Sunteți pe pagina 1din 14

PRINCIPIILE

MECANICII
NEWTONIENE
CINE A FOST ISAAC NEWTON?
Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1642, Woolsthrope
, Grantham, d. 31 martie 1727, Kensington,
Londra) a fost un renumit om de ştiinţă
englez, matematician, fizician şi astronom,
preşedinte al Royal Society. Isaac Newton
este savantul aflat la originea teoriilor
ştiinţifice care vor revoluţiona ştiinţa, în
domeniul opticii, matematicii şi în special al
mecanicii.

În 1687 a publicat lucrarea


Philosophiae Naturalis Principia Mathematic
a
, în care a descris Legea atracţiei universale
şi, prin studierea legilor mişcării corpurilor, a
creat bazele mecanicii clasice.
PRINCIPIUL I – principiul inerţiei
Un corp îşi păstrează starea de repaus sau de mişcare rectilinie şi
uniformă atât timp cât asupra sa nu acţionează alte corpuri care să-i
schimbe această stare.

O carte rămâne în
stare de repaus faţă O minge lansată într-o mişcare
de masă atât timp cât rectilinie şi uniformă şi-ar păstra
nu acţionăm asupra această stare de mişcare dacă
ei. asupra ei nu ar acţiona alte
corpuri.
CE ESTE INERŢIA?
Se numeşte inerţie proprietatea unui corp de a-şi menţine starea de
repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă în absenţa acţiunilor
exterioare, sau de a se opune la orice schimbare a stării sale de
repaus sau de mişcare rectilinie şi uniformă în prezenţa acţiunilor
exterioare.

Urmăriţi cîteva exemple de


manifestare a inerţiei
corpurilor în videoclipul de
aici.

Măsura inerţiei unui corp


Corpul şoferului are tendinţa de a-şi
este masa corpului. Masa
păstra starea de mişcare rectilinie este o mărime fizică
uniformă. scalară, fundamentală.
[m]SI = kg
CE ESTE FORŢA?
O interacţiune este o acţiune reciprocă între corpuri. Forţa este
măsura cantitativă a interacţiunii corpurilor.
O forţă poate produce efecte dinamice, referitoare la schimbarea
stării de repaus sau de mişcare a unui corp, sau efecte statice, de
deformare.

Punct de aplicaţie
 extremitate
F
direcţie sens

 Forţa este o mărime


F vectorială, se reprezintă
printr-un vector.
[F]SI = N (Newton)
PRINCIPIUL AL II-LEA (FUNDAMENTAL)
Acceleraţia imprimată unui corp este direct proporţională cu forţa
care acţionează asupra corpului, invers proporţională cu masa
corpului şi are direcţia şi sensul
 forţei aplicate:
 F
a~
m
- F este forţa care acţionează asupra corpului;
- m este masa corpului, [m]SI=kg;
- a este acceleraţia imprimată corpului, [a]SI=m/s2.

Se
Se alege
alege unitatea
unitatea pentru
pentru forţă
forţă astfel
astfel încât
încât constanta
constanta de
de proporţionalitate
proporţionalitate să

fie
fieegală
egalăcu
cu1.1.Atunci
Atunciecuaţia
ecuaţiaprincipiului
principiuluiiaiaforma:
forma:
 
F  ma [F]SI = [m]SI ·[a]SI = 1 kg· 1 m/s2 = 1 N

11Newton
Newtoneste
esteegal
egalcu
cumărimea
mărimeaacelei
aceleiforţe
forţecare,
care,aplicată
aplicatăunui
unui
corp
corpcu
cumasa
masadede11kg,
kg,îiîiimprimă
imprimăooacceleraţie
acceleraţiede
de11m/s
m/s.2.
2
PRINCIPIUL SUPRAPUNERII FORŢELOR
Dacă mai multe forţe acţionează în acelaşi timp asupra unui corp,
fiecare forţă produce propria sa acceleraţie în mod independent de
prezenţa celorlalte forţe, acceleraţia rezultantă fiind suma vectorială a
acceleraţiilor individuale:
   
a  a1  a2  ...  an

Principiul
Principiulsuprapunerii
suprapuneriiforţelor
forţelorarată
aratăcă
căforţele
forţeleşişiacceleraţiile
acceleraţiileproduse
produsede
deele
ele
sunt
suntmărimi
mărimivectoriale
vectorialecare
carese
secompun
compundupădupăregula
regulaparalelogramului.
paralelogramului.

