Curs 5.

Terapia cu ultrasunete. Proprietati fizice.Efecte ale undelor ultrasonore.

Tehnici de aplicare. Indicatii si contraindicatii

Ultrasunetele sunt oscilaţii ale unui mediu elastic, oscilaţii care se propagă în spaţiu sub
formă de unde longitudinale şi au frecvenţa cuprinsă între 20 kHz – 200 MHz.
Domeniul de audibilitate este cuprins între 16 Hz şi 20.000 Hz. Unei frecvenţe mai mici
de 16Hz îi corespund infrasunete, între 16 Hz şi 16 kHz sunt sunete, iar frecvenţe mai mari
ultrasunete. Peste 200 MHz se numesc hipersunete.
Datorită frecvenţei ridicate, ultrasunetele prezintă unele particularităţi specifice:
 transportă energii mult mai mari decât sunetele,
 absorbţia şi difuzia ultrasunetelor este mai pronunţată în comparaţie cu sunetele raportate
la acelaşi mediu,
 transmisia ultrasunetelor creşte cu densitatea materialului,
 acceleraţia particulelor este mare, aproximativ 105 g,
 pot fi amplificate, focalizate şi dirijate în direcţia dorită.
Sursa de unde transferă mediului o cantitate de energie care se propagă în mediu, odată
cu propagarea undei.
De obicei parametrul de care se tine cont este puterea / suprafata = W / cm².
Viteza de propagare a ultrasunetelor depinde, si ea, de mediu: în lichidele organismului,
viteza de propagare este de cca. 1500 m/sec, în vreme ce în os, viteza este de 3000 m/sec.
Concluzia care se contureaza este ca aerul este o bariera de neînvins pentru US (ex.
cantitatile de aer din stomac, intestin, pulmon, care fac din aceste organe zone inabordabile prin
echografie). La limita de separatie muschi – os, reflexia este 30% (oricum, se evita în practica
reperele osoase ).

Propagarea undei ultrasonice în medii neomogene.

a) Reflexia undelor ultrasonice plane

Când ultrasunetul se propagă şi atinge o suprafaţă de separaţie cu un alt mediu, o parte
din energie este transmisă în aceasta din urmă, iar restul se reflectă cu schimbare de fază în
primul mediu.
b) Difracţia şi difuzia
c) Presiunea de radiaţie acustică
d) Atenuarea undei
În timpul propagării undei ultrasonore printr-un mediu elastic, prin procese de difuzie şi
absorbţie se pierde treptat din energie, astfel încât unda îşi micşorează intensitatea sau
amplitudinea, fenomen numit atenuarea undei.
Efectele fizice ale ultrasunetelor
Efectele fizice ale ultrasunetelor sunt rezultatul interacţiunii cu mediul de propagare, prin
transferarea unei părţi a energiei undei (efecte termice) şi prin modificarea mişcărilor şi
distanţelor moleculare în urma comprimării şi dilatării periodice (efecte mecanice). La rândul lor,
acestea produc efecte secundare: termice, mecanice, electrice, optice, chimice, dependente de
frecvenţa şi energia undei ultrasonice şi caracteristicile mediului.

1
 Efecte primare
-Presiunea acustică
-Presiunea de radiaţie
-Absorbţia ultrasunetelor
-Efect Riemann
-Cavitaţia - apare în zonele unde rezistenţa lichidului este mai mică.
Efecte secundare
1)Efecte mecanice:
-Degazarea lichidului
-Dispersia
-Precipitarea şi coagularea
2)Efecte termice:
3)Efecte electrice:
4)Efecte optice:
5)Efecte chimice:

