmarea soborului. Care bine s tie c minciuna, ori icum o
ar învârti, tot minciun r mâne, i de diavolul – tat l minciunii
– î i vor avea parte aceia ce voiesc prin minciun a întuneca
adev rul, c a a zice i Sfântul Prooroc David: «Pierde-vei pe
to i cei ce gr iesc minciun ».
Între aceste, Arhimandritul Dionisie, pentru pravila
sobornice tii biserici, care din predanie de la Prea Cuviosul
P rintele nostru Stare Paisie Velicicovschi s-a p zit pân acum
ner luit , el nu numai c nu a mers la dânsa adeseori, dup
cum i se cuvine unui stare a fi întru toate pild soborului celui
c ruia i se nume te ocârmuitor, ci înc pizmuind celor ce
mergeau, s-a f g duit c o va reforma, dovedind aceast gre it
137
socotin a sa i în fa a lumii, c ci în anul 1856, în ziua de
luminatul praznic al În l rii Domnului nostru Iisus Hristos,
fiind farmaclâcurile m n stirii i ograda pline de boieri i de tot
felul de norod din toate st rile, a trimis de a chemat din
Dumnezeiescul Altar pe eclesiarhul cel mare al m n stirii23,
când avea cea mai mult treab – fiindc liturghisea cu
arhiereu24, unde trebuia s stea nedep rtat de el – i cum a
ajuns eclesiarhul în cerdacul st re iei noi, sus, fiind de fa i
arhondarul cel mare al m n stirii, a început a r cni cât un leu la
eclesiarhul, zicând c „Ce sunt acestea?” i de ce huiesc
clopotele atât de mult, i de ce treab facem atâtea sfin iri de
ap i masle? i pentru ce s-a mai cântat Acatistul în
soborniceasca Biseric i Paraclisul i sfin irea apei în ziua de
praznic, c cu acestea numai cât se lunge te pravila în zadar; i
înc a mai ad ugat zicând c c lug rii M n stirii Neam ului
acestea le-au f cut numai ca s am geasc norodul; îns s nu
mai gândeasc una ca aceasta, c ci s-au trecut cele de demult,
i lumea s-a civilizat, i cele de ieri ast zi nu se m nânc . C
Hristos ade în ceruri, iar p mântul s-a dat oamenilor ca s fac
ce vor vrea; i dac c lug rilor le trebuiesc acatiste, paraclise i
sfin iri de ap , apoi s i le fac prin chilii, iar s nu îngreuieze
norodul cu acestea. i altele multe vorbe putrede necre tine ti
i-a mai zis ca un dasc l parizian. Iar eclesiarhul pe toate acestea
auzindu-le nen d jduind din gura aceluia care se numea stare
– i care ar fi trebuit s se bucure, v zând c el nu tie nimic
din rânduiala m n stirii i c c lug rii se silesc i in predaniile
P rinte ti, i înc s -i ajutoreze i s -i încurajeze spre acestea,
dar nu s le împu ineze râvna cu ale sale r cnete – fiindc avea
treab grabnic în Dumnezeiescul Altar numaidecât, precum
am zis, nu a r spuns alta nici un cuvânt, ci precum pururea le
este obiceiul c lug rilor, l sând acestea la purtarea de grij a
Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu, nu s-a uitat la bârfiturile lui,
ci a cerut iert ciune i a alergat în biseric . Pe care cuvinte seci
i necre tine ti le-a mai poftorit i în fa a arhiereului ce
138
liturghisea i a altor fe e cinstite zicând c cu acest fel de

prelungire a rug ciunilor a f cut mare osteneal i arhiereului,
ca i cum acestea le-a s vâr it soborul numai atunci, iar nu i în
to i anii, fiindc el nu tia rânduiala m n stirii, i nici nu avea
sf tuire pentru aceasta cu p rin ii duhovnici ai soborului, care
tiau. i a a s-a i l udat atunci de fa c pentru alt dat o va
regula el rânduiala; dar nu i-a ajutat Prea Curata Maica lui
Dumnezeu spre a- i împlini acest scop p gânesc.
În vremea când a intrat stare , intirimul bisericii
Sfântului Ioan Bogoslovul, unde se îngropau to i acei ce se trec
din aceast via întru acest sobor, era bine îngr dit cu zaplazi
împrejur i dr ni it, iar el a poruncit de l-a stricat i a mutat
gardul mult în l untru, l sându-l descoperit i nepuindu-i por i,
ca spre batjocorirea credin ei noastre pravoslavnice, osebit de
mormânturile p rin ilor i fra ilor ce au r mas afar de intirim
i altele, peste care a f cut el o ur mare, i le calc carele i
dobitoacele. Dar, înc , i acele din l untru s nu r mân în
pace, ci s le calce bivolii, caii i alte dobitoace, care au stricat
i au c lcat pe prea cinstitele cruci ce erau puse dup obiceiul
cre tinesc pe la mormânturile mor ilor. Încât ne era mai mare
jalea privind acestea. Ba, înc , nici bolni a cea pentru cei
sminti i la minte nu a l sat-o în pace, c a stricat ba cele25 de
acolo, unde se închideau cei care erau tare nebuni, i urile
unde se ad posteau spre aerisire, vara, neputincio ii i cei
îndr ci i. Asemenea i gardurile, nef când mai-nainte altele. i
a a, din aceast pricin , mul i din aceia care erau tare nebuni,
neputându-se opri de vreun gard, se duceau prin p dure, i
acolo cu mare greu îi g seau p rintele Pamfil monahul,
nacealnicul acestei bolni e, mor i.
Istorisind, noi, pe rând, pe toate necazurile i pagubele pe
câte le-a pricinuit acest arhimandrit m n stirii i soborului
fra ilor, apoi, atunci, gândesc c ar trebui s se alc tuiasc o
carte foarte mare. C ci nu era îndestulat el c f cea mare necaz
p rin ilor ce erau rândui i prin slujbele ob te ti, pentru c
139
iconomului celui mare îi pusese un mirean, cu nume de
agricultor; vivliothicariului, iar i mirean vivliothicar;
gr dinarului, botanic mirean. Dechiilor26 pe la mo ii, osebit de
vechilii27 cunoscu i de a ez mânt, le mai pusese i al i vechili
i revizori. Asemenea, i în Târgul Neam ului, la ospitalul cel
mare al m n stirii, dup ce a alungat cu mare batjocur de
acolo pe ieromonahul Theofan inspectorul, apoi, osebit de
doctorii cei mai-nainte rândui i, a mai rânduit i el alt doctor,
revizor, pe Costache Vârnav28. i în chiliile st re e ti inea vreo
câ iva mireni, cu nume de directori, secretari i logothe i, care
to i unelteau împreun cu dânsul tiutiun. Încât, când te apropiai
de chiliile acelea, nici nu puteai s mai zici altceva, decât c
este o cafenea acolo; c de departe te înn du a tartariceasca
putoare a tiutiunului. Înc i buc tar î i avea la st re ie, tot
mirean; pentru c bucatele c lug re ti nu îi pl ceau. i pentru
aceea nu a ezut vreodat cu fra ii soborului în trapez la mas ,
întru toat vremea st re iei sale. i acestor mireni, osebit de
leafa ce li se da din c mara m n stirii cu porunca lui, i altele
lucruri trebuitoare, cu prisos, dar înc le da voie de mergeau i
pe la metoacele m n stirii, i î i luau porci, pâine, grâu,
popu oi, orz, ov s, fân, legumi i altele.
El în anul 1856, luna lui ianuarie întâia zi, fiind cu mitra
arhimandri easc în cap i îmbr cat cu mantie arhiereasc ,
deasupra sobornice tii trapeze a m n stirii, unde înfiin a
seminarul, în fa a a tot soborul i a ministrului bisericesc i a
altor boieri, în cuvântul ce l-a gr it el atunci c tre sobor, între
altele bâiguieli a zis mai rostit a a: „Mie s nu-mi zic nimeni
din c lug ri c «am venit la m n stire s m mântuiesc»;
aceasta nu voi s o aud”... i altele.
Deci mai primind i 791 de lei i 32 parale de la jug ritul
mo iei Vân tori, i 777 de lei din p durea Lipovei i 5.180 de
pe zece f lci de p dure de pe mo ia Gro ii, i 1.850 de lei pe
cinci f lci de p dure de la Alecu Catargiu i 4.273 de lei 20
parale de la metocul Sfântului Gheorghe a mo iei N nie ti, i
140
7.400 de lei mil de la Iancu Adamachi, 5.810 lei de la

ierodiaconul Gheorghe, 4.420 lei de la duhovnicul Ilarie din
M n stirea Secu, 2.590 lei de la boierii Brânze ti din Târgul
Frumos, 1.700 lei de la ieroschimonahul Conon, 1.480 lei de la
Dimitrie Paraschiv, 1.000 lei de la Constantin Hermeziu, 7.877
lei tot mile h r zite soborului i 2.437 lei i-a primit prin
ieromonahul Andronic, eclesiarhul cel mare al m n stirii
numai de acei ce s-au trecut i în pomelnicul mare; iar care
bani mai întrecea de la privegheri sau panahizi, i acei de pe
s rindarele ce le da cre tinii, nicidecum nu este tiut câ i a
primit; i înc a mai vândut i mul ime de locuri ale m n stirii
i ceara din Târgul Neam ului, f r s arate când a luat, ca s
nu mai tie soborul ce face el.
i nemair bdându-l milostivirea lui Dumnezeu i Prea
Curata Maica lui Dumnezeu, ap r toarea i neru inata n dejde
a noastr , a aprins foc al râvnei casei lui Dumnezeu în inima
Prea Sfin itului Mitropolit al Moldaviei Sofronie, care
cunoscând c soborul nu are putere, m car de ar i ti ce s
fac , mai ales când a sim it c a vândut mul ime de locuri ale
m n stirii f r s tie soborul, sau m car economul, sau
c m ra ul, i nici n-a încârnit în c mara m n stirii acei bani,
atunci a rânduit o comisie de fe e duhovnice ti la m n stire, ca
în fa a soborului s se vad adev rul. Dar el cât a putut s-a silit
de s-a dus acea comisie nelucr toare, ar tând înc i oare icare
prih niri asupra mitropolitului i a tuturor arhiereilor Moldaviei
c tre domnul Grigorie Ghica. Între altele înc mai avea el i
acest obicei, de zicea câteodat c cât va ine guvernul cu
dânsul, atâta va st re i, iar când va vedea c guvernul nu-i
ajut , nici îi ine în seam , atunci ne las dracului i se duce,
care cuvânt când îl auzeam zicând a a acel ce se numea c ne
este stare , foarte greu ne c dea; el când vedea crucea stare ului
Neonil cea cu cavaleria Sfintei Ana clasa a doua, striga în fa a
tuturor, oc rând pe eclesiarhul cel mare, ca s nu o mai scoat
în vederea norodului, c ci este cruce ruseasc . Iat ce fel de
141
minte de art avea acest tic los arhimandrit. Deci se în elege c
s-au auzit aceste toate i pe la Ia i. i chiriarhia rii, ca ceea ce
prive te spre totbinele îndeob te al m n stirilor, cum s-a
mazilit domnul Grigorie Ghica i a mers la Paris de s-a
împu cat singur29, îndat socotind i având grij ca nu cumva
s fug încotrova Arhimandritul Dionisie – dup cum am zis c
se i l uda f r de a- i da r spuns cum a dispozat averea
m n stirii, a trimis la 8 zile ale lunii lui iulie, anul 1856,
porunc la duhovnicii soborului Lavrei Neam ului spre a nu da
nimic, nici o ascultare Arhimandritului Dionisie, totodat
hot rând soborului ca s -l in în cea mai de aproape
priveghere, ca unul ce întru totul i-a c lcat datoriile de stare .
Deci sosind acea adres noaptea spre 10 zile ale lunii lui iulie,
au mers egumenul M n stirii Secului împreun cu al i p rin i
la chiliile st re e ti; i în elegând de la casnici c este dus –
precum adeseori avea acest obicei a mânea pe aiurea f r s
tie soborul unde este –, i-au pecetluit u ile chiliilor, i apoi
cercând l-au aflat la M n stirea V ratecul, de unde pornind nu
a voit s vie la m n stire precum era chemat, ci mergând s-a
a ezat la un mirean în Târgul Neam ului. i de multe ori i s-a
f cut chemare de c tre sobor ca s vie s ad la m n stire, dar
el îns nu a voit s vie, ci edea acolo i mânca carne, împreun
cu Grigorie Cozadin i cu un ucenic al s u, în toat vremea
Postului Adormirii Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu, precum
a spus însu i acel ucenic, nefiind întrebat de cineva, care nu i se
cuvine lui s o m nânce nici în câ legi, necum în post30. i a a
chibzuindu-se c dac nu voie te s vie la m n stire, negre it
c i pl nuie te a se duce undeva, dup cum se l uda înainte,
precum am zis, s-a îns rcinat de c tre sobor un p rinte i cu doi
rânda i în uli ele târgului, ca s ia seama, când se va duce s
dea de tire la m n stire încotro a apucat; iar altfel de instruc ii
nu li s-a pus, i care a a au i urmat, nimic mai ad ugând.
Dar Arhimandritul Dionisie a trimis jalob la c im c mie
i la Prea Sfin itul Mitropolit, tânguindu-se c este arestuit cu
142
mare urgie de c tre sobor în Târgul Neam ului, i se ruga s -l

slobozeasc din acea arestuire. i prin partizanii s i venir de la
Piatr Gheorghi comandirul de jandarmi cu arma ul cu vreo 30
de osta i la m n stire; i punând osta i prin cerdacurile
m n stirii cu armele în mâini, ca s îngrozeasc pe sobor s
trimit rug minte în scris c tre Arhimandritul Dionisie, cum
c -l roag s vie iar i s fie stare m n stirii, soborul nu s-a
îngrozit nimic, ci a hot rât c nici nu voie te s -l mai vad în
mijlocul s u. i dup ce prin vreo câteva scrisori c tre sfatul
soborului nu au ispr vit nimic acei boieri, apoi s-au dus, l sând
în urm mul ime de laude îngrozitoare asupra sfatului
soborului.
Deci unii din p rin i se cam îngrozeau v zând atâtea
cumpli ii lucrându-se prin partizanii lupului celui ce voia a
intra iar i în staul; dar îns cu n dejdea întru ajutorul Prea
Curatei Maicii lui Dumnezeu s-au îmb rb tat, i a a, de i
«certând ne-a certat Domnul, dar mor ii nu ne-a dat» – c prin
mila i în eleapta punere la cale a înaltului guvern i a Prea
Sfin itului Mitropolit, împreun i a iubitorilor de Dumnezeu
arhierei ai rii Moldaviei, care pururea se silesc pentru binele
i întemeierea iubitei patrii – s-a trimis la m n stire, la fa a
locului, o înalt comisie, politiceasc i bisericeasc . i din
partea bisericeasc au fost Prea Sfin i ii Arhierei Nectarie
Sotiriopoleos, locotenent Episcopiei de Roman, i Meletie
Istrati, Episcop Hu ului; osebit de ace tia au mai fost i
Arhimandritul Nicon, egumenul M n stirii Bisericani. Iar din
partea politiceasc : marele logof t Grigorie Crupen chi,
adjutantul domnesc Petru Schilete i al ii.
i foarte cu luare aminte, lucrând aceste cinstite fe e f r
p rtinire i înf o ind pe Arhimandritul Dionisie cu p rin ii
soborului, asemenea i jaloba soborului cu ale lui al turându-le,
toate îndrept rile lui bine s-au adeverit c nu au fost a a în ce
chip le spunea pe hârtie. i apoi v zând el cum c în loc s se
foloseasc , mai tare se încurc cu înscrisurile lui cele d sc le ti
143
pe care le d dea ca spre r spuns comisiei la întreb ri, a fugit pe
tain noaptea din m n stire, f r tiin a soborului i a comisiei,
i s-a ascuns la Grigorie Cuza (care pe câinii din ograda sa îi
avea pe numele Sfântului Nicolae, a Sfântului Gheorghe i a
altora; se vede c cel asemenea pe cel asemenea iubea, c ci i
în vremea comisiei venir la m n stire împreun cu Vasilie
Buc inescul, i dup cât puteau ajutora ca s intre Dionisie
iar i stare , m car pe vreme de dou s pt mâni, dând bani i
rachiu pe la unii din cei mai neputincio i fra i, dar îns nimic
nu au ispr vit).
Deci lucrând cu frica lui Dumnezeu i cu în elepciune
acei cinsti i comisari, i cunoscând bine nevinov ia soborului,
au ar tat c tre înalta ocârmuire toate pe larg; iar înalt Prea
Sfin itul Mitropolit, înconjurat de clerul rii Moldaviei, voind
ca i în viitor s nu mai poat acest arhimandrit a tulbura lini te
soborului Sfintelor M n stiri Neam u i Secu, au încheiat un
jurnal în acela i an 1856 luna august în 18 zile, sub nr. 1246, în
care între altele se hot r te ca niciodat s nu mai poat fi
Arhimandritul Dionisie pov uitor turmei cuvânt toare i la
asemenea sfin ite a ez minte, ca s nu mai adauge def imare
treptei prin asemenea osândite urm ri. Apoi dup aceasta,
ocârmuirea bisericeasc împreun i cea politiceasc , socotind
ce este de folos i mai cinstit, spre a mai sta aceast sfânt
Lavr spre slava lui Dumnezeu i întru lauda Prea Curatei
Maicii lui Dumnezeu i podoaba patriei, a dat voie soborului,
ca potrivit a ez mântului, statornicit i înt rit pentru aceste
m n stiri, s - i aleag pov uitor din sânul s u, cum va socoti
cu dreptul, i spre care vor avea mai mult încredere i
dragoste, netemându-se de nimeni, i a a sobornice te s-a ales
i s-a pus P rintele Gherasim Stare . Acesta a fost din neam
drept patriot Moldovean n scut în ora ul Boto ani din p rin i
bine-credincio i31, i din tân r vârst iubind via a
monahiceasc a alergat la Sfânta M n stire Neam u în soborul
Prea Cuviosului P rintelui nostru stare ul Paisie Velicicovschi;
144
i supunându-se sub jugul Dumnezeie tii ascult ri, s-a f cut

c lug r iscusit, atât în lucr rile duhovnice ti, precum i în cele
politice ti. i cunoscându-se vrednic, a fost pus dichiu pe la
mo iile m n stirii, econom mare i vechil mo iilor din
Basarabia ale m n stirii i în alte slujbe de c petenie. Apoi
acum prin voia lui Dumnezeu, cu o împreun gl suire a tot
soborul hirotonindu-se ierodiacon, ieromonah i hirotesindu-se
arhimandrit de Prea Sfin itul Meletie, Episcopul Hu ului, s-a
suit la scaunul st re iei, precum am zis, în anul 1856
septembrie întâi. i era la statul trupului de mijloc, ochii
c prui, fa a rotund , nasul mic, capul mic, gura potrivit , p rul
în cap i muste ile în doi peri, dar barba mai mult alb i mic ,
i la glas nu tocmai mare.
Deci netrecând mult vreme dup punerea sa în st re ie, a
venit bine-credinciosul caimacam, ocârmuitorul rii Moldaviei
Theodor Neculai Balo la m n stire, i ezând o s pt mân
întreag , a cercetat însu i cu am nuntul i a aflat c toate au
fost adev rate cele ce s-au dezvelit de sobor c tre înalta
comisie pentru Arhimandritul Dionisie, i bucurându-se s-a
întors cu pace întru ale sale.
Apoi dup ducerea caiamacamului, cunoscând P rintele
Stare Gherasim bine în ce stare i s-au încredin at aceste sfinte
m n stiri, care departe se aflau de starea lor cea dinainte, între
altele multe p gubiri ce a p timit, dup împrejur rile cu care au
fost înghesuite m n stirile acestea, a v zut c sunt foarte
împov rate; i prin dou hrisoave ale domnului Grigorie Ghica,
unul din 1855 sub nr. 3016, i altul din anul 1856, sub nr. 1274,
care erau pentru coala din m n stire i pentru internatul i
gimnaziul din Târgul Neam ului, i privind la hot rârile
ferici ilor ctitori, înzestr torii acestor sfinte m n stiri, care
numai pomeniri i rug ciuni pentru dân ii i pentru to i
pravoslavnicii cre tini poruncesc s se fac neîncetat f r a mai
zice c iart pe c lug ri de acele hot râri dac nu le-ar împlini,
foarte s-a îngrozit de aceast mare sarcin ce i s-a pus, c ci din
145
pricina neajungerii banilor pentru întinsele cheltuieli, nici
pomenirile ferici ilor ctitori nu se pot s vâr i cu toat
îndestularea, precum cer ei, nici inerea bisericilor i a
soborului i a casei primirii str inilor nu poate s ajung deplin
spre lauda lui Dumnezeu din pricina lipsei celor de nevoie;
toate acestea i cele asemenea luându-le în b gare de seam cu
prea plecate metanii i cu lacrimi împreun cu tot soborul, a
rugat pe Prea Sfin itul Mitropolit i pe înaltul guvern de s-a
milostivit asupra acestor sfinte m n stiri i a soborului din ele,
i prin hrisovul din anul 1856 noiembrie 29 sub nr. 34, sec ia a
2-a, din secretariatul de stat nr. 40, a hot rît s r mîn în totul
nelucr toare acele dou hrisoave ale domnului Grigorie Ghica
ar tate mai sus, regularisind l murit prin aceasta cum s se
urmeze.
Deci în vremea st re iei sale s-a întâmplat o minune în
aceast sfânt m n stire întru acest chip: un om, anume Vasilie
a lui Toader Chi escul din satul Ro iorii, inutul Sucevii, mo ie
a boierului Iancu For scu, în anul 1856, decembrie în 6 zile, a
p timit aceasta c din bun s n tos l-a apucat o ame eal cu
nebuneal amestecat , încât fugea pe câmpi. Deci prinzându-l
al i oameni, l-au adus la biserica cea de acolo a satului cerând
rug ciunile preo ilor, unde dup pu in a i amu it des vâr it
neputând vorbi nimic; iar în anul 1857, martie 11, trimi ându-l
boierul cu scrisoare la aceast m n stire spre a i se face sfintele
rug ciuni pentru t m duire, i s-a f cut sfin irea apei i i s-au
citit rug ciunile Marelui Vasilie, i i s-a f cut Sfântul Maslu de
trei ori. i la sfâr itul Sfântului Maslu de a treia oar , când au
deschis ieromonahii Sfânta Evanghelie spre a o pune pe capul
bolnavului dup obicei, în vremea rug ciunii celei de pe urm a
rânduielii Sfântului Maslu, atunci s-a întâmplat s fie acolo
scris tocmai cuvântul acesta care zice a a: «Effatha, deschide-
te» (Marcu 7, 34). Deci v zând-o aceasta preo ii au zis lui:
„Cere- i iert ciune, Vasilie!”, iar el atunci cu luminat glas a
strigat „Blagoslovi i p rin i sfin i i m ierta i pe mine
146
p c tosul”, i a a a r mas vorbind foarte l murit, i s-a

t m duit i de celelalte neputin e des vâr it, prin mila Prea
Curatei Maicii lui Dumnezeu, i s-a dus la casa sa
bucurându-se.
‹fragment despre înnoiri i ctitorii la M n stirile Neam u i

