ARME ȘI CONTRA ARME ÎMPOTRIVA COVIDULUI

Într-un sat, undeva într-un colț de țară, mai la o margine, la o crâșmă ca mai toate
crâșmele, cei doi înțelepți, rămași de pe vremuri, Vasile - optimistul și prietenul lui,
Gheorghe - coronascepticul dezbat problemele privind apariția Covidulului, dar și mijloacele
de combatere.
- Coronavirus și mai cum?
- E destul, devreme ce și dumneata îl cunoști atât de bine ca și mine. Cu siguranță, îl știi.
Îl întâlnești pe stradă, la magazine, la moll-uri, la spectacole și pe stadioane, la mare. Mai ales
la mare. Vreau să spun acolo unde este aglomerație mare.
- De ce la mare? De ce în aglomerații?
- Acolo este cel mai apreciat și poate să se transforme, poate să se deghizeze, să adopte
diferite fețe și mai ales să acționeze după bunul plac, niciodată la fel. Nu se repetă deloc! Se
simte în siguranță. Cetățenii, indiferent de naționalitate sau de unde vin, îl strâng în brațe, de
vor sau nu vor, iar unii chiar îl țin 14 zile, cel puțin.
- Eu tot nu înțeleg valoarea personajului sau a personalității în discuție.
- Păi, ce să spun, e atât de săritor și binevoitor de-l găsești oriunde, în orice clipă, în
orice loc din țară și din lumea întreagă. Cred că îți dai seama, e un fel de Prinț, atotstăpânitor.
Ce este ciudat e faptul că aleargă prin toată lumea, cel mai adesea nestingherit producând
neliniște și groază la nivel mondial. Frica și disperarea i-a cuprins pe toți. Și încă ceva,
aleargă, dar nu singur. Are neamuri nenumărate. Dintre toate, el este cel mai aprig. Vine în
valuri și nu poate fi stârpit definitiv, la fiecare val mai scapă câțiva, iar aceștia se ridică din
nou, precum Pasărea Phoenix din propria cenușă.
- Observ că îl cunoști bine. Dar, ia spune-mi te rog, cum arată, ce vârstă are. Prinț, prinț,
dar ce urmărește, ce proiecte are de înspăimântă atâta lume. Eu auzisem de o Plandemie.
- Cum să nu! Nu este nici prea tânăr nici prea bătrân, nici urât nici frumos, nici scund nici
înalt, nici incult nici prea inteligent. Ce mai, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Îți spun asta
deoarece nici cei mai mari cercetători nu reușesc să-l creioneze. Din câte am citit e vorba de o
Pandemie, e un proiect de anvergură.
- Cum să-l creioneze, să-l mâzgălească cu creionul? Și apoi ce proiect mai e și ăsta? Nu
mai pricep nimic. Am impresia că lumea a luat-o razna și folosește cuvinte care mai rău ne
zăpăcesc decât să ne lumineze, numai ca să ne inducă în eroare.
 - Ai pus două întrebări, deja. O, Nu! Ce bine ar fi dacă l-am putea mâzgăli sau să-l
ștergem, așa cu buretele! M-am referit la felul de a se comporta. Adică savanții nu pot să-i
surprindă trăsăturile! A dat lumea peste cap și a provocat o Pandemie ce a cuprins toate
națiile. I se spune Sars-Cov-2 și se distinge total de neamurile lui cărora li se mai spun și
Coronavirusuri: cu un spirit original, inventiv, cu o putere extraordinară de a se readapta, a se
remodela, a ataca pe furiș, de a lovi pe oricine fără limită de vârstă. Se plimbă în voie, cel mai
adesea devine invizibil. A sosit în lume pe furiș, se pare că a scăpat sau a fost făcut scăpat,
apoi s-a făcut mare tam-tam. Îi place să domine. De aceea e în vâltoarea evenimentelor:
nașteri, nunți, botezuri, spectacole, meciuri, alegeri politice, conferințe la nivel înalt etc.
Armate de medici, de virusologi, epidemiologi lucrează pentru a-l opri din alergare, măcar
să-i încetinească viteza. Măria Sa, Prințul Sars-Cov-2, îngenunchează pe oricine, nici nu
cere supunere. Conduce Pandemia ca un bun strateg armatele sale.
- L-ai descris suficient. Faptele, faptele vorbesc!
- Păi, cum să-ți spun, sunt atât de multe de povestit că nu mi-ar ajunge nici un butoi de
bere și nici timpul. În momentul acesta, nu a plecat de unde a venit decât temporar,
hălăduiește prin țările asiatice și s-ar putea să ne găsească.
- Parcă tot nu înțeleg! Cum de nu poate fi învins? Uite la noi, la țară, nu cred că ne
găsește. Prin noroiul acesta nici dracu' nu vine!
- Pe unde trece face ravagii. Doamne ferește, să te infectezi. Te duce cu izoleta la spital și
acolo vei fi tratat, dacă vei fi, de medici echipați precum astronauții. Îți aplică un tratament și
nu vei fi sigur că mai apuci ziua de mâine. Ce mai, e jale, jale! Se pare că nu prea este leac
împotriva virusului buclucaș. Plandemia, cum îi spui tu, asta care a venit, de niciunde, a
cuprins întreaga omenire cu rețelele sale de răspândire. Nu cred că pot reda tot ce a făcut, pe
unde a trecut. În primul rând, am uitat să spun că nu are rival, dar nici prieteni decât
neamurile. Nebunia, mână-n mână cu Pandemia, s-a extins pe mapamond: distanțare socială,
purtarea măștii, dezinfectarea mâinilor atât de des, de vei avea nevoie de creme pentru a
reface pielea. Ce să-ți mai spun? Până aici ne-a fost! Eu, ca om simplu, nu am prea înțeles
cum vine cu distanțarea socială, adică să stau mai deoparte de mai marii noștri. Noi, talpa
țării, tot jos vom fi mereu, în timp ce conducătorii noștri, politicienii, tot sus vor fi cât
ține...Pandemia sau Plandemia. Distanța asta, socială, e în funcție și din ce clasă provii! Nu e
distanțare fizică. Suntem excluși din elita țării - distanțare socială.
- Să-nțeleg și eu! Deci noi putem comunica, facem parte din aceeași categorie socială.
Fără apeluri telefonice sau videoconferințe. Recurg la aceste mijloace cei din clasa
superioară. Numai așa putem fi distanțați social. Noi între noi putem interacționa față în față.
Eu nu mă distanțez de tine, prietene, să fie sigur.
- Aha! Cam ai dreptate! Guvernanții noștri sunt la mare distanță de noi, ca nu cumva să le
tușim în față necazurile noastre. Și tot dau Reguli de distanțare socială. Am observat marcaje
de distanțare, dar fizică, în orice instituție. Se tot îndepărtează de binele ce trebuie făcut
oamenilor. Ce ți-e și cu autoritățile astea, cu atâtea reguli parcă-i vedem pe ei plecați în locuri
de paradis și noi rămânem...mască. Cred, că știi cum e cu purtatul măștilor. Ne referim la
Măria Sa! Dar...numai noi, prostimea, o purtăm. Cei din lumea sus-pusă nu prea și iar am
ajuns la distanțarea socială. Recomandările sunt multe, de nu le mai ții minte, date cam
alandala. Ce crezi despre mască?
- O fi având prințul dumitale Coroana de virus, dar nu mă dă gata pe mine. Și nu cred că
nu există antidot, când oamenii au ajuns și pe lună. Te referi la masca cea de toate zilele sau
de masca impusă de Pandemie? Masca cea de toate zilele e cea mai tare. Câte o mască în
fiecare zi te ajută să rezolvi mai ușor problemele. Nici masca Pandemiei nu e rea, chiar te
avantajează: nu știi cine este, nevasta nu-și dă seama că ai fost la crâșmă pentru a socializa,
de la grădiniță poți lua copilul altuia, pe dușman îl poți privi cu cea mai gingașă privire.
Doamneee, din câte nu te scoate!
- Ei, ei! Unde te-a dus gândul! Vai ce încurcături se pot produce!
- Înseamnă că te poți trezi și cu altă nevastă. Depinde cât de mult ai privit în ochii ei, să
o identifici după privirea lor. Sunt fereastra sufletului. Câte nu poți ascunde după mască,
multe, multe răutăți. Pandemia bate comedia! Umorul sănătos s-a născut în izolare, la
domiciliu. Oamenilor le-a venit tot felul de idei pentru a depăși mai ușor îngrădirea: au dansat
în balcon, s-au antrenat cu hârtie igienică, au devenit scriitori, pictori și câte și mai câte, au
realizat clipuri care mai de care și mai trăsnite și nu numai atât. Oricum, Mai Marii țării
umblă și cu masca... vopsită, cei care o poartă. Li se văd doar ochii și e greu de intuit când
spun adevărul. Inventează reguli după reguli. Seara spun una, dimineața la prima oră alta.
Orice măsuri s-ar lua, Prințul, denumit Sars-Cov-2 nu este prins, schimbă zona de deplasare
cu viteza luminii și strategia de atac. Cum să cred eu toate astea? Ce e adevărat? Ce e fals?
Cine-mi garantează care este, cu adevărat, realitatea? Na, că m-a cuprins și pe mine
scepticismul! Prostia omenească nu are limite. Tot mai multe zvonuri ne atacă din toate
părțile mai ceva ca virusul, frica și neputința cuprinde firea omenească. Nu cumva Pandemia
e un zvon ca să ia guvernul măsuri dictatoriale? Din ființe normale, să devenim sclavi? Da,
probabil, vei veni cu argumentul că toate guvernele iau măsuri asemănătoare. Nu sunt un
coronasceptic, dar ceva tot nu e în ordine. Oamenii nu mai mor de alte boli, numai de
Coronavirus și se aduc dovezi că pacientul a avut și comorbidități, adică alte afecțiuni. Până
acum nici nu am știut că există cuvântul! Au apărut și o mulțime de legende, că urmașii ar fi
plătiți să fie de acord cu această cauză a morții. Și apoi mai e ceva ciudat: în fiecare zi tot
anunță numărul de infectați și mă gândesc dacă se merge în ritmul acesta depășește populația
României și vor număra și pe cei din Diaspora și dacă se termină și aceștia... Când stresul și
frica pun stăpânire, omul e bolnav din start pe jumătate, dacă nu cumva aproape mort.
- Fii cerebral! Ei, nici chiar așa! Masca pe figură, distanțarea socială, spălarea mâinilor,
dezinfectarea, carantinarea...! Este virusul și gata, că nu toate guvernele or fi complotat ca să
distrugă ființa umană. Nu poți tu contrazice o lume întreagă. Vrei să scapi, te protejezi! Văd
că și în cultură a dat pandemia, mă refer la cea care te luminează că de cultura plantelor nu
poate fi vorba, în acest an a dat seceta. La noi, când a fost carantinare, am ieșit în curte, în
grădină, la dat mâncare la animale... Dar la bloc? Nu ai amintit de carantinarea draconică pe
care au trăit-o cei din diferite orașe.
- Ziceai de arme, păi și carantinarea e o armă! A umilinței totale! Dacă e sigură sau nu?!
După mine, nu! Închiderea oamenilor în case e ca și cum ne-am ascunde de armata Prințului
Sars-Cov-2, parcă am bate în retragere. Dar, partea bună e că oamenii au început să
gândească mai mult și să creadă că trebuie carantinată Prostia care vine în valuri mai multe și
mai mari decât cele ale Plandemiei.
- Atacul direct e cea mai bună strategie, „punct ochit, punct Covid”.
- Și cam ce arme ar trebui din punctul tău de vedere?
- Să rezumăm: masca, numai că oamenii au început să nu se mai cunoască între ei;
spălatul pe mâini ajută pentru că virusul nu e rezistent la apă și săpun, dar unii se spală și de
responsabilități și devin cu „mâinile curate”, distanțarea fizică e mai dură dar Covidul cu
brațele sale ca de caracatiță nu poate atinge omul la depărtare peste 2 m.
- În ultimul timp se vorbește tot mai mult de o armă letală. Vaccinul și vaccinarea. Numai
că s-au înmulțit coronascepticii și se spune că acestea ar fi pentru experiment și că e posibil
peste ani, dacă nu murim, să ne crească urechi și coadă.
- Nu te lași până strecori măcar un dram de neîncredere ori speranța ne dă aripi și ne duce
dincolo de nori, spre libertate. Și chiar dacă lumea este zguduită de valul cu numărul trei,
ieșim la atac să-i slăbim puterea, să ne unim forțele, să renunțăm la distanțare fizică pentru
lupta comună. Cu înțelepciunea lui Solomon să înțelegem cum acționează cu adevărat
Covidul, să extragem realitatea din ficțiune, având curajul lui David să înfruntăm greutățile.
Iar când nu mai putem rezista să ne înarmăm cu răbdarea lui Iov, iar cu puterea lui Samson
să înlăturăm toată zvonistica ce ne împresoară mintea și sufletul. Credința ca a lui Daniel să
ne conducă spre înțelegerea tuturor fenomenelor de orice natură care se desfășoară în țară și
în lume și să ne rugăm ca și Mai Marii zilei să aibă ceva din spiritul de conducere al lui
Moise și cu o diplomație ca a lui Lincoln să găsească rezolvarea problemelor fără capăt cu
care ne confruntăm de atâta timp. Noi, ceilalți, am tot avut toleranța dulgherului din Nazaret,
am dat dovadă de altruism precum Bunul Samaritean. Dar, gata de acum! Avem dreptul la
libertate!
- Și să ne câștigăm adevăratele valori care ne îmbogățesc, să erupă, precum un vulcan,
cultura și valorile adevărate din toate domeniile. Adevărul despre Covid se găsește între
scepticism și optimism. Prietene, noi doi am ochit Covidul cu punctele noastre de vedere.
- Sănătate și „Punct ochit, punct Covid!”
2021 Silvia Hodaș