EFECTELE ULTRASUNETELOR ÎN MEDII BIOLOGICE

Propagarea ultrasunetelor în mediile biologice
Viteza de propagare a undelor ultrasonice depinde de densitatea, compresibilitatea şi într-
o măsură mică de temperatura mediului biologic. Energia câmpului ultrasonic la interfaţa
ţesuturilor (os – muşchi, os – creier), unde densităţile şi vitezele de propagare sunt diferite, suferă
o modificare în urma fenomenului de refracţie sau absorbţie. Fenomenul de reflexie şi refracţie
de pe interfaţa mediilor biologice se supun legilor din optică.
Dacă unda incidentă cade perpendicular asupra mediului de separare au loc două procese,
de reflexie şi de transmisie a acesteia
Efectele chimice
Câmpul ultrasonic poduce unele efecte chimice manifestate printr-o accelerare a reacţiilor
chimice cunoscute sau prin apariţia unei reacţii care altfel nu are loc. Energia câmpului
ultrasonic de intensitate suficient de mare poate:
-accelera reacţii biochimice;
-modifica difuziunea şi metabolismul celular;
-intensifica reacţii de oxido-reducere;
-produce efectul tixotrop.
Efecte biologice
Ultrasunetele produc două tipuri de efecte asupra organismului:
-întindere – comprimare a ţesuturilor la nivel celular.
-efect termic de volum.
Din punct de vedere al dependenţei efectelor de intensitate s-au delimitat (în mod convenţional)
trei domenii utilizate în practica medicală: intensităţi mici 0,5 – 1,5 W/cm², intensităţii medii 1,5
– 3 W/cm², intensităţi mari – 3 -10W/cm².
Pentru intensităţi mari, se produc modificări funcţionale şi structurale ireversibile, mergând până
la necroze totale şi moartea celulei. Cele mai sensibile la iradiere cu ultrasunetele sunt celulele
tinere şi ţesuturile embrionare şi neoplazice.
Efectele acţiunii ultrasunetelor asupra elementelor figurate ale sângelui.
Acţiunea ultrasunetelor asupra globulelor roşii
Efecte reversibile- schimbarea formei şi micşorarea dimensiunilor eritrocitelor.

2
 Efecte ireversibile – ca acţiune a ultrasunetelor asupra suspensiilor celulare se produce
hemoliza.
Acţiunea ultrasunetelor la nivelul diferitelor ţesuturi.
Ultrasunetele modifică permeabilitatea membranei celulare.
Aplicarea ultrasunetelor pe ţesutul osos, la doze mici, duce la formarea de osteofite, iar la
doze mari, edeme hemoragice, necroze osoase.
Efecte biologice speciale.
Sub acţiunea ultrasunetelor se produc şi modificări ale căror mecanisme sunt necunoscute:
-scăderea numărului de granule de glicogen din celule
-alterarea mitocondriilor prin creşterea volumului şi întreruperea cristelor acestora. Leziunile s-ar
putea datora acţiunii mecanice a ultrasunetului.
-distrugerea sau creşterea numărului de lizozomi de la nivel hepatic;
b) Acţiunea undelor ultrasonice asupra biomoleculelor.
Cercetările referitoare la mucopolizaharidele acide macropolimerice – acidul hialuronic şi
condroitin sulfuric – au importanţă deosebită.
Efectele fiziologice ale ultrasunetelor.
Principalele efecte fiziologice sunt:
-analgetice;
-miorelaxante;
-hiperemiante.
Pe lângă efectele principale, menţionăm ca efecte secundare:
-efecte fibrolitice (legate de fenomenele de „rupere şi fragmentare tisulară”),
-efecte antiinflamatorii (explicate prin acţiunile vasomotorii şi metabolice).
Aplicaţii medicale ale ultrasunetelor
Diagnosticul cu ultrasunete.
Terapia cu ultrasunete.
a) Mecanisme de acţiune în terapia cu ultrasunete. Ultrasunetele acţionează complex asupra
organismului uman producând efecte mecanice, termice şi fizico-chimice. Efectele acţiunii
ultrasunetelor sunt locale şi generale.
Efectele locale mecanice. Transmise în ţesuturi, ultrasunetele se propagă sub forma unor vibraţii
mecanice, denumite pulsaţii, cu o frecvenţă de 800.000/s.
-vibraţiile se propagă longitudinal prin ţesuturi, astfel încât acţiunea lor se aseamănă cu un
micromasaj de înaltă frecvenţă;
-oscilaţiile ultrasonore stimulează procesele de difuziune prin membranele semipermeabile,
determinând intensificarea metabolismului şi creşterea intensităţilor proceselor de regenerare
tisulară.
La doze mici, terapeutice, ultrasunetele determină efecte pozitive şi anume:
-stimularea schimburilor metabolice;
-intensificarea proceselor de regenerare tisulară;
-stimularea irigaţiei sanguine;
-creşterea oxigenării ţesuturilor;
-reacţii funcţionale neuromusculare (cu modificarea conductibilităţii nervoase).
Efectele termice- care se bazează pe absorbţia ultrasunetelor în ţesuturi, energia mecanică
transformându-se în energie termică, adică în căldură, ultrasonoterapia primind denumirea de
„diatermie ultrasonoră”. Transformarea energiei mecanice în energie termică scade proporţional
cu creşterea profunzimii.