Secu i schiturile Vovidenia i Sih stria Secului›
Iar P rintele Arhimandrit i Stare Gherasim, voind s

aduc dup cât se va putea iar i la starea cea dintâi
m n stirea, s-a apucat i a pus în lucrare ca s se s vâr easc la
loc zidirile ce le-a sf râmat Arhimandritul Dionisie, i a pus de
a zugr vit toat casa trapezei ob tii foarte frumos, i s-a apucat
ca s fac meremet32 i sobornice tii biserici a În l rii, îns
numai cât a început a strica acoper mântul vechi s o acopere
cu tabl de aram i a început a- i aduce materialul, i îndat s-
a pornit balaurul iadului, diavolul, cu toate puterile prin slugile
sale i a oprit lucrul i a pr p dit materialul tot întru acest chip:
În anul 1859, domnul Moldaviei Alexandru Cuza, prin ofisul
sub nr. 121 a pus îndatorire ministrului bisericesc de a trimis în
M n stirea Neam ului o comisie, înjghebat de cinci persoane
mireni, adic Alexandru Tiriachiu – ministrul cultului, Iancu
Ghica – adjutant domnesc, Grigorie Cozadin, Scarlat Pastia,
Costic Cerchez – secretar, i dou persoane din partea
clerului, îns nu rândui i de chiriarhul rii dup Canoanele
Bisericii, ci numai de satana rândui i i de ofis numite i
anume: Melhisedec33 Arhimandritul, rectorul Seminariei de
Hu i, i Protoiereul Dimitrie Mateia i, rectorul Seminariei de
Roman.
Ace tia cu to ii, înso i i cu comandirul de jandarmi al
districtului inutului Neam u, au sosit f r de veste la
M n stirea Neam ului în 11 iunie, nu spre închinare, ci spre
pr dare; i mergând cu to ii drept în chilia st re easc , i
spunând P rintelui Arhimandrit Gherasim, Stare ul actual,
147
misia lor, Stare ul le-a vorbit cele de cuviin , hot rând c nu le
d averea m n stirii; iar dac guvernul voie te s o ia, apoi
numai prin putere o va lua, c ci soborul nu are arme s -i stea
împotriv ; i auzind acestea numi ii comisari, îndat cu
repejune au trimis porunci ca s adune tot soborul de la
M n stirea Secului i de pe la Schiturile Vovidenia, Pocrovul,
Sih stria Secului i Sihla, la M n stirea Neam ului. i dup ce
s-au adunat, îndat au poruncit de s-a tras clopotul cel mare, ca
s mearg cu to ii la trapez . Îns pân a nu intra soborul la
trapez , mai întâi a pus comandirul jandarmi la u a trapezei în
rând ca mar rut34; i a a printre jandarmi a intrat soborul în
trapez , r mânând jandarmii la u .
Deci adunat fiind tot soborul, s-a suit în amvonul trapezei
(unde se citea cuvântul lui Dumnezeu c tre sobor) Alexandru
Tiriachiu ministrul i cu Grigorie Cozadin, i a citit în auzul
tuturor ordinul domnesc cel pentru pr darea m n stirii, asupra
c ruia P rintele Stare Gherasim a dat r spuns c „Soborul nu
se împotrive te ocârmuirii, fiindc are mai vârtos i porunc
apostolic , de a se supune st pânirilor celor mai înalte; dar ne
pare r u de aceasta, c vedem adunare care nu este nici de
cinstea soborului i nici de a unui guvern cre tin35, fiindc stau
jandarmi la u a trapezei, pu i în rând ca mar rut, care lucrare
d în elegere fiec rui privitor ca i cum soborul nu ar voi s se
supun st pânirii”. i auzind acestea comisarii, îndat
ministrul a început ca un leu a striga din amvon cu mânie
asupra Stare ului i a-l înfrunta în fa a soborului cu multe feluri
de cuvinte scandaloase zicând c nu este trebuin lui de a lua
seama lucr rilor comisiei domne ti, c ci ea poate face orice va
voi. i altele multe a mai zis, care sunt publicate prin adaosul
Buletinului Oficial al Moldaviei, nr. 63 din luna august 1859.
Apoi ie ind din trapez a a mânio i i înso i i cu
jandarmi, au început a pecetlui u ile prin m n stire, adic
cancelaria – în care erau actele lucr toare –, biblioteca – unde
se p streaz hrisoavele i toate documentele ctitore ti i c r ile
148
cele de vânzare –, pirgul cel mare – unde este toat arhiva i

biblioteca cea veche a m n stirii, în care se p streaz c r ile
vechi în mai multe limbi, i t lm ciri de prin alte limbi în limba
moldoveneasc înc netip rite –, cancelaria c m rii, i îns i
toat c mara chinoviului; îns mai întâi au luat din ea lada cea
de fier, în care se p strau to i banii m n stirii i 15.000 de
galbeni austrieci; erau numai aur, preg ti i pentru meremetul
sobornice tii biserici a M n stirii Neam ului; iar 400 de
galbeni pentru înnoirea schitului Orgue tii, care se lucra. i
mare deosebire se în elegea de la p gânia turcilor pân la ace ti
pr d tori: c ci în anul 1821, când erau volintirii în M n stirea
Secului, atunci la M n stirea Neam ului, precum am scris în
istorisirea st re iei P rintelui Arhimandrit Ilarie, s-au fost pus
spre paz turci; iar la ridicarea lor din m n stire, P rintele
Stare Ilarie a scos s le dea 400 de galbeni bac i , iar turcii nu
au voit s primeasc , zicând c mul i m nânc de la m n stirea
aceasta, i ei au blestem de la proorocul Mohamet s nu ia de la
case ob te ti, ci mai ales s dea. i înc spre dovad au f cut cu
a lor cheltuial vreo câteva zile mese cu pe te pentru tot
soborul lavrei. Iar ace ti comisari volteri ti i calvini ti i
luterani ti au dezbr cat pe M n stirea Neam ului i pe cele alte
de averi zicând c suntem de un sânge cu italienii.
Iar dup acestea însu i ministrul Tiriachiu, cu o pornire
foarte furioas i cu tot dispre ul, a luat din mâinile Stare ului i
cheia care era de la lada cu banii lavrei, f r s -l mai întrebe
ceva cu blânde e, i îndat a pus str jeri jandarmi, atât pe la
numitele locuri, cât i prin prejurul m n stirii, ca nici un
c lug r s nu poat ie i afar altfel f r numai prin tirea
ministrului i a comandirului de jandarmi. i a a, prin acest fel
de forme, Tiriachiul, Cog lniceanul, Cozadin, Cerchez, Ghica,
Ciulei, Borie, Panu, Pastia, Vîrnav, Cuza, Roset i al i
cinovnici36 i trengari, cei mai înjosi i i lep da i de
Dumnezeu, cu crucile i r scrucile în gur , f r de nici o fric ,
149
spurca ii i nelegiui ii, au pr dat des vâr it sfintele m n stiri i
au f cut turme, cirezi i herghelii din vitele c lug rilor.
Apoi tot aceast nelegiuit comisie, îndat a pus în
m n stire i o alt osebit ocârmuire – f r de tiin a
chiriarhului i împotriva Sfintelor Canoane ale Bisericii
Pravoslavnice, care hot r sc ca în m n stire de monahi numai
o încep torie s fie, iar nu dou –, c ci a pus un comitet, înt rit
cu act din partea ministrului cultelor, sub titlul de
administrativ, izbind comisia cu înformarea acelui comitet
chiar în dignitatea chiriarhului i a lavrei, f r s mai poarte
vreun respect i c tre stare ul legiuit i s nu fac conrup ie
soborului, neluând ei seama c la tagma monahiceasc nu se
încap nicidecum a fi al i administratori afar de stare ul i de
duhovnicii soborului. i îndat acel tic los comitet i-a f cut
pecete osebit de a soborului i a început a se amesteca în
lucr rile duhovnice tii rânduieli i documentele cuvenite numai
dignit ii Stare ului, neîntrebând de nimic pe Stare ul i
necerându- i sf tuire; ba înc la atâta obr znicie a ajuns, c i-a
trimis stare ului i adres cu invitare, ca numaidecât s
opreasc de liturghisit pe duhovnicii care nu ascult de
poruncile comitetului.
Dup aceasta domnii comisari, voind s sting pomenirea
c lug rilor ce s-au ostenit în sfintele ascult ri chinoviale, i
pentru ca urma ii monahi care dup vremi vor fi în m n stire
nici s nu mai tie ce administra ie i ce regul a avut acest
numeros sobor, au înc rcat toate delile37 din arhiva m n stirii,
în num r de 1189, cuprinz toare de contracte, de condi ii i de
altele felurite înscrisuri încep toare din anul 1778, i altele 264
de dele, cuprinz toare de toate semile38 Lavrei Neam ului, de
primiri i de cheltuieli, înt rite, încredin ate, ... i pecetluite, i
altele 76 de condici de semile soborului Lavrei, legate cu
mucava i controlate, încep toare în anii 1780 – potrivit
poruncii domnescului ofis sub nr. 171, care este publicat prin
buletinul oficial nr. 47 în anul 1859 iunie 11 zile –, ba înc pe
150
cele mai din urm condici însu i tic losul comitet noaptea
înc rcându-le pe din dosul c m rii lavrei, ca s nu simt
soborul, în vremea privegherii Sfântului Marelui Ierarh
Neculai, le-au trimis la ministrul bisericesc de care era
înjghebat numitul comitet (adic : Sofronie Vârnav, Ieremia
Zane, Antim, Timothei, Petru Gheorghiu, Anastasie Racli , cu
tovar ii lor). Înc acest tic los comitet, pe lâng alte
nelegiuiri, a învoit i musafir ca s m nânce carne, în toat
vremea Sfântului i Marelui Post în m n stire, care nelegiuit
fapt niciodat nu a aflat loc întru aceste sfinte m n stiri. i
m car de i mult le-a stat împotriv P rintele Stare Gherasim,
dar îns ei mergând de-a dreptul la arhondaricul cel mare, au
hot rât arhondarului zicând: „Noi ca comitet dezleg m”; i
îndat Nichita Darie, care lua pe fiecare an leaf câte 3.000 de
lei numai ca s ie cu dân ii i s dea mâncare bun i de ajuns
comisarilor pr d tori, le-a împlinit toat porunca, dând bucate
de carne de ob te în toate zilele de peste an la musafiri. Pe
aceste pr d ri i dezbin ri ale clerului celui tân r privindu-le cu
ochii s i i judecându-le cu mintea, Prea Sfin itul Chiriarh al
rii, Mitropolitul Sofronie, i cunoscând c acestea sunt
începeri ale sf râm rii Bisericii Pravoslavnice din Moldavia,
îndat a i protestat de asemenea nelegiuite lucr ri c tre
domnul Alexandru Cuza, cu protestul sub nr. 1334, anul 1859
septembrie 9 zile asupra ofisului domnesc nr. 174, care era
înt ritor i pov uitor comisiei pr d toare, dar îns nimic nu a
ispr vit cu aceasta, ci înc mai tare l-a înt râtat pe domnul
Cuza asupra c lug rilor. Deci tot în anul 1859, octombrie 18,
mergând iar i la M n stirea Neam ului ministrul bisericesc
Alexandru Tiriachiul, i sf tuindu-se cu Sofronie Vârnav i cu
ajutorii s i, a mers la P rintele Stare Gherasim i a început a
zice: „S porunce ti a scoate afar din soborniceasca biseric
pravila ce se s vâr e te în limba slavon ”. Iar Stare ul
nicidecum nu s-a învoit. Atunci ministrul izbind cu pumnul de
trei ori în masa din casa Stare ului, a strigat la sfin ia sa:
151
„Numaidecât s s vâr e ti aceast bun voire i hot râre a
guvernului”. i P rintele Stare i-a spus l murit c el nu este
pus stare ca s strice rânduielile m n stirii, ci ca s le p zeasc
nestr mutate, precum sunt a ezate de Prea Cuviosul P rintele
nostru Stare Paisie Velicicovschi, ar tând i c tre Icoana Prea
Fericitului Stare cu mâna. i a a ie ind ministrul i cu
comitetul din chiliile st re e ti, cu multe laude tirane ti au mers
cu to ii în soborniceasca biseric , i cu mare obr znicie i cu
tirane ti vorbe i râsuri au început a smânci sfintele c r i
slovene ti din stran , i sco ându-le pe acestea afar , îndat s-
au pus prin tr suri i au alergat i la M n stirea Secului întru
aceea i zi, f când asemenea batjocur i acolo în biserica lui
Dumnezeu. Apoi tot întru aceast vreme, au luat i ma ina
tipografic cu toate strumentele de la m n stire, întru o zi de
Duminic , nel sînd nici m car pân ce se va s vâr i cartea
Dumnezeie tii Liturghii care atunci începuse a se tip ri39. i
înc Mihail Kog lniceanu silnicea pe singuri p rin ii tipografi
ca s o desfac i s o încarce; dar îns nici întru un chip nu s-
au învoit a o face aceasta p rin ii, ci se ruga neîncetat ca s se
milostiveasc i s lase ma ina, m car pân ce se va ispr vi de
tip rit Liturghia, din care abia o duium era gata. Îns ei nu
numai c nu s-au milostivit a l sa lucrul cel chiar drept al
soborului, ci îndat au adus jidovi i au desf cut ma ina i o au
înc rcat luând-o în folosul lor, suduind pe c lug ri tot de cruci
i de r scruci. Asemenea au luat i instrumentele leg toriei i
ale v rs toriei, tot cu tiranie, înc i un teanc nou ‹de hârtie›
pentru tip rit, i ma inile cele de lucrat postavul trebuitor
pentru hainele soborului acestei lavre. Deci dup toate pr d rile
i tiraniile câte s-au f cut i s-au v rsat asupra soborului Lavrei
Neam ului, s-a mai apucat tic losul Sofronie Vârnav înc i de
spus cuvinte în biseric i în trapez , din sec capul s u din
l untrul c ruia descoperea o t inuit ereticeasc i p gâneasc
otrav , i înc a oprit de a se pr znui în soborniceasca biseric
i slujbele a multor sfin i, precum vom ar ta în tomul urm tor.
152
Apoi în anul 1860, Sofronie Vârnav a b tut telegraful din

târgul Piatra, cerând de la Guvern grabnic voie ca s
surghiuneasc pe p rin i, câ i va voi el din sobor, i a dobândit
putere nem rginit prin mijlocirea lui Costic Cerchez, ce era
în eles cu dânsul mai dinainte, i a a, luând pe ispravnicul de
inut ce era v r cu dânsul, anume Scarlat Vârnav, i venind în
m n stire cu mul ime de jandarmi în 21 april, îndat f r de
veste a închis sub caraul40 pe apte p rin i proiesto i. Iar
P rintele Stare Gherasim i cu tot soborul, v zând aceast
cumpli ie f r de omenie, foarte s-a îngrozit, i nedumerindu-se
ce este, s-a sf tuit cu p rin ii duhovnici, i au mers cu to ii
împreun în arhondaricul cel mare al m n stirii, i au început a
ruga pe ispravnicul ca s spun ce este pricina de a închis sub
arest pe acei p rin i, a a, nejudeca i. i el a r spuns c lui a a-i
este poruncit, i numai comitetul din m n stire tie. Deci
P rintele Stare Gherasim a întrebat i pe tic losul Sofronie,
fiind de fa , ca s spun ce vinov ie au f cut p rin ii acei ce
erau pu i sub arest. Iar el, în fa a ispravnicului i a altor
persoane, a început a oc rî i pe Stare ul i pe to i P rin i
duhovnici, cu cele mai mari def im ri i îndat a pus jandarmi
i la u a clopotni ei, hot rând ca s nu mai suie nimeni la toac
sau la clopote f r învoirea ispravnicului; asemenea a pus i
împrejurul a toat m n stirea vreo 40 de pl ie i cu pu tile i au
scos vorbe în sobor c are s surghiuneasc 50 de c lug ri. Iar
în 22 april, nejudecând nimic pe acei apte c lug ri, ci numai
sco ându-le nume c sunt bostangii, i-a surghiunit cu
nepovestite silnicii tir ne ti înconjura i de jandarmi. i dup
aceasta, tot prin ma in riile acestui tic los Sofronie, întru
acela i an 1860 iulie 20, s-a f cut judecat nedreapt asupra
Prea Cuvio iei Sale P rintelui nostru Arhimandrit i Stare
Gherasim, de c tre boierul Grigorie Cuza, mo ul lui Alexandru
Cuza, i s-a i scos din st re ie; i apoi mergând acel Sofronie
la Prea Sfin itul Mitropolit Sofronie de dou ori l-a rugat ca s -
l hirotoneasc ierodiacon, dar neînvoindu-se nicidecum
153
Mitropolitul la aceast cerere a lui viclean , tiindu-l nevrednic
– pentru c f cuse i vreo dou ucideri –, îndat el i-a proiectat
surghiunia. i a a întru acela i an, luna lui noiembrie în 8 zile,
în vremea Dumnezeie tii Liturghii, mergând la Mitropolie cu
mul ime de jandarmi Mihail Cog lniceanu – ministrul primar –
i Costic Cerchez i al i mul i tovar i ai lor, au luat f r de
veste cu tir neasc neomenie pe Prea Sfin itul Mitropolit, f r
s -l mai lase s - i pun ceva la cale sau s - i ia pe cineva din
tagma duhovniceasc cu sine, i punându-l întru o tr sur ,
înconjurat de jandarmi cu s biile scoase, l-au dus cu mare
nemilostivire i gr bire în surghiun la M n stirea Slatina. i tot
atunci, întru a 14-a zi noiembrie, venind la m n stire arhiereul
Vladimir Suhopan41 i ministrul bisericesc Alexandru Romalo,
cu Gheorghe comandirul de inut cu ai s i jandarmi, i punând
deodat ase jandarmi la chilia Stare ului caraul, a doua zi de
noapte l-au dus înconjurat de jandarmi în surghiun la Sfânta
M n stire Co ula, i acolo l-au pus sub mare straj .
Iar în anul 1861, preg tindu-se Înalt Prea Sfin itul
Mitropolit Sofronie ca s treac în Basarabia sub scutul
pravoslavnicului împ rat a toat Rusia i sim ind vr jma ii, au
f cut în toate chipurile ca s nu treac în grab, i a a în du it
fiind de necurmatele tiranii, s-a mutat c tre Domnul i s-a
îngropat în pridvorul sobornice tii biserici a Sfintei M n stiri
Neam u întru acela i an 1861, mai în 21 de zile, Duminic .
Asemenea i P rintele nostru, Arhimandritul i Stare ul
Gherasim, dup amara surghiunie, din multele întrist ri ce pe
toat ziua i se ad ugau, neîncetat v rsând g letu i de sânge din
l untru, s-a mutat c tre Domnul întru acela i an, luna august în
18 zile, întru al treilea ceas al nop ii, vorbind pân la cea mai
de pe urm r suflare, i dând blagoslovenie, iertare i pace la
to i; numai singur tic losul Sofronie nu s-a dus la iert ciune, i
înc i dup moarte s-a ar tat cu r utate asupra Stare ului, c nu
i-a dat grâu i miere ca s -i fac colivi pentru panahizi. A a s-a
s vîr it Prea Cuviosul Ieroschimonah, Arhimandrit i Stare
154
Gherasim, în vârst de 61 de ani, p timind amândoi, împreun

cu Mitropolitul Sofronie, pentru c nu s-au învoit prin nici un
fel de îngroziri a se uni împreun cu pr d torii Sfintelor
M n stiri Neam u i Secu, i s-a îngropat lâng soborniceasca
biseric a Sfintei M n stiri Neam u, în partea despre amiaz -zi.
Apoi Sofronie Vârnav cu a sa partid r mânând neîngrijat
despre Mitropolitul i despre Stare ul, se silea prin cei mai
u ori de minte f când toate chipurile ca s se hirotoneasc el i
s intre el stare soborului acestei lavre. Dar îns în urm prin
învoirea celei mi multe p r i a soborului s-a ales i s-a pus
P rintele Timothei42, hirotonindu-se dup trepte, ierodiacon,
ieromonah i hirotesindu-se arhimandrit. Iar Sofronie a r mas
ca i întâi, iar i balaur al iadului mu când pe fiecare cu din ii
s i. Deci pe toate acestea necre tine ti urm ri i altele
nenum rate privindu-le cu jale soborul, a f cut mul ime de
jalbe cu cereri c tre guvern ca s se trimit comisie
duhovnicesc s judece pe Sofronie Vârnav în sobor i s fac
dreptate soborului. i neavând ce face domnitorul Cuza, m car
pentru ochii oamenilor, a rânduit pe Prea Sfin itul Arhiereu
Vladimir Irinopoleos43 i cu al ii, îns Sofronie Vârnav, ezând
ase s pt mâni în Ia i, a oprit acea comisie i a venit numai el
împreun cu Dimitrie Roset, ministrul bisericesc, la m n stire,
care în loc s fac dreptate soborului i s judece toate pricinile
lui Sofronie Vârnav pe care le însemnase soborul întru un
memoar, el a început a ponegri tot soborul cu cuvinte pline de
otrav , numindu-ne pe to i rusolatri. i înc Sofronie a început
a striga c mo iile ce le are m n stirea în Basarabia el le va
cere prin ocârmuirea Moldaviei de la Fran a, i Fran a le va lua
cu putere de la Rusia. Iar soborul a început a zice c nu are alt
cerere, f r numai ca s se dea drept ile ce le-a mai avut
înainte aceste Sfinte M n stiri, i ministrul Roset a hot rât
strigând c „Numai atunci ve i dobândi drept ile m n stirii
care le cere i, când arul Alexandru Nicolaievici al Rusiei vi le
155
va da, iar de la domnul Alexandru Cuza s nu le n d jdui i
vreodat ”.
i dup acestea, pe Arhimandritul Timothei, Stare ul ce
s-a pus dup surghiunia P rintelui Gherasim, prin formal
înscris l-a m rginit ca numai s dea blagoslovenie pentru toac ,
pentru clopo elul trapezei i s primeasc preotul cu prescura,
iar celelalte drepturi, pe toate, necanonice te le-a însu it
comitetului. i înc a îngrozit pe sobor c are s surghiuneasc
aptezeci i patru de nume pentru totdeauna din m n stire, între
care se cuprind Arhimandritul Timothei Stare ul i P rintele
duhovnic Isihie, Egumenul M n stirii Secului, i mai toat
ceata duhovniceasc , îns soborul pe tain a trimis tiin la
consiliul mini trilor despre aceast punere la cale a lui Dimitrie
Roset, i a a nu i-a putut împlini acel plan. Dar i-au diriguit
altul mai viclean, c ci au dat voie comitetului, ca cu ce chipuri
vor ti ei, s împr tie pe p rin ii duhovnici din sobor. i îndat
Sofronie Vârnav trimitea câte un igan str jer ca s cheme pe
câte un duhovnic la comitet, dar cu hot râre ca s nu-l lase
pân ce nu va porni, ci s -l ia dinapoi. i dup ce mergea
duhovnicul, le punea înainte c este porunca ministrului ca s
mearg el de ascultare la cutare vie, sau la locurile unde erau
calicii i calicile toate de prin ar adunate, sau la vreun boier
s slujeasc când îi va porunci boierul, sau cu vreun neam ca
s m soare ni te p mânt, ca s nu mai aib vreme a- i citi vreo
rug ciune, sau i sub nume de egumen la vreun schit – numai
s -l dep rteze din sobor. i dac duhovnicul ar fi zis c nu
poate a primi acea slujb f r blagoslovenia Stare ului, sau c
este v t mat i bolnav i se roag de iert ciune, apoi ei îndat
se sf tuiau ca s încheie act i s -l trimit surghiun pe numitul
duhovnic, fiindc se pune împotriv orânduirilor ministerului.
i a a prin aceast dr ceasc ma in rie, tic losul Sofronie
Vârnav s-a f cut i mai cumplit batjocoritor decât înainte, atât
Stare ului în fa , cât i întregului sobor, neîncetat strigând i în
156
biseric i în trapez i în tot locul c sunt cu to ii bostangii