În cazul în care asupra unui corp acţionează mai multe forţe,


principiul al II-lea al mecanicii se scrie sub forma:
   
F1  F2  ...  Fn  m  a
REGULA PARALELOGRAMULUI
  Modulul rezultantei se calculează după
F2 relaţia:
R
R  F12  F22  2 F1 F2 cos 

α = unghiul dintre cei doi vectori forţă



F1

Exemplu de compunere a două


forţe prin regula paralelogramului
PRINCIPIUL AL III-LEA
Dacă un corp 1 acţionează asupra unui alt corp 2 cu o forţă, numită
acţiune, şi cel de-al doilea corp acţionează asupra primului cu o forţă
pe aceeaşi direcţie, egală în modul şi opusă ca sens, numită
reacţiune.
 
F21 F12 
F21 = forţa cu care corpul 2 acţionează asupra
1 2  corpului 1
F12 = forţa cu care corpul 1 acţionează asupra
corpului 2


Fe Acţiunea şi reacţiunea se
 aplică unor corpuri diferite!
N

 Toate forţele din natură


 F sunt perechi!
G
FORŢA DE GREUTATE
Greutatea unui corp este forţa cu care acesta este atras de către
Pământ.
 
G  m g
Unde:
G = greutatea corpului [G]SI = N (Newtoni)
m = masa corpului [m]SI = kg (kilograme)
g = acceleraţia gravitaţională [g]SI = m/s2

Acceleraţia gravitaţională g într-un anumit loc


pe Pământ este aceeaşi pentru toate corpurile.

Greutatea are direcţia razei terestre din acel loc.

Greutatea şi masa nu reprezintă acelaşi lucru!


CARE CORP CADE MAI REPEDE?

 F
a
m
 
 Gelefant G pana
g 
melefant m pana

g = acceleraţia gravitaţională

2h
tcadere 
g

În absenţa forţelor de
În cazul real, considerând
rezistenţă din partea
şi forţele de rezistenţă din
aerului, şi elefantul şi pana
partea aerului, elefantul
ar trebui să cadă în acelaşi
cade primul pe pamânt.
timp pe pamânt.
LEGEA LUI HOOKE
Legea lui Hooke se aplică la deformările elastice ale corpurilor. Fie un fir
elastic, de lungime l0 şi arie S0 a secţiunii transversale în stare nedeformată,
supus întinderii de către o forţă deformatoare F. Firul se alungeşte, lungimea
sa devenind l în stare deformată. Experimental se constată că alungirea
absolută este direct proporţională cu forţa deformatoare, direct proporţională
cu lungimea iniţială şi invers proporţională cu aria secţiunii transversale în
stare nedeformată. Astfel, vom avea relaţia:  

l 1 F 1
   
l0 E S 0 E

l  alungirea relativă

F
 efortul unitar

Alungirile relative sunt proporţionale cu


eforturile unitare pentru un material dat.
FORŢA ELASTICĂ
Dacă asupra unui corp acţionăm cu o forţă deformatoare F, conform
principiului al III-lea, va apărea şi o forţă de reacţiune care se opune
deformării şi are tendinţa de a aduce corpul la forma iniţială. Aceasta
este forţa elastică.

Forţa elastică dintr-un resort deformat este


egală în modul cu forţa deformatoare, dată de
legea lui Hooke: E  S0
F  l  k  l
l0
k = constanta elastică a resortului
l  [k]SI = N/m
Fe

F Fe  k  l
FORŢA DE FRECARE
În planul de contact dintre două corpuri care alunecă unul peste
altul apar forte de frecare la alunecare Ff. Forţele de frecare,
conţinute în planul de contact dintre cele două corpuri, au direcţia
mişcării şi sunt orientate în sens opus mişcării.
LEGILE FRECĂRII
1. Forţa de frecare la alunecare Ff între două corpuri nu depinde de
aria suprafeţei de contact dintre corpuri.
2. Forţa de frecare la alunecare este proporţională cu forţa de
apăsare normală N exercitată pe suprafaţa de contact, unde
coeficientul de proporţionalitate se numeşte coeficient de frecare la
alunecare.

Ff    N

S-ar putea să vă placă și