3
Efecte fizio-chimice
La dozajul terapeutic se pot produce vezicule, fără lezarea mediului ultrasonorizat.
Efecte clinico-funcţionale
Acţiunea generală. Organismul trebuie considerat ca un tot, o entitate. Ultrasunetele induc
reacţii cu caracter general, modul de acţiune biologic ia naştere pe cale neuro-reflexă şi neuro-
umorală.
Pe cale neurală se realizează efecte:
-de stimulare a circulaţiei;
-de calmare a durerilor;
-de reglare a tonusului muscular;
-de ameliorare a troficităţii.
b)Indicaţii ale terapiei cu ultrasunete.
Acţiunile biologice complexe determină multiple indicaţii ale acestui tratament.
Ultrasunetele se dovedesc utile în diverse procese patologice:
-afecţiuni reumatice: reumatism degenerativ (artroze), reumatism inflamator cronic ( artrite,
spondilite), reumatism abarticular (mialgii, tendinite, epicondilite, radiculopatii, PSH).
-sechele posttraumatice : (contuzii, entorse, luxaţii, hematoame).
-afecţiuni cardiovasculare: tulburări ale circulaţiei periferice venoase ale membrelor, arteriopatii
obliterante.
-afecţiuni ale aparatului digestiv: periviscerite, sindroame aderenţiale;
-afecţiuni ale aparatului urogenital: hipertrofie de prostată, colici nefretice, metroanexite,
parametrite cronice, unele mastite;
-afecţiuni OL: sinuzite, rinite;
-afecţiuni dermatologice: furuncule, panariţii, hidrosadenite;
-afecţiuni ale sistemului nervos periferic: nevralgii şi neuromialgii, distrofie musculară
progresivă;
-afectări locale sau generale ale ţesutului colagen: fibrozite, miozite, dermatomiozite,
sclerodermie.
Aplicaţii ale ultrasunetelor în stomatologie
Aplicaţii ale ultrasunetelor asupra tumorilor.
(c) Contraindicaţiile ultrasonoterapiei.
Contraindicaţii generale:
-modificări tegumentare, afecţiuni cutanate;
-tulburări de coagulare sanguină, fragilitate capilară;
-stări generale alterate (caşexii);
-stări febrile;
-fenomene inflamatorii acute;
-reumatism articular acut;
-insuficienţă cardio-circulatorie, insuficienţă coronariană, tulburări de ritm cardiac;
-tromboflebite, tromboze, varice;
-calcificarea progresivă a pereţilor arteriali;
Contraindicaţii speciale:
-nu se vor face aplicaţii pe zone de creştere ale oaselor la copii şi adolescenţi;
-nu se aplică ultrasunete pe uter gravid, cord, splină, ficat, plămâni (a se vedea echografia).
d) Modalităţi de aplicare a ultrasunetelor.

