Masterand Jignea Cristian

Grupa AAF200

1. Care este fenomenul culturii și de ce servește drept bază istorică ale dezvoltării naționale ?

2. Sunteți de acord cu cercetătorii și experții că cultura influențează fundamental modelele

naționale de management? (Și dacă nu, care sunt principalele puncte de vedere cu privire la

această problemă?)

3. Care este particularitatea abordării lui Rokeach în studiul fenomenului culturii?

4. Care este tipologia conținutului intern al personalității în teoria culturii?

5. D e ce a ales Lewis relația cu timpul ca cel mai important criteriu pentru clasificarea

culturilor de afaceri?

6. Care sunt asemănările și diferențele dintre sistemele de descriere a culturii de către

Hofstede și Trompenaars?

7. Care este semnificația cercetării lui Hofstede pentru dezvoltarea managementului

comparat?

8. Ce probleme complică identificarea grupurilor de țări cu o cultură similară?

RASPUNS
1-Care este fenomenul culturii și de ce servește drept bază istorică ale dezvoltării naționale ?

În contextul globalizării afacerilor, abordarea/analiza comparatistă în diverse domenii –

inclusiv managementul – este sau devine obligatorie. Pentru a explica succesul altor companii
sau ţări, pentru a tinde către modelul optim de firmă, trebuie să cunoaştem formulele de
organizare considerate a fi “mai bune”; aceasta conduce la analize comparative. La nivelul
anilor 1990, aproximativ 40% din PIB-ul mondial provenea din operaţiuni internaţionale
(predominant din afacerile companiilor multinaţionale); la nivelul anilor 2000 procentul
estimat este de circa 50%. De aici se poate deduce cât de accentuat este trendul de creştere a
interdependenţelor economice între ţări / zone ale lumii. Prin urmare, a obţine succes într-o
competiţie impune a cunoaşte ce proceduri / metode aplică “alţii” în organizarea şi
conducerea afacerilor: mai mult, impune a evalua dacă anumite proceduri / practici pot sau nu
să fie “importate” şi folosite ulterior ca “arme îmbunătăţite”
(după cum, de exemplu, au procedat firmele nipone în relaţiile cu firmele americane cu
privire la utilizarea calităţii ca armă economică).

2. Sunteți de acord cu cercetătorii și experții că cultura influențează fundamental modelele

naționale de management? (Și dacă nu, care sunt principalele puncte de vedere cu privire la

această problemă?)

DA deorece ,diecar e cultura are traditii si ideii diferite ce pot influenta atit pozitiv dar si

negativ modele de managment nationale

3. Care este particularitatea abordării lui Rokeach în studiul fenomenului culturii?

M. Rokeach realizează distincţia dintre valoare şi interes în următorul fel: „Un interes este
doar una dintre manifestările valorii şi prin urmare, are doar câteva dintre atribuţiile acesteia.
Un interes poate ghida acţiuni, poate servii funcţiilor de adaptare, cunoaştere şi actualizare a
eului.

Dar interesul nu este clasificabil ca un mod ideal de comportament sau stare ultimă a
existenţei. Ar fi dificil de argumentat că un interes este un standard sau că are caracter de
„trebuie” ”

Care este tipologia conținutului intern al personalității în teoria culturii?

Aşa cum aminteam şi-n capitolul anterior al lucrării, Hofstede este primul specialist consacrat ce
tratează cultura ca o programare mentală colectivă, programare prin care membrii unui grup se
deosebesc de componenţii altui grup. În concepţia sa, cultura individuală /de grup se află la baza
modului de a gândi, simţi şi a acţiona pentru indivizi, organizaţii şi ţări. Prin urmare, diferenţele în
practicile de management şi succesul economic al companiilor şi ţărilor se explică preponderent
prin diferenţele culturale ale grupurilor din organizaţii (de afaceri sau alt tip).
Abordată drept programare mentală colectivă a gândirii, cultura provine din mediul social al

persoanei şi nu din genele sale; deci, trebuie să distingem – spune Hofstede – între natura umană,

care se moşteneşte prin informaţia genetică, faţă de însăşi noţiunea de cultură, cât şi faţă de

personalitatea individului, care se moşteneşte parţial şi se formează parţial prin învăţare.1Sugestiv,

autorul propune “o piramidă” cu cele 3 nivele ale modului unic în care, prin programre mentală

colectivă, se formează în timp personalitatea şi caracterul unei persoane (adică “felul de a fi” al unui

individ în relaţiile cu alţii din grup sau societate; această caracteristică este extrem de vizibilă în

stilul de management practicat de o persoană în cadrul organizaţional);

5 De ce a ales Lewis relația cu timpul ca cel mai important criteriu pentru clasificarea
culturilor de afaceri?

Stuiile privind stilul de negociere naţionale tratează invariabil atitudinile particulare faşă de
timp. În concluzie, se susţine că nemţii sunt întotdeauna punctuali, latinii de obicei întîrzie,
japonezii negociază încet şi americanii susţin modul încheierii afacerilor foarte rapid.
Aspectul de înterpretare a timpului depinde de temperamentul fiecărui individ în parte. Unele
persone socot negocierile îndelungate o o ocolire a unui şi acelaş subiect fără sens, sau o
perdere de timp în care sar putea efectua un şir numeros de alte operaţiuni. Alte persone pot
considera o negociere îndelungată un garant al studiului detaliat al înţelegerii sau a
contractului ce urmează a fi încheiat. O prea mare grabă sau o tărăgănare a convorbirilor pott
aduce la neînţelegeri, suspiciuni, rezultînd în cele din urmă eşecul tratativelor. Negociatorii
trebuie să fie siguri că omologii lor sunt întotdeauna în aceeaşi fază a procesului de negociere
a afacerii

Factorii culturali, de asemenea, influenţează forma înţelegerii pe care părţile încearcă să o

închee. Unii negociatori preferă contracte foarte detaliate, care încearcă să anticipeze toate
eventualele probleme ce pot apărea, pentrucă afacerea este însuşi contractul. Alâi negociatori
preferă contracte generale, pentru a avea posibilitate de manevrare în caz de apariţie a unor
eventuale probleme şi socot încheerea unui contract foarte detaliat este o lipsă de de
încredere, căci dacă apar probleme părţile trebuie să se aplece asupra lor dar nu asupra
contractului. În caz de încheere a unui contract dintre două pîrţi inegale, de regulă partea cea
mai puternică caută o încheere a contractelor mai detaliată.

1
6 Care sunt asemănările și diferențele dintre sistemele de descriere a culturii de către

Hofstede și Trompenaars?
Abordar
ea lui TROMPENAARS
D1 Universalism / particularism
Toate cele 7 D sunt analizate dintr-un singur unghi de vedere
D2 Individualism / colectivism
D3 Afectiv / neutru
D4 Specific / difuz
D5 Statut câştigat / statut atribuit
D6 Atitudinea faţă de timp
D7 Atitudinea faţă de natură
Abordarea lui HOFSTEDE
D1 Distanţa faţă de putere
Pentru dimensiunile D1
(mic  mare) – D4 Hofstede
D2 Individualism / colectivism realizează analiza din
D3 Feminitate / masculinitate două unghiuri distincte,
D4 Evitarea incertitudinii
deci tratează de facto 8
(slab  puternic) dimensiuni distincte; se
D5 Orientarea pe termeni lung / orientarea pe termen scurt adaugă D5 separat şi
D6 - care este abordată
D7 - dintr-un singur unghi de
analiză.

7.Care este semnificația cercetării lui Hofstede pentru dezvoltarea managementului

comparat?

Hofstede este primul specialist consacrat ce tratează cultura ca o programare mentală

colectivă, programare prin care membrii unui grup se deosebesc de componenţii altui grup. În
concepţia sa, cultura individuală /de grup se află la baza modului de a gândi, simţi şi a acţiona
pentru indivizi, organizaţii şi ţări. Prin urmare, diferenţele în practicile de management şi succesul
economic al companiilor şi ţărilor se explică preponderent prin diferenţele culturale ale grupurilor
din organizaţii (de afaceri sau alt tip).
Abordată drept programare mentală colectivă a gândirii, cultura provine din mediul social al
persoanei şi nu din genele sale; deci, trebuie să distingem – spune Hofstede – între natura umană,
care se moşteneşte prin informaţia genetică, faţă de însăşi noţiunea de cultură, cât şi faţă de
personalitatea individului, care se moşteneşte parţial şi se formează parţial prin învăţare.2Sugestiv,
autorul propune “o piramidă” cu cele 3 nivele ale modului unic în care, prin programre mentală
colectivă, se formează în timp personalitatea şi caracterul unei persoane (adică “felul de a fi” al unui
individ în relaţiile cu alţii din grup sau societate; această caracteristică este extrem de vizibilă în
stilul de management practicat de o persoană în cadrul organizaţional);