3.5.

Particularităţile tehnologice
3.5.1. Înfiinţarea plantaţiei
La înfiinţarea unei plantaţii de păr este necesar să se ţină cont de
particularităţile sale biologice şi de cerinţele faţă de factorii ecologici.
Distanţa de plantare se va stabili în funcţie de vigoarea soiului şi a
portaltoiului, forma de coroană etc. (tab. 3.1)
Tabelul 3. 1.
Distanţa de plantare a pomilor de păr în funcţie de forma
de coroană, asociaţia soi-portaltoi şi condiţiile de creştere
Teren irigat
Vigoarea de
Vigoarea de creştere şi Intervalul Intervalul
Forma de coroană creştere a
ramificare a soiului dintre dintre pomii pe
portaltoiului
rânduri, m rând, m
Palmeta etajată cu Mare mare 5 4,5 – 5
braţe oblice şi mijlocie mare 5 4 – 4,5
palmeta liber slabă mare 5 3,5 – 4
aplatizată mare mică 4 2,5 – 3
mijlocie mică 4 2,5 – 3,0
slabă mică 4 2,0 – 2,5
Fusul subţire mijlocie mică 4 2
ameliorat

Dat fiind că majoritatea soiurilor de păr sînt autosterile, în fiecare parcelă se

amplasează soiuri polenizatoare. Raportul între rîndurile soiului de bază şi a
polenizatorului va fi în funcţie de valoarea lor 4: 4; 4:2 etc.
3.5.2. Conducerea şi tăierea pomilor
Avînd în vedere portul soiurilor de păr şi manifestarea puternică a dominanţei
apicale, mai corespunzătoare sînt formele de coroană cu ax bine dezvoltat ca
palmeta etajată cu braţe oblice, fusul subţire etc.
În ţara noastră, ţinînd cont de particularităţile biologice ale soiurilor
omologate, de portaltoii raionaţi şi de factorii ecologici, sînt recomandate
următoarele forme de coroană pentru păr: palmeta etajată cu braţe oblice, palmeta
liber aplatizată şi fusul subţire ameliorat.
3.5.3. Întreţinerea şi lucrarea solului
În plantaţiile tinere de păr, în primii 2 - 3 ani după plantarea pomilor, cel mai
bun sistem de întreţinere a solului, indiferent de portaltoi, condiţiile pedoclimatice
etc., este ogorid lucrat.
În livezile pe rod, în condiţii neirigate, se recomandă de întreţinut intervalele
dintre rînduri sub formă de ogor cu îngrăşăminte verzi. Plantele folosite în acest
scop se seamănă primăvara devreme o dată la 3 ani. În restul timpului solul se
menţine ca ogor negru.
În plantaţiile pe rod, în condiţii irigate, se recomandă înierbarea temporară a
intervalelor dintre rînduri. Se înierbează fiecare al doilea interval dintre rînduri, iar
celelalte se menţin ca ogor negru. Peste 2 - 3 ani se ară intervalele înierbate şi se
înierbează cele menţinute ca ogor negru.
 3.5.4. Fertilizarea
În scopul ameliorării însuşirilor fizice ale solului şi creării unei rezerve de
substanţe nutritive în zona în care vor fi amplasate majoritatea rădăcinilor se vor
administra o dată cu desfundatul terenului în vederea plantării îngrăşăminte
organice şi minerale, dozele fiind diferenţiate ca şi la măr în funcţie de conţinutul
de humus şi gradul de eroziune a solului.
Fertilizarea pomilor tineri se efectuează ca şi în plantaţiile de măr în funcţie
de lungimea ramurilor anuale.
Aplicarea îngrăşămintelor în plantaţiile pe rod se face, de asemenea, ca în cele
de măr ţinîndu-se cont de conţinutul de elemente nutritive în sol şi frunze. După
V.Babuc, B.Epifanov (1981) plantaţiile de păr sînt bine aprovizionate cu azot,
fosfor şi potasiu, cînd conţinutul acestora din frunze prezintă următoarele limite:
N = 2,2 - 2,8%; P2O5 = 0,3 - 0,5%; K2O = 1,2 -1,8%.
Îngrăşămintele cu azot trebuie introduse în cîteva reprize în funcţie de
exsigenţile părului pe parcursul vegetaţiei.
2.7.5. Irigarea
Deficitul de umiditate în sol se completează prin irigarea de aprovizionare şi a
celor aplicate în cursul perioadei de vegetaţie.
Irigarea de aprovizionare se aplică toamna, după căderea frunzelor, dacă
deficitul de umiditate în sol nu este mai mic de 80 - 90 mm. Mărimea normei de
aprovizionare constituie 1000-1200m3/ha.
În cursul vegetaţiei numărul udărilor aplicate pentru a menţine nivelul optim
de umiditate depinde de condiţiile climatice şi conţinutul de apă. Orientativ se
recomandă de a iriga plantaţiile de păr: înainte de începutul vegetaţiei, dacă în
timpul iernii cantitatea de precipitaţii a fost mică; după înflorit, decada a doua - a
treia a lunii mai; după căderea fiziologică a fructelor, cînd se manifestă creşterea
intensă a lăstarilor; cu 2 - 3 săptămîni înainte de recoltare.
Cantitatea de apă necesară la o udare prin aspersiune constituie 350 - 400
3
m /ha. La păr se pot folosi aceleaşi sisteme de irigare, ca la toate speciile pomicole.
3.5.6. Recoltarea
Soiurile de vară, la care maturitatea de consum se suprapune cu cea de
recoltare, se culeg cînd fructele ating dimensiunile normale şi culoarea devine
galben - verzuie sau albicioasă.
Soiurile de toamnă se recoltează cînd virează culoarea verde în galben şi
seminţele sînt negre şi fructele se desprind uşor de ramură. Ca şi la soiurile de vară
culesul se efectuează selectiv în mai multe reprize.
Soiurile de iarnă, la care nu corespunde maturarea de consum cu cea de
recoltare, fructele se culeg cît mai tîrziu, cînd îşi încetează creşterea în mărime,
culoarea pieliţei începe să se schimbe de la verde spre o nuanţă mai deschisă şi
fermitatea pulpei se micşorează. Recoltarea fructelor destinate consumului în stare
proaspătă şi păstrării se efectuează manual şi după posibilitate pe timp frumos.
Perele se recoltează cu peduncul. Cheltuielile la recoltarea manuală constituie
jumătate din costul anual de muncă şi 1/5 din costul total de producţie (A.Roverşi,
1991).