4
Forme de ultrasunet. Ultrasonoterapia include diferite tipuri de vibraţii ultrasonice: continui şi în
impulsuri.
-Ultrasunetul în regim continuu
-Ultrasunetul în regim de impulsuri
Dozarea terapeutică.
Prin doză de ultrasunete se înţelege cantitatea de energie absorbită într-o unitate de timp de o
unitate de volum a obiectului iradiat.
Cercetând efectele fizico-chimice ale ultrasunetelor continui şi în impulsuri asupra serului
sanguin uman, cercetătorii au propus o clasificare a intensităţilor biologice, astfel:
Domeniul I (o,1 – 0,4 W/cm²) cu modificări reversibile;
Domeniul II (0,5 – 0,6 W/cm²) cu acţiune fizico-chimică maximă;
Domeniul III (0,8 W/cm² şi peste) cu modificări stabile şi ireversibile.
În general, durata unei aplicaţii pe o zonă este de 2-5 minute, chiar 6 – 10 minute în cazul unei
articulaţii, dar nu peste 10 minute. Ritmul şedinţelor este zilnic sau la 2 zile, cu un număr de
şedinţe de 6 – 15 şedinţe. Seria de şedinţe se poate repeta la 4 – 6 săptămâni în funcţie de
rezultatele obţinute şi scopul urmărit.
Se mai iau în considerare următoarele:
-aplicaţia de ultrasunet nu trebuie să fie urmată de o altă procedură;
-nu este indicată succesiunea masaj – ultrasunet;
-este contraindicată aplicarea concomitentă a roentgenterapiei cu ultrasonoterapia pe
aceeaşi regiune;
-aplicaţiile cu ultrasunet pot preceda şedinţele de kinetoterapie;
-în anumite afecţiuni se recomandă terapia combinată de sonoterapie cu curenţi de joasă
frecvenţă pentru potenţare analgetică şi efect miorelaxant.
Alegerea formei de cuplaj:
Cuplaj direct – este forma cea mai utilizată. Se utilizează soluţii de contact între capul
traductorului şi tegument pentru a se evita reflectarea undelor oscilatorii ale ultrasunetelor de
către straturile de aer. Soluţia de contact poate fi –unguente, geluri;
Ultrasonoforeză – este tot un cuplaj direct, care se realizează cu ajutorul unor substanţe
medicamentoase înglobate în soluţia de contact, aleasă în funcţie de scopul terapeutic urmărit;
Cuplajul indirect – prin intermediul apei (subacval) în băi parţiale (mai frecvent) sau
generale.

Fototerapia. Proprietati fizice.

Efecte biologice si fiziologice ale luminii.
Forme de aplicare. Indicatii si contraindicatii

Fototerapie –terapia cu lumina. Utilizeaza energia radianta luminoasa asupra

organismului.
Energia radiant luminoasa poate fi:
-naturala(solara)
-artificiala – furnizata de spectrele de iradiere emise in anumite conditii
Utilizarea in scop terapeutic a luminii solare este denumita helioterapie.
Energia radianta artificiala este furnizata de aparatura medicala prin transformarea
energiei electrice.
Proprietatile fundamentale ale luminii

5
  Propagarea rectilinie intr-un mediu omogen
 Reflexia
 Refractia
 Interferenta
 Difractia
 Polarizarea
 Aspectul ondulatoriu al luminii - radiatia electromagnetica este o vibratie sinusoidala si
se caracterizeaza prin: lungime de unda(), frecventa, perioada de timp, numar de unde
pe centimetru.

Radiatiile luminoase propriu-zise care fac obiectul fototerapiei, cuprind numai zona
radiatiilor infrarosii, a radiatiilor vizibile si acelor ultraviolet.
Actiunile fizico-chimice ale luminii
1. Efectul termic
2. Absorbtia
3. Reflexia si refractia
4. Efecte fotoelectrice
5. Efecte fotochimice

Actiunea biologica a luminii

1.Asupra proteinelor si a aminoacizilor : sunt alterate metabolismul si activitatea celulara .
2.Actiunea RUV asupra sterolilor - Ergosterolul in epiderm este transformat in vit.D .
3.Actiunea asupra organismelor monocelulare si a bacteriilor - au efect bactericid prin
coagularea celulei bacteriene. Ca urmare , RUV sunt utilizati:
 -pentru prepararea vaccinurilor ( rabia , febra aftoasa
 -pentru sterilizarea si dezinfectarea apei
-pentru sterilizarea si dezinfectarea aerului ( spitale , sali de operatie , scoli etc. )
4.Actiunea asupra tegumentului
-  difera in functie de lungimea de unda a radiatiei : cele infrarosii au efect caloric de profunzime
=>cele UV => 2,3 mm in tegument