împreun cu Stare ul lor.
i v zând p rin ii lavrei c din zi în zi se tot adaug
aceste cumpli ii necre tine ti, au început a- i p r si metania i
chiliile i toate ale lor i a se duce unii pe la Sfintele Locuri ale
Ierusalimului i ale Sfântului Munte Athon; iar al ii au trecut
tainic în Basarabia44 la mo iile m n stirii, sub scutul prea
puternicului pravoslavnicului împ rat a toat Rusia Alexandru
Nicolaievici, i au fost primi i cu adev rat dragoste
cre tineasc ; c ruia milostivul Dumnezeu s -i d ruiasc
lungime de zile, ca s ne aduc pe to i iar i la fericire; i în
vecii cei f r de sfâr it s i se fac ve nic pomenire
numaidecât. Amin.
Anexa I – Despre Sfîr itul lui Sofronie Vîrnav 45
Deci, acum, voind eu s închei i pre aceast sfânt carte,

g sesc de cuviin ca s ar t, m car cât de în scurt, mai întâi, i
pentru sfâr itul [306r] monahului Sofronie Vârnav, despre carele
foarte de multe ori am mai gr it, pu in istorisire. Deci, s se tie: c
dupre cum am priimit tiin ile, el dup arderea Sfintei Monastiri
Neam ului, e ind i mergând pre la Bucure ti i pre la Ia i i prin
alte ora e, i turburând ocârmuirile politice ti i duhovnice ti prin
nestâmp ratul i nepacinicul s u haracter, dup mult lupt a fost
sfin it; prea sfin i ii arhierei m car i nevrând de l-au hirotonit
ierodiacon, preot, i l-au hirothisit i protosinghel. i, dup aceasta,
fiind el întru aceast prea înalt treapt bisericeasc întrat, i v zind
cum c nu poate a priimi i pre cea mai mare steapen , a arhieriei,
apoi a început a se tocmi advocat, în pricini de judec i, i pre la
cre tini, i pre la jidovi. i a a, aflându-s întru acest fealiu de
ascult ri de sine i alease, i de sine i rânduitoare, dupre cum am
auzit, a fost otr vit, de jidovi i de al i tovaro i ai lor, în târgul
B rladului, în anul 1867. i el, v zindu-s în primejdia mor ii, a
157
chiemat pre un mirean ce s-a aflat înaintea ochilor s i i s-a
m rturisit, zicând cum c el a dat foc Monastirii Neam ului; iar
mai mult nu a putut a m rturisi. i a a, muncindu-s cu tic lo ie în
vreame de doa sprezeace zile, apoi, la 26 de zile ale lunii lui
dekemvrie, nem rturisit, nepoc it i neîmp rt it cu prea sfântul
trup i sânge al Domnului nostru Iisus Hristos, cu mult i amar
necaz, i cu grozevii pline de tânguiri i-a dat sufletul din trup, cu
[306v] porunca lui Dumnezeu, i a mers ca s dea r spuns de toate
ceale ce a lucrat întru aceast lume am gitoare. Iar trupul lui s-a
pus pe n s lie, în biseric ; i îndat , de c tr târgove i, prin telegraf,
a fost în tiin at prin ul Carol46 despre a lui moarte. i el a trimis pe
un hirurg de l-a scos din biseric , de pe n s lie, i l-a spintecat; i
bortelindu-l i g v ono indu-l, adic despicându-i capul, i-a scos
crierii, to i; de asemenea, i-a scos i ochii, i gâtlejul din grumazu,
i stomahul tot, cu toate ma ile i cu inima; i pre toate pecetluindu-
le, prin bukaluri i gavanoase, le-a trimis domnului Carol, spre
încredin are de moartea lui; i Carol v zindu-le, le-a eremono at cu
aruncarea lor la câini. Carii, i ei, mirosindu-le, au fugit. Iar co ul
lui, dup de ertarea lui de ma e, l-a îngropat un c lug r carele s-a
fost aflat în tot târgul B rladului, întru acea vreame. Grozav
privire! O, prea iubi ilor miei cetitori47! i cred c va fi fost aceasta!
i c pre toate acestea, mai mult, le-a priimit el în vederea ochilor
omene ti, pentru hula ce a f cut cu obr znicie din amvonul Sfintei
Monastiri Neam ului, pre carea o a borât asupra prea sfântului i
prea neîntinatului [307r] i prea feciorescului pântece al Prea
Curatei Maicii lui Dumnezeu, dupre cum se spune la cartea cea cu
minunile Maicii Domnului: c Dumnezeu rabd pre ocara cea
asupra Sa; iar cea spre a Sa prea iubit Maic nu îndelung rabd ,
ci izbânde te. C pentru ia ine i pre toat lumea. Acum, dar ,
iar i, mai întorcându-m înc pu in, fac aducere aminte, ca s nu
s uite, i aceasta: adic , ca la vremea cuviincioas s se întreabe,
de c tr prea iubi ii no trii patrio i, c de ce nu a f cut acum, de
cînd a luat avearile, ministrul bisericesc, m car cea mai mic
întemeiare întru aceste sfinte monastiri, mai mult decât f cus
158
c lug rii, când ocârmuiau ei. Pentru c venitul b nesc este tot
acela i, i înc mai mult, fiindc acum poslu nici48 nu s mai
înmul esc la monastire, i din c lug rii câ i au fost foarte pu ini au
r mas. i mo iile, acum, toate s dau în poseasie, atât ceale mai din
nainte, precum i ceale patrusprezeace mo ii ce r mânea atuncea pe
când striga ministrul bisericesc s se fac de c tr monastire
ghimnaziu i internat i seminarie, pe conta casei, cu p durile, viile,
vitele, i altele toate, m car c zicea ministrii, pe atuncea, c sunt
c utate în chipul cel mai r u de c lug ri, ce n-au nici i ideae despre
acestea. Vezi, prea iubitule cetitoriu, bro ura tip rit cu acte ofi iale,
doveditoare st rii de ast zi, precum s zice în ia, a Monastirilor
Neam ul i Secul, înso ite i de raportul comisiei înalt rânduit ,
[307v] cu osebite cercet ri, la aceste sfinte monastiri, în anul 1858,
la 15 zile ale lunii lui octovrie, fa a 23 i mai încolo, cum însu i
ministrul bisericesc le-a publicat pre acestea, care averi, toate, pân
la cel mai mic lucru, din anul 1859, de la 11 zile ale lunii lui iunie,
le are întru deplin st pânire, acela i minister. i nu am v zut, nici
am auzit, ca s se fie f cut ceva mai nou de când a luat
administra ia asupra sa; f r numai atât tim: cum c , dup ce au
fost r mas cinci profeasori i vreo patru elevi, apoi, c zind i podul
sobornice tei trapezi, peste carele era întemeiat seminaria, s-au
mutat rectorul i cu profeasorii în casele tipografiei, mai în jos de
odaia cea mare a monastirii, unde este i biserica Sfântului Mare
Mucenic i T m duitoriului Panteleimon. i acolo, iar i, s mai
înmul ise elevii. i a mai inut, cu mare greu, cam chiop tând din
zi în zi, umbra de seminarie, pân la anul 1861, când au fost f cut
acolo profeasorii i un joc, numindu-l al lui Adam. Unde mai to i
tinerii, precum este tiut, au jucat cu pieile goale, în ziua de anul
nou, atât b e ii, precum i mul i din cei îmbr ca i în chipul
monahicesc, i înc i de cei hirotoni i. Aceast în elepciune, în loc
de a Prea Sfântului Duh, a întrat în mijlocul fra ilor sfintei lavrei
noastre prin întemeiarea tiin elor scolastice de c tr domnul rector
i de profeasorii cei pu i de ministrul bisericesc. Iar de atuncea,
din acea [308r] vreame, nu sunt nici rectori, nici profesori, pre la
159
monastirile noastre; ci, înc , i monahi, foarte pu ini, prin îngrijirea
ministrului bisericesc, carele tot striga mai înainte cum c c lug rii
nu tiu ocârmui avearile i pr p desc în zedar avearile. De aceia,
precum am mai zis, bine cinstitorii no tri patrio i pot s întrebe pe
domnul ministru c : de ce întru atâta vreame, când nici o
împiedecare nu are despre c lug ri, nu au întemeiat, pre lâng
semenaria ce era, i un ghimnaziu i internat, pre care le tot pretinda
însu i mai înainte, neîncetat, de la noi, c lug rii. Iar eu, l sându-le
pre toate i pre to i întru a lui Dumnezeu judecat , pun sfâr it i
acestei sfinte c r i, precum am zis.
Anexa II – „Istorie pentru vedenia ce au v zut un p rinte, anume

Theodosie, din Sfânta Monastire a Neam ului, în anul mântuirii 1797,
în luna dechemvrii, pentru aceia monastire, dup adormirea
Preacuviosului Paisie Stare ul i arhimandritul Sfintelor Monastiri
Neam u i Secu, cu trei ani mai în urm ” 49
S-au întâmplat mai sus numitului p rinte, dup e irea de la

cântarea Utreniei, într-una din zile, [c ] s-au culcat s se
odihneasc , i întru vedenia visului i s-au p rut c au e it afar pe
poarta m n stirii i au st tut înaintea por ii în dep rtare ca la 30 de
pa i. i era monahul îmbr cat cu rasa i cu camilafca pe cap, i cu
cârjuli a în mân , i din cei b trâni fiind cu procopsala, multe limbi
tia. Au râdicat ochii în sus, i au v zut un trup înainte-i întunecat i
foarte înfrico at la vedere, îmbr cat cu haine nem e ti, precum sunt
c pitanii de oaste, p l ria lui împletit de erpi vii, capetele lor s
închipuia în pietre scumpe, obrazul lui negru cu totul, barba mic ,
ca a lui Cazlarii Atazi (adec Atazi s vede c au fost un om
îns mnat de viteaz în aceia i vreme) nasul mare i n rile foarte
largi, cu ochii sc p ra foc ca fulgerul, vederile sângerate ca [pe]
ni te luceferi întorcându-i, cu din ii de o el, i din nasul lui e ia fum
puturos ca de pucioas , dupre cum scrie la Iov; urechile îi era[u]
160
lungi i ascu ite ca de m gariu. Ceafa lui fier b tut, umerii lui de
o el ca nicovala, i în cap avea patru coarne de capr , doa înainte,
strâmbe, i doa înapoi, iar mâinile lui b lauri, i fie tecare deget
a[l] mâinii lui cap de arpe. Camzocul lui piele de aspid , brâul
arpe de cei de Indiia, carii ca s geata trece prin om, avea i coada
ca de vasilisc, ascu it în vârf cu bold, i încârligat în sus ca a
caprei, iar picioarele oable, cu ciubote de aspid verzi, cu potcoave
de fier, în chipul unghiilor leului; baston avea un arpe viu, i de
cap iindu-l, s r z ma într-însul; sabiia lui palo lung de v pae cu
doa ascu i uri legat la brâu; scaunul lui tigru, mul ime de ofi eri
împrejurul lui i mul ime de osta i, to i aseminea lui cu chip urâ i i
scârnavi, carii cu mare fric st[ te]a[u] înaintea lui. i apropiindu-se
monahul, i-au zis lui:
– Ce ia ti tu?
– Cneaz sunt, c lug re, au zis c tr dânsul.
Zis-au monahul:
– Moschicesc sau nem sc?
– Nu sunt om.
Zis-au monahul:
– Dar ce ia ti tu?
I-au r spuns cneazul:
– Pre care voi îl numi i satana eu sunt al doilea dup dânsul,
orânduit preste toate o tile lui, arhistrateg.
I-au zis monahul:
– Ce cau i aicea?
– Am comand , îi r spunde, aici la voi!50.
I-au zis monahul:
– Aicea nu iaste r zboiu, nici osta i.
R spuns-au cneazul:
– Dar cum zici c nu sunt? Dar c lug rii ce sunt? Ei ne dau
r zboiu no[u] i noi lor.
Au zis monahul:
– Dar cât sum de oaste ai tu aicea cu tine?
I-au r spuns:
161
– as z ci de mii.
Zis-au monahul:
– Pentru ce atâ ia, fiindc aicea nu sunt nici trei sute de
c lug ri?
Zis-au cneazul:
– Nu te mira, c lug re, c unde sunt osta ii tari, acolo i oaste
mai mult trimite împ ratul. Prive te la împ ra ii lumii, precum au
fost i Dariie, împ ratul per ilor, când au f cut r zboiu cu
Alexandru Machidon: i-au trimis lui Alexandru un sac de mac,
zicându-i: „De vei putea num ra mul imea semin ii macului, vei
num ra i o tile meale”. Alexandru i-a r spuns c macul iaste
dulce i bun la mâncare. Apoi i-au trimis i Alexandru lui Dariie o
traist de chiper51 negru, zicând: „A a sunt o tile meale”.
S-au mirat monahul auzind acestea. I-au zis cneazul:
– Ce te miri? C aceste mii de-a pururea d aicea, iar în
vreme de nevoe i înmiit mai multe o ti aducem la r zboiu. Îns
mai în scurt, s - [i] spun adev rul, c lug re: înc de la Sfeta Gora52
de când idea Stare ul Paisie în Monastirea Pandocratorului, la
chiliia Sfântului Constantin, de atunci sunt rânduit ca s -i dau
r zboiu în toat via a lui. i fiindc idea acolo cu lini te, am
rânduit eu pe oarecarii, cu chip de râvn ca s vin la c lug rie, care
avea i sirmeadin53 destul, i l-am îndemnat s - [i] fac monastire
la Prorocul Ilie, i cu multe griji l-am încurcat. i v zând c i acolo
zând ne ardea luminile ochilor, am îndemnat pe l cuitori s le
deie o mân stire împ r teasc 54. i acolo pu in nu c zus în
unghiile mele, dar Hristos al lor ajutându-le, am r mas biruit. Îns
dup aceaia, g sind vreme cu prilej, i-am râdicat cu totul i i-am
adus în Moldova, la Monastirea Dragomirna, i acolo numai unul
dintru ai no tri am g sit.
Deci am râdicat o tile chesarice ti55, i au cuprins cu
st pânirea locul acela, iar pe Stare ul l-am gonit i l-am dus la
Secu, i acolo am g sit iar pe unul de ai no tri. Deci am îndemnat
pre st pânitori ca s le dea Monastirea Neam ului. Acolo am g sit
162
doi de-ai no tri. i acolea unde iaste medeanul56 de r zboiu, i al

lor, i al nostru, pe mul i am câ tigat.
Deci i-au zis monahul:
– Apoi nu s mântuiasc din mâinile voastre nici unul dintru
acei ai Stare ului?
I-au r spuns:
– Cât au fost Stare ul viu, mul i au sc pat, dar mul i am i
câ tigat.
I-au zis monahul:
– Acum ai mul i cu tine?
Iar el au zis:
– Aicea în Neam u numai cincizeci de mii am, fiindc în
Secu am l sat zece mii.
I-au zis monahul:
– Apoi îngeri nu sunt aicea?
I-au r spuns cneazul c fie tecare c lug r are câte un înger, iar cei
ce-L ascult pe Hristos înc i mai mul i au cu sine împreun .
I-au zis monahul:
– Dar îngerii nu pot nimic împrotiva voastr ?
R spuns-au cneazul:
– S - i spui ie, c lug re, c atâta putere are un înger, încât pe
tat l nostru satana, îl gone te cu toate o tile lui, cât nu poate nici
înapoi s caute.
Dar zice:
– Când?
– Când ascult c lug rul pre Hristos i face poruncile lui
Dumnezeu.
Atuncea, a a vorbind iai între sine, monahul cu cneazul, iat
c r spuns r un cuvânt poroncitoriu: „Haide degrab!”, i cuvântul
l-au zis turcesc: „Tezghet!”57. i numaidecât s-au v zut c au e it o
s niu de cele de po t , cu cai cu tot, i în loc de cai, era treiz ci de
draci în chip de câini înh ma i, carii era[u] negri i din ochi
slobozia[u] scântei de foc. i în s niu idea unul cu haine
c lug re ti, ca un arhimandrit, cu barba mic neagr , i treiz ci
163
mergea[u] înainte calauzi58, i al i treiz ci împrejurul lui. i în capr
idea unul vezetiu, i în loc de biciu inea un arpe de cap i mâna
pe ceelan i. i când au lovit cu biciu ca întâi, numai cât s-au mi cat
s niu a, iar când au lovit a do oar , au iuit urechile tuturor i
îndat au purces la vale, pe la st re ie i pe la casa îndr ci ilor. i
acolo, drept pe malul magherni ii, au întâlnit pe alt c pitan de po t ,
cu cinsprez ci înainte i cu al i cincisprezece înapoi, aseminea lor
urâ i i scârnavi. i au dat „bun calea” unul altuia i au întrebat
cel ce viniia:
– Unde te duci bimba a Savracachie?
– M duc, zice, st pâne, c m-au trimis cneazul zarafilor
p n la Târgul Neam ului i p n la Târgul Pietrii pentru o
trebuin .
– Dar tu, c pitane Lustu ioane, de unde vii?
– St pânul m-a trimis aicea la Monastirea Neam ului.
– Pentru ce, zice, te-au trimis?
R spunse:
– Un c lug r s-au a ternut cu fa a la p mânt i cu lacr mi
roag pre Dumnezeu, ca s ne pr p deasc pre noi, i au ars inima
st pânului.
Iar acela i-au zis:
– Dar aicea iaste cneazul Zarafil. S mergi la dânsul i s -i
ar i.
– Cum, zice, s nu merg?!
i iat c numaidecât sosi înaintea cneazului c pitanul acela, iar
cneazul înte ind cu cuvântul, i-au zis ce [anume].
– Ce ai venit tu, bre?
R spunde c pitanul:
– St pânul m-au trimis.
– La ce te-au trimis?
R spunde c pitanul:
– Un c lug r s-au a ternut cu fa a la p mânt i cu lacr mi
roag pre Dumnezeu ca s ne piarz pre noi, i au ars inima
st pânului
164
Iar cneazul îndat i-au zis:

