floace

FLOC, floace, s. n. și floci s. m. Smoc mic de păr, de lînă sau de mătase. Într-

un ungher sta cojocul cu floace sure. CAMILAR, N. I 324. Nu se
condamnase... să-și rupă floacele din cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II
332. Se scutură [calul] o dată de-i săriră toate floacele de pe el și rămase ca
uns cu unt de frumos. RETEGANUL, P. III 54.

Declinarea substantivului neutru floc:

Singular Plural

Caz Nearticulat Articulat Nearticulat Articulat

Nominativ-
floc flocul floace floacele
Acuzativ

Dativ-Genitiv floc flocului floace floacelor

floci
vezi mai sus

Declinarea substantivului masculin floc:

Singular Plural

Caz Nearticulat Articulat Nearticulat Articulat

Nominativ-
floc flocul floci flocii
Acuzativ

Dativ-Genitiv floc flocului floci flocilor

Cuvinte Populare: