Corelaţia între criminologie şi alte științe

Corelaţia între criminologie şi dreptul penal

Între cele două ştiinţe există o strânsă legătură, deoarece ambele ştiinţe se ocupă de
fenomenul criminalităţii, deşi dreptul penal se ocupă de aspectul juridic al criminalităţii, iar
criminologia se ocupă de aspectul criminologic (al apariţiei, structurii şi evoluţiei
criminalităţii), ceea ce, de altfel, le şi diferenţiază în mod esenţial. Ambele discipline arătate
luptă împotriva criminalităţii dar, fiecare o face cu mijloace şi metode diferite:
- dreptul penal, prin aplicarea sancţiunilor de drept;
- criminologia, prin elaborarea de măsuri, metode şi tehnici, stabilite pe baza studiului
fenomenului infracţional.
Dreptul penal elaborează concepte care sunt folosite şi de criminologie, cum sunt
conceptele de “infracţiune”, de “ răspundere penală”, de “ sistem al sancţiunilor penale” etc.
La rândul ei, criminologia, prin datele furnizate cu privire la starea şi dinamica diferitelor
categorii de infracţiuni şi infractori ajută dreptul penal la o mai bună aşezare a sistemului de
sancţiuni penale, a naturii şi duratei acestora, a modalităţilor de executare etc., într-un cuvânt,
la perfecţionarea sistemului juridic penal.
În consecinţă, trebuie precizat că, în procesul de legiferare penală este mai vizibilă
legătura dintre criminologie şi dreptul penal, deoarece, legiuitorul, la adoptarea legilor penale,
trebuie să ţină seama de tendinţa fenomenului infracţional (ascendent sau descendent), de
sugestiile făcute de ambele discipline ştiinţifice pentru a adopta cele mai potrivite
reglementări penale1.
Criminologia este o ştiinţă socială nejuridică, spre deosebire de Dreptul penal
care este prin excelenţă, o ştiinţă juridică normativă 2; ‐ Criminologia investighează
fenomenul infracţional sub raportul stării, dinamicii, cauzelor socio‐umane etc., în timp
ce ştiinţa Dreptului penal are ca obiect de studiu relațiile de apărare socială ce se
nasc între membrii societății, în scopul respectării de către aceștia a unor valori cum

1
T.Amza, Criminologia şi dreptul procesual penal, Ed. Lumina Lex, 1999, Bucureşti, pag. 47.
2
L. Moldovan, Criminologie, Universitatea Babeş‐Bolyai, Cluj‐Napoca, 1975, p. 30.
sunt persoana cu drepturile și libertățile sale, liniștea și ordinea publică, societatea în
întregul ei3. Conexiunile celor două domenii sunt, însă, mult mai semnificative, ceea ce
explică independenţa relativă a celor două ştiinţe:
‐ Criminologia oferă Dreptului penal date, concluzii privitoare la fenomenul
infracţional, pe care acesta le foloseşte în activitatea normativă de corectare a politicii
penale sau de modelare a aplicării legii penale persoanelor care comit infracţiuni;
‐ Criminologia, în investigarea criminalităţii, se ghidează după o serie de
legităţi (statistice, demografice etc.), aplicabile şi în domeniul de acţiune al Dreptului
penal.

Corelaţia între criminologie şi dreptul procesual penal

Aceste domenii se află, de asemenea, într‐o evidentă interrelaţie, impusă în
mod obiectiv de necesitatea combaterii eficiente a criminalităţii. Diferenţele specifice se
situează în acelaşi plan cu cele dintre Criminologie şi Dreptul penal material. Astfel, în
doctrina de specialitate 4 este reliefat obiectul normelor de drept procesual, evidențiindu‐
se importanța acestora, în sensul că Dreptul procesual penal, pe lângă cercetarea
conţinutului normelor procesului penal, vizează perfecţionarea modului de tragere la
răspundere şi aplicare a sancţiunilor penale. Conexiunile celor două ştiinţe se
manifestă, cu multă pregnanţă, în planuri similare interrelaţiei Criminologie ‐ Drept
penal.
Această corelaţie este determinată de faptul că, dreptul procesual penal studiază
regulile de bază ale activităţii de descoperire a infracţiunilor şi de tragere la răspunderea
penală a celor vinovaţi de săvârşirea unor infracţiuni.
În această activitate, dreptul procesual penal este interesat de cunoaşterea a cât mai
multe date referitoare la structura, dinamica, şi particularităţile diferitelor tipuri de infracţiuni,
de cunoaştere a modului de acţionare a diferitelor grupe de infractori (“modus operandi”), a
împrejurărilor care au determinat sau favorizat săvârşirea diferitelor infracţiuni, a aspectelor
referitoare la personalitatea infractorilor urmăriţi şi judecaţi.

3
C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul Juridic, București,
2012, p. 20
4
N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, p. 25; I.
Neagu, Drept procesual penal. Parte generală. Tratat, Ed. Global Lex, București, 2007, pp. 36 ‐37; Gr.
Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, București, 2007, pp. 19‐20; A. Crișu, Drept
procesual penal, Ed. Hamangiu, București, 2011, pp. 2‐6.
 La rândul ei criminologia este interesată de dobândirea şi prelucrarea datelor statistice
deţinute de organele judiciare, de culegerea celor mai variate date de interes criminologic
rezultate din activitatea de urmărire penală şi de judecată5.
Dreptul procesual penal, ca ştiinţă, studiază principiile, categoriile, instituţiile şi
normele care reglementează procesul penal în întreaga complexitate şi în dinamica sa.
Criminologia îşi lărgeşte sfera explicaţiilor privind legităţile luptei pentru prevenirea şi
combaterea criminalităţii, integrând datele, rezultatele şi concluziile ştiinţei dreptului
procesual penal referitoare la căile, procedeele şi mijloacele juridice de sporire a eficacităţii
procesului penal, în fiecare din fazele şi momentele desfăşurării lui, având la bază atât analiza
cauzală a criminalităţii ca fenomen socio-uman, cât şi cercetarea sistemului general de
metode, procedee şi măsuri de prevenire a criminalităţii.

BIBLIOGRAFIE
5
T.Amza, Criminologia şi dreptul procesual penal, Ed. Lumina Lex, 1999, Bucureşti, pag. 47.
1. C-tin Mitrache, C. Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ed. Universul
Juridic, București, 2012;
2. L. Moldovan, Criminologie, Universitatea Babeş‐Bolyai, Cluj‐Napoca, 1975;
3. N. Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, Ed. Paideia, Bucureşti, 2001, I.
Neagu, Drept procesual penal. Parte generală. Tratat, Ed. Global Lex, București, 2007, Gr.
Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, București, 2007, A. Crișu, Drept
procesual penal, Ed. Hamangiu, București, 2011;
4. T.Amza, Criminologia şi dreptul procesual penal, Ed. Lumina Lex, 1999, Bucureşti;
5. T.Amza, Criminologia şi dreptul procesual penal, Ed. Lumina Lex, 1999, Bucureşti.