– Dar aicea treaba mea iaste.
Iar el au zis:
– Nu tiu, st pânul m-au trimis.
Îi zice cneazul:
– Haide, du-te.
i s-au dus i au început a-i scutura chilia c lug rului aceluia59. i
îndat fulger din cer s-au trimis asupra diavolului aceluia i au
început a-l trânti i a-l str punge cu foc, t v lindu-l la p mânt, i el
striga: „Vai! Vai! C m-au ars!” i a a t v lindu-s , a fugit la cel
mai mare. Iar cel mai mare i-au zis:
– Vai de capul t u, mi lule, cu ce obraz ti vei duce la
st pânul acum? Iar c lug rul au râs de mi l tutea lui, i îndat i-
au zis cneazul:
– Pentru ce râzi, c lug re, i zici c mul i osta i sînt ai miei?
C m car de i s pare c sînt mul i, dar nu to i sînt iscusi i la
r zboiu i la trebi. L-au întrebat c lug rul:
– Pentru ce mai zi aicea?
R spuns-au cneazul:
– S - i spun, c lug re, pe rând.
Dup ce a murit Stare ul Paisie, cel înfrico at no[u] i ajut toriu
vo i mare la Dumnezeu, îndat au trimis st pânul i a luat
doa zeci de mii i au r mas treizeci de mii aicea, i f cându-s
Sofronie stare în locul lui Paisie, i milostiv fiind, au priimit fel de
fel de fe , i au priimit copii mici, împreun s petrec cu c lug rii
(c pe copii, precum în c r ile voastre s scrie, nu-i aduce
Dumnezeu la monastire, ci satana, i iar i în c r ile voastre iaste
scris c unde sînt copii i vin, nu-i trebuin de satana) i înc au
mai râdicat zece mii i am r mas doa zeci de mii.
Deci i-au zis monahul:
– Dar aceia unde sunt rândui i?
– Înl untru în monastire opt[sprezece] mii, iar pe la chiliile
cele de afar dou mii. Iau zis iar i monahul:
165
– Dar la schit la Vovidenie i la Procov?
I-au zis:
– Do sute la Vovidenie sunt i trei sute la Procov.
Zis-au monahul:
– Pentru ce la Procov mai mul i, iar la Vovidenie mai
pu ini?
Zice cneazul:
– La Procov totdeauna se roag lui Dumnezeu i este loc
dosit, f r sminteal . Iar la Vovidenie vin mireni, femei i copii.
I-au zis monahul:
– Dar cu cei ce umbl pe afar în ascultare, câ i umbl ?
R spunde cneazul:
– Niciunul.
– Pentru ce?
Zice cneazul:
– Cei ce umbl în voile lor, singuri cad în pr p stiile
r ut ilor i a poftilor celor r le: nu avem trebuin a lua aminte de
ei, ca unii ce singuri s pierd i s dau în unghiile noastre.
Iar de cei ce cu ascultare dreapt i cu frica lui Dumnezeu umbl ,
nu putem a ne atinge de dân ii, c Hristos al vostru îi p ze te.
Aceste toate auzindu-le monahul de la dânsul, l-au mai întrebat:
– Deci ce mai zi acum aicea, c toate s fac dupre voia ta?
Stare ul au murit, vin din destul se aduce, copii se priimiesc, femei
vin la monastire, apoi, ce mai z bove ti?
Deci cneazul, oftând greu, au zis:
– Ah, blestematele de terfeloage de c r i! Arde-le-ar focul!
Pentru acelea mai idem. C au într-armat Stare ul pe ucenicii s i
cu toate cele mai tari arme i nu putem acum pentru acele a ne
duce. Iar îns degrab i de acelea voi r sufla, c le voi r pune60 i
de aceea m voi odihni.
I-au zis monahul:
– Cum de-mi spuse i tu aceste taine ale tale?
166
– i cum pot s nu- i spui, m car c Dumnezeu m-au silit: au

nu vezi pre îngerul lui Dumnezeu c ade deasupra capului meu?
i râdicându- i monahul ochii în sus, a v zut pe Arhistrategul
Mihail mai mult decât soarele str lucind, i toiagul Arhanghelului
înfipt în grumazii cneazului.
Iar monahul, cum au v zut pre Arhanghel, îndat au c zut la
p mânt, zicând:
– Pier, Doamne!
Iar Arhanghelul au zis:
Nu te teme, c nu vei peri.
Deci s-au sculat monahul de la p mânt, i i-au zis Îngerul
Domnului:
– Vezi, smerite c lug re, ce vr jma i cumpli i i neadormi i
ave i asupra voastr ? Ci v înt ri i întru Domnul i întru puterea
t riei Lui i v sili i din tot sufletul spre poruncile Lui, c
Dumnezeu iaste cu voi!
Aceste zicând Îngerul, s-au atins cu toiagul acel de foc care îl
inea în mân , de grumazii cneazului i îndat s-au f cut ca ni te
fum, i ca ni te ap împ r it , i s-au f cut nev zut i au întrat în
p mânt, mistuindu-s cu toate o tile lui.
Iar Îngerul cu mult slav i bucurie s-a în l at la ceriu. Iar
bietul c lug r au c zut la p mânt uimit i însp imântat, cu amar
plângând.
i a a plângând s-au de teptat i dup aceea au zut doa
zile i doa nop i nimic mâncând sau bând, tot plin de mâhniciune.
Apoi, a treia zi adormind pu in, i-au zis oarecine:
– Ce te mâhne ti? Scoal -te i mergi de le spune acestea
fra ilor t i ca s le scrie spre folos, înt rindu-s întru Dumnezeu,
p zindu-i toate poruncile Lui. Aceste pu ine din cele multe ce au
vorbit monahul cu diavolul ce s-a ar tat în chip de cneaz [s-au scris
aici de mine ...].
167
Note
1
Alexandru Marcu – Conspiratori i conspiratii în epoca rena terii politice
(1848-1877), edi ia a II-a, ed. Cartea româneasc , Bucure ti, 2000, p. 10
2
D. A. L z rescu, Românii în francmasoneria universal , Bucure ti, 1997,
p. 66-67
3
D. A. L z rescu, op. cit., p. 72
4
Anul 1848 în principatele române – acte i documente, Bucure ti, 1898,
vol. I, p. 80-84
5
– Carte de blestem împotriva celor ce fac lux, Ia i, 1781; de asemenea:
Mitropolitul Veniamin al Moldovei, Meletie, episcopul Romanului i
Sofronie, Episcopul Hu ului – Carte de blestem împotriva celor ce înjur de
Lege, Cruce, suflet, Pricestanie, …, Ia i, 1829
6
Gabriel trempel, Catalogul manuscriselor române ti de la B. A. R., vol.
II, editura tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1983, p. 338
7
Gh. Ionescu, Viata i activitatea lui Filoteiu, Episcopul Buz ului (1850-
1860), teza de licen , Bucure ti, 1909, p. 59-60
8
Gh. Ionescu, op. cit., p. 63
9
Constantin Gane, Trecute vie i de doamne i domni e, ed. a V-a, Chi in u,
1991, vol. II, p. 502-503, apud Iancu Ghica
10
fost
11
Constantin Gane, op. cit., vol. II, p. 495, apud Radu Rosetti
12
Constantin Gane, op. cit., vol. II, p. 550-551
13
Antonie Pl m deal , Episcopi ai Buz ului în cultura român , în
Spiritualitate i istorie la întorsura Carpa ilor, Buz u, 1983, p. 101-105
14
Laz r ineanu, op. cit., Chi in u, 1998, p. 1187
15
Constantin Gane, op. cit. vol II, p. 521
16
Cu care noi ne l udam numindu-l c rturar i înv at, i pentru dona ia de
carte pe care a f cut-o Academiei Române, între care c r i putem num ra
cele 100 de volume ale operelor complete ale satanistului Voltaire (v. Pr.
Mircea P curariu – Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Bucure ti, 1997, vol.
III, pag. 155)
17
„1855 fevr. 24 – 1855 mai 19. A inut loc ca de stare un arhimandrit
str in, de la alta m n stire: Arhimandritul Antonie Dumbrav (r ze de la
Poereca), egumen de la M n stirea Bogdana. De aceea i se zice i
«Bogd neanu». Om sec, plin de vicii, i nu sem na a c lug r. El era un
adev rat obiect de scandal în m n stire. Î i b tea joc de b trâne e, de
168
c lug rie, de a ez minte, i sugea vârtos: b uturi, tutun, femei, bani i

r zgâiere. În timpul lui partizile s-au batjocorit grozav, i în acea
prim var cântau buh ile (cucuvelele) în toate p r ile prin m n stire.
Adev ra ii c lug ri cu via sfânt plângeau nenorocirea soborului.
Antona a r mas proverbial. Acest r stimp de 3 luni i 3 zile (2 luni i 23 de
zile) sau mai bine de 93 de zile se considera ca prohodul M n stirii
Neam u. El nu este scris de p rin i în pomelnic” (n. Narcis Cre ulescu).
18
Din tomul 7 al Istoriei, scris în 1872 la Noul Neam , f.41r-42r, reiese c
evreii au dobândit acest favor în urma incendierii sinagogii din Târgul
Neam , de care incendiere nu ar fi fost str ini c lug rii M n stirii Neam (n.
n.).
19
Dar poate-mi va zice cineva c dac nu-i bun tiutiunul apoi de ce l-a l sat
Dumnezeu ca s r sar i s creasc el precum i alte buruieni? Aceluia eu
în numele adev rului îi r spund c i m tr guna, strigoaia i altele le-a l sat
Dumnezeu, precum i paserile, dobitoacele, pe tii, hiarele i altele, dar nu se
m nânc din toate. Precum nici buruienile nu este de folos a se obi nui de
c lug ri, i mai ales aceasta, care a a în ce chip o obi nuiesc oamenii se
cunoa te a fi potrivnic cuvintelor Dumnezeie tii Evanghelii, c zice
Mântuitorul nostru c «tot ce intr în gur merge în pântece i ie ind pe
afedron nu spurc pe om, iar acele care ies din gur , acestea sunt care
spurc pe om» (Matei 15: 11,17,18,20) i iar i zice în Evanghelia de la
Ioan (14, 24): «Cel ce nu m iube te pe Mine cuvintele Mele nu le p ze te».
Deci noi vedem c la cei ce trag tutunul prin nas le intr în scaunul min ii,
iar la cei ce trag cu luleaua, cu ciubucul i cu igara, le intr în suflet i
împute sufletul, i apoi iar i pe gur înapoi, nemergând la ezut ca s ias
pe afedron, precum se zice hot rât în Dumnezeiasca Evanghelie; i
Mântuitorul arat cre tinilor celor numi i în numele S u c cerul i
p mântul vor trece, iar cuvintele Sale nu vor trece. Deci tutunul pe gur
intr i spurc sufletul cu putoarea cea nesuferit i apoi iese iar i pe gur
înapoi ca pe un ogiag, i înc i prin nas ca prin ni te r sufl tori ale
ogiagului.
i înc unii din tutungii zic c tutunul se cheam curat, pentru c el
este o buruian pe care nici un dobitoc nu o obi nuie te; i dac -l bei el
numai pe suflet îl spurc , iar pe trup nu. Îns ei robi i fiind acestei buruieni
puturoase, apoi totdeauna beau i se odihnesc cu con tiin a poftorind acea
zicere, c ce intr pe gur nu spurc pe om, l sând cealalt parte a
cuvântului, c ci tutunul, precum am zis, numai cât robe te sufletul omului la
pofta lui i apoi iese pe gur înapoi. Dar bine s tie fiecare c Scriptura zice
c tot cel ce se robe te de vreo patim rob p catului este, i robul în cas nu
petrece, ci afar din casa vie ii de veci.
169
Deci pe mul i din cei care obi nuiesc a unelti aceast buruian i-am
auzit c mai bine ar putea s rabde de mâncare i de b utur decât s -i
lipseasc tutunul; iat vederat robie! Iar pentru c nu se cuvine a mânca
c lug rii carne, aceasta este prea dovedit prin toate tipicele Bisericii
cre tine ti; i mai ales canonul 34 al Sfântului Nichifor M rturisitorul
hot r te c se cuvine a se anatematisi acel monah care nu s-ar întoarce
despre aceast gre eal (vezi la Pidalion fila 478). Deci cine ar avea aceast
putere, ca s mi te acest a ez mânt bisericesc, când nici nu r mâne la voirea
cuiva s m nânce sau nu, ci des vâr it se cuvine ca to i c lug rii s tie
aceast bun rânduial , m rturisit i de îns i Prea Curata Maica lui
Dumnezeu c tre Cuviosul Dosithei, care s-a a ezat pentru monahi prin
tipicurile biserice ti, dac voiesc s mo teneasc i fericirea Sfin ilor
P rin i, a celor ce prin pov uirea Sfântului Duh au a ezat Canoanele i
Tipicele Bisericii? C ci de a intrat cineva în rânduiala monahiceasc , apoi
acestuia negre it c -i st asupr datoria ca pe toate cele ale rânduielii
chipului monahicesc, în orice fel de loc, f r de nici o aflare de pricin ,
pân la cea mai de pe urm a sa r suflare s le p zeasc , i prea cu cuviin ,
c ci noi adic nu slava cea de la oameni, ci pe cea de la Dumnezeu se cade a
o c uta; i iar i, nu oamenilor, ci lui Dumnezeu mai vârtos ni se cuvine a
pl cea. Care lucru chiar al faptei celei prea bune este, c reia nimic nu-i este
cu neputin , i mai ales c i porunc apostoleasc avem, ca s ne inem de
cuvintele cele s n toase, dep rtându-ne i «fugind de prepusurile cele
viclene i cuvintele cele de arte ale oamenilor strica i de minte i lipsi i de
adev r» (I Timotei 6: 3-5). i iar i, tot acolo mai jos zice: «Apuc -te de
via a cea ve nic la care i chemat e ti i ai m rturisit m rturisirea cea
bun înaintea a multe m rturii; poruncescu- i înaintea lui Dumnezeu care
înviaz toate i înaintea lui Hristos Iisus, Care a m rturisit înaintea lui
Pon iu Pilat m rturisirea cea bun ; s p ze ti porunca nespurcat i
nev t mat pân la ar tarea Domnului nostru Iisus Hristos» (stihuri 12,
13, 14). i iar i, tot acolo mai jos zice: ei cele «Lucrul cel încredin at ie
p ze te-l, dep rtându-te de glasurile de arte cele spurcate i de vorbirile
cele potrivnice ale tiin ei cu nume mincinos, cu care unii l udându-se întru
credin au r t cit» (stih 20-21). i iar i zice: «M rturisesc înaintea lui
Dumnezeu i a Domnului Iisus Hristos i a îngerilor celor ale i, ca s
p ze ti acestea f r de c utare la fa , nimic f cînd dup plecare» (Cap 5:
21) (n. Andronic).
20
„Care venind copil din ara ungureasc s-a botezat de un Cuza în Sfânta
M n stire Neam u i dup ce a crescut în vârst a fost c lug rit aici, i din
vârsta tinere ilor a fugit din m n stire i s-a oplo it prin Valahia vreo 26 de
170
ani pân acum. Deci el m car de i în tinere ile sale a luat chipul
c lug resc întru aceste Sfinte M n stiri, îns dup ce a fugit din m n stire
i a umblat prin lume înv ând înv turi ale dasc lilor de ast zi volteri ti,
apoi când a venit acum în m n stire de-a dreptul ca stare , nu c lug r, nici
arhimandrit, precum se zice, ci chiar un omu or de rând cu numele i cu
faptele, plin de patimi era, c ci osebit împotriva Sfintelor Canoane i a
orânduielii c lug re ti mânca carne i bea i tutun, care aceste dou patimi
cu totul a trebuit a le stârpi din sobor, dac le-ar fi aflat la cineva din cei
neputincio i, dar nu s le unelteasc înc i singur, ca pov uitor de
c lug ri dup cum se numea.
Înc pe lâng acestea era plecat i la patimile de sub pântece cu
totul, i spre îndeplinirea acestei pofte avea feluri de închipuiri: c mai
întâi, dup ce a intrat stare soborului, apoi când se ducea vreun c lug r ca
s ia blagoslovenie, ca de la al i stare i, în loc de a-l g si cu Vie ile Sfin ilor
citind sau alte c r i folositoare de suflet inându-le în mâini, îl g sea cu o
lupoaic inând-o în bra ele sale, i adesea ori netezind-o cu mâinile, de pe
care ridica dreapta i o da de o s ruta c lug rul, f r a-l blagoslovi, care
lupoaic el singur tia pentru ce-i era drag . A a o inea cu sine i în chilia
st re easc . Mai inea între al ii i pe un mirean în chiliile st re e ti cu
nume de director, c ruia-i cump rase lâng biserica Sfântului Haralambie,
la Târgul Neam ului cas foarte desf tat spre a-i fi lui spre pl cere, în
petreceri cu Anafrosa necre tina, so ia acelui director, Petrachi Neni or,
unde mul ime de bancheturi i jocuri f ceau împreun i cu profesorii s i,
care-i adusese din Valahia, la care dan uri asistau i unii din vie uitorii din
Târgul Neam ului care au i f cut cunoscut Înalt Prea Sfin itului Mitropolit,
de a alungat, din porunca Guvernului, pe acel Neni or împreun cu
Anafrosa cea zis mai sus”.
Coana Frosa era o evreic , proprietar a unui teatru ambulant (a a
func ionau în epoc casele de toleran ). La aceste bordeluri î i petreceau
vremea boierna ii acelei vremi, fo ti studen i la Paris, educa i într-o
des vâr it imoralitate în „ora ul luminilor” (v. Constantin Gane, op. cit.,
vol. II, p. 503-505). Cu adev rat, era mai mult decât smintitoare prezen a
stare ului M n stirii Neam în asemenea local…
„Se mai ducea numitul arhimandrit i la Urecheni adeseori spre
petreceri cu cei ce avea el cuno tin ; iar la M n stirea Agapia fiindc
avea mum , apoi toat dreptatea- i f cea a merge, m car de i l-a prins
straja mergând noaptea pe jos singur pe unde nu i se cuvenea
arhimandritului i superiorului, i m car c odat i-a tuns i coama i
coada la calul cu care era ascuns la o prieten spre a petrece de nevoie
întru acea noapte. i nu numai la Agapia era oaspe, ci la M n stirea
171
V ratec înc s-a aflat i mare f c tor de bine, dup cum se pare, i milostiv
pribag i negru [??], c ci ni te c r mid ce era f cut la O lobeni (mo ie a
m n stirii) înc din vremea st re iei P rintelui Arhimandrit Nathanail spre
a se face biserica Sfântului Ierarh Nicolae acolo, el cu mare dragoste o a
h r zit spre a se face ni te umbl tori în V ratec la ni te prietene vechi ale
sale, pe unde s-a aflat cu cercetare de c tre comisie la fuga sa din st re ie”
(n. Andronic).
21
Fiul domnitorului Grigorie Ghica, aghiotant domnesc; participant la
revolu ia din 1848 de la Paris; foarte cunoscut în epoc pentru aventurile
sale imorale; membru al guvernelor lui Cuza, participant activ, al turi de
Costache Negri, la solu ionarea afacerii m n stirilor închinate; c s torit cu
Alexandra Blaramberg, veri oara sa primar , prin trecere la papism (v.
Constantin Gane, op. cit., p. 503-513) (n.n.).
22
„1855-1856. Dionisie Arhimandrit – Romano – Sadoveanu (pentru c
fusese egumen la M n stirea Sadova în Valahia. El era protejat de
Grigorie Ghica vod , i ca domn al rii l-a rânduit stare la M n stirea
Neam u f r consim mântul Mitropolitului Sofronie Miclescu i f r
alegerea prev zut de a ez mîntul m n stirii. În mai 19 l-a rânduit
loc iitor de stare . Apoi a ordonat prin boierii s i soborului, ca numaidecât
s -l aleag de stare , c altfel îi surghiune te pe to i. Soborul imediat s-a
pref cut a-l agrea i l-a ales cu formalit i simulate. La iunie 5, 1855 s-a
instalat stare . El a st re it 1 an, o lun i 13 zile. Cum a c zut vod
Grigorie Ghica, Mitropolitul, în eles din vreme cu c lug rii, îl vâna; i cu
c derea lui Ghica Vod a r sturnat i pe Arhimandritul Dionisie cu sunet”.
„Dionisie este originar din satul Sili te din Transilvania, nepot
duhovnicului Dorothei din M n stirea Secu, care l-a i adus de copil mic
aici în m n stire, unde l-a botezat p rintele Dorimedont i duhovnicul Filip
ca preot. Ei sînt de origine sa i ( u ueni sau ungureni, cum le zic c lug rii).
A ie it din m n stire, a umblat prin lume, prin Ia i, Bucure ti, Buz u i pe
aiurea. […] Era un b rbat prea dezm at: tutungiu, femeiatic, glume pân
la dezgust, cheltuitor nerezonabil, asociat cu oameni b nui i, b utor de vin,
mânc tor de carne, fanfaron, r zgâiat, i discuta religia pe care urma s o
practice ca stare . […] Iubea c lug rii libertini […]
To i p rin ii frunta i ai soborului spun cu încredere c Stare ul Paisie
Velicicovchi ar fi proorocit c de la al 13-lea stare are s se înceap
decaden a M n stirii Neam u cu toate soboarele sale” (n. Narcis
Cre ulescu f 115-117 mss. rom. 5694 BAR)
Cu adev rat, proorocia s-a împlinit: Arhimandritul Antonie fusese
cel de-al 13-lea. Din vremea lui Cuza s-au stins, for at, multe din predaniile
172
paisiene, c lug rii M n stirii Neam u s-au risipit care încotro, goni i de
vânturile umaniste i ateiste ale modernismului epocii (n. n.).
23
Eclesiarhul cel mare al m n stirii era însu i autorul acestor rânduri,
Ieromonahul Andronic Popovici (n. n.)
24
Calinic Miclescu, egumenul M n stirii Slatina (n. Narcis Cre ulescu)
25
ba c : beci (n. n.)
26
Dichiu: administrator al unei m n stiri (n. n.)
27
Vechil: împuternicit (n. n.)
28
Constantin Vârnav: medic român (1806-1877), unul din organizatorii
sistemului sanitar în Moldova lui Cuza; autor al unui studiu de geografie
medical a Moldovei (Physiographia Moldaviae, 1838) (Laz r ineanu,
Dic ionar universal al limbii române, Chi in u, 1998, p. 1354) (n.n.)
29
Domnitorul Grigorie Ghica a fost mazilit la 15 iulie 1856, prin numirea
de c tre Poart a caimacamului Toderi Bal . Grigorie Alexandru Ghica s-a
sinucis la 24 august 1857.
30
În anul 1477, Prea Cuviosul P rintele nostru Pafnutie, egumenul
m n stirii celei din Borova, unde este hramul Acoper mântului Prea Curatei
Maicii lui Dumnezeu, în Rusia, a poruncit unui mirean zugrav anume
Dionisie i tovar ilor s i tot mireni zugravi ca s nu m nânce carne întru
cât vreme vor lucra întru acea m n stire pentru ca s nu se sminteasc
c lug rii. Iar ei uitând porunca i pe tain ducând carne în m n stire, s-au
umplut to i de râie. Vezi în Vie ile Sfin ilor, luna mai, întâia zi (n.
Andronic).
31
„Gherasim Miron: ieroschimonah i arhimandrit. Acesta este cel dintâi
stare ales dintre moldoveni neao i. El este fiul lui popa Miron din sat de la
Ciu me de lâng Boto ani (mare ctitor la biserica satului de acolo). el a
fost ales stare dup Dionisie Romano, la 1856 septem. 1. Iar la 1860 noem.
14 guvernul l-a surghiunit la M-rea Co ula, iar la 1861 august 17/18,
noaptea, a murit în etate de 61 de ani i s-a îngropat afar lâng biserica
mare, spre amiaz -zi, în M n stirea Neam u.
Gherasim nu tia cartea lui Dionisie, nici nu avea experien a i
fanfaronia lui, dar ca c lug r i ca administrator i ca sim mânt era
înzecit mai superior lui Dionisie. El a fost vechil m n stirii i iconom mare
i a f cut treburi bune. El, voind a restaura biserica mare din M n stirea
Neam u, i-a stricat cele dou turnuri din urm cl dite de lemn de stejar de
Stare ul Dometian, i astfel, prin o lucrare providen ial , a sc pat biserica
mare din M n stirea Neam u nedistrus de focul din 1862 noem. 25 spre
25. Tot stare ul Gherasim a pus me teri i pe de o parte au stricat din
lucr rile lui Dionisie, iar pe de alta a pus arti ti de au zugr vit peste tot
trapeza m n stirii într-un chip rar de v zut, ba înc i de nev zut. A tip rit
173
un ceaslov. i reformele aduse de secularizare îi scurtar st re ia i via a.

Cu Gherasim se stinge i obiceiul cel vechi al m n stirii de a se aduna lâna
m n stirii cu c lug rii, la care lucrau i înaltul cler i boierii rii.
Gherasim ar fi fost cel mai bun stare dintre to i, dar din nenorocire st re ia
lui cade la spartul iarmarocului” (n. Narcis Cre ulescu f117r-117v din mss.
rom. 5694 BAR).
32
lucrare de repara ie i între inere (n. n.)
33
Arhimandritul Melhisedec tef nescu, ajuns apoi arhiereu de Roman, ef,
împreun cu arhiereul Filaret Scriban, al partidei na ionale între clerici,
promotorul curentului de latinizare a limbii biserice ti. În muzeul
masoneriei de la sediul Marii Loje Na ionale a României de pe Calea
Victoriei, exist ast zi o fotografie a sa „împodobit” cu toate însemnele
franc-masonice (n. n.)
34
Mersul unui tren de marf pe distan lung , f r a l sa sau a lua vagoane
pe parcurs; aici cu în elesul de cordon de jandarmi (n. n.)
35
Aici a fost în elarea care a domnit în epoc , ne tiindu-se c apartenen a la
masonerie înseamn lep darea – nu explicit, ci implicit – de Hristos i
poruncile Sale, de Biseric . Aceasta este i explica ia imoralit ii grosolane
a genera iei pa optiste (n. n.)
36
Cinovnic: func ionar de stat de rang inferior (n. n.)
37
Del : dosar (n. n.)
38
Seam : dare de seam , act (n. n.)
39
Tip rit abia un an mai târziu. Tipografia M n stirii Neam , confiscat de
guvernul ateu al lui Cuza, a devenit tipografia oficial a Modovei, la fel
cum i cea de la Bucure ti, a Mitropoliei, a devenit tipografie de stat (n. n.).
40
santinel , straj (n. n.)
41
Un alt membru al taberei unioniste, dintre clericii grupa i în jurul lui
Alexandru Ioan Cuza (n. n.)
42
L-au ales în noiembrie i l-au instalat la 25 decembrie 1860 (n. Narcis
Cre ulescu) „1860-1867. Timothei Ionescu, ieroschimonah i stare i
arhimandrit. Român moldovean”
43
v. nota 25
44
Autorul acestei cronici a trecut i el în Basarabia, precum însu i
m rturise te în cronica sa din 1876, aflat ast zi la Arhivele Statului din
Chi in u, dup ce a stat, în 1862, 2 s pt mâni la Schitul Sih stria Secului.
În Basarabia a întemeiat, împreun cu ieromonahul Theofan Cristea i al i
c lug ri nem eni M n stirea Noul Neam , pe mo ia Chi cani (n. n.).
45
filele 305v-308r ale Tomului VII (1856-1867) al Istoriei Sfintelor
M n stiri Neam u i Secu, compus de Andronic Duhovnicul în 1876 (n. n.)
174
46
Carele întras domn rii Moldaviei i Valahiei, dup e irea cea cu
necinste a prin ului Cuza (n. aut.).
47
Pre acestea toate, i înc i înzecit mai multe, cu multe lacr mi, le-a spus
un b iat din B rlad ce era în vârst de 22 de ani, carele a fost ucenic i
slujitor lui Sofronie Vârnav pîn la a lui moarte; i în urm s-a închinoviat
la Schitul Prodromul moldovenesc, în Athon, la 1868 (n. aut.).
48
ascult tori (n. n.)
49
„În urm la pag. 9 din dos este scris videnia monahului Teodosie Rusu
Vedenia monahului Theodosie rusu din Mân stirea Neam u, videnie v zut
la 1797 Dechemvrie 20 spre 21. Cete te-o acolo. Aice notez c videnia s-a
scris:
1. De un monah rus la 1797 Dechemvrie 28
2. De p rintele Ghenadie Placa c m ra u la …
3. De monahul Maftei Munteanu la 1849 Octom. 12
4. Am scris-o eu Narcis Cre ulescu (atunci îmi zicea Nicolai Costescu) din
porunca p r. duhov. Ioasaf Apostoliu la anul 1856 decembrie 18 de pe a
monahului Maftei Munteanu” (n. Narcis Cre ulescu din mss. rom. 5694
BAR, f. 106v)
50
„Adic polc de oaste” (not în text). Polc: „deta ament”
51
Piper
52
Sfântul Munte
53
b net
54
Simonos Petra
55
Împ r te ti, austriece
56
Maidanul, locul de b t lie
57
„Adic degrab mergi i” - not în text
58
C l uze
59
„Acest c lug r au fost frate bun stari ului Venedict, c ruia i lovituri i-au
dat diavolul, i în cerg înv lit l-au dus p rin ii la bolni i mult au z cut,
iar chiliia aceia au fost de la vale de prescur riia de ast zi. În care mai
pre urm au p zit shimonahul Iust ce au fost nacealnic la vite”. (not în
text)
60
Spusele s-au înf ptuit în anul 1862, când în urma sunui incendiu, toate
c r ile din pirgul (turnul) cel mare au fost mistuite de fl c ri. Din 12.000 de
manuscrise, c r i i documente, au mai r mas dup incendiu aproape
jum tate. Arhiereul Narcis Cre ulescu noteaz i el la f. 106v a mss. rom.
5694 a BAR: „Stare ul Dionisie face seminarul din M n stirea Neam u la
1856-7. Eu am fost elev. M n stirea Neam u i biblioteca clasic arde la
1862 noem. 24 spre 25. Vedenia s-a f cut la 1797 dechem. 20. Prin urmare
videnia s-a realizat întocma. Eu Narcis, care am scris la 1856 dechem. 18,
175
am fost martor ocular la realizarea celor prospuse în videnie. 1. ca elev în

coala m n stirii sub Dionisie, Gherasim i Timothei, 2. cu arderea
m n stirii. Le-am notat acestea s fie de credin la urma i. 1897 aug. 13
M n stirea Neam u, † Narcis Cre ulescu”.
176
Despre Ecumenism
Despre Ecumenism
Origini, esen , deziderate

I
Ast zi se vorbe te din ce în ce mai mult despre

ecumenism, reuniuni ecumenice, teologie ecumenic , rug ciuni
i slujire ecumenic ; discu iile antreneaz pasiuni dintre cele
mai aprinse, pozi ii pro sau contra ale celor dou p r i
cvasiconstant prezente în s lile de conferin e teologice:
sus in torii care afirm cu t rie misiunea ortodox f cut în
rândul neortodoc ilor prin adun rile ecumenice i adversarii
acestei mi c ri.
Vom men iona doar câteva aspecte privind mi carea
ecumenic , scopurile acesteia i concretizarea lor în via a
Bisericii Ortodoxe.
Întâi trebuie amintit c ecumenismul, ca idee, a ap rut la
mijlocul sec. XIX în Anglia i America, propunându- i s
uneasc diferitele confesiuni cre tine ce se autointituleaz
gre it “biserici”. Mai târziu, în 1948, la Adunarea de la
Amsterdam, s-a hot rât fondarea a a-numitului “Consiliu
Mondial al Bisericilor”, cu sediul la Geneva. Termenul de
“ecumenism” a fost introdus la Congresul de la Edinburgh
(Sco ia) în 1910, Congres al organiza iei I.M.K.A. condus de
cunoscutul lider francmason John Mott (1865-1955) care a i
prezidat lucr rile acestui congres. Semnificativ este faptul c
John Mott nu a ales pentru denumirea mi c rii sale termenul de
“universalism” (de la latinescul universum - univers), ci
analogul grecesc, “oecumenicos” care apar ine exclusiv
Bisericii Ortodoxe. Copul v dit al acestei substituiri a fost cel
de a masca inten iile acestei mi c ri sub un termen clasic
pentru Ortodoxie – acela al ecumenicit ii, universalit ii
Sfintei Biserici Ortodoxe – existând pericolul de a identifica
176
Despre Ecumenism
cândva Sinoadele Ecumenice cu ”Consiliul Mondial al

Bisericilor”. Dealtfel, chiar una din Bisericile Ortodoxe, cea
Rus , s-a exprimat semnificativ în acest sens, tr gând un
semnal de alarm , înc din anii trecu i, dup lucr rile Adun rii
a V-a a CMB de la Nairobi:
„Un alt pericol care amenin grav unitatea cre tin i
viitorul mi c rii ecumenice {…} este iluzia, nutrit de unii
participan i la mi carea ecumenic , precum c C.M.B. ar
putea asigura un asemenea grad al apropierii ecumenice a
bisericilor membre ale ei, încât una din viitoarele sale adun ri
generale se va transforma în sinod cre tin ecumenic”.
A adar înc dintru început, autodenumirea acestei
mi c ri drept “ecumenic ” ridic grave semne de întrebare
asupra a ceea ce urm re te ea. Noi afirm m c apar inem de
acel ecumenism, vechi i pururi nou, adic de universalitatea
Sfintei Biserici Ortodoxe întemeiat de Domnul nostru Iisus
Hristos în scopul r spândirii adev rului divin revelat
propov duit de Hristos i înf ptuirii mântuirii f g duite de El.
Între acest ecumenism ortodox i “ecumenismul”
promovat de C.M.B. exist contradic ii flagrante i deosebiri
dogmatice profunde care fac imposibil apartenen a la Sfânta
Biseric Ortodox Universal i, în acela i timp, la mi carea
ecumenic ce î i impune în ultima vreme concep iile sale, tot
mai insistent i tot mai str in de duhul Ortodoxiei. Iat
principalele puncte inacceptabile pentru un ortodox:
Mi carea Ecumenic se bazeaz pe teologia modernist
promovat în spa iul eterodox în zorii veacului XX i care
sus ine întâi de toate existen a Sfintelor Taine mântuitoare i
sfin itoare i în afara grani elor Bisericii Ortodoxe. Aceast
concep ie care consider grup rile eretice i schismatice ca
nefiind complet rupte de trupul Bisericii celei Una, îi face pe
teologii moderni ti s afirme ca în tainele (Botez, Mirungere,
Hirotonie, .a.) s vâr ite de eterodoc i lucreaz acela i har
mântuitor i sfin itor al Sfântului Duh, chiar dac nu în
177
Despre Ecumenism
plin tatea lui, ca în Biserica Ortodox . Men ionez c înc din

1982, comisia “Credin i organizare” de la Lima a adoptat
documentul B.E.M. care constituie efectiv baza dogmatic i
liturgic minim a unirii cre tinilor – Botez, Euharistie, Slujire
(preo ie). Analiza atent a con inutului acestui document
demonstreaz dou aspecte:
1). Faptul c în B.E.M. nu sunt men ionate 4 Taine biserice ti:
Mirungere, Spovedanie, C s toria i Sfântul Maslu, denot c
acest document nu le recunoa te drept taine.
2). B.E.M. este alc tuit dup criterii pur protestante. În finalul
preambulului B.E.M., alc tuitorii declar într-un mod str in de
duhul dreptei credin e: ”nu trebuie s ne a tept m în B.E.M. la
o interpretare teologic deplin a botezului, euharistiei i
preo iei”, aceasta fiind în opinia lor “în cazul dat neadecvat
i nedorit ”.
II
Teologia modernist promoveaz a a-zisa “teorie a

ramifica iilor” potrivit c reia Biserica lui Hristos este trunchiul
comun din care se desprind ramuri care de in i ele - ca biserica
româno-catolic , protestant , necalcedonian , anglican , etc. –
har mântuitor i sfin itor.
III
Consecin a imediat a celor expuse mai sus este

posibilitatea rug ciunii în comun cu eterodoc ii i chiar a
Euharistiei. În ultima vreme, la reuniunile C.M.B. se afirm c
numai s vâr irea Euharistiei în comun trebuie respins ,
celelalte slujbe sau rug ciuni fiind acceptate.
178
Despre Ecumenism
IV
De multe ori, autoprezentarea membrilor sau

sus in torilor mi c rii ecumenice poate îmbr ca forme
aberante. S men ion m manifest rile de la Vulcana- B i
(Târgovi te, august 1998) când materialul pus la dispozi ia
participan ilor se define te ca Religia secolului XXI , religia
speran ei, afirmându-se c nu se vrea un parlament al religiilor,
ci mai grav, conform cuvântului de deschidere, “un chip sustras
dogmelor, un chip viu i conving tor” în care func ioneaz alte
legi decât cele cre tine i anume “legea curcubeului”, sau
Conferin a Mondial a Religiilor Lumii pentru Pace inut la
Bucure ti în septembrie 1998, când manifest rile au culminat
cu aprinderea unui “foc sacru” i rostirea rug ciunii în comun
pentru pace împreun nu numai cu reprezentan ii confesiunilor
cre tine eterodoxe, dar i cu necre tinii i cei apar inând
cultelor p gâne asiatice.
Credin a noastr legat de acest subiect:
A). În privin a harului mântuitor i sfin itor al Sfântului

Duh, Sfântul Vasile cel Mare afirm în Epistola I Canonic :
„Începutul separ rii a fost schisma, iar prin aceast desp r ire
ei nu mai au harul Sfântului Duh care nu li se mai d din
momentul desp r irii lor. La începuturi, înainte de desp r ire,
ace tia aveau harul preo iei i prin punerea mâinilor
transmiteau acest har sfin itor, iar dup schism au devenit
laici, încât nu mai au puterea harului nici pentru a boteza, nici
pentru a hirotonii; cei rup i de Biseric au devenit astfel
incapabili s transmit i altora harul Sfântului Duh”.
Sfântul Irineu de Lyon afirm :
„Unde este Biserica, acolo este i Duhul Sfânt , iar unde este
Duhul Sfânt acolo este Biserica i tot harul, iar Duhul Sfânt
este Adev rul; Cei care se dep rteaz de la Biseric (…) ei se
pedepsesc pe ei în i i, tocmai despre ei spune Sfântul Apostol
179
Despre Ecumenism
Pavel c dup prima i a doua mustrare, îndep rteaz -te de

ei”.
Sfântul Ciprian al Cartaginei:
„În afara Bisericii nu exist mântuire: casa lui Dumnezeu este
una singur i este imposibil s se mântuiasc cineva în alt
parte decât în Biseric (…) oricine se dep rteaz de Biseric
devine str in de testamentul Bisericii. Cel ce stric pacea i
unitatea în Hristos, lucreaz împotriva lui Hristos”.
Fericitul Augustin:
„Mântuirea ni se d prin Biseric , iar cei ce sunt în afara
Bisericii, nu vor primi via a ve nic ”.
Sfântul Chiril al Ierusalimului:
„ M rturisirea credin ei ne înva despre una sfânt ,
soborniceasc i apostoleasc Biseric pentru ca s te p ze ti
de stric ciunea adun rilor eretice i s fie totdeauna în Sfânta
Soborniceas Biseric ”.
Fericitul Augustin:
„Afar de grani ele Bisericii po i avea orice, cu excep ia
mântuirii. În afara Bisericii, se poate s ai trepte ierarhice,
taine, Aliluia i Amin, Evanghelie, credin i s propov dui i
pe Dumnezeu în trei ipostasuri, dar mântuire po i s ai
exclusiv în Biserica universal i dreptm ritoare”.
Socotim c numai aceste argumente ale Sfin ilor P rin i,
cât i întreaga noastr Tradi ie ne îndrept esc s credem c :
- nici gra ia divin creat împ rt it credincio ilor romano-
catolici prin Sacramentele acestora nu serve te mântuirii i
sfin irii celui ce o prime te;
- nici simbolistica protestant privind Euharistia nu ni-L ofer
pe Hristosul cel adev rat;
- nici o alt Tain s vâr it în afara Bisericii Ortodoxe celei
una nu este de in toare a harului Sfântului Duh;
- în afara Bisericii dreptm ritoare, s vâr irea Tainelor chiar în
cele mai mici am nunte, nu se poate în elege decât ca o form
180
Despre Ecumenism
exterioar lipsit de har. Aceste forme goale îns î i recap t

valabilitatea dup întoarcerea în Biserica Ortodox .
B). Afirm m c Biserica lui Hristos, conform Simbolului

nostru de credin , este una, sfânt , soborniceasc i
apostolic . Biserica este trupul mistic al lui Hristos. Hristos nu
poate avea mai multe trupuri pentru c ea (Biserica) este zidit
pe “piatra cea din capul unghiului” care este credin a. Dogma
ortodox este piatra cea din capul unghiului pe care se zide te
i actul liturgic i morala cre tin-ortodox i activitatea
misionar i orice manifestare a cre tinului ortodox în
societate. Orice act exterior al credinciosului devine o
m rturisire de credin de care vom da seama tiind c vom fi
întreba i i “despre orice cuvânt de ert”.
De aceea noi m rturisim c nu pot exista fragmente de
mântuire, fragmente de adev r i nici jum t i de credin ,
odat ce “Vestea cea bun ”, Evanghelia lui Hristos, a fost
propov duit în lume prin sfin ii s i ucenici i apostoli care au
întemeiat Biserica. Aceast Biseric de ine adev rul integral
despre mântuire i cine pretinde c , rupându-se de trupul
Bisericii celei adev rate, se poate mântui cu buc ele de adev r
doar, acela se în eal . Pentru c un singur m dular numai rupt
dintr-un trup întreg nu poate s aib via prin sine însu i i cu
atât mai mult s fie lucr tor, decât numai realipit fiind la trupul
din care a fost rupt (pilda vie ii celei adev rate: „Eu sunt via a
cea adev rat i Tat l Meu este lucr torul . Orice ml di care
nu aduce road , El o taie; i orice ml di care aduce road ,
El o cur e te, ca mai mult road s aduc ...”). Însu i
Domnul Iisus Hristos subliniaz necesitatea credin ei în
cuvintele: „Cine va crede i se va boteza, se va mântui; dar
cine nu va crede, se va osândi” (Marcu 16, 16) iar în
convorbirea cu Nicodim El spune: „Cine nu crede, a i fost
judecat”.
181
Despre Ecumenism
Sfântul Fotie, Patriarhul Constantinopolului a explicat

foarte bine leg tura dintre credin a dreapt i faptele pl cute lui
Dumnezeu:
„Virtu ile trebuie s fie ocrotite de credin : cu ajutorul
ambelor trebuie s se formeze adev ratul om, c ci dogmele
cele drepte fac vrednic via a, iar faptele curate arat
dumnezeirea credin ei. To i Sfin ii P rin i au pre uit înalt
credin a Ortodox ca for d t toare de har i de mântuire”.
„Nu p c tui în credin , ca s nu se mânie pe tine
Creatorul nostru. Cine nu ine credin a cea dreapt … sufletul
lui nu va avea parte de via a ve nic ; el este un vânz tor
declarat al lui Dumnezeu” - Sfântul Antonie cel mare.
Sfântul Marcu Eugenien al Efesului :
„Credin a noastr este dreapta m rturisire a P rin ilor no tri.
Cu ea mai n d jduim s ne împ rt im înaintea Domnului i
s primim iertarea p catelor; iar f r ea nu tiu ce fel de
cuvio ii ne-ar putea izb vi de chinul cel ve nic”.
Cuviosul Marcu Grecul:
„A înlocui sau a schimba ceva cât de pu in în înv tura
credin ei este o mare crim i pierderea vie ii ve nice”.
Sfântul Paisie Velicikovscki:
„Sfin enia adev ra ilor b rba i sfin i…nu se cunoa te propriu-
zis dup minuni (c ci i p gânii i ereticii pot face minuni cu
ajutorul diavolului), ci dup adev rata credin ortodox ,
dup felul în care p ze te cu grij dogmele dumnezeie ti,
urmeaz toate canoanele apostolice sobornice ti i tradi iile
Bisericii Ortodoxe i dup vie uirea cea f r prihan urmând
toate poruncile evanghelice i patristice”.
Sfântul Serafim de Sarov în dialogul s u cu Motovilov se
exprim astfel:
„Cel care are harul Sfântului Duh pentru dreapta credin în
Hristos, chiar dac e i smerit cu sufletul, din sl biciune
omeneasc , din pricina unui anume p cat, nu va pieri în veci,
ci va fi înviat prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, Care
182
Despre Ecumenism
iart p catele lumii i d ruie te har peste har (…).Pentru

Dumnezeu, pre uie te dreapta credin în El i în Fiul S u cel
Unul-N scut, c ci tocmai pentru aceasta se d de sus în
plin tate harul Sfântului Duh”.
Grani ele Bisericii lui Hristos caracterizate prin dou
condi ii esen iale:
a) Credin a adev rat ;
b) Unitatea euharistic .
Sfântul Maxim M rturisitorul vorbe te astfel despre
dreapta credin :
„Mântuitorul i-a numit Biserica sa soborniceasc ,
dreptm ritoare”.
Despre unitatea euharistic , Sfântul Ciprian al Cartaginei
scrie urm toarele:
„Trebuie s tii c episcopul este în Biseric i Biserica în
episcop, iar cel ce nu este în comuniune euharistic cu
episcopul, acela nici nu este în Biseric i se în eal cei care
nu sunt împ ca i cu ierarhia ini iat de Dumnezeu, având
n dejdea s - i g seasc unitatea liturgic pierdut (…). Când
de fapt, Biserica este una, soborniceasc i neîmp r ibil i
peste toate unit i înt rit prin comuniunea euharistic a
ierarhilor”. De aici rezult clar c unitatea de credin i
liturgic a episcopilor formeaz Biserica adev rat a lui
Hristos.
A adar cei care s-au desp r it de trupul lui Hristos,
Biserica este una, nu mai sunt Biserici.
Cum altfel ar mai putea fi ele biserici cre tine dac nu
m rturisesc credin a cea adev rat i dac au întrerupt
comuniunea euharistic cu Biserica cea una? A spune c dou
cor bii duc la limanul mântuirii - cea Ortodox i oricare din
cele ale eterodoc ilor – înseamn a spune c sunt dou
adev ruri, dou c i spre cer, i nu una singur pe care a
instituit-o însu i Domnul.
183
Despre Ecumenism
Sfântul Ioan Gur de Aur afirm : „Biserica adev rat a lui

Hristos este una singur din care în diferite timpuri s-au
desp r it diverse adun ri eretice i grup ri schismatice”.
Sfântul Ioan Hrisostom îi nume te pe cei desprin i din
trupul Bisericii, ori eretici ori schismatici. Orice cre tin ortodox
trebuie s resping categoric înv tura protestant a acelor
teologi care consider eretici numai pe cei care s-au separat de
Biseric în primele patru veacuri.
Oare nu i Sinoadele Ecumenice IV, V, VI, VII au
înfierat ca eretici pe cei ce se abat de la credin a cea dreapt ?
Nu au fost declara i eretici cei care nu cinstesc icoanele,
Sfintele Moa te i nu o cinstesc pe Fecioara Maria ca
N sc toare de Dumnezeu? i tim c acestea au fost a a i s-
au spus dup veacul IV. Ori grup rile protestante, spre
exemplu, intr tocmai în categoria mai sus men ionat .
C) Sfintele Canoane opresc rug ciunea în comun cu

schismaticii i ereticii (Canoanele 10, 11, 45, 47, 65
Apostolice; Canoanele 6, 9, 32, 33, 34 Laodiceea; Canonul 9 al
Sfântului Timotei al Alexandrei). Canonul 45 Apostolic
porunce te: „Episcopul sau Preotul sau Diaconul care numai
s-ar ruga cu ereticii s se afuriseasc i dac l-ar primi s
slujeasc ca preot, s se cateriseasc ”. La tâlcuirea Canonului
47 al Sfin ilor Apostoli, scrie Sfântul Nicodim Aghioritul c :
„Latinii sunt eretici i nu au nici Botez, nici Preo ie i dac
vreun preot nu boteaz pe cei ce se întorc la Ortodoxie, se
afurise te”.
Actul rug ciunii este o m rturisire a adev rului de
credin , o participare mistic la dumnezeire întrucât cerem
împ rt irea harului necreat care îndumnezeie te pe adev ratul
lupt tor i tr itor în Hristos. Rug ciunea ne apropie la modul
cel mai intim i ne face s împ rt im acela i Duh Sfânt, iar
motorul rug ciunii este încredin area l untric c Dumnezeu îl
ascult pe credincios, încredin are izvorât din credin a lui.
184
Despre Ecumenism
A adar, dac credin a este stricat , atunci de ce fel de

rug ciune comun se pot împ rt i un ortodox i un romano-
catolic, spre exemplu, tiind c romano-catolicii prin baza lor
doctrinar atenteaz la îns i dogma Sfintei Treimi?
Dac în tradi ia Bisericii s-ar fi în eles prin cuvântul
eretic numai cei care-au c zut din credin în primele patru
veacuri, atunci Sinoadele Ecumenice ar fi adus preciz ri
afirmative privind rug ciunea în comun cu cei ce au fost
declara i eretici în veacurile precedente (iconocla ti,
monofizi i, monoteli i etc.). Ori to i cei care s-au ab tut numai
”cu o iot sau o cirt ” de la adev r au fost anatemiza i i s-a
oprit rug ciunea în comun cu ei.
Noi, ortodoc ii spunem oricând “da” rug ciunii pentru
cei c zu i în r t cire, faptelor de iubire fa de ace tia, dar
respingem orice form de rug ciune în comun cu ei tiut fiind
c acela i Duh Sfânt lucreaz i se roag atât la Sfânta
Euharistie, cât i la orice act religios individual sau colectiv
realizat de cre tinul ortodox care are o rela ie vie i con tient
cu Dumnezeu - Sfânta Treime.
D) În leg tur cu aspectele men ionate despre

manifest rile de la Vulcana - B i i Bucure ti din august-
septembrie 1998, merit precizate urm toarele: Biserica
Ortodox , ca Biseric misionar are datoria fundamental de a
propov dui adev rul evanghelic oricând i oriunde. Oare, c rui
Dumnezeu îns , se pot ruga împreun cre tinii ortodoc i i
ereticii ori p gânii, dac recunoa tem c actul rug ciunii
â ne te din l untrul sufletului care a primit i accept o
anumit înv tur de credin ? Pentru c unul este Dumnezeul
cre tinilor cel sl vit în Treime, pe când “to i dumnezeii
neamurilor sunt draci” (Psalmul 95, 5). Actuala structur a
C.M.B. i întreaga sa ideologie arat c mi carea ecumenic
este o mi care cu o doctrin bine conturat , bazat pe “teoria
185
Despre Ecumenism
ramifica iilor” i valabilitatea Sfintei Taine i în cadrul

celorlalte confesiuni cre tine.
În cadrul acestui C.M.B., situa ia de fapt, const în aceea
c i cei mai înver una i eretici sunt trata i ca membri cu
drepturi egale ai trupului Unul Singur al lui Hristos - Biserica
drept m ritoare. Ei se autointituleaz “biserici” f r a fi ca
atare i îns i Consiliul de la Geneva ac ioneaz în calitate de
Consiliu Mondial al Bisericilor. Prin îns i aceast denumire,
Biserica cre tin este pus pe aceea i treapt cu toate a a
numitele “biserici” care fac parte din C.M.B. Scopul final al
unei astfel de “ nivel ri” este de a transforma no iunea de
Biseric într-o no iune ordinar , obi nuit , adic într-o
abstrac ie ce reune te pe principii egale diferitele “biserici”
însemnând tergerea treptat i complet a sensului dogmatic
de Biseric .
Urmând calea ecumenismului i eterodoc ii i ortodoc ii
sunt p gubi i de adev r. Eterodoc ii care caut sincer adev rul
mântuitor i harul înnoitor nu vor fi motiva i s accepte
Ortodoxia întrucât se înt resc mai mult în r d cina lor, C.M.B.
recunoscându-i drept biserici.
Sfântul Ioan Cassian spune: „Nu încape nici o îndoial
c cel care nu m rturise te credin a Bisericii, se afl în afara
Bisericii”. Astfel, temeiurile pe care func ioneaz C.M.B. sunt
inacceptabile pentru Ortodoxie:
Primul temei,
adoptat la Evanston la a doua Adunare General a C.M.B.
(1954) spune: C.M.B. reprezint o comunitate a bisericilor
care recunosc pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu i
Mântuitor. Pentru ortodoc i acest temei care nici m car nu a
fost adoptat de membrii C.M.B. în totalitatea lor, este de
neacceptat întrucât nu sunt aduse preciz rile hristologice,
elaborate de Sinoadele Ecumenice. În el nu se vorbe te despre
ereziile nestorienilor, eutihienilor, apolinari tilor etc. care
186
Despre Ecumenism
recunosc într-o manier proprie pe Iisus Hristos ca Dumnezeu

i totu i sunt deosebi i radical de Ortodoxie.
Al doilea temei,
adoptat de a treia Adunare General a C.M.B. din New-Delhi
(1961): “C.M.B. este o comunitate a bisericilor care
m rturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu i
Mântuitor dup Scripturi i ca urmare, caut s respecte
împreun m rturisirea lor comun întru slava Dumnezeului
celui Unul- Tat l, Fiul i Sfântul Duh”. Nici acesta nu este cu
adev rat acceptabil întrucât nici aici nu se spune cum trebuie s
crezi în Dumnezeu Cel în Trei Ipostasuri; noul temei nu
contest ereziile antitrinitarilor, nestorienilor, apolinari tilor,
subordina ioni tilor i fiind formulat confuz el poate fi oricând
contrasemnat de to i reprezentan ii contemporani ai acestor
erezii vechi. Biserica Ortodox are Crezul s u ferm i nu poate
accepta ideea “minimului dogmatic” proferat de ecumeni i în
favoarea unirii, aceasta însemnând renun area la dogmele
cinstirii icoanelor, a Maicii Domnului, cultul sfin ilor,
rug ciunilor pentru cei adormi i etc.
La Vancouver (1983) la a patra Adunare General a
C.M.B. s-a legalizat “preo ia feminin ”, iar unele voci
îndemnau pe femei s substituie „ideea despre Dumnezeu -
Tat l prin ideea unei zei e - mam ”. Protestele i vocile
ortodoc ilor au devenit în timp din ce în ce mai pu in auzite.
Iat câteva pozi ii categorice în leg tur cu a aptea Adunare
General de la Canberra(1991): “Se constat a a cum am
sesizat de mult, tendin e de adâncire a protestantismului i
nicidecum de dorin a sfânt spre unitate în Hristos i unire
sincer ” (Î.P.S. Mitropolit Bartolomeu de Calcedon); “În
curând în C.M.B. nimeni nu se va mai interesa de
teologie…Duhul Sfânt pentru “ecumenism” este o tem
nicidecum o persoan a Sfintei Treimi de aceea i fiin cu
Tat l i cu Fiul…Dogma Sfintei Treimi este vital pentru
187
Despre Ecumenism
biseric i pentru fiecare cre tin în parte”. (Î.P.S. Mitropolit

Ioannis Zizioulas al Pergamului).
S not m p rerea reputatului teolog român P rintele
profesor Dumitru St niloae: “Ecumenismul este pan-erezia
veacului XX”, afirma ie semnificativ prin aceea c însu i
profesorul St niloae a participat la manifest rile anterioare
ecumenice din ultimele decenii îns cu siguran , nu a putut
s -i scape natura anticre tin a ecumenismului pe care p rintele
profesor îl recunoa te, în acela i interviu luat în ultimul an al
vie ii sale, drept o mi care afiliat masoneriei mondiale.
Mul i teologi ecumeni ti sus in c fac misiune ortodox
prin participarea la C.M.B., dar de fapt, aceasta înseamn
acordarea deplin a girului ortodox fa de confesiunile
cre tine ce se intituleaz biserici “ i care pretind c nici una
din bisericile participante la C.M.B.” nu de ine adev rul
integral. Dup a opta Adunare General a C.M.B. (Harare,
1998) iat ce remarca un reprezentant al Bisericii Ortodoxe
Ruse, pr. Ilarion Alfeev: “Ortodoc ii nu pot influen a
activit ile C.M.B. pentru c ei nu reprezint o minoritate. Ce
s mai spun despre cinstirea Maicii Domnului sau a
icoanelor? Acestea nu pot fi discutate pentru c “divizeaz ”.
Dar despre limbajul inclusiv sau despre hirotonia femeilor?
Acestea nu divizeaz ? Ca s nu mai vorbim i de recentele
practici amanice promovate la o edin a Adun rii de la
Harare 1998, la care secretarul general al C.M.B.”. Dr.
Conrad Raiser a încheiat ceremonia de deschidere a Decadei
Ecumenice de Solidaritate cu femeile, cu un act de vindecare în
tradi ia amanic din Coreea. Iat în ce lumin trebuie v zute
hot rârile recente ale Bisericii Ortodoxe ale Georgiei,
Bulgariei, Serbiei de a se retrage complet din mi carea
ecumenic . Aceste biserici locale au în eles c participarea lor
la C.M.B. devine inoportun i chiar anti-ortodox .
188
Despre Ecumenism
Concluzii
Din cele expuse pân acum reiese c nu este deloc
justificat participarea ortodoc ilor la mi carea ecumenic .
Atitudinea atât de negativ a unor ortodoc i i chiar a unor
biserici locale fa de ecumenism, precum i scepticismul
actual profund al Bisericii Ruse, a Ierusalimului i a Eladei
(inclusiv comunitatea atonit ) asupra mi c rii ecumenice, ar
putea fi învinuite de urm toarele:
1) neparticipând la mi carea ecumenic , care a cuprins
întreaga lume, ei s-ar opune p cii i solidarit ii dintre oameni;
2) respectarea adev rului f r “dragoste” nu este
justificat în condi iile situa iei tragice actuale din lume;
3) noi ne-am opune tendin elor de pace ale oamenilor de
stat care fac eforturi colosale pentru apropierea de acele alian e
politico-militare aparent favorabile.
Trebuie r spuns la acestea prin urm toarele:
Cre tinii ortodoc i niciodat nu au în eles c , dac refuz ,
pe baza hot rârilor canonice orice contact cultic i sacramental
cu eterodoc ii, atunci în mod implicit am priva de dragostea
noastr oamenii în general, în planul rela iilor social-umane. Pe
plan social, Biserica Ortodox se roag conform poruncii
scripturistice “pentru pace în lumea întreag ”: “s face i
cereri, rug ciuni, mijlociri, mul umiri pentru to i oamenii… ca
s petrecem via pa nic i lini tit întru toat cuvio enia i
buna credin ” (I.Timotei 2,1-2). Misionarismul social,
ospitalitatea cre tin , bunacuviin nu trebuie s aib a face cu
promovarea “minimului dogmatic” tiut fiind c “în dogm nu
exist concesie”. (Sfântul Marcu al Efesului).
To i Sfin ii P rin i care au fost pentru pacea în lume
îndreptau aten ia cre tinului înainte de toate c tre cer i c tre
l untrul sufletului. Sfântul Serafim de Sarov: “Dobânde te duh
pa nic i mii de oameni se vor mântui în jurul t u.” Sfântul
Macarie cel Mare se referea i el întâi de toate la o anume pace:
189
Despre Ecumenism
”pacea cereasc , care a n scut Lumina lumii, pacea pe care au

rostit-o proorocii i despre care au vorbit cei cucernici i au
binevoit-o îngerii (Luca 2,14). Pacea lui Dumnezeu, care a fost
cu to i Sfin ii P rin i i i-a ferit de orice ispit . Aceast pace fie
cu voi în numele Tat lui, al Fiului i al Sfântului Duh. Amin”.
C l uzindu-ne dup aceste gânduri despre pace ale
Sfin ilor P rin i, noi ne temem s tr d m pe Domnul Iisus
Hristos – Domnul P cii i Înv torul Iubirii, Cel Unul
adev rat. O astfel de tr dare am s vâr i dac , în numele unei
alte p ci am consim i s intr m în comuniune de rug ciune, de
doctrin .a.m.d. cu eterodoc ii conform principiului ecumenic:
“Dai ca s dau, renun i ca s accept… este un început.”
Puritatea credin ei ortodoxe este singura condi ie pentru
realizarea adev ratei p ci care nu se poate realiza f r harul lui
Dumnezeu.
190
Hot rârea Comisiei Teologice a Sfântului Sinod al Bisericii Georgiei
Hot rârea Comisiei Teologice

a Sfântului Sinod al Bisericii Georgiei
Materialul studiat de Comisia Teologic – documentele

comisiei mixte interna ionale: a a zisa Declara ie de la
Chabessy (între ortodoc i i monofizi i), de la Balman (între
ortodoc i i catolici) i documentele semnate între Biserica
Ortodox a Antiohiei i monofizi ii sirieni în anul 1991, ne-au
ar tat c acestea toate au la baza lor aceea i înv tur eretic .
Aceast înv tur eretic a ap rut din zorii veacului XX în
principal în spa iul eterodox fiind promovat adesea de a a-zisa
teologie modernist .
Noua teologie men ionat mai sus se refer întâi de toate
la existen a Sfintelor Taine mântuitoare i în afara grani elor
Bisericii Ortodoxe. Conform acestei teologii este considerat c
grup rile eretice i schismatice nu sunt complet rupte de trupul
Bisericii. De aceea în tainele (botez, mirungere, hirotonie i
altele) s vâr ite în cadrul acestor grup ri lucreaz acela i har
mântuitor al Sfântului Duh.
O form extrem a acestei înv turi eretice a a-zisa
"Teorie a Ramifica iilor" a c rei esen este c toate
confesiunile cre tine existente în momentul actual sunt v zute
ca ramuri egale ale unei singure Biserici a lui Hristos i care
de in în mod egal harul Sfântului Duh i adev rul divin.
La baza acestei înv turi eretice st interpretarea
incorect a procedurilor canonice privind primirea în Biseric a
ereticilor si schismaticilor.
În cadrul mi c rii ecumenice s-a ajuns astfel la motiva ia
perfect a rug ciunilor în comun iar uneori chiar i a s vâr irii
Euharistiei în comun precum si a altor slujbe religioase. De
aceea la Tesalonic în perioada 29 aprilie – 2 mai 1998 la
reuniunea Panortodox s-a adoptat documentul final în care la
paragraful 13b se fixeaz pozi ia tuturor bisericilor locale:
191
"Delega ii ortodoc i nu vor putea lua parte la slujbe

ecumenice, la rug ciunile în comun i la alte ceremonii
religioase în cadrul Consiliului Ecumenic al Bisericilor
(C.E.B.)".
Înainte de a începe analiza critic a acestor înv turi
eretice, s ne amintim de regulile i practica primirii în sânul
Bisericii Ortodoxe a ereticilor i a schismaticilor.
Despre regulile privind primirea în Biseric a ereticilor i

schismaticilor
(dup I Epistol a Sfântului Vasile cel Mare)
Dincolo de grani ele Bisericii Ortodoxe, s vâr irea

Sfintelor Taine se limiteaz doar la îndeplinirea formelor lor
exterioare – îns s vâr irea lor devine real doar dup
întoarcerea ereticilor în sânul Bisericii. Doar Biserica are
puterea i dreptul de a lega i dezlega. De aceea Biserica
Ortodox, cu puterea sa divin, are dreptul s primeasc în sânul
s u pe eterodoc i f r repetarea formei exterioare a Tainelor
s vâr ite la alte confesiuni cre tine (Botez, Mirungere,
Cununie, Hirotonie).
Întoarcerea eterodoc ilor la Biserica mam se poate
realiza în trei feluri : 1. Rebotezare 2. Mirungere 3. Poc in .
Prin s vâr irea uneia din aceste trei Sfinte Taine men ionate se
îndepline te lucrarea harului sfin ilor acolo unde nici nu era
prezent. Pentru c "toate acestea le lucreaz unul i acela i
Duh" (I Cor. 12, 11 ) i "Darurile sunt felurite dar acela i
Duh" (I Cor. 12, 4).
În leg tur cu acest lucru Sfântul Vasile cel Mare în a sa
I Epistol canonic scrie urm toarele: "Începutul separ rii a
fost schisma, iar prin aceast desp r ire ei nu mai au harul
Sfântul Duh care nu li se mai d din momentul desp r irii lor.
La începuturi, înainte de desp r ire, ace tia aveau harul
preo iei i prin punerea mâinilor transmiteau acest har,
192
sfin ilor, iar dup schism au devenit laici încât nu mai aveau
puterea harului nici pentru a boteza, nici pentru a hirotoni: cei
rup i de Biseric au devenit astfel incapabili de a transmite i
altora harul Sfântului Duh. De aceea cei boteza i de c tre ei
sunt socoti i ca i boteza i de c tre laici iar dac revin la
Biserica mam trebuiesc primi i prin rebotezare".
Tot aici acest sfânt p rinte explic cum i de ce de la
acest principiu pot apare derog ri: "Iar întrucât cei din Asia au
fost primi i f r s fie reboteza i, s fie a a".
Acest lucru este ar tat mai clar în referirile la encrati i.
Sfântul Vasile cel Mare este de p rere c trebuie reboteza i:
"Dac cineva a fost botezat la ei (encrati i), el trebuie
rebotezat în cazul în care dore te întoarcerea la Biseric :
dac totu i prin iconomia p rin ilor s-ar socoti altfel, s fie
a a .(…) m tem s nu smintesc la mântuire prin încredin area
noastr prea sever ".
Prin urmare este preferabil rebotezarea pentru cei care
vin la Biserica Ortodox din alte grup ri religioase cre tine, dar
dac se iau în considera ie anumite situa ii concrete,
func ioneaz principiul iconomiei prin care pot fi primi i în
Biseric i prin mirungere i poc in . Reamintim c astfel în
toate cele trei situa ii persoana prime te harul mântuitor. Este
de subliniat faptul c dac cei care revin la Biserica Ortodox
nu fuseser boteza i înainte prin întreita cufundare (sau
turnare) i cu rostirea formulei "…în numele Tat lui i al Fiului
i al Sfântului Duh" în Biserica ortodox îi prime te prin
mirungere sau poc in , ci numai prin rebotezare. Totodat
pentru cei care se pot primi în Biseric prin mirungere sau
poc in a, Biserica are dreptul de a face mai aspr primirea lor
în sânul ei – adic prin rebotezare.
193
Concluzii :
Astfel chiar din I Epistol canonic a Sfântului Vasile cel

Mare reies clar urm toarele:
Afar de grani ele Bisericii dreptm ritoare nu exist har
mântuitor. Alte grup ri religioase sunt lipsite de el. Biserica
recunoa te printre eretici diferite grade de r t cire. De aceea
înainte de a primi în sânul ei pe cei r t ci i, Biserica cerceteaz
eroarea fiec ruia prev zând pentru fiecare caz modalitatea de a
reveni la trupul Bisericii .
Modalit ile de a-i primi pe eretici i schismatici sunt
bazate exclusiv pe principiul iconomiei Bisericii i nicidecum
presupune c într-o grupare religioas sau alta lucreaz harul
mântuitor al Botezului, al Mirungerii sau al Hirotoniei.
De in toare a harului este numai una, sfânt , soborniceasc i
apostoleasc Biseric ortodox .
Privire istoric
Privind la izvoarele istorice ne încredin m c în toat

lumea cre tin , totdeauna i de c tre to i a fost m rturisit
existen a unei singure sfinte, sobornice ti i apostole ti
Biserici, care este constituit pe p mânt sub forma vizibil a
comunit ii de credincio i cre tini, cu ierarhia i cu
administra ia sa proprie.
Aceast încredin are privind unicitatea Bisericii
adev rate a fost întotdeauna prezent la ortodoc i i respectiv la
eterodoc i; disputele se purtau doar în jurul problemei privind
care este Biserica cea adev rat . Iar convingerea c statutul i
cinstea de a fi Biserica cea adev rat a lui Hristos poate
apar ine doar uneia singure, nici nu se punea în discu ie. În
acele timpuri nimeni nu vorbea - a a cum se face ast zi de c tre
teologii eterodoc i – c diversele confesiuni cre tine sunt de
fapt ramuri ale unei singure Biserici a lui Hristos: toate aceste
194
grup ri neortodoxe fiind considerate ca schismatice i-au

pierdut prezen a harului mântuitor în Tainele lor odat cu
separarea de trupul Bisericii ortodoxe .
A a v d problema din punct de vedere eclesiologic cele
apte Sinoade Ecumenice. Biserica ortodox m rturise te
despre sine exclusiv ca fiind cea adev rat precum i prezen a
numai în Tainele sale a harului sfin itor i mântuitor; numai
ierarhia acesteia este purt toare a harului apostolic prin care are
dreptul de a lega i dezlega.
Fericitul Augustin spune c : "Ei (ereticii) primesc harul
botezului numai dup revenirea lor în sânul bisericii. Afar de
grani ele Bisericii po i avea orice, cu excep ia mântuirii. În
afar se poate s ai trepte ierarhice, taine, Aliluia i Amin
(liturghie), Evanghelie, credin i s propov duie ti pe
Dumnezeu în trei ipostasuri, dar mântuire po i s ai exclusiv în
Biserica universal dreptm ritoare".
În afara Bisericii dreptm ritoare, s vâr irea Tainelor
chiar în cele mai mici am nunte nu se poate în elege decât ca
form exterioar lipsit de harul sfin ilor i mântuitor. Aceste
for e exterioare, golite îns de har, î i recap t valabilitatea
numai dup întoarcerea în Biserica ortodox .
S not m c atitudinea fa de primirea în Biseric a
eterodoc ilor de-a lungul veacurilor în diferite Biserici locale a
fost variabil . Dar acele persoane care nu primiser Botezul
dup formula corect (scufundare sau turnare întreit în numele
Tat lui i al Fiului i al Sfântului Duh) obligatoriu, în toate
Bisericile i întotdeauna au fost primi i prin rebotezare. În toate
celelalte cazuri, fiecare Biseric local primea pe fo tii
eterodoc i conform iconomiei sale. V prezent m mai jos cum
s-a concretizat acest principiu al iconomiei divine în diversele
Biserici locale:
Despre episcopii nestorieni, Sinodul III Ecumenic
precizeaz c ei sunt "str ini de harul preo iei i sunt depu i
din treapta de episcopi" (canoanele 1 i 2); îns sinodul Trulan
195
în canonul 95 statuteaz c nestorienii sunt primi i în Biseric

