2.3.

Particularităţile biologice

Mărul este o specie de pomi de talie mijlocie sau înaltă, care au înălţimea de
pînă la 10-12 m şi lărgimea coroanei de 8-10 m. Vigoarea pomilor depinde, în
primul rînd, de portaltoi. Merii altoiţi pe portaltoi de vigoare mare, în formă
naturală, au o creştere viguroasă şi realizează parametrii menţionaţi mai sus. Pomii
altoiţi pe portaltoi de vigoare mijlocie manifestă o creştere moderată şi realizează
coroane de 5-6 m înălţime şi 4-5 m în diametru. Aceleaşi soiuri de măr, altoite pe
portaltoi de vigoare slabă, formează coroane mici restrînse, avînd înălţimea şi
diametrul pînă la 2,5-3,0 m.
După vigoarea pomilor, soiurile de măr se pot clasifica în soiuri de vigoare
mare (Banana de Iarnă, Slava Peremojţiam ş.a.), mijlocie (Golden Delicious,
Melba) şi slabă (Yellospur, Wagener Premiat ş.a.).
Majoritatea soiurilor de măr, îndeosebi cele de tip spur, nu formează lăstari
anticipaţi, ceea ce nu permite formarea rapidă a coroanei.
Sistemul radicular este caracterizat, în principal, de portaltoi. La pomii altoiţi
pe portaltoi franc sistemul radicular este dezvoltat puternic şi repartizat în sol pînă
la adîncimea de 1,5-2 m. O parte din rădăcini au direcţie de creştere verticală şi pot
pătrunde în sol la adîncimea de 4-5 m şi chiar pînă la 9 m (N.Constantinescu ş.a.,
1967). În profil orizontal extinderea rădăcinilor depăşeşte proiecţia coroanei de 2-3
ori. Cantitativ, masa rădăcinilor scade de la trunchi spre periferia coroanei. Sub
proiecţia coroanei sînt amplasate cca 75% din rădăcini.
Mărul fructifică pe ţepuşe, nuieluşe, mlădiţe, burse şi vetre de rod. Pintenul şi
smiceaua sînt ramuri de rod în devenire (fig. 2.1.).

Fig. 2.1. Ramurile de rod la măr: 1 - pinten; 2 - ţepuşă; 3 - nuieluşă;

4 - smicea; 5 - mlădiţă; 6 - bursă; 7 - vatră de rod; 8 - ramură de doi ani
 După tipul de fructificare sunt soiuri care rodesc exclusiv pe ţepuşe
(Starkimson), pe ţepuşe şi ramuri lungi (Jonagold) şi exclusiv pe ramuri lungi
(nuieluşe, mlădiţe) (Rome Beauty).

Fig. 2.2. Tipul de fructificare (după UPOV, 2005)

Odată cu apariţia soiurilor columnare, care se deosebesc radical după modul

de creştere şi rodire de cele standard şi spur, este oportun a le grupa în tipul patru
de fructificare.

Fig. 2.3. Pomi de măr, Fig. 2.4. Inflorescenţă de măr

tipul IV de fructificare

Diferenţierea mugurilor floriferi începe în luna iunie. Către sfîrşitul vegetaţiei

se formează organele florale, cu excepţia polenului şi a sacului embrionar.
Procesul de diferenţiere decurge lent sau chiar se opreşte în lunile de iarnă mai
geroase. Primăvara, concomitent cu dezmuguritul, se formează grăunciorii de
polen, iar cu puţin înaintea înfloritului are loc macrosporogeneza.
Înfloritul mărului are loc în decada a treia a lunii aprilie prima decadă a lunii
mai. Durata înfloririi în cadrul aceluiaşi soi este de 5-15 zile, în funcţie de
condiţiile climatice. În aceleaşi condiţii de mediu deosebim soiuri cu înflorire
timpurie (Mantet), mijlocie (Empire) şi tîrzie (Goldspur). Nu există o corelaţie
între epoca de înflorire şi data de maturare a fructelor.
Dintr-un mugure florifer se formează 4-9 flori, dispuse în inflorescenţă sub
formă de cimă umbeliformă. Înfloreşte mai întîi floarea din centrul inflorescenţei
(fîg.2.4.).
Polenizarea florilor este entomofilă, transportul polenului fiind efectuat de
către diferite insecte, în special, de albine. Majoritatea soiurilor de măr sînt
autosterile. Unele soiuri (Jonathan, Melba, Renet Simirenko, Kalvil de Zăpadă,
Wagener Premiat) pot lega prin autopolenizare 3-10% de fructe (E.Kandaurova,
V.Smîkov, 1975), în condiţii favorabile asigurînd obţinerea unor recolte
satisfăcătoare. Dar polenizarea încrucişată este necesară, fiindcă sporeşte mult
legarea fructelor.
La soiurile de măr fenomenul de intersterilitate se întîlneşte rar. Totuşi unele
soiuri, obţinute din variaţii mugurale, formează perechi intersterile cu soiurile din
care au provenit. Soiul Delicious Roşu, de exemplu, este incompatibil cu Starking
Delicious. Totodată, sînt şi excepţii cînd unele soiuri, rezultate din variaţiile
mugurale ale lui Golden Delicious, fecundează soiul standard. Există şi soiuri
triploide (Jonagold), al căror polen este steril.
Legarea fructelor depinde mult de perioada utilă de polenizare, care variază în
funcţie de soi şi de condiţiile climatice din timpul înfloritului. Perioada utilă de
polenizare cuprinde numărul de zile de la deschiderea florii pînă la fecundare,
corespunzînd cu longevitatea sacului embrionar, care este de 6 - 12 zile. În cazul în
care sînt legate 5-10% din totalul florilor, este asigurată o producţie de fructe
apreciabilă. Se consideră optim dacă inflorescenţa leagă un singur fruct.
Căderea fiziologică a fructelor este caracteristică tuturor soiurilor, dar
intensitatea acestui fenomen diferă de la un soi la altul. Unele soiuri (Starkrimson)
astfel îşi autoreglează încărcătura de fructe. Majoritatea soiurilor de mare
productivitate (Golden Delicious) reţin în coroană, în condiţii favorabile, un număr
mult mai mare de fructe. În acest caz este necesară rărirea fructelor în scopul
obţinerii unei producţii de calitate superioară.
Tuturor soiurilor de măr le este caracteristică alternanţa de rodire, care la
unele soiuri se manifestă mai puternic (Wagener Premiat), iar la altele mai slab
(Calvil de Zăpadă).
Căderea prematură a fructelor se manifestă între pîrgă şi cules. La unele soiuri
(Parmen Auriu) acest fenomen este mai accentuat, iar la Calvil de Zăpadă - mai
redus.
Maturarea fructelor la unele soiuri (Papirovka) începe în decada a treia a lunii
iulie. După epoca de maturare a fructelor, soiurile de măr se clasifică în soiuri de
vară, de toamnă şi de iarnă.
Potenţialul productiv al mărului este foarte mare şi poate constitui 50-70 t/ha,
el fiind valorificat diferit în funcţie de soi, portaltoi, structura plantaţiei, condiţiile
pedoclimatice etc. Longevitatea economică a pomilor altoiţi pe portaltoi de vigoare
mijlocie este de 25-30 ani, iar a celor asociaţi cu portaltoi de vigoare slabă de 15-
20 ani.