21 aprilie 2021

Dragul meu jurnal,

Dupa cum bine stii, zilele acestea sunt plecata in vacanta, cu prietenii mei, la munte, in
Brasov. Acum este seara, stau in pat si scriu aceste randuri, si as vrea sa-ti povestesc ce am facut
astazi.
Ei bine, ne-am inceput ziua luand cel mai delicios mic dejun, pregatit de Mara, bucatareasa
pensiunii la care stam, si cu care ne-am imprietenit rapid, intrucat aceasta are o varsta destul de
apropiata cu a noastra, apoi am urcat sus, la etaj, in camerele noastre, pentru a ne lua fiecare
rucsacul. Urma sa mergem intr-o expeditie pe munte, ceva ce n-am mai facut vreodata. Dupa ce
ne-am luat rucsacul, am iesit afara din pensiunea care era facuta in intregime din lemn, si am
pornit spre muntele din apropiere, care nu era deloc mic. Am mers pe straduta pensiunii, apoi am
cotit pe o strada laturalnica, dupa care am coborat niste scari. Apoi am mai cotit pe o straduta si
iata-ne ajunsi la poalele muntelui pe care aveam sa-l exploram astazi. Pentru a ajunge la acest
munte, a fost nevoie sa mergem cam mult pe jos, intrucat pensiunea se afla la o distanta
considerabila de acesta, dar nimeni nu s-a plans, deoarece toti eram curiosi si incantati sa
descoperim secretele acestui munte gigantic, si, in plus, nu ne face rau putina miscare.
Odata ajunsi la poalele muntelui, am ramas uimiti de cat de inalt este acesta, si am pornit
pe cararea ce ducea spre varf. Am mers pe acea carare, si am tot mers, admirand copacii inalti si
putinele floricele pe care le intalneam, pana am ajuns la jumatatea drumului, unde era o stanca de
pe care puteai vedea intregul oras. Chiar daca eram doar la jumatatea muntelui, din cauza faptului
ca acesta era extrem de inalt, vedeam orasul de parca il puteam tine in palme. De aici, parcul de
langa pensiune se vedea ca un mic patrat verde, blocurile inalte pe langa care trecusem cu putin
timp in urma, erau acum extrem de mici, iar casele impunatoare puteau fi asemanate cu niste
cerculete inchise la culoare. Sa nu mai zic de oameni, care nu mai puteau fi vazuti deloc, si masinile
care erau ca niste mici puncte colorate si miscatoare! Dupa ce am admirat peisajul, am intins o
patura pufoasa si ne-am asezat toti pe ea. Andreea a scos din rucsacul ei mancarea pe care Mara
ne-o pusese la pachet, cand a auzit unde mergem, si am inceput sa mancam, deoarece tuturor ne
era foame, iar energia pe care o avusesem acum cateva ore era pe terminate.
Dupa ce am mancat, din cauza ca seara incepea sa se lase, am coborat scarile, si am pornit
inapoi spre pensiunea la care suntem cazati. Acum am urmat un alt drum, deoarece voiam sa
vedem si alta parte a orasului, dar si din cauza ca unul dintre coechipieri dorea sa-si cumpere niste
suveniruri de la magazinele care inca erau deschise si care nu se aflau in drumul pe care-l
parcursesem initial, si iata-ma aici, scriind aceste randuri. Aceasta expeditie ne-a ajutat foarte mult,
pe toti, deoarece, pe langa faptul ca am avut ocazia sa exploram un munte, am putut respira aer
curat, dar am si facut miscare, ceea ce, din punctul meu de vedere, este un lucru extrem de
important in zilele de astazi, cand majoritatea aerului este poluat.
Am fost foarte bucuroasa ca am putut experimenta un astfel de sentiment si ca am
petrecut timpul in natura. Acum voi dormi, dar nu-ti face griji, te tin la curent cu alte vesti din
vacanta mea.