prin taina Poc in ei, adic nici Hirotonia lor i nici Mirungerea
lor nu se repet . Arienii (Sinodul II Ecumenic, canonul 8;
Sinodul IV Ecumenic, canonul 94, .a.) sunt primi i prin
Mirungere - f r rebotezare.
La Sinodul Cartagena din 419 i la dou sinoade de la
Constantinopol a fost stabilit despre copii boteza i la donati ti
s fie primi i în Biseric prin Mirungere.
Sinodul VI Ecumenic prin canonul 95 statuteaz c
arienii sunt primi i prin Mirungere, iar nestorienii i monofizi ii
prin Taina Poc in ei (prin lep dare în public de eresul lor).
Arienii, macedonenii, nova ienii … i apolinari tii sunt primi i
prin Mirungere. Al ii – pavlichienii, evdomienii, montani tii i
sabelienii – sunt primi i prin rebotezare.
1484 – un Sinod Panortodox a hot rât primirea romano-
catolicilor prin Mirungere;
1620 – un sinod local din Moscova a hot rât primirea
romano-catolicilor prin rebotezare;
1646 – mitropolitul Kievului Petru Movil primea pe
romano-catolici prin Taina Poc in ei;
1667 – în timpul patriarhului Nicon al Rusiei, un sinod
local a aprobat primirea romano-catolicilor conform procedurii
de la 1484, cu acordul patriarhilor Alexandriei – Paisios i al
Antiohiei – Macarios;
1672 – un sinod local din Ierusalim a hot rât primirea
romano-catolicilor i a protestan ilor prin Mirungere (f r
rebotezare);
1718 – dup îndemnul patriarhului Constantinopolului,
Biserica Rusiei reafirm primirea romano-catolicilor si
lutheranilor prin Mirungere;
1755 – patriarhul Constantinopolului Chiril V a
promulgat “Orosul” (semnat i de patriarhul Alexandriei –
Matei i al Ierusalimului – Partenie) prin care se stabilea
196
primirea ereticibor (între ace tia i a romano-catolicilor) prin

rebotezare.
1757 – Biserica Rusiei prime te pe romano-catolici prin
Taina Poc in ei;
1888 – Patriarhia Constantinopolului a promulgat
hot rârea pentru primirea prin Mirungere a romano-catolicilor;
sec. XIX – în Rusia în timpul mitropolitului Filaret, Biserica
primea în sânul s u pe to i cre tinii apuseni prin rebotezare, iar
acum pe protestan i îi prime te prin Mirungere i pe catolici
prin Poc in .
În ceea ce prive te primirea în Biseric a ierarhilor –
pentru cazul în care confesiunile din care provin ei exist
succesiunea apostolic i se s vâr e te exact ritualul Hirotoniei
– este posibil primirea lor (a ierarhilor, n.n.) prin Mirungere
sau Poc in . Acestor persoane li se p streaz aceea i treapt
ierarhic în care se aflau înainte de revenirea lor la trupul
Bisericii celei adev rate.
Dup cum putem vedea i în “Pidalion”, doi schismatici,
Zonie i Saturmin, au fost primi i în Biserica mam ,
p strându- i rangul lor de episcopi: “S ti i c pe fra ii no tri
Zonie i Saturnin care au fost schismatici i-am primit în
scaunele lor episcopale” (Sfântul Vasile cel Mare, I Epistol
canonic ).
Este foarte important în istoria Bisericii universale de
cunoscut faptul c în paralel cu diversele Biserici locale existau
i exist diferite practici de a primi pe eterodoc i, dar acesta
n-a fost niciodat motiv pentru dispute între ele. Astfel,
Sinodul din Cartagina hot r te urm toarele: "în leg tur cu
aceasta (primirea ereticior) fiecare dintre noi trebuie s spun
ceea ce gânde te, dar nimeni nu trebuie s judece pe altul i s
resping unitatea (euharistic ) cu cei care gândesc altfel”.
Bazându-se pe hot rârea Sinodului IV Ecumenic aproape
toate Bisericile locale primesc pe monofizi i prin Mirungere;
Biserica Ortodox a Georgiei, prin hot rârea unui Sinod local
197
de la Ruis-Urbnisi (anul 1103) practic deja de nou veacuri

primirea monofizi ilor prin rebotezare.
Faptul c în afara Bisericii se pot s vâr i doar formele
exterioare ale Tainelor se confirm prin aceea c în diferitele
Biserici locale exist mai multe practici de primire a
eterodoc ilor, jar aceasta niciodat n-a stârnit controverse;
pentru c dac într-o Biseric local se primesc ereticii prin
rebotezare în timp ce într-alta aceia i sunt primi i prin
Mirungere sau Poc in , este clar c pe aceste persoane ambele
Biserici locale le consider nebotezate. În prima situa ie,
Biserica folose te o practic mai aspr (acrivie), iar în cea de a
doua, o alt Biseric local uzeaz de iconomie (nerepetând
asupra persoanei primite forma exterioara a Tainei) i,
s vâr ind în mod real i deplin cu puterea harului mântuitor
Taina Mirungerii sau Poc in ei, realizeaz în fapt plinirea
Botezului s vâr it înainte de primirea în Biserica adev rat
doar sub aspectul s u exterior.
Concluzii:
Din aceast prezentare istoric reies urm toarele:

- Dac în grup rile eterodoxe aspectul Tainelor s vâr ite ar fi
mai mult decât cel exterior, atunci Bisericile Ortodoxe locale
n-ar fi atât de riguroase privind primirea eterodoc ilor la
dreapta credin ;
- În afara grani elor Bisericii Ortodoxe exist numai forma
exterioar a tainelor, golit de harul divin cel de viat f c tor i
mântuitor. Aceste forme exterioare primesc con inutul harului
doar dup revenirea persoanelor la Biserica mam .
198
Considera ii de drept canonic

Canonul apostolic 46
Episcopul ori presbiterul dac va admite botezul sau
jertfa ereticilor, poruncim s se cateriseasc . C ci ce p rt ie
are Hristos cu Veliar; iar ce parte are credinciosul cu
necredinciosul.
Dup înv tura Bisericii oricare eretic este în afar de
Biseric , iar afar de Biseric nu poate fi adev rat botez cre tin
nici adev rat jertf euharistic , precum nici o alt adev rat
sfânt tain . Aceast înv tur a Bisericii se expune de
canonul apostolic prezent cu referire la Sfânta Scriptur , care
nu permite nici un fel de comuniune între cele ce m rturise te
credin a ortodox i cele ce înva împotriva credin ei ortodoxe
de i citim i în Constitu iunile Apostolice (IV, 15) i tot astfel
înva i p rin ii i înv torii biserice ti începând de la
întemeierea Bisericii. Prin urmare ereticii nu au botez adev rat
sau alt func iune preo easc adev rat i episcopul sau
prezbiterul ortodox care recunoa te de corect botezul s vâr it
de preo i eretici sau alt func iune preo easc , acel episcop sau
prezbiter, dup canonul acesta, este a se caterisii din tagma
preo easc , deoarece prin aceasta arat , sau c nu cunoa te
esen a credin ei sale, sau c însu i înclin spre eres i cert este
c în ambele cazuri este nevrednic de chemarea preo easc .
Considera ii dogmatice
Una din dogmele centrale ale Bisericii este unitatea

acesteia. Temelia acestei unit i este reg sit în al IX-lea
paragraf al simbolului de credin : “Cred întru una, sfânt ,
soborniceasc i apostoleasc Biseric ".
Aceast dogm se bazeaz i pe cuvintele scripturistice:
“Pe aceast piatr voi zidi Biserica Mea i por ile iadului nu o
vor birui” (Mt. 16,18). Din aceste cuvinte reiese clar c Iisus
Hristos întemeiaz o singur Biseric i de aceea o aminte te la
199
singular. Sfântul Apostol Pavel vorbe te astfel despre

Mântuitorul Iisus Hristos: “El este capul trupului, al Bisericii”.
(I Col. 1,18), “Care (Biserica) este trupul Lui, plinirea Celui
ce pline te toate întru to i” (Efeseni 1, 23) i iar i: “C ci
nimeni vreodat nu i-a urât trupul s u, ci fiecare îl hr ne te i
îl înc lze te, precum i Hristos Biserica”. (Efeseni 5,29).
Grani ele Bisericii lui Hristos sunt caracterizate prin dou
condi ii esen iale: a. credin a adev rat ; b. unitatea euharistic
(liturgic ).
Sfântul Maxim M rturisitorul vorbe te astfel despre
dreapta credin :
“Mântuitorul i-a numit Biserica Sa soborniceasc ,
dreptm ritoare”.
Despre unitatea euharistic , Sfântul Ciprian al Cartaginei
scrie urm toarele:
“Trebuie s tii c episcopul este în Biseric i Biserica în
episcop, iar cel care nu este în comuniune (euharistic ) cu
episcopul, acela nici nu este în Biseric i se în eal cei care
nu sunt împ ca i cu ierarhia instituit de Dumnezeu având
n dejdea s - i g seasc unitatea (liturgic ) pierdut , aflând-o
la cei r t ci i. Când de fapt Biserica este una, soborniceasc i
nedesp r ibil i peste toate unit i înt rit prin comuniunea
(euharistic ) a ierarhilor”.
De aici rezult dar c unitatea de credin i liturgic a
episcopilor formeaz Biserica adev rat a lui Hristos.
Prin Sfânta Împ rt anie, fiecare om se une te cu trupul
mistic al lui Hristos iar aceast unire constituie Biserica lui
Hristos al c rei cap este Mântuitorul Însu i (“Ca o pâine, un
trup suntem cei mul i, c ci to i ne împ rt im dintr-o pâine”. –
I Cor. 10,17; “Pentru c suntem m dulare ale trupului Lui, din
carnea Lui i din oasele Lui” - Efeseni 5,30).
Despre unitatea Bisericii ca tr s tur fundamental a
acesteia, vorbesc to i Sfin ii P rin i. Sfântul Ioan Gur de Aur
scrie urm toarele: “(...) astfel, cum ne înva Scriptura i
200
Sfin ii P rin i, Biserica adev rat a lui Hristos este una

singur din care în diferite timpuri s-au desp r it diverse
adun ri eretice i grupuri schismatice”.
În acela i timp, dogma ortodox despre Biseric ne
înva c Biserica lui Hristos este singurul loc unde lucreaz
harul sfin itor i mântuitor, adic unde sunt valabile cele apte
Taine ale Bisericii. Biserica este trupul mistic al lui Hristos i
numai în ea se poate plini îndumnezeirea omului.
Sfântul Antonie cel Mare spunea urm toarele cuvinte:
“Dumnezeu s-a f cut om pentru ca omul s devin dumnezeu”.
Pentru aceasta Mântuitorul a întemeiat Biserica Sa în care
începând cu ziua Cinzecimii lucreaz Duhul Sfânt i se
s vâr esc Sfintele Taine.
Vr jma ul omenirii din ziua înfiin rii Bisericii a început
lupta împotriva ei prin înv turi gre ite i prin sciziunea
Bisericii. Înc din perioada apostolic au ap rut primele erezii
care prin r spândirea înv turilor gre ite i în elare luptau
împotriva Bisericii dreptm ritoare. Despre ei, Sfântul Apostol
i Evanghelist Ioan spune: “Iar acum mul i antihri ti s-au
ar tat; de aici cunoa tem noi c este ceasul de pe urm . Dintre
noi au ie it, dar nu erau de-ai no tri, c ci de ar fi fost de ai
no tri, ar fi r mas cu noi, ci ca s ne arate c nu sunt to i de ai
no tri, de aceea au ie it”. (I loan 2, 18-19).
Sfântul Apostol Pavel anatematizeaz pe to i ereticii din
toate timpurile:
“Dar chiar dac noi sau un înger din cer v-ar vesti alt
Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - s fie anatema!
Precum v-am spus mai înainte i acum v spun iar i: Dac v
propov duie te cineva altceva decât a i primit – s fie
anatema!”
Pe eretici i adun rile lor îi anatematizeaz i sinoadele
ecumenice. Sfin ii P rin i demascau i înfierau aceste înv turi
gre ite, ucig toare de suflet iar pe cei care le îmbr i au îi
numeau urâtori de Hristos i antihri ti.
201
La fel de vinova i sunt i schismatici al c ror p cat, dup

cum scrie Sfântul Ciprian al Cartaginei “nu se spal nici cu
mucenicie, adic bineîn eles dac nu s-au poc it i nu s-au
întors la Biserica mam ”.
Concluzii:
Din perspectiv dogmatic reies urm toarele:

- Biserica adev rat este una singur . Membrii ei sunt to i cei
ce m rturisesc înv tura ei i particip la via a Bisericii prin
comuniunea euharistic .
- Biserica este singurul loc al mântuirii în care se realizeaz
îndumnezeirea omului i unde se înf ptuie te unitatea cu trupul
mistic al Mântuitorului.
- To i ereticii i schismaticii se afl afar de grani ele Bisericii
i sunt lipsi i prin aceasta de harul mântuitor al Sfântului Duh
pe care îl primesc credincio ii prin Sfintele Taine.
Not
1. Ereticii sunt cei care m rturisesc înv tur gre it i

în ace1a i timp nu sunt în leg tur euharistic cu Biserica
dreptm ritoare.
2. Schismaticii sunt cei care n-au înv tur gre it dar
nu sunt în leg tur euharistic cu Biserica.
Considera ii de teologie mistic
V. Lossky scrie urm toarele: «Din cuvintele Sfintei

Scripturi “C ci înc nu era dat Duhul, pentru c Iisus înc nu
fusese preasl vit” (Ioan 7, 39) se vede clar c lucrarea
Sfântului Duh înainte de înfiin area Bisericii i în afara
Bisericii nu se face a a cum se întâmpl în cadrul Bisericii
dup Cinzecime. Mântuitorul spune “iar când va veni Acela,
202
Duhul Adev rului (...) Acela M va sl vi pentru c din al Meu

va lua i v va vesti. Toate câte are Tat l ale Mele sunt; de
aceea am zis c din al Meu ia i v veste te vou ”. (Ioan 16,
14-15). Dumnezeirea comun a Tat lui i Fiului se d ruie te în
Biseric prin Duhul Sfânt credincio ilor iar prin aceasta ei se
fac p rta i dumnezeirii. Duhul Sfânt d ruie te credincio ilor
focul dumnezeiesc – harul necreat, prin aceasta ei devenind
m dulare ale aceluia i trup – cel al lui Hristos. Trebuie
neap rat s purt m numele Fiului (al lui Iisus Hristos) i s
fim m dulare ale trupului Lui (adic ale Bisericii) ca s
primim Duhul Sfânt ».
Sfântul Irineu de Lungdunum (Lyon) scrie: “Unde este
Biserica acolo este i Duhul Sfânt; iar unde este Duhul Sfânt
acolo este Biserica i tot harul, iar Duhul Sfânt este Adev rul”.
Harul mântuitor al Sfântului Duh lucreaz în Tainele
Bisericii, adic exclusiv în Biseric , aceasta având grani e
canonice bine delimitate, vizibile.
Prin Botez omul devine m dular al trupului mistic al lui
Hristos, adic membru al Bisericii. De aici reiese clar c
Botezul (la fel i celelalte Taine biserice ti) nu pot s existe
independent de Biseric (adic în afara grani elor acesteia).
Dincolo de grani e1e Bisericii lui Hristos, adic la
eterodoc i, “Tainele” s vâr ite de ace tia nu pot s uneasc în
mod real pe primitori cu Biserica lui Hristos cea adev rat
(ortodox ).
Este cu neputin ca prin Botezul s vâr it la romano-
catolici, monofizi i sau protestan i, omul s devin ortodox,
adic membru al unei singure adev rate Biserici a lui Hristos.
La fel este cu neputin ca prin Hirotonia s vâr it dincolo de
grani ele Bisericii, omul s primeasc harul preo iei.
Sfin ii P rin i despre Biseric
203
Toate cele spuse mai sus au fost din totdeauna sus inute
de c tre Sfin ii P rin i.
Sfântul Ciprian al Cartaginei:
“În afara Bisericii nu exist mântuire: casa lui
Dumnezeu este una singur i este cu neputin s se
mântuiasc cineva în alt parte decât în Biseric (...) oricine
se dep rteaz de Biseric devine str in de testamentul
Bisericii. Cel care stric pacea i unitatea în Hristos lucreaz
împotriva lui Hristos”.
“Episcopia este unitatea în care to i i fiecare în parte
slujesc, la fel i Biserica este una”.
“Biserica soborniceasc este una singur i
nedesp r it ; de aici unitatea ierarhilor”.
Sfântul Irineu de Lungdunum (Lyon):
“Cei care se dep rteaz de la Biseric (...) ei se
pedepsesc pe sine în i i, tocmai despre ei spune Sfântul
Apostol Pavel c dup prima i a doua mustrare, îndep rteaz -
te de la ei”.
“Unde este Biserica acolo este i Duhul Sfânt. De aceea
cei care nu au p rt ie cu ea nu au parte nici de trupul lui
Hristos din care izvor te apa vie ii”.
Fericitul Teodorit:
“Unul singur este trupul pl m dit din mai multe
m dulare. Trupul unic al Bisericii dup spusa Apostolului este
al lui Hristos întrucât capul acestui trup este Hristos Însu i”.
Fericitul Augustin:
“Mântuirea ni se d prin Biseric iar cei care sunt în
afara Bisericii, ei nu vor primi via a ve nic ”.
Sfântul Chiril al Ierusalimului:
"M rturisirea credin ei ne înva despre una, sfânt ,
soborniceasc i apostoleasc Biseric pentru ca s te p ze ti
de stric ciunea adun rilor eretice i s fii totdeauna în sfânta
soborniceasc Biseric ”.
204
Cuviosul Teodor Studitul:

“Din timpurile apostolice i pân acum în Biseric au
p truns mai multe erezii (...). Dar Biserica a r mas
neîmp r it i neclintit i a a va r mâne în vecii vecilor de i
f c torii de stric ciune s-au smuls din ea”.
"M rturisesc in fa a lui Dumnezeu i a norodului: ei
(ereticii, n.n.) singuri s-au rupt de trupul lui Hristos – Biserica
– ale c rei chei sunt credin a i pe care n-au înghi it-o pân
acum i nici nu o vor face în veci por ile iadului, adic gurile
ereticilor”.
Concluzii:
Din toate cele spuse mai sus, Comisia Teologic a

Patriarhiei Georgiei a stabilit c la începutul secolului XX, în
cercul teologilor moderni ti s-au formulat urm toarele
înv turi eretice:
- Valabilitatea Sfintelor Taine i în afara grani elor canonice ale
Bisericii lui Hristos celei adev rate.
- A a-zisa “Teorie a ramifica iilor”.
Toate aceste înv turi contrazic radical eclesiologia
ortodox i sunt absolut inacceptabile pentru ortodoxie.
Comisia noastr condamn categoric ereziile amintite
mai sus i decurgând din aceasta respinge practicarea
rug ciunilor in comun i – în unele situa ii – chiar a
împ rt aniei comune. Prin pozi ia noastr suntem de acord cu
documentul adoptat la Sinodul Panortodox de la Tesalonic (29
aprilie – 2 mai 1998) anume cu alineatul 13b în care se spune:
“Delega ii ortodoc i nu vor lua parte la slujbele ecumenice, la
rug ciunile în comun, la prosl virea lui Dumnezeu i la orice
ceremonie religioas din cadrul C.M.B”.
Iar în ceea ce prive te primirea ereticilor i a
schismaticilor in Biserica Ortodox procedura recomandat se
bazeaz pe principiului iconomiei i nicidecum nu înseamn c
205
într-o oarecare grupare din afara Bisericii lucreaz harul

Sfântului Duh – al Botezului, al Mirungerii sau al Hirotoniei.
De in toarea harului este exclusiv una, sfânt ,
soborniceasc i apostoleasc Biseric Ortodox . Amin.
206
Hot rîrea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei
Hot rîrea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a

Georgiei
8 octombrie 1998,
S rb toarea Sfântului Arsenie cel Mare,
Catolicos al Georgiei ( + 887)
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei s-a întâlnit

pentru sesiunea din 8 octombrie în sala de conferin e a
Re edin ei Patriarhale.La sesiune au fost prezen i to i cei 24 de
ierarhi ai Bisericii Ortodoxe a Georgiei. Sfântul Sinod a fost
prezidat de Sanctitatea Sa Ilia II, Patriarh-Catolicos a Toat
Georgia.
Sfântul Sinod a adoptat, al turi de alte decizii de ordin
administrativ i ierarhic, o hot râre eclesiastic
însemnat .Împreun cu Hot rârea se aflau concluziile Comisiei
Teologice care au constituit partea canonic a Hot rârii
Sinodale.
Chestiunile la care se refer Hot rârea sunt:
Documentele adoptate de Comisiile Teologice ortodoxe
i ne-ortodoxe
a a-numita Declara ie de la Balamand (între ortodoc i i
catolici)
a a-numita Declara ie de la Chambesy (între ortodoc i i
ne-calcedoneni)
a a-numitul Acord Antiohian (între Patriarhia Ortodox a
Antiohiei i monofizi ii sirieni)
S rb torirea Învierii Domnului pe stil nou de c tre
Biserica Ortodox Autonom a Finlandei
Noua înv tur eclesiologic eretic – despre existen a
Harului Mântuitor în afara grani elor canonice ale Bisericii –
a a-numita “Teorie a Ramifica iilor”.
207
S vâr irea de rug ciuni comune i unele cazuri de
Comuniune cu ereticii.
Documentul ce urmeaz denun erezia ecleziologic –
a a-numita “Teorie a Ramifica iilor“ ap rut în mediile
teologiei moderniste. În aceste condi ii s-a luat în considerare
înv tura Sfin ilor P rin i i Canoanele Bisericii. Înv turile
reprezint m rturisirea eclesiologiei ortodoxe.
Sfântul Sinod a aflat informa ia potrivit c reia Comisia
Teologic înfiin at în iulie 197 sub binecuvântarea
Patriarhului-Catolicos a Toat Georgia, Sanctitatea Sa Ilia II a
studiat poblemele care au cauzat poticneal pentru unele
Biserici în ultima vreme.
Comisia Teologic a discutat documentele de la
Chambesy (Elve ia) i Balamand (Liban), acordul între
Biserica Ortodox a Antiohiei i bisericile antiohiene ne-
calcedoniene (orientale) încheiat în 1991, s rb torirea Înverii în
Biserica Ortodox Autonom a Finlandei dup Pascalia
Gregorian i înv tura despre existen a Harului Mântuitor în
afara grani elor canonice ale Bisericii, a a-numita “Teorie a
Ramifica iilor”.
Comisia Teologic a contactat Patriarhiile de
Constantinopol, Antiohia i Rusia i a primit informa ii asupra
pozi iilor diferitelor Biserici asupra problemelor mai sus
numite.
Trebuie subliniat c un num r de Biserici Autocefale,
inclusiv Biserica Georgiei, nu au dat vreodat acordul sinodal
asupra problemelor aduse în disci ie mai sus.
Luând în considerare c aceste probleme au dat na tere la
anumite tulbur ri printre credincio ii no tri, Comisia Teologic
a Patriarhiei Georgiei a studiat aceste materiale i a publicat
concluziile în trei numere ale Buletinului informativ al
Patriarhiei. Sfântul Sinod a luat la cuno tin i a fost de acord
cu concluziile Comisiei Teologice ale Patriarhie Georgiei.
Documentul de mai jos reprezint pozi ia Bisericii Ortodoxe a
208
Hot rîrea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei
Georgiei care a urmat-o întotdeauna, pe care o declar m i o

reafirm m cu putere.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei

a hot rât
I Documentul (a a-zisa Declara ie de la Chambesy)

