3.3.

Particularităţile biologice

Soiurile de păr altoite pe portaltoi franc, în formă naturală, au o creştere

viguroasă şi realizează coroane mari de 10 - 15 m înălţime şi 8 - 9 m în diametru.
Aceleaşi soiuri altoite pe portaltoi de vigoare slabă (BA 29, Sydo etc.) manifestă o
creştere moderată, formează coroane mici restrînse, care nu depăşesc înălţimea de
3 - 4m.
Datorită dominanţei aplicate foarte mari, axul depăşeşte cu mult vigoarea
şarpantelor, iar ramurile de prelungire sînt net superioare celor laterale.
După intrarea pe rod şarpantele se îndoaie, formînd arcade de rodire.
Părului îi este caracteristic formarea lăstarilor anticipaţi pe ax.
Este important de menţionat modul de creştere a unei ramuri anuale în funcţie
de lungimea ei. Dacă ramura este scurtă (10 - 15 cm), apare numai un lăstar de
prelungire, în cazul unei ramuri mijlocii (50 cm), lăstarul de prelungire este mai
mic, dar apar şi lăstari laterali. La o ramură anuală mai lungă de 60 cm lăstarul de
prelungire este scurt, nu are lăstari laterali, dar apar ţepuşe.
Sistemul radicular la părul altoit pe franc este puternic, depăşind de 2-5 ori
lungimea însumată ramurilor din coroană. Majoritatea rădăcinilor au direcţie de
creştere aproape orizontală şi sînt amplasate în orizontul 20 - 100 cm. Numai
unele rădăcini cresc vertical şi pătrund în sol la adîncimea de 4 - 5 m şi mai mult.
În plan orizontal rădăcinile depăşesc de 2-3 ori proiecţia coroanei.

Fig. 3.1. Formaţiunile fructifere la păr: 1-pinteni; 2-ţepuşe; 3-burse,

4-vetre de rod; 5-nuieluşă; 6-mlădiţă; 7-ramură de doi ani
 La pomii altoiţi pe gutui sistemul radicular este relativ restrîns, slab dezvoltat.
Majoritatea rădăcinilor au direcţie de creştere aproape orizontală, sînt foarte
ramificate şi se situează în stratul de sol 20 -40 cm. Numai un număr redus de
rădăcini au direcţie verticală şi pătrund pînă la adîncimea de 2,5 m. In plan
orizontal cca 40% din rădăcini ies în afara proiecţiei coroanei.
Pomii altoiţi pe gutui întră pe rod în anul 3 - 4 de la plantare, iar cei asociaţi
cu părul franc cu 2-3 ani mai tîrziu.
Părul rodeşte pe ţepuşe, nuieluşe, mlădiţe, burse şi vetre de rod şi are ca
ramuri în devenire pintenul şi smiceaua.
Diferenţiaţia mugurilor floriferi începe după 10- 20 zile de la reducerea
creşterii lăstarilor în lungime ce corespunde sfîrşitului lunii iunie - începutul lunii
iulie în condiţiile climatice de la noi. Către sfîrşitul vegetaţiei organele florale sînt
formate cu excepţia celor sexuale. În anul următor, primăvara concomitent cu
dezmuguritul are loc microsporogeneza, iar odată cu deschiderea florilor se
formează sacul embrionar.
Înflorirea părului are loc în decada a treia a lunii aprilie. Durata perioadei de
înflorire este de 6 -20 zile în funcţie de soi şi condiţiile climatice. Dintr-un mugure
de rod se formează, de regulă, 5-7 flori hermafrodite, cu 20 -30 stamine în
inflorescenţă sub formă de corimb. Fructele leagă mai bine în corimbii cu mai
multe flori.
Polenizarea florilor este entomofilă. Majoritatea soiurilor de păr sînt diploide
şi în timpul fecundării se comportă ca autosterile. Unele soiuri (Favorita lui Clapp,
Untoasa Bosc) sînt parţial autofertile. Soiul Starkrimson este steril şi nu poate fi
folosit ca polenizator. Temperatura optimală de germinare a polenului este de
25°C. Datorită faptului că florile la păr formează puţin nectar, ele nu sînt atractive
pentru albine.
Unele soiuri de păr (William, Untoasa Giffard) au însuşirea de a fructifica
partenocarpic. în acest caz în livezile cu un singur soi, folosind reglatori de creştere
(acidul giberelinic) se pot obţine producţii mari şi regulate de fructe (A.Roverşi,
1991). Totuşi, pentru a obţine recolte de fructe superioare cantitativ şi calitativ nu
se poate conta nici pe partenocarpie, nici pe autofertilitatea parţială, dar trebuie
asigurată polenizarea încrucişată.
 Fig. 3.2. Legarea fructelor la păr
La păr slab se manifestă fenomenul de rodire periodică, dar, totuşi, cînd pomii
sînt supraîncărcaţi cu rod, dau producţii slabe în anul următor. In plantaţiile
înfiinţate cu pomi altoiţi pe gutui de înaltă densitate se pot obţine cca 60 t/ha de
fructe. Deja la al patrulea an după plantare se pot obţine 30 - 40 t/ha de pere
(F.Zucconi ş.a., 1996).
Longevitatea părului este mai mare decît a mărului. Cultura rentabilă a
părului altoit pe franc este de 30 - 40 ani. Longevitatea economică a plantaţiilor de
păr altoite pe gutui este de 20-25 ani. În livezile superintensive cca 10 mii pomi/ha
durata rentabilă este de 10-12 ani.