Comisiei Teologice pentru dialog teologic între Biserica
Ortodox i bisericile ne-ortodoxe (orientale), ale c ror lucr ri
s-au inut la Chambesy, este de neacceptat.
II Acordul preliminar între Biserica Ortodox a Antiohiei

i bisericile ne-calcedoniene (orientale) antiohiene din 1991
este de neacceptat.
III Documentul adoptat de Comisia Interna ional pentru

dialog între catolici i Biserica Ortodox din 23 iunie 1993 la
Balamand (Liban) : “Uniatismul metod de unire în trecut, i
c utarea actual a deplinei comuniuni” (a a-numita Declara ie
de la Balamand ) este de neacceptat.
IV S rb torirea Învierii Domnului în Biserica Autonom

a Finlandei dup Pascalia Gregorian care este împotriva
hot rârii Sinodului Întâi Ecumenic de la Niceea despre
“S rb torirea Învierii” este de neacceptat. Despre aceasta
trebuie spus c din punct de vedere ortodox este considerat
drept înc lcare a canoanelor i nu erezie. Este de asemenea
important de ar tat c Patriarhia de Constantinopol ( sub a c rei
jurisdic ie se afl Biserica Ortodox Autonom a Finlandei ) a
avut o reac ie negativ fa de aceast înc lcare a canoanelor i
a sugerat c Învierea trebuie s rb torit în concordan cu
Decizia Primului Sinod Ecumenic de la Niceea. (vezi
scrisoarea Patriarhului de Constantinopol # 1214/1997 )
209
V Doctrina despre existen a Harului Mântuitor în afara
grani elor canonice ale Bisericii i manifestarea ei extrem –
„Teoria Ramifica iilor“, care recunoa te în toate
denomina iunile cre tine contemporane p r i egale ale
adev ratei Biserici a lui Hristos de inând Harul lui Dumnezeu
i Adev rul în egal m sur – este de neaceptat.
VI Rug ciunile comune i Comuniunea cu ne-ortodoc ii

sunt de neacceptat cum de altfel a mai fost afirmat în
documentul final al întâlnirii inter-ortodoxe de la Tesalonic (
29.04 – 02.05.1998, paragraful 13, punctul b ): “Delega ii
ortodoc i nu vor participa la slujbele ecumenice, rug ciunile în
comun, slujire i alte ceremonii religioase la adun ri”.
Analiza pe larg a mai sus men ionatelor probleme a
ap rut în Buletinul Informativ (#1,2,3) al Patriarhiei Georgiei.
Sofia
210
Francmasoneria
Francmasoneria
Pozi ia oficial a Bisericii Ortodoxe a Greciei
Aici trebuie spus c actuala masonerie a suferit unele

transform ri, în acest moment ea ac ionând în modalit i
diferite formal fa de ceea ce se tia atunci; îns orice analiz a
ac iunii masoneriei în lume trebuie s plece de la “origini” …
Hot rârea Sinodului Bisericii Ortodoxe Române
Din cele ce urmeaz este limpede c ortodoc ii trebuie s

dezaprobe mi carea masonic i s se despart de ea dac ,
necunoscându-i scopurile, i s-au al turat. Pike în cartea sa
”Principiile morale i dogmele Francmasoneriei de rit sco ian
antic i acceptat” ne spune c ”Fiecare loj Masonic este un
templu i înv turile sale sunt catehismul unei religii”
(pag.213). ”Masoneria, în jurul altarelor c reia, cre tinii,
evreii, musulmanii, budi tii adep ii lui Confucius sau cei ai lui
Zoroastru se pot aduna fr e te uni i în rug ciune c tre
acela i Dumnezeu, este la urma urmelor Baalismul” (pag.
226). ”Masoneria, ca toate religiile, î i ascunde secretele de
to i, cu excep ia ale ilor, i folose te explica ii i interpret ri
false a simbolurilor sale ca s -i în ele pe cei ce merit numai
s fie în ela i” (pag. 105).
Patriarhul Atenagoras (al Constantinopolului) i
arhiepiscopul Iacob (al Atenei) au citat i reprodus frecvent
urm torul paragraf din Capitolul 10 al lucr rii mai sus citate:
211
”Nici un om nu poate spune cu certitudine, în ciocnirea

i conflictul credin elor potrivnice, care este adev rul, sau c
el este sigur c posed adev rul, a a încât oricine ar trebui s
simt c este posibil ca un altul, tot atât de cinstit i de sincer
cu sine, chiar dac are o opinie contrar , ar putea fi în posesia
adev rului”. În i i fondatorii mi c rii ecumenice i
conduc torii ei sunt fac parte din aceast ”ordine” masonic
care îi dirijeaz . Mai este de mirare atunci c ortodoxia ajunge
f r importan pentru ace ti oameni.
Declara ia Oficial
Episcopii Bisericii Ortodoxe a Greciei în edin a din 12
octombrie 1933, s-au ocupat de studierea i examinarea acelei
societ i secrete interna ionale - Francmasoneria. Au ascultat
cu aten ie expunerea introductiv a Comisiei celor patru
episcopi ce au alc tuit-o din îns rcinarea primit de la Sfântul
Sinod în precedenta sa edin ; de asemenea pozi ia Facult ii
de Teologie a Universit ii din Atena i în mod special p rerea
în aceast problem a profesorului Panag Bratsiotis. De
asemenea au luat în considerare informa iile asupra acestei
chestiuni ap rute în Grecia sau în str in tate.
”Francmasoneria nu este o societate filantropic sau o
coal filosofic , ci constituie un sistem mistagogic ce
aminte te de vechile credin e p gâne din care provine i a
c ror continuare i rod este. Acest lucru nu este numai
recunoscut de membrii proeminen i ai lojelor, ba ei chiar
declar acest lucru cu mândrie, afirmând literal:
“Francmasoneria reprezint supravie uirea credin elor antice
i poate fi numit p str toarea lor”; “Francmasoneria
212
Francmasoneria
izvor te din misterele egiptene”; ”umilul atelier al Lojei

Masonice nu reprezint altceva decât pe terile i întunericul
cedrilor Indiei, necunoscutele adâncuri ale Piramidelor,
criptele m re elor temple ale lui Isis; în misterele grece ti ale
Masoneriei, mergând pe str lucitoarele drumuri ale
în elepciunii deschise de marii ini ia i Prometeu, Dionisos i
Orfeu, se afl formulare eternelor legi ale universului!”
Aceast leg tur între Masonerie i vechile credin e
idolatre este m rturisit de toate ritualurile ce sunt
interpretate în timpul ini ierilor. Ca i în ritualurile vechilor
credin e idolatre unde via a i moartea zeului erau imitate, în
aceast repetare imitativ a zeului, ini iatul murind o dat cu
moartea patronului cultului, care întotdeauna era o persoan
mitologic personificând Soarele sau natura care moare iarna
i învie prim vara, tot astfel se întâmpl i în cea dea treia
treapt a ini ierii în Masonerie, când este repetat moartea lui
Hiram – patronul Masoneriei, repetare în care ini iatul este
supus acelora i lovituri, cu acelea i instrumente i în acelea i
zone ale corpului ca i Hiram. Dup cum m rturise te un
important francmason, Hiram este” ca i Osiris, ca i Mithra,
ca i Bachus una din personific rile Soarelui.”
Astfel Masoneria este, cum s-a i recunoscut, o religie
foarte diferit , separat i str in de credin a cre tin . Acest
lucru este ar tat f r nici o îndoial de faptul c ea are
propriile-i temple cu altare pe care slujitorii lor le numesc
”ateliere ce nu pot avea mai pu in istorie i sfin enie decât
Biserica” i le caracterizeaz ca fiind temple ale virtu ii i
în elepciunii unde Fiin a Suprem este adorat i unde este
înv at adev rul. Î i are propriile ceremonii religioase, ca
213
ceremonia adopt rii - botezul masonic, ceremonia

recunoa terii conjugale - c s toria masonic , ritualul mor ii,
consacrarea templului masonic i altele. Î i are propriile
ini ieri, propriul ceremonial ritual, are ordine ierarhic
proprie i o disciplin bine întemeiat . Din existen a agapelor
masonice, a s rb toririi solsti iilor de var i de iarn se poate
concluziona c masoneria este o religie fiziolatr (adorarea
naturii).
Este adev rat c la prima vedere Francmasoneria se
împac cu oricare alt religie pentru c nu d nici o
importan religiei c reia ini iatul îi apar ine. Acest lucru se
explic prin caracterul sincretic pe care îl posed , chiar acest
caracter dovedind c ea î i are r d cinile în vechile credin e
idolatre care acceptau spre ini iere pe adoratorii oric ror al i
zei. Dar ca i credin ele idolatre, în ciuda aparentului
caracter de toleran i acceptare a zeilor str ini, prin acest
caracter sincretic submineaz i treptat zdruncin încrederea
în celelalte religii astfel încât Francmasoneria, care încearc
s înglobeze treptat întreaga omenire i care promite
perfec iunea moral i cunoa terea adev rului, ast zi vrea s
se ridice în pozi ia unei super-religii, privind la celelalte religii
(neexceptând cre tinismul) ca fiindu-i inferioare. Astfel induce
adep ilor s i ideea c numai în lojele masonice se taie i se
lefuie te piatra cea necuprins i neîn eleas . i faptul c
numai Francmasoneria creeaz o fraternitate excluzând orice
alte leg turi (ce sunt considerate de masoneria ca fiind
inferioare, chiar când e vorba de biserica cre tin ) dovedind
f r t gad preten iile sale de supra-religie. Aceasta înseamn
c , prin ini ierea masonic , cre tinul ajunge frate cu
214
Francmasoneria
musulmanul sau cu budistul, în timp ce cre tinul neini iat în

Masonerie devine pentru el un str in.
Pe de alt parte, Francmasoneria prin continua exaltare
a cunoa terii i prin încurajarea liberei cuget ri “nepunând
nici o stavil c ut rii adev rului” (dup cum afirm în
Constitu ia i riturile sale), i chiar mai mult, prin adoptarea
a a-zisei etici naturale se arat a fi în opozi ie total cu religia
cre tin . Cre tinismul propov duie te credin a înainte de
toate, îngr dind ra iunea omeneasc cu grani ele trasate de
revela ia dumnezeiasc , conducând la sfin enie prin mijlocirea
harului dumnezeiesc. Cu alte cuvinte, Cre tinismul fiind o
religie a revela iei, cu dogmele i adev rul s u, cere mai
înainte de toate credin i î i întemeiaz morala pe harul
dumnezeiesc; francmasoneria accept numai adev rul natural
i aduce adep ilor s i libera cugetare i investigarea realit ii
numai cu ajutorul ra iunii. Î i bazeaz morala numai pe for ele
naturale ale omului i are numai scopuri omene ti.
Incompatibilele contradic ii dintre cre tinism i
Francmasonerie sunt clare. Este firesc faptul c diferite
denomina iuni cre tine au luat pozi ie împotriva
Francmasoneriei. Nu numai Biserica Catolic , pentru
propriile-i motive, a înfierat prin numeroase enciclice papale
mi carea masonic , ci i comunit ile Luterane, Metodiste sau
Presbiteriene au declarat-o ca fiind incompatibil cu
cre tinismul. Mai mult ca oricare, Biserica Ortodox , p strând
în integralitatea sa tezaurul credin ei cre tine, i s-a împotrivit
de fiecare dat când chestiunea Francmasoneriei a fost
ridicat . De curând, Comisia Inter-Ortodox , întrunit la
muntele Athos i la care au luat parte reprezentan ii tuturor
215
bisericilor autocefale ortodoxe, au caracterizat masoneria ca

fiind “un sistem anticre tin, subversiv”.
Adunarea episcopilor greci în edin a mai sus
men ionat a ascultat i a acceptat urm toarele concluzii care
au fost formulate pe baza cercet rilor i a discu iilor de c tre
Prea Sfin ia Sa Arhiepiscopul Hrisostomos al Atenei:
80
Francmasoneria nu poate fi compatibil cu cre tinismul
atâta timp cât ea r mâne o organiza ie secret ac ionând i
propov duind în ascuns, glorificând ra ionalismul.
Francmasoneria accept în rândurile membrilor s i nu numai
cre tini ci i iudei i musulmani. Ca urmare clerului nu-i poate
fi permis s fac parte din aceast organiza ie. Orice cleric
care o va face trebuie depus. Este absolut necesar s fie atras
aten ia acelora care au intrat în masonerie f r gânduri
ascunse i f r s se fi l murit ce este într-adev r masoneria,
s rup orice leg tur cu ea, cre tinismul fiind singura religie
care înva adev rul absolut i care satisface întru totul
nevoile morale i religioase ale omului. În unanimitate i într-
un singur glas episcopii Bisericii Greciei au aprobat cele spuse
i declar c to i fii credincio i ai bisericii trebuie s se
fereasc de Francmasonerie. Cu nestr mutat credin în
Domnul nostru Iisus Hristos “în care avem r scump rarea,
prin sângele Lui i iertarea p catelor dup bog ia harului
Lui, pe care L-a f cut s prisoseasc în noi, în toat
în elepciunea i priceperea” (Efeseni 1, 7-8) întru adev rul
revelat de El i propov duit de Apostoli, nu prin cuvinte
în elepte ci împ rt indu-ne din Sfintele Taine prin care
suntem cur a i i mântui i spre via ve nic , nu trebuie s
216
Francmasoneria
dec dem din harul lui Hristos devenind p rta i la închinarea

p gâneasc . Este împotriva firii s apar ii lui Hristos i în
acela i timp s cau i u urare i perfec iune moral în afara
Lui.
Acestea fiind spuse, to i cei care au luat parte la ini ierile
masonice, de acum trebuie s rup orice leg tur cu lojele i
activit ile masonice, asigurându-se astfel de reînnoirea
leg turilor, sl bite de ignoran , cu Dumnezeul i Mântuitorul
nostru. Adunarea Episcopilor Biserici Greciei a teapt cu
dragoste acest lucru de la cei ini ia i în loje, fiind încredin at
c mul i dintre ei au primit ini ierea masonic ne tiind c prin
aceasta ei au trecut la alt religie, ci au f cut-o din ignoran
crezând c nu au f cut nimic potrivnic credin ei p rin ilor lor.
Încredin ânu-i dragostei, i în nici un caz ostilit ii sau
adversit ii fiilor credincio i ai Bisericii, Adunarea
Episcopilor îi îndeamn s i se al ture în rug ciune ca
Domnul Iisus Hristos ‘Calea, Adev rul i Via a’ s -i lumineze
i s -i întoarc la adev rul de care prin ignoran s-au
dep rtat.
217
Declara ia oficial a Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Bulgare
în leg tur cu participarea ei la mi carea ecumenic
Dup un veac întreg de participare a ortodoxiei la

mi carea ecumenic i o jum tate de secol de participare activ
a ei la Consiliul Mondial al Bisericilor nu se observ o
dezvoltare pozitiv în dialogul multilateral între cre tini.
Dimpotriv - distan area dintre ortodoc i i protestan i apare
din ce in ce mai pronun ata, având în vedere înmul irea cu
zecile a sectelor în sânul bisericilor protestante care perturb
con tiin a ortodox a cre tinilor nu numai la noi ci i în toate
rile ortodoxe, ap rând i multe devieri fa de concep iile
ini iale ale Consiliului Mondial al Bisericilor.
Având în vedere cele sus-men ionate, Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Bulgare la edin a sa plenar din 9 IV 1998
a hot rât s întrerup participarea sa viitoare la CMB, având în
vedere devierile Consiliului Mondial al Bisericilor ca i faptul
c in ultimii ani Biserica Ortodox Bulgar inten ionat nu a mai
contribuit la cotiza iile CMB i nu a participat la conferin ele
organizate de CMB i a suspendat participarea sa la acest
Consiliu .
Cu aceast ocazie în perioada 29 IV 1998 - 3 V 1998, la
Salonic, capitala cultural a anului 1997, a fost organizat o
întâlnire a reprezentan ilor tuturor Bisericilor Ortodoxe la
invita ia Sanctit ii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic, la
cererea bisericilor ortodoxe ale Rusiei i Serbiei, i cu ocazia
ie irii bisericii Georgiei din CMB. La aceast întâlnire
panortodox a fost discutat problema particip rii Bisericilor
Ortodoxe la mi carea ecumenic ca i nemul umirea legat de
ignorarea sistematic a rilor ortodoxe în hot rârile luate la
adun rile organizate de CMB.
218
Declara ia oficial a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare declar c va

chibzui dac va trimite un reprezentant la Harare, Zimbabwe,
unde va avea loc a VIII-a adunare a CMB, în luna decembrie
1998, sau va anun a scris c va întrerupe în viitor activitatea sa
în cadrul CMB .
Din partea cancelariei Sfântului Sinod al Bisericii

Ortodoxe Bulgare
27 V 1998
219
Bibliografie
ACT I – Anul 1848 în Principatele Române ti. Acte i

documente publicate cu ajutorul comitetului pentru r dicarea
monumentului lui Ioan C. Br tianu, Tomul I – 821-1848,
Bucure ti, Institutul de Arte Grafice “Carol Gobl”, 1902.
BAL I – B lcescu Nicolae, Opere complete , vol. I, Bucure ti,
Ed. tiin ific i Enciclopedic .
BAL II – B lcescu Nicolae, Opere complete , vol. II,
Bucure ti, Ed. tiin ific i Enciclopedic .
BAL III – B lcescu Nicolae, Opere complete , vol. III,
BAL IV – B lcescu Nicolae, Opere complete , vol. IV,
BRI – Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre în elare, Schitul
românesc Lacu, Sfântul Munte Athos, 1999.
IOR I – Iorga Nicolae, Istoria poporului românesc, ED.
tiin ific i pedagogic , 1984.
ROS – Rosetti, C.A., Coresponden , Minerva, 1980.
IOR II - Iorga Nicolae, Studii asupra evului mediu românesc,
Ed. tiin ific i Pedagogic , 1984.
ROS - Rosseti, C.A., Coresponden , Minerva, 1980.
220

(+nicolae Balan, Florin Stuparu) Anul 1848 Si Semnificatiile Sale, Francmasoneria

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

(+nicolae Balan, Florin Stuparu) Anul 1848 Si Semnificatiile Sale, Francmasoneria

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cuprins

I Masoneria (sau despre ultima mod la lupi:

În care se arat c masoneria, de i se prezint sub

Articolul de fa vine dintr-o necesitate, în întâmpinarea

Studiu asupra francmasoneriei

num rului gradelor, precum i al altor caracteristici rituale,

primele grade se numesc loji simbolice, formate fiecare din

francmasonice mondiale, toate fiind înglobate într-un sistem

un caracter simbolic i aproape toate obiectele i no iunile care

de religia cre tin ... Masoneria are slujbe religioase proprii,

5. Francmasoneria i cre tinismul

adunând no iunile ce i le-ar putea face despre noi”.19

definitiv în alta ce apare (moartea i învierea lui Hiram). E

principiilor ra ionaliste masone. „Binefacerea pentru mason

celelalte. S propag m Religia Republicii, care va forma

American din New York), Marele Orient din România afiliat

de aceste ri vecine are enorm de mul i.

8. A a zisa Masonerie Na ional Român

a) Marele Orient din Fran a i Marea Loj din Fran a

Orient din Fran a, evident c prin masoneria austriac exist

sa gradele 1-3, este sub autoritatea Supremului Consiliu de

b) S l murim acum atitudinea în chestiune religioas a

chestiune mai important la Marile Constitu iuni, Tradi iile i

Aceea i concluzie se deduce i din alte datorii impuse

sila a credin ei cre tine, dar propov duie te sus i tare c

catolic ” (p. 20).

larga democra ie (p. 64). Pe linia aceasta masoneria e contra

deosebiri reale i serioase între masoneria mondial c reia îi

deduce în mod consecvent o moral pur laic , un înv mânt

un jur mânt p gânesc.

Tem. Nr. 785/937. Î.P.S. Mitropolit Nicolae al

Sf. Sinod însu indu- i concluziile din referat hot r te:

I. Biserica osânde te Francmasoneria ca doctrin , ca

3. Din ra ionalismul i naturalismul s u,

exist o siguran în via a Statului i în ordinea stabilit . E o

M surile cele mai eficace ce are s le ia Biserica

din ini iativa parlamentar .

II. Întreg referatul împreun cu concluziile se va tip ri

Cronic intern B.O.R., 55 (1937) nr. 3-4, Martie-Aprilie.

Desfiin area lojei masonice na ionale

Dac aceast solemnitate ar fi avut numai un caracter

Revolu ie, na ionalism, ruralitate

„Marile ri agricole situate între Marea Baltic i

Întreg anul 1998 „na iunea român ” (adic statul) a

„comisari ai poporului” recruta i la fa a locului i instrui i la

„ecumenismul” ateu. (De la iacobini, Napoleon, Lenin, Stalin

protestantizarea bisericilor rus i greceasc , încât cele dou

Retragerea „belatorilor” ce fac loc administratorilor-

La începutul secolului trecut, odat cu Regulamentul,

pe cât i r spândirea fatal a noului spirit, înceata dar sigura

De fapt, am mai spus-o, pentru orice revolu ie, un anumit

De aceea analiza fenomenului ’48 sfideaz clasific rile. Nu

pseudomorfotic. De dou sute i mai bine de ani, popoarele

lupt toare. Acest proces nu este înc , teoretic, atât de

În care se continu ar tarea despre cum a început la

C se vor scula hristo i mincino i i profe i mincino i i

Guvernul vremelnic sigur fiind c na ia român , care

Spre deosebire de Fran a catolic , unde Biserica se

desemna transcenden a este r st lm cit i întors c tre imanen ,

fa de o mân de "revolu ionari" (IOR1/609). Cât despre

Dup ce în Evanghelie, Mântuitorul ne arat legea

Supt ochiul providen ei i dup legile i c tre inta

desigur a lui Dumnezeu. Dar, dup Dumnezeu este Michelet,